ACTUL II
(Același salon)
SCENA I
TRAHANACHE, FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU
(stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele
electorale; fiecare are câte un creion colorat în mână)
BRÂNZOVENESCU
Șaizeci și nouă cu roșu, buni,... unsprece cu
albastru... ai lor...
FARFURIDI
Doisprezece...
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci...
șapte... zece... unsprezece.
FARFURIDI
Doisprezece...
TRAHANACHE
Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU
Nici nu mai are drept de vot, de cât și-a măritat
fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează,
merge la pușcărie onorabilul.
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem
aduce să voteze cu noi?
FARFURIDI
Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are
procesul cu epitropia bisericii, săptămâna
viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să
voteze cu noi?...
BRÂNZOVENESCU
Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE
Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU
Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică
"noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi,
pentru cine lucram noi? Noi încă nu știm...
TRAHANACHE
Mă rog, aveți puțintică...
FARFURIDI
Nu știm...
TRAHANACHE
Mă rog, aveți...
FARFURIDI
Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu
Brânzovenescu: mă tem de trădare...
TRAHANACHE
Cum de trădare?
BRÂNZOVENESCU
De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva...
FARFURIDI
Ceva cumva...
TRAHANACHE
Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU
Dacă e ceva la mijloc...
FARFURIDI
Ceva la mijloc...
TRAHANACHE
Ceva la mijloc?
FARFURIDI
Da, așa, dacă e trădare, adică dacă
o cer interesele partidului, fie.
BRÂNZOVENESCU
Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea
să-i întrerupă, fără să izbutească.)
FARFURIDI
Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu
Mircea cel Bătrân și cu Vlad Țepeș,
neică Zahario: îmi place trădarea, dar...
TRAHANACHE
Mă rog, ai puțintică...
BRÂNZOVENESCU
Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de așa
lucru. Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI
Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE
Da...
FARFURIDI
Ei! Pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU
Pentru cine votăm?
TRAHANACHE
Aveți puțintică răbdare! Pentru cine
ați mai votat și până acuma?
BRÂNZOVENESCU
Nu înțeleg.
FARFURIDI
Nici eu.
TRAHANACHE
Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puțintel...
FARFURIDI
Să ne tălmăcim, da, să ne
tălmăcim, asta o cerem și noi.
TRAHANACHE
Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de
pe uliță? Nu... Zavragii? Nu... Căuzași?
Nu... D-voastră, adică noi, suntem
cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi trei
suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului
permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai
Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comițiului agricol
și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l
pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la
partidul întreg atârnă binele țării
și de la binele țării atârnă binele nostru...
BRÂNZOVENESCU
Așa e...
FARFURIDI
Așa e, dar...
TRAHANACHE
Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale,
ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din
moment în moment așteptăm să-l știm...
Prefectul trebuie să vie; nu-l așteptăm să
vie de la telegraf? Ei? Nu bate telegraful?... Bate; ce treabă
alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să
fi și sosit numele... pe sârmă, stimabile... Da,
pe sârmă, ce crezi d-ta?
FARFURIDI
Toate bune și frumoase cum le tălmăcești
d-ta, neică Zahario, dar nouă... nouă ni e
frică de trădare...
BRÂNZOVENESCU
Nu din partea d-tale...
FARFURIDI
Nu din a d-tale...
TRAHANACHE
Da' din a cui?
FARFURIDI
Din a cui, din a cui? Știi d-ta din a cui...
TRAHANACHE
Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
BRÂNZOVENESCU
Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie...
FARFURIDI
Știi ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm
noi mai bine cărțile pe față.
TRAHANACHE
Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI
Ți-am spus că mi-e frică de trădare... Ei?
BRÂNZOVENESCU
Ei?
TRAHANACHE
Ei?
FARFURIDI
Ei? Ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE
Care amic?
BRÂNZOVENESCU
Care amic, care amic? Știi d-ta...
TRAHANACHE
Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
FARFURIDI
Iar te faci chinez...
TRAHANACHE
Zău nu...
FARFURIDI
Din partea amicului... Fănică...
TRAHANACHE
(surprins)
Ce?
BRÂNZOVENESCU
Din partea prefectului.
TRAHANACHE
(încruntat)
Cum?
FARFURIDI
(scurt)
Nouă ni-e frică... de! Că-și dă
coatele cu Cațavencu...
TRAHANACHE
(urmează jocul crescendo)
Cu Cațavencu?
FARFURIDI
Cu moftologul...
BRÂNZOVENESCU
Cu nifilistul...
TRAHANACHE
(de abia stăpânindu-și indignarea)
Cu Cațavencu? Trădare? Fănică
trădător! Ei bravos! Ei! Asta mi-a plăcut! Ei!
Nu m-așteptam! Ei! Ne-am procopsit!
FARFURIDI
De! Noi...
BRÂNZOVENESCU
Ce ne-am zis...?
TRAHANACHE
(biruit din ce în ce mai mult de indignare)
Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau voie
nimănui să-și permită,
mă-nțelegi, să bănuiască
măcar câtuși de puțin pe Fănică.
Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să vie
cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joițica...
BRÂNZOVENESCU
Pe coana Joițica, onorabile...
FARFURIDI
Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu...
TRAHANACHE
(și mai indignat)
Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să
vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori
pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu
trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt
ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua
oară. De opt ani trăim împreună ca
frații, și nici un minut n-am găsit la omul
ăsta măcar atitica rău... Credeți
d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și
nu s-ar fi dus director la București, dacă nu
stăruiam eu și cu Joițica... și la dreptul
vorbind, Joițica a stăruit mai mult...
FARFURIDI
Ei! Se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...
TRAHANACHE
(și mai indignat)
Ai puțintică răbdare... Nu de ambiț
că ni era prieten, - pentru enteresul partidului. Cine altul
ar fi putut fi prefect al nostru?
FARFURIDI
S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE
Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endependent, care a
făcut servicii partidului, județului,
țării... și mie, ca amic, mi-a făcut
și-mi face servicii, da!... Și să veniți
d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră)
și să bănuiți că... să
vă pronunțați cu astfel de cuvinte
neparlemantare... Îmi pare rău...
BRÂNZOVENESCU
În sfârșit, noi...
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare... Îmi pare
rău... (indignat rău de tot.) Care va să
zică unde nu înțelegeți d-voastră
politica, hop! Numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce
soțietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate:
unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate
fără prințipuri, va să zică
că nu le are. (în culmea indignării.)
Trădare! Bravos! Fănică trădător!
Frumos! (pleacă.) Salutare! Salutare, stimabile! (iese
foarte turburat prin fund.)
SCENA II
FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU (stau un minut privind
unul la altul)
FARFURIDI
Ei!... ți-a plăcut venerabilul?
BRÂNZOVENESCU
E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de
rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm.
FARFURIDI
Să mai așteptăm? Până când
să mai așteptăm?... Deseară, la
sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe
venerabilul că se scoală și trage clopoțelul:
"Stimabililor, aveți puțintică
răbdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..."
BRÂNZOVENESCU
Moftologul!
FARFURIDI
Nifilistul! - Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și
mâine și poimâine, nenea Ghiță
polițaiul aleargă până-i iese limba de un
cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a
înjurat și ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate
tonurile, deputat la colegiul II... Și noi... să
stăm cu mâinile în sân?... Peste poate!...
BRÂNZOVENESCU
Ce-o să faci? Te joc cu puterea?
FARFURIDI
Ce să fac?... Batem o depeșă la București, la
Comitetul central, la minister, la gazete, scurt și
cuprinzător: (bătând cu pumnul drept în
palma stângă, ca un telegrafist pe aparatul lui,
sacadat, tot textul-proiect al depeșii) "Trădare!
Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru
nifilistul Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la
colegiul II... Trădare! Trădare! De trei ori trădare!"
BRÂNZOVENESCU
(scurt)
E tare! prea tare! N-o iscălesc.
FARFURIDI
(cu tărie, impunător)
Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscălești:
o dăm anonimă!
BRÂNZOVENESCU
Așa da, o iscălesc!
FARFURIDI
O iscălim: "Mai mulți membri ai partidului"...
BRÂNZOVENESCU
Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf?
FARFURIDI
Punem pe altcineva s-o scrie.
BRÂNZOVENESCU
Pe cine?
FARFURIDI
Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la
telegraf! 'Aide, Brânzovenescule.
BRÂNZOVENESCU
Numai să nu pățin ceva.
FARFURIDI
(impunător)
Trebuie să ai curaj: anonimă. Câte ceasuri sunt?
BRÂNZOVENESCU
Cinci.
FARFURIDI
'Aide degrab', între cinci și șase fix se-nchide telegraful... (ies cu grabă.)
SCENA III
GHIȚĂ PRISTANDA (singur, intră
prin dreapta, e puțin mișcat)
O făcurăm și p-asta... și tot degeaba. Am pus mâna pe d. Cațavencu... Când am asmuțit băieții de l-a umflat, striga cât putea: "Protestez în numele Constituției! Asta e violare de domiciliu!" - Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflați-l!" Și l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întorsc cu birja acasă la el, am căutat prin toate colțișoarele, am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai,... degeaba: nu spune decât numai și numai coanii Joițichii. O caut și nu o găsesc; acasă nu-i, aici nu e... A! Iacăt-o... Coană Joițico!
SCENA IV
PRISTANDA și ZOE
ZOE
(venind repede din fund)
Ghiță, bine că te găsesc.
PRISTANDA
Și eu vă căutam, coană Joițico...
ZOE
Ghiță, Ghiță, ce-am aflat? Ce ați
făcut? Ați înnebunit? Adineaori, când
ieșeam de-acasă, am aflat de la doctorul că te-ai
dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Cațavencu, l-ai
luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arest! Cum ai
făcut asta?
PRISTANDA
Ordin verbal de la conul Fănică.
ZOE
Unde e Fănică?
PRISTANDA
Nu știu, îl caut și eu.
ZOE
Și pentru ce l-ați arestat pe Cațavencu?
PRISTANDA
Pentru ca să-i apucăm scrisoarea.
ZOE
Și ai apucat-o?
PRISTANDA
Nu, coană Joițico, după cât am căutat
și pe dânsul și la el acasă, scrisoarea este
ascunsă altundeva.
ZOE
Ghiță, m-ați nenorocit! Scrisoarea o să fie
publicată mâine și ați făcut și
scandal degeaba. Dăscălimea o să urmeze
înainte cu gazeta și în lipsa lui... Ce-o să
zică la București guvernul, când o afla că
ați violat domiciliul lui Cațavencu și l-ați
restat în ajunul alegerilor, după ce guvernul era
asigurat că toate au să se petreacă cu bine
și cu liniște?... Cum o să mai poată
rămâne Fănică prefect?
PRISTANDA
Coană Joițico, am uitat să vă spui:
după câte făgăduieli și
amenințări i-am făcut lui Cațavencu, mi-a
răspuns că în zadar mai stăruiesc și
că la urma urmelor nici nu mai vrea să stea de
vorbă cu nimini, dar cu nimini, decât numai cu d-voastră.
ZOE
Cu mine?... Du-te, Ghiță, du-te degrabă,
dă-i drumul și roagă-l din partea mea să
poftească aici... Îl aștept...
PRISTANDA
Numai dacă conul Fănică...
ZOE
Dacă ții la tine, dacă ții la familia ta, Ghiță...
PRISTANDA
Cum să nu țiu, coană Joițică?
Unsprece suflete!
ZOE
Du-te degrabă, într-un suflet, și să nu vii
fără Cațavencu. Poartă-te bine cu el. Ia o
birjă și vino-ntr-o clipă.
PRISTANDA
Ascult!
ZOE
Ai venit?
PRISTANDA
M-am dus!...
SCENA V
ZOE (singură)
(agitată, scoate gazeta și citește) "În numărul de mâine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate cătră o damă de mare influență. Originalul va sta la mine la dispoziția curioșilor, în biuroul nostru de redacție. Atât pentru astăzi. A bon entendeur salut!..." Ce mai e de făcut?... (se primblă agitată, apoi se oprește ca în fața unei inspirații.) Trebuie să alegem pe Cațavencu. Nu mai încape vorbă, nu mai e vreme de stat la gânduri. Cu un mișel ca el, când ne ține la mână așa de bine, lupta ar fi o copilărie, o nebunie... Fănică... trebuie să se învoiască... trebuie... Ei! Ș-apoi! Mai la urmă Cațavencu poate fi tot așa de bun deputat ca oricare altul... Dar unde e Fănică? Unde poate să fie?...
SCENA VI
ZOE și TIPĂTESCU (venind din fund)
TIPĂTESCU
Zoe! Aici ești?
ZOE
Fănică!... Te așteptam... Ce ai făcut? Ai
arestat pe Cațavencu. Te-ai gândit bine la ce ai
făcut? Cum ți-a venit să faci una ca asta? Pentru
ce ai făcut-o?
TIPĂTESCU
(nervos)
Pentru ce? Pentru ce? Tu mă întrebi pentru ce? Pentru
nerozia care ai făcut-o tu, pentru ca să evit
nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență. Se
poate atâta distracție! Atâta nebăgare de
seamă! O scrisoare de amor s-o arunci în neștire
într-un buzunar cu batista, și s-o pierzi ca și cum
ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș,
după ce ai ieșit de la reprezentație... La
atâta lipsă de judecată, să-ți spui
drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în
toată firea, nu mai ești copil. Atâta
neglijență nu se pomenește nici în romane,
nici într-o piesă de teatru.
ZOE
Judecă-mă, Fănică,
judecă-mă... (plânge.) Da, așa e...
am fost o copilă... am făcut o nerozie
fără seamăn; dar acuma trebuie
îndreptată. Fănică, dacă mă
iubești, dacă ai ținut tu la minemăcar un
moment în viața ta, scapă-mă...
scapă-mă de rușine! Tu ești bărbat,
nu-ți pasă! Pentru tine, afișarea intrigii noastre
n-ar fi o nenorocire... dar pentru mine... Fănică,
gândește-te... gândește-te. (plânge.)
TIPĂTESCU
Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Cațavencu...
ZOE
În zadar, Fănică; Cațavencu poate muri
astăzi, mâine gazeta lui tot o să publice
scrisoarea noastră. Dumnezeule! Cum or să-și
smulgă toți gazeta, cum or să mă
sfâșie, cum or să râză!... O
săptămână, o lună, un an de zile
n-o să se mai vorbească decât de aventura asta...
În orășelul ăsta, unde bărbații
și femeile și copiii nu au altă petrecere decât
bârfirea, fie chiar fără motiv... dar
încă având motiv... și ce motiv,
Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică
infernală!... Și eu, Fănică, în
timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor
dacă voiești... Pentru că după asta nu o
să mai pot trăi.
TIPĂTESCU
Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe!
Mă iubești...
ZOE
Te iubesc, dar scapă-mă.
TIPĂTESCU
Să fugim împreună...
ZOE
(retrăgându-se)
Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul
și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?...
TIPĂTESCU
(descurajat)
Atunci nu ne mai rămâne nimica de făcut?
ZOE
Ba da!
TIPĂTESCU
Ce?
ZOE
Să sprijinim candidatura lui Cațavencu!
TIPĂTESCU
(sărind)
Peste putință!
ZOE
Să-l alegem!
TIPĂTESCU
Niciodată.
ZOE
Trebuie.
TIPĂTESCU
O dată cu capul! Te gândești la ce spui? Iată
pe ce depeșe am pus mâna adineaori, a adus-o la telegraf
canalica care a găsit scrisoarea ta, bețivul de ieri. E
o depeșe anonimă. Am oprit-o și am dat ordin la
telegraf să nu mai expedieze nimica fără
știrea mea; dar știu eu ce poate conține o depeșe
cu cheie?... Iată: "Trădare! Prefectul și
oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul
Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul
II. Trădare, trădare, de trei ori trădare... Mai
mulți membri ai partidului..." ...Orice s-ar
întâmpla, nu se poate să sprijinim pe mizerabilul,
nu, nu, nu!... Spune-mi, să căutăm, să
găsim alt mijloc?
ZOE
(zdrobită)
Alt mijloc nu văz,... alt mijloc nu este.
TIPĂTESCU
Atunci...
ZOE
Atunci... (înecată) lasă-mă,
lasă-mă în nenorocire... lasă-mă
să mor de rușine... Omoară-mă pe mine care
te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine... Iată unde m-ai
adus! Iată cât plăteau jurămintele tale!
M-ai adus la moarte - pentru că (hotărâtă)
mă omor înainte de izbucnirea scandalului,
astăzi, acuma, aici! - M-ai adus la moarte, și mă
poți scăpa, și mă lași să mor... (plânge.)
TIPĂTESCU
Zoe! Zoe!
ZOE
Lasă-mă... Dacă ambiția ta, dacă
nimicurile tale politice le pui mai presus de rușinea mea, de
viața mea, lasă-mă! Să mor... (plângând.)
Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai
amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit
niciodată... niciodată... niciodată...
TIPĂTESCU
Zoe! Să vedem, să ne mai gândim!
ZOE
Nu mai e vreme de gândit, Fănică! Fiecare
minută care trece mă apropie de pieire... Trebuie
să te hotărăști!
TIPĂTESCU
(în luptă cu el însuși)
Să mă hotărăsc! Să mă hotărăsc...
ZOE
(înecată)
Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui
Cațavencu. Am alergat ca o nebună la redacție.
Iată ce foaie au scos comitetul lor. (îi dă
foaia, Tipătescu o citește încet.)
Înțelegi la ce trebuie să ne așteptăm
după arestarea lui.
TIPĂTESCU
Omul ăsta își joacă viața!
ZOE
Nu și-o joacă pe a lui, Fănică, o
joacă pe a mea; pentru că încă o
dată îți spui... din două una: ori tu
mă iubești și eu trăiesc, și atunci
lupta e peste putință cu Cațavencu - trebuie
să-mi cedezi; ori nu, și atuncea mor, și dacă
mă lași să mor, după ce-oi muri poate
să se-ntâmple orice... (zdrobită.) Sunt
horărâtă... (revenindu-i deodată
toată energia.) Da, sunt hotărâtă, dar
nu voi să mor până nu voi fi luptat cu toate
împrejurările (cu energie crescândă)
și am să lupt! și cu tine am să lupt, pentru
că acuma tu ești piedica a mai grea, care mă
oprește să-mi capăt iar liniștea!... Da, sunt
hotărâtă, și trebuie să biruiesc tot,
și pe tine... așa de hotărâtă sunt,
încât adineaori am poruncit lui Ghiță
să meargă să dea drumului lui Cațavencu
și să-l poftească aici din partea mea....
TIPĂTESCU
Femeie nebună! Ce ai făcut?
ZOE
Am făcut ce am crezut că trebuie să fac.
Dacă nu nu vrei să sprijini pe Cațavencu,
dacă tu nu vrei să-l alegi, ca să mă
scapi - atunci eu, care voi să scap, îl sprijin eu,
îl aleg eu...
TIPĂTESCU
Cum?
ZOE
Da, îl aleg eu. Eu sunt pentru Cațavencu, bărbatul
meu cu toate voturile lui trebuie să fie pentru
Cațavencu. În sfârșit, cine luptă cu
Cațavencu luptă cu mine... Aide, Fănică,
luptă, zdrobește-mă, tu care ziceai că
mă iubești! Să vedem! (pleacă spre dreapta.)
TIPĂTESCU
Zoe!
ZOE
Lasă-mă! (iese.)
TIPĂTESCU
(urmărind-o)
Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală.)
SCENA VII
GHIȚĂ PRISTANDA și CAȚAVENCU
PRISTANDA
(apărând în fund și
făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă)
Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (umilit)
și zău, să pardonați, în
considerația misiei mele, care ordonă (serios)
să fim scrofuloși la datorie. D-voastră
știți mai bine ca mine... așa e polițaiul:
tată să-ți fie -trebuie să-l ridici?
Îl ridici! N-ai ce-i face: e misie. De aiai (foarte rugător)
mă rog să pardonați...
CAȚAVENCU
Îmi pare rău, Ghiță, că mai
stăruiești cu scuzele tale... Adică noi nu
știm cum merge poliția? (sentențios.)
Într-un stat constituțional un polițai nu e nici
mai mult nici mai puțin decât un instrument!
PRISTANDA
Curat instrument!
CAȚAVENCU
Nu brațul care lovește, voința care ordonă e
de vină... Eu chiar am scris un articol în privința
asta. Nu știu dacă l-ați citit?
PRISTANDA
Trebuie să-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta d-voastră
o citesc ca Evanghelia totdauna; că să nu vă
uitați la mine... adică pentru misie... (misterios)
altele am eu în sufletul meu, dar de! N-ai ce-i face: famelie
mare, renumerație după buget mică...
CAȚAVENCU
Și în sfârșit, cum ar fi posibil martiriul,
dacă n-ar exista călăul?
PRISTANDA
Curat, coane Nicule!
CAȚAVENCU
(schimbând tonul)
Cetățene, nu uita condiția cu care am venit aici!
Am venit în casa prefectului, nu voi însă să
dau ochii cu el, nu mă pot așa de ieftin compromite. Am
venit chemat de doamna Trahanache, pe dânsa voi să văz.
PRISTANDA
Mai e vorbă, coane Nicule, pe coana Joițica, pe
dumneei... conul Fănică nici nu e aicea...
Poftiți, poftiți, ședeți, coane Nicule,
mă duc să spui coanii Joițichii că
ați venit... (vrea să plece.)
CAȚAVENCU
Poți să-i adaogi chiar că mă grăbesc
să mă întorc în temnița unde m-a
aruncat dizgrația dumneei.
PRISTANDA
Ascult. (aparte.) Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi
ăsta! (iese aruncând priviri furișe de
admirație cătră Cațavencu.)
SCENA VIII
CAȚAVENCU
(singur)
În sfârșit, capitulează! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (râde) parcă-l auz deseară proclamându-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte... atât mai bine pentru mine! Își pierde mințile, atât mai rău pentru el! Mă arestează, atât mai bine pentru mine! Coana Joițica, mai cuminte ca toți, mă cheamă, și eu, politicos, iată-mă, gata să-i sărut mâna cu respect... Mă rog, n-ai ce-i face: mâna care-ți dă mandatul!... Dar... unde e coana Joițica?... nu văz pe coana Joițica... (Se-ntoarce spre fund, apoi spre stânga, în fine spre dreapta. În momentul acesta apare Tipătescu în ușa din dreapta, unde stă un moment nemișcat. Gest de surpriză din partea lui Cațavencu. Aparte.) Tipătescu! O preferam pe ea!
SCENA IX
CAȚAVENCU, TIPĂTESCU
TIPĂTESCU
(a apărut în dreapta cu aerul
încruntat și pumnii încleștați, a stat
în ușe, a mers apoi liniștit la ușa din fund,
măsurând din ochi pe Cațavencu, și s-a oprit
în fund un moment; aparte)
Ține-mă, Doamne!
CAȚAVENCU
(jenat)
Stimabile domn, scuzați-mă dacă v-ar părea
că mă prezint la d-voastră astfel, într-un
mod neregulat... Trebuie să vă spun că am fost
adus aici din arest de polițaiul d-voastre, după
ordinile... și nu m-șteptam să vă întâlnesc...
TIPĂTESCU
(aparte)
Impertinent!
CAȚAVENCU
Pentru că mi se spusese că eram chemat de... altfel
nici nu aș fi venit... În fine, dacă sunt aici
prizonier, rămâi... dacă sunt liber - și nu
cer nimic mai mult - mă retrag îndată...
TIPĂTESCU
(care a tot bătut din călcâi cu
impaciență, coboară încet, rar și cu
dinții strânși)
Iubite și stimabile d-le Cațavencu, nu înțeleg
pentru ce între doi bărbați, cu oarecare
pretenție de seriozitate, să mai încapă
astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere,
astfel de tirade distilate, când situația lor e așa
de limpede... Eu sunt un om căruia-i place să joace pe
față... Să-mi dai voi să-ți spui
ceva... Ia poftim, ia poftim, mă rog. (îi oferă
un scaun, aparte.) Să fiu cuminte. Ce bine că-i
Zoe dincolo!
CAȚAVENCU
Stimabile domn, d-tale îți place să joci pe
față, primesc; mie-mi place să joc scurt, scurt. (gest
de retezare.) Situația noastră o putem dezlega
numaidecât. (Tipătescu îi oferă
jețul, el îl respinge ușor.) Mulțumesc.
TIPĂTESCU
(același joc)
Ia poftim, mă rog, ia poftim!
CAȚAVENCU
(același joc)
Mulțumesc!
TIPĂTESCU
(privind țintă la Cațavencu și
cu tonul mârâit)
Poftim de!...
CAȚAVENCU
(care s-a retras puțin, cedează în
sfârșit și cade pe fotoliu cam fără voie)
Mulțumesc.
TIPĂTESCU
Așa. (șade aproape de el, Cațavencu se cam
retrage. Tipătescu se îndeasă spre el,
Cațavencu același joc, și iar.) Astfel dar,
onorabile domn, d-ta, - prin ce mijloace nu-mi pasă! -
posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii...
CAȚAVENCU
(gest)
A!
TIPĂTESCU
Mă iartă că te-am ofensat. Să fiu și
mai scurt... Iată: d-ta ești un om practic, d-ta posedezi
un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu și-ți zic: (cu
multă afabilitate) mă rog, onorabile domn, ce-mi
ceri d-ta în schimbul acelui lucru?
CAȚAVENCU
(naiv)
Cum, nu știi?
TIPĂTESCU
(asemenea)
Nu...
CAȚAVENCU
(asemenea)
Nici măcar nu vă dă-n gând?
TIPĂTESCU
(asemenea)
Nu... d-aia întreb...
CAȚAVENCU
Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic...
TIPĂTESCU
(cu pofidă)
Adică d-ta...
CAȚAVENCU
Dă-mi voie... Un om politic trebuie, mai ales în
niște împrejurări politice ca acelea prin care
trece patria noastră, împrejurări de natură
a hotărî o mișcare generală, mișcare
ce, dacă vom lua în considerație trecutul
oricărui stat constituțional, mai ales un stat
tânăr ca al nostru...
TIPĂTESCU
(impacientat, bătând din călcâi)
Mă rog, onorabile, încă o dată... (răspicat)
ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori? Scurt! Scurt! (repetă
gestul de retezare al lui Cațavencu.)
CAȚAVENCU
Ei?... Dacă este așa, dacă voiești scurt,
iată: voi (rugător) să nu mai
combați, ceva mai mult, să-mi sprijini candidatura...
TIPĂTESCU
(vrând să izbucnească)
Candidatura d-tale! (stăpânindu-se.) Onorabile
domn, nu ți se pare că ceri prea mult?...
CAȚAVENCU
Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci
întrebarea, trebuie să răspunzi...
TIPĂTESCU
(apropiindu-se și îndesându-se
înspre Cațavencu, se repetă jocul de scenă
de mai sus)
Ba zău, spune, nu ți se pare prea mult? 'Ai? Ce zici?
CAȚAVENCU
(naiv)
Nu.
TIPĂTESCU
(cu insinuare)
Dacă s-ar retrage Comitetul permanent și am rezerva un
loc pentru prea iubitul d. Cațavencu?...
CAȚAVENCU
(zâmbind și cu bonomie)
E un nimic, stimabile...
TIPĂTESCU
Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi
același d. Cațavencu?...
CAȚAVENCU
(asemenea)
E puțin, onorabile...
TIPĂTESCU
Dacă în locul de primar, vacant acum, și în
locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea
Cațavencu? 'Ai? (Cațavencu surâde cu un gest de refuz.)
Și dacă și moșia "Zăvoiul"
din marginea orașului...
CAȚAVENCU
(zâmbind asemenea)
Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai
ales în împrejurări ca acele prin care trece patri
noastră, împrejurări de natură a
hotărî o mișcare generală, mișcare (mângâie
și umflă cuvintele distilându-și tonul și
accentul) ce, dacă vom lua în considerație,
trecutul unui stat constituțional, mai ales un stat
tânăr ca al nostru, de abia ieșit din...
TIPĂTESCU
(bătând impacient din călcâi
și întrerupându-l)
Ei! Să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sunt bune pentru gură cască... Eu sunt omul pe care d-ta să-l îmbeți cu apă rece?... Spune, unde să fie! Bărbătește: ce vrei de la mine? (se ridică fierbând.)
CAȚAVENCU
(ridicându-se și el)
Ce vreau? Ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine
după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit
în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel
d-întâi... între fruntașii politici... Vreau...
TIPĂTESCU
(fierbând)
Ce vrei?
CAȚAVENCU
(asemenea)
Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva!
Nimic! Nimic! (după o pauză, cu insinuare
caldă și crescândă.) Mi se cuvine!... Te
rog!... Nu mă combate... Susține-mă...
Alege-mă. Poimâine, în momentul când voi fi
proclamat cu majoritatea cerută,... în momentul acela
vei avea scrisoarea (cu multă căldură)...
pe onoarea mea!
TIPĂTESCU
(aproape să izbucnească)
Pe onoarea ta?... Și dacă nu pot să te aleg?...
CAȚAVENCU
Poți!
TIPĂTESCU
(pierzându-și cumpătul din ce
în ce)
Și dacă nu voi? - Zi că nu voi să te aleg?
CAȚAVENCU
(îndârjit)
Trebuie să vrei.
TIPĂTESCU
(d-abia mai stăpânindu-se)
Uiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu! Nu! Nu voi să te aleg!
CAȚAVENCU
Trebuie!
TIPĂTESCU
Nu!
CAȚAVENCU
Trebuie să vrei, dacă ții câtuși de
puțin la onoarea...
TIPĂTESCU
(izbucnind)
Mizerabile! (Cațavencu face un pas înapoi.)
Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține
să nu-și zdrobesc capul... (se repede, ia un baston de
lângă perete și se întoarce turbat
cătră Cațavencu.) Mișelule! Trebuie
să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să-mi spui unde e
scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede
năvală la el. Cațavencu ocolește masa și
canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la
fereastră, pe care o deschide de perete
îmbrâncind-o în afară.)
CAȚAVENCU
(tremurând, strigă la fereastră
în afară)
Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul!
Prefectul asasin! Ajutor!
SCENA X
ACEIAȘI - ZOE (venind repede din dreapta)
ZOE
(repezindu-se între Cațavencu și
Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată)
Domnule Cațavencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu
striga... Fănică, ai înnebunit?... Domnule
Cațavencu... mă rog...
CAȚAVENCU
(emoționat și el)
Cum să nu strig, doamnă?
TIPĂTESCU
(zdrobit de mișcare, ștergându-și
fruntea și căzând pe un scaun la dreapta)
Mișel! Mișel! Mișel!
ZOE
(rugătoare)
Domnule Cațavencu, cer scuze pentru momentul de
iuțeală care l-a făcut pe Fănică
să uite...
CAȚAVENCU
Nu încap scuze, doamnă... trebuie să ies d-aci
numaidecât: nu mai pot sta un moment într-o casă
unde-mi este viața în primejdie!...
ZOE
Domnule Cațavencu, în sfârșit d-ta ești
un om cuminte, un om practic, d-tale îți este indiferent
de la cine ți-ar veni aceea ce-ți trebuie așa de neapărat...
CAȚAVENCU
Nu-nțeleg...
ZOE
Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de
deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale că poimâine
când ăi fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ai
face să fii ales... Ei! Eu te aleg, eu și cu
bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea... Primești?...
CAȚAVENCU
(ca lovit de o idee)
Primesc...
ZOE
(încet cătră Tipătescu,
care stă cufundat în gânduri pe fotoliu)
Și înțelegi că atunci, când,
luptând cu tine, voi căpăta scrisoarea,...
tot,... tot,... Fănică, va fi isprăvit
între noi (tare). Suntem deplin
înțeleși, domnule Cațavencu...
CAȚAVENCU
Da, madam, pe deplin... dar... (îi face semn
cătră Tipătescu.)
ZOE
(stăruind lângă Tipătescu)
Fănică! Fănică!
Hotărăște-te! Poți fi tu dușmanul
liniștii mele?... Spune!... (rugându-l frumos) Fănică!...
TIPĂTESCU
(nemaiputând lupta și sculându-se)
În sfârșit, dacă vrei tu... fie!...
Întâmple-se orice s-ar întâmpla... (cu hotărâre.)
Domnule Cațavencu, ești candidatul Zoii, ești
candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare și al meu!
Poimâine ești deputat!...
ZOE
(triumfătoare)
A!
CAȚAVENCU
Poimâine veți avea... (se aude zgomot afară,
vocea lui Trahanache: "Ai puțintică răbdare!")
ZOE
Nenea!
TIPĂTESCU
Zaharia!
CAȚAVENCU
Venerabilul!
TIPĂTESCU
Repede, ascundeți-vă amândoi... Nu trebuie
să vă vază...
(Zoe iese degravă în stânga, Tipătescu cu Cațavencu la dreapta.)
SCENA XI
TRAHANACHE
(singur)
Nimeni?... Și dobitocul de fecior mi-a spus că
Fănică și Zoe sunt aici... (merge la ușa
din dreapta și bate cu discreție.) Nimeni! (asemenea
în stânga.) Nimeni! (vrea să plece prin
fund și ca și când și-ar aduce aminte de ceva.)
A! Era să uit! (șade la masa de scris, ia condei
și hârtie și scrie, citind.) "Dragă
Fănică, te-am căutat! Mă întorc
peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem
înainte de întrunire. Așteaptă-mă
negreșit; nu ieși: ai puțintică
răbdare... Trahanache..." (pune scrisoarea la vedere
pe masă.) Acuma să dăm de
căpătâiele firelor iubitului nostru d.
Cațavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goală;
apoi ușile din dreapta și din stânga se deschid
binișor. Din stânga iese Zoe, din dreapta Tipătescu
și Cațavencu.)
SCENA XII
TIPĂTESCU, CAȚAVENCU, ZOE, apoi
CETĂȚEANUL TURMENTAT
TIPĂTESCU
Blestemată politică! Un moment să n-ai pace! (merge
la ușa din fund și o închide.) Suntem în
liniște... (lui Cațavencu.) Eu merg la telegraf
să-ți anunț la București candidatura... d-ta
așteaptă acasă un cuvânt al meu...
Deseară, la întrunire, fii cu tact... trebuie mult tact. (se
aud în fund bătăi în ușă; toți
din scenă tac și nu mișcă; iar
bătăi, apoi trei fluierături.) E
Ghiță, ăsta e semnalul lui! (merge și
deschide ușa din fund, prin care apare Cetățeanul,
fluierând ca de mirare.)
TIPĂTESCU
Iar? (se dă înapoi.)
CAȚAVENCU
Omul meu! (se dă cam la spatele Zoii.)
CETĂȚEANUL
Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am
vorbit az-dimineață... Ce facem? Iacă, mâine
începe... Eu... pentru cine votez?
TIPĂTESCU
(ținându-i calea să nu coboare
în scenă)
Pentru cine? Pentru cine? Lasă-mă în pace,
cetățene: ai ajuns de nesuferit... Votează pentru
cine poftești...
CETĂȚEANUL
Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba pe poftă...
TIPĂTESCU
Ei! Lasă-mă-n pace, administrația nu voiește
să influințeze câtuși de puțin pe nimini.
CAȚAVENCU
(intervenind)
Pardon, dați-mi voie: mie-mi pare din contra că
într-un stat constituțional, mai ales într-un stat
tânăr ca al nostru, administrația ar trebui să...
ZOE
(asemenea)
Se-nțelege...?
CETĂȚEANUL
(cătră Cațavencu)
Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! Și zi,
mă lucrași, ai? Adică, dă-i cu bere,
dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca
să-mi faci pontul cu scrisoarea... bravos! Dom'le Nae.
CAȚAVENCU
A! A!
ZOE
Fănică! Fănică! Trimite-l... e nesuferit!
TIPĂTESCU
(nervos)
În sfârșit, cetățene, te rog lasă-ne cu binișorul, lasă-ne... Ce poftești de la mine?
CETĂȚEANUL
Nu ți-am spus? (sughite.) Mâine începe...
Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?... (face
semnul votării și sughite.)
ZOE
Pentru d. Nae Cațavencu.
CETĂȚEANUL
Pentru... (sughite și pufnește de râs.) Nu
mă-nnebuni că amețesc...
TIPĂTESCU
(din ce în ce mai nervos, luând pe
Cetățeanul de mână și zguduindu-l)
Pentru că ești un om vițios...
CETĂȚEANUL
Nu mă smuci, că amețesc!
TIPĂTESCU
(asemenea)
Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din
buzunar, să-ți fure scrisoarea...
CETĂȚEANUL
Ei! Nu face nimica, poate mai găsim alta...
TIPĂTESCU
Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești...
CETĂȚEANUL
Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești...
CETĂȚEANUL
Alegător...
TIPĂTESCU
Nu... bețiv... vițios... păcătos.
ZOE
Fănică!...
TIPĂTESCU
Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut...
(Cațavencu râde.)
CETĂȚEANUL
Aș!
TIPĂTESCU
(cu dezgust)
Uite, nenorocitule! Miroși cale d-o poștă... (îl
împinge.)
CETĂȚEANUL
(șovăind)
Ăsta este mirosul meu naturel...
TIPĂTESCU
Miroși a rom...
CETĂȚEANUL
Ei bravos! Vrei să miros a gaz?
TIPĂTESCU
Ei! Pentru toate astea trebuie să-ți dai votul lui
onorabilul d. Cațavencu... Pentru așa alegător, mai
bun ales nici că se putea...
ZOE
Fănică!...
CAȚAVENCU
Totdeauna ironic, (zâmbind) stimabile!
SCENA XIII
ACEIAȘI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU și TRAHANACHE
TIPĂTESCU
(montându-se treptat)
Da, pentru d. Cațavencu lucrăm noi, pe d-sa noi îl
sprijinim, pe d. Cațavencu să-l alegeți
d-voastră. Și nu-l sprijinim de silă, îl
sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest
concetățean al nostru...
ZOE
Fănică, fii calm...
TIPĂTESCU
Da, sunt calm... Pentru că dumnealui (Farfuridi,
Brânzovenescu și Trahanache apar în fund și
ascultă. Cei dintâi arată tot ce se petrece
în scenă celui d-al treilea) nu e ca alții
mișel, pentru că nu e ca alții canalie, nu e ca
alții infam... (se montează din ce în ce)...
pentru că încă o dată, la alegători
ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț
politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d.
Cațavencu, (apăsând) onorabilul d.
Cațavencu! (Tipătescu împinge cu
scârbă pe Cetățeanul turmentat.)
CAȚAVENCU
(zâmbind cu bonomie)
Ce răutăcios!
BRÂNZOVENESCU
(din fund)
A!
FARFURIDI
(lui Trahanache)
Iacă trădarea! Când îți spuneam,
venerabile!... (coboară toți.)
TRAHANACHE
Ei! Ai puțintică răbdare!
ZOE
Nene! (se repede la Trahanache și-l trage deoparte unde-i
vorbește încet și cu multă mișcare.
Cațavencu și Cetățeanul turmentat vorbesc de
altă parte asemenea.)
TIPĂTESCU
Ei! Lăsați-mă toți în pace!
FARFURIDI
Te lăsăm, stimabile, dar mergem la București...
BRÂNZOVENESCU
Și vom spune tot...
TIPĂTESCU
(aparte)
Duceți-vă la dracul! (trece lângă
Trahanache și Zoe.)
FARFURIDI
La ziare!
BRÂNZOVENESCU
La Comitetul electoral central!
FARFURIDI
La guvern!
CETĂȚEANUL
(arătând pe Farfuridi și
Brânzovenescu lui Cațavencu)
Oleu!... Fugi că amețesc! (Cațavencu și
Cetățeanul turmentat convorbesc foarte mișcat
deoparte cu Farfuridi și Brânzovenescu.)
TRAHANACHE
În sfârșit, ce e, Fănică?
TIPĂTESCU
Nu mă-ntreba pe mine, nene Zahario!
ZOE
(cu energie)
Nici o vorbă, nene, trebuie...
TRAHANACHE
De ce?
ZOE
(precipitată)
Dacă mă iubești, dacă ții la mine,
acuma tăcere; îți spun pe urmă tot. (vorbesc
încet toți trei.)
CAȚAVENCU
(cătră Farfuridi și Brânzovenescu)
Dați-mi voie, stimabile, nu d-voastră veți avea
mai multă încredere față cu înaltele
locuri decât onorabilul (toți ascultă,
Tipătescu se plimbă agitat în fund) d.
Tipătescu, prefectul cel mai onest!...
TRAHANACHE
Da!
CAȚAVENCU
Cel mai integru!...
TRAHANACHE
Da!
CAȚAVENCU
Cel mai credincios!...
ZOE
Firește!
CAȚAVENCU
Dați-mi voie să vă spun că toate
zbuciumările d-voastră sunt numai și numai chestii
personale, și când vin niște asemenea persoane... ca d-voastră...
CETĂȚEANUL
Nanana!
FARFURIDI
Care va să zică și insulte!
BRÂNZOVENESCU
Bravos!
CAȚAVENCU
Chestie de tarabă, onorabile! Daraveri de
clopotniță, stimabile!
ZOE
(cătră Trahanache)
Se-nțelege!
CAȚAVENCU
Alegătorii vor vorbi...
ZOE
(îndemnând pe Cetățeanul
turmentat și pe Trahanache)
Da, alegătorii vor vorbi.
TRAHANACHE
Da, alegătorii vor vorbi, firește!
CETĂȚEANUL
(serios)
Da, noi vom vorbi!
SCENA XIV
ACEIAȘI - GHIȚĂ PRISTANDA (venind
fuga din fund, cu o depeșă-n mână)
PRISTANDA
Coane Fănică! O depeșă fe-fe urgentă!
ZOE
O depeșă! (se-ntorc toți spre fund.)
TIPĂTESCU
(deschide nervos depeșa și citește)
"Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul
d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe D.
Agamemnon Dandanache. (toți mișcare.) Se face din
aceasta pentru d-voastră o înaltă și
ultimă chestie de încredere"... A!
FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU
Aha!
ZOE
(cu toată energia)
A! Nu se poate! Vom lupta contra oricui... Vom lupta contra
guvernului!... (Tipătescu a căzut obosit pe un scaun.)
TRAHANACHE
Ai puțintică răbdare!
ZOE
Da, nene! Vom lupta contra guvernului!
CAȚAVENCU
Da, vom lupta contra guvernului! (Cațavencu, Zoe și
Trahanache de o parte, Farfuridi, Brânzovenescu
frecându-și mâinile cu satisfacție de
altă parte; Ghiță în fund;
Tipătescu obosit pe scaun, ca și cum n-ar lua parte la ce
se petrece. Cetățeanul turmentat în mijloc.)
CETĂȚEANUL
(târât de curent)
Da! Vom lupta contra... (sughițând și schimbând tonul)... adică nu... Eu nu lupt contra guvernului...
(Cortina)