CLXV
Iubita mea, ai suflet adânc întortocheat
-Vast labirint, ascuns sub palatul frumuseţii
În care-un minotaur domneşte nendurat,
Flãmând de duhul slavei şi carnea tinereţii...
Mulţi îndrãzneţi pieirã în tainiţele-i sumbre,
Feciori eroici, pradã daţi fiarei suverane...
Acum m-alãtur şi eu fugarnicelor umbre,
Cobor, dar fãrã teamã-n vârtejul de capcane.
Cãci tu mi-eşti Ariadna şi-mi dãruieşti un fir
Din pletele-ţi de beznã, o cãlãuzã vie:
Şi nu sã scap din cursã îl ţin şi îl deşir,
Ci mai afund sã intru în neagra-mpãrãţie;
Dedalicul tãu suflet locaş mi l-am ales
Şi jur cã niciodatã din el n-am sã mai ies.
Sâmbãtã, 8 ianuarie 1955