CLV
Nu-mi cerceta obârşia,ci ţine-n seamã soiul,
Guşti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar pãrea...
Strãmoşii-mi, dupã nume, au învîrtit ţepoiul,
Eu mânuiesc azi pana de mii de ori mai grea,
Dovada cea mai purã a-nnobilãrii mele
Eşti tu şi-ngãduinţa de-a te lãsa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu care-adori amantul de veci nedespãrţit.
Îmi cânt astfel norocul, înalţ epitalamuri
Şi, pentru închinarea la care mã supun,
Culeg azur şi raze şi roze de pe ramuri,
Stãpînul meu, alesul, cu slavã sã-ncunun:
Poporul meu de gânduri, simţire, vis, trup, dor,
Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.
Duminicã, 5 decembrie 1954