|
 |
Nichita Stănescu
Leoaica tânără, iubirea
Leoaica tinara, iubirea mi-ai sarit în fata. Mă pindise-n
incordare mai demult. Coltii albi mi i-a infipt în fata, m-a
muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, când
mai larg, când mai aproape, ca o stringere de ape. Si privirea-n sus
tisni, curcubeu taiat în doua, si auzul o-ntilni tocmai lângă
ciorcarlii.
Mi-am dus mâna la sprinceana, la timpla si la barbie, dar mâna nu
le mai stie. Si aluneca-n nestire pe-un desert în
stralucire, peste care trece-alene o leoaica aramie cu miscarile
viclene, inca-o vreme, si-nca-o vreme...
|