CLX
La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimã, fantezie..
M-ai pãrãsit..şi toate se sting, reci scînteieri.
Pentru rãnitul vultur aripile-s poveri,
Zbãtaia lor, zadarnic adaos de-agonie.
Şi mã supun ... Osânda de gura ta rostitã
E lege pentru mine de aur pur şi greu;
Durerea de la tine mi-e încã o ispitã,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Şi neguri lungi de veacuri las iar sã mã înghitã...
Din groapa mea zbucni-va o flacãrã târzie;
Atunci întreaga lume va dezluşi, uimitã,
Crescând misterioasã a noastrã poezie,
Din dragostea noastrã nãscutã în zbucium şi ardori,
Pe-ascuns, din tainic tatã, ca un copil din flori!
Duminicã, 12 decembrie 1954