ODA



                        (in metru antic)



          Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;

          Pururi tinar, infasurat in manta-mi,

          Ochii mei naltam visatori la steaua

                         Singuratatii.



          Cind deodata tu rasarisi in cale-mi,

          Suferinta tu, dureros de dulce...

          Pin-in fund baui voluptatea mortii

                         Neinduratoare.



          Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

          Ori ca Hercul inveninat de haina-i;

          Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

                         Apele marii.



          De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,

          Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...

          Pot sa mai reviu luminos din el ca

                         Pasarea Phoenix?



          Piara-mi ochii tulburatori din cale,

          Vino iar in sin, nepasare trista;

          Ca sa pot muri linistit, pe mine

                         Mie reda-ma!



                    (1883, decembrie)





.