ACTUL IV
(Grădina lui Trahanache, în fund grilaj
cu poartă de intrare în mijloc; se vede în fund
perspectiva orășelului pe un fundal de dealuri. La
dreapta în grădină, pe planul întâi
și al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în
casele lui Trahanache. La stânga boschete. Mobile de grădină.)
SCENA I
ZOE și TIPĂTESCU
ZOE
Unde e? Unde poate să fie Cațavencu?
TIPĂTESCU
Nu știu: a fugit, a murit, a intrat în
pământ... (după o pauză, apropiindu-se
de Zoe.) Ei? Și pentru ce voiești să știi?
Pentru că să te-ngrijești mai mult acuma? Din
contra. Eu parcă nu mai am grije... Zoe,
gândește-te: de două zile, oamenii noștri aleg
pe Dandanache, pe care-l așteptăm din minut în
minut, - am ordine să-i fac o primire strălucită...
ZOE
Ei și?
TIPĂTESCU
Ei!... De două zile va să zică, strivesc pe
Cațavencu, și el nu e nicăiri. Unde e? Pentru ce nu
s-arată?... Are scrisoarea, pentru ce nu o publică?
Pentru ce a dispărut, nu știu, - din ce motive nu
publică scrisoarea, nu-mi pasă, - destul că nu o
publică... Și-l crezi tu pe mișelul capabil să
nu o publice pentru altceva, decât pentru că nu poate?
ZOE
Ce inimă! Ce judecată ai, Fănică? (cu
frământare concentrată.) Dar aste două
zile cum am trăit eu?... Ce strângere continuă de
inimă! Ce frică! Ce tortură!... Fiecare
persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe
care o văz, fiecare mișcare ce se face în jurul
meu, îmi zdrobește toată puterea...
Fănică, ai milă de mine, o zi încă
de astfel de chinuri și nu mai pot trăi...
înnebunesc... (își ia capul în mâini
și plânge.)
TIPĂTESCU
Nu fi copilă, Zoe... Zoe...
ZOE
(plânsă)
Tu nu înțelegi, tu nu simți! Peste câteva
minute se sfârșește alegerea și se
proclamă deputat al vostru Dandanache; sunt sigură...
sigură... că în același moment, mișelul,
care s-a ascuns și ne pândește din întuneric,
o să-și împrăștie publicația lui
infamă... ca să-și răzbune! Ei... atunci eu?...
TIPĂTESCU
(scoate polița din buzunar și i-o arată)
Nu poate... dacă face asta, e pierdut...
ZOE
Ce-mi pasă! După ce m-o pierde pe mine!...
Fănică! N-aș voi să mă
răzbuni, aș voi să mă scapi... Prevedeam
asta... Presimțeam c-o să ajungem aici, când am
văzut scandalul de alaltăieri seara la
întrunire... Iată culmea nenorocirii: el nu știe
că ai plastografia lui;... el nu știe că
dacă ar veni aici să primească schimbul acestor
două hârtii, ar scăpa și el și m-ar
scăpa și pe mine... Te-ai bizuit să joci cu
Cațavencu și te-ai amăgit, și mi-ai jucat
onoarea mea, rușinea mea, viața mea, și ai pierdut,
pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem
mai puțin noroc decât el... (se îneacă de plâns.)
Ce să fac? Ce să fac?
TIPĂTESCU
Taci! Vine cineva... șterge-te la ochi!
SCENA II
ACEIAȘI - TRAHANACHE și AGAMIȚĂ
DANDANACHE, venind din fund
TRAHANACHE
(foarte politicos)
Poftim, poftim, stimabile!
TIPĂTESCU
Cine să fie?
ZOE
Un străin?...
TRAHANACHE
(coborând)
Dă-mi voie, Joițico, să-ți recomand pe d.
Agamiță Dandanache!
ZOE și TIPĂTESCU
Dandanche! (complimente.)
TRAHANACHE
Candidatul nostru!... adică ce mai candidat! Alesul nostru.
DANDANACHE
(vorbește peltic și sâsâit)
Sărut mâna... Și domnul? Bărbatul dumneei?
TRAHANACHE
Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am
avut onoarea să vă recomand...
DANDANACHE
Și d-voastră?
TRAHANACHE
Și eu?... Bărbatul dumneei... Eu (serios) Zaharia
Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral
și... ai puțintică răbdare... (se
caută în buzunar și scoate o cartă de
vizită, pe care i-o dă lui Dandanache), sunt aicea
toate comitetele...
DANDANACHE
Mersi!... Și domnul?...
TRAHANACHE
Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru,
amicul meu și al familiei mele.
DANDANACHE
(lui Fănică)
Îmi pare bine, d-le prezident! (îi dă
mâna. Trahanache trece lângă Zoe.)
TIPĂTESCU
Și mie, onorabile, nu mai puțin... Sunt
încântat... Dar cu ce ocazie pe la noi?
DANDANACHE
Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a
combătut opoziția si colo, si dincolo, si dincolo... si
rămăsesem eu... care familia mea de la patuzsopt
în Cameră.,.. rămăsesem
mă-nțeledzi fără coledzi... si asa am
venit pentru aledzere.
ZOE
(cu răutate)
Nu trebuia să vă mai deranjați...
DANDANACHE
Ba încă țe deranz, conița mea! Da' stii, nu
fățea să nu fațem măcar act de prezență...
TRAHANACHE
Se-nțelege! Foarte bine, foarte bine! Trebuie, trebuie.
DANDANACHE
Da' de deranz... destul! Închipuieste-ți să vii pe
drum cu birza ținți postii, hodoronc-hodoronc,
zdronca-zdronca... Stii, m-a zdrunținat!... Si
clopoțeii... (gest) îmi țiuie urechile...
stii asa sunt de amețit si de obosit... nu-ți fați
o idee, conița mea, (cătră Trahanache)
nu-ți fați o idee, d-le prefect, neicusorule, (cătră
Tipătescu) nu-ți fați o idee, d-le prezident puicusorule...
TIPĂTESCU
Firește...
ZOE
Mai e vorbă...
DANDANACHE
Adineaori am sosit, era să trag la otel... dar birzarul... el
stia de țe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată
pe Trahanache.)
ZOE
(încet cătră Tipătescu,
care râde)
Și încă mai râzi, Fănică.
TRAHANACHE
Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem...
Nu-i vorba de mers, mergem strună... dar știi, de obicei,
ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo...
DANDANACHE
(strângându-i mâna)
Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc
amândoi deoparte.)
ZOE
(cătră Fănică încet)
Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu
liniștea... Și spune drept dacă nu era mai bun Cațavencu!
TIPĂTESCU
(scurt)
E simplu, dar îl prefer, cel puțin e onest, nu e un mișel!
TRAHANACHE
(lui Dandanache)
Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică și cu
Joițica... Eu trebuie să mă duc la alegere: peste
o jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu
acolo... D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi
opoziție nu încape... suntem tari, stimabile... tari...
Nu o să ai majoritate, stimabile...
DANDANACHE
Cum se poate? Să nu te pomenești cu vrun balotaz? 'Ai?...
a mai pățit-o si alții...
TRAHANACHE
Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la
noi?... zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.
DANDANACHE
A, asa? (cu siguranță.) Se-nțeledze...
Niți nu se putea altfel...
TRAHANACHE
Salutare, stimabile, salutare... La revedere Fănică...
La revedere, Joițico. (iese.)
SCENA III
ZOE, TIPĂTESCU, DANDANACHE
DANDANACHE
Cum îți spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu
merdzea... Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă,
luptă si dă-i, si dă-i si luptă... si eu
mă-nțeledzi tocmai acuma să remâi pe
dinafară... fără coledzi!... Și cât
p-ați, neicusorule, să nu m-aleg...
ZOE
Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale! Era peste putință...
TIPĂTESCU
Peste putință...
DANDANACHE
Ei, uite asa, cu meritele mele, coniță, vezi! Era
cât p-ați, dar stii, cât p-ați...
Întreabă-mă, neicusorule, să-ți
spui: nu vrea comitetul țentral si pațe; zițea
că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant... Am
avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeți. Într-o
seară... ținevas - nu spui ține... persoană
însemnată... da' becher - vine si zoacă la mine
cărți... si când pleacă îsi
uită pardesiul la mine... A doua zi, voi să-l
îmbrac... gândeam că-i al meu... văz
că nu-i al meu; îl caut prin buzunare si dau... peste
țe te gândesti?
TIPĂTESCU
Peste?
DANDANACHE
(râzând)
Peste o scrisorică.
AMÂNDOI
O scrisorică.
DANDANACHE
De amor...
AMÂNDOI
(mișcați)
O scrisorică de amor?
DANDANACHE
O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la
nevasta unui prietin, - nu spui ține... persoană însemnată.
ZOE
Ei și?
TIPĂTESCU
Ei?
DANDANACHE
Ei, țe să-ți mai spui, puicusorule? Adu o birze,
mă, băiete, degrabă... Mă sui în
birze si mă duc la persoana, la becherul, - nu spui ține
- e persoană însemnată -: Găseste-mi,
mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la
"Răsboiul"... De colea până colea...
gâri-mâr... a trebuit, conița mea, să
țedeze, si tranc! Depesa aiți, neicusorule...
ZOE
(agitată treptat în măsura
povestirii lui Dandanache)
A! Domnule Dandanache, ai făcut rău... fapta d-tale
este... să-mi dai voie să-ți spui...
TIPĂTESCU
(încet)
Zoe! (ea urcă.)
DANDANACHE
Asa ei, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud?
Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea
în gând asta, nu m-aledzeam... si nu merdzea de loc,
neicusorule; fă-ți idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând
cătră public) si eu, în toate Camerele, cu
toate partidele, ca rumânul imparțial... si să
remâi fără coledzi!
TIPĂTESCU
Vezi bine! (mușcându-și buzele.) Dar nu ne-ai
spus sfârșitul istoriei... scrisoarea.
ZOE
Da, scrisoarea...
DANDANACHE
Care scrisoare?
TIPĂTESCU
Scrisoarea becherului...
DANDANACHE
Care becher?
ZOE
(nervoasă)
Persoana însemnată... scrisoarea... de amor... arma
d-tale politică, cu care te-ai ales...
TIPĂTESCU
Scrisoarea pe care voiai s-o publici în
"Răsboiul", dacă nu...
DANDANACHE
(aducându-și în sfârșit aminte)
A da! Scrisoarea... da... am prițeput...
ZOE
Ei! Scrisoarea?
TIPĂTESCU
Ce s-a făcut?
DANDANACHE
O am pusă acasă la păstrare... dar stii, la loc sigur...
ZOE
Nu i-ai înapoiat-o persoanei?
DANDANACHE
(cu mirare)
Cum s-o înapoiez?
TIPĂTESCU
Iată te-alegi, el și-a ținut cuvântul...
ZOE
Trebuie să i-o dai înapoi...
DANDANACHE
Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea
să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată... La un caz
iar... pac! La "Răsboiul". (coboară.)
ZOE
(cu dezgust)
A! (trecând pe lângă Fănică,
încet și cu tonul lui de mai sus.) E simplu, dar e un
om onest! (tare, cătră Dandanache.) D-le
Dandanache, am să vă fac o rugăciune: o să
rămâneți la masă la noi... mă rog
să nu povestiți istoria cu scrisoarea becherului d-voastră...
TIPĂTESCU
Știți asupra alegătorilor, ar face poate rău efect...
DANDANACHE
Nu spui, neicusorule; dar dacă oi uita - aminteri, am memorie
bună... dar stii, cum sunt amețit de drum, poate
să uit si să-nțep - să-mi
fațeți semn. Eu la masă o să stau ori
lângă d-ta, ori lângă consoarta d-tale...
TIPĂTESCU
Care consoarta mea?
DANDANACHE
Doamna.
ZOE
(aparte)
A! Idiot!
TIPĂTESCU
(impacientat)
Pardon, d-le Dandanache, doamna e soția d-lui prezident al
Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniază silabic)
domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache... Eu sunt
Ștefan Tipătescu, prefectul județului... cu doamna
sunt numai prieten...
DANDANACHE
(care a ascultat cu multă atenție)
Asa e, bini ziți puicusorule... bată-vă
sănătatea să vă bată... pardon...
stii eu... de pe drum (serios) fă-ți idee d-ta:
ținți postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca, si
clopoțeii... îmi țiuie grozav...
ZOE
(aparte)
Trebuie să-l duc de aici să se liniștească
puțin... e amețit rău de tot.
TIPĂTESCU
D-le Dandanache, nu voiți să vă odihniți,
să vă liniștiți puțin...
DANDANACHE
Ba da, neicusorule... dar unde?
ZOE
Poftiți cu mine, d-le Dandanache.
DANDANACHE
(dându-i brațul și ieșin cu ea
la dreapta pe scară)
Stii, conița mea, sunt asa de amețit... stii,
trăsura... si clopoțeii... stii, îmi țiuie
grozav... grozav îmi țiuie... (ies.)
SCENA IV
TIPĂTESCU (singur)
Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru
cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femei
pe care o iubesc... Unde ești, Cațavencule, să te
vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare
că ți-am preferit pe onestul d. Agamiță, pe
admirabilul, pe sublimul, pe neicusorull, pe puicusorul Dandanache...
Ce lume! Ce lume! Ce lume!...
SCENA V
TIPĂTESCU, ZOE, apoi PRISTANDA
ZOE
(coborând precipitat treptele)
Ai auzit, Fănică? Ai auzit? Onestul tău d.
Agamiță, care reușește, care triumfează,
păstrează scrisoarea... Ce trebuie să
facă onestul Cațavencu, care n-a reușit,
care-și mușcă acuma mâinile, își
mestecă turbarea și mă ochește din cine
știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e
groază să mă gândesc. Ce face
Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o
să-și arunce veninul asupra mea?
TIPĂTESCU
Zoe! Zoe! Fii bărbată...
ZOE
(înecată)
Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată
puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de
frică. (își ascunde obrazul.)
PRISTANDA
(venind repede din stânga)
Coană Joițico! Coană Joițico!...
TIPĂTESCU
Ghiță!
ZOE
(tresărind)
Ghiță... Ce e? Spune!
PRISTANDA
(oprindu-se)
Coană Joițico, voiam să...
ZOE
(fierbând)
Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dă-mi-o s-o
văz! (foarte agitată) Dă-mi-o, s-o văz!
TIPĂTESCU
Zoe! Ești nebună!
PRISTANDA
(aparte)
Curat nebună!
ZOE
Da, sunt nebună! Și ție trebuie să-ți
mulțumesc de asta.
PRISTANDA
(căutând s-o calmeze)
Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat...
"Răcnetul" nici n-a apărut astăzi...
După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a
apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa
Pripici, și nici vorbă să mai scoață
gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (încet
Zoii, trecând spre Tipătescu.) Am să
vă spun ceva secret, acu numaidecât!
TIPĂTESCU
Nu spuneam eu! Dar Cațavencu?
PRISTANDA
Nu l-am găsit, coane Fănică, parcă a
intrat în pământ. (bătându-se
repede pe frunte ca și cum și-ar aduce aminte de ceva.)
A! Ce-am uitat! Să mă iertați, sărut
mâna, coane Fănică... Ministrul... nu,
miniștrii, toți șapte, vă cheamă la
telegraf numaidecât... de-aia vă căutam așa
de zor...
TIPĂTESCU
La telegraf? Ce mai vor de la mine?
PRISTANDA
Nu știu, dar bate telegraful de un ceas, coane
Fănică, trebuie să mergeți.
TIPĂTESCU
A, blestemată politică... Zoe! Zoe, curaj, mă duc...
ZOE
Du-te.
TIPĂTESCU
Mi-ntorc îndată. (îi sărută mâna.)
Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduți; n-ai grijă; la
revedere! (pleacă prin fund.)
ZOE
La revedere!... A!... cum pot să iubesc pe omul ăsta! (cade
pe gânduri. Pristanda urmărește pe Tipătescu
până la ieșire și se uită după
el până se depărtează.)
SCENA VI
ZOE, PRISTANDA
PRISTANDA
(după ce s-a asigurat că Tipătescu
s-a depărtat, coboară degrab')
Coană Joițico!
ZOE
(tresărind)
Ai! Ghiță! Iar m-ai speriat... Ce e? Ce vrei? Du-te!
Lasă-mă-n pace!
PRISTANDA
Sărut mâna, coană Joițico, nu vă
supărați. (foarte cu binișorul.) Este
cineva,... cineva, pe care-l știți d-voastră
bine,... așteaptă aici... ar voi să vă
vorbească... dar numai d-voastră... De-aia eu l-am
trimis pe conul Fănică la telegraf, pentru ca să
rămâneți d-voastră singură... Am
mințit... nu-i adevărat că-l cheamă
miniștrii. Știu că o să mă
ocărască, o să mă bată că
l-am trimis la cai verzi pe păreți, dar lasă
să mă ocărască... să mă
bată... Nu e mai-marele meu? Nu e stăpânul meu,
de la care mănânc pâne eu și unsprece
suflete? L-am mințit, dar pentru bine d-voastră,
coană Joițico... Îl primiți?... Da?
ZOE
(care a stat pe gânduri și n-a ascultat
tirada lui Pristanda)
Pe cine să primesc?
PRISTANDA
Pe cine - pe cine?... Pe d. Nae Cațavencu...
ZOE
(sărind din loc)
Pe Cațavencu? E aici? Unde e, Ghiță? Să vie
acu, numaidecât: mergi, adu-l iute. (e în culmea nerăbdării.)
PRISTANDA
Ascult! (merge în fund la stânga și aduce pe Cațavencu.)
Poftim stimabile, poftim. (îl introduce și iese repede.)
SCENA VII
ZOE, CAȚAVENCU
ZOE
(repezindu-se la el)
D-le Cațavencu, ai voit să mă pierzi pe mine
și te-ai pierdut și pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru
Dumnezeu! La ce-ai dispărut? Fănică are în
mână o poliță, ale cărei giruri
le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la
societate... Știi?
CAȚAVENCU
Știu, madam, că o are, (dezolat) știu, dar ce
e de făcut?
ZOE
Om nebun! Ți-ai pierdut mințile? Mai întrebi ce e
de făcut! Nu știi? Să-ți dau polița:
scapă-mă, să te scap! Să schimbăm:
dă-mi scrisoarea...
CAȚAVENCU
(dezolat)
Madam! Madam! Peste putință...
ZOE
Ce?
CAȚAVENCU
Scrisoarea d-voastră...
ZOE
Ei?
CAȚAVENCU
N-o mai am!...
ZOE
Nu se poate!...
CAȚAVENCU
N-o mai am!...
ZOE
Minți!
CAȚAVENCU
Nu minț; n-o mai am!...
ZOE
Nenorocitule! Ce ai făcut-o?
CAȚAVENCU
Am pierdut-o!
ZOE
(dând un țipăt și
uitându-se pierdută în toate părțile)
A! De ce nu pot să te omor!
CAȚAVENCU
Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e
vina mea!
ZOE
Cum ai pierdut-o? Când ai pierdut-o? Unde ai pierdut-o?
CAȚAVENCU
În scandalul, în bătaia de alaltăieri
seara, de la întrunire, cine nu știu... mi-a smuls
pălăria din cap... scrisoarea o aveam în
căptușeala pălăriei...
ZOE
Care va să zică, adevărat ai pierdut-o?
CAȚAVENCU
Da!
ZOE
Mi-ai pierdut scrisoarea... și nu știi, nu
bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea?
CAȚAVENCU
Nu.
ZOE
Nu?
CAȚAVENCU
Nu...
ZOE
(desperată)
A! Ești un om pierdut!... Pierdut!... Eu poate să mai
scap... căci poate să mai scap! Dar d-ta... (cu putere)
d-ta ești pierdut!... Când te-a arestat
Fănică, te-am scăpat eu... acuma te arestez eu
și n-ai să scapi decât atunci când mi-oi
găsi scrisoarea... pentru că poate să mai ai
noroc s-o găsesc... Roagă-te la Dumnezeu s-o
găsesc... A! S-a întorsc jocul, d-le Cațavencu...
începe să te părăsească norocul
și să mai treacă și-n partea noastră...
A! Ești pierdut!, Da, pierdut!... (strigând în fund.)
Ghiță! Ghiță!
CAȚAVENCU
Doamnă, pentru Dumnezeu! (se uită-n toate părțile.)
ZOE
Ghiță! (cătră Cațavencu.) Nu
te uita pe unde să scapi... Nu mai e scăpare:
plastografii dovediți nu mai au scăpare... s-a
mântuit... Ghiță! Ghiță! (merge
strigând în fund și se-ntâlnește piept
în piept cu Cetățeanul turmentat.)
SCENA VIII
ACEIAȘI - CETĂȚEANUL TURMENTAT cu
pălăria albă a lui Cațavencu
CETĂȚEANUL
(intrând și coborând foarte bine dispus)
Nu e Ghiță, eu sunt...
ZOE
Ce cauți?
CAȚAVENCU
(aparte)
Pălăria mea!
CETĂȚEANUL
Pe d-voastră, coană Joițico!
ZOE
Ce vrei cu mine?
CETĂȚEANUL
Ei! Uite și d. Nae. Salutare onorabile!
ZOE
(nervoasă)
Ce vrei? Spune ce vrei?
CETĂȚEANUL
Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorbă: o mie de ani pace! (gest
de impaciență din partea femeii.) Eu, coană
Joițico, am găsit o scrisoare.
ZOE
Pe care ai lăsat-o să ți-o fure onorabilul d. Cațavencu...
CAȚAVENCU
(zdrobit)
Doamnă!
CETĂȚEANUL
Las-o aiai;... am mai găsit una!...
ZOE
Ei, ce-mi pasă!
CETĂȚEANUL
Nu vă supărați, coană Joițico,
să vedeți... nu v-am spus tot. Eu până
să nu intru în politică, cum am zice, care va
să zică până să nu deviu negustor
și apropritar, am fost împărțitor... la
poștie... mă cunoaște conul Zaharia!
ZOE
Ei! Ieși odată și lasă-mă... Ghiță!
CETĂȚEANUL
Și d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea
după andresă. Dacă nu găsesc andrisantul,
scriu pe ea cu plaivaz: "adrisantul necunoscut", ori
"nu se află", ori "mort", care va să
zică fiecare după cum devine... (Zoe se
plimbă impacientată în fund) dar dacă
găsesc andrisantul, i-o dau andrisantului... Bunioară
acuma... Eu am găsit alaltăieri, în
învălmășeala de la primărie, o pălărie...
ZOE
(coborând)
O pălărie?
CAȚAVENCU
(aparte)
Mizerabilul...
CETĂȚEANUL
O pălărie, da, asta... și astăzi tot
îndesând-o pe capul meu s-o potrivesc - că mi-era
strâmtă - am vrut să-i scot căptușeala
s-o mai lărgesc... când colo în
căptușeală peste ce dau?
ZOE
O scrisoare!
CAȚAVENCU
O scrisoare
CETĂȚEANUL
O scrisoare, da, domnule Nae... Nu mai mergem pe la o țuică?...
ZOE
(foarte emoționată)
S-o vedem!
CETĂȚEANUL
E de la conul Fănică: andrisantul sunteți d-voastră.
ZOE
Dă-mi-o, dă-mi-o degrabă!
CAȚAVENCU
Sunt în adevăr pierdut!
ZOE
Degrabă, dacă o ai.
CETĂȚEANUL
O am, n-am pierdut-o... nu m-am mai întâlnit (sughite
și arată pe Cațavencu) cu onorabilul! (scoate
scrisoarea din căptușeala pălăriei și
i-o dă Zoii.)
CAȚAVENCU
(aparte)
A! Mizerabilul!
ZOE
(care a smucit scrisoarea)
A!
CAȚAVENCU
(încet către Cetățeanul
turmentat, care a trecut lângă el)
Nenorocitule! Ți-ai aruncat norocul în gârlă:
te făceam om!
CETĂȚEANUL
Nu puteam... andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arată pe Zoe.)
ZOE
(care s-a remis de prima emoție)
Domnule, domnule, ești un om onest, ești un om admirabil,
fără pereche. Cum te cheamă, mă rog?
Spune-mi... recunoștința mea...
CETĂȚEANUL
Ce trebuie să mai spui cum mă cheamă? Mă
cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie! Iacă un
cetățean și eu...
ZOE
Cum să-ți mulțumesc! Ce ceri de la mine?
CETĂȚEANUL
Să-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de
ceas și se închide alegerea... Eu... pentru cine votez?...
CAȚAVENCU
(cu amărăciune)
Pentru d. Agamiță Dandanache..
ZOE
(întorcându-se spre el cu o privire de
dispreț și amenințare)
Domnule Cațavencu! Tot mai poți vorbi? Și
încă ironic. A! Ești tare, drept să-ți spui...
CETĂȚEANUL
Coană Joițico, adevărat?
ZOE
Da, adevărat, pentru d. Agamiță Dandanache: da,
adevărat; poate că e singurul adevăr pe care d.
Cațavencu l-a spus în viața d-sale...
CETĂȚEANUL
Atunci mă duc să votez... (vrea să plece)
dar cum îi zice?
ZOE
D-le Cațavencu, fii bun, scrie-i, mă rog, votul acestui
onest cetățean. (Cațavencu stă pe loc.)
Te rog... (îi arată scrisoarea. Cațavencu
trece la masă, scrie un buletin și i-l dă
Cetățeanului turmentat.) Îmi dai voie? (ia buletinul.)
"Agamiță Dandanache"... Bravo, d-le
Cațavencu, ești un om de bună-credință...
CETĂȚEANUL
(luând buletinul)
Mă duc, nu mai e vreme.
ZOE
(conducându-l)
Te rog, să crezi, domnule, că oricând
recunoștința mea...
CETĂȚEANUL
(foarte grăbit)
Nu mai e vreme... se-nchide alegerea. (iese ducând sus biletul.)
(Zoe l-a condus cu multă amabilitate până la
ieșire; se-ntoarce, se oprește în fund, își
deschide corsajul, pune scrisoarea în sân, se
încheie la loc și coboară încet și
țintă spre Cațavencu. La fiece pas al Zoii,
Cațavencu se-ndoaie de încheieturi; când ea s-a
apropiat bine, se oprește țapăn înaintea lui;
el cade în genunchi.)
SCENA IX
ZOE, CAȚAVENCU
CAȚAVENCU
Iartă-mă, iartă-mă...
ZOE
(râzând)
Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu
ton aspru.) Scoală-te!
CAȚAVENCU
(sculându-se rușinat)
Iartă-mă...
ZOE
(cu dignitate)
Ești un om rău... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femei
bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt
fericită... Puțin îmi pasă dacă ai
vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a
ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și
pentru eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot
bună ca și până acuma.
CAȚAVENCU
(umilit)
Madam!
ZOE
Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat...
CAȚAVENCU
Sărut mâinile... devotamentul meu...
ZOE
Cu o condiție: după alegere, o să fie
manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci.
CAȚAVENCU
(repede și supus)
O conduc...
ZOE
D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina Primăriei...
CAȚAVENCU
(asemenea)
Prezidez...
ZOE
O să chefuiești cu poporul...
CAȚAVENCU
(același joc)
Chefuiesc...
ZOE
Și o să vii aici cu toții, să saluți,
în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect...
CAȚAVENCU
Da.
ZOE
Ne-am înțeles?
CAȚAVENCU
Da.
ZOE
Du-te și ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea
din urmă Cameră!
CAȚAVENCU
Madam, madam Trahanache, ești un înger...
ZOE
Mulțumesc, ești prea galant, dar du-te degrabă...
CAȚAVENCU
Mă duc, mă duc, și să vedeți
dacă nu v-o plăcea... Sărut mânile...
sărut mânile!... (iese repede zăpăcit
prin fund.)
SCENA X
ZOE
(singură)
E adevărat, ori visez? (șade pe un scaun, scoate
scrisoarea, o citește, o sărută.)
Fănică! (se scoală râzând, o mai
citește, o mai sărută de mai multe ori și iar șade.)
Fănică! (plâns nervos... după o
pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi
și răsuflă tare.) A!... mi-a trecut...
Fănică! (suie repede scările la dreapta
și dispare.)
SCENA XI
TIPĂTESCU
(singur)
(intră repede din fund) A înnebunit
Ghiță? Mă trimite la telegraf pentru nimica...
Îmi face farse? Ce însemnează... Și Zoe...
unde e Zoe? (se uită-n toate părțile și
iese repede în dreapta.)
SCENA XII
TRAHANACHE și DANDANACHE vin din dreapta din
grădină, planul al treilea
TRAHANACHE
A! Aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice... s-au petrecut comedii mari.
DANDANACHE
Tați, frate.
TRAHANACHE
Infamii! Închipuiește-ți d-ta, un caraghios, un
mișel, ca să enfluanseze pe Tipătescu... pe
Fănică de!... pe prefect. (Dandanache dă
multă atenție, dar pare că nu pricepe.)
DANDANACHE
A, da! Asa! Că nu ești d-ta prefectul.
(Se aude din depărtare entrata unui marș.)
TRAHANACHE
Or să-l învrăjbească cu mine și cu
familia mea... s-apucă și face o scrisorică de
amor ca din partea lui Fănică, prefectul...
cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i
imitează slova băiatului,... știi, să juri,
nu altceva... Închipuiește-ți plastografie!
DANDANACHE
Nu mă nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevărat!...
(Marșul se apropie, se aud și urale.)
TRAHANACHE
Cum, cazul adevărat?
DANDANACHE
Scrisoarea era a persoanei... da... becher.
TRAHANACHE
Cum becher?
DANDANACHE
Adică necăsătorit...
TRAHANACHE
Cine?
DANDANACHE
Nu spui ține, - persoană însemnată...
Când i-am pus pițorul în prag, - ori coledzi, ori
"Războiul" mă-nțeledzi, - tranc! Depesa aiți...
TRAHANACHE
Nu-nțeleg. (aparte.) E amețit de drum...
căruța... și clopoțeii.
DANDANACHE
(aparte)
E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie si tot nu prițepe...
(În toată scena aceasta și în cea următoare, până la intrarea mulțimii, se aude marșul și uralele treptat, din ce în ce mai aproape și mai distinct.)
SCENA XIII
ACEIAȘI - ZOE, TIPĂTESCU
ZOE
(coborând întâi treptele,
urmată de Tipătescu, veseli și fără
să vază pe cei din scenă)
Și astfel, cum ai văzut (văzând pe
Trahanache și Dandanache, schimbă tonul), d-le
prefect, furtuna rea trece curând... (coborând.)
D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata...
DANDANACHE
Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea...
TIPĂTESCU
D-lui prefect?
DANDANACHE
Da, d-lui prefect! (arată pe Trahanache, care vorbește
lao parte cu Zoe.)
ZOE
(încet)
Îți place, nene, alesul d-voastră?
TRAHANACHE
(încet)
Deștept... dar mi se pare că e cam șiret.
DANDANACHE
(lui Tipătescu)
Îmi spunea istoriile de aiți de la aledzeri, cu
scrisoarea, cu plastografia (mișcarea Zoii) si eu îi
spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar
adevărat... cu becherul...
ZOE
(repezindu-se lângă el, încet)
D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomenești de
istoria asta...
DANDANACHE
Eu am promis? (repede) Când am promis? Cui am promis?
Țe am promis? (aducându-și deodată aminte.)
A! Da! Nu mai... nu mai...
(Uralele s-au apropiat cu desăvârșire. Lumea toată intră cu muzica.)
SCENA XIV
ACEIAȘI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU,
CAȚAVENCU, CETĂȚEANUL TURMENTAT, GHIȚĂ
PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI, CETĂȚENI,
PUBLIC
(Brânzovenescu și Farfuridi cu alți alegători mai spălați, în costume de pretenție privincială, intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toată părțile. Prin fund, Cațavencu, Ghiță polițaiul, îmbrăcat țivil, Cetățeanul turmentat, Ionescu și Popescu intră, conducând manifestația publică. Cei ce vin prin fund sunt toți amețiți, și mai ales Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care înghite și sughite mereu. După ei vin o mulțime de cetățeni cu ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiți. Toată lumea cu borcane de băutură în mâini. - Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu și a celorlalți alegători vin feciorii cu sticle de șampanie. - Ghiță Pristanda, îndată ce sosește în scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de șampanie fruntașilor. -Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stânga.)
FARFURIDI
(luând un pahar de șampanie)
În sănătatea domnului Agamiță
Dandanache, alesul nostru! Să trăiască! (Urale
și muzică. Pristanda ține cu mâna tactul
uralelor. Toți ciocnesc și beau.)
DANDANACHE
(îndemnat de Zoe și Tipătescu, trece
în mijloc cu paharul în mână)
În sănătatea alegătorilor... cari au
probat patriotism si mi-au acordat... (nu nemerește)
asta... cum să zic de!... Zi-i pe nume de!... A! Sufradzele
lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si
eu ca rumânul imparțial, care va să zică...
cum am zițe... în sfârșit să
trăiască! (Urale și ciocniri.)
TRAHANACHE
(cătră Cațavencu, care a
coborât spre el și Tipătescu)
Și așa zi, ai? D-ai noștri, stimabile? Bravos!
Mă bucur.
CAȚAVENCU
Venerabile neică Zahario! În Împrejurări ca
acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară.
TRAHANACHE
Ei, aici mi-ai plăcut! Bravos! Să trăiești!
CAȚAVENCU
În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru prezident, Trahanache! (Urale și ciocniri.)
(Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în
grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă.)
CETĂȚEANUL
În sănătatea coanii Joițichii! Că e (sughite)
damă bună! (ciocnește cu ea: ea-i
strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)
CAȚAVENCU
(lui Tipătescu încet)
Să mă ierți și să mă
iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim
țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai
puțin onești! (Tipătescu râde.)
În sănătatea iubitului nostru prefect! Să
trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale,
ciocniri.)
TRAHANACHE
(luând un pahar și trecând în
mijloc foarte vesel)
Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)
(Urale, Dandanache între alegători, cu Farfuridi și Brânzovenescu, le povestește încet, făcând gestul cu clopoțeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetățeanul turmentat, muzica și lume. În stânga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alți alegători. În mijloc Cațavencu.)
CAȚAVENCU
(foarte amețit, împleticindu-se-n
limbă, dar tot îngrășându-și silabele)
Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă.)
După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani,
iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp
înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri
obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul!
Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele
progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!
PRISTANDA
Curat constituțional! Muzica! Muzica!
(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale
tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea
se sărută, gravitând în jurul lui
Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în
brațe, în mijloc. Dandanache face gestul cu
clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la
o parte mișcarea. Cortina cade repede asupra tabloului.)