Alegerea map-urilor corecte

După ce v-ați convins că puteți contacta serverul NIS, trebuie să decideți care fișiere să le înlocuiți sau să le întregiți cu map-uri NIS. În mod tipic, probabil că veți dori să folosiți map-uri NIS pentru host și pentru passwd. Primul este util mai ales când nu folosiți BIND, iar al doilea permite tuturor utilizatorilor să se conecteze de la orice host din rețea; acesta necesită existența unui director /home central, disponibil în toată rețeaua prin NFS. În secțiunea - puteți găsi informații detaliate despre cum se realizează aceasta. Alte map-uri, cum este services.byname, nu sunt la fel de spectaculoase, dar vă pot scăpa de ceva muncă de editare în cazul în care instalați aplicații de rețea care folosesc un serviciu care nu este în fișierul services standard.

Probabil că doriți să puteți alege dacă o funcție folosește fișierul local sau serverul NIS. NYS vă permite să configurați ordinea în care o funcție accesează aceste servicii. Fișierul de configurare este /etc/nsswitch.conf (nss vine de lar Name Service Switch), dar bineînțeles că nu este limitat doar la name service. Acest fișier conține câte o linie pentru fiecare funcție suportată de NYS.

Ordinea corectă a serviciilor depinde de tipul datelor. Este improbabil ca map-ul services.byname să conțină înregistrări diferite de cele din fișierul services local; poate eventual să conțină înregistrări în plus. Astfel, ar fi o alegere bună ca mai întâi să fie consultat fișierul local doar dacă nu este găsit serviciul dorit să se apeleze la NIS. Pe de altă parte, informațiile referitoare la hostnames se pot schimba foarte frecvent, astfel că în general serverele DNS sau NIS dețin cele mai actualizate informații, pe când fișierul hosts local este păstrat doar ca rezervă pentru cazul în care serverul DNS sau NIS pică. Astfel că în aceste condiții este de dorit ca fișierul local să fie consultat ultimul.

Exemplul de mai jos arată cum se pot configura funcțiile gethostbyname(2), gethostbyaddr(2) și getservbyname(2) ca să funcționeze în modul descris mai sus. Ele vor încerca inițial primul serviciu; în cazul unui succes se returnează rezultatul, altfel este încercat următorul serviciu.

Mai jos se găsește lista completă a serviciilor care pot fi folosite cu o înregistrare în fișierul nsswitch.conf. Map-urile, fișierele, serverele și obiectele care vor fi consultate depind de numele înregistrării.

În momemtul de față, NYS suportă următoarele înregistrări în nsswitch.conf: hosts, networks, passwd, group, shadow, gshadow, services, protocols, rpc, și ethers. Probabil căse vor mai adăuga și altele.

Figura- ilustrează un exemplu și mai complet care introduce o altă facilitate a nsswitch.conf: cuvântul-cheie [NOTFOUND=return] în înregistrarea hosts, datorită căruia dacă nu este găsit elementul căutat, NYS va continua cu căutarea în fișierele locale numai dacă consultarea serverelor NIS și DNS a eșuat. Fișierele locale vor fi astfel folosite numai la bootare și ca o copie de siguranță pentru cazul când serverul NIS nu este accesibil.

Figure: Sample nsswitch.conf file.????????????/