Comenzi şi concepte MS-DOS 6.22

ANSI.SYS

Sintaxa comenzii de încărcare:

DEVICE=[drive:][cale]ANSI.SYS [/X] [/K] [/R]

Parametru:

[drive:][cale]

specifică locaţia fişierului ANSI.SYS pe disc.

Switch-uri:

/X

Remapează independent tastele extinse pe tastaturi cu 101 taste.

/K

Tratează o tastatură cu 101 taste ca pe una cu 84 de taste. Similar cu SWITCHES=/K

/R

Ajustează modul de defilare a rândurilor pe ecran, pentru a le face mai lizibile.

APPEND

Sintaxa:

APPEND

APPEND ;

APPEND [[drive:]cale[;...]] [/X[:ON|:OFF]] [/PATH:ON| /PATH:OFF] [/E]

Parametru:

[drive:]cale

Specifică un disc şi un director care se ataşează.

Switch-uri:

/X:ON

Directoarele ataşate vor fi luate în consideraţie şi la comenzi de căutare în fişiere sau la execuţia de aplicaţii.

/X:OFF

Directoarele ataşate vor fi luate în consideraţie numai la cererile de deschidere de fişiere.
/X:OFF este valoarea implicită.

/PATH:ON

Directoarele ataşate sunt luate în considerare în cazul cererilor de acces la fişiere care specifică deja o cale. /PATH:ON este valoarea implicită.

/PATH:OFF

Anulează efectul lui /PATH:ON.

/E

Memorează o copie a listei de directoare ataşate în variabila de mediu numită APPEND. Switch-ul /E poate fi folosit numai la prima utilizare a comenzii APPEND de după pornirea sistemului.

ATTRIB

Sintaxa:

ATTRIB

ATTRIB [+R|-R] [+A|-A] [+S|-S] [+H|-H][[drive:][cale]fişier] [/S]

Parametru:

[cale]fişier

Specifică locaţia fişierului/directorului vizat.

Switch-uri:

+R

Setează atributul ReadOnly (fişier ce poate fi doar citit).

-R

Şterge atributul ReadOnly.

+A

Setează atributul Archive (fişier nemodificat după backup).

-A

Şterge atributul Archive.

+S

Setează atributul System (fişier de sistem).

-S

Şterge atributul System.

+H

Setează atributul Hidden (fişier ascuns).

-H

Şterge atributul Hidden.

/S

Procesează toate subdirectoarele din directorul curent.

BATCH - Fişier (sau program) de tip batch

Comanda COMMAND /Y poate fi folosită pentru a executa un fişier batch linie cu linie, eventual sărind peste anumite linii..

BREAK

Sintaxa:

BREAK

BREAK [ON | OFF]

BUFFERS

Sintaxa:

BUFFERS=n[,m]

Parametri:

n

Specifică numărul de buffere pe disc (între 1 şi 99).

m

Specifică numărul de buffere dintr-un cache secundar pentru buffere (între 0 şi 8).

CALL

Sintaxa:

CALL [drive:][cale]fişier [parametri-batch]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

specifică locaţia fişierului batch apelat. Fişierul trebuie să aibă extensia BAT.

parametri-batch

specifică orice informaţii cerute de batch din linia de comandă.

CD

Sintaxa:

CD

CD cale

CD drive:cale

CD..

CHCP

Sintaxa:

CHCP

CHCP nnn

Parametru:

nnn

Specifică setul de caractere definit în prealabil de comanda COUNTRY în fişierul CONFIG.SYS.

CHDIR

CHKDSK

Sintaxa:

CHKDSK

CHKDSK [drive:][[cale]fişier] [/F] [/V]

Parametru:

[drive:][[cale]fişier]

Specifică locaţia procesată de CHKDSK.

Switch-uri:

/F

Repară erori ale discului. A nu se folosi când există şi alte programe în execuţie.

/V

Afişează numele fiecărui fişier din fiecare director, pe măsură ce se face verificarea discului.

CHKSTATE.SYS

CHOICE

Sintaxa:

CHOICE [/C[:]taste] [/N] [/S] [/T[:]c,nn] [text]

Parametru:

text

Specifică textul care va fi afişat înaintea promptului. Textul trebuie inclus între ghilimele numai dacă vrei să incluzi şi caracterul "/" în textul afişat.

Switch-uri:

/C[:]taste

Specifică tastele acceptate de prompt. Dacă nu se specifică taste, implicit se consideră tastele YN.

/N

Determină neafişarea promptului.

/S

Determină diferenţierea literelor mari de cele mici pentru tastele apăsate. Dacă lipseşte, se va considera că ele sunt identice ("A"="a", de pildă).

/T[:]c,nn

Introduce un timp de aşteptare (de nn secunde, între 0 şi 99) în care utilizatorul poate să apese o tastă. Dacă timpul e depăşit, se va considera că s-a tastat caracterul c (care trebuie să fie din setul specificat în switch-ul /C). Dacă nn este 0 (zero), nu se mai aşteaptă apăsarea vreunei taste şi se consideră că s-a apăsat caracterul c.

CLS

Sintaxa:

CLS

COMMAND

Sintaxa:

- de la linia de comandă MS-DOS sau din fişier batch:

COMMAND [[drive:]cale] [dev] [/E:nnnnn] [/Y [/C cmd|/K cmd]]

SHELL=[[drive-dos:]cale-dos]COMMAND.COM [[drive:]cale][dev] [/E:nnnn] [/P [/MSG]]

Parametri:

[drive:]cale

Specifică directorul în care se află fişierul COMMAND.COM, şi este necesar la prima lansare a lui COMMAND.COM dacă acesta nu se găseşte în directorul-rădăcină.

[dev]

Specifică un device diferit pentru intrarea şi ieşirea comenzilor. Vezi şi comanda CTTY.

[drive-dos:]cale-dos

Specifică locaţia lui COMMAND.COM

Switch-uri:

/C cmd

Specifică faptul că interpretorul de comenzi trebuie să execute comanda specificată de cmd şi apoi să iasă din execuţie. Acest switch trebuie sa fie ultimul switch din linia de comandă.

/E:nnnnn

Specifică dimensiunea mediului, de nnnnn octeţi. Valoarea lui nnnnn trebuie să fie între 160 şi 32768.

/K cmd

Specifică faptul că interpretorul de comenzi trebuie să execute comanda specificată de cmd şi apoi să afişeze promptul MS-DOS. Folosirea lui în comanda SHELL din CONFIG.SYS poate crea probleme.

/P

Face ca noua instanţă a interpretorului să devină permanentă, deci comanda EXIT nu mai are efect. Înainte de afişarea promptului se va executa AUTOEXEC.BAT. Dacă acest fişier nu există, se execută comenzile DATE şi TIME. Acest switch ar trebui folosit numai într-o comandă SHELL din CONFIG.SYS.

/MSG

Determină stocarea în memorie a tuturor mesajelor de eroare. Este util doar când se lansează MS-DOS de pe dischetă. Se foloseşte împreună cu /P.

/Y

Determină COMMAND.COM să parcurgă, pas cu pas, fişierul batch specificat de /C sau /K, deci este obligatoriu ca linia în care apare /Y să se încheie cu un switch /C sau /K.

CONFIG.SYS

Următoarele comenzi pot fi folosite numai în CONFIG.SYS:

Buffers Country Device

Devicehigh Dos Drivparm

Fcbs Files Install

Lastdrive Numlock Shell

Stacks Switches

Următoarele comenzi sunt folosite frecvent în fişierul CONFIG.SYS şi pot fi folosite şi de la promptul de comandă:

Break
Rem
Set

Următoarele comenzi speciale sunt folosite numai în CONFIG.SYS pentru a se defini configuraţii multiple:

Include
Menucolor
Menudefault
Menuitem
Submenu

Pentru detalii despre configuraţii multiple (în care se folosesc cele 5 comenzi speciale de mai sus), vezi Multi-config.

Caractere speciale în CONFIG.SYS
Caracterul ";" (punct-şi-virgulă) arată că tot ce urmează dupa el, până la sfârşit de rând, trebuie tratat drept comentariu.
Caracterul "?" (semnul întrebării) plasat imediat după un nume de comandă face ca MS-DOS să ceară o confirmare înainte de execuţia comenzii.

Taste care dezactivează execuţia lui CONFIG.SYS la pornirea sistemului MS-DOS
(aceste funcţii pot fi dezactivate cu comanda SWITCHES)

F5

face ca fişierele CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT să nu mai fie executate la pornire.

F8

face ca fişierele CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT să fie executate rând cu rând, pentru fiecare rând cerându-se confirmarea execuţiei.

COPY

Sintaxa:

COPY [/Y|/-Y] [/A|/B] sursă [/A|/B] [+ sursă [/A|/B] [+...]] [destinaţie [/A|/B]] [/V]

Parametri:

sursă

Specifică locaţia şi numele unui fişier sau set de fişiere care se copiază.

destinaţie

Specifică locaţia şi numele unui fişier sau set de fişiere în care se face copierea.

Switch-uri:

/Y

Indică faptul că se doreşte copierea fără a se mai cere o confirmare în cazul în care la destinaţie există deja fişierul specificat.

/A

Indică un fişier de text ASCII.

/B

Indică un fişier binar.

/V

Verifică dacă fişierele copiate sunt scrise corect la destinaţie.

COUNTRY

Sintaxa:

COUNTRY=xxx[,[yyy][,[drive:][cale]fişier]]

Parametri:

xxx

Defineşte codul ţării.

yyy

Specifică setul de caractere pentru ţara respectivă.

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia unde se găseşte fişierul ce conţine informaţii pentru ţara respectivă (COUNTRY.SYS, de obicei).

CTTY

Sintaxa:

CTTY device

Parametru:

device

Specifică device-ul (dispozitivul) de la care se introduc comenzile MS-DOS. Valori valabile pentru acest parametru:
PRN, LPT1, LPT2, LPT3, CON, AUX, COM1, COM2, COM3, COM4.

DATE

Sintaxa:

DATE

Afişează data curentă şi aşteaptă modificarea ei. Apăsarea tastei Enter păstrează data afişată.

DATE mm-dd-yy

Modifică data curentă, înlocuind-o cu valoarea mm-dd-yy

Parametru:

mm-dd-yy

Specifică data, în formatul numeric dat (lună-zi-an). Separatorul poate fi cratimă ("-"), virgulă (",") sau slash ("/").

DBLSPACE

DEBUG

Sintaxa:

DEBUG

DEBUG [drive:][cale]fişier [parametri-de-test]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică fişierul care se testează.

[parametri-de-test]

Parametri din linia de comandă, ceruţi de fişierul testat.

DEFRAG

Sintaxa:

DEFRAG [drv:] [/F] [/S[:]ord] [/B] [/SKIPHIGH] [/LCD|/BW|/G0] [/H]

DEFRAG [drv:] [/U] [/B] [/SKIPHIGH] [/LCD | /BW | /G0] [/H]

Parametru:

drv:

Specifică drive-ul ce conţine discul care trebuie optimizat.

Switch-uri:

/F

Defragmentează fişierele fără să lase spaţii libere între fişiere, pe disc.

/U

Defragmentează fişierele, lăsând spaţii libere pe disc între ele, dacă există.

/S[:]ord

Defineşte modul de sortare a fişierelor în directoare. Dacă lipseşte, se va folosi ordinea curentă de pe disc.
Parametrul ord determină modul de sortare, astfel:

        N   După nume, în ordine alfabetică.
        N-  După nume, în ordine alfabetică inversă.
        E   După extensie, în ordine alfabetică.
        E-  După extensie, în ordine alfabetică inversă.
        D   După dată, începând cu cele mai vechi.   
        D-  După dată, începând cu cele mai recente.
        S   După mărime, începând cu cele mai mici.
        S-  După mărime, începând cu cele mai mari.

/B

Reporneşte computerul după încheierea optimizării.

/SKIPHIGH

Încarcă DEFRAG în memoria convenţională (în mod implicit, DEFRAG e încărcat în memoria superioară, dacă este disponibilă).

/LCD

Porneşte DEFRAG cu o schemă de culori monocromă LCD.

/BW

Porneşte DEFRAG cu schema de culori alb-negru.

/G0

Dezactivează mouse-ul grafic şi setul de caractere grafice.

/H

Mută fişierele ascunse.

DEL

Sintaxa:

DEL [drive:][cale]fişier [/P]

Parametru:

[drive:][cale]fişier

Specifică fişierul care va fi şters. Dacă se doreşte ştergerea unui grup de fişiere, ele trebuie specificate cu jokeri.

Switch:

/P

Cere o confirmare înainte de ştergerea fiecărui fişier.

DELTREE

Sintaxa:

DELTREE [/Y] [drive:]cale [[drive:]cale[...]]

Parametru:

[drive:]cale

Specifică un director care va fi şters.

Switch:

/Y

Execută ştergerea fără a mai cere vreo confirmare.

DEVICE

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]fişier [parametri-dd]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia driverului care trebuie încărcat.

[parametri-dd]

Specifică parametrii ceruţi de driver în linia de comandă.

Driverele standard care pot fi instalate sub MS-DOS cu comanda DEVICE sunt:

ANSI.SYS DISPLAY.SYS DRIVER.SYS DRVSPACE.SYS

EGA.SYS EMM386.EXE HIMEM.SYS INTERLNK.EXE

POWER.EXE RAMDRIVE.SYS SETVER.EXE SMARTDRV.EXE

DEVICEHIGH

Sintaxa:

DEVICEHIGH [drive:][cale]fişier [parametri-dd]

DEVICEHIGH [[/L:reg1[,min1][;reg2[,min2] [/S]]=[drive:][cale]fişier [parametri-dd]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia driverului de încărcat.

[parametri-dd]

Specifică parametrii ceruţi de driver în linia de comandă.

Switch-uri:

/L:reg1[,min1][;reg2[,min2]

Specifică una sau mai multe regiuni de memorie în care se va încărca driverul. În mod implicit, MS-DOS încarcă driverul în cel mai mare bloc de memorie superioară (UMB) liber, celelalte UMB fiind puse la dispoziţia driverului. Se poate folosi comanda MEM /M pentru a determina câtă memorie ocupă un driver încărcat.

/S

Utilizează mai eficient memoria, reducând UMB la valoarea minimă în momentul când se încarcă programul. Switch-ul se foloseşte numai împreună cu /L. De regulă este folosit doar de către programul MEMMAKER.

Driverele standard care pot fi încărcate în HMA cu DEVICEHIGH:

ANSI.SYS DISPLAY.SYS DRIVER.SYS DRVSPACE.SYS

EGA.SYS INTERLNK.EXE POWER.EXE

RAMDRIVE.SYS SETVER.EXE SMARTDRV.EXE

DIR

Sintaxa:

DIR

DIR [drive:][cale][fişier] [/P] [/W] [/A[[:]atr]] [/O[[:]sort]] [/S] [/B] [/L] [/C]

Parametru:

[drive:][cale][fişier]

Specifică directorul şi/sau fişierul (fişierele) despre care se afişează informatii. Dacă este omis, se afişează lista cu fişierele şi directoarele din directorul curent de lucru.

Switch-uri:

/P

Determină afişarea informaţiilor ecran cu ecran.

/W

Afişează o listă numai cu numele de fişiere sau directoare, ultimele între "[" şi "]".

/A[:]atr

Afişează în listă numai fişiere/directoare care au atributele specificate de atr. Dacă acest switch lipseşte, în listă nu apar cele care au atributele H (ascuns) şi S (sistem). Parametrul atr poate fi orice combinaţie (înşiruire) a următoarelor valori:

             H      Fişiere/directoare ascunse
            -H     Fişiere/directoare care nu sunt ascunse.
             S      Fişiere/directoare sistem.
            -S     Fişiere/directoare care nu sunt sistem.
             D      Numai directoare.
            -D     Numai fişiere.
             A      Fişiere/directoare gata pentru backup.
            -A     Fişiere/directoare care au suportat deja backup.
             R      Fişiere/directoare ce pot fi doar citite.
            -R     Fişiere/directoare ce pot fi modificate.

/O[:]sort

Controlează ordinea de sortare a listei de fişiere şi directoare afişate. Dacă /O este omis, ele sunt afişate în ordinea în care sunt găsite în director. Dacă este omis parametrul sort, directoarele sunt afişate mai întâi, alfabetic, apoi fişierele, tot alfabetic. Parametrul sort este orice combinaţie (înşiruire) a următoarelor valori:

             N     După nume, în ordine alfabetică
            -N    După nume, în ordine alfabetică inversă.
             E     După extensie, în ordine alfabetică.
            -E    După extensie, în ordine alfabetică inversă.
             D     După dată şi oră, începând cu cel mai vechi.
            -D    După dată şi oră, începând cu cel mai recent.
             S     După mărime, începând cu cel mai mic.
            -S    După mărime, începând cu cel mai mare.
             G     Cu directoarele grupate înaintea fişierelor.
            -G    Cu fişierele grupate înaintea directoarelor.
             C     După rata de comprimare, de la cea mai mică.
            -C    După rata de comprimare, de la cea mai mare.

/S

Listează şi ceea ce se găseşte în subdirectoarele directorului curent.

/B

Lista este în format scurt (se afişează numai numele şi extensia, câte un nume pe linie, chiar dacă apare şi /W).

/L

Lista este afişată fără a fi sortată.

/C[H]

Se afişează şi rata de compresie pentru fişierele comprimate cu DBLSPACE sau DRVSPACE, bazată pe o mărime a cluster-ului de 8K. Switch-ul H face acelaşi lucru, dar bazat pe mărimea de cluster a discului host.

DISKCOMP

Sintaxa:

DISKCOMP [drive1: [drive2:]] [/1] [/8]

Parametri:

drive1:

Specifică drive-ul care conţine prima dischetă.

drive2:

Specifică drive-ul care conţine a doua dischetă.

Switch-uri:

/1

Compară numai prima faţă a fiecărei dischete, chiar dacă dischetele au două feţe.

/8

Compară numai primele 8 sectoare de pe fiecare pistă, chiar dacă sunt 9 sau 15 sectoare pe o pistă.

DISKCOPY

Sintaxa:

DISKCOPY [drive1: [drive2:]] [/1] [/V] [/M]

Parametri:

drive1:

Specifică discheta sursă (de pe care se citeşte).

drive2:

Specifică discheta destinaţie (pe care se scrie).

Switch-uri:

/1

Copiază numai prima faţă a dischetei sursă.

/V

Verifică dacă datele sunt scrise corect (metodă mai lentă).

/M

Forţează folosirea memoriei convenţionale pentru păstrarea temporară a datelor copiate. În mod implicit, DISKCOPY foloseşte hard-disk-ul pentru asta, ca să nu trebuiască să schimbi dischetele în unitate.

DISPLAY.SYS

Sintaxa:

Pentru a specifica adaptorul şi seturi de caractere secundare:

DEVICE=[drive:][cale]DISPLAY.SYS CON[:]=(tip[,[hwcp][,n]])

DEVICE=[drive:][cale]DISPLAY.SYS CON[:]=(tip[,[hwcp][,(n,m)]])

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului DISPLAY.SYS.

tip

Specifică adaptorul video utilizat. Valori posibile sunt EGA (pentru monitoare EGA şi VGA) şi LCD. Se pot da şi valorile CGA sau MONO, dar ele nu au efect deoarece în cazul lor nu este permisă schimbarea setului de caractere. Dacă tipul lipseşte, DISPLAY.SYS va detecta singur tipul de adaptor aflat în uz.

hwcp

Specifică numărul setului de caractere pe care îl suportă hardware-ul. Seturi de caractere suportate de MS-DOS:

       437    United States
       850    Multilingual (Latin I)
       852    Slavic (Latin II)
       860    Portuguese
       863    Canadian-French
       865    Nordic

Alte seturi de caractere sunt suportate de fişierele EGA2.CPI şi EGA3.CPI (vezi fişierul COUNTRY.TXT).

n

Specifică numărul seturilor de caractere suportate în plus faţă de setul principal. Este cuprins între 0 şi 6 pentru EGA, şi între 0 şi 1 pentru LCD.

m

Specifică numărul de subfonturi suportate de hardware pentru fiecare pagină de cod. Valori implicite sunt: 2 pentru EGA, 1 pentru LCD.

DOS

Sintaxa:

DOS=HIGH|LOW[,UMB|,NOUMB]
DOS=[HIGH,|LOW,]UMB|NOUMB

Parametri:

HIGH|LOW

Specifică dacă MS-DOS va încărca o parte din sine în memoria superioară (pentru HIGH) sau va rămâne în memoria convenţională (pentru LOW). Implicit este LOW.

UMB|NOUMB

Specifică dacă MS-DOS va administra (pentru UMB) blocurile de memorie superioară (UMB-uri) create de programe ca EMM386.EXE. Implicit este NOUMB.

DOSKEY

Sintaxa:

DOSKEY

DOSKEY [/REINSTALL] [/BUFSIZE=dim] [/MACROS] [/HISTORY][/INSERT|/OVERSTRIKE] [macronume=[text]]

Parametru:

macronume=[text]

Creează un macro (o macrocomandă) care va executa una sau mai multe comenzi MS-DOS.
macronume specifică numele care este dat macrocomenzii.
text specifică comenzile MS-DOS care se vor executa.

Switch-uri:

/REINSTALL

Instalează o nouă copie a programului DOSKEY, dacă deja e instalată una (caz în care şterge bufferul).

/BUFSIZE=dim

Specifică dimensiunea bufferului în care DOSKEY va memora comenzi şi macrocomenzi. Valoarea implicită pentru dim este de 512 octeti. Valoarea minima este de 256 de octeti.

/MACROS

(sau /M) Afişează o listă cu toate macrocomenzile DOSKEY. Se poate redirecţiona ieşirea într-un fişier.

/HISTORY

(sau /H) Afişează o listă a tuturor comenzilor din memorie. Se poate trimite ieşirea într-un fişier.

/INSERT|/OVERSTRIKE

Stabileşte modul de inserare/suprascriere pentru textul care se introduce, astfel:
/INSERT determină inserarea textului nou în cel vechi.
/OVERSTRIKE determină scrierea textului nou peste cel vechi.

DOSSHELL

Sintaxa:

Pentru a lansa DOS Shell în modul text:

DOSSHELL [/T[:rez[n]]] [/B]

DOSSHELL [/G[:rez[n]]] [/B]

Parametri:

rez

O literă care declară o categorie de rezoluţie, astfel:
L = low (rezoluţie scăzută)
M = medium (rezoluţie medie)
H = high (rezoluţie mare)

n

O valoare care specifică rezoluţia ecranului atunci când sunt mai multe valori posibile în cadrul unei categorii.

Switch-uri:

/T

Lansează DOS Shell în mod text

/G

Lansează DOS Shell în mod grafic

/B

Indică folosirea unui monitor alb-negru

DRIVER.SYS

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]DRIVER.SYS /D:număr [/C] [/F:factor] [/H:capete] [/S:sectoare] [/T:piste]

Parametru:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului DRIVER.SYS.

Switch-uri:

/D:număr

Specifică numărul discului fizic. Valorile valabile sunt numere între 0 şi 127. Primul disc fizic (discul A) este discul 0; următorul disc fizic este discul 1 etc. Pentru un computer cu o singură unitate de dischetă, discurile A şi B sunt numerotate amândouă cu 0; pentru un computer cu mai multe unităţi de dischetă, drive-ul B este numerotat cu 1.

/C

Specifică faptul că discul fizic poate detecta dacă uşa unităţii este închisă (suport change-line).

/F:factor

Specifică tipul drive-ului. Valori valabile:

        0    160K/180K sau 320K/360K
        1    1.2 megaocteţi (MB)
        2    720K (dischetă de 3.5") sau altfel
        7    1.44 MB (dischetă de 3.5")
        9    2.88 MB (dischetă de 3.5")

Valoarea implicită pentru factor este 2. În general, dacă se foloseşte /F, se pot omite switch-urile /H, /S şi /T. Verifică valorile implicite pentru acestea, spre a te asigura că ele sunt corecte pentru tipul de drive pe care îl foloseşti. Pentru a determina valorile corecte, se vor consulta şi documentaţiile producătorilor. Dacă se specifică un switch /H, /S sau /T, se poate omite /F.

/H:capete

Specifică numărul de capete al discului. Valori valabile sunt între 1 şi 99. Valoarea implicită este 2. A se vedea documentaţia producătorului pentru valoarea corectă.

/S:sectoare

Specifică numărul de sectoare de pe o pistă. Valori valabile sunt de la 1 la 99. Valoarea implicită depinde de /F, astfel:

        /F:0    /S:9
        /F:1    /S:15
        /F:2    /S:9
        /F:7    /S:18

Spre a determina valoarea corectă pentru un hard-disk, se va consulta documentaţia producătorului.

/T:piste

Specifică numărul de piste de pe o faţă a discului. Valori valabile sunt între 1 şi 999. Valoarea implicită este 80, cu excepţia cazului în care factorul /F este 0, când valoarea implicită este 40. Spre a afla valoarea corectă pentru un hard-disk, se va consulta documentaţia producătorului.

DRIVPARM

Sintaxa:

DRIVPARM=/D:număr [/C] [/F:factor] [/H:capete] [/I] [/N] [/S:sectoare] [/T:piste]

Switch-uri:

/D:număr

Specifică numărul discului fizic. Numărul trebuie să fie între 0 şi 255 (de pildă, 0 = discul A, 1 = discul B, 2 = discul C, etc.)

/C

Specifică faptul că drive-ul poate detecta dacă are uşa închisă.

/F:factor

Specifică tipul de drive. Valoarea implicită este 2. Următoarea listă prezintă valorile valabile pentru factor şi scurte descrieri.

   0    160K/180K sau 320K/360K
   1    1.2 megaocteţi (MB)
   2    720K (dischetă de 3.5 inch)
   5    Hard disk
   6    Unitate de bandă magnetică
   7    1.44 MB (dischetă de 3.5 inch)
   8    Disc optic read/write
   9    2.88 MB (dischetă de 3.5 inch)

/H:capete

Specifică numărul maxim de capete. Valorile trebuie să fie între 1 şi 99. Valoarea implicită depinde de parametrul factor specificat cu /F.

/I

Specifică o unitate de dischetă de 3.5 inch, electronic compatibilă. (Asemenea unităţi sunt instalate pe computer şi folosesc controlerul de floppy-disk existent). Acest switch se foloseste numai când computerul nu suportă unităţi de dischetă de 3.5 inch.

/N

Specifică un dispozitiv care nu poate fi demontat din PC.

/S:sectoare

Specifică numărul de sectoare pe pistă, suportat de dispozitiv. Valori valabile sunt între 1 şi 99. Valoarea implicită depinde de parametrul factor specificat cu /F.

/T:piste

Specifică numărul de piste pe o faţă, suportat de dispozitiv. Valoarea implicită depinde de parametrul factor specificat cu /F.

DRVSPACE

Comandă care creează şi administrează discuri comprimate cu programul DriveSpace, sub MS-DOS 6.22. Această metodă de sporire a spaţiului pe disc este folosită pentru discuri mici, dar în ultimul timp, datorită creşterii capacităţii discurilor, metoda este tot mai puţin utilizată. În MS-DOS 6.0 si 6.2 se foloseste DBLSPACE.

Utilizare Pentru lansarea programului interactiv DriveSpace:

DRVSPACE

DRVSPACE /COMPRESS

DRVSPACE /CREATE

DRVSPACE /DEFRAGMENT

DRVSPACE /DELETE

DRVSPACE /FORMAT

DRVSPACE /INFO

DRVSPACE /LIST

DRVSPACE /MOUNT

DRVSPACE /RATIO

DRVSPACE /SIZE

DRVSPACE /UNCOMPRESS

DRVSPACE /UNMOUNT

DRVSPACE /AUTOMOUNT

DRVSPACE /DOUBLEGUARD

DRVSPACE /LASTDRIVE

DRVSPACE /MAXFILEFRAGMENTS

DRVSPACE /MAXREMOVABLEDRIVES

DRVSPACE /ROMSERVER

DRVSPACE /SWITCHES

DRVSPACE /HOST

DRVSPACE.SYS

Sintaxa:

DEVICE = [drive:][cale]DRVSPACE.SYS /MOVE [/NOHMA]
DEVICEHIGH = [drive:][cale]DRVSPACE.SYS /MOVE [/NOHMA]

Switch-uri

/MOVE

Mută DRVSPACE.BIN în locaţia sa finală de memorie. Iniţial, DRVSPACE.BIN se încarcă la capătul superior al memoriei convenţionale. După ce MS-DOS încheie execuţia comenzilor din fişierul CONFIG.SYS, el mută DRVSPACE.BIN la baza memoriei convenţionale.
Când DRVSPACE.SYS este încărcat prin folosirea comenzii DEVICE, el mută DRVSPACE.BIN de la capătul superior al memoriei convenţionale, la capătul inferior. Acest lucru poate fi util pentru evitarea conflictelor cu programele încărcate din CONFIG.SYS şi care au nevoie de acces la capătul superior al memoriei convenţionale.
Când DRVSPACE.SYS este încărcat folosindu-se comanda DEVICEHIGH, DRVSPACE.BIN se mută în memoria superioară, dacă este disponibilă. Mutarea lui DRVSPACE.BIN în memoria superioară eliberează mai multă memorie convenţională.

/NOHMA

Împiedică DRVSPACE.SYS să mute o parte din DRVSPACE.BIN în zona de memorie înaltă (HMA).
Dacă MS-DOS este încărcat în HMA, DRVSPACE.SYS mută o parte din DRVSPACE.BIN în HMA (dacă în HMA este loc suficient). Foloseşte acest switch dacă nu doreşti ca DRVSPACE.BIN să folosească HMA. (Folosirea acestui switch nu este necesară dacă ai trecut la MS-DOS 6.22 de la MS-DOS 6.0).

Parametru:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului DRVSPACE.SYS.

ECHO

Sintaxa:

ECHO [ON|OFF]

ECHO [mesaj]

ECHO.

Parametri:

ON|OFF

Specifică dacă se activează (ON) sau se dezactivează (OFF) afişarea în ecou a comenzilor. Pentru afişarea configurării curente, se poate folosi comanda ECHO fără nici un parametru.

mesaj

Specifică textul pe care doreşti să-l afişeze MS-DOS pe ecran.

@ECHO OFF

EDIT

Sintaxa:

EDIT [[drive:][cale]fişier] [/B] [/G] [/H] [/NOHI]

Parametru:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele unui fişier de text ASCII. Dacă fişierul nu există, editorul îl creează. Dacă fişierul există, editorul îl deschide şi afişează conţinutul lui pe ecran, permiţând modificarea lui.

Switch-uri:

/B

Afişează editorul în alb-negru. Foloseşte această opţiune dacă editorul nu este afişat corect pe un monitor monocrom.

/G

Foloseşte cea mai rapidă actualizare a ecranului pentru un monitor CGA.

/H

Afişează numărul maxim de linii posibile pentru monitorul folosit.

/NOHI

Îţi permite să foloseşti monitoare cu 8 culori în editor. În mod normal, editorul MS-DOS foloseşte 16 culori.

EGA.SYS

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]EGA.SYS

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului EGA.SYS

EMM386

Driverul de device EMM386.EXE asigură suportul pentru memorie expandată şi permite accesul la zona de memorie superioară.

Sintaxa:

EMM386 [ON|OFF|AUTO] [W=ON|W=OFF]

EMM386

Parametri:

ON|OFF|AUTO

Activează driverul EMM386 (pentru valoarea ON), sau suspendă driverul EMM386 (dacă este OFF), sau plasează driverul EMM386 în modul auto (pentru valoarea AUTO). Modul auto activează suportul de memorie expandată numai atunci când un program îl solicită. Valoarea implicită este ON.

W=ON|W=OFF

Activează (cu W=ON) sau dezactivează (pentru W=OFF) suportul pentru coprocesor Weitek. Valoarea implicită este W=OFF.

EMM386.EXE

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]EMM386.EXE [ON|OFF|AUTO] [memorie] [MIN=mărime]
[W=ON|W=OFF] [Mx|FRAME=adresă|/Pmmmm] [Pn=adresă] [X=mmmm-nnnn]
[I=mmmm-nnnn] [B=adresă] [L=minXMS] [A=altregs] [H=handles] [D=nnn]
[RAM=mmmm-nnnn] [NOEMS] [NOVCPI] [HIGHSCAN] [VERBOSE] [WIN=mmmm-nnnn]
[NOHI] [ROM=mmmm-nnnn] [NOMOVEXBDA] [ALTBOOT]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului EMM386.EXE

[ON|OFF|AUTO]

Activează driverul EMM386 (pentru valoarea ON), sau îl suspendă (pentru valoarea OFF), ori plasează driverul EMM386 în modul auto (pentru valoarea AUTO). Modul auto activează suportul pentru memorie expandată şi suportul pentru UMB numai atunci când un program îl solicită. Valoarea implicită este ON. Pentru a schimba această valoare după lansarea lui EMM386.EXE, se foloseşte comanda EMM386.

memorie

Specifică volumul maxim de memorie extinsă (în KiloBytes) pe care vrei să-l asigure EMM386 ca memorie EMS/VCPI (expandată/Virtual Control Program Interface). Acest volum de memorie este suplimentar faţă de memoria folosită pentru UMB şi pentru EMM386 însuşi. Valorile pentru memorie sunt între 64 şi cel mai mic dintre 32768 şi volumul de memorie extinsă disponibilă la încărcarea lui EMM386. Valoarea implicită este volumul de memorie extinsă liberă. Dacă se specifică switch-ul NOEMS, atunci valoarea implicită este 0 (zero). EMM386 rotunjeşte valoarea prin scădere până la cel mai apropiat multiplu de 16.

Switch-uri:

MIN=mărime

Specifică volumul minim de memorie EMS/VCPI (în KiloBytes) pe care îl va asigura EMM386 dacă acel volum de memorie este disponibil. EMM386 rezervă acest volum de memorie extinsă pentru a fi folosit ca memorie EMS/VCPI atunci când este încărcat de comanda DEVICE din fişierul CONFIG.SYS. EMM386 ar putea să asigure memorie EMS/VCPI suplimentară (până la volumul specificat de parametrul memorie) dacă este disponibilă suficientă memorie XMS atunci când un program solicită memorie EMS/VCPI. Valoarea implicită este 256. Dacă specifici switch-ul NOEMS, atunci valoarea implicită este 0. Dacă valoarea lui MIN este mai mare decât valoarea lui memorie, atunci EMM386 foloseşte valoarea specificată de MIN.

W=ON|W=OFF

Activează (ON) sau dezactivează (OFF) suportul pentru coprocesor Weitek. Valoarea implicită este W=OFF.

Mx

Specifică adresa pentru page frame. Valori valabile pentru x sunt între 1 şi 14. Următoarea listă arată fiecare valoare cu adresa de bază asociată ei în format hexazecimal:

            1 => C000h    8 => DC00h
            2 => C400h    9 => E000h
            3 => C800h    10 => 8000h
            4 => CC00h    11 => 8400h
            5 => D000h    12 => 8800h
            6 => D400h    13 => 8C00h
            7 => D800h    14 => 9000h

Valorile de la 10 la 14 trebuie folosite numai pe computere care au 512K de memorie.

FRAME=adresă

Specifică direct baza segmentului de adrese pentru page frame. Ca să specifici o anumită adresă pentru baza segmentului de page frame, foloseşte switch-ul FRAME şi specifică adresa dorită. Valori valide pentru adresă sunt în domeniile 8000h - 9000h şi C000h - E000h, în trepte de câte 400h. Ca să asiguri memorie expandată şi să dezactivezi page frame-ul, poţi specifica FRAME=NONE dar aceasta poate face să funcţioneze incorect anumite programe care necesită memorie expandată.

/Pmmmm

Specifică adresa pentru page-frame. Valori valide pentru mmmm sunt în domeniile 8000h - 9000h şi C000h - E000h, în trepte de câte 400h.

Pn=adresă

Specifică adresa de segment a unei anumite pagini, iar n este numărul paginii pentru care specifici adresa, iar adresă este adresa de segment dorită. Valori valabile pentr n sunt între 0 şi 255. Valori valide pentru adresă sunt în domeniile 8000h - 9C00h şi C000h - EC00h, în trepte de 400h. Adresele pentru paginile 0-3 trebuie să fie contigue pentru a păstra compatibilitatea cu versiunea 3.2 din Lotus/Intel/Microsoft Expanded Memory Specification (LIM EMS). Dacă foloseşti switch-ul Mx, switch-ul FRAME sau switch-ul /Pmmmm, atunci nu poţi specifica adrese pentru paginile 0-3 pentru switch-ul /Pmmmm.

X=mmmm-nnnn

Împiedică EMM386 să folosească un anumit domeniu de adrese de segment pentru pagina EMS sau pentru UMB. Valori valabile pentru mmmm şi nnnn sunt între A000h şi FFFFh şi sunt rotunjite prin scădere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate faţă de switch-ul I dacă două domenii se suprapun.

I=mmmm-nnnn

Specifică un anumit domeniu de adrese de segment care va fi folosit (inclus) pentru pagina EMS sau pentru UMB. Valori valabile pentru mmmm şi nnnn sunt între A000h şi FFFFh şi sunt rotunjite prin scădere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate faţă de switch-ul I dacă două domenii se suprapun.

B=adresă

Specifică cea mai joasă adresă de segment disponibilă pentru EMS "banking" (comutarea paginilor de 16 KB). Valori valabile sunt între 1000h - 4000h. Valoarea implicită este 4000h.

l=minXMS

Volumul specificat (în KB) de memorie extinsă va rămâne disponibil după încărcarea lui EMM386. Valoarea implicită este 0.

A=altregs

Stabileşte câte seturi de regiştri alternativi rapizi (folosite pentru multitasking) doreşti să aloci pentru EMM386. Fiecare set de regiştri alternativi adaugă circa 200 Bytes la dimensiunea memoriei alocate lui EMM386.

H=handles

Stabileşte câte handles poate folosi EMM386. Valori valabile sunt între 2 şi 255. Valoarea implicită este 64.

D=nnn

Stabileşte câţi KB de memorie trebuie rezervaţi pentru acces direct la memorie (DMA). Neluând în considerare DMA pentru floppy-disk, această valoare ar trebui să reflecte cel mai mare transfer DMA care va surveni cât timp este activ EMM386. Valori valide pentru nnn sunt între 16 şi 256. Valoarea implicită este 32.

RAM=mmmm-nnnn

Specifică un domeniu de adrese de segment care va fi folosit pentru UMB, şi totodată activează şi suportul EMS. Dacă nu specifici nici un domeniu, EMM386 foloseşte tot spaţiul disponibil ca să creeze UMB şi o page-frame pentru EMS.

NOEMS

Asigură acces la memoria superioară dar interzice accesul la memoria expandată.

NOVCPI

Dezactivează suportul pentru aplicaţii VCPI. Acest switch trebuie folosit împreună cu switch-ul NOEMS. Dacă specifici NOVCPI fără NOEMS, EMM386 nu dezactivează suportul VCPI. Dacă specifici ambele switch-uri, EMM386 ignoră parametrul memorie şi switch-ul MIN. Dezativarea suportului pentru aplicaţii VCPI reduce volumul de memorie extinsă alocată.

HIGHSCAN

Specifică folosirea, de către EMM386, a unei verificări suplimentare ca să determine disponibilul de memorie superioară pentru uz ca UMB sau EMS. Pe unele computere, specificarea acestui switch poate să nu aibă efect sau poate face EMM386 să identifice zonele de memorie superioară ca disponibile chiar dacă nu sunt disponibile. În consecinţă, computerul poate să nu mai răspundă la comenzi.

VERBOSE

Determină EMM386 să afişeze mesaje de stare şi de eroare în timpul încărcării sale. În mod implicit, EMM386 afişează mesaje numai dacă întâlneşte o condiţie de eroare. Poţi abrevia VERBOSE ca V. (Ca să se afişeze mesaje de stare fără adăugarea switch-ului VERBOSE, ţine apăsată tasta ALT în timp ce porneşte şi se încarcă EMM386).

WIN=mmmm-nnnn

Rezervă un anumit domeniu de adrese de segment pentru Windows în loc să le rezerve pentru EMM386. Valori valide pentru mmmm şi nnnn sunt între A000h - FFFFh şi sunt rotunjite în jos până la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Switch-ul X are prioritate faţă de switch-ul WIN dacă două domenii de adrese se suprapun. Switch-ul WIN are prioritate faţă de switch-urile RAM, ROM şi I dacă domeniile lor se suprapun.

[NOHI]

Împiedică EMM386 să se încarce în memoria superioară. În mod normal, o porţiune din EMM386 se încarcă în memoria superioară. Acest switch reduce memoria convenţională disponibilă şi măreşte zona de memorie superioară disponibilă pentru UMB.

[ROM=mmmm-nnnn]

Specifică un domeniu de adrese de segment pe care EMM386 le foloseşte pentru shadow RAM - memoria RAM folosită pentru conţinutul memoriei ROM. Vlaori valide pentru mmmm şi nnnn sunt în domeniul A000h - FFFFh li sunt rotunjite prin scădere la cel mai apropiat multiplu de 4 KB. Specificarea acestui switch poate mări viteza sistemului dacă acesta nu are shadow RAM.

[NOMOVEXBDA]

Împiedică EMM386 să mute datele BIOS-ului extins din memoria convenţională în memoria superioară.

[ALTBOOT]

Stabileşte ca EMM386 să utilizeze un handle alternativ pentru a reporni computerul când apeşi CTRL+ALT+DEL. Foloseşte acest switch numai dacă computerul tău nu mai răspunde sau are un comportament neobişnuit când este încărcat EMM386 şi apeşi CTRL+ALT+DEL.

ERASE

Sintaxa:

DEL [drive:][cale]fişier [/P]
ERASE [drive:][cale]fişier [/P]

Parametru:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului sau grupului de fişiere pe care vrei să le ştergi.

Switch:

/P

Îţi cere confirmarea înainte de ştergerea fişierului specificat.

EXIT

Sintaxa:

EXIT

EXPAND

Sintaxa:

 EXPAND [drive:][cale]fişier [[drive:][cale]fişier[ ...]] destinaţie

EXPAND [drive:][cale]fişier

EXPAND

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele unui fişier comprimat sau a fişierelor care trebuie expandate. Poţi folosi jokeri (* şi ?)

destinaţie

Specifică locaţia şi/sau numele fişierului sau fişierelor expandate. Destinaţia poate fi o literă de drive urmată de ":", un nume de director, un fişier sau o combinaţie a acestora. Oricum, nu poţi specifica un nume de fişier ca destinaţie decât dacă specifici un singur fişier comprimat ca sursă.

FASTHELP

Sintaxa:

FASTHELP [comandă]
[comandă] /?

Parametru:

comandă

Specifică numele unei comenzi despre care doreşti informaţii. Dacă nu specifici un nume de comandă, se afişează o listă a comenzilor MS-DOS cu descrieri sumare, de câte un singur rând.

FASTOPEN

Sintaxa:

FASTOPEN drive:[[=]n] [drive:[[n][...]] [/X]

INSTALL=[[dos-drive:]dos-path]FASTOPEN.EXE drive:[[=]n] [drive:[[=]n][...]] [/X]

Parametri:

[dos-drive:]cale-dos

Specifică locaţia lui FASTOPEN.EXE.

drive:

Specifică un disc pe hard-disk pe care Fastopen să urmărească deschiderea fişierelor.

n

Specifică numărul de fişiere cu care Fastopen poate lucra simultan. Valori valabile pentru n sunt între 10 şi 999. Valoarea implicită este 48.

Switch:

/X

Păstrează numele de fişiere deschise în memoria expandată, în loc de memoria convenţională. Numele de fişiere se păstrează într-o zonă numită "name cache" care este conformă cu versiunea 4.0 din Lotus/Intel/Microsoft Expanded Memory Specification (LIM EMS).

FC

Sintaxa:
Ca să faci o comparaţie ASCII, foloseşte următoarea sintaxă:

FC [/A] [/C] [/L] [/LBn] [/N] [/T] [/W] [/nnnn][drive1:][cale1]fişier1 [drive2:][cale2]fişier2

FC /B [drive1:][cale1]fişier1 [drive2:][cale2]fişier2

Parametri:

[drive1:][cale1]fişier1

Specifică locaţia şi numele primului fişier implicat în comparaţie.

[drive2:][cale2]fişier2

Specifică locaţia şi numele celui de-al doilea fişier implicat în comparaţie.

Switch-uri:

/A

Abreviază ieşirea unei comparări ASCII. În loc de a afişa toate liniile diferite, FC afişează numai prima şi ultima linie din fiecare set de linii diferite.

/C

Ignoră cazul literelor (nu se face diferenţa între litere mari şi mici).

/L

Compară fişierele în mod ASCII. FC compară cele două fişiere linie cu linie, şi caută să resincronizeze fişierele după ce găseşte o diferenţă. Acesta este modul implicit pentru a compara fişiere care nu au extensiile .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB ori .BIN.

/LBn

Stabileşte numărul de linii ale bufferului intern. Lungimea implicită a bufferului de linii este de 100 de linii. Dacă fişierele comparate au mai mult de n linii diferite, FC abandonează compararea.

/N

Afişează numărul fiecărei linii în fişier în timpul unei comparări ASCII.

/T

Nu expandează caracterele "tab" în caractere "spaţiu". Comportamentul implicit este de a trata caracterele "tab" ca şiruri de "spaţii", cu opriri la fiecare 8 caractere.

/W

Comprimă caracterele "tab" şi "spaţiu" (aşa-numitul "white space" - "spaţiu alb") în timpul comparării. Dacă o linie conţine mai multe spaţii sau tab-uri consecutive, switch-ul /W tratează aceste caractere ca pe un singur caracter spaţiu. Când se foloseşte cu switch-ul /W, FC ignoră (şi nu compară) "spaţiul alb" de la începutul şi sfârşitul unei linii.

/nnnn

Specifică numărul de linii consecutive care trebuie să fie identice pentru ca FC să considere că fişierele sunt resincronizate. Dacă numărul de linii identice din fişiere este mai mic decât acest număr, FC afişează liniile identice respective tot ca linii diferite. Valoarea implicită este 2.

/B

Compară fişierele în mod binar. FC compară cele două fişiere octet cu octet şi nu încearcă să resincronizeze fişierele după ce găseşte o diferenţă. Acesta este modul implicit pentru compararea fişierelor cu extensia .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB sau .BIN.

FCBS

Sintaxa:

FCBS=x

Parametru:

x

Specifică numărul de FCB-uri pe care MS-DOS le poate avea deschise la un moment dat. Valori valide pentru x sunt între 1 şi 255. Valoarea implicită este 4.

FDISK

Sintaxa:
Ca să lansezi programul Fdisk, foloseşte sintaxa:

FDISK

FDISK /STATUS

Switch:

/STATUS

Afişează informaţii despre partiţiile de pe computerul tău fără lansarea programului Fdisk.

FILES

Sintaxa:

FILES=x

Parametru:

x

Specifică numărul de fişiere pe care MS-DOS le poate accesa la un moment dat. Valori valabile pentru x sunt între 8 şi 255. Valoarea implicită este 8.

FIND

Sintaxa:

FIND [/V] [/C] [/N] [/I] "şir" [[drive:][cale]fişier[...]]

Parametri:

"şir"

Specifică şirul de caractere pe care vrei să-l cauţi. Trebuie să incluzi şirul de caractere între ghilimele.

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului în care trebuie căutat şirul specificat.

Switch-uri:

/V

Afişează toate liniile care nu conţin şirul specificat.

/C

Afişează numai un numpr care arată câte linii conţin şirul specificat.

/N

Precedă fiecare linie cu numărul ei în fişier.

/I

Specifică faptul că, în căutare, nu se va face deosebirea între litere mari şi mici.

FOR

Sintaxa: Ca să foloseşti comanda FOR dintr-un program batch, foloseşte sintaxa:

FOR %%variabilă IN (set) DO comandă [parametri-ai-comenzii]

FOR %variabilă IN (set) DO comandă [parametri-ai-comenzii]

Parametri:

%%variabilă sau %variabilă

Reprezintă o variabilă care poate fi înlocuită. Comanda FOR înlocuieşte %%variabilă (sau %variabilă) cu fiecare şir de text din acel set specificat până când comanda (specificată în parametrul comandă) procesează toate fişierele. Foloseşte %%variabilă pentru comanda FOR într-un program batch. Foloseşte %variabilă pentru a executa comanda FOR de la promptul de comandă.

(set)

Specifică unul sau mai multe fişiere sau şiruri de text pe care vrei să le procesezi cu comanda specificată. Parantezele sunt obligatorii.

comandă

Desemnează comanda pe care vrei să o execuţi pentru fiecare fişier inclus în acel set specificat.

parametri-ai-comenzii

Specifică orice parametri sau switch-uri pe care vrei să le foloseşti cu comanda specificată (dacă în acea comandă specificată se folosesc parametri sau switch-uri).

FORMAT

Sintaxa:

FORMAT drive: [/V[:etichetă]] [/Q] [/U] [/F:mărime][/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/V[:etichetă]] [/Q] [/U] [/T:piste /N:sectoare] [/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/V[:etichetă]] [/Q] [/U] [/1] [/4] [/B|/S] [/C]
FORMAT drive: [/Q] [/U] [/1] [/4] [/8] [/B|/S] [/C]

Parametri:

drive:

Specifică drive-ul care conţine discul pe care vrei să-l formatezi. Este obligatoriu să specifici un parametru drive. Dacă nu specifici nici unul dintre switch-urile de mai jos, FORMAT va folosi tipul drive-ului ca să determine formatul implicit al discului.
Dacă discul a fost formatat anterior şi nu foloseşti switch-ul /U, vechea tabelă de alocare a fişierelor şi vechiul director-rădăcină sunt salvate pentru a se permite recuperarea lor, dacă este necesar. Dacă îţi dai seama că ai formatat din greşeală un disc, foloseşte cât mai curând comanda UNFORMAT.

Switch-uri:

/V:etichetă

Specifică eticheta volumului. O etichetă de volum identifică discul şi poate fi lungă de maximum 11 caractere. Dacă omiţi switch-ul /V sau dacă îl foloseşti fără a specifica o etichetă de volum, MS-DOS îţi cere eticheta după ce se încheie formatarea. Dacă formatezi mai mult de un singur disc cu comanda FORMAT, toate discurile vor primi aceeaşi etichetă de volum. Switch-ul /V nu este compatibil cu switch-ul /8. Pentru mai multe informaţii despre etichetele de volum pentru discuri, vezi comenzile DIR, LABEL şi VOL.

/Q

Specifică o formatare rapidă a unui disc. Cu acest switch, comanda FORMAT şterge tabela de alocare a fişierelor (FAT) şi directorul-rădăcină ale unui disc formatat anterior, dar nu caută zonele defecte de pe disc. Foloseşte switch-ul /Q numai pentru a formata un disc formatat anterior, care ştii că este în condiţie bună.

/U

Specifică o formatare necondiţionată a discului. Formatarea necondiţionată distruge toate datele existente pe disc şi face imposibilă recuperarea lor ulterioară cu comanda UNFORMAT. Ar trebui să foloseşti switch-ul /U dacă ai primit erori de citire şi scriere în timpul folosirii unui disc. Pentru informaţii despre recuperarea datelor după o formatare, vezi comanda UNFORMAT.

/F:mărime

Specifică mărimea dischetei care trebuie formatată. Când este posibil, foloseşte acest switch în locul switch-urilor /T sau /N. Pentru mărime se va folosi una din următoarele valori:

160 (160K ori 160KB)	160K, disc cu o singură faţă, dublă-densitate, de 5.25-inch
180 (180K ori 180KB)	180K, disc cu o singură faţă, dublă-densitate, de 5.25-inch
320 (320K ori 320KB)	320K, disc cu două feţe, dublă-densitate, de 5.25-inch
360 (360K ori 360KB)	360K, disc cu două feţe, dublă-densitate, de 5.25-inch
720 (720K ori 720KB)	720K, disc cu două feţe, dublă-densitate, de 3.5-inch
1200 (1200K ori 1200KB, 1.2, 1.2M, 1.2MB)	1.2 MB, disc cu două feţe, cuadruplă-densitate, de 5.25-inch
1440 (1440K ori 1440KB, 1.44,1.44M, 1.44MB)	1.44 MB, disc cu două feţe, cuadruplă-densitate, de 3.5-inch
2880 (ori 2880K, 2880KB, 2.88, 2.88M, 2.88MB)	2.88 MB, disc cu două feţe, densitate-foarte-înaltă, de 3.5-inch

/B

Rezervă spaţiu pentru fişierele de sistem IO.SYS şi MSDOS.SYS (ca fişiere ascunse) pe un disc nou-formatat. În versiunile anterioare de MS-DOS, era necesară rezervarea acestui spaţiu înainte de a se folosi comanda SYS pentru a se copia fişierele de sistem pe disc. Acest switch este menţinut în MS-DOS 6.0 numai din motive de compatibilitate.

/S

Copiază fişierele de sistem IO.SYS, MSDOS.SYS şi COMMAND.COM de pe drive-ul de pe care a pornit sistemul pe un disc nou-formatat pe care îl vei putea folosi ca disc-sistem. Dacă FORMAT nu poate găsi fişierele sistemului de operare, atunci îţi cere să introduci un disc-sistem în unitatea de disc.

/T:piste

Specifică numărul de piste pe disc. Când este posibil, foloseşte switch-ul /F în locul acestui switch. Dacă foloseşti switch-ul /T, atunci trebuie să foloseşti şi switch-ul /N. Aceste două switch-uri oferă o metodă alternativă de a specifica mărimea unui disc care se formatează. Nu poţi folosi switch-ul /F împreună cu switch-ul /T.

/N:sectoare

Specifică numărul de sectoare pe pistă. Când este posibil, foloseşte switch-ul /F în locul acestui switch. Dacă foloseşti switch-ul /N, atunci trebuie să foloseşti şi switch-ul /T. Aceste două switch-uri oferă o metodă alternativă de a specifica mărimea unui disc care se formatează. Nu poţi folosi switch-ul /F împreună cu switch-ul /N.

/1

Formatează o singură faţă a unei dischete.

/4

Formatează o dischetă de 5.25 inch, de 360K, cu două feţe şi cu dublă densitate pe o unitate de 1.2 MB. Unele unităţi de 360K nu pot citi corect discuri formatate cu acest switch. Când este folosit împreună cu switch-ul /1, acest switch formatează o dischetă de 5.25 inch, de 180K, cu o singură faţă.

/8

Formatează o dischetă de 5.25 inch cu 8 sectoare pe pistă. Acest switch formatează o dischetă pentru a fi compatibilă cu versiuni de MS-DOS anterioare versiunii 2.0.

/C

Testează din nou clusterele defecte. În mod obişnuit, dacă un disc conţine clustere marcate ca defecte, FORMAT nu le testează din nou, ci pur şi simplu le lasă marcate ca defecte. Foloseşte switch-ul /C ca să testezi din nou toate clusterele defecte de pe un disc. (În versiunile precedente de MS-DOS, FORMAT întotdeauna testează din nou clusterele defecte).

GOTO

Sintaxa:

GOTO etichetă

Parametri:

etichetă

Specifică linia dintr-un program-batch de unde MS-DOS trebuie să continue procesarea comenzilor.

GRAPHICS

Sintaxa:

GRAPHICS [tip] [[drive:][cale]fişier] [/R] [/B] [/LCD] [/PRINTBOX:STD|/PRINTBOX:LCD]

Parametri:

tip

Specifică tipul imprimantei. Lista următoare arată valorile valabile pentru acest parametru şi dă o scurtă descriere a fiecărei valori:

COLOR1	IBM Personal Computer Color Printer cu ribon negru
COLOR4	IBM Personal Computer Color Printer cu ribon RGB (roşu, verde, albastru şi negru)
COLOR8	IBM Personal Computer Color Printer cu ribon CMY (bleu, violet, galben şi negru)
HPDEFAULT	Orice imprimantă Hewlett-Packard PCL
DESKJET	Imprimantă Hewlett-Packard DeskJet
GRAPHICS	IBM Personal Graphics Printer, IBM Proprinter, sau printer IBM Quietwriter
GRAPHICSWIDE	IBM Personal Graphics Printer cu car de 11-inch lăţime
LASERJET	Imprimantă Hewlett-Packard LaserJet
LASERJETII	Imprimantă Hewlett-Packard LaserJet II
PAINTJET	Imprimantă Hewlett-Packard PaintJet
QUIETJET	Imprimantă Hewlett-Packard QuietJet
QUIETJETPLUS	Imprimantă Hewlett-Packard QuietJet Plus
RUGGEDWRITER	Imprimantă Hewlett-Packard RuggedWriter
RUGGEDWRITERWIDE	Imprimantă Hewlett-Packard RuggedWriterwide
THERMAL	IBM PC-convertible Thermal Printer
THINKJET	Imprimantă Hewlett-Packard ThinkJet

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele profilului de printer care conţine informaţiile despre toate imprimantele suportate. Dacă acest parametru este omis, MS-DOS caută un fişier numit GRAPHICS.PRO în directorul curent şi în directorul care conţine fişierul GRAPHICS.COM.

Switch-uri:

/R

Tipăreşte imaginea care apare pe ecran (cu caractere albe pe fond negru), în loc să o inverseze (cu scris negru pe fond alb). Ultima este comportarea implicită.

/B

Tipăreşte fondul în culori. Acest switch este valabil pentru imprimante COLOR4 şi COLOR8.

/LCD

Tipăreşte o imagine folosind raportul LCD (pentru afişaj cu cristale lichide) în locul raportului CGA. Efectul acestui switch este acelaşi cu al switch-ului /PRINTBOX:LCD

/PRINTBOX:STD sau /PRINTBOX:LCD

Selectează mărimea casetei de tipărire. Trebuie să verifici primul operand din instrucţiunea PRINTBOX în fişierul tău GRAPHICS.PRO. Dacă acel operand este STD, specifică switch-ul /PRINTBOX:STD. Dacă este LCD, atunci specifică /PRINTBOX:LCD. Poţi abrevia PRINTBOX în forma PB.

HELP

Sintaxa:

HELP [/B] [/G] [/H] [/NOHI] [topică]

Switch-uri:

/B

Permite folosirea unui monitor monocrom cu o placă grafică în culori.

/G

Asigură actualizarea cea mai rapidă pentru un ecran CGA.

/H

Afişează numărul maxim de linii permise de hardware-ul tău.

/NOHI

Permite folosirea unui monitor fără suport de înaltă intensitate.

Parametru:

topică

Specifică acea comandă a cărei topică vrei să fie afişată.

HIMEM.SYS

HIMEM se încarcă din CONFIG.SYS cu o comandă DEVICE. Linia de comandă pentru încărcarea lui HIMEM.SYS trebuie să apară în fişierul CONFIG.SYS înaintea oricăror alte comenzi care lansează aplicaţii sau drivere de dispozitiv ce ar putea folosi memoria extinsă; de exemplu, linia de încărcare a lui HIMEM.SYS trebuie să se afle înaintea liniei care lansează EMM386.EXE.

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]HIMEM.SYS [/A20CONTROL:ON|OFF] [/CPUCLOCK:ON|OFF] [/EISA] [/HMAMIN=m] [/INT15=xxxx] [/NUMHANDLES=n] [/MACHINE:xxxx] [/SHADOWRAM:ON|OFF] [/TESTMEM:ON|OFF] [/VERBOSE]

Parametru:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului HIMEM.SYS. Acesta ar trebui să fie întotdeauna localizat pe acelaşi drive care conţine fişierele MS-DOS. Dacă HIMEM.SYS se află în directorul-rădăcină a discului tău de pornire a sistemului, atunci nu trebuie să incluzi o cale. Dar întotdeauna trebuie să incluzi numele complet al fişierului (HIMEM.SYS).

Switch-uri:

/A20CONTROL:ON|OFF

Specifică dacă HIMEM.SYS trebuie sau nu să preia controlul liniei A20 chiar dacă A20 era ON atunci când HIMEM a fost încărcat. Handler-ul A20 dă computerului tău acces la memoria înaltă (HMA). Dacă specifici /A20CONTROL:OFF, HIMEM preia controlul liniei A20 numai dacă A20 era OFF la încărcarea lui HIMEM. Valoarea implicită este /A20CONTROL:ON.

/CPUCLOCK:ON|OFF

Specifică dacă HIMEM trebuie sau nu să afecteze viteza de clock a computerului tău. Dacă viteza de clock se schimbă când încarci HIMEM, atunci specificarea lui /CPUCLOCK:ON poate corecta problema; oricum, activarea acestei opţiuni încetineşte funcţionarea lui HIMEM. Valoarea implicită este /CPUCLOCK:OFF.

/EISA

Specifică faptul că HIMEM trebuie să aloce toată memoria extinsă disponibilă. Acest switch este necesar numai pe un computer EISA (Extended Industry Standard Architecture) cu mai mult de 16 MB de memorie; pe alte computere, HIMEM alocă automat toată memoria extinsă disponibilă.

/HMAMIN=m

Specifică numărul de KB de memorie pe care trebuie să-i solicite o aplicaţie pentru ca HIMEM să-i permită acelei aplicaţii să folosească HMA. O singură aplicaţie poate folosi HMA la un moment dat; HIMEM alocă HMA primei aplicaţii care întruneşte condiţiile de utilizare a memoriei stabilite prin această opţiune. Poţi specifica o valoare între 0 şi 63.
Setează /HMAMIN la volumul de memorie cerut de aplicaţia care foloseşte cel mai mult memorie HMA.
Opţiunea /HMAMIN nu este necesară; valoarea implicită este 0. Omiterea ei (sau setarea ei la 0) stabileşte ca HIMEM să aloce HMA primei aplicaţii care solicită asta, indiferent de cât de mult din HMA va fi folosit de aplicaţie. Opţiunea /HMAMIN nu are efect atunci când rulează Windows în modul 386-enhanced.

/INT15=xxxx

Alocă volumul de memorie extinsă (în KB) care trebuie rezervat pentru interfaţa întreruperii 15h. Unele aplicaţii mai vechi folosesc interfaţa înteruperii 15h pentru alocarea memoriei extinse, în loc de a folosi metoda XMS (eXtended-Memory Specification) oferită de HIMEM. Dacă foloseşti astfel de aplicaţii, poţi să te asiguri că este disponibilă suficientă memorie setând xxxx cu 64 KB mai mare decât volumul de memorie cerut de aplicaţie.
Poţi specifica o valoare între 64 şi 65535; oricum, nu poţi specifica mai multă memorie decât are disponibilă sistemul tău. Dacă specifici o valoare mai mică de 64, valoarea devine 0. Valoarea implicită este 0.

/NUMHANDLES=n

Specifică numărul maxim de EMB (extended-memory block) handles care pot fi folosite simultan. Poţi să specifici o valoare între 1 şi 128; valoarea implicită este 32. Fiecare handle în plus necesită 6 octeţi de memorie suplimentară. Opţiunea /NUMHANDLES nu are efect dacă se rulează Windows în modul 386-enhanced.

/MACHINE:xxxx

Specifică tipul de computer (maşină) pe care îl foloseşti. De regulă, HIMEM poate detecta cu succes tipul computerului; oricum, sunt puţine tipurile pe care HIMEM nu le poate detecta. Pe asemenea sisteme, HIMEM foloseşte tipul de sistem implicit (IBM AT sau compatibil). Vei avea nevoie să incluzi opţiunea /MACHINE dacă ai un computer de un tip pe care HIMEM nu-l poate detecta şi dacă HIMEM nu poate funcţiona corect pe sistemul tău folosind tipul implicit. În mod curent, sistemele care necesită această opţiune includ Acer 1100, Wyse şi IBM 7552. Valoarea lui xxxx poate fi oricare dintre codurile sau numerele echivalente din tabelul următor:

COD	NUMĂR	TIP DE COMPUTER
at	1	IBM AT sau 100% compatibil
ps2	2	IBM PS/2
ptlcascade	3	Phoenix Cascade BIOS
hpvectra	4	HP Vectra (A & A+)
att6300plus	5	AT&T 6300 Plus
acer1100	6	Acer 1100
toshiba	7	Toshiba 1600 & 1200XE
wyse	8	Wyse 12.5 Mhz 286
tulip	9	Tulip SX
zenith	10	Zenith ZBIOS
at1	11	IBM PC/AT (alternative delay)
at2	12	IBM PC/AT (alternative delay)
css	12	CSS Labs
at3	13	IBM PC/AT (alternative delay)
philips	13	Philips
fasthp	14	HP Vectra
ibm7552	15	IBM 7552 Industrial Computer
bullmicral	16	Bull Micral 60
dell	17	Dell XBIOS

/SHADOWRAM:ON|OFF

Specifică dacă se dezactivează shadow-RAM (SHADOWRAM:OFF) sau dacă se lasă codul ROM să ruleze din memoria RAM (SHADOWRAM:ON). Unele computere rulează mai rapid codul ROM folosindu-se de shadow-RAM - adică la pornire se copiază codul ROM într-o zonă de memorie RAM mai rapidă, ceea ce foloseşte o parte din memoria extinsă. Pe computerele care folosesc shadow-RAM şi au mai puţin de 2 MB memorie RAM, HIMEM încearcă de regulă să dezactiveze shadow-RAM ca să recupereze mai multă memorie extinsă pentru a fi folosită de către Windows. (HIMEM poate dezactiva shadow-RAM numai pe anumite tipuri de sisteme). Când HIMEM dezactivează shadow-RAM, codul ROM rulează din memoria ROM, mai lentă, în loc să ruleze din RAM; de aceea, computerul va merge ceva mai încet decât înainte.

/TESTMEM:ON|OFF

Determină dacă HIMEM face un test al memoriei la pornirea computerului. În mod implicit, HIMEM testează funcţionalitatea memoriei extinse la fiecare pornire a computerului. Acest test poate identifica memoria care nu mai funcţionează corect; memoria defectă poate provoca instabilitatea sistemului sau pierderea datelor. Testul de memorie făcut de HIMEM este mai minuţios decât făcut automat la pornire de majoritatea computerelor. Ca să împiedici HIMEM să testeze memoria, specifică /TESTMEM:OFF. Dezactivarea testului de memorie va accelera procesul de pornire. Valoarea implicită este /TESTMEM:ON.

/VERBOSE

Determină HIMEM să afişeze mesaje de stare şi de eroare în timpul încărcării sale. În mod implicit, HIMEM nu afişează mesaje decât dacă survine o eraoare. Poţi abrevia /VERBOSE ca /V. (Pentru a afişa mesaje de stare fără adăugarea switch-ului /VERBOSE, apasă şi ţine apăsată tasta ALT în timp ce porneşte şi se încarcă HIMEM.)

IF

Sintaxa:

IF [NOT] ERRORLEVEL număr comandă
IF [NOT] şir1==şir2 comandă
IF [NOT] EXIST fişier comandă

Parametri:

NOT

Specifică faptul că se va executa comanda următoare numai în cazul când condiţia este falsă.

ERRORLEVEL număr

Specifică o condiţie care este adevărată numai dacă programul executat anterior de COMMAND.COM a returnat un cod de ieşire egal sau mai mare cu valoarea dată de număr.

comandă

Specifică acea comandă pe care MS-DOS o va executa dacă este adevărată condiţia care o precedă.

string1==string2

Specifică o condiţie care este adevărată numai dacă şirurile de caractere şir1 şi şir2 sunt identice. Aceste valori pot fi şiruri literale sau variabile de batch (%1, de exemplu). Şirurile literale nu au nevoie de ghilimele.

EXIST fişier

Specifică o condiţie care este adevărată dacă există un fişier cu numele specificat.

INCLUDE

Sintaxa:

INCLUDE=nume-bloc

Parametru:

nume-bloc

Specifică numele blocului de configurare care trebuie inclus.

• MENUITEM - defineşte un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifică itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineşte culorile pentru textul meniului şi fondul ecranului.
• SUBMENU - defineşte un submeniu.
• NUMLOCK - specifică starea tastei NumLock când apare meniul de start. (Deşi comanda NUMLOCK poate fi folosită oriunde în fişierul CONFIG.SYS, ea este utilă mai ales când se defineşte un meniu de start).

INSTALL

Sintaxa:

INSTALL=[drive:][cale]fişier [parametri-ai-comenzii]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele programului rezident în memorie pe care vrei să-l rulezi.

parametri-ai-comenzii

Specifică parametri pentru programul specificat prin fişier

INTERLNK

Sintaxa:

INTERLNK [client[:]=[server][:]]

INTERLNK

Parametri:

client

Specifică litera drive-ului client redirectat către un drive de pe serverul Interlnk. Drive-ul trebuie să fie acela care a fost redirectat când ai pornit Interlnk.

server

Specifică litera drive-ului de pe serverul Interlnk ce va fi redirectat. Drive-ul trebuie să fie cel listat în coloana This Computer (Server) de pe ecranul serverului Interlnk. Dacă nu este specificată nici o literă de drive, atunci drive-ul client nu mai este redirectat în continuare.

INTERLNK.EXE

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]INTERLNK.EXE [/DRIVES:n] [/NOPRINTER] [/COM[:][n|adresă]] [/LPT[:][n|adresă]] [/AUTO] [/NOSCAN] [/LOW] [/BAUD:viteză] [/V]

Parametru:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului INTERLNK.EXE

Switch-uri:

/DRIVES:n

Specifică numărul de drive-uri redirectate. Implicit, numărul n este 3. Dacă specifici 0 ca valoare pentru n, atunci Interlnk redirectează numai imprimantele.

/NOPRINTER

Specifică faptul că imprimantele nu trebuie redirectate când instalezi INTERLNK.EXE. În mod implicit, Interlnk redirectează toate porturile de imprimantă disponibile.

/COM[:][n|adresă]

Specifică un port serial care va fi folosit pentru transferul de date. Parametrul n specifică numărul portului serial. Parametrul adresă specifică adresa portului serial. Dacă omiţi n sau adresă, clientul Interlnk va folosi primul port pe care îl găseşte conectat la server. Dacă specifici switch-ul /COM şi omiţi switch-ul /LPT, atunci clientul caută numai porturile seriale. În mod implicit, Interlnk scanează toate porturile, seriale şi paralele.

/LPT[:][n|adresă]

Specifică un port paralel care va fi folosit pentru transferul de date. Parametrul n specifică numărul portului paralel. Parametrul adresă specifică adresa portului paralel. Dacă omiţi n sau adresă, clientul Interlnk foloseşte primul port paralel pe care îl găseşte conectat la server. Dacă specifici switch-ul /LPT şi omiţi switch-ul /COM, clientul caută numai porturi paralele. În mod implicit, Interlnk scanează toate porturile, seriale şi paralele.

/AUTO

Instalează driverul INTERLNK.EXE în memorie numai dacă clientul poate stabili o legătură cu serverul atunci când clientul porneşte. În mod implicit, Interlnk este instalat în memorie chiar dacă clientul nu poate stabili o legătură cu serverul.

/NOSCAN

Instalează în memorie driverul INTERLNK.EXE, dar împiedică stabilirea conectării între client şi server pe durata configurării. În mod implicit, clientul încearcă să stabilească o legătură cu serverul imediat ce instalezi INTERLNK.EXE.

/LOW

Încarcă driverul INTERLNK.EXE în memoria convenţională, chiar dacă memoria superioară este disponibilă. În mod implicit, INTERLNK.EXE este încărcat în memoria superioară dacă aceasta este disponibilă.

/BAUD:viteză

Stabileşte o viteză maximă (în baud) pentru comunicaţia serială. Valori valabile pentru viteză sunt 9600, 19200, 38400, 57600 şi 115200. Valoarea implicită este 115200.

/V

Previne conflictele cu ceasul computerului. Specifică acest switch dacă ai o conexiune serială între computere şi unul dintre ele se opreşte când foloseşti Interlnk ca să accesezi un drive sau un port de imprimantă.

International

• CHCP
• COUNTRY
• KEYB
• MODE (pentru setarea paginii de cod)
• NLSFUNC

INTERSVR

Sintaxa:

INTERSVR [drive:[...]] [/X=drive:[...]] [/LPT:[n|adresă]] [/COM:[n|adresă]] [/BAUD:viteză] [/B] [/V]

INTERSVR /RCOPY

Parametri:

drive:

Specifică litera (literele) pentru drive-ul sau drive-urile care se redirectează. În mod implicit, toate drive-urile sunt redirectate.

Switch-uri:

/X=drive:

Specifică litera (literele) pentru drive-ul sau drive-urile care nu se redirectează. În mod implicit, toate drive-urile sunt redirectate.

/LPT:[n|adresă]

Specifică un port paralel care va fi folosit. Parametrul n specifică numărul portului paralel. Parametrul adresă specifică adresa portului paralel. Dacă omiţi n sau adresă, serverul Interlnk foloseşte primul port paralel pe care îl găseşte conectat la client. Dacă specifici switch-ul /LPT şi omiţi switch-ul /COM, serverul caută numai porturile paralele. În mod implicit, sunt scanate toate porturile paralele şi seriale.

/COM:[n|adresă]

Specifică un port serial care va fi folosit. Parametrul n specifică numărul portului serial. Parametrul adresă specifică adresa portului serial. Dacă omiţi n sau adresă, serverul Interlnk foloseşte primul port serial pe care îl găseşte conectat la client. Dacă specifici switch-ul /COM şi omiţi switch-ul /LPT, serverul caută numai porturile seriale. În mod implicit, sunt scanate toate porturile paralele şi seriale.

/BAUD:viteză

Stabileşte o valoare maximă pentru viteza serială (în baud). Valori valabile pentru vuteză sunt 9600, 19200, 38400, 57600 şi 115200. Valoarea implicită este 115200.

/B

Afişează datele de pe ecranul serverului Interlnk în alb-negru. Foloseşte acest switch dacă ai probleme cu afişarea pe un monitor monocrom.

/V

Previne conflictele cu ceasul computerului. Foloseşte acest switch dacă ai o conexiune serială între computere şi unul dintre ele se opreşte când foloseşti Interlnk ca să accesezi un drive sau un port de imprimantă.

/RCOPY

Copiază fişierele Interlnk de pe un computer pe altul, cu condiţia ca computerele să fie interconectate cu un cablu serial sau paralel, iar comanda MODE să fie disponibilă pe computerul pe care instalezi Interlnk.

KEYB

Sintaxa: La promptul de comandă, se va folosi sintaxa:

KEYB [xx[,[yyy][,[drive:][cale]fişier]]] [/E] [/ID:nnn]

INSTALL=[[drive-dos:]cale-dos]KEYB.COM [xx[,[yyy][,[drive:][cale]fişier]]] [/E] [/ID:nnn]

Parametri:

xx

Stabileşte codul pentru maparea tastaturii. Vezi tabelul de la sfârşitul acestei topici pentru o listă de valori valabile pentru acest parametru.

yyy

Specifică setul de caractere (pagina de cod). Vezi tabelul de la sfârşitul acestei topici pentru o listă de valori valabile pentru acest parametru. Dacă această valoare nu este specificată, KEYB foloseşte setul curent de caractere.

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului pentru definirea tastaturii. Fişierul implicit este KEYBOARD.SYS. Dacă acesta se află într-un director inclus în calea sistemului, atunci nu trebuie să specifici aceşti parametri. (MS-DOS 6.22 include două fişiere pentru definirea tastaturii: KEYBOARD.SYS, fişierul implicit, şi KEYBRD2.SYS, care oferă suport pentru tastaturi care nu sunt incluse în KEYBOARD.SYS. Pentru informaţii despre folosirea lui KEYBRD2.SYS, vezi fişierul COUNTRY.TXT)

[drive-dos:]cale-dos

Specifică locaţia fişierului KEYB.COM

Switch-uri:

/E

Specifică faptul că este instalată o tastatură evoluată. Foloseşte acest switch dacă foloseşti o tastatură evoluată cu un computer 8086.

/ID:nnn

Specifică tastatura aflată în uz. Acest switch este valabil numai pentru ţările care au mai multe suporturi de tastatură pentru aceeaşi limbă (Franţa, Italia şi Marea Britanie).

Valori pentru xx, yyy şi nnn
Următorul tabel arată valorile valabile pentru xx, yyy şi nnn pentru fiecare ţară şi limbă suportate de KEYBOARD.SYS:

ŢARA sau LIMBA	TASTATURĂ (xx)	SET de CARACTERE (yyy)	IDENTIFICATOR de TASTATURĂ (nnn)
America Latină	la	850, 437
Belgia	be	850, 437
Brazilia	br	850, 437
Cehia	cz	852, 850
Danemarca	dk	850, 865
Elveţia (Franceză)	sf	850, 437
Elveţia (Germană)	sg	850, 437
Finlanda	su	850, 437
Franceză	fr	850, 437	120, 189
Franceza Canadiană	cf	850,863
Germania	gr	850, 437
Italia	it	850, 437	141, 142
Iugoslavia	yu	852, 850
Marea Britanie	uk	850, 437	166, 168
Norvegia	no	850, 865
Olanda	nl	850, 437
Polonia	pl	852, 850
Portugalia	po	850, 860
Slovacia	sl	852, 850
Spania	sp	850, 437
Statele Unite	us	850, 437
Suedia	sv	850, 437
Ungaria	hu	852, 850

Această listă include numai tastaturile suportate de fişierul KEYBOARD.SYS. O listă a tastaturilor suportate de fişierul KEYBRD2.SYS se găseşte în fişierul COUNTRY.TXT

Pentru informaţii despre folosirea seturilor de caractere active şi de rezervă, vezi comanda CHCP

LABEL

Sintaxa:

LABEL [drive:][etichetă]

LABEL

Parametri:

drive:

Specifică locaţia discului căruia vrei să-i dai o etichetă nouă.

etichetă

Specifică noua etichetă de volum. Trebuie să incluzi caracterul "două puncte" (":") între drive şi etichetă.

LASTDRIVE

Sintaxa:

LASTDRIVE=x

Parametru:

x

Specifică o literă de drive între A şi Z.

LH

LOADFIX

Sintaxa:

LOADFIX [drive:][cale]fişier [parametri-program]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică drive-ul şi directorul unde se află programul.

fişier

Specifică numele programului.

parametri-program

Specifică orice parametri de linie de comandă ai programului pe care vrei să-i foloseşti.

LOADHIGH

Sintaxa:

LOADHIGH [drive:][cale]fişier [parametri]

LOADHIGH [/L:regiune1[,dimmin1][;regiune2[,dimmin2]...] [/S]] [drive:][cale]fişier  [parametri]

Switch-uri:

/L:regiune1[,dimmin1][;regiune2[,dimmin2]...]

Specifică una sau mai multe regiuni de memorie în care să fie încărcat programul. dacă /L nu este folosit, MS-DOS încarcă programul în cel mai mare bloc liber de memorie superioară (UMB) şi pune toate celelalte UMB la dispoziţia programului. Poţi folosi switch-ul /L ca să încarci programul într-o anumită regiune de memorie sau ca să specifici ce regiuni pot fi folosite de către program.
Ca să încarci programul în cel mai mare bloc dintr-o anumită regiune a memoriei superioare, specifică numărul regiunii după switch-ul /L. De exemplu, ca să încarci programul în cel mai mare bloc liber din regiunea 4, vei scrie /L:4 (poţi vedea zonele libere de memorie cu comanda MEM /F dată de la promptul de comandă).
Când este încărcat cu switch-ul /L, un program poate folosi numai regiunea de memorie specificată. Unele programe folosesc mai multe regiuni de memorie; pentru acestea, poţi specifica mai multe regiuni (ca să afli cum foloseşte memoria un anumit program, foloseşte comanda MEM /M program, unde program este chiar numele programului respectiv). Ca să specifici două sau mai multe regiuni, separă numerele blocurilor prin "punct şi virgulă" (";"). De exemplu, ca să foloseşti blocurile 2 şi 3, vei scrie /L:2;3
În mod normal, MS-DOS încarcă programul în UMB în regiunea specificată numai dacă acea regiune conţine un UMB mai mare decât mărimea programului la încărcare (de obicei egală cu dimensiunea fişierului care conţine programul executabil). Dacă programul necesită mai multă memorie în timpul execuţiei decât în momentul încărcării sale, poţi folosi parametrul dimmin ca să te asiguri că programul nu va fi încărcat într-un UMB prea mic pentru el. Dacă specifici o valoare pentru dimmin, MS-DOS încarcă programul în acea regiune numai dacă ea conţine un UMB mai mare şi decât dimensiunea programului la încărcare, şi decât dimensiunea minimă specificată prin dimmin.

/S

Reduce mărimea UMB la dimensiunea sa minimă în timpul încărcării programului. Folosirea acestui switch asigură cea mai eficientă utilizare a memoriei. Acest switch este folosit, de obicei, numai de către programul MemMaker, care poate analiza utilizarea memoriei de către un program ca să determine dacă switch-ul /S poate fi folosit fără riscuri la încărcarea acelui program. Acest switch poate fi folosit numai împreună cu switch-ul /L şi afectează numai UMB-urile pentru care s-a specificat o dimensiune minimă dimmin în cadrul switch-ului /L.

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele programului pe care vrei să-l încarci.

parametri

Specifică orice informaţii cerute de program în linia sa de comandă.

MD

MEM

Sintaxa:

MEM [/CLASSIFY|/DEBUG|/FREE|/MODULE nume-modul] [/PAGE]

MEM

Switch-uri:

/CLASSIFY

Listează programele aflate curent în memorie şi arată câtă memorie convenţională şi superioară foloseşte fiecare program. Face şi totalul general al utilizării memoriei şi afişează cele mai mari blocuri de memorie liberă. Poţi folosi /CLASSIFY împreună cu switch-ul /PAGE dar nu şi împreună cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /CLASSIFY poate fi abreviat ca /C

/DEBUG

Listează programele şi driverele interne care sunt încărcate curent în memorie. Arată, pentru fiecare modul, mărimea, adresa de segment şi tipul modulului, face totalul geenral al memoriei utilizate şi afişează şi alte informaţii utile în programare. Poţi folosi /DEBUG împreună cu switch-ul /PAGE dar nu şi împreună cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /DEBUG poate fi abreviat ca /D

/FREE

Listează zonele libere ale memoriei convenţionale şi superioare. Afişează adresa de segment şi mărimea pentru fiecare zonă liberă din memoria convenţională, şi arată cel mai mare bloc liber din fiecare regiune a memoriei superioare. Poţi folosi /FREE împreună cu switch-ul /PAGE dar nu şi împreună cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /FREE poate fi abreviat ca /F

/MODULE nume-modul

Arată modul în care un modul al unui program foloseşte memoria în mod curent. Trebuie să specifici numele modulului după switch-ul /MODULE, prin nume-modul. Listează zonele de memorie pe care le are alocate modulul specificat şi arată adresa şi mărimea fiecărei zone. Poţi folosi /MODULE împreună cu switch-ul /PAGE dar nu şi împreună cu alte switch-uri ale comenzii MEM. Switch-ul /MODULE poate fi abreviat ca /M

/PAGE

Face o pauză după fiecare completare a ecranului la afişare, ca să poţi citi datele afişate şi apoi să apeşi orice tastă ca să treci la ecranul următor. Acest switch poate fi folosit împreună cu oricare dintre celelalte switch-uri ale comenzii MEM.

MEMMAKER

Sintaxa:

MEMMAKER [/B] [/BATCH] [/SESSION] [/SWAP:drive] [/T] [/UNDO] [/W:m1,m2]

Switch-uri:

/B

Afişează MemMaker în alb-negru. Foloseşte această opţiune dacă MemMaker nu se afişează corect pe un monitor monocrom.

/BATCH

Rulează MemMaker în mod batch (neinteractiv). În acest mod, MemMaker execută automat acţiunea implicită la toate prompturile. Dacă survine vreo eroare, MemMaker restaurează fişierele anterioare CONFIG.SYS, AUTOEXEC.BAT şi (dacă este necesar) SYSTEM.INI din Windows. După ce MemMaker îşi încheie lucrarea, poţi revedea mesajele de stare în fişierul MEMMAKER.STS file. (Ca să-l vezi, foloseşte un editor de text precum MS-DOS Editor, lansat cu comanda EDIT, sau foloseşte comanda TYPE).

/SESSION

Folosit exclusiv de MemMaker în timpul procesului de optimizare.

/SWAP:drive

Specifică (după caracterul "două puncte") litera drive-ului care a fost iniţial discul de pornire a sistemului tău. Acest switch este necesar numai dacă litera discului tău de pornire s-a modificat de la pornirea computerului (uneori se întâmplă acest lucru datorită comutării discurilor, realizată de unele programe de compresie a discului). Dacă litera discului s-a modificat şi nu specifici acest switch, MemMaker nu va fi capabil să găsească fişierele de pornrie ale sistemului tău.
Nu ai nevoie să foloseşti acest switch dacă foloseşti programele Stacker 2.0, SuperStor sau Microsoft DoubleSpace.

/T

Dezactivează detectarea reţelelor de tip IBM Token-Ring. Foloseşte acest switch numai dacă sistemul tău include o astfel de reţea şi dacă ai probleme la rularea lui MemMaker.

/UNDO

Determină MemMaker să anuleze cele mai recente modificări făcute tot de el, readucând sistemul la configuraţia dinaintea efectuării modificărilor. Când MemMaker optimizează memoria sistemului tău, el face modificări în fişierele CONFIG.SYS şi AUTOEXEC.BAT (şi, dacă este necesar, în SYSTEM.INI pentru Windows). Dacă sistemul tău nu funcţionează corect după încheierea execuţiei lui MemMaker, sau dacă nu eşti mulţumit cu noua configurare a memoriei tale, poţi reveni la configuraţia anterioară lansând MemMaker cu switch-ul /UNDO.

/W:m1,m2

Specifică volumul de memorie superioară care trebuie rezervat pentru bufferele de translaţie ale Windows-ului. Sistemul Windows are nevoie de două zone de memorie superioară pentru bufferele sale de translaţie. Valoarea m1 specifică mărimea primei regiuni, iar m2 specifică mărimea celei de-a doua regiuni. În mod implicit, MemMaker nu rezervă memorie pentru Windows, deci ca şi cum s-ar specifica /W:0,0

MENUCOLOR

Sintaxa:

MENUCOLOR=x[,y]

Parametri:

x

Stabileşte culoarea textului din meniu. Poţi specifica o valoare între 0 şi 15. Vezi mai jos tabelul Lista de culori, care conţine o listă a culorilor şi valorilor corespunzătoare lor.

y

Stabileşte culoarea ecranului la afişarea meniului. Poţi specifica o valoare între 0 şi 15. Vezi mai jos tabelul Lista de culori, care conţine o listă a culorilor şi valorilor corespunzătoare lor. Valoarea y este opţională. Dacă nu specifici nici o valoare y, MS-DOS afişează meniul cu text de culoarea specificată prin x, pe fond negru. Ai grijă să specifici valori diferite (şi suficient de contrastante) pentru x şi y, altfel textul va fi invizibil sau greu de citit.

Comanda MENUCOLOR este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai în CONFIG.SYS pentru a defini configuraţii multiple într-un singur fişier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuraţii multiple sunt:

• INCLUDE - include conţinutul unui bloc de configurare într-un altul. Această comandă nu poate fi folosită într-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineşte un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifică itemul implicit din meniu.
• SUBMENU - defineşte un submeniu.
• NUMLOCK - specifică starea tastei NumLock când apare meniul de start. (Deşi comanda NUMLOCK poate fi folosită oriunde în fişierul CONFIG.SYS, ea este utilă mai ales când se defineşte un meniu de start).

MENUDEFAULT

Sintaxa:

MENUDEFAULT=nume-bloc[,timp]

Parametri:

nume-bloc

Specifică itemul implicit din meniu prin numele blocului asociat lui. Blocul trebuie să fie definit în altă parte în fişierul CONFIG.SYS. Când MS-DOS afişează meniul de pornire, itemul implicit al meniului iese în evidenţă şi numărul său apare după promptul Enter a choice ("Alege o opţiune").

timp

Stabileşte câte secunde va aştepta MS-DOS înainte de a porni computerul cu configuraţia implicită. Dacă nu specifici o valoare pentru timp, MS-DOS nu continuă până ce nu se apasă tasta ENTER. Poţi specifica o valoare între 0 şi 90 secunde. Un timp cu valoarea 0 forţează selectarea automată a itemului implicit, practic sărindu-se peste afişarea meniului.

Comanda MENUDEFAULT este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai în CONFIG.SYS pentru a defini configuraţii multiple într-un singur fişier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuraţii multiple sunt:

• INCLUDE - include conţinutul unui bloc de configurare într-un altul. Această comandă nu poate fi folosită într-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineşte un item din meniu.
• MENUCOLOR - defineşte culorile pentru textul meniului şi fondul ecranului.
• SUBMENU - defineşte un submeniu.
• NUMLOCK - specifică starea tastei NumLock când apare meniul de start. (Deşi comanda NUMLOCK poate fi folosită oriunde în fişierul CONFIG.SYS, ea este utilă mai ales când se defineşte un meniu de start).

MENUITEM

Sintaxa:

MENUITEM=nume-bloc[,text-menu]

Parametri:

nume-bloc

Specifică numele blocului de configurare asociat. Blocul trebuie să fie definit în altă parte din fişierul CONFIG.SYS. Când itemul de meniu este selectat din meniul de pornire, MS-DOS execută comenzile din blocul de configurare asociat, ca şi comenzile de la începutul fişierului CONFIG.SYS şi orice comenzi din blocurile de configurare care au antetul [common]
Dacă MS-DOS nu poate găsi un bloc cu numele specificat, itemul nu va apărea în meniul de pornire. Numele blocului poate avea până la 70 de caractere în lungime şi poate conţine majoritatea caracterelor tipăribile. El nu poate include caracterele: spaţiu, backslash ("\"), virgulă, punct şi virgulă (";"), egal ("=") sau paranteze pătrate ("[" şi "]").

text-menu

Specifică textul pe care vrei să-l afişeze MS-DOS pentru acest item de meniu. Dacă nu specifici nici un text, MS-DOS afişează numele blocului ca item de meniu. Textul meniului poate avea până la 70 de caractere şi poate conţine orice caractere doreşti.

Comanda MENUITEM este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai în CONFIG.SYS pentru a defini configuraţii multiple într-un singur fişier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuraţii multiple sunt:

• INCLUDE - include conţinutul unui bloc de configurare într-un altul. Această comandă nu poate fi folosită într-un bloc de meniu.
• MENUDEFAULT - specifică itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineşte culorile pentru textul meniului şi fondul ecranului.
• SUBMENU - defineşte un submeniu.
• NUMLOCK - specifică starea tastei NumLock când apare meniul de start. (Deşi comanda NUMLOCK poate fi folosită oriunde în fişierul CONFIG.SYS, ea este utilă mai ales când se defineşte un meniu de start).

MKDIR

Sintaxa:

MKDIR [drive:]cale
MD [drive:]cale

Parametri:

drive:

Specifică drive-ul pe care vrei să creezi noul director.

cale

Specifică numele şi locaţia noului director. Lungimea maximă pentru orice cale, de la directorul-rădăcină până la noul director, este de 63 de caractere, inclusiv caracterele backslash ("\").

MODE

Folosirea comenzii MODE

Deoarece comanda MODE execută multe sarcini diferite, sintaxa necesară pentru executarea fiecărei sarcini este diferită. Mai jos este o listă a sarcinilor pentru care poţi folosi comanda MODE:

• Reconfigurarea imprimantei ataşate la un port paralel (LPT1, LPT2 sau LPT3) pentru a imprima la 80 sau 132 de caractere pe rând, 6 sau 8 rânduri pe inch, sau ambele (dacă imprimanta suportă aceste facilităţi).
• Configurarea unui port serial (COM1, COM2, COM3 sau COM4) în ce priveşte viteza în baud, paritatea şi numărul de biţi de date şi de stop, pentru utilizarea cu un anumit dispozitiv serial - modem, imprimantă, etc.
• Afişarea stării pentru toate dispozitivele sau pentru un singur dispozitiv.
• Redirectarea ieşirii de imprimantă de la un port paralel către un port serial, astfel încât portul serial să devină portul implicit al sistemului.
• Configurarea internaţională prin pregătirea dispozitivelor pentru comutarea setului de caractere (a paginii de cod).
• Configurarea adaptorului grafic - selectarea unui alt adaptor grafic sau schimbarea configuraţiei adaptorului grafic curent.
• Configurarea tastaturii în ceea ce priveşte stabilirea vitezei de tastare automată (typematic rate).

Adăugarea de comenzi MODE în AUTOEXEC.BAT
Deşi poţi introduce oricare formă a comenzii MODE de la promptul de comandă, poţi folosi comenzi MODE şi în fişierul AUTOEXEC.BAT, ca să reconfigurezi automat sistemul de fiecare dată când porneşti sau reporneşti computerul.

MODE - Afişarea stării dispozitivelor

Sintaxa: Pentru afişarea stării unui anumit dispozitiv (device) din sistem:

MODE [device] [/STATUS]

MODE

Parametru:

device

Specifică numele dispozitivului pentru care doreşti să fie afişată starea.

Switch:

/STATUS

Solicită starea oricăror imprimante paralele redirectate. Când comanda MODE este folosită fără acest switch, se afişează starea tuturor dispozitivelor instalate, cu excepţia imprimantelor paralele redirectate. Poţi abrevia switch-ul /STATUS prin /STA

MODE - Configurarea porturilor seriale

Sintaxa:

MODE COMm[:] [b[,p[,d[,s[,r]]]]]
MODE COMm[:] [BAUD=b] [PARITY=p] [DATA=d] [STOP=s] [RETRY=r]

Parametri:

COMm

Specifică numărul portului serial (COM). Valori valabile pentru m sunt de la 1 la 4.

Dacă omiţi oricare dintre următorii 5 parametri, MODE foloseşte cea mai recentă valoare stabilită pentru parametrul omis. Dacă foloseşti forma scurtă a sintaxei (fără cuvintele BAUD=, PARITY=, DATA=, etc.), atunci comanda MODE "recunoaşte" parametrii după poziţia lor. Astfel, dacă nu specifici nici o valoare pentru un parametru, tot trebuie să scrii virgula care precede următorul parametru.

BAUD=b

Specifică primele două cifre ale vitezei de transmisie în biţi pe secundă. Lista următoare prezintă valorile valabile pentru b şi vitezele asociate lor:

    11    110 baud
    15    150 baud
    30    300 baud
    60    600 baud
    12    1200 baud
    24    2400 baud
    48    4800 baud
    96    9600 baud
    19    19,200 baud

Valoarea 19 pentru b nu este suportată pe toate computerele (verifică asta în manualul tău pentru hardware). Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii BAUD= şi scrierea numai a valorii pentru b.

PARITY=p

Specifică felul în care sistemul foloseşte bitul de paritate pentru transmisia erorilor. Valoarea p poate fi una dintre următoarele:

• N (none) - nici una
• E (even) - paritate pară
• O (odd) - paritate impară
• M (mark) - marcaj
• S (space) - spaţiu

Valoarea implicită este E. Nu toate computerele suportă valorile M şi S. Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii PARITY= şi scrierea numai a valorii pentru p.

DATA=d

Specifică numărul de biţi de date într-un caracter. Valori valabile pentru d sunt de la 5 la 8. Valoarea implicită este 7. Nu toate computerele suportă valorile 5 şi 6. Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii DATA= şi scrierea numai a valorii pentru d.

STOP=s

Specifică numărul de biţi de stop care definesc sfârşitul unui caracter: 1, 1.5 sau 2. Dacă viteza este de 110 baud, valoarea implicită este 2; altfel, valoarea implicită este 1. Nu toate computerele suportă valoarea 1.5. Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii STOP= şi scrierea numai a valorii pentru s.

RETRY=r

Specifică reîncercarea transmisiei dacă survine o eroare de time-out atunci când MODE încearcă să trimită semnale către o imprimantă serială. Acest parametru face ca o parte din comanda MODE să rămână rezidentă în memorie. Următoarea listă prezintă valorile valabile pentru r şi o scurtă descriere a fiecăreia:

• E - returnează o eroare dacă găseşte portul ocupat.
• B - returnează semnalul "busy" dacă găseşte portul ocupat.
• P - continuă reîncercarea până când imprimanta acceptă semnalul.
• R - returnează "ready" dacă găseşte portul ocupat.
• N - nu reîncearcă nimic (valoarea implicită, asumată şi dacă nu se specifică nici o valoare pentru r).

Dacă foloseşti comanda MODE într-o reţea, nu folosi nici una din valorile pentru r. Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii RETRY= şi scrierea numai a valorii pentru r.

MODE - Configurarea internaţională

Sintaxa:

MODE device CODEPAGE PREPARE=((yyy [...]) [drive:][cale]fişier)
MODE device CODEPAGE SELECT=yyy
MODE device CODEPAGE REFRESH
MODE device CODEPAGE [/STATUS]

Parametri:

device

Specifică dispozitivul pentru care vrei să pregăteşti sau să selectezi un set de caractere. Nume valide sunt CON, LPT1, LPT2, LPT3 şi PRN.

CODEPAGE PREPARE

Pregăteşte seturi de caractere pentru dispozitivul specificat prin device. Înainte de a putea folosi un set de caractere cu un dispozitiv, trebuie ca mai întâi să pregăteşti setul de caractere. După ce foloseşti forma CODEPAGE PREPARE a comenzii MODE, foloseşte forma CODEPAGE SELECT ca să specifici setul de caractere pe care vrei să-l foloseşti. Poţi abrevia CODEPAGE prin CP şi PREPARE prin PREP

yyy

Specifică numărul setului de caractere de pregătit sau de selectat. Lista următoare prezintă seturile de caractere suportate de fişierul EGA.CPI, împreună cu ţara sau limba corespunzătoare:

    437    United States
    850    Multilingual (Latin I)
    852    Slavic (Latin II)
    860    Portuguese
    863    Canadian-French
    865    Nordic

Seturi de caractere suplimentare sunt suportate de fişierele EGA2.CPI şi EGA3.CPI. Pentru detalii, vezi fişierul COUNTRY.TXT

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului de informaţii despre pagina de cod (.CPI) folosit de MS-DOS pentru a pregăti un set de caractere pentru dispozitivul specificat.

CODEPAGE SELECT

Specifică (selectează) care set de caractere va fi folosit cu dispozitivul specificat prin device. Înainte de a selecta setul de caractere, trebuie să foloseşti forma CODEPAGE PREPARE a comenzii MODE, ca să pregăteşti setul de caractere respectiv. Poţi abrevia CODEPAGE prin CP şi SELECT prin SEL

CODEPAGE REFRESH

Reîncarcă seturi de caractere pregătite dacă s-au pierdut în urma unei probleme hardware sau a altui gen de eroare. Poţi abrevia CODEPAGE prin CP şi REFRESH prin REF

CODEPAGE

Afişează numerele seturilor de caractere, dacă există, care sunt pregătite sau selectate pentru dispozitivul specificat.

Switch:

/STATUS

Afişează numerele seturilor de caractere pregătite sau selectate pentru dispozitivul specificat. Poţi abrevia acest switch prin /STA. Indiferent dacă specifici switch-ul /STATUS sau nu, lansarea comenzii MODE cu un nume de dispozitiv şi cu un parametru CODEPAGE afişează numerele seturilor de caractere preparate sau selectate pentru dispozitivul specificat.

MODE - Configurarea adaptorului grafic

Sintaxa:

MODE [display-adapter][,shift[,T]]
MODE [display-adapter][,n]
MODE CON[:] [COLS=c] [LINES=n]

Parametri:

display-adapter

Specifică o categorie de setări. Lista următoare prezintă valorile asociate fiecărei categorii de setări pentru adaptorul grafic.

40 ori 80	Indică numărul de caractere pe rând
BW40 ori BW80	Specifică un adaptor grafic color (CGA) cu culorile dezactuvate, şi indică numărul de caractere pe rând.
CO40 ori CO80	Specifică un adaptor grafic color cu culorile activate, şi indică numărul de caractere pe rând.
MONO	Specifică un adaptor grafic monocrom cu 80 de caractere pe rând.

shift

Specifică dacă ecranul CGA trebuie să fie deplasat spre stânga sau spre dreapta. Valori valide pentru shift sunt L (pentru stânga) şi R (pentru dreapta).

T

Îţi permite să aliniezi ecranul folosind un model de test. MS-DOS îţi cere să confirmi dacă ecranul este aliniat corect.

CON[:]

Se referă la monitor.

COLS=c

Specifică numărul de caractere (coloane) pe rând. Valori valabile sunt 40 şi 80.

LINES=n

Specifică numărul de rânduri care pot fi afişate pe ecran. Valori valabile pentru n sunt 25, 43 şi 50. Nu toate adaptoarele grafice suportă toate aceste setări. Ca să setezi numărul de rânduri, trebuie să si instalat driverul ANSI.SYS folosind o comandă DEVICE în fişierul CONFIG.SYS

MODE - Configurarea imprimantei paralele

Sintaxa:

MODE LPTn[:] [c][,[l][,r]]
MODE LPTn[:] [COLS=c] [LINES=l] [RETRY=r]

Parametri:

LPTn

Specifică portul paralel la care este ataşat dispozitivul. Valori valide pentru n sunt de la 1 la 3.

Dacă omiţi oricare dintre următorii 3 parametri, MODE foloseşte cea mai recentă setare pentru parametrul omis. Dacă foloseşti forma abreviată a sintaxei (fără cuvintele COLS=, LINES= şi RETRY=), atunci comanda MODE "recunoaşte" parametrii după poziţia lor. Astfel, dacă nu specifici nici o valoare pentru un parametru, tot trebuie să scrii virgula care precede următorul parametru.

COLS=c

Specifică numărul de caractere (coloane) pe rând: 80 sau 132. Valoarea implicită este 80. Poţi abrevia acest parametru renunţând la partea COLS= şi scriind numai valoarea lui c

LINES=l

Specifică spaţierea verticală, prin numărul de rânduri pe inch: 6 sau 8. Valoarea implicită este 6. Poţi abrevia acest parametru renunţând la partea LINES= şi scriind numai valoarea lui l

RETRY=r

Specifică reîncercarea transmisiei dacă survine o eroare de time-out atunci când MODE încearcă să trimită semnale către o imprimantă paralelă. Acest parametru face ca o parte din comanda MODE să rămână rezidentă în memorie. Următoarea listă prezintă valorile valabile pentru r şi o scurtă descriere a fiecăreia:

• E - returnează o eroare dacă găseşte portul ocupat.
• B - returnează semnalul "busy" dacă găseşte portul ocupat.
• P - continuă reîncercarea până când imprimanta acceptă semnalul.
• R - returnează "ready" dacă găseşte portul ocupat.
• N - nu reîncearcă nimic (valoarea implicită, asumată şi dacă nu se specifică nici o valoare pentru r).

Dacă foloseşti comanda MODE într-o reţea, nu folosi nici una din valorile pentru r. Poţi abrevia acest parametru prin omiterea porţiunii RETRY= şi scrierea numai a valorii pentru r.

MODE - Redirectarea portului paralel către un port serial

Sintaxa:

MODE LPTn[:]=COMm[:]

Parametri:

LPTn

Specifică portul paralel. Valori valabile pentru n sunt de la 1 la 3.

COMm

Specifică portul serial. Valori valabile pentru m sunt de la 1 la 4.

MODE - Stabilirea vitezei de tastare automată

Sintaxa:

MODE CON[:] [RATE=r DELAY=d]

Parametri:

CON[:]

Referire la tastatură.

RATE=r

Specifică viteza cu care este repetat un caracter pe ecran atunci când ţii apăsată o tastă. Valori valide pentru r sunt între 1 şi 32. Aceste valori echivalează, aproximativ, cu viteze între 2 şi 30 de caractere pe secundă, proporţional. Valoarea implicită este 20 pentru tastaturi compatibile IBM-AT, şi 21 pentru tastaturi compatibile IBM PS/2. Dacă setezi viteza, trebuie să setezi şi întârzierea (prin parametrul DELAY).

DELAY=d

Specifică intervalul de timp (întârzierea) care trebuie să treacă după apăsarea unei taste, dacă o ţii apăsată, până ce MS-DOS începe să repete caracterul. Valori valabile pentru d sunt 1, 2, 3 şi 4 (reprezentând, respectiv, 0.25, 0.50, 0.75 şi 1 secundă). Valoarea implicită este 2. Dacă setezi întârzierea, trebuie să setezi şi viteza (prin parametrul RATE).

MORE

Sintaxa:

MORE < [drive:][cale]fişier
comandă | MORE

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului care furnizează fatele pe care vrei să le afişezi.

comandă

Specifică o comandă care furnizează datele pe care vrei să le afişezi.

MOVE

Sintaxa:

MOVE [/Y|/-Y] [drive:][cale]fişier[,[drive:][cale]fişier[...]] destinaţie

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului sau fişierelor pe care vrei să le muţi. De asemenea, specifică şi numele unui director pe care vrei să-l redenumeşti.

destinaţie

Specifică noua locaţie a fişierului sau grupului de fişiere pe care îl muţi, sau noul nume al unui director pe care îl redenumeşti. Destinaţia poate consta dintr-o literă de drive urmată de "două puncte", un nume de director, sau o combinaţie a acestora. Dacă muţi un singur fişier, poţi specifica şi numele fişierului dacă vrei să redenumeşti fişierul la mutarea lui. Dacă muţi mai mult decât un singur fişier, atunci destinaţia trebuie să fie un nume de director. Mutarea unui fişier peste un fişier existent, cu acelaşi nume, suprascrie (înlocuieşte) fişierul existent.

Switch-uri:

/Y

Indică faptul că vrei ca MOVE să înlocuiască fişierele existente (dacă sunt) fără să-ţi ceară confirmarea. În mod implicit, dacă specifici un fişier existent ca destinaţie, MOVE te va întreba dacă vrei să-l înlocuieşti. (Versiunile anterioare de MS-DOS înlocuiau fişierul, pur şi simplu, fără să te întrebe). Dacă MOVE face parte dintr-un fişier batch, atunci va înlocui fişierul fără să-ţi ceară confirmarea. Prin specificarea acestui switch se ignoră toate valorile implicite şi setarea curentă a variabilei de mediu COPYCMD.

/-Y

Indică faptul că vrei ca MOVE să-ţi ceară confirmarea înainte de a înlocui un fişier existent. Prin specificarea acestui switch se ignoră toate valorile implicite şi setarea curentă a variabilei de mediu COPYCMD.

MSAV

Sintaxa:

MSAV [drive:] [/S | /C] [/R] [/A | /L] [/N] [/P] [/F] [/VIDEO]

Parametru:

drive:

Specifică drive-ul pe care MSAV îl va scana. Dacă nu specifici nici un drive, MSAV va scana drive-ul curent.

Switch-uri:

/S

Scanează drive-ul specificat, dar nu elimină viruşii găsiţi.

/C

Scanează drive-ul specificat şi elimină viruşii găsiţi.

/R

Creează un raport în fişierul MSAV.RPT care va lista numărul de fişiere verificate pentru viruşi de MSAV, numărul de viruşi găsiţi şi numărul de viruşi eliminaţi. În mod implicit, MSAV nu creează un raport. Când se creează raportul, acesta este plasat în directorul rădăcină.

/A

Scanează toate drive-urile cu excepţia celor notate cu A şi B (unităţile floppy).

/L

Scanează toate drive-urile locale cu excepţia drive-urilor de reţea.

/N

Afişează conţinutul fişierului MSAV.TXT, dacă există în directorul în care se află şi MSAV.EXE. MSAV nu foloseşte interfaţa grafică. Dacă MSAV găseşte un virus, el returnează codul de ieşire 86 în loc de a afişa un mesaj pe ecran.

/P

Afişează o interfaţă în mod linie de comandă, în loc de o interfaţă grafică.

/F

Dezactivează afişarea numelor de fişiere scanate. Foloseşte acest switch numai împreună cu switch-urile /N sau /P

/VIDEO

Afişează o listă a switch-urilor care afectează afişarea datelor în MSAV. Această listă conţine toate switch-urile care urmează.

/25

Setează afişajul la 25 de rânduri pe ecran. Aceasta este valoarea implicită.

/28

Setează afişajul la 28 de rânduri pe ecran. Foloseşte acest switch numai cu adaptoare grafice VGA.

/43

Setează afişajul la 43 de rânduri pe ecran. Foloseşte acest switch numai cu adaptoare grafice EGA şi VGA.

/50

Setează afişajul la 50 de rânduri pe ecran. Foloseşte acest switch numai cu adaptoare grafice VGA.

/60

Setează afişajul la 60 de rânduri pe ecran. Foloseşte acest switch numai cu adaptoare de tip Video 7.

/IN

Execută MSAV folosind o schemă de culori, chiar dacă nu este detectat un adaptor grafic color.

/BW

Execută MSAV cu o schemă de culori alb-negru.

/MONO

Execută MSAV cu o schemă de culori monocromă.

/LCD

Execută MSAV folosind o schemă de culori LCD.

/FF

Foloseşte cea mai rapidă actualizare a ecranului pe computere cu adaptor grafic CGA. Folosirea acestui switch poate diminua calitatea imaginii.

/BF

Foloseşte BIOS-ul computerului pentru afişare de imagini.

/NF

Dezactivează folosirea fonturilor alternative.

/BT

Permite folosirea unui mouse grafic în Windows.

/NGM

Execută MSAV folosind mouse-ul implicit în locul caracterului grafic.

/LE

Inversează butoanele din stânga şi din dreapta ale mouse-ului.

/PS2

Resetează mouse-ul în cazul când cursorul de la mouse dispare sau se blochează.

MSBACKUP

Notă: MS-DOS include şi Microsoft Backup pentru Windows. În funcţie de opţiunile alese în MS-DOS Setup (la instalarea sistemului MS-DOS), poţi avea instalat Microsoft Backup pentru MS-DOS, Microsoft Backup pentru Windows, ambele sau nici unul dintre ele. Aici se explică numai Microsoft Backup pentru MS+DOS. Pentru detalii despre Microsoft Backup pentru Windows, vezi MS-DOS User's Guide.

Poţi face copii de siguranţă pentru toate fişierele de pe un disc, sau numai pentru fişierele care s-au modificat de la ultima operaţie de backup, poţi programa realizarea de copii ca să fie făcute automat, periodic, şi poţi restaura fişierele astfel salvate.

Sintaxa:

MSBACKUP [setup_file] [/BW | /LCD | /MDA]

Parametru:

setup_file

Specifică fişierul de setup care defineşte acele fişiere care trebuie să fie copiate şi tipul de backup pe care vrei să-l realizezi. MSBACKUP creează un fişier de setup când salvezi setările programului şi selecţii de fişiere. Fişierele de setup trebuie să aibă extensia SET. Dacă nu specifici un fişier de setup, MSBACKUP foloseşte fişierul DEFAULT.SET

Switch-uri:

/BW

Lansează MSBACKUP folosind o schemă de culori alb-negru.

/LCD

Lansează MSBACKUP folosind o schemă de culori LCD, pentru monitoare de laptop.

/MDA

Lansează MSBACKUP folosind un adaptor grafic monocrom.

MSCDEX

Sintaxa:

MSCDEX /D:driver [/D:driver2... ] [/E] [/K] [/S] [/V] [/L:literă] [/M:număr]

Switch-uri:

/D:driver1 [/D:driver2... ]

Specifică semnătura driverului pentru driverul primei unităţi CD-ROM. Parametrul driver1 trebuie să fie identic cu parametrul specificat prin switch-ul /D în comanda din CONFIG.SYS care instalează driverul corespunzător pentru unitatea CD-ROM.
Comanda MSCDEX trebuie să includă cel puţin un switch /D. Ca să instalezi drivere de CD-ROM suplimentare, foloseşte câte un switch /D suplimentar pentru fiecare driver de CD-ROM în plus.

/E

Specifică faptul că driverul de CD-ROM poate folosi memorie expandată, dacă este disponibilă, ca să stocheze buffere pentru sectoare.

/K

Permite ca MS-DOS să recunoască volume CD-ROM codate în Kanji. În mod implicit, MS-DOS nu recunoaşte volume de CD-ROM în Kanji.

/S

Permite partajarea drive-urilor CD-ROM îm reţeaua Microsoft sau pe servere sub Windows for Workgroups.

/V

Face ca MSCDEX să afişeze la pornirea sa statistici de utilizare a memoriei.

/L:literă

Specifică litera de drive care se asignează primei unităţi CD-ROM. Dacă ai mai mult de o unitate CD-ROM, MS-DOS asignează literele următoare pentru drive-urile CD-ROM suplimentare.

/M:număr

Specifică numărul de bufere de sector.

MSD

Sintaxa: Ca să foloseşti MSD pentru a crea un raport, foloseşte sintaxa:

MSD [/I] [/F[drive:][cale]fişier] [/P[drive:][cale]fişier] [/S[drive:][cale][fişier]]

MSD [/B] [/I]

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică drive-ul, directorul şi fişierul în care se va scrie raportul.

Switch-uri:

/I

Face ca MSD să nu detecteze hardware la pornire. Foloseşte acest switch dacă ai probleme la lansarea MSD sau dacă MSD nu rulează corect.

/F[drive:][cale]fişier

Ţi se va cere numele, compania, adresa, ţara, numărul de telefon şi comentarii, apoi scrie un raport MSD complet în fişierul specificat.

/P[drive:][cale]fişier

Scrie un raport MSD complet în fişierul specificat, fără a-ţi cere informaţii.

/S[drive:][cale][fişier]

Scrie un raport MSD sumar în fişierul specificat, fără a-ţi cere informaţii. Dacă nu specifici nici unul dintre parametri, MSD va scrie raportul pe ecran.

/B

Lansează MSD în alb-negru, în loc de color. Foloseşte acest switch atunci când ai un monitor care nu afişează corect MSD în culori.

MULTI-CONFIG - comenzi pentru definirea de configuraţii multiple

• INCLUDE - include conţinutul unui bloc de configurare într-un altul. Această comandă nu poate fi folosită într-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineşte un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifică itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineşte culorile pentru textul meniului şi fondul ecranului.
• NUMLOCK - specifică starea tastei NumLock când apare meniul de start. (Deşi comanda NUMLOCK poate fi folosită oriunde în fişierul CONFIG.SYS, ea este utilă mai ales când se defineşte un meniu de start).
• SUBMENU - defineşte un submeniu.

1. Defineşte un meniu de pornire în fişierul CONFIG.SYS folosind un antet [menu] urmat de una sau mai multe comenzi MENUITEM. Comenzile MENUDEFAULT, MENUCOLOR şi SUBMENU pot fi folosite ca să defineşti caracteristici speciale ale meniului de pornire.
2. Creează câte un bloc de configurare în CONFIG.SYS pentru fiecare configuraţie dorită. Un bloc de configurare începe cu un antet de bloc - un nume plasat între paranteze drepte. În fiecare bloc, poţi adăuga orice comenzi (valabile în CONFIG.SYS) care vrei să fie executate de MS-DOS atunci când configuraţia respectivă este selectată din meniul de pornire.
3. (Opţional) În fişierul AUTOEXEC.BAT, foloseşte comenzi pentru fişiere batch precum GOTO şi IF ca să determini MS-DOS să execute diverse comenzi din AUTOEXEC.BAT în funcţie de configuraţia de pornire. Când este selectată o configuraţie din meniul de pornire, MS-DOS defineşte o variabilă de mediu numită CONFIG şi îi atribuie ca valoare numele blocului de configurare selectat. Pentru ca MS-DOS să execute seturi diferite de comenzi pentru valori diferite ale variabilei CONFIG, adaugă o comandă GOTO %CONFIG% în fişierul tău AUTOEXEC.BAT.

NLSFUNC

Sintaxa:

NLSFUNC [[drive:][cale]fişier]

INSTALL=[[drive-dos:]cale-dos]NLSFUNC.EXE [fişier-ţară]

Parametri:

[drive:][cale]fişier
fişier-ţară

Specifică locaţia fişierului care conţine informaţii specifice ţării. Dacă foloseşti acest parametru în comanda cu INSTALL, atunci trebuie să incluzi drive-ul şi directorul.

[drive-dos:]cale-dos

Specifică locaţia lui NLSFUNC.EXE

NUMLOCK

Sintaxa:

NUMLOCK=[ON|OFF]

Parametri:

ON|OFF

Dacă este ON, tasta NumLock este activată la afişarea meniului de pornire a sistemului. Dacă este OFF, atunci tasta NumLock este dezactivată.

Comanda NUMLOCK este una dintre cele 6 comenzi speciale utilizabile numai în CONFIG.SYS pentru a defini configuraţii multiple într-un singur fişier CONFIG.SYS. Celelalte comenzi pentru definirea meniului de pornire cu configuraţii multiple sunt:

• INCLUDE - include conţinutul unui bloc de configurare într-un altul. Această comandă nu poate fi folosită într-un bloc de meniu.
• MENUITEM - defineşte un item din meniu.
• MENUDEFAULT - specifică itemul implicit din meniu.
• MENUCOLOR - defineşte culorile pentru textul meniului şi fondul ecranului.
• SUBMENU - defineşte un submeniu.

PATH

Sintaxa:

PATH [[drive:]cale[;...]]

PATH

PATH ;

Parametri:

[drive:]cale

Specifică un drive, un director şi subdirectoare care vor face parte din calea de căutare; numai ultimul nume din cale indică un director unde MS-DOS va căuta fişiere executabile.

;

Când este folosit ca unic parametru, şterge toate setările căii de căutare şi specifică faptul că MS-DOS trebuie să caute numai în directorul curent de lucru.

PAUSE

Sintaxa:

PAUSE

POWER

Sintaxa:

POWER [ADV[:MAX|REG|MIN]|STD|OFF]

POWER

Parametri:

ADV[:MAX|REG|MIN]

Economiseşte energia când aplicaţiile sau dispozitivele hardware sunt în pauză (nefolosite). În unele cazuri, performanţele aplicaţiilor active pot fi afectate de folosirea acestei comenzi. Foloseşte MAX pentru o economie maximă a energiei. Foloseşte REG (valoarea implicită) pentru a ajusta economisirea energiei în funcţie de performanţele aplicaţiilor şi dispozitivelor. Foloseşte MIN dacă performanţele aplicaţiilor sau dispozitivelor nu sunt satisfăcătoare cu MAX sau REG.

STD

În cazul în care computerul tău suportă APM (Advanced Power Management), STD economiseşte energie folosind numai facilităţile de administrare a energiei din hardware-ul computerului. Dacp ai un computer care nu suportă APM, STD dezactivează administrarea consumului de energie.

OFF

Dezactivează administrarea consumului de energie.

POWER.EXE

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]POWER.EXE [ADV[:MAX|REG|MIN]|STD|OFF] [/LOW]

Parametri:

drive:cale

Specifică locaţia fişierului POWER.EXE

ADV[:MAX|REG|MIN]

Economiseşte energia când aplicaţiile sau dispozitivele hardware sunt în pauză (nefolosite). În unele cazuri, performanţele aplicaţiilor active pot fi afectate de folosirea acestei comenzi. Foloseşte MAX pentru o economie maximă a energiei. Foloseşte REG (valoarea implicită) pentru a ajusta economisirea energiei în funcţie de performanţele aplicaţiilor şi dispozitivelor. Foloseşte MIN dacă performanţele aplicaţiilor sau dispozitivelor nu sunt satisfăcătoare cu MAX sau REG.

STD

În cazul în care computerul tău suportă APM (Advanced Power Management), STD economiseşte energie folosind numai facilităţile de administrare a energiei din hardware-ul computerului. Dacp ai un computer care nu suportă APM, STD dezactivează administrarea consumului de energie.

OFF

Dezactivează administrarea consumului de energie.

Switch:

/LOW

Încarcă driverul POWER.EXE în memoria convenţională, chiar dacă este disponibilă zona de memorie superioară. În mod implicit, POWER.EXE este încărcat în memoria superioară, dacă este disponibilă.

PRINT

Sintaxa:

PRINT [/D:device] [/B:size] [/U:ticks1] [/M:ticks2] [/S:ticks3] [/Q:qsize] [/T] [[drive:][path]filename[ ...]] [/C] [/P]

PRINT

Parametri:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele unui fişier sau a unui set de fişiere pe care doreşti să le tipăreşti. Poţi include mai multe fişiere (de obicei până la 10) în aceeaşi linie de comandă.

Switch-uri

/D:device

Specifică numele dispozitivului de ieşire. Valori valabile pentru porturile paralele sunt LPT1, LPT2 şi LPT3. Valori valabile pentru porturile seriale sunt COM1, COM2, COM3 şi COM4. Valoarea implicită este LPT1, care este numită şi PRN. Switch-ul /D trebuie să preceadă orice nume de fişier folosit în linia de comandă.

/B:size

Stabileşte mărimea (în bytes) a bufferului intern, folosit pentru a păstra datele înainte să fie trimise către imprimantă. Valoarea minimă şi implicită pentru size este 512. Valoarea maximă este 16384. Mărirea acestei valori face să se reducă volumul de memorie disponibilă pentru alte scopuri, dar poate accelera comanda PRINT.

/U:ticks1

Specifică numărul maxim de bătăi de ceas pe durata cărora PRINT trebuie să aştepte pentru ca o imprimantă să devină disponibilă (ceasul are circa 18 bătăi pe secundă). Dacă nu este disponibilă nici o imprimantă în intervalul specificat, imprimarea este abandonată. Valorile pentru ticks1 trebuie să fie între 1 şi 255. Valoarea implicită este 1.

/M:ticks2

Specifică numărul maxim de bătăi de ceas în care PRINT poate tipări un caracter la imprimantă. Valorile pentru ticks2 trebuie să fie între 1 şi 255. Valoarea implicită este 2. Dacă un caracter este tipărit prea încet (depăşind durata ticks2), MS-DOS afişează un mesaj de eroare.

/S:ticks3

Specifică numărul de bătăi de ceas care sunt alocate de MS-DOS pentru tipărirea în background. Valorile pentru ticks3 trebuie să fie între 1 şi 255. Valoarea implicită este 8. Mărirea acestei valori poate accelera tipărirea, dar poate încetini alte programe.

/Q:qsize

Specifică numărul maxim de fişiere permis pentru coada de imprimare. Valorile lui qsize trebuie să fie între 4 şi 32. Valoarea implicită este 10.

/T

Şterge din coada de tipărire toate fişierele.

/C

Elimină fişiere din coada de tipărire. Switch-urile /C şi /P pot fi folosite în aceeaşi linie de comandă. Când switch-ul /C precedă lista de nume de fişiere din linia de comandă, efectul său se aplică tuturor fişierelor al căror nume urmează după /C, până când în linie apare un switch /P, caz în care switch-ul /P se aplică fişierului al cărui nume precedă switch-ul /P. Dacă switch-ul /C urmează după un nume de fişier, el se aplică şi fişierului al cărui nume îl precedă.

/P

Adaugă fişiere în coada de tipărire. Switch-urile /C şi /P pot fi folosite în aceeaşi linie de comandă. Când switch-ul /P precedă lista de nume de fişiere din linia de comandă, efectul său se aplică tuturor fişierelor al căror nume urmează după /P, până când în linie apare un switch /C, caz în care switch-ul /C se aplică fişierului al cărui nume precedă switch-ul /C. Dacă switch-ul /P urmează după un nume de fişier, el se aplică şi fişierului al cărui nume îl precedă.

PROMPT

Sintaxa:

PROMPT [text]

Parametru:

text

Specifică orice text şi informaţii pe care le doreşti incluse în promptul sistemului tău. Lista următoare prezintă combinaţiile de caractere pe care le poţi include în parametrul text în loc de sau alături de orice şir de caractere. Lista include o scurtă descriere a textului sau informaţiilor pe care fiecare combinaţie de caractere le adaugă la promptul tău de comandă.

$Q    = (caracterul "egal")
$$    $ (caracterul "dolar")
$T    Ora curentă
$D    Data curentă
$P    Drive-ul şi calea curentă
$V    Versiunea MS-DOS
$N    Drive-ul curent
$G    > (caracterul "mai mare")
$L    < (caracterul "mai mic")
$B    | (pipe)
$_    ENTER-LINEFEED (trecere la rând nou)
$E    Caracterul ASCII Escape (cod 27)
$H    Backspace (ca să ştergi un caracter care a fost scris în linia de comandă)

QBASIC

Sintaxa:

QBASIC [/B] [/EDITOR] [/G] [/H] [/MBF] [/NOHI] [[/RUN] [drive:][cale]fişier]

Parametru:

[drive:][cale]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului care să fie încărcat în QBasic la pornirea acestuia.

Switch-uri:

/B

Afişează QBasic în alb-negru dacă ai un monitor color.

/EDITOR

Invocă MS-DOS Editor, un editor de text în full-screen.

/G

Asigură cea mai rapidă actualizare a imaginii unui monitor CGA.

/H

Afişează pe ecran numărul maxim de rânduri posibile.

/MBF

Converteşte funcţiile interne MKS$, MKD$, CVS şi CVD în funcţiile MKSMBF$, MKDMBF$, CVSMBF şi CVDMBF, respectiv.

/NOHI

Permite folosirea unui monitor care nu suportă înaltă intensitate a afişării (culori strălucitoare). Nu se va folosi acest switch pe un laptop Compaq.

/RUN

Execută programul Basic specificat înainte de afişarea lui. Trebuie să specifici aici un nume de fişier.

RAMDRIVE.SYS

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]RAMDRIVE.SYS [DiskSize SectorSize [NumEntries]]] [/E | /A]

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului RAMFRIVE.SYS.

DiskSize

Stabileşte mărimea RAM-drive-ului, deci câţi KBytes de memorie vrei să foloseşti pentru RAM-drive. De exemplu, ca să creezi un RAM-drive de 640K, specifică 640. Dacă nu specifici nici o valoare, va fi creat un RAM-drive de 64K. Poţi specifica o valoare între 4 şi 32767. Oricum, nu poţi specifica mai multă memorie decât este disponibilă în sistem.

SectorSize

Specifică mărimea sectorului de disc în bytes. Mărimea poate fi 128, 256 sau 512 bytes. Dacă incluzi o valoare SectorSize, atunci trebuie să incluzi şi o valoare pentru DiskSize. În general, ar trebui să foloseşti valoarea implicită de 512 bytes.

NumEntries

Limitează numărul de fişiere şi directoare pe care le poţi crea în directorul rădăcină al RAM-drive-ului. Limita poate fi între 2 şi 1024 de intrări. Limita pe care o specifici este rotunjită până la cea mai apropiată valoare în funcţie de SectorSize. Dacă nu specifici o limită, poţi crea până la 64 de intrări în directorul rădăcină al RAM-drive-ului. Dacă incluzi o valoare pentru NumEntries, atunci trebuie să incluzi şi valori pentru DiskSize şi SectorSize. Dacă nu există suficientă memorie pentru a crea RAM-drive-ul după cum ai specificat, RAMDRIVE va încerca să-l creeze cu o limită de 16 intrări. Aceasta poate conduce la un RAM-drive cu o limită diferită de cea pe care ai specificat-o.

Switch-uri:

/E

Creează RAM-drive-ul în memoria extinsă. Pentru ca RAMDRIVE să folosească memoria extinsă, sistemul trebuie configurat ca să poată asigura memorie extinsă, şi în CONFIG.SYS trebuie să apară o comandă DEVICE pentru managerul de memorie extinsă (cum este HIMEM.SYS) înainte de comanda pentru RAMDRIVE.SYS. În general, dacă sistemul tău are memorie extinsă, atunci cel mai bine este să creezi RAM-drive-ul în memoria extinsă.

/A

Creează RAM-drive-ul în memoria expandată. Pentru ca RAMDRIVE să folosească memoria expandată, sistemul trebuie configurat ca să poată asigura memorie expandată, şi în CONFIG.SYS trebuie să apară o comandă DEVICE pentru managerul de memorie expandată (cum este EMM386, 386MAX, CEMM ori QEMM) înainte de comanda pentru RAMDRIVE.SYS.

RD

REM

Sintaxa:

REM [şir]

Parametru:

şir

Specifică orice şir de caractere - comentariu pe care vrei să-l incluzi, sau o comandă pe care vrei s-o dezactivezi fără s-o ştergi din fişier.

REN

RENAME

Sintaxa:

RENAME [drive:][cale]fişier1 fişier2
REN [drive:][cale]fişier1 fişier2

Parametri:

[drive:][cale]fişier1

Specifică locaţia şi numele fişierului sau setului de fişiere pe care vrei să le redenumeşti.

fişier2

Specifică noul nume al fişierului sau, dacă foloseşti jokeri (wildcards), noile nume pentru fişiere. (Nu poţi specifica un nou drive sau o cale nouă).

REPLACE

Sintaxa:

REPLACE [drive1:][cale1]fişier [drive2:][cale2] [/A] [/P] [/R] [/W]
REPLACE [drive1:][cale1]fişier [drive2:][cale2] [/P] [/R] [/S] [/W] [/U]

Parametri:

[drive1:][cale1]fişier

Specifică locaţia şi numele fişierului sau setului de fişiere sursă.

[drive2:][cale2]

Specifică locaţia fişierului sau fişierelor destinaţie. Nu poţi specifica un nume de fişier pentru fişierele pe care le înlocuieşti. Dacă nu specifici nici un drive şi nici un director, REPLACE foloseşte drive-ul şi directorul curent ca destinaţie.

Switch-uri:

/A

Adaugă noi fişiere în directorul destinaţie în loc să înlocuiască fişiere existente. Nu poţi folosi acest switch cu un switch /S sau /U.

/P

Îţi cere confirmare înainte de înlocuirea unui fişier la destinaţie sau de adăugarea unui fişier sursă.

/R

Înlocuieşte fişierele read-only ca şi fişierele neprotejate. Dacă nu specifici acest switch dar încerci să înlocuieşti un fişier read-only, rezultă o eroare şi operaţia de înlocuire este oprită.

/S

Caută în toate subdirectoarele directorului destinaţie şi înlocuieşte fişierele care corespund ca nume. Nu poţi folosi switch-ul /S împreună cu switch-ul /A. Comanda REPLACE nu caută în subdirectoarele specificate prin cale1.

/W

Aşteaptă să introduci un disc în unitate înainte de a căuta fişierele sursă. Dacă nu specifici acest switch, REPLACE începe înlocuirea sau adăugarea de fişiere imediat ce apeşi tasta Enter.

/U

Înlocuieşte (actualizează) numai acele fişiere din directorul destinaţie care sunt mai vechi decât cele din directorul sursă. Nu poţi folosi switch-ul /U împreună cu switch-ul /A.

RESTORE

Sintaxa:

RESTORE drive1: drive2:[cale[fişier]] [/S] [/P] [/B:data] [/A:data] [/E:ora] [/L:ora] [/M] [/N] [/D]

Parametri:

drive1:

Specifică drive-ul pe care sunt stocate fişierele salvate anterior.

drive2:

Specifică drive-ul pe care vor fi restaurate fişierele salvate anterior.

cale

Specifică directorul în care vor fi restaurate fişierele. Trebuie să specifici acelaşi director din care au fost salvate fişierele.

fişier

Specifică numele fişierelor salvate pe care vrei să le restaurezi.

Switch-uri:

/S

Restaurează toate subdirectoarele.

/P

Îţi cere permisiunea de a restaura fişierele care sunt read-only (care au setat atributul read-only) sau care au modificări de la ultima salvare (care au setat atributul archive).

/B:data

Restaurează numai acele fişiere care au fost modificate ultima oară la data specificată sau înainte de ea.

/A:data

Restaurează numai acele fişiere care au fost modificate ultima oară la data specificată sau după ea.

/E:ora

Restaurează numai acele fişiere care au fost modificate la ora specificată sau mai devreme.

/L:ora

Restaurează numai acele fişiere care au fost modificate la ora specificată sau mai târziu.

/M

Restaurează numai acele fişiere modificate de la ultima salvare.

/N

Restaurează numai acele fişiere care nu mai există pe discul de destinaţie.

/D

Afişează o listă a fişierelor de pe discul de backup (cu fişiere salvate) ale căror nume coincid cu numele specificate în parametrul fişier, fără să restaureze vreun fişier. Chiar dacă nu se restaurează nici un fişier, trebuie să specifici parametrul drive2 când foloseşti /D.

RMDIR

Sintaxa:

RMDIR [drive:]cale
RD [drive:]cale

Parametri:

[drive:]cale

Specifică locaţia şi numele directorului pe care vrei să-l ştergi.

SCANDISK

Sintaxa: Ca să verifici discul curent, foloseşte sintaxa:

SCANDISK

SCANDISK [drive: [drive: ...]|/ALL] [/CHECKONLY | /AUTOFIX [/NOSAVE] | /CUSTOM] [/SURFACE] [/MONO] [/NOSUMMARY]

SCANDISK volume-name [/CHECKONLY | /AUTOFIX [/NOSAVE] | /CUSTOM] [/MONO] [/NOSUMMARY]

SCANDISK /FRAGMENT [drive:][cale]fişier

SCANDISK /UNDO [undo-drive:] [/MONO]

Parametri:

drive:

Specifică drive-ul sau drive-urile pe care vrei să le verifici şi să le repari.

volume-name

Specifică numele fişierului care reprezintă un volum comprimat nemontat pe care vrei să-l verifici şi să-l repari. Parametrul volume-name ar trebui să aibă forma [drive:\]DRVSPACE.nnn, unde drive specifică drive-ul care conţine fişierul. iar nnn specifică extensia fişierului. De pildă, H:\DRVSPACE.000.

[drive:][cale]fişier

Specifică fişierul sau fişierele pe care vrei să le examinezi în ce priveşte fragmentarea. Poţi specifica şi jokeri (wildcards) pentru fişier.

undo-drive:

Specifică drive-ul care conţine discul Undo (de unde pot fi restaurate informaţiile anterioare).

Switch-uri:

/ALL

Verifică şi repară toate discurile locale.

/AUTOFIX

Repară erorile fără să-ţi ceară vreo confirmare. În mod implicit, dacă lansezi ScanDisk cu switch-ul /AUTOFIX şi el găseşte clustere pierdute pe disc, atunci salvează clusterele pierdute ca fişiere în directorul rădăcină al discului. Pentru ca ScanDisk să şteargă clusterele pierdute în loc să le salveze, include switch-ul /NOSAVE. (Dacă foloseşti switchul /AUTOFIX şi ScanDisk găseşte erori, el tot îţi cere un disc Undo; ca să eviţi asta, include switchul /NOSUMMARY). Nu poţi folosi /AUTOFIX împreună cu switch-urile /CHECKONLY ori /CUSTOM.

/CHECKONLY

Verifică un disc, dar nu repară nimic. Nu poţi folosi acest switch împreună cu switch-urile /AUTOFIX ori /CUSTOM.

/CUSTOM

Execută ScanDisk folosind configurările din secţiunea [Custom] a fişierului SCANDISK.INI. Acest switch este util mai ales când rulezi ScanDisk dintr-un program batch. Nu poţi folosi acest switch împreună cu switchurile /AUTOFIX ori /CHECKONLY.

/MONO

Configurează ScanDisk să folosească un afişaj monocrom. În loc de a specifica acest lucru de fiecare dată când rulezi ScanDisk, poţi include rândul DISPLAY=MONO în fişierul SCANDISK.INI.

/NOSAVE

Determină ScanDisk să şteargă orice clustere pierdute pe care le găseşte. Poate fi folosit numai împreună cu switch-ul /AUTOFIX. (Dacă lansezi ScanDisk cu switchul /AUTOFIX şi omiţi switchul /NOSAVE, atunci ScanDisk salvează conţinutul clusterelor pierdute ca fişiere în directorul rădăcină al discului tău).

/NOSUMMARY

Împiedică ScanDisk să afişeze un sumar în full-screen după verificarea fiecărui disc. (Acest switch împiedică ScanDisk şi să-ţi ceară să specifici un disc Undo dacă găseşte erori).

/SURFACE

Automat execută o scanare a suprafeţei după verificarea celorlalte zone ale unui drive. În timpul unei scanări a suprafeţei pentru un drive necomprimat, ScanDisk confirmă dacă datele pot fi citite şi scrise în siguranţă pe drive-ul scanat. În timpul unei scanări de suprafaţă pe un drive comprimat, ScanDisk confirmă dacă datele pot fi decomprimate. Ar trebui să faci periodic scanări de suprafaţă pentru toate drive-urile.
În mod implicit, după ce termină de verificat sistemul de fişiere al unui drive, ScanDisk întreabă dacă vrei sau nu să execute o scanare de suprafaţă. Oricum, dacă specifici switch-ul /SURFACE, ScanDisk trece la scanarea de suprafaţă fără să te mai întrebe. Când se foloseşte /SURFACE împreună cu switch-ul /CUSTOM, se ignoră setarea Surface din secţiunea [Custom] a fişierului SCANDISK.INI.

SET

Sintaxa:

SET variabilă=[şir]

SET

Parametri:

variabilă

Specifică variabila pe care vrei să o setezi sau să o modifici.

şir

Specifică şirul de caractere pe care vrei să-l asociezi (să-l dai ca valoare) variabilei specificate.

SETVER

Sintaxa:

SETVER [drive:cale][fişier n.nn]

SETVER [drive:cale][fişier [/DELETE [/QUIET]]

SETVER [drive:cale]

Parametri:

[drive:cale]

Specifică locaţia fişierului SETVER.EXE

fişier

Specifică numele fişierului care conţine programul (de obicei un fişier cu extensia EXE sau COM) pe care vrei să-l adaugi în tabela de versiuni. Nu se pot folosi jokeri (caracterele * sau ?)

n.nn

Specifică versiunea MS-DOS (de exemplu, 3.3 ori 4.01) pe care MS-DOS 6 o raportează pentru programul specificat.

Switch-uri:

/DELETE

Şterge din tabela de versiuni rândul pentru programul specificat. Poţi abrevia acest switch sub forma /D

/QUIET

Ascunde mesajul afişat de regulă în momentul ştergerii unui rând din tabela de versiuni.

SETVER.EXE

Sintaxa:

DEVICE=[drive:][cale]SETVER.EXE

Parametri:

[drive:][cale]

Specifică locaţia fişierului SETVER.EXE

SHARE

Sintaxa:

SHARE [/F:spaţiu] [/L:locks]

INSTALL=[[drive:]cale]SHARE.EXE [/F:spaţiu] [/L:blocări]

Parametri:

[drive:]cale

Specifică locaţia fişierului SHARE.EXE

Switch-uri:

/F:spaţiu

Alocă spaţiu pe disc (în bytes) pentru zona în care se vor înregistra informaţii despre partajarea fişierelor. Valoarea implicită este 2048.

/L:blocări

Setează numărul de fişiere care pot fi blocate la un moment dat. Valoarea implicită este 20.

SHELL

Sintaxa:

SHELL=[[drive:]cale]fişier [parametri]

Parametri:

[[drive:]cale]fişier

Specifică locaţia şi numele interpretorului de comenzi pe care vrei să-l folosească MS-DOS.

parametri

Specifică orice parametri sau switch-uri care pot fi folosite în linia de comandă pentru lansarea interpretorului de comenzi specificat.

SHIFT

Sintaxa:

SHIFT

SIZER.EXE

SMARTDRV

Sintaxa: Când lansezi SMARTDrive din fişierul AUTOEXEC.BAT sau de la promptul de comandă, foloseşte următoarea sintaxă:

[drive:][cale]SMARTDRV [/X] [[drive[+|-]]...] [/U] [/C|/R] [/F|/N] [/L] [/V|/Q|/S] [InitCacheSize[WinCacheSize]] [/E:ElementSize] [/B:BufferSize]

SMARTDRV [/X] [[drive[+|-]]...] [/C|/R] [/F|/N] [/Q|/S]

SMARTDRV

Parametri:

DEVICE=[drive:][cale]SMARTDRV.EXE /DOUBLE_BUFFER

SORT [/R] [/+n] [<] [drive1:][cale1]fişier1[> [drive2:][cale2]fişier2]
[comandă |] SORT [/R] [/+n] [> [drive2:][cale2]fişier2]

STACKS=n,s

SUBMENU=blockname[,menu_text]

SUBST [drive1: [drive2:]cale]
SUBST drive1: /D

SUBST

SWITCHES= /F /K /N /W

SYS [drive1:][cale] drive2:

TIME [ore:[minute[:secunde[.sutimi]]][A|P]]

TIME

TREE [drive:][cale] [/F] [/A]

TYPE [drive:][cale]fişier

UNDELETE [[drive:][cale]fişier] [/DT|/DS|/DOS]
UNDELETE [/LIST|/ALL|/PURGE[drive]|/STATUS|/LOAD|/UNLOAD|/S[drive]|/Tdrive[-entries]]

UNFORMAT drive: [/L] [/TEST] [/P]

VER

VERIFY [ON|OFF]

VOL [drive:]

VSAFE [/opţiune[+ | -] ...] [/NE] [/NX] [/Ax | /Cx] [/N] [/D] [/U]

XCOPY sursă [destinaţie] [/Y|/-Y] [/A|/M] [/D:dată] [/P] [/S] [/E] [/V] [/W]