ACTUL III
(Teatrul înfățișează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uși în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citește: "Ofițer țivil"; pe cea din stânga: "Arfiva". În stânga la planul al doilea, o ușă cu inscripția "Cabinetul Primarelui". În dreapta, același plan, altă ușă cu inscripția: "Reghistratura". - Partea din stânga până la ușa "Arfivei" este despărțită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluțe de chembrică verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt așezate masa și jețul prezidențial. Înaintea mesei, puțin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări și un clopoțel. Pe tribună o sticlă și un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine și se duce lumea. Pe pereți câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu și alți cetățeni. -Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față, e Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți dascăli și partizani. - Farfuridi e la tribună. -Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul.)
SCENA I
TRAHANACHE, CAȚAVENCU, BRÂNZOVENESCU,
FARFURIDI, IONESCU, POPESCU, CETĂȚENI, ALEGĂTORI,
PUBLIC (Rumoare)
FARFURIDI
(de la tribună)
Dați-mi voie (gustă din paharul cu apă.)
Dați-mi voie! (Rumoare.)
TRAHANACHE
(trăgându-și clopoțelul)
Stimabili! Onorabili! (afabil) faceți tăcere!
Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei...
Aveți puțintică răbdare... (cătră
Farfuridi.) Dă-i înainte, stimabile, aveți cuvântul!
FARFURIDI
(cătră adunare)
După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din
punctul de vedere de drept, voi încheia cât se poate mai scurt...
POPESCU
Parol?... Numai dacă t-ei ținea de vorbă. (râsete
în partea unde sunt dascălii.)
FARFURIDI
Rog, nu mă-ntrerupeți, dați-mi voie...
TRAHANACHE
(cătră partea unde e Popescu)
Stimabile, nu-ntrerupeți...
FARFURIDI
După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric și
din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am zis,
cât se poate mai scurt. (bea o sorbitură, apoi,
reluându-și răsuflarea, rar ca și cum ar
începe o poveste.) La anul una-mie-opt-sute-două-zeci-și-unu...
fix... (Rumoare și protestări în grupul lui Cațavencu:
A! A! A!)
POPESCU
Dacă ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit. (rumoare
și protestări.)
FARFURIDI
Dați-mi voie... La una-mie-opt-sute...
TOȚI
(în cor, cu tonul lui)
Douăzeci-și-unu fix... (rumoare și protestări.)
FARFURIDI
Dați-mi voie.
TRAHANACHE
(clopoțel)
Stimabile, onorabile! Nu întrerupeți... Aveți puțintică...
CAȚAVENCU
Ce răbdare, venerabile domnule prezident! Ceasurile sunt
înaintate. Sunt și alți oratori înscriși
să vorbească...
TOȚI DIN GRUP
Da! Da!
CAȚAVENCU
Onorabilul orator a promis să încheie cât se poate
mai scurt: apoi ce fel de scurt este asta, s-o luăm a doua
oară de la 1821? A! A! A!
TOȚI DIN GRUP
A! A! A! (rumoare.)
FARFURIDI
Dați-mi voie...
TRAHANACHE
(cătră Farfuridi cu
dulceață, ridicându-se peste masă
cătră tribună)
Stimabile... eu gândesc că nu ar fi rău să
sărim la 48...
CAȚAVENCU
(strigând)
Mai bine la 64...
POPESCU, IONESCU și TOȚI DIN GRUP
Da! Da! La 64...
TRAHANACHE
(ridicându-se ca și când ar consulta adunarea)
Adică... la plebicist?
TOȚI
Da, la plebicist! (zgomot.)
FARFURIDI
(întorcându-se cu spatele spre adunare
și cu fața la prezident)
Dați-mi voie, domnule prezident; mi-ați acordat
cuvântul: îmi pare că un prezident o dată
ce acordă cuvântul...
TRAHANACHE
(sculându-se și punând, peste
masă, mâinile pe umerii lui Farfuridi, mângâietor)
Dacă mă iubești, stimabile, fă-mi
hatârul... să trecem la plebicist... dorința adunării!...
FARFURIDI
Dar, domnule prezident...
TRAHANACHE
(și mai rugător)
Să trecem la plebicist! (îl întoarce
binișor de umeri cu fața spre adunare.)
TOȚI
(cu putere)
Da! La plebicist! La plebicist!
FARFURIDI
(soarbe o dată și cu aerul resignat)
Ce ziceam dar? La 1864, vine, mă-nțelegi, ocaziunea
să se pronunțe poporul printr-un plebicist... Să
vedem însă mai-nainte... să ne dăm seama
bine de ce va să zică... de ce este un plebicist...
IONESCU
Știm ce este plebicistul! Mersi de explicație!
TOȚI
Nu trebuie explicație... (rumoare.)
FARFURIDI
(cătră întrerupători)
Dați-mi voie! (cătră Trahanache.) Domnule prezident!...
TRAHANACHE
(clopoțel)
Stimabilii, onorabilii, rog nu întrerupeți pe orator, (foarte
afabil) faceți tăcere; sunt cestiuni
arzătoare la ordinea zilii; aveți puțintică
răbdare. (cătră Farfuridi.) Aveți
cuvântul, stimabile, dați-i înainte!
FARFURIDI
(luând vânt)
Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist,
zicem 64... Știm, oricine dintre noi știe ce este 64,
să vedem ce este plebicistul... (cu tărie
începând fraza.) Plebicistul!...
CAȚAVENCU
Aci nu e vorba de plebicist...
FARFURIDI
Dați-mi voie; (discutând cu Cațavencu) mi se
pare că atunci când zicem 64... (cu energică convingere)
și să nu căutați a încerca
măcar să mă combateți; vă voi
dovedi cu date istorice că toate popoarele își au
un 64 al lor...
CAȚAVENCU
Dați-mi voie; nu e vorba de 64. (rumoare aprobativă
pentru Cațavencu.)
FARFURIDI
Dați-mi voie... (Toate colochiile și întreruperile
se fac avocățește, cu multă vioiciune
și cu tonul înțepat și volubil.) Domnule prezident!...
TRAHANACHE
(clopoțel)
Stimabile, onorabile, faceți tăcere... avem cestiuni arzătoare...
CAȚAVENCU
(ridicându-se în capul băncii)
Cum, domnule prezident? De unde până unde 64 chestie
arzătoare la ordinea zilei? Dacă nu mă-nșel,
îmi pare că suntem în anul de grație
1883... Ce are a face? Chemați pe onorabilul orator la cestiune...
TRAHANACHE
(ridicându-se iar peste masă și
atingându-l pe umere pe Farfuridi)
Stimabile... (afabil și rugător) să
lăsăm plebicistul, dacă mă iubești;
să trecem la cestiune.
FARFURIDI
(obosit de întreruperi, întorcându-se
cu fața spre Trahanache și cu spatele la adunare)
Domnule prezident, ați binevoit a-mi acorda cuvântul...
Eu cred c-ar trebui...
CAȚAVENCU
(strigând)
Nu trebuie, onorabile!
TOȚI DIN GRUP
Nu, nu trebuie!
TRAHANACHE
(punând mânile, peste masă, pe
umerii lui Farfuridi, și foarte dulce)
Mă rog, dacă mă iubești, fă-mi
hatârul... dorința adunării, stimabile... (îl
întoarce de umeri binișor cu fața spre adunare.)
TOȚI
Da! La chestiune! La chestiune!
FARFURIDI
(foarte obosit, soarbe și se resignează)
Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituțiunii și
Legii Electorale...
TOȚI
(cu satisfacție)
A! Așa da!
TRAHANACHE
(asemenea)
A! (clopoțel.) Ei! Acu aveți puțintică
răbdare... (cătră Farfuridi.) Scurt,
stimabile, scurt, dacă mă iubești: dorința adunării.
FARFURIDI
(asudă, bea și se șterge mereu cu basmaua)
Mă rog, dați-mi voie! Știți care este opinia
mea în privința revizuirii?
TOATĂ SALA
Nu!... Să vedem!... Spune!
CAȚAVENCU
(batjocoritor)
Să vedem opinia lui d. Farfuridi. (Trahanache clopoțește.)
FARFURIDI
(asudă mereu și se emoționează
pe văzute)
Opinia mea este aceasta: e vorba de revizuire, da?
TOȚI
(puternic)
Da! Da!
FARFURIDI
(emoționat și asudând)
Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe
să se înece) trebuie să [sic]
zică asemenea toți aceia care nu vor să
cază la extremitate (se îneacă mereu),
adică vreau să zic, da, ca să fie
moderați... adică nu exagerațiuni!... Într-o
chestiune politică... și care, de la care
atârnă viitorul, prezentul și trecutul
țării... să fie ori prea-prea, ori
foarte-foarte... (se încurcă, asudă și înghite)
încât vine aci ocazia să întrebăm
pentru ce?... Da... Pentru ce?... Dacă Europa... să fie
cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă
mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea,
adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei
subversive... (asudă și se rătăcește
din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în
sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat
probe de tact... vreau să zic într-o
privință, poporul, națiunea, România... (cu
tărie) țara în sfârșit... cu
bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să
vie și să recunoască, de la care putem zice
depandă... (se încurcă și asudă
mai tare) precum, - dați-mi voie - (se șterge)
precum la 21, dați-mi voie (se șterge) la 48, la
34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și 94, și
ețetera, întru cât ne privește... pentru ca
să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine
însă! (foarte asudat, se șterge, bea, iar se
șterge și suflă foarte greu. Trahanache a
urmărit cu mâna tactul sacadelor oratorice ale lui
Farfuridi. Bravo și aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu;
râsete și sâsâituri în grupului lui
Cațavencu. Clopoțelul lui Trahanache de abia se mai aude.
- După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere.)
Dați-mi voie! Termin îndată! Mai am două
vorbe de zis. (zgomotul tace.) Iată dar opinia mea. (în
supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din
două una, dați-mi voie: ori să se
revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori
să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se
schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele...
esențiale... Din această dilemă nu puteți
ieși... Am zis!
(Aplauze în fund, sâsâituri în față. Farfuridi coboară zdrobit, ștergându-se de sudoare, și merge n fund. Brânzovenescu și alți alegători îl întâmpină și-i strâng mâna. - Rumoare. Mai mulți din auditoriu se scoală și strică rândurile. Cațavencu suie de la dreapta în mijloc, unde vorbește încet cu grupul său gesticulând viu. Cu un alt grup mai în fund Farfuridi și Brânzovenescu asemenea. - Pristanda iese misterios din cabinetul primarului, trece prin ușcioara grilajului, care este la spatele tribunii, și trage de pulpană pe Trahanache, care sună clopoțelul.)
SCENA II
ACEIAȘI - PRISTANDA
TRAHANACHE
(lăsând clopoțelul și
întorcându-se la spatele mesii)
'Ai? Ce e?
PRISTANDA
(misterios și repede)
Coane Zahario! Conul Fănică, coana Joițica!...
TRAHANACHE
Ei? Ce?
PRISTANDA
Sunt dincoace în cabinet... au venit pe din dos, vă
așteaptă. Numaidecât să poftiți acolo.
TRAHANACHE
(asemenea misterios)
Nu pot să las prezidenția... să aibă
puțintică răbdare.
PRISTANDA
Trebuie... numaidecât!... Suspandați!
TRAHANACHE
(trage clopoțelul și se ridică)
Stimabilă, onorabilă adunare. După discursul
important, pe care l-a ținut respectabilul nostru
concetățean și advocat d. Farfuridi, eu cred
că ar fi bine să suspandăm ședința
pentru cinci minute.
VOCI
Da! Da! Pentru cinci minute!...
(Cațavencu cu grupul său, Farfuridi și Brânzovenescu cu al lor se amestecă în mulțime. Trahanache, care s-a dat jos de pe tribună, a deschis portiția grilajului și a trecut cu Ghiță în partea stângă despărțită, bate în ușa "Cabinetului Primarului". Zoe și Tipătescu îi deschis; Trahanache și Ghiță dispar înăuntru; ușa se închide la loc.)
SCENA III
ACEIAȘI - fără TRAHANACHE și PRISTANDA
CAȚAVENCU
(cătră grupul lui)
Ei, cum să-l trimeți în Cameră, nene, pe
stimabilul? Nu zic, are ideile, opiniile lui - și eu respect
ideile, numai să fie sincere, și el e sincer, n-ai ce
zice, - respect la orice opiniune!... Dar să-ți vie
stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, și
să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii
subversive... asta nu mai merge... Astfel de opiniuni nu le respect,
să-mi dea voie să-i spui...
POPESCU
Nu, uite ce susține Farfuridi, n-ai înțeles;
susține că adică după istorie - d-aia se
teme el de zguduiri - nu trebuie să dăm exemplu
rău surorilor noastre de ginte latină. N-ai auzit,
chiar a zis-o el: surorile noastre de ginte latină...
IONESCU
Da! A zis-o...
CAȚAVENCU
(cu aer de protecție)
Voi dascălii sunteți băieți buni, dar
aveți un cusur mare: cum vă vorbește cineva de
istorie, s-a isprăvit, are dreptate. (cu putere.) Ce
istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce
te-nvață istoria mai întâi și-ntâi?
POPESCU
Că România de la Traian...
CAȚAVENCU
Nu-i așa...
IONESCU
Că adică străbunul nostru...
CAȚAVENCU
Ce străbun! Ce nostru! Vezi că nu știți! (cu
tonul retoric.) Or, mai întâi și-ntâi
istoria ne învață anume că un popor care nu
merge înainte stă pe loc, (publicul începe
să-i ia aminte că perorează și se
grupează încet-încet împrejurul lui ca
să asculte) ba chiar dă înapoi, că
legea progresului este așa, că cu cât mergi mai
iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Cațavencu
aprobă și admiră, grupul lui Farfuridi și
Brânzovenescu, care s-au apropiat și ascultă mai
dintr-o parte, dă din umeri.)
IONESCU
Asta e așa.
POPESCU
Nici nu mai încape vorbă.
FARFURIDI
(înțepat)
Da! Progres! Progres fără conservațiune,
când vedem bine că Europa...
CAȚAVENCU
(întrerupându-l lătrător)
Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi
să știu de România mea și numai de
România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar,
veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice,
cu Europa, ca să amăgiți opinia publică...
FARFURIDI
(și mai înțepat)
Dă-mi voie... Mi se pare că altcineva
amăgește opinia publică...
CAȚAVENCU
Nu voi să știu de ce zici d-ta.
BRÂNZOVENESCU
Firește că nu vrei să știi... nu-ți
vine la socoteală...
CAȚAVENCU
(și mai lătrător)
Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne
amestecăm în trebile ei? Nu... N-are prin urmare dreptul
să se amestece într-ale noastre... D-ta ești
advocat, ești confrate cu mine...
FARFURIDI
Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta...
CAȚAVENCU
(urmându-și jocul)
Știi ca și mine principiul de drept, fiecare cu al
său, fiecare cu treburile sale... oneste bibere...
FARFURIDI
Da' de onest n-ai încotro!... (grupurile Cațavencu
și Farfuridi încep a se despărți, fiecare de
o parte.)
CAȚAVENCU
(cu totul înțepător)
Stimabile, nu știu pentru ce d-ta mă prigonești de
la o vreme... Ce ai cu mine? Suntem în fața
alegătorilor, stimabile: or, nu încape
pică; să luptăm: d-ta o să-ți pui
candidatura, o știm; eu ți-o declar că mi-o pui pe
a mea... luptă electorală! Și știm că
lupta electorală este viața popoarelor... De ce te
revolți contra adevărului? În contra dreptului?... Oneste
bibere, onorabile!... (aprobări din partea grupului.)
FARFURIDI
(izbucnind)
Ia scutește-mă cu mofturile d-tale! Onest d-ta? Pe de o
parte "Răcnetul Carpaților", pe de altă
parte chiverniseala confraților; pe de o parte opoziție
la toartă, pe de altă parte teșcherea la
buzunar!... Urlă târgul, domnule...
BRÂNZOVENESCU
(trăgându-l de mânecă)
Tache! Tache!
FARFURIDI
(smucindu-se)
Ia lasă-mă-n pace, să mă răfuiesc
odată cu domnul... Ce adică, noi nu știm, nu
vedem, orbi suntem? D-ta ești candidatul prefectului...
CAȚAVENCU
(râzând)
Eu sunt candidatul grupului tânăr, inteligent și
independent... Onorabilul, venerabilul nostru prezident - (îl
caută cu ochii) unde e venerabilul prezident? Nu-l
văz... -va proclama, pe cât știm,
astă-seară pe candidatul comitetului dv. - comitetul
dv. - ...Or, dacă voi avea onoarea ca să
mă agreeze și comitetul dv. ... căci e al dv. ...
FARFURIDI
(fierbând mereu)
Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale...
BRÂNZOVENESCU
Tache! Tache, fii cuminte. (îl trage de mânecă,
Farfuridi se smucește.)
CAȚAVENCU
(cu ton batjocoritor)
Adică, dă-mi voie, d-ta nu mai ești al
comitetului! (grupurile se desinează distinct de două
părți și se privesc cu încordare.)
FARFURIDI
Da, eu nu mai sunt, eu care am susținut totdeauna partidul...
și d-ta, care l-ai înjurat totdeauna... ești!
CAȚAVENCU
Dă-mi voie!...
FARFURIDI
(furios)
Ce voie! Ce voie!... Vii cu moftologii, cu iconomii, cu
soțietăți, cu scamatorii, ca să tragi lumea
pe sfoară... cu dăscălimea d-tale, (mișcare
în grupul Cațavencu) cu moftangiii d-tale...
POPESCU
(violent)
Domnule, retrage-ți cuvântul!
FARFURIDI
(continuând)
Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,...
independent,... impertinent! (pornește spre fund cu
Brânzovenescu și cu grupul lor.)
TOȚI
(din grupul lui Cațavencu)
A! A! (se reped spre ei, zgomot,
învălmășală și ghiontuieli.)
FARFURIDI
(ieșind prin fund)
Vă-nvățăm noi, papugiilor!
GRUPUL CAȚAVENCU
Afară! Afară! (urmărește în fund
pe cei din grupul Farfuridi.)
(Toată lumea s-a înghesuit în fund și a ieșit afară cu zgomot. În tot timpul scenii următoare, sala întrunirii e goală. În fund, prin ușe, se văd mai mulți alegători primblându-se în sus și-n jos, vorbind încet și fumând.)
SCENA IV
TRAHANACHE ieșind repede din fund, din cabinetul
primarului în partea despărțită cu grilaj,
după el FĂNICĂ și ZOE urmărindu-l.
(Scena aceasta se face misterior și răpede.)
TRAHANACHE
Nu! Nu se poate...
ZOE
(urmărindu-l)
Nene...
TIPĂTESCU
(asemenea)
Neică Zahario.
ZOE
Dacă ai ținut vreodată la mine...
TIPĂTESCU
Dacă mi-ești prietin...
TRAHANACHE
Ei, aveți puțintică răbdare! (serios.)
Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?
TIPĂTESCU
Bine, frate, plastograf, așa e; dar până să
bage lumea de seamă... să-l tragem în judecată...
ZOE
Să ne facem de râs prin tribunale... nene, gândește-te...
TRAHANACHE
(după un moment de ezitare)
Ei nu! Dacă ar fi numai una... aia cu scrisoarea ta
cătră Joițica, înțeleg; să
zic: pentru politică - unde e în joc enteresul
țării, ca oricare român, a încercat omul, ca
să te forțeze adică, pentru că te știe
că ții la onoarea Joițichii, ca prietin ce-mi
ești, - a făcut plastografie...
TIPĂTESCU
Se-nțelege!
ZOE
Firește; în politică...
TRAHANACHE
Ei, aveți puțintică răbdare... De
astălaltă? (se lovește cu mâna pe
buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu
machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri - (schimbând
tonul.) Martoră mi-e Maica Precista! Să n-am parte
de Joițica - că e de față - să spuie...
ZOE
(cu sentiment)
Nene!
TRAHANACHE
N-am umblat în viața mea cu diplomăție; dar
dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Matternich, apoi
să-i dau eu, neică...
TIPĂTESCU
(impacientat)
Nu pricep, neică Zahario!
ZOE
(asemenea)
Nici eu.
TRAHANACHE
Ei, aveți puțintică răbdare! (scoate o
hârtie din buzunar și o desface - o poliță.)
Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu
care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii de lei de la
Soțietate, sunt tot pentru enteresul țării?
TIPĂTESCU
(luând degrabă polița și
examinând-o când pe-o partea când pe alta)
Suntem scăpați!
ZOE
Scăpați?
TRAHANACHE
Ei apoi? Când îți spuneam eu să ai
puțintică răbdare, că l-am prins cu alta
mai boacănă...
TIPĂTESCU
(abia stăpânindu-și bucuria)
Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiță Dandanache.
TRAHANACHE
Așa da!
ZOE
Mi-e frică!...
TIPĂTESCU
Nu mai avem nici o grijă.
TRAHANACHE
... Dă-mi înscris pe Gagamiță ăla,
să nu-i uit numele... (vorbește încet cu Zoe.)
TIPĂTESCU
(scoate portofelul, rupe o filă și scrie
pe ea, apoi o dă lui Zaharia)
Iată...
TRAHANACHE
Mă duc să deschid ședința.
TIPĂTESCU
Anunță îndată candidatura, ridică
ședința și vino să mergem la
preferanță, te așteptăm...
TRAHANACHE
(vrând să treacă prin portița
grilajului în partea tribunii)
A! Ți-am dat polița lui Cațavencu... Să nu o
pierzi. (trece.)
TIPĂTESCU
N-ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hârtiile
de preț... (sărută repede pe Zoe.)
ZOE
Fănică!
TIPĂTESCU
A! Acuma, să-l lucrez eu pe nenea Cațavencu (ies
amândoi iute pe ușa din stânga.)
SCENA V
TRAHANACHE, care s-a urcat la tribună, apoi
CAȚAVENCU, POPESCU, IONESCU, ALEGĂTORI, PUBLICUL venind
din fund și ocupând locurile lor din scena I-a. Intrare
zgomotoasă, acompaniată de clopoțelul prezidentului.
TRAHANACHE
(în picioare)
Orele sunt înaintate! Poftiți, poftiți, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii... (șade.)
(Toată lumea s-a așezat la locul său.)
CAȚAVENCU
(cu modestie)
D-le președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul...
TRAHANACHE
Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveți cuvântul.
Poftiți la tribună!...
(Mișcare în grupul lui Cațavencu.)
CAȚAVENCU
(ia poză, trece cu importanță
printre mulțime și suie la tribună; își
pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu
apă, scoate un vraf de hârtii și gazete și le
așază pe tribună, apoi își trage
batista și-și șterge cu eleganță
avocățească fruntea. Este emoționat,
tușește și luptă ostentativ cu emoția
care pare a-l birui. - Tăcere completă. Cu glasul tremurat.)
Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!...
(plânsul îl îneacă.)
Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat,
dacă emoțiunea mă apucă așa de
tare... suindu-mă la această tribună... pentru a
vă spune și eu... (plânsul îl
îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice
fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de
abia se mai stăpânește) mă
gândesc... la țărișoara mea... (plânsul
l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze
în grup)... la fericirea ei!... (același joc de
amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea
crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)
IONESCU, POPESCU, TOȚI
(foarte mișcați)
Bravo!
CAȚAVENCU
(ștergându-se repede la ochi și
remițându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi și lătrător)
Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt
mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice
că o merit!... (foarte volubil.) Mi s-a făcut
imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt
ultra-progresist... că sunt liber-schimbist... că voi
progresul cu orice preț. (scurt și foarte retezat.)
Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri
scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
CAȚAVENCU
Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi
progresul și nimic alt decât progresul: pe calea
politică... (îngrașă vorbele.)
POPESCU
Bravo!
CAȚAVENCU
Socială...
IONESCU
Bravo!
CAȚAVENCU
Economică...
POPESCU
Bravo!
CAȚAVENCU
Administrativă...
IONESCU
Bravo!
CAȚAVENCU
Și... și...
IONESCU, POPESCU, GRUPUL
Bravo! Bravo!
TRAHANACHE
(clopoțind)
Rog, nu întrerupeți pe orator, stimabile...
CAȚAVENCU
(cu tărie)
Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule
președinte... (cătră adunare și mai ales
cătră grup, cu tonul sigur.) Puteți, d-lor,
să întrerupeți, pentru că eu am tăria
opiniunilor mele... (reintrând în tonul discursului
și îngrășând mereu vorbele)
și... și... finanțiară. (Aplauze prelungite.)...
Da, suntem ultra-progresiști, da, suntem
liber-schimbiști... Or... conduși de aceste idei, am fundat
aci înorașul nostru "Aurora Economică
Română", soțietate
enciclopedică-cooperativă, independentă de cea
din București... pentru că noi suntem pentru
descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc
epitropia bucureștenilor, capitaliștilor, asupra
noastră; căci în districtul nostru putem face
și noi ce fac dânșii în al lor...
GRUPUL
(aplauze)
Bravo!
CAȚAVENCU
Soțietatea noastră are de scop să încurajeze
industria română, pentru că, dați-mi voie
să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...
GRUPUL
(aplauze)
Bravo!
CAȚAVENCU
Industria română e admirabilă, e sublimă,
putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.
Soțietatea noastrăă dar, noi, ce aclamăm?
Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în
țara noastră!
GRUPUL
Bravo! (aplauze entuziaste.)
TRAHANACHE
(clopoțind)
Stimabile... nu...
CAȚAVENCU
Lăsați, d-le președinte, să
întrerupă... nu mă tem de întreruperi!...
În Iași, de exemplu, - permiteți-mi această
digresiune, este tristă, dar adevărată! -
în Iași n-avem nici un negustor român, nici unul!...
GRUPUL
(mișcat)
A!
CAȚAVENCU
Și cu toate aceste toți faliții sunt jidani!
Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă
mă pot exprima astfel!
GRUPUL
Bravo! (aplauze.)
CAȚAVENCU
Ei bine! Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi?...
Iată ce zicem: această stare de lucruri este
intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.)
Până când să n-avem și noi
faliții noștri?... Anglia-și are faliții
săi, Franța-și are faliții săi,
până și chiar Austria-și are faliții
săi, în fine oricare națiune, oricare popor,
oricare țară își are faliții săi (îngrașă
vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții
noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este
intolerabilă, ea nu mai poate dura!... (aplauze frenetice.
Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar
priviri scânteietoare în adunare. În momentul
acesta mai mulți inși se mișcă în fund,
pe unde apare Cetățeanul turmentat și
Ghiță în țivil.)
SCENA VI
ACEIAȘI - GHIȚĂ PRISTANDA și
CETĂȚEANUL forate șovăind. Zgomot la
intrarea acestora
TRAHANACHE
(clopoțind)
Faceți puțintică tăcere...
CAȚAVENCU
(care, în timpul scurt al rumorii provocate de
intrarea lui Pristanda și a Cetățeanului turmentat,
și-a consultat hârtiuțele, cu ton predomnitor)
Fraților, iată ce spun statutele
soțietății noastre la art. I-iu: "Se
formează în urbea noastră o soțietate enciclopedică-cooperativă
cu numele de «Aurora Economică Română».
Scopul societății este ca România să fie
bine și tot românul să prospere!"
CETĂȚEANUL
(care, de la intrare, a venit șovăind
până la mijloc și s-a turnat pe un scaun în
fața tribunii, se scoală și ridică mâna)
Și eu! (sughite) și eu sunt! (șovăie
și iar se toarnă pe scaun. - Râsete în fund,
rumoare în față.)
CAȚAVENCU
(cătră Trahanache,
întorcându-se spre masa prezidențială)
Domnule președinte, rog să nu fiu întrerupt...
TRAHANACHE
Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile...
CAȚAVENCU
Da (cu dignitate) dar...
TRAHANACHE
În sfârșit... (clopoțind.) Nu
întrerupeți, mă rog...
CAȚAVENCU
(căutând șirul)
Ziceam dar: "... ca România să fie bine și tot
românul să prospere"...
CETĂȚEANUL
(se scoală șovăind și
ridică mâna)
Și eu sunt! (sughite rău; râsete, rumoare.)
TRAHANACHE
A! (sculându-se peste masă.) Ce? Ce ești
d-ta, stimabile?...
CETĂȚEANUL
(sughițând)
Mă cunoaște d. Nae... (arată spre Cațavencu.)
Cioclopedică... (râsete, rumoare.)
CAȚAVENCU
(nervos)
Ce?
CETĂȚEANUL
Română!... (râsete; sughite.)
Aurora!... (sughite; râsete, rumoare din ce în
ce mai mare.)
TRAHANACHE
(nervos și el, cătră adunare, clopoțind)
Faceți tăcere, stimabile!... (cătră
Cetățeanul turmentat.) Cum?
CETĂȚEANUL
(șovăind)
Cioclopedică! (sughite.) Comportativă! (sughite.)
Iconomie! (sughite.) Soțietate care va să
zică... (râsete și rumoare mare.)
IONESCU
E turmentat!...
POPESCU
E tun! (grupul se mișcă; unii se scoală.)
CETĂȚEANUL
(sughițând și strigând)
Sunt nembru!
TRAHANACHE
(agitând clopoțelul cu putere,
cătră Ionescu și Popescu)
Stimabile! Stimabile, (cu afabilitate) rog, dați
afară pe onorabilul!
IONESCU, POPESCU și GRUPUL
Afară! E turmentat! Afară! (Ionescu și Popescu
îl îmbrâncesc spre ușă. Cațavencu
s-a dat jos de la tribună și vorbește cu
câțiva din grup.)
CETĂȚEANUL
(îmbrâncit de dascăli și opunându-se)
Nu mă-mbrânciți... că amețesc!
IONESCU, POPESCU și GRUPUL
Afară!
CETĂȚEANUL
Nembru!
(Toată scena aceasta a fost
însoțită de râsete și rumoare.
Dascălii au dat afară pe Cetățeanul
turmentat. În adunare, mișcare. Pristanda se apropie la
tribună, în vreme ce dascălii și grupul lor,
în mijloc cu Cațavencu, se agită și-și
reiau locurile.)
PRISTANDA
(misterios lui Trahanache)
Coane Zahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe
onorabilul, pe d. Nae Cațavencu; ordinul lui conul
Fănică... Sunt la ușă, când oi
tuși de trei ori, d-ta proclamă catindatul și
ieși pe portiță... și pe urmă-i treaba mea...
TRAHANACHE
(încet)
Bine.
PRISTANDA
(încet)
Când oi tuși de trei ori: nu mi-a sosit încă
oamenii!... (trece lângă ușa din fund, pe unde
intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu și
alți câțiva. Pristanda vorbește încet cu
dânșii. Toți se aranjează în fund,
astupând ușa de ieșire.)
SCENA VII
ACEIAȘI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU și
alți alegători și CETĂȚEANUL
TURMENTAT, apoi ZOE și TIPĂTESCU ascunși după
grilaj și ascultând ce se petrece în adunare
TRAHANACHE
(clopoțind, cătră Cațavencu,
care vorbește încet cu grupul lui)
Poftiți la tribună, stimabile!... (Cațavencu
pornește spre tribună.)
ZOE
Nu mai auz nimic...
TIPĂTESCU
Pesemne n-a sosit încă Ghiță.
CAȚAVENCU
(de la tribună)
Fraților!
FARFURIDI
(aducând din fund pe Cetățeanul turmentat)
Te-a dat afară? Cum se poate, fraților, să
lăsăm să gonească din adunare pe un
cetățean onorabil, pe un alegător?
BRÂNZOVENESCU
Pentru că d. Cațavencu...
CAȚAVENCU
(răcnind)
Stimabile! (lui Trahanache.) Domnule prezident! (Rumoare
surdă în fund.)
TRAHANACHE
Stimabile (clopoțind) aveți puțintică
răbdare. (Ghiță tușește cu putere de
trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate...
CAȚAVENCU
Dați-mi voie...
TRAHANACHE
(ridicându-se)
Fiindcă unii dintre domnii alegători au început
să plece, ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca
chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator
să-și întrerupă discursul un moment,
să aibă puțintică răbdare, pentru
ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.
CAȚAVENCU
(cu aer foarte degajat)
Primesc cu mulțumire, d-lre președinte. (coboară
de la tribună, cătră grupul său.).
Numele candidatului.
TOȚI
(din grup și din sală)
Da! Numele candidatului!
ZOE
(tremurând, încet)
Fănică!
TIPĂTESCU
(încet)
Taci! N-ai grijă!
TRAHANACHE
(citind foaia între lumânări)
Stimabil! Candidatul pe care-l susține comitetul nostru, este domnul...
IONESCU
Nae Caț...
TRAHANACHE
(întrerupându-l)
Ai puțintică răbdare... (citind) domnul...
CAȚAVENCU
Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare
nerăbdare și în deplină tăcere; Zoe
se strânge după grilaj lângă Tipătescu.)
TRAHANACHE
Domnul... Agamiță Dandanache!
(Mișcare de satisfacție în fund.
În grupul din față turburare. Zoe și
Tipătescu ascultă mișcați.)
CAȚAVENCU
(sărind în loc și răcnind)
Trădare! (gesticulează viu în mijlocul
grupului său. În fund aplauze.)
TRAHANACHE
(în picioare)
Dați-mi voie! (clopoțind; după un moment
de tăcere.) Cine a pronunțat cuvântul
trădare? (Toată lumea e în picioare și
în fierbere.)
CAȚAVENCU
(din mijlocul grupului, cu putere)
GHIȚĂ, BRÂNZOVENESCU și
CETĂȚEANUL TURMENTAT și CEI DIN FUND
Afară! Afară moftologul!
TRAHANACHE
(trăgând clopoțelul foarte violent,
cătră grupul din fund)
Aveți puțintică răbdare! (cătră
Cațavencu.) Și cine este trădător, stimabile?
CAȚAVENCU
(foarte aprins)
Acela care falsifică numele candidatului odată
hotărât, acela care uită, care
trădează interesele și onoarea familiei sale... (cu
un gest colosal.) D-ta!
TRAHANACHE
(trântind clopoțelul pe masă
în culmea indignării)
Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă
scoți din țâțâni... Eu falsificator?...
Pe mine, cetățean onorabil, pe mine, om venerabil,
să vie într-o adunare publică, să mă
facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipătescu
și Zoe ascultă palpitând) Cine? (cu energie.)
Un plastograf patentat!
CAȚAVENCU
(sărind din loc)
Plastograf!
TOȚI DIN FUND
(strigând amenințător)
Afară plastograful!
TOȚI DIN FAȚĂ
(asemenea)
Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.)
CAȚAVENCU
(spumând, se repede din mijlocul grupului
său la tribună cu pumnii încleștați
și zbierând febril. Un moment tăcere)
Fraților! Domnilor! Un moment, onorabili
concetățeni! Am voit să acoper o rușine care
se petrece de atâta vreme în sânul orașului
nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare) am voit
să cruț opinia publică de o lovitură
scandaloasă;... astăzi însă am fost lovit
așa de crud în dignitatea mea, încât nu mai
pot tăcea. (Zoe și Tipătescu mișcare.)
Acest onorabil cetățean, (arată pe Trahanache)
acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache...
TRAHANACHE
(cu pofidă)
Ei? Eu...
CAȚAVENCU
Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf...
(Zoe și Tipătescu mișcare de groază.)
ZOE
Fănică!... (șovăie.)
TIPĂTESCU
(susținând-o și răcnind cu o
supremă putere)
Ghiță! (se repede la portița grilajului... Zoe
se agață de el și-l oprește. Rumoare mare.)
PRISTANDA
(punând mâinile amândouă
lângă gură ca o port-voce și strigând
asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea)
Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul
din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu,
Cetățeanul turmentat se reped la tribună și
pun mâna pe Cațavencu.)
CAȚAVENCU
(continuând a zbiera în mijlocul zgomotului)
O scrisorică a prefectului cără...
GRUPUL LUI CAȚAVENCU
Pe ei, fraților. (Grupul din față dă
năvală spre fund.)
TOATĂ LUMEA
Afară! Ho! Huideo!
(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli,
fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe
portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de
Tipătescu, și toți trei ascultă ce se
petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu
au apucat de gât pe Cațavencu și-l
târăsc afară. Grupul Ionescu și Popescu sunt
grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele și
mișcările acestea din urmă se fac deodată
și într-o clipă. - Cortina se lasă asupra
primei mișcări a scandalului.)