PERSOANELE
ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent,
Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului
agricol și al altor comitete și comiții
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete
și comiții
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, asemenea
NAE CAȚAVENCU, avocat, director-proprietar al
ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator
al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora
economică română"
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar și
membru al acestei societăți
POPESCU, asemenea
GHIȚĂ PRISTANDA, polițaiul orașului
UN CETĂȚEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soția celui de mai sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂȚENI, PUBLIC
În capitala unui județ de munte, în zilele noastre
ACTUL I
(O anticameră bine mobilată.
Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi.
La dreapta, în planul din fund o ușă, la
stânga altă ușă, în planul din
față. În stânga, planul întâi,
canapea și un fotoliu.)
SCENA I
TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă
cu "Răcnetul Carpaților" în
mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în
picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie
TIPĂTESCU
(terminând de citit o frază din jurnal)
"... Rușine pentru orașul nostru să tremure
în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg,
care dă unul din cele mai frumoase județe ale
României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat.)
Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!
PRISTANDA
(asemenea)
Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane
Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?
TIPĂTESCU
Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele
poporului!...
PRISTANDA
Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!
TIPĂTESCU
Mișel!
PRISTANDA
Curat mișel!
TIPĂTESCU
Murdar!
PRISTANDA
Curat murdar!
TIPĂTESCU
Ei! Nu S-alege!
PRISTANDA
Nu s-alege!
TIPĂTESCU
Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată
societatea moftologică a dumnealui... degeaba! Să-mi
rază mie mustățile!
PRISTANDA
Și mie!
TIPĂTESCU
Dar în sfârșit, las-o asta! Lasă-l să
urle ca un câine!
PRISTANDA
Curat ca un câine!
TIPĂTESCU
Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade.)
PRISTANDA
Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie),
aseară, ațipisem nițel după masă,
precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră
știți că bietul polițai n-are și el ceas
de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare,
ca tot creștinul...
TIPĂTESCU
Firește...
PRISTANDA
Și la mine, coane Fănică, să
trăiți! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare,
renumerație mică, după buget, coane
Fănică. Încă d-aia nevastă-mea
zice: "Mai roagă-te și tu de domnul prefectul
să-ți mai mărească leafa, că te
prăpădești de tot!..." Nouă copii,
coane Fănică, să trăiți! nu mai
puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne
cere numai datoria; dar de! Nouă copii și optzeci de lei
pe lună: famelie mare, renumerație mică,
după buget.
TIPĂTESCU
(zâmbind)
Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că știm noi!
PRISTANDA
Știți! Cum să nu știți, coane
Fănică, să trăiți! Tocma'
dumneavoastră să nu știți~
TIPĂTESCU
Și nu-mi pare rău, dacă știi să faci
lucrurile cuminte: mie-mi place să mă servească
funcționarul cu tragere de inimă... Când e om de credință...
PRISTANDA
De credință, coane Fănică, să trăiți!
TIPĂTESCU
Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para,
două... mai ales un om cu o familie grea.
PRISTANDA
Nouă suflete, coane Fănică, nouă, și renumerație...
TIPĂTESCU
După buget!...
PRISTANDA
Mică, sărut mâna, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri
ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul.
PRISTANDA
(uitându-se pe sine și râzând)
Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv.)
Adicăte, cum condei, coane Fănică?...
TIPĂTESCU
Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci și
patru de steaguri.
PRISTANDA
(naiv)
Da.
TIPĂTESCU
Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri?
PRISTANDA
(cu tărie)
S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două
să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...
TIPĂTESCU
Patruzeci și patru?
PRISTANDA
Patruzeci și patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU
(râzând)
Nu umbla cu mofturi, Ghiță. Nu m-am plimbat eu la
luminație în trăsură cu Zoe și cu
nenea Zaharia în tot orașul? Tocmai ea, cum e
glumeață, zice: "Ia să-i
numărăm steagurile lui Ghiță"...
PRISTANDA
(mâhnit)
Îmi pare rău! Tocmai coane Joițica, tocmai
dumneei, care de!... Să ne așteptăm de la dumneei
la o protecție...
TIPĂTESCU
Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă.
Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești
omul nostru...
PRISTANDA
Al dumneavoastră, coane Fănică, și al
coanii Joițichii, și al lui conul Zaharia... Ei? Și
le-ați numărat, coane Fănică?... Ei?
Așa e? Patruzeci și patru...
TIPĂTESCU
Vreo paispce... cinspce.
PRISTANDA
Apoi să le numărăm, coane Fănică;
să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU
Două...
PRISTANDA
Două pe piața lui 11 Fevruarie...
TIPĂTESCU
Patru...
PRISTANDA
(căutând în gând)
Două la primărie...
TIPĂTESCU
Șase...
PRISTANDA
(același loc)
Unul la școala de băieți...
TIPĂTESCU
Șapte...
PRISTANDA
Unul... la școala de fete...
TIPĂTESCU
Opt...
PRISTANDA
Unul la spital...
TIPĂTESCU
Nouă...
PRISTANDA
Două... la catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU
Unsprezece.
PRISTANDA
Două la prefectură... paispce...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA
Nu, coane Fănică, să trăiți! (continuă
repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie,
optspce, patru la școli, douăzeci și patru,
două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...
TIPĂTESCU
(râzând)
Le-ai maii numărat o dată pe toate astea și aduni rău...
PRISTANDA
Doamne păzește, coane Fănică, să
trăiți, patruzeci și patru, în cap...
patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate
vântul... ori cine știe...
TIPĂTESCU
(râzând)
Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa.
PRISTANDA
(schimbând deodată tonul, umilit și naiv)
Famelie mare... renumerație după buget mică...
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Ia să lăsăm steagurile, Ghiță...
PRISTANDA
Curat să le lăsăm, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.
PRISTANDA
Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la
zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc
ceva și mă dau așa pe-o parte să ațipesc
numai un minuțel, că eram prăpădit de
ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbracă-te
Ghiță, și te culcă". Eu, nu; eu, la
datorie, coane Fănică, zi și noapte la datorie.
Așa, mă scol cam pe la douăspce fără
un sfert, și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț
chipiul, mă-mbrac țivilește și plec... la
datorie, coane Fănică. Până să plec
se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin
dosul primăriei, și apuc pe maidan ca să ies la
bariera "Unirii". Când dau să trec maidanul,
văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae
Cațavencu, și ferestrele vraiște. Ulucile
înalte... dacă te sui pe uluci, poți intra pe
fereastră în casă. Eu, cu gândul la
datorie, ce-mi dă în gând ideea? Zic: ia să
mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică...
și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci
și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz
și m-auziți, coane Fănică, știți
ca la teatru.
TIPĂTESCU
Ei, ce?
PRISTANDA
Jucaseră stos.
TIPĂTESCU
Cine era?
PRISTANDA
Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici...
TIPĂTESCU
Și popa?
PRISTANDA
Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș,
și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe
isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea pe
fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș.
Ăilalți ședeau de vorbă.
TIPĂTESCU
Și Cațavencu mă-njura?
PRISTANDA
Grozav, coane Fănică, pe guvern și pe dv....
și-și număra voturile.
TIPĂTESCU
Dăscălimea, popa și moflujii.
PRISTANDA
Curat moflujii!
TIPĂTESCU
Las' că le dau eu voturi.
PRISTANDA
Da' să vedeți ce s-a-ntâmplat... coane
Fănică. Din vorbă-n vorbă, Cațavencu
zice: "Mă prinz cu d-voastră că o să
voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți, unul pe
care contează bampirul - și acolo, pardon, tot bampir
vă zicea - pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu...
și când l-om avea pe ala, i-avem pe toți... Ia
ascultați scrisoarea asta"... și scoate o
scrisorică din portofel... "Ia ascultați..."
Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de
la joc și zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu,
Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu...
să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane
Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul,
trage din țigară și vine să arunce chibritul
aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag
înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un
dobitoc, care pesemne trece ori ședea lângă uluci.
Dobitocul începe să strige, toți din casă
sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem,
mă ridic degrabă, o iau pituliș pe
lângă uluci și intru în curtea primăriei.
TIPĂTESCU
(interesându-se de povestire)
Ei?
PRISTANDA
M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele
și lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU
Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep... Ghiță, eu
trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea
Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu
dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu
iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare...
PRISTANDA
Ce-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU
Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul
ăsta, - nu doar că mi-e teamă de intrigile
proaste ale lui Cațavencu, - dar n-ar fi rău să-l
dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi
să-l lucrăm pe onorabilul!
PRISTANDA
Curat să-l lucrăm!
TIPĂTESCU
Stăi un minut până să-mi schimb haina;
ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva.
PRISTANDA
Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în stânga.)
SCENA II
PRISTANDA
(singur)
Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luându-și seama) babachii... Da' eu, unde? Famelie mare, renumerație după buget mică. (șase în fund pe un scaun la o parte.)
SCENA III
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA, apoi
TIPĂTESCU și ZOE
TRAHANACHE
(intră prin fund, fără să
ia seama la Ghiță, care se ridică răpede
la intrare. Trahanache e mișcat)
A! Ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt
prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...
Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în
scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar cop,
serios băiat! Zice: "Tatițo, unde nu e moral, acolo
e corupție, și o soțietate fără
prințipuri, va să zică că nu le
are!"... Auzi d-ta mișelie, infamie. (vede pe Ghiță.)
Aici era Ghiță? (se stăpânește.)
PRISTANDA
Aici, sărut mâna, coane Zahario.
TRAHANACHE
Fănică a ieșit?
PRISTANDA
Ba nu, coane Zahario, vine numaidecât momental, e dincolo... A!
Iată conul Fănică.
TIPĂTESCU
(cu pălăria și haina de oraș
vine din stânga, e surprins la vederea lui Zaharia)
Neica Zaharia! Cum se poate? Ai ieșit înainte de dejun? Ce e?
TRAHANACHE
E comedie, mare comedie, Fănică, stăi
să-ți spui. (îi face semn să expedieze
pe Pristanda.)
PRISTANDA
(răpede)
Mai aveți ceva să-mi ordonați, coane Fănică?
TIPĂTESCU
Nu... Nu uiți de ce-am vorbit. Trebuie să avem
dezlegarea istoriei cât mai degrabă.
PRISTANDA
Ascult.
TIPĂTESCU
Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui? Nu mi-o poți
spune la dejun?
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare... Nu trebuie să
știe Joițica... E comedie mare, Fănică. (șede
pe canapea, cu spatele spre fund.)
TIPĂTESCU
(uitându-se la ceas)
Atuncea treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă
și lasă-i vorbă coanei Joițichii - nu-i
așa, nene Zahario? - Să fie așa de bună
să nu se supere dacă om întârzia de la
dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbați.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică. (Pristanda pleacă spre
fund. Tipătescu se întoarce spre Trahanache și
coboară. Când Pristanda vrea să iasă prin
fund, ușa din dreapta se deschide puțin, Zoe scoate capul,
cheamă pe Pristanda: "Pst! Pst! și
închide repede ușa. Tipătescu se întoarce
și îl vede pe Pristanda lângă ușa din dreapta.)
TIPĂTESCU
'Ai? Un' te duci?
PRISTANDA
(făcându-i semn să tacă
și arătându-i pe Trahanache)
Unde mi-ați ordonat.
TIPĂTESCU
(fără a înțelege)
De ce nu ieși prin față?
PRISTANDA
(urmându-și jocul)
Da, prin față... (se-ntoarce spre ușa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiță, care este iar lângă ușa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să-nțeleagă, se coboară să șază pe fotoliu, lângă Trahanache.)
SCENA IV
TIPĂTESCU, TRAHANACHE
TIPĂTESCU
Ei! Neică Zahario, ce e? Ia spune, te văz cam schimbat!...
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare, să vezi...
Azi-dimineață, pe la opt și jumătate,
intră feciorul în odaie, - nici nu-mi băusem
cafeaua, - îmi dă un răvășel
și-mi zice că așteaptă răspuns... De
la cine era răvășelul?
TIPĂTESCU
De la cine?
TRAHANACHE
De la onorabilul d. Nae Cațavencu.
TIPĂTESCU
De la Cațavencu?
TRAHANACHE
Zic: ce are a face Cațavencu cu mine și eu cu
Cațavencu, nici în clin, nici în mâneci, ba
chiar putem zice, dacă considerăm după
prințipuri, dinpotrivă.
TIPĂTESCU
Firește... Ei?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi. (scoate un răvășel
din buzunar și-l dă lui Tipătescu.)
TIPĂTESCU
(luând răvășelul și citind)
"Venerabilul d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului
permanent, al Comitetului școlar, al Comitetului electoral, al
Comițiului agricol și al altor comitete și
comiție... Loco. (scoate hârtia din plic.)
Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de
cetățean și de tată de familie, vă
rugăm să treceți astăzi între orele
9 jum. și 10Êa.m. pe la biuroul ziarului
«Răcnetul Carpaților» și sediul
Societății Enciclopedice-Cooperative «Aurora
Economică Română» unde vi se va comunica un
document de cea mai mare importanță pentru
d-voastră... Al d-voastre devotat, Cațavencu, director-proprietar
al ziarului «Răcnetul Carpaților», prezident
fundator al Societății Enciclopedice-Cooperative
«Aurora Economică Română»..." Ei?
Ce document?
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare! Să vezi... M-am
gândit: să nu mă duc... să mă
duc... să nu mă duc... ia, numai de curiozitate,
să mă duc, să văz ce moft mai e și
ăsta. Mă îmbrac degrabă,
Fănică, și mă duc.
TIPĂTESCU
La Cațavencu?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi... la Cațavencu. - Cum intru se
scoală cu respect și mă poftește pe fotel.
"Venerabile"-n sus, "venerabile"n jos.
"Îmi pare rău, că ne-am răcit
împreună, zice el, că eu totdeauna am ținut
la d-ta ca la capul județului nostru..." și în
sfârșit o sumă de delicatețuri... Eu serios,
zic: "Stimabile, m-ai chemat să-mi arăți un
docoment, arată docomentul!" Zice: "Mi-e
teamă, zice, că o să fie o lovitură
dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te
pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de,
și așa de..." și iar delicatețuri. Zic iar:
"Stimabile, ai puțintică răbdare,
docomentul"... El iar: "...că de, damele..."
Să vezi unde vrea să m-aducă mișelul!...
Biata Joițica! Să nu cumva să-i spui, să
nu care cumva să afle! Cum e ea simțitoare!...
TIPĂTESCU
Ce! A cutezat? Mizerabilul (se ridică turburat.)
TRAHANACHE
(oprindu-l)
Stăi, să vezi! "...că de, damele, zice, nu
înțeleg totdeauna meritele și calitățile
morale ale bărbatului, și respectul care va să
zică, ce trebuie să-i poarte..." În
sfârșit (Tipătescu fierbe) ce s-o mai
lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul în prag și-i
zic: "Ia ascultă, stimabile, ai puțintică
răbdare: docomentul!" vede mișelul că n-are
încotro, și-mi scoate o scrisorică... Ghiți a
cui și către bine?
TIPĂTESCU
(de abia stăpânindu-și emoția)
A cui? A cui, nene Zahario?
TRAHANACHE
Stăi să vezi. (răspicat și râzând.)
A ta cătră nevastă-mea, cătră
Joițica! Scrisoare de amor în toată regula... 'Ai?
Ce zici d-ta de asta?
TIPĂTESCU
(turburat rău)
Nu se poate, nu se poate!
TRAHANACHE
Am citit-o de zece ori poate: o știu pe dinafară!
Ascultă: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu)
merge deseară la întrunire (întrunirea de
alaltăieri seara). - Eu (adică tu) trebuie să
stau acasă, pentru că aștept depeși de la
București, la care trebuie să răspunz pe
dată; poate chiar să mă cheme ministrul la
telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu
(adică nevastă-mea, Joițica), la cocoșelul
tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna,
și te sărută de o mie de ori,
Fănică..." (privește lung pe
Tipătescu, care e în culmea agitației.)
TIPĂTESCU
(plimbându-se înfuriat)
Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate!
TRAHANACHE
(placid)
Firește că nu se poate; dar ți-ai fi închipuit
așa mișelie... (cu candoare.) Bine frate,
înțeleg plastografie, până unde se poate,
dar până aci nu înțeleg... Ei,
Fănică, să vezi imitație de scrisoare!
Să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu
altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe
Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleștați;
cu mirare și ciudă.) Uite-te la el cum se
turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce
te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o
schimbăm noi. Cine-și poate închipui
până unde poate merge mișelia omului!
TIPĂTESCU
(același joc)
Mizerabilul!
TRAHANACHE
Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce
i-am zis eu: "Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri,
tare, n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit
omul..." Ei, dacă a văzut că nu i se trece
cu mine, știi la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu
dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul,
pentru că scrisoarea o să se publice duminică la
gazată și o să fie pusă în cercevea,
ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU
(turbat)
Îl împușc! Îi dau foc! trebuie să mi-l
aducă aci numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se
răpede în fund.) Ghiță!
Ghiță! Să vie polițaiul!
TRAHANACHE
(după el până în fund)
Ai puțintică. (întorcându-se singur
în scenă.) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun
băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un
prefect. Într-o soțietate fără moral și
fără prințip... trebuie să ai și
puțintică diplomație!
TIPĂTESCU
(întorcându-se din fund)
Infamul! Canalia!
TRAHANACHE
Ei, astâmpără-te omule, și lasă
odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit.
Deseară e întrunire. S-a hotărât? Punem
candidaturalui Farfuridi? Ce facem? - Deseară, am aflat
că dăscălimea cu Cațavencu și cu
toți ai lor vor să facă scandal. Trebuie
să-i spunem lui Ghiță să
îngrijească. Mișelul de Cațavencu o să
ia deseară cuvântul ca să ne combată...
TIPĂTESCU
(fierbând mereu)
Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Cațavencu nu o
să fie la întrunire, o să fie în altă
parte - la păstrare.
TRAHANACHE
'Aide, mergi la dejun?
TIPĂTESCU
Nu, neică Zahario, mulțumim, am treabă. Du-te
dumneata singur; sărutări de mâini coanii Joițichii.
TRAHANACHE
Bine, dar la prânz desigur. Deseară eu mă duc la
întrunire, trebuie să stai cu Joițica, i-e
urât singură. După întrunire avem preferanță...
TIPĂTESCU
(amețit)
Da, neică Zahario.
TRAHANACHE
La revedere, Fănică.
TIPĂTESCU
La revedere, neică Zahario...
TRAHANACHE
(mergând spre ușe, condus de Tipătescu)
Și nu te mai turbura, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai (cu fineță) puțintică răbdare... (iese în fund.)
SCENA V
TIPĂTESCU, apoi ZOE
TIPĂTESCU
(vine amețit și-mpleticindu-se din fund
și cade pe un scaun cu capul în mâni)
Ce să fac? Ce să fac? Și numai vine Ghiță!...
ZOE
(ieșind din dreapta misterios și
coborând repede lângă el)
Fănică! Fănică!
TIPĂTESCU
(ridicându-se iute)
Zoe!... Știi?
ZOE
(dezolată)
Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu...
am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din
dos... Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj
să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am
auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică...
Când a plecat Ghiță, l-am chemat dincolo (Tip[ătescu] înțelege),
i-am spus tot: numai el ne poate scăpa.
TIPĂTESCU
De unde aflaseși?
ZOE
Eu am știut numaidecât după Zaharia... Uite!... (îi
dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu multă nervozitate.)
TIPĂTESCU
(citind)
"Stimabilă doamnă, la redacția noastră
se află un document iscălit de amabilul nostru prefect
și adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în
schimbul unui sprijin pe lângă amabilul în
cestiune. Binevoiți dar a trece îndată pe la
biuroul nostru, spre a regula această afacere într-un
chip mulțumitor pentru amândouă
părțile..." - (cu desperare.) Cum? Cum?
Când ai pierdut biletul, Zoe?
ZOE
(înecată)
Nu știu... alaltăieri sera, când am plecat de la
tine, îl aveam; când am ajuns acasă, nu știu
dacă-l mai aveam; poate să fi scos batista pe drum
și mi-a căzut scrisoarea: le aveam tot într-un buzunar!
TIPĂTESCU
A! Ce nenorocire!
ZOE
M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus
să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție
să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică
scrisoarea poimâine...
TIPĂTESCU
(în prada agitației)
Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie
să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță...
ZOE
Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i
cumpere scrisoarea cu orice preț.
TIPĂTESCU
Care va să zică Ghiță e acolo?
ZOE
Desigur. (se aude zgomot.)
TIPĂTESCU
El trebuie să fie... (se răpede la ușa din
fund, o deschide și se trage iute înapoi.) A!
Ascunde-te... degrabă. (o duce repede și ies
amândoi prin stânga.)
SCENA VI
FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU, intrând
misterios din fund; apoi TIPĂTESCU din stânga
BRÂNZOVENESCU
Poate să nu fie tocmai așa; poate că e o
manoperă... o manoperă grosolană, ca să
intimideze pe câțiva nehotărâți...
FARFURIDI
(cu intenție fină)
Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la
Cațavencu, astăzi pe la zece, când mă
duceam în târg... Eu, am n-am să-ntâlnesc pe
cineva, la zece fix mă duc la târg...
BRÂNZOVENESCU
Ei!
FARFURIDI
Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la
Cațavencu tot astăzi pe la unsprezece, când
mă-ntorceam din târg... Eu, am n-am clienți
acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg...
BRÂNZOVENESCU
Nu-nțeleg.
FARFURIDI
Cum nu-nțelegi? La unsprezece fix...
BRÂNZOVENESCU
Nu frate, nu-nțeleg daraverile astea cu opoziția! Tu ai
văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam
Trahanache, și eu adineaori am văzut pe polițaiul,
pe Ghiță, intrând la Cațavencu...
FARFURIDI
(cu intenție)
BRÂNZOVENESCU
(cu îndoială)
Să fie trădare la mijloc? 'Ai?
FARFURIDI
Eu merg și mai departe și zic: trădare să
fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm
și noi!...
BRÂNZOVENESCU
Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăștia...
Iacătă-l...
TIPĂTESCU
(venind din stânga turburat și
dându-și aer silit de degajare)
Salutare, salutare, stimabile!
BRÂNZOVENESCU
(aparte)
E galben!
FARFURIDI
(aparte)
Ce roșu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile...
TIPĂTESCU
(oferindu-le locuri)
Ia poftiți, ia poftiți, mă rog.
BRÂNZOVENESCU
Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim:
sunt douăsprece trecute.
FARFURIDI
Și eu, am n-am înfățișare, la
douăsprece trecute fix mă duc la tribunal...
BRÂNZOVENESCU
Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurți. Prin
târg... se spune...
FARFURIDI
Adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie
îmi place să pun punctele pe i... Se aude...
BRÂNZOVENESCU
Se aude... cum că partidul nostru dă la colegiul II
ajutor lui Cațavencu...
TIPĂTESCU
(mișcat)
Care partid? Care Cațavencu?
BRÂNZOVENESCU
Cum care partid?
FARFURIDI
Adică partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea
Zaharia, noi și ai noștri... să ducem pe brațe
pe d. Cațavencu.
TIPĂTESCU
Și cine spune asta? (râde silit.)
BRÂNZOVENESCU
Nu râde, stimabile, nu râde; a început să se vorbească...
FARFURIDI
Și de!... Ce să zicem! Lumea are pentru ce să
intre la bănuieli.
BRÂNZOVENESCU
D. Trahanache la vizită la d. Cațavencu...
TIPĂTESCU
Ei?
FARFURIDI
Madam Trahanache la vizită la d. Cațavencu...
TIPĂTESCU
Ei?
BRÂNZOVENESCU
D. Ghiță polițaiul la vizită la d. Cațavencu...
FARFURIDI
De unde și până unde?
BRÂNZOVENESCU
Noi, ce să zicem - ne temem de ce spune lumea...
TIPĂTESCU
(nervos)
Ei, ce spune lumea?
FARFURIDI
Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile? Ne
temem de trădare... Na!
TIPĂTESCU
(după ce s-a întors când la unul
când la altul, supărat cătră Farfuridi)
Amice, d-le Farfuride, nu ți se pare d-tale că te faci
mai catolic decât Papa?
FARFURIDI
Da, când e vorba de prințipuri, stimabile, da, mă
faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de
asta, sunt mai catolic decât Papa...
TIPĂTESCU
(supărat)
Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații,
pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca
niște insulte...
FARFURIDI
Să nu ne iuțim, stimabile...
TIPĂTESCU
Cum să nu mă iuțesc, onorabile? D-voastră
veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat
cariera și am rămas între d-voastră, ca
să vă organizez partidul -căci fără
mine, trebuie să mărturisiți, că
d-voastră n-ați fi putut niciodată să
fiți un partid -d-voastră veniți la mine
acasă să mă numiți pe față
trădător... A! asta nu pot să v-o permit...
BRÂNZOVENESCU
(scoțând o hârtie din buzunar)
Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg,
din partea lui d. Cațavencu... E tipărit, stimabile!
TIPĂTESCU
(mișcat, îi smulge hârtia)
Tipărit?
FARFURIDI
(smulgându-i-o el)
Da, tipărit, dă-mi voie... (citește.)
"Dăm ca pozitivă știrea cum că desigur
candidatura amicului nostru politic d. Cațavencu,
prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost
de orice loviri din partea administrației. Din contra,
avem cuvinte puternice pentru a crede că atât
bătrânul și venerabilul d. Trahanache, prezidentul
Comitetului electoral, cât și junele și onorabilul
nostru prefect, ar fi convinși în fine că
în împrejurările prin care trece țara,
județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de
un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-ța-ven-cu...
D. Cațavencu va lua cuvântul la întrunirea de
deseară... Comitetul grupului independent." (vorbit.)...
Aud?
TIPĂTESCU
(aparte)
Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut. (tare.)
Domnilor, vă rog, niște afaceri importante mă
cheamă numaidecât la telegraf... Mă
scuzați... dar... (merge la o masă și trage
clopoțelul, apoi iese în fund.)
BRÂNZOVENESCU
Așa scurt?
FARFURIDI
Adică, cum am zice, poftiți pe ușe afară... Bine?
TIPĂTESCU
(apare în fund cu un fecior)
Unde e Ghiță?
FECIORUL
L-am căutat în tot târgul, coane
Fănică, nu e. (vorbesc încet în fund.)
BRÂNZOVENESCU
(care a vorbit încet cu Farfuridi)
'Aide la Trahanache... Aici am aflat tot... 'Aide...
FARFURIDI
Brânzovenescule, mi-e frică de trădare...
Câte ceasuri sunt?
BRÂNZOVENESCU
Douăsprece trecute...
FARFURIDI
Douăsprece trecute?... Eu, la douăsprece trecute fix...
TIPĂTESCU
(coborând între ei)
Astfel dar, d-lor...
BRÂNZOVENESCU
Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj...
FARFURIDI
(grav)
Ne ducem, dar gândește-te stimabile, că suntem
membrii aceluiași partid... Cum ziceam adineaori amicului
Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoție)
dacă cer interesele partidului, dar s-o știm și
noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii
noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc
trădarea (cu intenție), dar urăsc pe
trădători... (schimbând tonul, cu dezinvoltură.)
Salutare, salutare, stimabile!...
BRÂNZOVENESCU
(asemenea)
Salutare!...
TIPĂTESCU
(închizând ușa după ei, grozav
de plictisit)
A! (coboară.)
SCENA VII
TIPĂTESCU, ZOE apoi CETĂȚEANUL TURMENTAT
ZOE
(ieșind din stânga repede)
S-a dus?... Ai văzut, Fănică? Ai auzit? Și
Ghiță nu mai vine... Fănică,
Fănică, ne amenință o nenorocire grozavă...
TIPĂTESCU
Taci! Vine cineva. E Ghiță desigur. (se repede la
ușa din fund prin care apare Cetățeanul turmentat.)
CETĂȚEANUL
(șovăind)
Sluga! (în tot jocul sughite și șovăie.)
ZOE
Cine e ăsta?
TIPĂTESCU
Ce poftești d-ta?
CETĂȚEANUL
Eu?... (sughite.) Eu sunt alegător...
TIPĂTESCU
(nervos)
Cum te cheamă?
CETĂȚEANUL
Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă
cheamă... vorba e, sunt alegător? (șovăie.)
ZOE
E turmentat?
TIPĂTESCU
Dracul să-l ia! Nu e nimeni afară: lasă
să-mi intre aici toți nebunii, toți
bețivii... 'Aide, ieși!
CETĂȚEANUL
Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană
Joițico... Las' că ne cunoaștem... Mă
cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba,
ținem de d. Nae Cațavencu... e din Soțietate... dar
vorba e, eu alegător... eu... (sughite) apropritar, eu
pentru cine votez? (sughite) D-aia am venit. (șovăie.)
ZOE
Trimite-l, Fănică, dă-i drumul... e amețit
de tot...
TIPĂTESCU
(luându-l cu binișorul)
Fii bun, cetățene, du-te. Aldată mai vorbim.
CETĂȚEANUL
Dar ce să vorbim aldată?
ZOE
A!
CETĂȚEANUL
Acu ce treabă avem?... Nu vă uitați la mine
că sunt așa de... Am făcut-o de oaie de tot.
Să vezi d-ta cum de a devenit la băutură... (sughite)
că a fost lată de tot...
TIPĂTESCU
(necăjit)
Fii bun, omule, și-nțelege. (vrea să-l apuce.)
CETĂȚEANUL
Eu am găsit (sughite) o scrisoare...
TIPĂTESCU și ZOE
O scrisoare!
CETĂȚEANUL
Da. (cătră Tip[ătescu].) A d-tale
cătră coana Joițica... Am găsit-o
alaltăieri seara pe drum, când ieșeam de la
întrunire... Fă-ți idee (sughiță)
de alaltăieri seara până
azi-dimineață s-o duci într-un chef!...
TIPĂTESCU
(răpezindu-se și apucându-l cu
amândouă mâinile de gât)
Mizerabile!
CETĂȚEANUL
Nu mă zgudui (sughite) că amețesc...
ZOE
Lasă-l, Fănică, să vedem.
CETĂȚEANUL
Lăsați-mă să vedeți. Când am
găsit-o, de curiozitate am deschis-o și m-am dus subt un
felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... și
haț! Pe la spate, d. Cațavencu dă să mi-o ia.
TIPĂTESCU
Și (desperat) ți-a luat-o?
ZOE
(același joc)
Ți-a luat-o?
CETĂȚEANUL
Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae:
"Așa? Facei parte din Soțietatea noastră
și primești scrisori de la prefectul, cetățene,
bravos!" - Zic: (sughite) Aș! De la prefectul! -
Zice: "I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o. -Doamne
păzește!" Ba că dă-mi-o, ba că
nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am
abătut pe la o țuică... una-două-trei...
pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i
cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am
băut... oo! L-am băut!
ZOE
Dar scrisoarea?
TIPĂTESCU
Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea?
CETĂȚEANUL
Nu striga (sughite) că amețesc!... O am la mine
scrisoarea. (amândoi îl ascultă și-l
privesc cu îndoială și nerăbdare nervoasă.)
Da.
ZOE și TIPĂTESCU
S-ar putea!
CETĂȚEANUL
Da... o am lamine. (căutându-se prin buzunare).
Ehei! D. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu
trebuie, onorabile, parale... slava Domnului... apropitar sunt (sughite),
alegător... (sughite și se caută mereu.)
Vorba e... eu (sughite), eu pentru cine votez? (se
oprește din căutat și cu simplicitate.) Am
pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.)
Am pierdut-o!
TIPĂTESCU
A!
ZOE
Ți-a furat-o Cațavencu!
CETĂȚEANUL
Adică d. Nae. Se prea poate... că am și dormit...
Vezi d-ta (Zoe și Tipătescu își frâng mâinile)
fă-ți idee... dă-i cu bere... dă-i cu
vin... dă-i cu vin... dă-i cu...
TIPĂTESCU
(apucându-l și zguduindu-l)
Mizerabile! Ce ai făcut?
CETĂȚEANUL
(căzând pe un scaun)
Nu mă zgudui!
SCENA VIII
ACEIAȘI - GHIȚĂ PRISTANDA
PRISTANDA
(intră gâfâind într-un
suflet, prin fund)
Coane Fănică! Coană Joițico!
TIPĂTESCU și ZOE
Ghiță!
PRISTANDA
Vine! Vine conul Zaharia!
CETĂȚEANUL
(pufnind)
Conul Zaharia?... Nu mai spune (sughite) că amețesc...
TIPĂTESCU
(lui Pristanda, arătând pe
Cetățeanul turmentat)
Ia-l pe nenorocitul ăsta, și...
ZOE
Și dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.
PRISTANDA
(ridicând pe Cetățeanul turmentat)
'Aide, cetățene! (îl împinge spre dreapta.)
CETĂȚEANUL
Nu mă-mpinge (sughite) că amețesc.
PRISTANDA
(același joc)
'Aide!
CETĂȚEANUL
Vorba e... eu pentru cine votez?...
PRISTANDA
'Aide!
CETĂȚEANUL
Nu mă-mpinge (sughite) că amețesc. (iese, împins de Pristanda.)
SCENA IX
ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIȚĂ
PRISTANDA și TRAHANACHE
TIPĂTESCU
(răpede Zoii)
De Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede
nimica... N-ai auzit?
ZOE
Fănică! Fănică! (Ghiță
intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiță?
Ai fost la Cațavencu?
PRISTANDA
Am fost, coană Joițico... Se lasă greu, greu de
tot: ori o mie de poli, ori deputăția...
TIPĂTESCU
Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât.)
Du-te Ghiță, ia jandarmi... viu ori mort, trebuie
să mi-l aduci la poliție, acuma într-un moment...
ZOE
Fănică!...
TIPĂTESCU
Du-te.
PRISTANDA
Ascult! (vrea să pornească spre fund, în
momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)
TRAHANACHE
L-am prins cu alta mai boacănă!
ZOE
(începând să se jelească
și căzându-i ca leșinată în brațe)
Nene! Nene!
TRAHANACHE
Joițico! (către Tip[ătescu].) A aflat?
TIPĂTESCU
Știe tot!
TRAHANACHE
(îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda
pe fotoliu)
Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i spui? O știam eu
cât e de simțitoare! Iaca vezi! (toți o îngrijesc.)
Ei! Ți-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai
boacănă... Ghiță, iute un pahar cu
apă. (Ghiță iese în stânga.)
TIPĂTESCU
(bătând în palmele Zoii)
Care onorabil?
TRAHANACHE
(același joc)
Ei, ai puțină răbdare... Cațavencu, de...
TIPĂTESCU
Cu ce alta?
TRAHANACHE
(bătând cu putere în palmele Joichiții)
Cu altă plastrografie... Ce plastograf!
PRISTANDA
(care a venit cu paharul cu apă)
Curat plastograf!
(Cortina cade)