Peisaj de iarna
Nichita Stanescu



O vreme de argint masiv 
pe-alocuri innegrit de vreme, 
tintat cu sori, metalic tiv, 
la orizont scrasneste, geme 

Copacii de argint, tacand, 
din crengile de-argint, oprite, 
nemailovind, nemaisunand 
nici ore-ovale nici clipite 

par, cum ii intalnesti, asa, 
explozii impietrite, surde, 
care-au tasnit spre cer candva, 
din arhebuze si din durde 

Dar eu bat campul iernii, greu 
cu pasii de-argint ii sun argintul 
O, fericit auzul meu! 
Ecoul bate-n jur argintul 

si-o clipa daca m-as opri 
s-ar prabusi, de-argint, o clipa. 
Si peste camp s-ar auzi 
tintatul brau de-argint cum tipa!