VENETIA



          S-a stins viata falnicei Venetii,

          N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri;

          Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,

          Patrunde luna, inalbind paretii.



          Okeanos plinge pe canaluri...

          El numa-n veci e-n floarea tineretii,

          Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,

          Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.



          Ca-n tintirim tacere e-n cetate.

          Preot ramas din a vechimii zile,

          San Mare sinistru miezul noptii bate.



          Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,

          Rosteste lin in clipe cadentate:

          "Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!"



                    (1883, decembrie)





.