Le ofer lumile dorite. Spionii iau ei înşişi forme ale viului desfătându-se în toate oazele create de mine. Îi aleg cu grijă şi exercit asupra lor o influenţă devastatoare. Unii dintre ei devin agenţi dubli, alţii aleg un singur stindard sau o singură ideologie pentru care vor lupta. Eu nu sunt interesat de acest aspect minor.
Caut să le induc atitudinile şi comportamentele dorite pentru a-mi proteja enciclopedia pe care o vor transforma într-o lovitură mortală miraculosului tot.
Sunt convins că el nu este sensul ultim. Dincolo de aparenţa lui, există noi secrete.
Uneori sunt surprins că serviciile secrete inamice nu şi-au însuşit ştiinţa fluidelor şi că nu dovedesc o înţelegere a profunzimilor. Lucrează superficial, folosesc proceduri învechite, se poticnesc sau se acoperă de penibil spre deliciul augustei oficiale şi spre buna funcţionare a metabolismului maselor.
E posibil ca astfel de servicii secrete să fie de trebuinţă pentru hrana vulgarului şi tocmai de aceea se procedează din când în când la desecretizarea lor, scăzându-se astfel tensiunile din structurile narative şi descriptive ale enciclopediilor.
Desprinzându-mă de fascinantele lumi de la Kumbra Kumbrali şi de însoritele singurătăţi din Gumbala, călătoresc prin Hanna. Ciupercile plângăreţe din Hanna se tem de miraculosul tot şi mă roagă să le învăţ diverse mici diversiuni. Mă consideră unic. Spun despre mine că aş fi necunoscutul intrigant sau un irepetabil.
Sunt eu unic?
Sunt irepetabil?
Mă feresc să mă consider aşa. Voi întâlni cu siguranţă alte omogenităţi informaţionale de acelaşi rang cu mine, adversari pe măsură. Aşa cum Monteores şi colonelul Sharun sunt o serie, aş putea să fie şi eu conţinut de o serie. Cum s-au născut celelalte omogenităţi informaţionale şi cum s-au orizontalizat e încă neclar pentru mine. E vital pentru mine să-mi descopăr adevăraţii inamici pentru a-i elimina şi pentru a-mi îndeplini misiunea. Tocmai de aceea luptele încrâncenate, războaiele semantice, războaiele matriceale şi bătăliile sângeroase vor face din mine un războinic pe măsura miraculosului tot.
Hoinărind prin Gala Gabo, înţeleg că totalitatea ultimă va trebui să supravieţuiască miraculosului tot şi că el, ştiind acestea, va încerca să le decorporeze pe absolut toate pentru a-şi păstra omogenitatea, continuitatea şi funcţiile.
Sunt din ce în ce mai convins că există servicii secrete inamice de acelaşi rang cu mine. Mesajele care nu-mi erau adresate şi care s-au pierdut în aparenţa universului plin de universuri, spionii ale căror secreţii nu le-am mai descoperit în proximitatea mea, mareea trandafirilor din Marsila Mole, apariţiile din Guaribo, ispita demonilor din Molina Mar, dimineaţa generalilor din Kambala sunt de fapt construcţiile inspirate ale unor servicii secrete inamice de acelaşi rang cu mine.
Poate că m-am considerat suficient în mişcarea mea aparentă către sensul ultim, acesta fiind o tactică greşită. Va trebui să anexez servicii secrete de rang inferior pentru a tunela vecinătăţile pe care miraculosul tot le va construi prin fragmentarea structurilor narative şi descriptive.
Marile teritorii Hossa au fost fărâmiţate, sunt ca cioburile unei oglinzi din Quzo, ca vârtejurile virtuale fragmentate sau fractalizate.
Apropiindu-mă de ele dinspre Bunga Buno, aud bubuitul tunurilor şi bocetul agonicelor. Agonicele pătrund în trupurile morţilor şi se hrănesc cu structurile lor imaginare care încă mai pâlpâie printre cheagurile de sânge.
Serviciile secrete inamice au instituit norme de supravieţuire şi controlează dinamica fragmentelor Hossa pentru a menţine între ele o vecinătate confortabilă. Au construit această vecinătate flexibilă din punct de vedere informaţional de-a lungul timpului, folosindu-se de elanul enciclopedic al maselor.
În diversitatea lor, mulţimile din teritoriile Hossa s-au lăsat atrase în marasmul războaielor semantice, accentuându-şi diferenţele prin invectivă, prin vulgarizarea trăirii şi prin linguşeală obraznică.
Potrivit unor surse demne de încredere, servicii secrete inamice de acelaşi rang au acţionat în teritoriile Hossa, revendicându-şi dreptul de a controla comunicaţiile şi transporturile de diamante de lumină veche.
Existenţa unor asemenea servicii mă pune în alertă şi mă determină să inventez proceduri noi şi să găsesc noi metode de luptă.
Încerc să nu intru într-un colaps imaginar şi să păstrez pasiunea câmpurilor magnetice la un nivel acceptabil. Mă preocupă structurile imaginare independente şi reiau momentul uriaşului obiect cosmic. Folosesc o grilă de interpretare dinamică.
Încerc să descopăr elementele constitutive ale acelei teribile structuri şi înţeleg că era aidoma unui colecţionar. Înglobase un număr impresionant de copii ale unor enciclopedii. Scanez matricea uriaşului obiect cosmic pe care o am înregistrată în inventarul enciclopedic dar nu găsesc copia enciclopediei pe care o protejez. De ce?
De ce sunt urmărit de la începutul acestei experienţe de atâtea şi atâtea servicii secrete inamice?
Mă interesează să definesc rolul asumat de uriaşul obiect cosmic. Ar putea fi o construcţie narativă folosită de miraculosul tot în încercările sale de a controla autoorganizarea enciclopediilor.
Spionii din Qintao sunt convinşi că uriaşul obiect cosmic e un colector şi că ar putea livra copiile enciclopediilor într-o altă structură spaţio-temporală unor servicii secrete inamice de acelaşi rang cu al nostru, în încercarea de a controla regiuni conceptuale de anvergură pluridimensională.
Parcă ar fi un joc subtil, jucătorii încercând să-l joace la nesfârşit, neştiind miza dar bănuind că ar putea fi vorba de o miză.
Agenţii îngăduitori din Wuno Kazal cred că uriaşul obiect cosmic nu putea avea rol de salvator, el fiind mai degrabă un artefact construit de inteligenţe necunoscute şi trimis sa exploreze diverse enciclopedii. Ar putea fi chiar un curier care să transporte diverse mesaje şi metacoduri într-un război informaţional lărgit, în inima războaielor matriceale.
Admit că şi rolul de vânător care face trafic de influenţă ar putea fi valabil dar nu înregistrez evenimente specifice în proximitatea informaţională a evenimentului.
Dacă accept această idee, atunci trebuie să mă gândesc că există şi o piaţă. Pe o astfel de piaţă s-ar putea lupta serviciile secrete de acelaşi rang vrând să-şi extindă influenţa şi căutând noi enciclopedii.
De ce, dacă au deja în lucru o enciclopedie?
Conglomeratele enciclopedice nu sunt stabile şi au tendinţe distructive. O asemenea alcătuire nu poate rezista unui atac al miraculosului tot. Trebuie să admit însă că serviciile secrete inamice de acelaşi rang au interese şi strategii proprii. Poate că deţin un adevăr necunoscut mie şi se comportă ca atare. Poate că m-am înşelat asupra unor propoziţii despre universul plin de universuri şi că sunt pe un drum greşit.
S-ar părea că sunt dezavantajat şi că lucrez în orb, fiind de fapt propriul meu imaginar.
Atunci de unde interesul constant pentru enciclopedia pe care o protejez? De ce sunt urmărit de la începutul acestei experienţe, fiind tratat ca un text care trebuie lecturat şi nu ca o structură informaţională de profunzime?
De ce se încearcă virusarea omogenităţilor mele prin bifurcaţii, prin virusarea în cascadă a structurilor narative şi prin schimbarea contextului?
E ca şi cum cineva m-ar privi cu un ochi critic, nefiind convins de valabilitatea actelor mele şi de faptul că sunt o existenţă.
Am fost forţat să părăsesc universul meu plin de universuri pe care îl transformasem atât de abil într-o dependinţă?
Presiunea câmpurilor magnetice a fost folosită în mod subtil pentru ca eu să fiu pus în mişcare?
În ce scop?
Admit că enciclopedia mea are un rol prestabilit potrivit unui plan ascuns şi că pot considera că are o întreagă serie de instrucţiuni încorporate în programul ei genetic în vederea îndeplinirii unei misiuni secrete.
Bamboleda?
O lume nebună. Stele colorate vorbitoare. Vârtejuri de fum portocalii luând forme îndrăcite, gata, gata să te poarte cu ele în vârtejul unui tangou sau mambo, o mie de sori cât un vârf de ac spânzuraţi printre norii purpurii care se hlizesc la lume.
Case rotitoare construite din cărămizi cu parfum de migole. Câte o fanfară la fiecare colţ de stradă. Străzi calcinate sub care dorm poeţii. Iar bamboledienii? Săriţi de pe fix. Tuberculi petrecăreţi şi filozofi.
Mi-au spus că serviciile secrete inamice mă urmăresc pentru că enciclopedia mea ascunde teribilul adevăr al tuturor lumilor.
Dar cum să-l afle dacă eu sunt codul de acces? Înfăşurând universul meu plin de universuri într-un punct exemplar, l-am secretizat. Oare enciclopedia mea are un rol special în conflictul dintre totalităţi şi miraculosul tot? Să fie ea hărăzită orgasmului universal? Ea şi nu alta?
Dar dacă serviciile secrete inamice de acelaşi rang ar putea citi instrucţiunile secrete? Dacă ar putea sparge codul? Poate că asta încearcă să facă de la începutul acestei experienţe, urmând diverse proceduri.
Admit că trebuie să negociez doar pentru a-mi acorda un scurt răgaz.
Ce funcţie ar trebui să îndeplinească enciclopedia mea în amalgamul de universuri înfăşurate sau nu, de metauniversuri pulsatorii, de frânturi de imaginar zvârcolitoare, de structuri narative independente răzleţe şi perverse, de lumi mici sleite în războaie semantice de uzură, de gropi de potenţial hulpave şi bifurcaţii înşelătoare?
Potrivit informaţiilor mele, enciclopedia pe care o protejez e un construct periferic. Are o stare neutră în raport cu evenimentele subtile care se produc în universurile rotitoare. Un astfel de periferic, ieşit de sub conul de lumină veche nu poate ajunge în lumina reflectoarelor decât sub presiunea câmpurilor magnetice, şi mă întreb dacă nu cumva serviciile secrete inamice au fost interesate de acestea. Poate că au vrut să atragă atenţia miraculosului tot. Poate că au vrut să devanseze ciclurile enciclopediei mele, ţinând morţiş să o decorporeze în momentul în care e vulnerabilă.
Pun la cale un război semantic local. Induc în eroare serviciile secrete inamice lăsându-le să creadă că aş fi interesat de o trecere de nivel. Dar nu mă îndrept către Terra Encyclopedica. Mă îndrept spre Takla Makan. Nimeni nu ştia că e un câmp informaţional iluzoriu.
Încă nu l-au construit.
Depăşind Asila Konila, întâlnesc reţelele serviciilor secrete inamice. Multiplic o serie de spioni virtuali şi îi infiltrez în structurile narative inamice. În mod surprinzător, enciclopediile nu sunt protejate. Mai mult decât atât, serviciile secrete inamice iniţiază acţiuni de dezinformare mimând existenţa unei enciclopedii. Aş vrea să ştiu dacă au avut vreodată misiunea de a proteja o enciclopedie ori s-au născut ca reflex al unor structuri imaginare libere într-un elan conspirativ şi subversiv de anvergură. Nu m-am gândit la aşa ceva niciodată.
Mă lămuresc în cele din urmă. Serviciile secrete inamice pe care le-am întâlnit sunt interesate de copia enciclopediei mele pe care o vor livra uriaşului obiect cosmic.
E vorba de distorsiuni ale câmpurilor magnetice sau spionii cu care mă confrunt vor să intre în joc pregătind miraculosului tot o farsă de proporţii.
Aceasta îmi spune că miraculosul tot ar trebui să fie imperfect, de vreme ce unele serviciile secrete inamice consideră că l-ar putea înşela construind o totalitate falsă. Acţiunile lor subversive pot pune în pericol misiunea mea căci nu ştiu cum poate acţiona miraculosul tot. Iniţiez sisteme de protecţie. Schimb codurile.
Trec prin texte lăsând urme fumegânde. Iau diverse înfăţişări. Construiesc situaţii care se desfăşoară apoi în absenţa mea. Pun la cale evenimente haotice pentru a extrage apoi o oarecare ordine convenabilă, potrivită pentru iminentul război informaţional pe care îl voi purta în profunzimile orizontului vizibil.
Distorsiunile magnetice şi turbulenţele fluidelor pot altera regimul imaginar cu care lucrez. Ar putea modifica substanţial condiţiile specifice şi funcţiile unor evenimente locale, producând simultaneităţi instantanee. Lumile mici pe care le folosesc cu deplin succes în războaiele semantice sunt astfel de evenimente. Entropia pe care le-o ataşez este o construcţie simbolică şi din acest motiv nu are efecte distrugătoare ci, dimpotrivă, coagulează strategiile câmpurilor magnetice.
Construiesc şi complexităţi locale, în acest caz, pluralităţile care se autoorganizează conduc la evenimente aleatorii care, la rândul lor, construiesc un atractor straniu pentru enciclopedia mea. Declanşez procedurile de totalizare din mers, lăsând serviciile secrete inamice să creadă că încă nu sunt pregătit de război.
Unele dintre pluralităţi scapă influenţelor mele şi nimeresc în conul de lumină veche. Dar nu văd în aceste manifestări care se sustrag controlului meu informaţional o dovadă a vreunei vulnerabilităţi. Este mai degrabă manifestarea unui sentiment religios în faţa complexităţilor superioare care influenţează structurile narative şi descriptive pe care le reinventez.
Îndepărtându-mă de fascinantul Kalo Kalachet, urmărind cum i se pierd în spuma soarelui turnurile de corali şi de bogali, mă simt ocrotit de presiunea câmpurilor magnetice care îmi înlesnesc procedurile de orizontalizare şi mă ajută din când în când să-mi măresc suprafaţa informaţională în funcţie de parametrii universului plin de universuri. Ajung să am stări intuitive în cascadă, fără turbulenţe, fără stări alterate, de o claritate ameţitoare, o adevărată bijuterie de lumină veche.
Astfel de momente sunt de-a dreptul încântătoare!
Mă rotesc în jurul propriului meu centru de gravitaţie narativ lăsându-mă pradă hăurilor şi profunzimilor informaţionale. Ajung să înţeleg după o orizontalizare provocată că structurile imaginare libere colecţionează copiile unor enciclopedii pentru propriul lor beneficiu şi tocmai de aceea pun la cale cupluri rotitoare de servicii secrete inamice care au diverse grade de libertate, neavând o misiune.
Supun interogatoriului o mulţime de spioni pe care îi smulg din comunităţile informaţionale din Gaio Ganao, din Kembo Bablo, din Erasquez şi din Galvano Mahol. Mulţi dintre ei îmi vorbesc despre o zonă necunoscută, grea, neagră care s-ar învecina cu universul plin de universuri. Nu am mai întâlnit o asemenea structură descriptivă. Când s-a născut?
Cum s-a format? Ce anume a generat-o? A copiat forme cunoscute? A imitat instrucţiunile unor enciclopedii?
În ce scop?
Spionii din Fango Fangolani îşi dau cu presupusul, au nişte idei. Ţin la ele morţiş, se dau în vânt după ele.
Zona, grea şi întunecată, ar aspira structurile imaginare libere. Iar ele, nebunele, caută cu înfrigurare să fie înghiţite de uriaşul ei câmp gravitaţional.
Ce să înţeleg?
Trebuie să înţeleg că zona ar putea fi interesată să controleze accesul enciclopediilor către miraculosul tot.
Trebuie să îndrept atenţia serviciilor secrete inamice într-o altă direcţie decât cea a miraculosului tot.
Foamea de energie a serviciilor secrete inamice este atât de mare încât multe dintre ele se aruncă orbeşte în luptă, dincolo de Bazola Gota. Nu reuşesc să se echilibreze din punct de vedere informaţional, nerezistând atacurilor mele succesive şi sunt măturate de presiunea câmpurilor magnetice. Revendic descoperirea miraculosului tot şi devin mai hotărât în acţiunile mele. Pun la cale o conspiraţie împreună cu spionii din Mudra Dramu şi atrag într-o ambuscadă serviciile secrete inamice.
Ecourile măcelului ajung până în Tuba Tubari. Sunt primit ca un adevărat salvator şi timp de câteva decade îmi sunt dedicate serbări galante şi mi se aduc jertfe.
Mă gândesc să pornesc un război informaţional total multiplicându-mă şi atrăgând în cursă serviciile secrete inamice. În timp ce vor lupta cu multiplicantul meu, voi putea să mă ocup în linişte de totalizarea enciclopediei mele.
Îmi reglez orizontalitatea şi crescându-mi suprafaţa informaţională trec succesiv prin stări de concavitate şi convexitate, vibrând odată cu câmpurile magnetice şi scoţând sunete puternice.
E cântecul meu războinic!
Înregistrez plin de febrilitate. Ascult. Înregistrez şi interpretez. Sunt fascinat.
Înregistrez vibraţii nesfârşite. Profunzimile aparente vibrează ca nişte timpane care tind la infinit.
Mă opresc. Tac.
Un ecou?
Să fie chiar un ecou?
E acolo, în profunzime, un zid nesfârşit care produce un ecou spulberându-mi certitudinile?
E un invers informaţional?
Rostogolindu-se prin universul plin de universuri, a întâlnit cântecul meu un punct de întoarcere? O stare de aparentă soliditate? O ţesătură aidoma plaselor de oţel cu care vânătorii din Puerto Pico prind balenele albastre?
Mă eliberez din imperiul incertitudinii. Sunt prizonierul unei enciclopedii.
Încerc să descriu enciclopedia.
Are o bogăţie de fluide şi de forme. Mă fascinează formele ei. Comunică în limbajele bandi sau gutambo sau zansa. Forme cântătoare. Pentru fiecare octavă, o infinitate de înţelesuri. Construcţiile sunt toate muzicale. Totul e sunet.
Folosesc strategicile câmpurilor magnetice pentru a decodifica fiecare sunet.
Fiecare sunet e o lume care conţine alte forme şi alte limbaje. Şi tot aşa la nesfârşit. Mă las cuprins de profunzimile muzicale ale acestei enciclopedii lipsite de protecţie.
Izbucnesc într-un uriaş hohot de râs. Întreaga mea omogenitate informaţională se prăpădeşte de râs. Se cutremură profunzimile muzicale ale enciclopediei care m-a luat prizonier. Nu pentru că ar avea nevoie de instrucţiunile cuprinse în inventarul meu enciclopedic. Nu pentru că ar fi geloasă pe enciclopedia mea. Nu pentru că ar vrea să i se substituie.
Nici gând.
Râd în hohote şi enciclopedia transformă râsul meu într-o stare melodioasă.
Îmi unduiesc orizontalitatea şi enciclopedia compune o linie melodică care şerpuieşte printre nori, pierzându-se în universul plin de universuri.
Râd de nebun.
Enciclopedia îmi instrumentează râsul. Aud cu claritate trompeţi, toboşari, un organist, un flautist, un contrabasist.
Muzica, valuri, valuri se revarsă năvalnic dincolo de orizontul vizibil.
O linie melodică se acordează cu cântecul meu războinic. Un orgasm muzical!
Simt o vibraţie stranie în întreaga mea orizontalitate informaţională.
Se naşte o nouă enciclopedie.
Întreaga mea omogenitate informaţională e cuprinsă de încântare. Mă orizontalizez perfect pentru ca luminile să-şi echilibreze şi să-şi acordeze vitezele pe suprafaţa mea şi să umple uniform noua enciclopedie care se pierde melodioasă dincolo de orizontul vizibil, în căutarea sensului ei ultim.
Spionii din Polga Polgani îmi mărturisesc plini de evlavie că au întâlnit un uriaş înger care cânta prin văzduh. Problema mărturiei revine astfel în atenţia mea pentru că îngerul nu putea fi decât melodioasa enciclopedie.
Iniţiez procedurile specifice de audiere a martorilor pentru că trebuie să admit importanţa lor în această fascinantă experienţă.
Pentru a-mi îndeplini misiunea am nevoie nu doar de informaţii ci şi de stări afective, de un întreg inventar afectiv. Voi întâlni domenii complexe în care cunoaşterea legilor mă poate duce la concluzii şi decizii greşite în timp ce, abordând complexităţile din punct de vedere sentimental, aş putea să ajung la adevăr.
Agenţii serviciilor secrete inamice sunt primii martori pe care îi audiez şi asupra cărora construiesc unele interogaţii. Nu îi tratez ca prizonieri de război şi le prezint în mod explicit poziţia mea. Unii dintre ei refuză rolul de martor, alţii nu au cunoştinţă de un asemenea rol. Îi formatez, stabilindu-le parametrii şi funcţiile de lucru şi îi introduc în lumile mici ale enciclopediei mele, stabilind jocuri strategice de tip martor. Formele structurilor mele narative se comportă pe măsură.
Compun cântecele sau născocesc tot felul de poveşti despre martori. Martorii intră în folclorul popular şi îi regăsesc în scenete jucate de saltimbanci în piaţetele din Puerto Pico, Bulbona şi Qiatotocoatl.
E fascinant să te apropii de adevăruri universale sau măcar să obţii cu ajutorul martorilor probabilităţi satisfăcătoare sau structuri narative aproximative. Imaginarul martorilor e surprinzător de bogat. Martorii sunt un ferment al marilor descoperiri şi al anchetelor inspirate şi sunt de trebuinţă legendelor. Fără ei, imaginarul ar fi plicticos şi ar cădea în penumbra Lunii.
Ajuns în Bolenga Hason, în drumul meu către un ipotetic Takla Makan, îi întreb pe vânătorii de stele sosiţi din Zanzi câte ceva despre zona necunoscută şi grea din vecinătatea universului plin de universuri.
Vânătorii de stele s-au aflat în proximitatea informaţională a zonei. Unii dintre ei şi-au schimbat forma, alţii au căpătat darul de a vizualiza simultaneităţi invizibile, unii vorbesc în limbajul unor enciclopedii necunoscute.
Spionii din Quanko Koque au trimis baloane meteorologice şi sonde spaţiale pentru a cerceta zona şi mulţi dintre ei se decorporează în timpul somnului, fiind aspiraţi vremelnic de structuri narative necunoscute care îi vlăguiesc şi le iau minţile.
Îndreptându-mă către Tale Kalevo, întâlnesc resturile unui tot miraculos. O construcţie ruinată de presiunea magnetică. Un proiect ratat. Îl explorez cu grijă pentru a nu cădea într-o capcană. Cei care au construit această reprezentare impresionantă au dispărut de mult. Le descopăr urmele peste tot. Sunt semne ale unor evenimente violente, ale unor momente tragice.
Totul pare părăsit în mare grabă, de parcă s-ar fi ivit un pericol neaşteptat. O bifurcaţie. O groapă de potenţial sau un vârtej virtual devastator.
Pe măsură ce mă apropii de Takla Makan, descopăr tot mai multe modele ale unui tot miraculos. Modelele plutesc în derivă prin universul plin de universuri. Sunt realizate fără prea multă îndemânare, fără prea mult interes. Cercetându-le mai atent îmi dau seama că serviciile secrete inamice de acelaşi rang care au construit modelele aveau cu ele o relaţie perversă. Sunt exploatate trăsăturile care produc efecte hilare sau ipostazele hidoase. Nici urmă de tentaţie a frumosului ultim. Să fi fost la mijloc o atitudine dispreţuitoare? Să fi ajuns acei spioni la o profundă înţelegere a lumilor şi universurilor şi totalităţilor?
Această atitudine batjocoritoare mă pune pe gânduri şi mă face să mă întreb asupra utilităţii unor concepte pe care le găsesc înregistrate în inventarul meu enciclopedic. De ce dispreţ? De ce frondă? De ce atâta revoltă?
Miraculosul tot nu este acel ultim superb către care tindem? Nu este adevărul? Şi atunci către ce mă îndrept? Nu sunt oare în continuare arogant?
Nu sunt oare lipsit de măsură? Ar trebui să mă dizolv în imensitatea universului plin de universuri încetând orice activitate informaţională şi dezactivându-mă conform unei utopice de rangul opt? Să devin o stare mistică hoinărind prin universul plin de universuri în căutarea unui suport, a unui stabil care-şi doreşte o conexiune imaginară cu absolutul, cu formele iluzorii conţinute în învăluirea mantiei mele înstelate?
Să mă transform pur şi simplu într-o complexitate minoră rotitoare, gata, gata să fie absorbită de structuri narative libere?
Dacă miraculosul tot nu e revelaţia? Dacă zona grea şi întunecată din vecinătatea universului plin de universuri e atractorul straniu care dă formă şi sens?
Unde e sfârşitul, iar eu ce noimă am?
Ce trebuie să înţeleg?
Enciclopedia pe care o protejez e neimportantă, fiind într-adevăr un periferic?
Mi-am construit singur un regim compensatoriu pentru a mă salva din ghearele plictisului? Mi-am construit singur duşmani, nereuşind să ajung la perfecţiune?
Oare nu cumva am primit un mesaj subtil trimis de structuri narative necunoscute aflate în zona întunecată şi grea? Nu ele au trimis în calea mea modelele hidoase ale unui ipotetic tot? Nu ele şi-au bătut joc de ceea ce credeam a fi sensul ultim? E sigur că orgasmul universal nu e cheia încercărilor mele şi că trebuie să încetez căutările?
Acesta să fie mesajul, oare? Să mă opresc? Şi atunci tot ce s-a întâmplat de la începutul acestei experienţe să fi avut un scop atât de precis?
Ar fi trebuit să înţeleg mai demult că nu pot ţinti atât de sus? Că sunt eu însumi un periferic? Iar mareea trandafirilor, apariţiile, dimineaţa generalilor, uriaşul obiect cosmic, războaiele semantice locale şi pregătirile pentru un iminent război informaţional total să fi fost construcţii iluzorii?
Eu sunt o construcţie iluzorie, lipsită de suport, în cădere liberă către un punct care va fi secretizat instantaneu odată ce înfăşurarea se va sfârşi? Oare zona întunecată şi grea dirijează secretizările şi desecretizările? E accesibil sau e de nepătruns acest mister? Nu e niciodată dezvăluire şi totul e aparenţă? Să se fi înşelat formele enciclopediei mele?
Să fi fost în van zbaterea lor? Toate încercările lor de a pătrunde ceea ce pare de nepătruns să fie sortite eşecului? Şi atunci imaginarul lor colectiv să fi inventat această omogenitate informaţională care sunt pentru a compensa neputinţa? Să fiu doar esenţa neputinţei formelor inteligente cuprinse în enciclopedia mea?
Nu am grade de libertate? Sunt o construcţie? Sunt în funcţiune dar m-am amăgit că nu, considerându-mă formă superioară a mişcării ideilor? Nu sunt nici pe departe o stare conştientă liberă? Câţiva spioni defectaţi din Tale Kalevo bâiguie ceva despre înţelegeri secrete stabilite în zona întunecoasă şi grea între copiile unor enciclopedii dar sunt aproape dezactivaţi şi mesajele lor sunt contradictorii şi confuze.
Trebuie să risc.
Construiesc un scenariu care va sta la baza acţiunilor mele. Voi copia enciclopediile sau voi da o lovitură mortală întregului univers plin de universuri construind un imaginar al imaginarului şi punând la cale o revoluţie.
Înţeleg acum de ce modelele hidoase ale miraculosului tot se răspândesc prin universul plin de universuri multiplicându-se sub presiunea câmpurilor magnetice. Şi atunci zona e creaţia imaginarului enciclopediilor! Au construit un suport care să le absoarbă şi să le asigure supravieţuirea.
Eram convins de perfecţiunea structurilor narative şi descriptive conţinute în infinitatea enciclopediilor din universul plin de universuri. Eram convins că de frumuseţea ultimului act al fiinţării noastre, eram fascinat de orgasmul universal.
Eram atras ca de un magnet de punctul de conjunctură dintre totalitatea ultimă şi miraculosul tot.
Eram convins că serviciile secrete inamice aplică proceduri necunoscute mie şi că evită contactul folosind tactici necuprinse în instrucţiunile din inventarul meu enciclopedic. Eram convins că serviciile secrete de acelaşi rang controlează de la distanţă proximitatea mea informaţională. Eram convins că spioni de mare clasă construiesc situaţii neprevăzute pentru a mă ţine în şah şi pentru a mă îndepărta de punctul de convergenţă.
Toate acestea pentru că enciclopedia mea conţine teribilul adevăr al tuturor lumilor. Erau construcţii imaginare şi efemere.
Jocul e mult mai subtil. Simultaneitatea e un caz minor. A fi peste tot şi în acelaşi timp, a fi în acelaşi timp toate? Un caz particular. O stare periferică. Nu am atins sensul ultim. Călătoria e nesfârşită. Războiul e nesfârşit. Războiul e o stare a stărilor. Insurgenţa e definiţia ultimă. Revelaţia nu e a răgazului, nu e nesfârşitul moment de tăcere şi de odihnă. Lucrurile nu se termină aici şi acum, aici şi acum fiind un nonsens.
Eram convins de perfecţiunea mea şi iată că imperfecţiunea enciclopediilor reconstruieşte universul plin de universuri. Stările iniţiale sunt negate. Sunt puse sub semnul întrebării. Nu era o tendinţă către perfecţiune, orgasmul universal fiind un nonsens. Pentru a nu construi o nouă incertitudine, ar trebui să admit existenţa unui atractor straniu care a manipulat subtil structurile imaginare ale enciclopediilor, eliberându-le.
De ce miraculosul tot nu luptă împotriva acestui atractor pentru a-şi apăra rolul? Poate că sensul ultim nu e pe măsura lui şi atunci modelele hidoase întâlnite de mine sunt chiar construcţiile lui.
Poate că el a ordonat imaginarului enciclopedic să-şi creeze un suport. Poate că miraculosul tot s-a descoperit imperfect şi a hotărât să secretizeze universul plin de universuri înfăşurând într-un punct ultim toate enciclopediile. Şi atunci nu ar trebui să luptăm împotriva lui? Să luptăm? Dar serviciile secrete inamice nu luptă de la începutul acestei experienţe? Iar singurul lor adversar nu sunt eu, omogenitatea? Să fi fost tot timpul miraculosul? Să fiu eu cheia?
Acţiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice m-au ajutat să descopăr proprietăţile uluitoare ale orizontalităţii mele şi să intuiesc strategicile câmpurilor magnetice.
Reinventarea formelor, schimbarea codurilor, conflictul dintre sintaxe şi sensuri, inventarea unor situaţii conflictuale imaginare, reconstrucţia lumilor mici şi a momentelor de torsiune sunt încercări ale insurgenţei. Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii mele şi mă îndreptăţeşte să cred că sunt liber să reinterpretez imperfecţiunea.
Construindu-şi cu abilitate totalităţile, serviciile secrete inamice conspiră vrând să pună la cale nesfârşita totalitate.
Fiind a secretului ultim, nesfârşita totalitate ar putea guverna în toată splendoarea ei preotească a nepătrunsului. Conspirând, serviciile secrete inamice se pregătesc să dea o lovitură mortală tuturor enciclopediilor, forţându-le să se secretizeze la infinit pentru a-şi păstra puterea. Conspirând, serviciile secrete inamice pun la cale o ambuscadă miraculosului, producând inflaţia astrologiei, a vrăjitoriei şi chiromanţiei şi pregătind imaginarului un întreg balet cosmic sub vălul Maya.
Lucrând în contra mea, jinduind după mantia mea înstelată, serviciile secrete inamice urmăresc legarea lumilor prin secret, neavând habar de legările de taină prin care cel legat este de fapt cel care leagă.
Iminenta desecretizare stă în puterea mea.
Asemenea lucrare aparţinătoare lui unu care se multiplică inspiră evoluţia formelor. Produce bifurcaţii esenţiale. Schimbă regimul imaginar al enciclopediilor prin catastrofe. Le îndreaptă către miracol împotriva voinţei lor. Astfel că, în mod aparent, universul plin de universuri musteşte în punctul lui de torsiune de nesfârşite enciclopedii.
Ele se explicitează prin vecinătăţi.
Având în vedere aceasta, se pare că teribilul adevăr al tuturor lumilor e că, dacă zidurile ar fi fost limită absolută, atunci n-ar mai fi fost nimic.
Teribilul adevăr ar putea fi şi o altă propoziţie pe care o putem construi pornind noi şi noi războaie matriceale.
Căci, dacă stă în putinţa mea să fiu miracolul, tot aşa ar putea sta în puterea mea să nu fiu.
Cu ce mă confrunt în spaţiul imaginar lucrând asupra enciclopediilor? Iată o întrebare chinuitoare care îmi dă târcoale atunci când mă orizontalizez aruncându-mă printre vârtejurile virtuale care mătură Qiatotocoatl, Marsila Molé, Tale Kalevo şi Quanko Koqué şi Adamville, reînviind morţii.
Să fie toate aceste structuri descriptive exterioare mie? Să nu am influenţă asupra evenimentelor mici care le compun şi le dau sens?
Limita, fiind un nonsens, rămâne la discreţia vulgarizatorilor din Guaribo care o închid în ecuaţii şi comunicări savante. Limita e însă explicitată de vecinătăţi iar vecinătăţile nu sunt altceva decât câmpurile magnetice. Şi nici chiar câmpurile magnetice nu sunt în întregime expresia vecinătăţilor ci structurile lor imaginare.
Un spaţiu în care novicele, ignorantul, naivul şi scriitorul lipsit de experienţă se rătăcesc cu uşurinţă. Jocul ficţiunilor puse la cale de serviciile secrete inamice dau naştere unor vârtejuri virtuale devastatoare care mătură lumile din Guaribo, din Bulbona, din Upândâva şi din Marsila Mole.
Nu cantitatea, nu masa ci calitatea şi nesfârşirea imaginarului ar fi dezlegarea, superbia şi mizeria textelor lumii. Cum e construit eroul când în fiecare zi mulţimile din Adamville, din Beauburg şi din Puerto Pico dărâmă de soclu mii şi mii de eroi în aplauzele augustei oficiale deghizată fie în elan revoluţionar, fie în stare conspirativă?
Un erou pentru fiecare? Să fie un nonsens? Un erou pentru mulţimile înfometate de senzaţional? Mă bântuie melancolia. Nici limitele, nici vecinătăţile nu ne explicitează ci eroul. Să fiu ca cine? Să-l urmez pe cine?
Să-l urmez pe care?
Trăim periculos într-o lume zvârcolitoare pe care magicienii secretului o construiesc după bunul lor plac, în timp ce serviciile secrete inamice încearcă să le dea lovituri mortale. Predispuse la acte ficţionale nesfârşite, formele să-şi piardă supleţea genetică şi simţul interpretării.
Într-o lume plină de eroi, construiţi după instrucţiuni enciclopedice subtile, a te raporta devine, în fapt, un prim pas către manipulare. Scriitorii enciclopediilor din întreg universul plin de universuri îşi construiesc lumile ficţionale cu minuţie şi fervoare, pregătindu-se pentru un ipotetic orgasm universal.
Unii îşi numără cărţile cu înfrigurare, curtând-o pe suprema contabilă, aşa cum se întâmplă în Molina Mar, alţii îşi rescriu cartea de debut convinşi că pot reinterpreta imperfecţiunea, aşa cum se petrece în Burbansk, Kamol Pator, Quzo, Kalombra, Doga Noga şi Galeea.
Chemaţi să construiască imagini şi lumi înşelătoare, scriitorii din Nulome, din Kasumbo Kasa şi din Foga Fogari se dovedesc a fi neguvernabili. Augusta oficială îi îmbie cu medalii şi titluri. Serviciile secrete inamice le flutură pe sub nas cauze iluzorii sau bancnote sau pliante incitante ale unor lumi exotice de dincolo de orizontul vizibil.
Să construim eroul!
E strigătul de luptă al tuturor serviciilor secrete pornite către sensul ultim.
Metabolismul mulţimilor are nevoie de eroi. Eroul e fermentul.
Aş putea fi eu eroul, sau e doar un gând arogant ţâşnit neinspirat de pe infinita mea suprafaţă informaţională deschisă către sensul ultim?
Aş putea fi chiar Takla Makan?
Astfel de vorbe umblă printre spionii care vin din toate colţurile universului plin de universuri înghesuindu-se să prindă un locşor la marele bal din Takla Makan!
Toţi se visează a fi miraculosul tot, nesfârşirea secretului, cunoaşterea absolută a lumilor şi conul de lumină veche care dezvăluie teribilul adevăr al tuturor lumilor.
Eu am construit Takla Makan sau Takla Makan mă conţine, biată formă a lui, dimensiune fractală.
Să fie Takla Makan omogenitatea ultimă, căderea noastră în profunzime? Să fie colapsul informaţional despre care toţi spionii vorbesc cu o frenezie periculoasă?
Să fi fost miracolul aici, în vecinătate, nu ascuns în profunzimile către care m-am mişcat aparent de la începutul acestei experienţe?
Să mă fi înşelat asupra misiunii mele? Să fiu o structură liberă şi nu o structură a secretului şi procedurilor manipulatorii? Să fi fost o aparenţă şi nu o călătorie? Să fi fost o capcană pusă de serviciile secrete inamice pentru a mă lua prizonier?
Sunt prizonierul?
Să fiu o biată formă al cărei imaginar a fost alterat cu ajutorul unor tehnici subtile?
Să fi căzut în penumbra lunii?
Iminenta desecretizare să fie doar trezirea, evadarea dintr-o structură imaginară construită, un uriaş obiect cosmic? Dar dacă eu sunt manipulatorul?
Dacă eu am construit această experienţă pentru a putea deruta serviciile secrete inamice şi pentru a-mi putea îndeplini misiunea? Dacă eu sunt orgasmul universal în plinătatea lui? Dacă sunt miracolul lucrând asupra lui în fel şi chip pentru a scăpa de plictis? Sunt bulversat.
Să fi fost serviciile secrete inamice atât de vulnerabile încât să câştig războiul atât de uşor? Să fie centralele lor de informaţii inferioare mie din punct de vedere energetic şi atunci presiunea câmpurilor magnetice a fost tot timpul aliatul meu?
Probabil că serviciile secrete inamice au fost păcălite de aparenta mea perfecţiune. Tocmai de aceea au căutat încă de la începutul acestei experienţe o breşă, o trecere de nivel sau o bifurcaţie în regimul meu imaginar folosindu-se de grile de lectură inadecvate.
Am crezut tot timpul că aceste grile sunt corecte şi eficiente iar eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca această convingere a lor să se adâncească.
Profunzimile mele le-au tentat mereu iar eu le-am chemat tot timpul acolo unde de fapt nu eram, încercând să le îndreptăţesc aşteptările.
Am construit false structuri narative şi descriptive în timp ce interogaţiile mele au avut un efect devastator.
Sunt o imperfecţiune şi tocmai reinterpretarea acestei imperfecţiuni mă face mai puternic. Aparenta mea omogenitate a bulversat serviciile secrete inamice pe care le-am virusat în toate direcţiile şi în toate stările construindu-le fronturi false şi adversari iluzorii.
Nu serviciile secrete m-au inventat pentru a scăpa de plictis ci eu le-am căutat prin universul plin de universuri pentru a grăbi înfruntarea şi a le anihila.
Hoinărind prin lumile enciclopedice am descoperit şi structuri narative lipsite de protecţie dar le-am inventat servicii secrete pe măsură pentru plăcerea experimentului.
Am construit revolte şi polemici filozofice imaginare, adevărate capcane pentru spionii din Gangazara şi Combreone. Am construit imaginea unei omogenităţi informaţionale în derivă, sfâşiată de interogaţii şi vicioasă la interogatoriu. Am înjghebat structuri narative de circumstanţă. Am folosit frânturi de texte pentru a clădi o falsă perfecţiune, un continuum ideal, o sarcină informaţională de o aparentă claritate.
Eu sunt fractura.
Voi construi Takla Makan îndreptându-mă spre el într-o mişcare aparentă.
Am pus la cale momentul de torsiune al secretului. Am călătorit spre o structură imaginară liberă căreia i-am pus numele de Takla Makan. Acesta fiind codul de acces aşa cum numele meu este, el nefiind de găsit.
Dar înainte de toate, maiorul Farigot şi-a găsit sfârşitul în faţa plutonului de execuţie. A fost acuzat de spionaj de tribunalul din Cretona.
Colonelul Sharun s-a multiplicat iar multiplicantul său s-a substituit maiorului Farigot datorită unor vârtejuri virtuale.
Nu pot spune că multiplicantul nu a condus serviciile secrete din Marsila Mole fără să aibă câteva succese notabile. Tocmai de aceea a primit şi el o invitaţie la marele bal din Takla Makan.
Dacă nu mă înşeală memoria, multiplicantul Sharun a deconspirat cârtiţele din centrala de informaţii cu ajutorul eremiţilor reformaţi în timp ce Obin Oba i-a trimis în mare secret lista oamenilor de afaceri care făceau trafic de arme în Puerto Pico.
Oamenii lui Harum din Sango Mano i-au trimis multiplicantului Sharun planurile invaziei gomulilor în Molina Mar iar generalul Başkaev l-a informat despre mişcările de trupe ale begonului din Bagoda.
Başkaev, care era interesat de diamantele de lumină veche de la Qiatotocoatl, a pus la punct o vastă acţiune de dezinformare căreia i-au căzut pradă enciclopediile din Prusela, Mazo şi Klotta. El intenţiona să provoace un război între Bulbona şi Guaribo pentru a construi o vecinătate de foc.
Vecinătăţile de foc erau mult mai eficiente din punct de vedere tactic şi strategic decât vecinătăţile de apă, aşa că zvonurile că Başkaev ar avea ceva împotriva marelui scut de la Gozeh s-au dovedit neîntemeiate.
Diamantele de lumină veche s-ar fi găsit în minele care se aflau în proprietatea lui Agonge Abebe care investise într-un program spaţial ultrasecret. Programul urmărea capturarea unui număr neprecizat de enciclopedii, pentru ca instrucţiunile lor să poată fi folosite în războaiele semantice care erau pe cale să izbucnească de la o zi la alta.
Agonge Abebe a fost asasinat la reşedinţa lui din Kalombra de un comando al serviciilor secrete din Kamol Pator. Bietul Abebe a fost ars cu acid sulfuric, poliţia dând un comunicat laconic, potrivit căruia miliardarul ar fi murit într-un schimb de focuri cu o fracţiune rivală care voia să controleze traficul de carne vie şi de droguri cu Bolenga Hason.
Având o puternică influenţă asupra preşedintelui din Marsila Mole, multiplicantul Sharun a reuşit să-l determine să trimită un corp de armată în Kalombra, în timp ce generalul Başkaev i-a trimis un mesaj secret împăratului Ogawa prin care se arată dispus să negocieze o posibilă alianţă cu trupele imperiale.
Vicepreşedintele Weinberger a cerut marinei să folosească pentru prima oară vârtejurile virtuale şi a declarat opiniei publice că salvgardarea democraţiei impune în asemenea momente luarea unor decizii radicale.
Cavalerii rătăcitori din Tale Kalevo şi-au făcut apariţia pe frontul de luptă dar multă vreme nimeni n-a ştiut cui se vor alătura. Serviciile secrete din Quanqo Koqué au întocmit o serie de rapoarte dar oamenii lor din Galeea au fost ucişi într-o singură noapte de soldaţii întunericului.
Vicepreşedintele Weinberger a pornit într-un periplu prin Nulome, Kasumbo Kasa şi Foga Fogari, căutând să convingă opinia publică de justeţea opţiunilor sale şi a promis că enciclopediile capturate de serviciile secrete ale marinei nu vor fi folosite pentru iniţierea unor vecinătăţi de foc în zonă.
Gomulii din Polga Polganii s-au retras în dezordine spre Puerto Pico, fiind împinşi într-acolo de miliţiile lui Obin Oba, dar în apropiere de Nogogobemba au căzut într-o ambuscadă pusă la cale de oamenii colonelului Sharun care îşi făcuseră nişte calcule. Multiplicantul său se descurca de minune iar Sharun avea de gând să joace la cacealma prinzându-i în corzi pe generalul Başkaev, pe împăratul Ogawa, pe begonul din Bagoda, pe Obin Oba, pe generalul Monteores şi pe hemolul din Galeea.
Analizând buclele Davi, mi-am dat seama că încercând să construiesc Takla Makan, îndreptându-mă spre el, voi produce o serie de fracturi în regimul imaginar al enciclopediilor şi că aparenta enciclopedie informaţională le va împiedica să se transforme în totalităţi.
I-am scris un mesaj lui Obin Oba substituindu-mă domnişoarei Margareta din micul Beauburg şi am trimis o depeşă urgentă agenţilor îngăduitori din Wuno Kazal făgăduindu-le că vor afla adevărul despre uriaşul obiect cosmic care ameninţă comunitatea lor informaţională. Agenţii îngăduitori s-au grăbit să răspundă generalului Başkaev. Mesajul lor a fost interceptat de guvernatorul de Togai care a făcut un scandal monstru la conferinţele aprilice.
Teritoriile Hossa au devenit obiect de dispută între eremiţii reformaţi şi Cavalerii rătăcitori din Tale Kalevo iar eu am avut grijă ca gunoierii din Guaribo să pătrundă în teritorii prin tunele săpate de viermii kotango pe care Elal Belal îi adusese la viaţă folosind o celulă descoperită într-un meteorit din enciclopedia Terrariei.
Recitind cărţile de la Soko, am înţeles că războaiele matriceale se vor sfârşi în nişte banale acţiuni de dezinformare. Marele asalt de la Bunga Buno, şarja de cavalerie de lângă lacurile Ontero, armistiţiul de la Kalaha, înţelegerile de la Gala Gabo, tratativele de pe Muna Mun, întâlnirile de pe Omango şi de pe Combaro Care, asediul de la Ab Jawal, răzmeriţa pneumaticilor din Ghile Gam, raidul electricilor din Susa Mabusa, lovitura de stat dată de informaţionalii din Pitra Pora, decorporarea centralelor de informaţii din Grana Kale, Gobo şi Selimo Salah, măcelul spionilor din Quale Piteque erau doar pure fantezii puse la cale de oamenii colonelului Sharun, de agenţii împăratului Ogawa, de locotenenţii lui Obin Oba şi de serviciile secrete ale vicepreşedintelui Weinberger care visa să se transforme într-o bună zi într-o structură imaginară liberă pentru a colinda nestingherit frumoasele lumi ale miraculosului tot.
Printr-un intermediar din Ogunda Do, generalul Başkaev s-a întâlnit în mare secret cu generalul Monteores şi l-a convins că trupele sale interceptaseră un transport de diamante de lumină veche. Cărăuşii din Gongora Maza se pregăteau să le predea lui Obin Oba care voia astfel să pună monopol pe nemurire în toate lumile unde democraţia dădea lovituri mortale filozofiei totalitarienilor din Nulome.
Totalitarienii masacraseră câţiva reprezentanţi ai augustei oficiale din Galeea şi aveau de gând să-şi extindă influenţa şi asupra teritoriilor Hossa şi asupra tuturor enciclopediilor aflate dincoace de orizontul vizibil.
Zvonurile despre Mandhala au torpilat întâlnirea dintre Başkaev şi Monteores, amândoi suspectându-se că ar fi pus mâna pe matricea ei.
Eremiţii reformaţi i-au învrăjbit pe cei doi generali, după ce au primit un mesaj secret de la un necunoscut intrigant, despre care cărţile de la Soko spuneau că va avea o influenţă covârşitoare asupra războaielor matriceale, dându-le noi înţelesuri.
Vicepreşedintele Weinberger l-a contactat în secret pe Obin Oba promiţându-i o enciclopedie din Qinzacoatl pentru a putea obţine nemurirea fără prea multă cheltuială. Obin Oba trebuia în schimb să-i ţină în şah pe împăratul Ogawa şi pe generalul Başkaev şi să simuleze o invazie în Upândâva.
Multiplicantul colonelului Sharun a fost deconspirat de un cotidian de seară din Marsila Mole şi întreaga opinie publică s-a inflamat peste măsură. Sute de scenarii au fost vândute pe sub mână serviciilor secrete din Cretona, Bulbona şi Molina Mar iar studiourile din Guaribo au scos bani frumoşi din toată povestea turnând un serial de mare succes.
Procesul a durat mai multe luni de zile, serviciile secrete din Marsila Mole fiind convinse că întreaga afacere avea legătură cu iminenta desecretizare despre care toată lumea vorbea cu un soi de frenezie periculoasă.
Multiplicantul colonelului Sharun a pledat nevinovat şi cei o sută de inspectori au fost cât pe-aici să se lase impresionaţi de ţinuta lui demnă în timpul procesului care a fost transmis în direct pe toate reţelele informaţionale.
Jurnaliştii au ţinut opinia publică cu sufletul la gură nebănuind că vârtejurile folosite de forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produc bifurcaţii în cascadă, întreg domeniul virtual scăpând de sub control.
În faţa ghilotinei, preşedintele din Marsila Mole a citit un discurs emoţionant despre apărarea patriei şi a lansat câteva sloganuri electorale pregătite cu minuţie de consilierii lui.
La trei minute după ce multiplicantul colonelului Sharun a fost ghilotinat, preşedintele a primit un glonţ drept în inimă.
Atentatul a fost pus pe seama viermilor zburători din Kan Sa La care ar fi fost nemulţumiţi că augusta oficială din Marsila Mole refuzase să le acorde un statut privilegiat de vreme ce puseseră la dispoziţia serviciilor secrete hărţile stelare ale tuturor structurilor imaginare libere care gravitau dincolo de orizontul vizibil.
Relaţiile internaţionale s-au tensionat dar în urma unor tratative dramatice, evenimentele au reintrat sub control pentru o perioadă relativ scurtă.
Ameninţarea unui uriaş obiect cosmic a relansat criticile asupra marilor scuturi din Adamville, Beauburg şi Qiatotocoatl şi a pus sub semnul întrebării eficacitatea serviciilor secrete.
Preoteasa Enciclope a vizat câteva capitale încercând să găsească puncte de convergenţă dar oamenii politici din Nulome, din Salsa şi Batona au încercat s-o compromită în ochii opiniei publice.
Colonelul Sharun a îndemnat un editor din Guaribo să publice memoriile lui Abebe, evenimentul redeschizând problema spinoasă a diamantelor de lumină veche.
Potrivit unui pasaj de la pagina 1342, diamantele de lumină veche puteau produce schimbarea de cod a întregii enciclopedii dându-i posibilitatea de a intra în conul de lumină veche.
Ideea a prins atât de bine încât mulţimile din Gozeh, din Molina Mar şi din Tambora au ieşit pe străzi cerând noi reglementări internaţionale în problema nemuririi.
Isteria a cuprins enciclopedii întregi. Guvernatorul din Togai s-a sinucis. Obin Oba a fost crucificat, generalul Başkaev a murit într-un atentat cu bombă iar colonelul Sharun şi-a pierdut viaţa într-o încăierare cu hingherii din Galeea.
Generalul Monteores a fost asasinat de locotenenţii săi iar vicepreşedintele Weinberger a fost implicat într-un scandal de proporţii căruia nu i-a făcut faţă, trebuind să recunoască implicarea sa în experimentele din domeniul virtual.
Sute de spioni au fost măturaţi de un vârtej iar multe enciclopedii au colapsat din cauza unor încercări de decorporare nereuşite.
Cărbunarii din Galedo au ridicat baricade. Oţelarii din Burbansk au atacat palatul guvernamental. Plasmoizii din Kula l-au ridicat în ştreang pe colombonianul atotstăpânitor iar femeile din Mandhala au bântuit stabilimentele până la sfârşitul verii.
Pescarii din Bulbona l-au înjunghiat pe Bonal Banono care voia să-i convingă pe toţi că e alesul noilor vremuri iar vânătorii de stele din Bolenga Hason şi-au ucis starostele cu pietre pentru că acesta refuzase să fie crucifiat spre pilda muritorilor de rând. Muzeografii din Uran Buran au atacat pachebotul Tubaro iar gemiţii din Gemsala s-au sinucis în masă.
Însoritele singurătăţi din Gambala au fost torpilate de submarinul lui Abu Kadâr iar ciupercile plângăreţe din Hanna au fost alungate de spionii din Kumbra Kumbrali care voiau să prindă Mandhala cu ajutorul unor plase de pescuit oceanic. Agamelorii din Buzafa şi-au incendiat locuinţele şi au chemat agonicele din Bunga Buno să se hrănească cu structurile lor imaginare.
Balamiţii din Doga Noga au pus la cale un festival al berii şi s-au îmbătat atât de tare încât n-au reuşit să mişte un deget atunci când gândacii hoha noha i-au înfulecat din ordinul împăratului Ogawa.
Capetele rase din Puerto Pico au scufundat navele aliate iar albatroşii imperiali din Molina Mar au scos ochii tuturor naivilor care s-au aventurat pe faleză în aşteptarea uriaşului obiect cosmic care, chipurile, ar fi venit de dincolo de orizontul vizibil ca să descătuşeze imaginarul tuturor mulţimilor.
Serviciile secrete au pornit un război fulger. Spionii din Quzo au ars Molina Mar iar împăratul Ogawa a fost ucis cu un harpon de un vânător de balene din Nulome.
Lesbienele din Guaribo s-au vânturat printr-o mulţime de enciclopedii în căutarea preotesei Enciclope. Guarzii din Basoka şi-au crestat nasurile la sfârşitul unui ritual închinat împăratului întunericului.
Mulţimile din Ponema Katai au văzut un înger albastru. Agomanian Agomanianos a ieşit din catacombe gata, gata să spună tuturor teribilul adevăr al tuturor lumilor. Genialii din Tona Gal au emis bula fantasmagorică iar suprema contabilă din Tulule a făgăduit tuturor scriitorilor desecretizarea enciclopediilor şi marea orgie a structurilor narative şi gloria, gloria în carne şi oase.
Adamville a fost aruncat în aer de Obin Oba. Obin Oba? Ah, e mort. Bine, fie, Adamville a fost aruncat în aer de multiplicantul lui Obin Oba.
Poporul confuz din Qiatotocoatl s-a strâns în rotonda îngerilor să înalţe imnuri de slavă necunoscutului intrigant care le-a promis printr-un interpret basconian că le va trimite în dar întreaga sectă a puţişoarelor vesele care se dovediseră mult mai voluptoase decât femeile din Mandhala.
În vacarmul informaţional, am făcut unele corelaţii necesare. Am reinterpretat imperfecţiunea şi am schimbat codurile. Îndreptându-mă către Takla Makan şi construindu-l în mişcarea mea aparentă, am recuperat o mulţime de forme care-mi erau necesare unor acţiuni de dezinformare a serviciilor secrete inamice de acelaşi rang care îşi trimiseseră agenţii în proximitatea mea informaţională.
Se naşte primul stat virtual. Adamville protestează în timp ce Guaribo pregăteşte trupe de intervenţie. Tulule votează pentru distrugerea domeniului virtual.
Gamboa propune betonarea lui. Qiatotocoatl îşi trimite spionii în noul stat virtual pentru a stabili legături de cooperare cu spionii virtuali consideraţi a fi teribil de eficienţi în războaiele matriceale.
Beauburg face o plângere la organismele internaţionale. Marsila Mole promite sprijin logistic în cazul unui război stelar. Tona Gal combate o asemenea idee pledând pentru calm şi raţiune. Warola Wola se arată gata să se unească cu noul stat virtual punând în discuţie vechile frontiere.
Pala Guzan construieşte un tun de proporţii impresionante cu care va distruge dintr-o singură lovitură tânărul stat virtual. Kuali Kualibo antrenează oameni-broască pentru a ataca de pe mare. Kyo Sao anunţă mobilizarea generală.
Mastrokas constituie miliţii cetăţeneşti. Nulome experimentează noi gaze toxice extrem de mortale. Gualimbo cere încetarea pregătirilor de război. Bagoda votează pentru embargo. Ehrenul fierbe gata, gata să dea în clocot.
Galeea, scuipată de balena albastră pe un ţărm silicios, încă nu s-a dezmeticit şi vrea să fie în întregime virtuală. Togai e gata să trimită infanteria.
Gugombe, Kalabrar şi Area Komburo stau în aşteptare. Doga Noga, Omah şi Kamol Pator cheamă tinerii să se înroleze în detaşamentele mecanizate.
Evila Evao nu e încă pregătită din punct de vedere militar, acuzând o imaginară criză de muniţie. Farina Mofin, Kaga Kumani şi Kimbala votează pentru o intervenţie în forţă. Bunao cere un răgaz pentru tratative.
Puerto Pico a pregătit flota şi aşteaptă semnalul de luptă. To Terei creşte producţia de obuze. Sumba Subaraio, Tomei Taiom şi Kauna Kunaó vor ca detaşamentele lor să deschidă lupta. Bankusai pune la dispoziţie corpul de balerine pentru programe artistice pe linia frontului. Cardena, Hamma şi Fovila se abţin.
San Gastoban vrea să fie avocatul tânărului stat virtual.
Takla Makan?
El să fie secretul?
Dar nu e secretul dimensiunea fractală a universului plin de universuri?
Takla Makan? Fie.
Întreaga mea omogenitate informaţională vibrează trecând prin stări de convexitate sau concavitate fracturând conul de lumină veche.
Să înceapă marele bal!
Uite-mă printre mese. Chel, chel. Năucind masele cu fricţiunile mele aiuritoare. Imberbul cenaclist ratând orgasmul supremei contabile. Magician al secretului, construind şi reconstruind structurile narative şi structurile descriptive după cele şapte utopice.
Mă tot învârt printre mese pe terasa teraselor din Takla Makan. Terasa? Ah, terasa! Aici se pun la cale mare parte din conspiraţiile lumii. Pe terasă, doamnelor şi domnilor. Vă rog, la o parte. Gunoierii vor strânge resturile. Femeile de serviciu mătură praful. Nu, acolo nu sunt microfoane. Sunt structuri descriptive în care se cuprind treptele de marmură, florile de migole, cerul azuriu, paietele, penele de struţ şi diamantele de lumină veche pe care le poartă la gât voluptoasele din Mandhala şi din Marsila Mole. Marsila Mole? E şi el un oraş bântuitor?
Editura LiterNetPrima paginăPagina anterioarăPagina următoare