Vantul, sfartecat de boala
Nichita Stanescu



Vantul, sfartecat de boala 
imi atarna greu in maini 
Plang si plang de oboseala 
colindand din caini in caini 

Si-mi smucesc din colb calcaiul... 
Pasule, de ce ramai? 
Poate-i drumul tau, dintaiul, 
ce-ti atarna de calcai 

Falcile cu scrasnitura 
mi le strang si-n van asud 
doar scrasnitul surd, de ura, 
al maselelor l-aud 

Nu-i cantarea cea mladie 
cu vedenii vechi, de mit 
...Cantule de drumetie 
te urasc ca ai murit!