Cele noua raiuri
Nichita Stanescu


Fiecarui pas al tau 
I se cade o caleasca. 
N-a cazut de mult o pleaca 
asa grea pe capul meu! 
Coltul strazii daca-l dai, 
ai si nimerit in rai. 
Ingerasi cu buci grasune, 
stau la poarta, sa te sune, 
caci, desigur, se cuvine 
mare cinste pentru tine 
si hodina pentru mine... 
- Capul tau e-un zurgalau, 
suna-anevoios si rau! 
Si numai urechea mea 
te aude, daca vrea. 
- Raiul-al doilea, si el 
mai departe e, nitel, 
cum dai coltul celalalt, 
langa pompa de bazalt 
(N-are robinet; in schimb 
sa-i dai drumul poti, c-un nimb, 
si-o sa curga doar caimac 
si luna de varcolac) 
'nuntru, ingerimea snoba, 
poarta numai roti de soba 
Iar la sold, ca sabie, 
Numai cate-o vrabie! 
- Cerul-al treilea, fireste 
nici nu se deosebeste 
de-al doilea - decat 
ca-i mai mic si mai urat. 
Sfantul Pavel daca tu-l 
zavorasti cu lacatul, 
treci de-adevaratulea 
in raiul al patrulea, 
unde prietenul Francois 
te pofteste pe-o saltea 
tot de scanduri rihtuite, 
pe sub tine nadusite, 
ca sa te invete-asa 
raiul cel de-al cincilea! 
- Fiindca-ti place-acest popas 
si n-am vreme, eu te las 
si plec singur, mai departe, 
prin raiul sase si sapte, 
unde voi intarzia... 
(Singur, fara dumneata) 
Asteptand, junghiat e jind 
babele sa oua - 
raiurile opt si noua 
in constructie fiind! 


aproximativ vara lui 59