

Frank Herbert
Bill Ransom

PANDORA

Factorul Înaltare
(Titlul original: The Ascension Factor





De felu-i, mila-i sloboda de sila.
Ea picura din cer, ca ploaia lina,
Pe joasele câmpii, de doua ori
Cu binecuvântarea: celui ce da,
Si celui ce primeste. Puternica
Între puternici...
? William Shakespeare, Negutatorul din Venetia,
Biblioteca din Vashon


JEPHTHA TWAIN ÎNDURA cele mai cumplite chinuri din ultimele trei zile. Calaii Sindicatului Razboinicilor erau profeŹsionisti: pentru ei ar fi fost o adevarata rusine ca victima sa moara prea devreme. De când intrase pe mâinile lor ? de trei zile ? nu lesinase nici macar o singura data. Îsi dadusera foarte repede seama ca amarâtul nu le va folosi la nimic. Agonia aceasŹta era pedeapsa pentru ca îi facuse sa-si piarda timpul cu el. Dupa torturi, îi înfipsesera cârlige în carne si-l agatasera pe peŹretele din obsidian al promontoriului. Nu-si facuse nici o iluzie, stia de la început ca acolo va ajunge. Cei care se opuneau regiŹmului erau adesea spânzurati în cârlige si lasati sa moara sub privirile întregii asezari. Sensul precis al acestei lectii nu fusese niciodata foarte clar.
Era noapte când cei trei din Sindicatul Razboinicilor îl agaŹtasera în cârlige. Îl rapisera tot la adapostul întunericului, iar Jephtha considerase acest lucru drept o dovada de lasitate. Cu greu, reusi sa deschida pleoapa stânga; era mai putin umflata decât cealalta. La orizont, deasupra obrazului negru al oceanuŹlui, se ghiceau razele timide trimise de zori sa spioneze printre stele. Luminile unui hidrobuz cu navetisti se îndreptau greoi spre cheiul asezarii de dedesubt. Ca si celelalte, era întesat cu muncitori care lucrau la Proiectul Nava Neantului.
Numeroase hidrobuze patau întunericul de nepatruns al oceanului, pe traseul dintre satul din Kalaloch si complexul turŹnului de lansare. Un labirint de conducte organice si diguri din piatra împânzea tarmurile Kalalochului, asigurând buna desfasuŹrare a noilor proiecte de acvacultura initiate de "Comertul Tritonian". Dupa ce echipamentul de pescuit îi fusese confiscat, iar licenta retrasa, Jephtha încercase ? fara succes ? sa se angajeze în cadrul unuia dintre aceste proiecte. Partenerul sau pastrase pentru sine doi pesti în loc sa-i declare la depozitul portului. "Noua strategie economica" a Directorului interzicea acest luŹcru, iar agentii sai îi pedepsisera crunt pe cei doi pescari, ca sa dea tuturor o lectie.
Când zorile luminoase îsi facura aparitia la orizont, Jephtha se simti deodata mai usor. Parca nu-si mai simtea corpul. Sinele sau se debarasa de durere si, ca un pestisor care se zbate sa scape din mâna pescarului, reusi sa iasa din învelisul sufocant al carnii chinuite. Se opri la câtiva metri departare, deasupra unei stânci, privind înapoi spre propriul sau trup însângerat La aceasta latiŹtudine sudica, zilele pandorane durau aproape paisprezece ore. De câte ori aveau sa mai respire plamânii sai perforati? Câta viata mai ramasese în sacul acela cu forma umana?
Marica, îsi aduse aminte, Marica mea si cele trei odrasle ale noastre! Sindicatul Razboinicilor m-a amenintat ca-i va urŹmari si pe ei...
Îsi vor închipui ca Marica le ascunde ceva. Vor pretinde ca femeia împreuna cu micutii ei erau periculosi pentru întreaga suflare din Kalaloch. Vor începe cu copiii, pentru a o convinge sa vorbeasca, dar ea nu putea spune nimic. Pentru ca nu stie nimic. Jephtha închise strâns pleoapa ochiului sanatos, scaldat în sânge si coplesit de remuscari.
"Echipa speciala" a Directorului îi înfipsese în piept si spiŹnare cârlige pentru maki; cârlige din otel, cu vârful de marimea degetului mare. În lumina proaspata a zorilor, îi straluceau ca o armura pe piept. Forfacele si plumbii îi atârnau pâna la geŹnunchi, precum o fustanela. Lumina reflectata de cârlige, ca si mirosul de sânge, aveau sa atraga Nemilosul ce îl va ucide.
Jephtha pusese momeala în mii de cârlige ca astea. Acum atârnau liber pe lânga el, scotând clinchete la fiecare miscare a sa, la fiecare adiere a brizei. Atârna în doua duzini de cârlige ? douasprezece înfipte în piept, douasprezece în spinare. Probabil ca numarul avea o semnificatie anume, dar nu i-o dezvaluisera, însa aflase de la ei raspunsul mult cautat.
Fantomele exista cu adevarat! îsi repeta de câteva ori în minte: Fantomele exista cu adevarat!
Toti auzisera despre Fantome, dar nici unul dintre cunoscutii lui nu întâlnise vreuna. De câteva luni, holovizoarele, televizoaŹrele sau aparatele de radio captau misterioasele emisiuni difuzate de "Postul-Fantoma". Nimeni nu se îndoia ca acest post apartiŹnea Fantomelor. În sate circulau povesti despre lupta lor destinata înlaturarii de la putere a Directorului ? Raja Flattery ? si a calailor care-l slujeau. În fiecare Jurnal de Noapte apareau comentarii despre activitatea lor subversiva: deturnarea livrarilor, furturi de alimente, sabotaje. Tot ceea ce deranja cauza Directorului era pus pe seama Fantomelor, care devenisera responsabile chiar si de producerea calamitatilor naturale. "Postul-Fantoma", folosinŹdu-se de oameni priceputi si echipamente sofisticate, intervenea abuziv pe frecventele oficiale, transmitând informatii menite sa subrezeasca încrederea populatiei în Director.
Jephtha încercase de mai multe ori sa se alature Fantomelor, soptindu-si pe la diverse usi intentiile. Însa nu primise nici un raspuns. "Postul-Fantoma" facuse ca speranta sa renasca în el; hotarâse sa lupte de unul singur. Acum era convins ca asa actioŹnau Fantomele: fiecare pe cont propriu.
Îsi propusese sa distruga însusi sediul puterii ? centrala elecŹtrica principala, plasata între Kalaloch, asezare industriala aflata în plina expansiune, si locuinta personala a Directorului.
Obiectivul ales de el era o instalatie de obtinere a hidrogeŹnului, care furniza hidrogen, oxigen si electricitate pentru toti antreprenorii reuniti de programul spatial. Aruncarea în aer a centralei ar fi lasat în pana, o vreme, fabrica orbitala si pretiosul Proiect Nava Neantului. Jephtha îsi spusese ca locuitorii saraci ai Kalalochului oricum nu beneficiau de avantajele acestei inŹstalatii. Mii de oameni nu aveau electricitate în case; Proiectul si Flattery ar fi urmat sa sufere cel mai mult. Bietul pescar ar fi trebuit însa sa-si imagineze ca Securitatea se gândise deja la asta si, în consecinta, era pregatita.
Interogatoriul se desfasurase dupa vechiul tipic. Îl prinseseŹra fara nici o problema, apoi îl obligasera sa stea trei zile în picioare, dezbracat, cu capul acoperit de o gluga, în timp ce îl torturau din simpla placere. Sângerarea încetase aproape total, dar asta facea ca mustele sa se lipeasca în numar si mai mare de ranile deschise. Doua Aripi Plate ? demoni veninosi ? urcara pe piciorul sau stâng, fluturându-si aripile într-un fel de ritual, însa nici una dintre ele nu-l muscara.
Nemilosi, se ruga el. Daca tot nu mai am scapare, atunci prefer sa mor cât mai repede, sub coltii unui Nemilos, si nu ciugulit putin câte putin. De asta îl si agatasera aici ? ca momeaŹla pentru Nemilosi. Demonul cu gluga se va repezi napraznic, ca de obicei, aducând moartea omului si gasindu-si propria pieiŹre în cârligele de otel. Pielea sa avea sa fie vânduta la un pret bun, în târgul satului. Pescarul stia ca, pentru calaii lui, acesta era un prilej de distractie: îi auzise când planuisera sa împarta câstigul obtinut de pe urma pieii. Setea îi uscase gura atât de tare, încât buzele îi crapau la fiecare acces de tuse.
În viata sa amarâta si împovarata de foame, Jephtha îndrazŹnise sa spere doua lucruri: sa se alature Fantomelor si sa o zareasca pe Sfintia Sa, Crista Galii. Facuse tot posibilul sa-si atinga primul ideal. Acum, agatat de peretele stâncos care domiŹna Cartierul General al Directorului, încerca sa distinga detalii ale activitatii din impunatoarea locuinta; imaginea formata îndaŹratul ochilor plutea într-o ceata din ce în ce mai întunecata.
Una dintre siluetele acelea ar putea fi a ei. Ceata ameninta sa puna stapânire si pe mintea lui. Îsi umfla pieptul decorat cu cârlige, gândind: Daca as fi Fantoma, as scoate-o de-acolo.
Crista Galii, întruchiparea puritatii, era o tânara de douazeci si patru de ani nascuta printre frunzele uriase ale junglei de alge. Misterul plutea în jurul ei precum o aura. Cu cinci ani în urma, când oamenii lui Flattery distrusesera un pâlc solitar de alge, Galii aparuse la suprafata printre resturile carbonizate. Modul în care fusese crescuta sub apa si apoi redata omenirii reprezenta una dintre acele enigme pe care Jephtha si familia sa le numea "miracole". Se zvonea ca tânara fata oferita de alge era speranta întru salvarea Pandorei. Ca va da hrana celor flamânzi, îi va tamadui pe cei bolnavi, va aduce pacea în sufletele muribunziŹlor. Dar Directorul, un Preot-psihiatru, o tinea sub cheie, departe de contactul cu restul oamenilor.
"Are nevoie de protectie", spusese Flattery. "A fost cresŹcuta în mijlocul algelor. Mai întâi trebuie sa stie ce înseamna sa fii om."
Ce ironie! Tocmai Flattery se apucase sa o învete cum sa fie om! Jephtha, caruia dureroasa transcendere îi limpezise minŹtea, îsi dadea seama ca fata devenise prizoniera Directorului, la fel cum restul pandoranilor fusesera transformati în sclavi. Pâna acum, lanturile pescarului fusesera invizibile: lanturi ale foamei, lanturi ale propagandei, lanturi ale fricii; toate îi zdranganisera în cap asemenea unui clantanit de dinti.
Se ruga tot sinea sa ca Securitatea sa nu-i gaseasca pe Marica si pe cei trei copii. Asezarea se întinsese, iar oamenii se ascundeau printre ceilalti oameni precum pestii între pesti.
Cine stie? Poate ca...
Îsi scutura capul, provocând clinchetul cumplitelor cârlige. Nu mai simtea nimic, în afara brizei racoroase care plutea pe deasupra refluxului de dimineata si îi aducea în nari mirosul de iod al algelor putrezind pe tarm.
Acolo! La hubloul acela din cladirea principala...
Imaginea disparu si inima lui Jephtha porni sa bata dureros de repede. Ochiul sanatos nu se mai putea focaliza, întunericul coborâse din nou peste el, însa pescarul era sigur ca zarise silueŹta luminoasa a Cristei Galii.
Nu stie ce se petrece, îsi spuse el. Daca ar sti ce monstru este Raja Flattery, si daca i-ar sta în putinta, l-ar distruge. Sunt sigur ca, daca ar sti, ne-ar salva pe toti.
Gândurile sale se întoarsera din nou la Marica si la cei trei micuti. Nu erau atât gânduri, cât vise. O vazu traversând un platou înalt, mâna în mâna cu copiii. Soarele aflat pe cer straluŹcea puternic, dar nu pârjolea, iar insectele disparusera. Umblau desculti pe stratul moale de iarba presarat cu mii de flori...
Strigatul strident al unui Nemilos îl scoase brusc din reverie. Stia ca nu existau câmpuri fara insecte, si nicaieri pe PandoŹra nu puteai umbla descult printre flori. Stia ca Securitatea din Vashon si Sindicatul Razboinicilor erau recunoscuti pentru inŹsistenta, eficienta si brutalitatea lor. Daca pornisera pe urma Maricai si a copiilor, atunci aveau sa-i descopere, oriunde s-ar fi ascuns. Ultima sa speranta era ca Nemilosul sa-l ucida înainte ca ramasitele familiei sale sa fie atârnate în cârlige alaturi de el.




Înca o data, am permis unui Preot-psihiatru sa ucida zeci de mii de Insulari si Tritoni ? semeni de-ai nostri. Acest nou PP, Raja Flattery, îsi spune "Directorul", dar zilele îi sunt numarate. De-acum încolo nu vom mai linge mâna puterii, si nu ne vom mai dezveli ceafa în fata caŹlaului.
? Prima emisiune a Postului-Fantoma
5 Bunratti 493


ÎNTÂIA RAZA DE SOARE care trecu prin fereastra din plasmasticla mângâie cu degetele sale rozalii suprafata unei perŹne imaculate. Apoi alunga valul întunericului de pe mobilierul sarac, dar plin de culoare ce contrasta cu cenusiul peretilor. Cubiculul, desi ancorat ferm pe solul tare al continentului, oglinŹdea traditiile unei culturi ce plutise liber, timp de cinci secole, pe oceanul neîntrerupt al Pandorei.
Insularii, adevarati vrajitori în domeniul bioingineriei, conŹstruiau totul din materie vie: canile, farfuriile, faimoasele scaune-câine, izolatiile, piesele asamblabile, covoarele, dulapurile si chiar insulele. Acest cubicul avea mobila organica si oferea ocuŹpantului un teanc de bilete care se puteau preschimba foarte usor în cupoane pentru hrana. Cupoanele pentru aprovizionarea pe piata neagra reprezentau un pret destul de ieftin platit de DirecŹtor pentru asimilarea unei culturi ? cultura insulara ? care se ciocnise cu piatra continentului tocmai atunci când el se pravaŹlea de pe orbita în apele oceanului.
Pe unul dintre pereti fusese agatata o tapiserie. Formele si culorile se însufletira sub mângâierea razelor de soare: pesti coŹlorati în albastru si rosu înotau pe la margini, aripioarele lor delicate împletindu-se cu frunzele uriase ale algelor verzi; petale albastre si tulpini portocalii se uneau la baza desenului pentru a alcatui un Oracol stilizat. O fiinta diafana dormea pe patul de sub tapiserie, pieptul sau ridicându-se si coborând usor, în ritmul respiratiei linistite.
Noaptea si umbrele sale plecara în fuga de la fereastra. Insularii iubisera dintotdeauna lumina; pe vremea când îsi conŹstruiau insule, aveau grija ca razele de soare sa patrunda peste tot în locuintele lor. Chiar si acum, când aproape toti ramasesera ancorati pe solul ferm al continentului, faceau astfel încât sa se bucure cât mai mult de caldura binefacatoare a luminii. În casele lor din adâncuri, Tritonii atârnau picturi care înfatisau realitatea aflata dincolo de peretii protectori. Insularii preferau soarele, briza, viata, si mirosurile ei.
Cubicului acesta era mic si saracacios, însa plin de lumina. Fusese construit cu autorizatie, în cartierul negustorilor, si oaŹmenii Directorului îl inspectau adesea. Ocupa o parte din etajul al doilea al Asului de Cupa, noua cafenea din portul Kalaloch. O uriasa ceasca alba de cafea fusese agatata de tija din metal de sub fereastra.
Aproape simultan cu respiratia fetei adormite, valurile oceaŹnului loveau timid în zidul cafenelei. Din când în când se auzea cârâitul vreunei pasari trezite din somn sau rafalele de vânt treŹcând prin velatura barcilor ancorate în port; pieptul fetei se oprea brusc, pret de câteva clipe, apoi îsi relua miscarea linistita.
Zorile luminasera camera suficient de puternic pentru a se putea distinge o silueta asezata în apropierea patului, nemiscata si cu toate simturile la pânda. Din când în când ducea o cana la gura, apoi o aseza la loc pe genunchi. Silueta statea cu spatele la perete, lânga fereastra si capul patului, supraveghind intrarea în cubicul. Cana era un produs insular din lemn de esenta tare; razele de soare aruncau scântei la atingerea cu incrustatiile din sidef. Mâna care o ducea la gura era de barbat: nici delicata, nici batatorita.
Barbatul se apleca în fata, contemplând somnul adânc al fetei si ochii ei deschisi. Înaintarea victorioasa a luminii deasupra golŹfului de dincolo de fereastra se reflecta în accentuarea conturului umbrelor din interior si retragerea continua a acestora.
Privitorul, Ben Ozette, trase patura peste umerii goi ai fetei, ferind-o de umezeala neplacuta a zorilor. Pupilele ramasesera dilatate în irisul verde al ochilor ei, desi soarele începea sa straŹluceasca puternic. Ben îi coborî pleoapele cu degetul mare, lucru care nu paru sa o deranjeze. Fiorul necontrolat ce trecu prin trupul barbatului, din talpi pâna-n crestet, nu se datora aerului rece al diminetii.
Fata era o simfonie în alb ? par alb, gene albe, sprâncene albe, piele nepatata si neteda ca portelanul... Parul aspru fusese tuns astfel încât sa-i scoata în evidenta fata, iar la spate îi cadea pâna aproape de umeri. Totul se potrivea perfect cu ochii aceia verzi si stralucitori.
Barbatul întinse nehotarât mâna spre perna, apoi si-o trase înapoi. Profilul sau scotea în evidenta pometii puternici, nasul acvilin si sprâncenele înalte mostenite de la stramosii sai Tritoni. Ca reporter la Holoviziune, Ben Ozette îsi câstigase faima pe întreaga planeta. Figura sa devenise tot atât de familiara ca si cea a unui frate sau a unui sot. Oricine îi recunostea imediat vocea. Dar în activitatea sa ilegala, la Postul-Fantoma, activa ca scenaŹrist si regizor în vreme ce Rico iesea la lumina ? deghizat, desiŹgur, în curând, mânia dezlantuita a lui Flattery se va abate asupra familiilor, prietenilor si colaboratorilor lor.
Nu avusesera la dispozitie suficient ragaz pentru a pune la cale un plan. În timp ce înregistrau pentru un reportaj saptamâŹnal, amândoi observasera cum toti, inclusiv membrii Securitatii, stateau departe de raza de sensibilitate a microfonului. La urmaŹtorul reportaj nu mai statura locului, ci se repezira cu microfonul în dreapta si-n stânga, raspândind panica. Iar noaptea trecuta, nimeni nu le mai statuse în cale. Rico se ocupase de restul detaliilor. Gândul ca vor fi vânati de slugile lui Flattery îi aduse un pic de uscaciune în gura. Sorbi înca o gura de apa.
Poate ca este adevarat, îsi spuse. Poate ca fata asta a fost creata în mod deliberat. Este prea minunata, prea perfecta penŹtru a fi un accident.
Daca însemnarile Directorului spuneau adevarul, Crista Galii era o constructie a algelor, si nu o fiinta nascuta de oaŹmeni. Doctorul care o examinase imediat dupa ce fusese scoasa din apele oceanului apreciase în raportul sau ca era vorba de "o albicioasa cu ochii verzi, în vârsta de aproximativ douazeci de ani; tulburari de respiratie pricinuite de înghitirea apei sarate; agitata, memoria recenta excelenta, memoria îndepartata destul de slaba, probabil absenta..."
Trecusera cinci ani de când rasarise din apa, plonjând, prin intermediul emisiunilor informative, în casele pandoranilor. În tot acest timp, doar laborantii lui Flattery primisera permisiunea de a se apropia de ea. Ben ceruse sa faca reportajul din simpla curiozitate si se trezise urmarind un tel mult mai înalt decât cel pe care-l avusese initial în minte. Învatase sa-l urasca pe DirecŹtor; acum, privind somnul agitat al Cristei, nu avea nici cea mai mica parere de rau.
Într-adevar, recunoscu în sinea sa, stiam de la bun început ca, mai devreme sau mai târziu, tot aici voi ajunge. Lupt de prea multa vreme si prea fatis împotriva lui Flattery si a Holo-viziunii.
O emisiune recenta a Postului-Fantoma acuza Holoviziunea ca se transformase într-un monopol al dezinformarii, într-un mijŹloc de propaganda aservit lui Flattery, si sustinea ca aceasta nu-si va redobândi credibilitatea decât atunci când va deveni proprieŹtatea celor ce munceau în cadrul ei. Cu o zi în urma, Ben îndrepŹtase un atac asemanator catre regizorul adjunct.
Descoperise ca activitatea la Holoviziune îi era minutios subŹminata de catre tehnicienii Directorului, care adesea transmiteau mici editii speciale cu caracter propagandistic în locul reportajeŹlor sale. Hotarâse, împreuna cu Rico, sa-si cumpere sau sa-si construiasca propriile camere video si relee laser, pentru a se proteja cât mai mult împotriva intimidarilor companiei si imixŹtiunilor lui Flattery. Acum aveau timp berechet si munceau fara salariu ca pirati la Postul-Fantoma.
Pirati... iar în momentul de fata, fugari, îsi aminti el.
Se sprijini de spatarul scaunului-câine, lasând-o pe Crista Galii sa-si continuie somnul. Aceasta fata putea reprezenta cel mai mare dintre pericolele care amenintau existenta pandoraniŹlor. Se soptea pe la colturi ? iar vestea nu fusese conceputa în fabrica de zvonuri a Directorului ? ca toti cei care o atinsesera îsi pierdusera viata. Ben îndraznise sa o atinga, si totusi nu murise. Oamenii credeau ca fata nascuta printre alge era o fiinta foarte, foarte înteleapta.
Barbatul îi sopti numele, abia auzit.
Crista Galii.
Respiratia ei se poticni o data, de doua ori, apoi se linisti.
Crista Galii avea ochi verzi. O surprinse deschizându-i înŹcet, încet, si îndreptându-i spre soarele care urma sa rasara din clipa-n clipa.
Cât mister pluteste în jurul ei!
Ultima iubire a lui Ben avea ochi caprui. Durase cel mai mult si, la drept vorbind, fusese singura lui iubire. Se numea Beatriz. Ochii ei de culoarea cafelei îi aparura deodata înainte, plini de viata, si contrastând puternic cu fundalul întunecat. BeaŹtriz. Ramasesera buni prieteni; vestea despre fuga lui o va lovi în plin. Ben îsi simtea inima tresarindu-i în piept ori de câte ori drumul sau se intersecta cu al ei, iar asta se întâmpla destul de des pe coridoarele Holoviziunii.
Beatriz acceptase sa lucreze la seria de reportaje despre proŹgramul spatial al lui Flattery, si pleca pe teren cu saptamînile.
Ben realizase câteva documentare despre supravietuite . cuŹtremurelor, taberele cu colonisti Insulari, si padurile de alge din adâncuri. În ultimul sau proiect dorise sa înfatiseze viata Cristei din momentul în care algele o scosesera la suprafata; Flattery îi daduse aprobarea, iar Ben fusese de acord ca materialul sa se limiteze doar la salvarea ei si la eforturile medicilor de a o aduce din nou la normal. Acest proiect îl condusese spre lacasurile cele mai sacre ale lui Raja Flattery, îndepartându-l si mai mult de Beatriz. Printre cei de la Holoviziune circulau vorbe cum ca, în ultima vreme, ea se întâlnea cu comandantul Statiei Orbitale, Dwarf Macintosh. Trecuse aproape un an de când, prin propria sa decizie, Ben se despartise de Beatriz. Stia ca în cele din urma fosta sa iubita îsi va gasi pe cineva; acum, dupa ce presupunerea devenise realitate, decise ca ar fi mai bine pentru el sa se familiaŹrizeze cu ideea.
Beatriz Tatoosh era cel mai bun corespondent al HoloviziuŹnii, si unul dintre cei mai tenaci. Ca si Ben, facea munca de teren pentru Jurnalul de Noapte al Holoviziunii. De asemenea, realiza o serie de reportaje saptamânale despre "Proiectul Nava Neantului", o initiativa care nascuse multe controverse religioaŹse si economice. Beatriz apara proiectul. Ben, care lupta împoŹtriva lui, deocamdata doar pe calea undelor, se felicita ca nu-i dezvaluise planul Postului-Fantoma. Altfel, poate ca ar fi obliŹgat-o si pe ea sa fuga împreuna cu el.
Ochii acestia întunecati...
Cu un efort de vointa, reusi sa alunge imaginea fostei iubite. Ochii ei mari si zâmbetul generos se dizolvara sub razele soareŹlui care aparuse la orizont.
Când o vazuse prima oara pe Crista Galii, inima începuse sa i se bâlbâie în piept. Nu întâlnise vreodata o fiinta care sa cunoasca mai multe lucruri decât ea, desi era foarte tânara. CuŹnostea toate evenimentele petrecute pe planeta. Cu toate acestea, despre propria ei viata, despre cei aproape douazeci de ani peŹtrecut în adâncuri, nu-si amintea foarte multe; întelegerea cu Flatttjy îi interzicea lui Ben sa faca cercetari în aceasta directie, atâta yfeme cât se afla în interiorul Zonei de Protectie.
Visurile ei erau foarte pretioase, astfel încât o lasa sa doarŹma în continuare. Când se va trezi, o va întreba despre visurile avute, le va înregistra în carnetel, si împreuna vor pune la cale un plan.
De fapt, îsi dadu el seama, ceea ce se petrece acum este tot un fel de vis. Exista deja un plan, si voi merge pe fagasul lui de îndata ce voi afla despre ce anume este vorba.
Astazi, pentru prima oara, fata de douazeci si patru de ani va afla în ce transformasera oamenii mitul Cristei Galii, fiinta sfânta. Înca de la nastere fusese tinuta departe de ei, deci nu avea de unde sti ce însemna sa devii zeul unui popor. Ben spera ca, atunci când va veni momentul, Crista se va dovedi o zeita plina de compasiune.
Cineva patrunse în cafenea. Ben tresari, punând cana deoŹparte, îsi plimba mâna peste buzunarul vestei, unde vechiul pistol-laser al lui Rico luase locul recorderului. Jos, se auzi susurul apei umplând o ceasca, apoi zumzetul strident al unei râsnite. O puternica aroma de cafea urca pâna la el, trezindu-i stomacul.
Duse cana la gura, umezindu-si buzele si intrând într-o stare de semirelaxare.
Îsi simti amintirile palind în fata razelor de soare; însa luŹmina nu-i putea alunga nelinistea care se acumulase de-a lungul câtorva ani. Pretutindeni, lucrurile începeau sa scape de sub conŹtrol. Si iata ca avea o sansa pe care nu dorea s-o piarda: aceea de a schimba lumea.
Beatriz refuzase sa vada pumnul totalitar al lui Flattery. Visurile ei vagabondau printre stele; credea în tot ceea ce proŹmitea sa o duca acolo. Visurile lui Ben ramasesera lipite de planeta pe care se nascuse; era sigur ca, odata scapati de sub dominarea Directorului, pandoranii puteau construi o lume miŹnunata, cea mai buna dintre toate. Dar acum era pe cale sa piarda haturile propriei sale vieti si, pentru prima oara, teama îi dadea târcoale.
Era bucuros ca rasarise soarele. Întunericul îi stârnea aminŹtirile; lumina favoriza gândurile si deciziile întelepte. Soarta a milioane de vieti dormea în acest cubicul, pe un pat alb. Crista putea fi mântuitoarea omenirii sau, dimpotriva, îngerul care o va nimici.
Sau, poate, nici una, nici alta.
Postul-Fantoma va face tot posibilul pentru ca ea sa salveze Pandora. Ben si Crista Galii opuneau rezistenta celor doi factori care amenintau sa distraga populatia planetei: jugul nemilos al lui Flattery si pasivitatea datorata legaturii Avata-Om.
Crista se nascuse în Avata, printre alge. Ea reprezenta adeŹvarata fuziune dintre Avata si Om; era unica supravietuitoare a unui lung sir de poeti, profeti si experimente genetice nereusite.
Educatia o primise prin intermediul memoriei algelor, imenŹsul depozit de amintiri umane si neumane. Stia totul, desi nu avusese pe nimeni sa o învete ceva. Timp de douazeci de ani, mintea ei auzise ecourile a tot ceea ce fusese mai sublim sau mai rau în omenire. Dar nu numai atât; auzise si Celelalte ecouri ? gândurile lui Avata. De acestea se temea Directorul.
"Algele au trimis-o sa ne spioneze",? afirmase Flattery.
"Cine stie în ce fel i-au manevrat subconstientul?"
Crista Galii era una dintre marile enigme ale geneticii; "înŹtruchiparea unui miracol", sustineau credinciosii.
"Am facut totul singura", declarase ea în primul interviu. "Toti procedam în acelasi mod." Sau, asa cum se exprimase pe parcursul ultimului interviu: "Am ales ce-a fost mai bun din vitrina cu DNA."
De teama, Flattery o tinuse pe Crista sub ceea ce el numise "izolare pentru protectie". Vreme de cinci ani, pandoranii ceruŹsera cu voce tare sa o vada, macar câteva secunde. Forta de Securitate din Vashon, subordonata Directorului, asigurase proŹtectia Cristei; iar acum pornise în cautarea lor.
Fata asta ar putea fi un monstru, gândi Ben. Un fel de bomba cu efect întârziat trimisa de Avata si reglata sa explodeŹze... când? Si de ce?
Marea masa de alge careia unii îi dadusera numele de "AvaŹta" controla directia si intensitatea curentilor, deci întreg transŹportul oceanic; atenua ravagiile produse de cei doi sori, facând posibila supravietuirea oamenilor pe Pandora. Ben, la fel ca multi altii, credea ca Avata era o fiinta dotata cu inteligenta.
Crista Galii tresari, se agita putin sub patura, apoi îsi relua somnul linistit. Ben era sigur ca daca ar fi ucis-o acum, în timp ce dormea, ar fi putut salva planeta si pe el însusi. Argumentul acesta fusese de multe ori vehiculat printre cei de extrema dreapŹta sau care obisnuiau sa lucreze pentru Flattery.
Cine stie?
Însa Ben Ozette credea ca ea ar fi putut mântui Pandora, redând-o atât lui Avata, cât si oamenilor. Iar pentru aceasta, îsi propusese sa-i supravegheze fiecare respiratie; pentru aceasta, si pentru suvoiul iubirii care promitea sa umple vechea albie secata.
Nevi Paianjenul si mercenarii lui îi haituiau pe amândoi. Ben o eliberase din lesa foarte scurta a Directorului, dar Crista se ocupase de restul. Crista si Rico. Stia foarte bine ca, data viitoare, lesa va deveni un bici sau un streang pentru el, ba poate chiar si pentru ea. Trebuia sa aiba grija sa nu existe o "data viitoare". Flattery se exprimase foarte clar: nimic în aceasta lume nu era mai periculos si mai pretios decât Crista Galii. Deci, barbatul care fugise împreuna cu ea nu se putea astepta la iertare.
Ben împlinise patruzeci de ani. La cincisprezece, o data cu scufundarea Insulei Guemes, se trezise aruncat în razboi. În acea zi, un submersibil tritonian dotat cu aparate pentru taiat algele se napustise spre centrul Insulei, sfâsiind totul în cale. Mii de fiinte pierisera sfârtecate în mod brutal, arse sau înecate. Ben se afla pe tarm; spasmele îndurerate ale Insulei îl azvârlisera de-a berbeleacul în apele acoperite cu o spuma însângerata.
Anii care trecusera de atunci si ororile la care fusese martor îi dadusera întelepciune; instinctul îl avertiza din timp asupra primejdiilor si îl ajuta sa gaseasca rapid o portita de scapare. Dar întelepciunea era întelepciune doar daca îl ajuta sa ramâna în viata, si îsi aminti cu câta usurinta se lepadase de instincte atunci când se îndragostise de Beatriz. Nu crezuse ca acest lucru s-ar fi putut întâmpla din nou. Dar o întâlnise pe Crista Galii, cu ocazia unei serii de interviuri motivate în parte de speranta ca o va putea întâlni pe Beatriz undeva în interiorul fortaretei lui Flattery. Crista îi soptise atunci: "Ajuta-ma." Iar el, plutind în verdele privirii ei, soptise simplu: "Da. Am sa te ajut."
În ea doarme Marea întelepciune, îsi spuse. Daca poate elibera întelepciunea fara a se autodistruge, atunci ne poate aduce mântuirea.
Chiar daca n-ar fi fost adevarat, Flattery credea acest lucru, iar pentru Ben era suficient.
Crista se roti, înca adormita, si îsi îndrepta fata spre fereasŹtra, sperând sa primeasca din plin razele de soare.
Sa te tinem departe de lumina, asa ne-au sfatuit. Sa te tinem departe de alge, departe de ocean. Sa nu te atingem. În buzunarul din spate avea instructiunile preventive în caz ca-i atingea din greseala pielea.
Oare cum ar reactiona Grupul Operativ daca ar sti ca am sarutat-o?
Chicoti usor, încântat de puterea latenta ce zacea lânga el în camera.
Directorul avusese deja grija sa interzica difuzarea oricarui interviu cu Crista Galii. Tot din ordinul sau, Holoviziunea îi oferise lui Beatriz o ora de emisie în plus pe saptamâna pentru reportajele ce ridicau în slavi "Proiectul Nava Neantului".
Beatriz e oarba, gândi. Iubeste atât de mult ideea explorarii spatiului necunoscut, încât nu se uita la pretul cerut de Flattery.
Tiranul o tinea pe Crista sub stricta supraveghere, pentru ca se temea de legatura ce ar îi putut exista între ea si alge. O sechestrase "pentru a o proteja, pentru a o cerceta, pentru binele întregii omeniri". În ciuda faptului ca saptamânal avea acces în cartierul general al lui Flattery, Beatriz nu arata nici un fel de interes pentru Crista Galii. Totusi, îl sustinuse pe Ben atunci când acesta ceruse sa faca seria de reportaje.
Poate ca si ea spera sa ma vada.
Beatriz se dedicase propriei cariere; el procedase la fel. Iar cariera era un lucru foarte imprevizibil, care ducea uneori la comŹpetitii acerbe. Ben nu putea întelege cum de lasase Beatriz sa-i scape printre degete un subiect atât de interesant ca povestea Cristei Galii. Acum era foarte fericit ca acest lucru se întâmplase.




Focului ce mocneste, sufletul îi ofera un adapost mai bun decât cenusa.
? Gaston Bachelard, Psihanaliza Focului.

KALAN SE RIDICA din culcusul improvizat între sânii generosi si calzi ai mamei sale, trezit de înjuraturi înversunate si de o încaierare iscata în Coada, la câtiva metri mai departe de ei. Clopotul de deasupra dangani de cinci ori. Cinci. Tot atâtea degete avea, tot atâtia ani împlinise. Nu-si îndrepta ochii în diŹrectia încaierarii, deoarece mama sa îi spusese ca, daca te uiti la cei loviti de soarta, ghinionul va rasari si în calea ta. O pereche de gardieni aparu prompt, tinând în mâini bâtele de rigoare. Se auzira câteva zgomote surde, dupa care linistea puse din nou stapânire pe atmosfera diminetii.
Rochia mamei sale era suficient de larga pentru a-l înveli si pe el, la fel ca în ziua precedenta. Stateau la Coada de saptespreŹzece ore, împlinite la cea de-a cincea bataie a clopotului. Mama îl prevenise ca va dura mult. Cu o zi în urma, la prânz, Kalan abia astepta sa vada minunatiile din depozitul de hrana; dar dupa tot ceea ce se întâmplase la Coada, acum nu mai dorea decât sa se întoarca acasa.
Ultimele ore le dormisera chiar la portile depozitului de hrana. Acum auzea pasi îndaratul portilor si clinchetul metalic al zavoarelor.
Mama netezi hainele si aduna toate containerele aduse. Si el cara un cos în spate, pe care nu îl daduse jos nici macar în timpul somnului. Vroia sa fie pregatit pentru clipa când ea va negocia pretul orezului, pentru ca aceasta era misiunea lui: sa care orezul acasa. La miezul noptii ajunsesera în pragul intrarii, dar chiar atunci li se închisesera portile în fata. Mama îl ajutase sa citeasca mesajul: "12-5 ? închis pentru curatenie si reaprovizionare." Kalan ar fi vrut sa primeasca orezul imediat, ca sa plece cât mai repede.
? Asteapta! (Mama îi opri avântul, tragându-l de poalele camasii.) Înca n-a sosit momentul. Am primi niste bâte peste picioare, si tot aici am ajunge.
O baba aflata în spatele lui plescai din limba si supse, suieŹrând, o gura de aer.
? Ia uite acolo, sopti ea, aratând cu degetul descarnat spre silueta unui barbat ce se grabea spre capatul strazii.
Acesta îsi acoperise urechile cu mâinile si privea mai mult înapoi, spre docuri, decât în directia de mers, astfel încât se împiedica aproape la fiecare pas. Îsi rotea ochii disperat, gheŹmuindu-se, de parca si-ar fi închipuit ca cei asezati la Coada se vor napusti asupra lui sa-l manânce. Doi gardieni traversara straŹda, iar el o lua la fuga scotând urlete ascutite si sugrumate, absolut de neînteles pentru Kalan.
? Un "vântura-lume", îi explica batrâna. Probabil ca Insula pe care locuia a esuat. Ei si familiile lor o duc cel mai greu. (Începu sa declame pe un ton strident.) Mânia Navei se va abate asupra necredinciosului Flattery.
? Taca-ti fleanca! latra un gardian, iar baba amuti imediat.
Dupa câteva clipe, în Coada prinse viata o discutie morocaŹnoasa si mai mult mârâita despre dificultatile adaptarii; facea parte din genul de conversatii pe care Kalan le auzise murmurate acasa, în jurul focului, dupa ce familia sa se stabilise aici venind de pe întinderile oceanului. Nu-si amintea deloc oceanul, dar mama îi povestea mereu despre cât de minunata era viata libera, si însira toate generatiile care plutisera pe Insulita lor înainte de nasterea lui Kalan.
Coada se ridica în picioare, capatând o forma mai regulata. Mesajul porni din fata si, din gura în gura, ca si cum ar fi fost purtat de valuri, ajunse la cei din spate: "S-a deschis. Hei, s-a deschis. S-a deschis, soro. S-a deschis."
Mama se ridica în picioare si se sprijini cu spinarea de zidul depozitului, legând în continuare containerele pentru hrana.
? Hei, soro!
Un gardian cu fata brazdata de cicatrice o mângâie cu bâta peste picioare, interpunându-se între ea si Kalan.
? Da-te de lânga zid. Haide, stii foarte bine ca n-ai voie sa stai asa de aproape...
Ea nu scoase nici o vorba, dar îsi puse cobilita pe umeri si înainta spre gardian pâna ce îl atinse. Acesta nu schita nici un gest. Era pentru prima oara când Kalan vedea pe cineva care nu dadea înapoi în fata mamei sale.
? Cei din fata sa ridice tichetele, în ordine alfabetica, de la stânga la dreapta, rosti gardianul. (Apoi, rotindu-se din nou spre mama lui Kalan, o lovi usor cu bâta peste fese.) Hai, da-i druŹmul!-
Împinsi de presiunea celor din spate, intrara printre porti si se trezira într-o sala lunga si îngusta. Acolo unde Kalan se asŹtepta sa vada stive de mâncare, era de fapt un perete cu un sir de boxe. În fata fiecarei boxe fusesera postati un gardian înarmat cu bâta neuronica si un supraveghetor; din ele rasarea ceva care, în închipuirea lui Kalan, semana cu nasul sau limba unui demon urias.
Mama îl împinse, cu cobilita cu tot, spre boxa cea mai îndepartata.
? Ceea ce vezi sunt transportoare cu banda, îi explica ea. Femeia aceasta primeste comanda noastra si cupoanele, iar cineŹva dinauntru cauta articolele cerute si le aseaza pe banda, care le aduce pâna la noi.
? Dar credeam ca vom merge si noi sa vedem ce-i înauntru.
? Nu te pot duce acolo. Vom mai cumpara câte ceva în drum spre casa, dupa ce se deschide piata. O sa te iau cu mine, daca vrei, sa vezi tarabele si vânzatorii...
? Comanda!
Mama întinse lista spre gardian, care o lua si o înmâna supraveghetoarei. Aceasta avea un singur ochi si trebuia sa tina hârtia aproape de fata pentru a putea deslusi scrisul. Cu miscari lente, taie câteva rânduri. Kalan nu reusi sa vada care anume; dar mama îi citise lista înainte de a pleca de acasa, si el retinuse pozitia fiecarui articol. Cam jumatate din ceea ce dorisera ei fusese taiat; supraveghetoarea se apropie de tastatura unui comŹputer si forma codurile produselor netaiate. La fiecare cod introŹdus, se auzea un bâzâit slab, apoi un clic. Asteptara sa vada transportorul cu banda aducând hrana ceruta.
Kalan se apropie de transportor, îndreptându-si privirea în lungul benzii, dar nici asa nu reusi sa-si faca o imagine completa asupra interiorului depozitului de hrana. Erau foarte multi oaŹmeni acolo. Si gramezi enorme de mâncare, în cea mai mare parte împachetata.
Mama îi spuse ca pestele îl vor cumpara din piata. Tatal lui Kalan era pescar, si baiatului i se parea anormal sa cumpere peste, ca toti ceilalti. Tatal sau pescuise timp de doi ani cu un partener care disparuse de curând, în circumstante suspecte. SurŹprinsese frânturi din discutiile parintilor, aflând ca acest lucru se întâmplase deoarece respectivul ascunsese câtiva pesti si-i duseŹse acasa, în loc sa-i predea la depozitul portului.
Transportorul aduse mai întâi orezul ? ambalat într-o fruŹmoasa hârtie de culoare verde, de provenienta insulara. Mama îl ajuta sa aseze pachetul în cos; Kalan nu-si închipuise ca cinci kilograme pot fi chiar atât de grele.
Deodata, în jurul lor izbucnira tipete. Aruncati la podea, se ghemuira si îsi cautara adapost sub marginea transportorului. Usi grele coborâra pâna la atingerea cu benzile late, împiedicând accesul în boxe. O ceata de agresori luase cu asalt depozitul, încercând sa copleseasca rezistenta gardienilor.
Portile de metal ale halei se închisera cu un zgomot puterŹnic; însa mai mult de zece oameni apucasera sa intre.
? Acum ne e foame! urla unul dintre ei. Acum ne e foame!
Începu încaierarea cu gardienii; în scurt timp, Kalan zari balti de sânge pe podea. Intrusii mânuiau arme ciudate: sârma lovita cu piatra astfel încât sa capete muchii taioase, sau bucati de metal cu un capat ascutit, la celalalt fiind învelite cu o cârpa, pe post de mâner. Carnea tresalta sub loviturile furioase, sfârtecata, împunsa sau ciomagita. Cei câtiva care statusera la Coada si intrasera regulamentar se ghemuisera înfricosati, fiecare pe unde apucase.
Unul dintre banditi apucase pachetul lui Kalan, smucindu-l ca pe un bici, dar baietelul se încapatâna sa nu-i dea drumul. Fata barbatului era patata cu stropi de sânge, de la o rana capaŹtata deasupra nasului; ochii înfundati în orbite aruncau sageti amenintatoare, iar rasuflarea întretaiata putea a dinti stricati.
? Da-i drumul, baiete, altfel te tai!
Kalan se tinea bine, cu ambele mâini, si nu avea de gând sa renunte.
Banditul primi în ceafa lovitura apriga a unei bâte neuroniŹce; Kalan simti si el o furnicatura usoara, semn ca bâta fusese reglata pentru intensitatea cea mai înalta. Barbatul se prabusi cu un "uufff", apoi ramase la fel de nemiscat ca si pachetul cu orez.
Mama se întinse dupa el si îl lua în brate în timp ce gardieŹnii, cu lovituri de bâta, trimiteau la podea restul banditilor. KaŹlan ar fi vrut sa nu mai vada fetele tumefiate si petele de sânge, dar dadea peste ele oriunde si-ar fi întors privirea. Îsi îngropa fata adânc între sânii mamei, primind mângâierile ei si simtind-o plângând cu sughituri înabusite. Îi auzi pe gardieni târând trupuŹrile si lovindu-i cu cruzime pe cei care-si recapatau cunostinta.
? Of, copile, se vaita mama sa în soapta, tu n-ai ce cauta într-un loc ca asta. Nimeni n-are ce cauta într-un loc ca asta.
Kalan nu lua în seama zbieretele gardienilor din jur, conŹcentrându-se asupra protectiei oferite de trupul cald al mamei si asupra pachetului cu orez pe care-l tinea strâns în brate.




Hibernarea umana este fata de hibernarea animaŹlelor tot asa cum este hibernarea animalelor fata de starea de permanenta constienta. Reducând procesele vietii, hibernarea umana se apropie de staza absoluta. Se apropie mai mult de moarte decât de viata.
? Dictionarul Stiintei, editia cu numarul 155


RAJA FLATTERY SE TREZI ÎNCA O DATA cu un urlet în gâtlej. Cosmarul fusese ca toate celelalte. O învalmaseala de tentacule îi însfacase capul, smulgându-i-1 de pe umeri. Îi rupseŹse trupul în bucati, dar scafârlia ramasese între serpii alunecosi, martora la derularea torturii. Tentaculele devenisera degete ? deŹgetele unei femei; când trageau carnea de pe oase se auzea un sunet uscat, ca de chibrit aprins într-o sala pustie. Flattery desŹchise ochii încercând sa-si reasambleze trupul distrus.
Cosmaruri ca acesta îl haituisera în toti cei douazeci si cinci de ani de când iesise din celula de hibernare. Iar în urma inciŹdentului cu fosta sa colega, Alyssa Marsh, devenisera mai agreŹsive si mai urâte. Stia acest lucru, desi încerca sa se amageasca spunându-si ca nu era adevarat. Acelasi scenariu, noapte dupa noapte... simtea dureri groaznice în fiecare muschi de parca ciŹneva i-ar fi smuls, una câte una, venele si fibrele. Pregatirea de Preot-psihiatru nu-i prea era de folos. Medicul din el se daduse batut, nereusind sa rezolve problema.
Obisnuieste-te, îsi spuse. Se pare ca va mai dura ceva timp.
Îsi studie figura în oglinda. Sprâncenele ridicate amplificau expresia de dispret, care nu se stersese nici dupa spaima traita în vis.
Expresia asta mi se potriveste foarte bine. Trebuie sa am grija sa n-o pierd.
Ce culoare aveau ochii ei?
Nu-si mai amintea. Caprui, poate? Tot ceea ce fusese legat de Alyssa Marsh începea sa devina neclar, ca o foaie de ziar decolorata sub razele de soare. Probabil ca ea însasi va deveni, în scurta vreme, o biata amintire insignifianta.
Ochii sai cafenii îsi înfruntara propria privire reflectata de oglinda. Atentia îi fu atrasa de sclipirea slaba a unor lumini colorate într-un pâlc de alge, dincolo de plasmasticla. Cultura aceasta se maturizase mult mai repede decât banuise el. CerceŹtarile efectuate în trecut nu reusisera sa stabileasca daca algele comunicau sau nu prin jocurile de lumini.
Daca da, atunci cu cine?
Din ordinul Directorului, toate pâlcurile de alge legate la Controlul Curentilor erau micsorate ? prin taiere ? în momentul în care apareau jocurile de lumini. O masura de precautie.
O data cu luminile apar si necazurile.
Stia sigur ca nu trecuse mai mult de o saptamâna de când pâlcul fusese tuns. Alyssa si Macintosh îl pisasera atât de mult la cap cu algele astea, încât sfârsise prin a nu-i mai asculta. Singurul comentariu la care ciulise urechile, si pe care-l sustinuŹsera amândoi, era referirea la recenta evolutie a algelor: "ExploŹziva", îi aratasera de multe ori graficele, în care se remarca extinderea si cresterea exponentiala, dar de-abia acum începea el sa ia în serios semnalul de alarma. Trimise un mesaj, cerând ca pâlcul de alge sa fie tuns chiar astazi.
Dincolo de alge se întindeau luminile mult mai clare ale Kalalochului, unde navetisti cu ochii înca împaienjeniti de somn urcau în submersibilele Proiectului, si unde Coada începea sa fremete în asteptarea hranei. Daca ar fi iesit afara, ar fi putut auzi huruitul morocanos al morii sau, din când în când, bubuitul unor încarcaturi explozive folosite la sudura.
Crista Galii, gândi el privind spre ceas. Nu dormise decât o ora. Cei doi fugari, oriunde s-ar fi aflat, nu puteau face nici o miscare înainte ca razele de soare sa straluceasca deasupra asezarii. Abia atunci le va fi cel mai usor sa se piarda în multimea care va umple strazile.
În fiecare zi, un flux continuu de coate-goale se îndrepta spre Kalaloch. Flattery îsi spuse ca, daca vroia sa-i tina mai usor sub control, va trebui sa ceara presei sa nu-i mai numeasca "refuŹgiati" . Acum, dupa ce reusise sa-si subordoneze întreaga Holoviziune, îsi putea concentra eforturile în vederea nimicirii acelei organizatii rebele autointitulate "Postul-Fantoma". Nu avea doŹvezi certe, dar intuia ca Ozette era vârful acestui ghimpe extrem de enervant. Un ghimpe pe care-l va zdrobi cu cea mai mare placere.
Zari, prin fereastra din plaz, stralucirea stearsa a unui cerc de focuri aprinse în tabara de coate-goale. Chiar în dimineata aceasta urma sa primeasca raportul Comitetului Refugiatilor; va face uz de tot ce va gasi acolo pentru a îndeparta tabara de perimetrul asezarii. Undeva la câtiva kilometri. Daca vor proŹtectie, atunci sa plateasca!
De fapt, prezenta lor acolo îi era utila. Muncitorii si minerii se întreceau pe ei însisi, stiind ca nu departe se afla o forta de lucru gata oricând sa-i înlocuiasca. În plus, taberele atrageau praŹdatorii ? umani sau neumani. Singura nemultumire a lui Flattery era faptul ca numarul lor crescuse îngrijorator de mult si începuŹsera sa-l înconjoare.
Îsi nota sa schimbe denumirea Comitetului Refugiatilor în "Comitetul Rezervistilor".
Ziua de munca a lui Raja Flattery începuse dintotdeauna înainte de revarsatul zorilor. Printre oameni umblau vorbe cum ca Directorul nu dormea cu lunile; în unele perioade, chiar si el avea aceasta impresie. Întesat cu tot felul de sisteme electronice complexe, cubicului semana cu cabina de comanda a unei nave. Lui Flattery îi placea sentimentul pe care îl traia aici: asezat în fata consolei, cu o esarfa în jurul umerilor goi, controla mersul lumii si se simtea stapân pe planeta.
În fiecare noapte, dupa doar câteva ore de somn, se trezea lac de sudoare si învaluit în giulgiul unei terori de gheata. Se visa atât calau cât si condamnat, murind de propria sa mâna si strigând spre sine însusi sa opreasca executia. Îsi amintea mereu de Alyssa Marsh; de operatia prin care îi separase magnificul creier de restul trupului. Subconstientul îi dezvaluia astfel o vulŹnerabilitate pe care ceilalti nu aveau voie s-o afle. Acest lucru, împreuna cu agorafobia impregnata în el la Baza Lunara, îl faŹcea sa prefere singuratatea.
Nu dormise niciodata alaturi de vreo femeie pandorana. La Baza Lunara, chiar înainte de plecarea în Proiectul Constiinta, avusese o scurta aventura cu Alyssa. Încercarea de a relua aceasta legatura aici, pe Pandora, esuase. În loc sa se culce cu Directorul, Alyssa preferase expeditiile care aveau drept scop cercetarea alŹgelor. Si suferise consecintele; dar se parea ca nici el nu fusese scutit de suferinte.
Bineînteles, facuse adesea dragoste cu pandorancele, mai ales la început Se tavalise cu ele pe covoare, pe canapele... dar la sfârsit, de fiecare data, le trimitea în apartamentul destinat oaspetilor. Iar el încerca sa profite de scurta perioada de somn profund care preceda cosmarurile.
Puterea: iata marele afrodisiac!
Era un adevar. Îsi spuse ca poate ar fi trebuit sa profite mai mult de avantajele pozitiei sale. Dar, de când pusese mâna pe frâiele puterii, aventurile amoroase parca nu mai aveau aceeasi savoare. Planeta asta, chiar daca era mica si mizerabila, îi aparŹtinea.
Si va fi a mea pâna în momentul în care o voi parasi.
? Sase luni, murmura el. Dupa douazeci si cinci de ani, au mai ramas doar sase luni.
Închisi ermetic în celulele de hibernare, aproape trei mii de oameni orbitasera timp de peste o jumatate de mileniu în jurul Pandorei. Din echipajul initial nu supravietuisera decât Flattery si Micutul Macintosh. Desigur, mai erau si cele trei Nuclee Mentale Organice ? creiere conectate la un sistem foarte comŹplex ? dar acestea nu mai puteau fi considerate oameni. Unul dintre ele apartinuse Alyssei Marsh, singura care se pregatise si pentru functia de NMO. Celelalte fusesera prelevate de la doi copii selectati de Flattery pentru inteligenta lor deosebita si penŹtru stabilitatea emotionala de care dadusera dovada.
Mai mica decât Pamântul, dar mai mare decât Luna, gândise el dupa ce se trezise din hibernare. Pandora este o planeta mica si acceptabila.
Însa foarte curând se dovedise prea putin acceptabila.
Pandoranii, urmasi ai echipajului îmbarcat pe Nava NeanŹtului Pamânteanul si ai experimentelor bioingineresti, pastrasera caracteristicile umane esentiale. Cu toate acestea, lui i se paruŹsera respingatori; îsi spusese ca, daca Pamânteanul reusise sa descopere Pandora, atunci o alta Nava a Neantului ar putea da peste ceva mai bun. Si chiar în cazul unui esec, considera ca viata de Navigator era mult mai confortabila.
N-au decât sa crape în groapa asta infecta! Dupa cum miroase aici, s-ar parea ca deja au început sa putrezeasca.
În noptile senine, privea cu mare satisfactie carcasa aproape completa a Navei Neantului ? Nava lui ? stralucind pe orbita. Fixase o superba bijuterie pe voalul cerului si era foarte mândru de acest lucru.
Unii dintre pandoranii astia de-abia de pot fi considerati creaturi vii, daramite fiinte umane! Algele le-au contaminat pâna si zestrea genetica.
Un motiv în plus pentru a parasi planeta. Experienta acuŹmulata la Baza Lunara îl învatase ceva: spatiul nu era o bariera, ci un mediu; o Nava a Neantului era nu o închisoare, ci un camin. În ciuda tuturor greutatilor, Tritonii construisera o statie subacvatica de lansare si rachete suficient de sofisticate pentru a recupera celulele de hibernare care orbitasera timp de secole în jurul Pandorei. Îsi daduse imediat seama ca, daca ei reusisera una ca asta, si el putea realiza o Nava a Neantului asemanatoare Pamânteanului. Acum avea dovada ca nu se înselase.
Daca esti stapân asupra lumii, atunci costurile nu mai reŹprezinta o problema, cugeta el. Singurul dusman pe care nu-l putea controla era timpul.
Si singurul în care avea încredere era un pandoran, Nevi Paianjenul: lui îi încredinta misiunile cele mai delicate. Iar Nevi facea orice ? orice ? pentru a le duce la îndeplinire. La început, Flattery considerase ca asociatul ideal ar fi fost Micutul MacinŹtosh, comandantul Statiei Orbitale; dar, în ultima vreme, îsi schimbase parerea. Chiar astazi va trimite la bordul Statiei o echipa speciala pentru a stabili daca banuielile care planau asuŹpra lui Macintosh erau sau nu întemeiate.
Nevi Paianjenul era un personaj fascinant, cu multe secrete. Dar nu-si deschisese niciodata sufletul în fata lui Flattery, desi acesta îl invitase în numeroase rânduri ? mai mult sau mai putin subtil ? sa o faca.
Cum trebuie sa procedezi pentru a determina un asasin sa ti se confeseze?
Majoritatea camarazilor sai murisera la deschiderea celulelor de hibernare. Pamânteanul fusese echipata cu toate cele necesare trezirii lor în conditii de absoluta siguranta. Însa în momentul acela nava era foarte departe de ei, ratacind probabil prin imensiŹtatea spatiului; lasase pandoranilor credinta ca Nava este însusi Dumnezeu si convingerea ca aveau misiunea sacra de a recupera celulele de pe orbita.
Au murit imediat!
Eufemismul îl facu sa pufneasca. Acel moment pe care medicii-tehnicieni îl numisera "imediat" adusese, pentru el si caŹmarazii sai, o experienta cumplita, o durere care le distrusese toti nervii din organism... chinul a douasprezece vieti injectat într-o singura clipa! Iar cei care supravietuisera deschiderii celulelor ? oameni ce traisera în mediul steril al Bazei Lunare si nu facusera cunostinta cu boala ? murisera, aproape toti, în urmatoarele luni. Contactul cu creaturile Pandorei ? microscopice sau din alte caŹtegorii ? le fusese fatal.
Dintre cele care faceau parte din alte categorii, Flattery învatase sa se teama de Glugile Nemiloase (animale asemanaŹtoare felinelor), de veninoasele Aripi Plate, de Fusuri, de Dintii Naprasnici; dar cele mai periculoase i se pareau a fi algele. Pandoranii le numeau "Avata". Primul Preot-psihiatru întelept care se confruntase cu ele, Morgan Oakes, avusese bunul simt sa le stârpeasca. Mai mult de jumatate din oamenii si echipaŹmentele lui Flattery se ocupa cu tunsul algelor; nu se punea, deocamdata, problema distrugerii lor.
Perioada de recuperare fizica si psihica o petrecuse citind despre istoria Pandorei si despre ororile care îl asteptau pe aceasta planeta. Plonjase, împreuna cu echipajul sau, în mijlocul unor dramatice transformari geologice si sociale; izbucneau tot mai multe cataclisme naturale si conflicte civile. Era un moment foarŹte propice sa te prezinti în fata pandoranilor drept trimisul zeilor, iar Flattery profitase prompt de sansa oferita.
Titlul de Preot-psihiatru, pentru care populatia avea înca un respect deosebit, îl ajutase sa reorganizeze obiceiurile si econoŹmia planetei. Pandoranii îl alesesera deoarece se obisnuisera sa fie condusi de un Preot-psihiatru. În plus, el le reamintea mai mereu ca aparuse aici în postura de cadou; cadou din partea Navei, care era însusi Dumnezeu. Statuse mult în cumpana pâna sa le spuna ca avea de gând sa construiasca o alta nava.
Actionase cu multa precautie si viclenie. Remarcând o oareŹcare nemultumire în rândul liderilor religiosi, îsi schimbase titlul într-unul mai simplu: "Directorul". Acest lucru îl scutise de resŹponsabilitatea unor importante transformari economice, iar adoŹratorii Navei nu-i pusesera piedici în anii de început.
"Nu voi fi zeul vostru", le spusese el. "Nu voi fi nici macar profet. Dar va voi conduce spre o viata mai buna."
Pandoranii nu stiau prea multe despre pregatirea Preotilor-psihiatri de pe Navele Neantului. În cronici se arata ca înaintasul-clon al lui Flattery ? al cincilea Raja Flattery, apartinând echipajului initial ? trebuia sa fie "dispozitivul de protectie", calaul autorizat al Navei Neantului care îi adusese pe toti aici, în acest colt al spatiului.
Este interzis sa lasi constiinta artificiala libera sa cutreiere universul. Directiva era categorica, desi mai toti credeau ca orice calatorie în profunzimile spatiului avea nevoie de constiinta artiŹficiala. Nucleele Mentale Organice ? "containere cu creier", dupa cum le numeau medicii-tehnicieni ? dadeau gres cu o metiŹculoasa regularitate. Al cincilea clon Flattery nu reusise sa apese la timp pe butonul "distrugere". Iar Nava careia el îi permisese sa supravietuiasca devenise Dumnezeul adorat de pandorani.
Raja Flattery, "sistemul-de-siguranta". De ce nu a provocat explozia, asa cum fusese prevazut? Se întreba ? a câta oara? ? daca tragaciul ridicat în subconstientul sau mai avea siguranta pusa. Iata o incertitudine care îl împiedica sa lase pilotarea Navei Neantului pe seama unei constiinte artificiale.
De ce tocmai Flattery, dintre atâtia cloni care formasera echipajul, fusese pastrat într-o celula de hibernare? Flattery era singurul care-si mai putea pune aceasta întrebare.
? Vroiau sa aiba certitudinea ca acea constiinta artificiala realizata de noi va fi suprimata înainte de a pune stapânire pe univers, murmura el.
Estimase ca oricare dintre aceste trei NMO îl va duce, fara nici o problema, spre cel mai apropiat sistem stelar. Pâna atunci vor pune la punct o ambianta locuibila si mecanismul care sa simuleze atractia gravitationala. Înainte de a fi separate de truŹpurile umane si conectate la sistem, Nucleelor Mentale Organice li se efectuasera adaptarile necesare. Teoria lui Flattery sustinea ca educatia psihica ? în functie de caracteristicile individuale ? era mult mai indicata decât tratamentul chimic, putându-le ajuta sa se integreze mai bine si sa-si pastreze o oarecare personalitaŹte; în acest mod spera sa previna nebunia feroce care afectase întreaga serie de NMO de la Baza Lunara.
Se freca la ochi si casca. Cosmarurile astea îl istovisera. La ele se adaugau tot felul de întrebari sâcâitoare, care navaleau asupra lui pâna îl trezeau. Si de fiecare data deschidea ochii urlând, leoarca de sudoare, epuizat fizic si psihic. Întrebarea cea mai nelinistitoare îl înghionti din nou:
Ce program secret or fi vârât în mine?
Pregatirea de Preot-psihiatru îl ajutase sa înteleaga ca direcŹtorilor Bazei Lunare le placeau jocurile ascunse. Jocuri în care se riscau vieti omenesti.
Flattery alesese "Marele Joc" ? cel a carei miza o constituia viata tuturor oamenilor. Avea convingerea ferma ca, din întreg universul, doar pe Pandora mai traiau oameni. Iar el era hotarât sa faca tot posibilul pentru a salva specia umana.
Evita contactul cu algele, de teama sa nu îi sondeze mintea si sa descopere acolo planurile secrete. Primise dovezi inconŹtestabile ca erau capabile sa faca acest lucru. Oricât de mult îl fascinau, nu-si permitea sa riste.
Nici pe Crista Galii nu o atinsese vreodata, deoarece fata pastrase legaturi subtile cu algele. Flattery ascundea în suflet un fel de atractie sexuala pentru ea, cu toate ca era constient de pericol. Laborantii sai îi administrasera Cristei un tratament meŹdicamentos special, astfel încât sa apropie de realitate nascocirile lansate de Director pe seama ei. Fara antidotul pe care doar el îl cunostea, oamenii care o vor atinge se vor confrunta cu disfunctiuni serioase ale sistemului nervos, sau poate chiar cu moartea. Nu mai avea nevoie decât de foarte putin timp...
Si daca algele ma vor sonda, descoperind mecanismul? Iar daca eu sunt declansatorul, cine va fi degetul care sa apese? Crista Galii?
Fata era minunata, într-adevar, dar nu si-o dorea numai penŹtru asta. Mai exista ceva, fascinant si înspaimântator în acelasi timp. O provocare suprema. Prin simpla atingere, Crista îi putea descoperi secretele cele mai ascunse; sau îl putea ucide.
Visul cumplit, în care o învalmaseala de tentacule îi deschiŹdea calota craniana, continua sa-l asalteze chiar si în starea de veghe. Auzise ca algele puteau gasi foarte usor magistrala ADN, ajungând pâna la memoria genetica. Aceasta cautare risca sa porneasca programul si sa actioneze declansatorul care sa-i disŹtruga pe toti. Înainte de a risca un contact cu algele, Flattery dorea sa se cunoasca pe sine si sa afle cum putea fi manevrat mecanismul.
Cea mai mare teama a lui era ca nu cumva algele sa-l foloŹseasca pentru a distruge sarmanele ramasite ale populatiei umane de pe Pandora. Acest Raja Flattery nu vroia sa piara în mizeria unei planete de mâna a treia. El avea de gând sa joace rolul Directorului strabatând spatiul în cautarea unei lumi mai bune, si facuse planuri pentru foarte multi oameni.
Sa le fiu zeu generos? gândi. Sau diavol? Oare am de ales?
Judecând dupa pregatirea sa temeinica, ar fi fost de crezut ca da, avea de ales. Însa intuitia îi spunea cu totul altceva.
? Sansa m-a adus aici, murmura spre imaginea sa reflectata de plasmasticla, si tot ea ma va ajuta sa reusesc.
Sau poate ca nu.
Atentia îi fu atrasa de un semnal ce începuse sa clipeasca pe ecranul consolei de lânga pat. Doua cuvinte aparusera acolo, scrise cu litere rosii, stralucitoare: "Crista Galii". Flattery apasa o tasta si apoi urmari defilarea vestilor deprimante... nu o gasisera. Trecusera douasprezece ore, si nu o gasisera! Cu toate ca fugarii nu aveau la dispozitie alt mijloc de transport decât proŹpriile lor picioare.
Lovi o alta tasta si latra spre ecran:
? Fa-mi legatura cu Zentz!
Flattery îl instalase de curând pe Oddie Zentz în postul de Sef al Securitatii si, pâna ieri, se declarase foarte multumit de activitatea lui. Ieri însa, ceva nu functionase bine în organizarea pazei, permitându-i lui Ozette sa fuga cu fata.
Noaptea, târziu, îi poruncise lui Zentz sa-i tortureze persoŹnal pe cei doi gardieni gasiti vinovati, iar acesta se conformase cu placere. Declaratiile smulse nu adusera însa nici un indiciu nou. Faptul ca Zentz nu ezitase sa-si foloseasca priceperea si sculele asupra a doi dintre cei mai buni oameni ai sai, ucigânŹdu-i, îi oferise lui Flattery un oarecare sentiment de satisfactie. Dar ce folos? Crista Galii era în continuare libera.
Daca n-o vor gasi pâna la prânz, îl pun pe Zentz sa-si omoare înca doi oameni. Poate ca astfel îsi vor da mai mult silinta.
Lovi înca o data tasta de apel:
? Cheama-l pe Nevi Paianjenul. Spune-i ca am nevoie de serviciile lui.
Îsi dorea ca Ozette sa sufere cum nici un alt om nu suferise vreodata. Nevi se va îngriji de asta.




Aceasta este diferenta dintre zei si oameni: zeii nu îsi ucid pruncii si nu-si cauta singuri pieirea.
? Hali EkeI, Jurnalele pionierilor pandorani


SEMANA CU UN PÂLC DE ALGE OBISNUITE, la fel cum orice pandoran semana cu ceilalti oameni. Culoarea batea putin spre albastru. Pozitionându-si frunzele uriase într-un anuŹme fel, algele controlau orientarea curentilor oceanului, reusind astfel sa aeriseasca apa si sa se hraneasca. Se aglomerau în jurul zonelor bogate în sedimente. Acolo, curentii calzi urcau în spiŹrala spre suprafata, formând zone libere de vegetatie; zone pe care oamenii le numeau "lagune".
Lagunele si pâlcurile de alge erau conectate printr-o comŹplexa retea de canale imense, asa-numitele "magistralge", pe care oamenii le foloseau la transportul subacvatic. Acestea repreŹzentau trasee mult mai rapide si mai sigure decât cele de la supraŹfata. Majoritatea oamenilor calatoreau prin magistralge protejati de carcasele submersibilelor, însa vorbeau unii cu altii prin imŹpulsuri de radiofrecventa. Algele albastre spionau de mult timp convorbirile, nutrind un profund sentiment de curiozitate pentru oameni si limbajul lor incredibil de greoi.
Pandoranilor le placeau lagunele, pentru ca aici apa era calŹda, linistita, limpede si plina de peste. Algele albastre, salbatice, nu intrasera sub jugul Controlului Curentilor si nu cunoscusera pintenii electrici ai Directorului. Se camuflasera foarte bine, îsi suprimasera emisiile luminoase si, pacalindu-i pe oameni, reusiŹsera sa-si pastreze libertatea. Formau singurul pâlc de alge salbaŹtice printre multe altele lobotomizate si domesticite de Controlul Curentilor. Însa, în curând, toate algele aveau sa devina stapâne pe ele însele.
Capturasera si depozitasera, la marginea lagunei, anumite substante emanate de trupurile oamenilor înecati sau înmormânŹtati în adâncuri. Aflasera cum sa manevreze aceste substante, folosindu-le pentru a-i înspaimânta si alunga pe cei ce se aproŹpiau prea mult de laguna. Învatasera sa descifreze semnalele continute în emisiile radio, luminoase si sonore. Încetul cu înceŹtul, din mici fragmente disparate, începusera sa-si faca o imagiŹne despre omenire.
Omul care le atingea retraia brusc, într-o scurta si intensa halucinatie, vietile tuturor celor disparuti. Multi se înecasera, neajutorati, în timpul unor experiente de acest gen. Algele gânŹdeau perimetrul ca pe un fel de "orizont al evenimentelor". Fiintele umane care se apropiau întâlneau bariera chimica, scutul format din iluzii, privind coplesiti, ca într-o oglinda, imagini minunate si orori indescriptibile din trecutul omenirii.
Flattery se temea de acest perimetru cu alge libere. De aceea trimitea mereu slugi înarmate cu lanturi si lame uriase. La rândul lui, Controlul Curentilor deforma baletul fascinant al algelor transformându-l în gimnastica robotica a unor vane organice.
Algele le analizau mirosurile si secretiile, calatoreau pe spiŹrala ADN si obtineau de fiecare data noi informatii din regiunile ce purtau inscriptia "omenesc".
Aflara astfel ca ele nu se ridicasera înca la stadiul de persoŹnalitate unica, de fiinta intacta; ca deocamdata erau alge ca mulŹte altele, Avata între alti Avata. Se formase o minte multipla, fragmentata, spre deosebire de vremea când nu exista decât o singura si mareata Minte. Totul fusese înregistrat acolo, în meŹmoria genetica a oamenilor, printre tesuturile organice. Mari portiuni ale Mintii lipseau... sau erau avariate. Sau neconectate.
Algele descoperira acestea cam în acelasi mod în care vicŹtima unei lovituri la cap descopera la un moment dat ca mintea sa nu mai seamana deloc cu cea de dinainte. Atunci când îsi da seama ca pierderea este irecuperabila, se naste frustrarea. Iar frustrarea se transforma în furie. Algele cu numele de "Avata" se zbârlira cuprinse de un sentiment similar.




Justitia este evidenta. Ea nu are nevoie de aparare, ci doar de un martor impartial.
? Ward Keel, Sef al Justitiei


TREI SEMNALE JOASE anuntara sosirea hidrobuzului, trezind-o astfel pe Beatriz Tatoosh dintr-un somn în care se îneca printre alge. Se întinsese pe bancheta solida a salii de asteptare, folosind servieta si bagajul drept perna. Clipi de câteva ori, alunŹgând aburii visului, si îsi drese vocea. Cosmarul acesta începuse un pic mai devreme. De obicei venea doar atunci când se afla deja în statia tritoniana de lansare.
Cred ca de vina este pacatoasa asta de presiune a apei...
Simti un fior rece cuprinzându-i umerii, nu din cauza tempeŹraturii, care era reglata la o valoare foarte placuta, ci datorita starii în care o cufundase visul si gândului ca va trebui sa supravegheze transportul celor trei Nuclee Mentale Organice spre Statia OrbiŹtala. Dintotdeauna se cutremurase la ideea unor creiere fara trup navigând prin spatiu, mult dincolo de stelele vizibile. O naveta avea sa o duca la bordul Statiei peste câteva ore. Abia astepta sa ajunga acolo. Viata pe planeta nu o mai atragea prin nimic.
Imensitatea vidului care înconjura Statia Orbitala nu o deŹranja absolut deloc. Se tragea dintr-o familie de Insulari, "vântura-lume". Dupa patru secole, generatia sa reusise, în sfârsit, sa puna piciorul pe solul ferm al continentelor. Insularii se adaptaŹsera destul de bine la noul mod de viata, spre deosebire de Tritoni, care preferau sa ramâna închisi în orasele lor subacvatiŹce. Desi ratiunea îi spunea ca nu avea motive de teama, Beatriz se facu mica la gândul miilor de tone de apa aflate deasupra ei.
Umiditatea din ecluza hidrobuzului îi va astupa, cu mâna sa lipicioasa si rece, nasul si gura. La statia de lansare avea sa fie mult mai neplacut. Cea mai mare parte a muncitorilor care luŹcrau în adâncuri era formata din Tritoni, iar acestia preferau ca aerul sa fie cât mai umed; în mediul acela, Beatriz avusese de foarte multe ori senzatia de sufocare. Auzi din nou un semnal sonor; peste câteva minute, hidrobuzul avea sa porneasca. Casca larg gura, tragând aer în piept Multimea de navetisti care se îndrepta, ca si ea, spre statia de lansare, începu sa tropaie pe puntea metalica de deasupra.
Ropotul sutelor de pasi o facu sa închida strâns pleoapele, pentru a nu vedea fetele muncitorilor; acestia erau aproape la fel de descarnati si vlaguiti ca si refugiatii care umpleau taberele jalnice din jurul Kalalochului. Privirea lor pastra totusi o urma de speranta. Ochii celor din tabere erau prea tristi pentru a mai reflecta si altceva.
Hotarî sa se foloseasca de autosugestie. Imagineaza-ti ceva frumos. Un aerostat deasupra orizontului, înainte de apus.
Calatoriile acestea i se pareau deprimante. Dupa calculele ei, dormise aproape cinci ore în sala de asteptare, timp în care o foarte zeloasa echipa de securitate perchezitionase hidrobuzul, pasagerii si bagajele. Îsi nota în minte sa-si verifice aparatura... bineînteles, dupa plecarea lor. Asa o învatase Ben. EchipamenŹtul furnizat de Holoviziune era cam rablagit, astfel încât fusesera nevoiti sa-l repare sau sa-si construiasca aparate noi. Acestea ar fi putut tenta un securist cu relatii pe piata neagra. Era îngrijoŹrata pentru soarta lui Ben, si tare ar fi vrut sa stie ce rost avusese perchezitia asta. Inspira din nou adânc.
Stiu ca Ben si Rico se afla în spatele Postului-Fantomâ. Indiferent ce-ar face, stilul lor este inconfundabil.
Cu aproape un an în urma, când Postul-Fantoma bruiase pentru a doua oara emisiunile de stiri, transmitând propriile inŹformatii, Beatriz îl abordase pe Rico si-i daduse de înteles ca ar vrea sa li se alature. Cei doi se facusera ca ploua, iar ea nu insistase, intuind ca refuzul lor era întemeiat. Se apucase si mai abitir de munca, încercând sa-si uite orgoliul ranit. Acum avea impresia ca descoperise adevaratul motiv pentru care ei nu o primisera.
Au nevoie de cineva în exterior. Eu as putea fi asul pastrat în mâneca.
La miezul noptii trecute fusese solicitata sa prezinte în locul lui Ben emisiunea Holojurnalul de Seara. Citise, pe una dintre fituici, "... Ben Ozette... realizeaza un reportaj în Sappho..." însa Beatriz stia foarte bine ca în aceasta Zi a Stelei ? ca de altfel, de sase saptamâni, în toate Zilele Stelei ? Ben se aflase la Cartierul General al Directorului, sub stricta supraveghere, înŹcercând sa realizeze seria de reportaje despre Crista Galii.
De ce nu se mentioneaza ca si el a disparut? Era împreuna cu ea în momentul în care s-a dat alarma, nu? Conducerea Holoviziunii cenzureaza stirile referitoare la el! De ce?
Simti frica încoltind-o. Cine avea interes ca populatia sa nu afle ce se întâmplase cu Ben? Începea sa perceapa realitatea cu totul altfel, de parca i se ridicase un val de pe ochi.
Pâna acum traise cu senzatia ca ea, Ben si Rico erau imuni la recentele transformari care ravaseau planeta. "Martori platiti, asta suntem", spusese Ben. "Ochii si urechile pandoranilor."
"Ba nu", zâmbise Rico, un pic ametit de boo. "Nu suntem martori, ci faruri care sa le arate calea."
Pentru ca nu mai avusese timp sa ceara lamuriri, Beatriz recitase pe calea undelor exact ceea ce scrisese redactorul emiŹsiunii. Acum îsi dadea seama ca intentionat o luasera pe nepreŹgatite. Dar Holoviziunea avea resurse incredibile ? atât oameni, cât si aparatura ?, iar ea era hotarâta sa le foloseasca din plin pentru ca Ben sa nu piara.
De data asta, Ben nu mai este un simplu martor, gândi ea, precauta. A devenit participant; si poate ruina totul.
Îl iubise, iar dragostea pentru el durase mult timp. Sau poate ca avusesera o îndelungata relatie intima si de-abia acum începea sa-l iubeasca. Nu în felul acela, pasional... era prea târziu pentru asta. Nimeni n-ar fi putut întelege natura sentimentului care suŹpravietuise în ea decât daca ar fi fost martor la toate ororile vazute de ei doi, împreuna. Beatriz se bucurase recent de câteva momenŹte fierbinti în compania doctorului Macintosh, dupa ce foarte multa vreme crezuse ca în sufletul ei nu vor mai încolti asemenea senzatii. Deschise pleoapele înca grele de somn, dar lumina puŹternica o facu sa lacrimeze. Îsi feri privirea si se ridica în capul oaselor pe bancheta de metal. Auzi un securist tusind discret. Tânjea dupa agitatia din biroul ei aflat la bordul Statiei Orbitale, unde lucra la Proiectul Nava Neantului; acolo, doar doisprezece metri o desparteau de Controlul Curentilor si de Micutul MacinŹtosh. Gândurile i se îndreptara din nou spre Mac... si spre zborul cu naveta, planificat sa aiba loc peste putine ore.
De câteva saptamâni încoace se simtea mereu obosita, iar întârzierile astea survenite în program o epuizau si mai tare. Din momentul în care Directorul o pusese sa penduleze între ProiecŹtul Nava Neantului si emisiunile de stiri, timpul începuse parca sa fuga de ea. Nu mai avea ragaz nici pentru odihna, nici pentru a-si pune ideile într-o oarecare ordine. Astazi ? culmea! ? avea trei însarcinari; trebuia sa transmita din trei locuri diferite.
Unul dintre cele mai impresionante sisteme de propulsie construite vreodata de omenire astepta sa o transporte la bordul Statiei Orbitale. Când ajungea în biroul zgomotos si dezordonat, avea impresia ca intra în vârtejul acelui uragan care era viata ei. Acolo nu o mai putea atinge nimeni, nici macar Flattery.
Semnalul prelung si trist, ultimul apel pentru îmbarcare, o facu sa tresara. Se gândi din nou la Ben, care înca nu-si facuse aparitia. Sau poate ca murise. Nu mai era iubitul ei, dar tinea la el pentru ca se dovedise a fi un om bun.
Îsi freca pleoapele obosite si întoarse capul, zarind un tânar ofiter de securitate care tocmai: intra pe usa salii de asteptare. Acesta se apropie de ea si saluta politicos, înclinând capul. Avea urechi foarte mari si buze albe, crispate.
? Perchezitia a luat sfârsit, rosti el. Va cerem scuze pentru întârziere. Ar fi bine sa va îmbarcati cât mai repede.
Beatriz se ridica în picioare, înfruntându-i privirea. Hainele i se aranjau pe trup în cute indolente.
? Nu mi-au fost returnate echipamentul si notitele, replica ea. N-are nici un rost sa plec pâna nu...
Capitanul o opri, ridicând un deget spre buze. La fiecare mâna avea câte doua degete lungi si unul gros. Reporterita înŹcerca sa-si aduca aminte care clan insular purta aceste caracteŹristici.
Orcas? Camano?
Ofiterul zâmbi, aratându-si dintii patati cu puncte negre, oriŹbile... Însemnele unui comandou al mortii autointitulat "Falcile Fioroase".
? Bagajul dumneavoastra a fost deja urcat la bordul hidro-buzului. Sunteti o persoana foarte importanta, astfel încât va vom pune la dispozitie o cabina separata si o garda de corp.
? Dar...
El îi apucase deja cotul.
? Am aranjat ca hidrobuzul sa nu plece pâna nu va îmbarŹcati. De dragul proiectului, grabiti-va!
Ajunsera pe pasarela, iar capitanul o împingea spre intrarea de la nivelul inferior.
? Ia stai! se împotrivi ea. Nu cred ca...
? La statia de lansare va asteapta o misiune urgenta. Va informez ca trebuie sa transmiteti o editie speciala a "Stirilor pe scurt" imediat cum veti ajunge acolo.
Îi înmâna pagerul pe care ea îl purta de obicei prins de coapsa.
? Aveti aici toate instructiunile, îi explica el, zâmbind.
Beatriz îsi spuse ca acest capitan facea tot posibilul pentru a-i îndeparta temerile, desi imaginea dintilor patati o facea sa se înfioare. Jurnalistul din ea era curios sa afle mai multe despre comandourile mortii. Dar în cele din urma instinctul de conserŹvare reusi sa-i alunge curiozitatea. Gardianul, un barbat scund si tânar, purtând pe umar câteva dintre bagajele ei, o întâmpina la capatul culoarului.
? Întâlnirea cu dumneavoastra a fost o adevarata încântare, rosti capitanul, înclinând din nou capul. (Apoi îi întinse un stylus si o foaie de hârtie.) Daca sunteti amabila, pentru sotia mea... Ea va admira foarte mult.
? Cum o cheama?
? Anna.
Beatriz scrise repede "Pentru Anna si pentru viitor", apoi semna cu litere înflorate. Primi multumirile capitanului si urca la bord. Nici nu apucara sa închida bine al doilea sas, ca hidro-buzul se avânta în adâncuri.




Adorarea nu este totuna cu iubirea. Sinele nu poate fi adorat. Tineti minte asa: oamenii îi iubesc pe oameni; oamenii se tem de zei.
? Micutul Macintosh, Dirijorul algelor,
Controlul Curentilor


ÎN LUMINA ZORILOR, Ben începea sa înteleaga mult mai clar noul curs pe care îl luase viata sa. Stia ca Postul-Fantoma va promova imaginea Cristei ? la fel ca si Flattery, în cazul Holoviziunii ? pentru a manipula populatia Pandorei. O va foloŹsi ca pe un bici, pentru a ridica multimile împotriva Directorului, în ochii oamenilor, fata îsi va pierde din ce în ce mai mult calitatile de om si va deveni o sfânta. Iar asta avea sa-l coste. Spera ca iubirea ce se înfiripase între ei sa nu dispara. Poate ca exista o cale...
La naiba!
Dorise ca nimeni sa nu se amestece în seria de reportaje pe care o pregatea. Acum el devenise subiectul de senzatie. NoapŹtea trecuta, ascunsi într-un adapost subteran al zavatanilor, urŹmarisera Holojurnalul de Seara. Ca o ironie a soartei, tocmai Beatriz îi luase locul. Dar, desigur, faptul nu-l luase prin surŹprindere.
"Buna seara, doamnelor si domnilor", începuse ea. "Sunt Beatriz Tatoosh si tin locul lui Ben Ozette, care are o misiune importanta în Sappho. Iata principala stire a serii: Crista Galii a fost rapita din Zona de Protectie. Opt teroristi înarmati, probabil Fantome..."
Poate îsi închipuia ca-mi face un serviciu, gândi el.
Dar nici vorba de asa ceva! El nu avea vreo misiune în Sappho, iar cei opt teroristi înarmati nu existasera. O luase pe Crista de mâna si iesisera, cât mai natural cu putinta, pe poarta. Beatriz citea fituicile întinse de slugile lui Flattery. Ocupata pâna peste cap cu Statia Orbitala si Proiectul Nava Neantului, nu mai era în stare sa distinga realitatea.
Oare ce chinuri traia acum administratia Holoviziunii? Prin mita, manipulare, jaf si crima, Flattery preluase controlul asupra "Comertului Tritonian", printre ale carui proprietati se numara si Holoviziunea. Asta era povestea pe care Ben începuse s-o difuzeze pe Postul-Fantoma. Cel mai important reportaj al carieŹrei sale devenise o lupta care avea sa schimbe destinele tuturor ? inclusiv al sau si al Cristei. O lupta menita sa stârpeasca saracia si foamea, instrumente folosite de Director pentru a înrobi popuŹlatia Pandorei.
Crista se ascundea împreuna cu el. Ben supravietuise atinŹgerii ei, ba chiar si unui sarut. Acum se stapânea cu greu sa nu-i aranjeze suvitele albe ale caror vârfuri îi atingeau coltul gurii, sa nu-i mângâie fruntea, sa nu se strecoare sub patura matasoasa si sa...
Esti prea tânar pentru o imprudenta atât de mare, îsi spuse, asa ca nu te mai comporta ca un idiot batrân. N-are rost sa mori degeaba.
Începu sa mediteze din nou asupra coincidentei ? destin sau influenta divina? ? care îi adusese împreuna, în momentul acesŹta, în cubiculul acesta, pe planeta aceasta aflata la milioane de ani-lumina departare de Pamânt. Fusese nevoie de mii de ani, de calatorii prin nenumarate sisteme stelare si de anihilarea aproape completa a omenirii, pentru ca sa aiba loc întâlnirea dintre Ben si Crista Galii. Avata fusese distrus si el; dar nu în totalitate, deoarece câteva gene de alge reusisera sa supravietuiasca printre cele umane. Poate ca zestrea genetica a pandoranilor cunoscuse o permanenta schimbare... poate ca aceste razlete frânturi de coduri genetice straine îi vor ajuta pe oameni sa traiasca împreuŹna, ca fratii, si sa se iubeasca.
De ce? se întreba. De ce tocmai noi?
Acesta era unul dintre momentele în care si-ar fi dorit sa aiba o viata normala. Nu vroia sa fie salvatorul societatii, al tuturor speciilor... ci doar al propriei sale existente. Însa nu mai avea cum sa schimbe cursul evenimentelor. Acum, împotriva ratiunii, se îndragostea din nou de o femeie aproape intangibila.
Punând lucrurile cap la cap, Crista era ? cel putin în aparenŹta ? mai mult umana decât Avatana. Nimeni, nici macar ea, nu descoperise caracteristicile proprii algelor. Teoretic vorbind, se putea presupune ca dispunea de mai multe minti complete, capabile sa gândeasca si sa actioneze în mod independent; concluŹzia fusese trasa într-un studiu finantat de Director. Dar Crista, în cei cinci ani petrecuti sub o atenta supraveghere, îsi manifestase o singura personalitate; iar despre acest subiect nu prea vroia sa discute.
Se banuia ca era fiica Vatei, care, la rândul ei, fusese "CoŹpilul Sfânt" al poetului-profet Kerro Panille si al Waelei Tao-Lini. Vata fusese conceputa cu mai multe secole în urma, prin îmbratisarea a doua trupuri umane în nacela unui dirijabil saboŹtat, cu participarea tentaculelor si sporilor lui Avata. Se nascuse cu o completa memorie genetica si cu capacitatea unei comunicari telepatice proprie algelor. Timp de aproape doua secole zacuse în coma.
Duque, omul presupus a fi tatal Cristei, avea si el caracterisŹtici avatane, inoculate pe când era un biet embrion în pântecele mamei sale. Acest lucru se petrecuse în laboratoarele infamului Jesus Lewis, bioinginerul care ucisese algele - trupul lui Avata ? si fusese cât pe-aci sa distruga întreaga populatie umana. Vata întruchipase, în ochii pandoranilor, fiinta divina, simbolul uniunii dintre oameni si zei, însasi vocea zeilor. Crista Galii, cu misterul, puterea si frumusetea ei, cu atingerea ei aducatoare de moarte, nu era nici ea mai prejos decât o zeita. Iar asta nu putea decât sa faca si mai dificila dragostea lui Ben pentru ea.
Ben stia ca algele ? Avata ? reprezentasera elementul-cheie în supravietuirea pandoranilor. Era putin probabil, poate chiar imposibil, ca fiintele umane sa fie rude cu niste... alge constiente. Studiind Cronicile, Ben adoptase parerea unanima a expertilor: algele de astazi aveau fiecare o viata proprie si nu alcatuiau fiinta globala, constienta, întâlnita de primii oameni coborâti pe supraŹfata Pandorei. Multi credinciosi sustineau ca, dorind sa se prezinŹte într-o forma cât mai acceptabila, Avata o crease pe Crista Galii; iar teoria lor câstiga din ce în ce mai mult teren.
Si ce îsi doreste?
Sa traiasca!
Gândul îi intra în minte cu forta, ca un urlet, trezindu-i toate simturile. Aproape ca recunoscuse vocea straina. Puse barbia în piept, se cufunda în sine si încerca sa asculte... dar nu mai auzi nimic. Crista continua sa doarma.
Algele, trupul lui Avata, se îngrijisera de stabilitatea planetei. La scurt timp dupa ce Jesus Lewis le ucisese, unul dintre satelitii naturali explodase, transformându-se în asteroizi, iar continentele se rupsesera ca niste foi de hârtie si se scufundasera sub valuri. Astazi, culturile de alge fusesera reconstituite si, dupa doua secoŹle, pamânturile rasareau din nou deasupra apei. Oamenii învatau sa traiasca atât în adâncuri, cât si pe solul ferm de la suprafata. Pe Ben îl durea sufletul vazând ca, în loc sa creasca frumosi si înalti, semenii sai se târau prin mocirla.
Este vina Directorului, si nu a algelor.
Directorul refuza sa admita în public ca algele erau constiŹente. Le folosea ca pe un simplu mecanism, ca pe niste valve destinate a controla curentii oceanici si, într-o oarecare masura, conditiile atmosferice. Toti stiau ca acest lucru devenea din ce în ce mai dificil. Algele se înmulteau si un foarte mic procent din numarul lor se mai afla sub catusele Controlului Curentilor.
Algele se ridica împotriva lui Flattery. Atunci când se vor elibera complet, mi-ar placea sa aiba, toate, o singura constiŹinta.
Cu foarte multe eforturi, si cu câteva indicii primite de la Crista, reusise sa puna mâna pe unele rapoarte secrete. Aflase astfel adevaratul interes pe care Flattery îl acorda unei lucrari intitulate "Fenomenul Avata". Ben vorbise despre acest lucru cu zavatanii, calugarii care traiau pe culmile muntoase si foloŹseau alge în ritualurile lor.
Crista spune ca Directorul ar trebui sa ceara sfatul algelor. Iar calugarii sustin si ei acelasi lucru.
Fata tresari din nou; în curând avea sa se trezeasca. Va vedea tarabele din port si va auzi strigarile negustorilor ambuŹlanti: "Lapte! Suc de fructe! Oua! Astazi vând oua de rate doŹmestice!" Tovarasia oamenilor era una dintre micile placeri pe care Directorul i le refuzase Cristei. Ben stia ca si el, la rândul sau, îi va refuza fetei acest lucru.
Dar nu pentru mult timp, îsi reaminti. În curând, toti oameŹnii vor putea trai ca fratii.
Din cafenea se auzea târsâitul discret al scaunelor pe podea si clinchetul metalic al linguritelor lovind peretii cestilor de porŹtelan.
Se sprijini cu spatele de perete si dadu, încet, tot aerul afara din plamâni. Desi pâna acum nu voise sa recunoasca, era surŹprins ca înca mai traia. Nu numai ca o atinsese pe Crista Galii ? fiinta interzisa ? dar o si sarutase; trecusera douasprezece ore de atunci. Fugisera la adapostul noptii, fara ca Securitatea sa le dea de urma. Acum astepta trezirea Cristei si sosirea lui Rico pentru a vedea ce vor face în continuare.




Când vedeti un nor ridicându-se la apus, îndata ziceti: "Vine ploaia". Si asa se întâmpla. Si când vedeti suflând vântul de la miazazi, ziceti: "Are sa fie zaduf". Si asa se întâmpla. Fatarnicilor, fata pamântului si a cerului stiti s-o deosebiti; vremea aceasta cum de n-o deosebiti?
? Iisus


CÂND SE TREZI, în prima zi de libertate petrecuta în Kalaloch, Crista Galii remarca mai întâi felul în care cadea luŹmina pe cana din mâna lui Ben Ozette. Îsi dori ca acea mâna sa o atinga, sa-i mângâie obrazul sau sa i se odihneasca pe umar. Dar Ben încremenise acolo, cu cana pe genunchi. Oare adormiŹse? Crista simti un fior de repulsie la gândul de a sta pe acel oribil scaun-câine," o creatura vie realizata de Insulari.
Kalalochul se trezea si el. Oamenii începeau sa umple straŹzile, iar echipele de lucru porneau, cu camioane si buldozere, spre perimetru. Cei înfometati sau fara de adapost ? refugiati veniti de pe zeci de insule esuate ? salutau razele de soare care scaldau periferia Kalalochului.
Crista ciuli urechile, încercând sa auda respiratia calda si linistita a lui Ben.
Doamne, daca l-am omorât?
Îsi înabusi un chicot, gândindu-se cum ar fi transmis Ben o asemenea stire de senzatie: "Faimosul corespondent al HoloviŹziunii, Ben Ozette, realizatorul Holojurnalului de Seara, a priŹmit ieri sarutul mortii pe când se afla în misiune..." În minte îi revenira caldura si savoarea acelui prim sarut din viata ei, caruia i se abandonase aproape total.
Ben nu patise nimic, ceea ce demonstra ca antidotul ? pe care Flattery i-l administra zilnic Cristei ? mai avea înca efect. Totusi, sarutul adusese peste ea o cascada de amintiri, pasiuni si temeri din trecutul lui, care aproape o paralizasera prin forta si claritate.
Existau unele lucruri pe care n-ar fi vrut sa le afle: primul sarut al lui Ben, o roscovana simpatica; ultimul sarut, Beatriz Tatoosh. Gustul acestora, si al altora, îi ramasese mult timp pe buze. Participase astfel la primul lui act amoros, prin memoria celulelor, fusese martora la nasterea lui, la macelarirea Insulei Guemes, la moartea parintilor sai. Amintirile se întiparira în propriile ei celule, asteptând semnalul ? un sentiment suficient de intens ? pentru a prinde iarasi viata.
Îi primise amintirile prin intermediul sarutului dar, naucita, nu-i spusese nimic. Noaptea trecuta visase visurile si amintirile lui. Vazuse Postul-Fantoma asa cum îl vedea el, ca pe un organ al adevarului într-un trup învaluit în minciuna. Aflase ca el ? ca si ea, de altfel ? era vulnerabil, singur, si daruit celorlalti. Nu vroia sa-i ascunda faptul ca, acum, stia totul despre trecutul lui. Nu vroia sa-l piarda dupa ce, în sfârsit, se gasisera; dar, în acelasi timp, nu vroia nici sa-l împinga spre moarte.
Lui Ben nu-i era frica de aceasta moarte ? oamenii o numiŹsera "Gâdilici" ? care salasluia în chiar trupul ei; o moarte aseŹmanatoare celei provocata de alge. Uneori nu credea nici ea ca asa ceva putea fi adevarat. Flattery elaborase el însusi antidotul si avea grija sa i-l administreze zilnic; pe perioada cât acesta era eficient, Crista putea receptiona mesaje ? cum erau, de exemplu, amintirile lui Ben ? dar nu mai era capabila sa transmita. Totusi, nimeni nu îndraznea sa o atinga, iar gardienii prezenti în CartieŹrul General al Directorului faceau tot posibilul sa stea cât mai departe de ea.
Din câte îsi amintea, aceasta era prima dimineata în care se trezea fara a fi înconjurata de laboranti si supusa la interminabile verificari. Nu mai avea cinstea de a fi mult-veneratul prizonier din casa Directorului. În ciuda evadarii, a faptului ca erau obligati sa se ascunda, a primului ei sarut, Crista se cufundase într-un somn revigorant, de nou-nascut. Arome delicioase îi mângâiau narile ? prajituri, pâine calda, cafea; stomacul începu sa-i ghioŹraie.
Undeva, la nivelul inferior, se auzi sfârâitul unui sebet pe gratar. Cristei îi placea la nebunie carnea. Laborantii lui Flattery îi oferisera niste explicatii savante si greu de înteles, cum ca asta se datora genelor sale avatane care îi afectasera sinteza proteinica... dar ea cunostea starea aceasta sub numele, mult mai simplu, de "foame". Tânjea si dupa fructe proaspete, dupa nuci si ceŹreale. Gândul la o salata îi lasa mereu gura apa.
Desi parasisera Zona de Protectie la adapostul întunericului, memorase complicatul parcurs subteran prin care ajunsesera aici, în comunitatea insulara a Kalalochului. Semana cu labirintul ma-gistralgelor oceanice. Despre locul acesta nu stia decât ca se afla în vecinatatea tarmului, lucru care trezea în ea un alt sentiment, acela de dor.
Reusea sa simta valurile, ca pe o pulsatie umeda amestecata cu zarva vânzatorilor ambulanti si cu traficul din ce în ce mai intens. Auzise ca pandoranii se sculau devreme, dar nu se graŹbeau niciodata; omul flamând nu prea are motive de graba. În zilele acestea, când apele oceanului erau întrerupte de tarmuri stâncoase sau sufocate de pâlcuri imense de alge, viata pe insuŹlele plutitoare devenise mult prea periculoasa. Majoritatea celor care colonizasera uscatul continuau sa-si spuna "Insulari", pasŹtrând vechile obiceiuri. Insularii pe care Crista îi cunoscuse în interiorul Zonei de Protectie erau fie slujitori, fie gardieni, si nu vorbeau niciodata despre cum traiau în afara marilor ziduri din bazalt. Multi dintre ei suferisera mutatii oribile, care pe ea o fascinau, iar lui Flattery îi provocau sila.
Îsi trase patura pâna sub barbie si se arcui pe spate, lasând razele de soare sa-i scalde fata. Sesiza, deodata, puritatea din comportamentul lui Ben fata de ea. Acum cunostea toate detaŹliile intime ale vietii lui. Oare cum ar reactiona daca ar afla? Se îmbujora, ca un voyeur, amintindu-si de prima lui noapte petrecuta alaturi de Beatriz.
Barbatii sunt foarte ciudati, gândi. Fuga lor se oprise, în cele din urma, aici. Ben o asigurase ca acest cubicul micut era o ascunzatoare sigura, apoi sezuse toata noaptea pe scaun, în loc sa se strecoare în pat, lânga ea. Se dovedise deja imun fata de atingerea fatala, iar Cristei îi placusera atât gestul îndraznet al sarutului, cât si sarutul în sine.
Privirile altor barbati ? printre care se numara si DirectoŹrul ? îi dadusera de înteles ca puterea frumusetii ei era foarte mare. Îl fermecase si pe Ben Ozette, citise asta în ochii lui verzi, putin mai întunecati decât ai ei. Pastra în suflet sarutul magic primit înainte de culcare. Amintirile, familia, iubitele lui... deveŹnisera pentru ea o comoara de nepretuit.
Jos, în strada, cineva urla puternic, întrerupându-i reveria. Apoi auzi geamatul prelung, strident, care îi dadu fiori de gheata, desi patul în care se cuibarise era cald. Ben puse cana deoparte si se apropie de fereastra.
Au descoperit un barbat, îsi spuse ea, un barbat care a fost ucis.
Ben îi povestise despre cadavrele gasite dimineata pe straŹda, însa Crista de-abia acum lua contact cu realitatea aceasta îngrozitoare.
"Comandourile mortii le lasa acolo pentru a servi celorlalti drept lectie", îi explicase Ben. "Oamenii merg la lucru dimiŹneata, sau îsi duc copiii la cresa, si descopera cadavrele în mijŹlocul drumului. Unele n-au mâini, unele n-au limba, unele sunt decapitate... Altele sunt mutilate în mod obscen. Daca te opresti ca sa privesti, imediat apare cineva lânga tine si te ia la întrebari: ŤL-ai cunoscut pe omul asta? Vino cu noi!ť Nimeni nu vrea sa mearga cu ei. Dupa o vreme, sotia, sau mama, sau fiul, primeste vestea. Atunci este înlaturat cadavrul."
Ca reporter, Ben vazuse sute de astfel de cadavre. Le zarise si ea ? de fapt, mai mult le ghicise ? în derularea rapida a aminŹtirilor lui. Geamatul venea probabil de la mama care îsi descoŹperise fiul ucis. Crista nu se simtea deloc tentata sa priveasca pe fereastra. Ben se întoarse si îsi relua locul lânga pat.
Oare descoperise si el o particica din ea, atunci când o sarutase? Acest lucru se petrecea uneori când te atingeai de alge, dar foarte rar în cazul ei, din cauza antidotului. Unora li se întâmplase, totusi. La început holbasera ochii, socati, neveninŹdu-le sa creada; apoi începusera sa tremure, cu privirea pierduta; iar la sfârsit se trezisera, coplesiti de groaza. Dar prea putini avusesera norocul sa se mai trezeasca.
Ce le-am aratat? se întreba. De ce doar unora, si nu tutuŹror? Studiase istoria algelor si nu gasise nimic care sa-i ofere o explicatie sau un ajutor cât de mic. Îsi amintea si acum de înŹsemnarile unui tehnician care facuse cercetari privind "genealoŹgia" ei.
Cilii algelor îi penetrasera întreg trupul, permitându-i sa traiasca în adâncuri. Primise ajutorul misteriosilor ? aproape leŹgendarilor ? înotatori, fiinte umane care suferisera cele mai draŹmatice mutatii. Perfect adaptati vietii subacvatice, înotatorii aveau branhii si semanau cu niste uriase salamandre. Traiau în pesteri, în Oracole, în avanposturi tritoniene abandonate si în lagune. În primii ei nouasprezece ani, Crista fusese una cu agele, înrudita mai mult cu ele decât cu oamenii. Unii dintre angajatii lui Flattery sustineau ca fusese zamislita de alge, dar ea nu creŹdea una ca asta.
Numerosi pandorani, inclusiv Ben, aveau ochii verzi, semn ca mostenisera gene de-ale algelor. Cu statura ei de un metru si jumatate, Crista era mai înalta decât majoritatea femeilor si, în discutiile cu barbatii, nu trebuia sa ridice privirea pentru a le întâlni ochii. Reteaua venelor albastre acoperite de piele iesea ceva mai mult în evidenta datorita tenului palid, aproape transŹlucid. Sângele ei era, indiscutabil, uman: rosu si bazat pe fier ? aceste fapte fusesera stabilite chiar în ziua în care algele o scoŹsesera la suprafata.
Când cadea pe gânduri îsi tuguia buzele pline de parca ar fi asteptat un sarut. Avea un nas drept si subtire, iar narile i se dilatau atunci când era stapânita de mânie ? înca un sentiment pe care nu îndraznea sa-l transmita oamenilor lui Flattery.
Algele se ocupasera de educatia ei, instilându-i unele aminŹtiri ale fiintelor umane pe care le întâlnisera. Înainte ca Flattery sa puna mâna pe putere, majoritatea oamenilor luau contact cu algele atunci când erau înmormântati în adâncuri.
Asculta sunetul oceanului si trebui sa faca un efort pentru a stavili amintirile care se rostogoleau spre ea în ritmul valurilor. Se întinse înca o data, lenes, si întoarse fata spre Ben:
? Ai stat treaz toata noaptea?
? Nu mi-a fost somn, raspunse el.
Se ridica în picioare pentru a-si dezmorti oasele, apoi se aseza lânga ea, pe marginea patului.
Crista îsi sprijini obrazul de umarul lui. Agitatia de sub fereastra disparuse. Priveau amândoi spre port, mângâiati de luŹmina solara. Caldura ce venea prin plasmasticla, protectia oferita de atingerea lui Ozette si vorbaraia melodioasa a negustorilor ambulanti o cufundara într-o semitoropeala placuta. Auzi, în departare, masinile grele muscând din trupul dealurilor.
? Când plecam de-aici? întreba ea.
Razele soarelui, zgomotul valurilor care scaldau tarmul si aroma de sebet prajit i se pareau revigorante. Amintirea anilor petrecuti în celula Directorului si a minciunilor cu care fusese înconjurata trecu prin vinele ei ca un curent rece. De fiecare data când zorile o trezisera acolo, în Zona, fusese tentata sa-si traga patura peste cap, sa duca genunchii la gura si sa adoarma din nou. Astazi însa, abia astepta sa porneasca la drum împreuna cu Ozette.
Dincolo de usa, cineva fluiera un scurt fragment muzical. Apoi îl repeta. Era un semnal asemanator celui pe care-l auzise noaptea trecuta, când ajunsesera în port.
Ozette mormai printre dinti si lovi de doua ori cu piciorul în podea. I se raspunse cu acelasi fragment muzical, fluierat o singura data.
? Au sosit ai nostri, spuse el, si trasaturile i se destinsera. Ne vom muta în alta parte, desi as fi vrut sa-ti arat împrejurimiŹle. Sper ca Rico a pus la punct planul. În clipa asta, toata lumea stie ca ai scapat de sub supravegherea Directorului. Recompensa promisa pentru prinderea noastra este destul de mare pentru a-i tenta chiar si pe cei cu sufletul curat. Oamenii sufera de foame.
? Nu ma pot întoarce acolo, rosti ea. N-am sa ma mai întorc niciodata. Am vazut cerul. Am primit sarutul tau...
Ben zâmbi cald si îi oferi cana, pentru câteva guri de apa. Însa nu o saruta.
Crista stia ca, daca avea sa fie prins, pe Ben îl astepta pieiŹrea. Flattery îi semnase deja condamnarea la moarte. Sindicatul Razboinicilor se va ocupa de executarea sentintei, asa cum se ocupase, probabil, de toti servitorii sau angajatii Zonei de ProŹtectie.
Noaptea trecuta, la iesirea din labirintul subteran se trezisera pe strazile pustii de lânga docuri; Flattery interzisese populatiei sa se mai plimbe pe afara dupa lasarea întunericului. Fugisera de la o casa la alta, ascunzându-se în spatele zidurilor. Încercasera astfel sa evite întâlnirea cu patrulele de securitate ce supraveŹgheau respectarea interdictiei. Crista se oprise într-un loc deschis pentru a privi cerul si satelitii naturali ai Pandorei. Lasase vântul proaspat si rece sa-i dezmierde fata si bratele, adulmecase miroŹsurile ce veneau dinspre vetrele cu mangal ale saracilor, admirase stelele prin învelisul subtire al atmosferei.
? Vreau sa mergem afara, pe strazi, sopti ea. Se poate?
Raspunsul Directorului fusese nu, întotdeauna. Întotdeauna. "Demonii dau târcoale", îi spusese la început "Nu le-ai ajunge nici pe-o masea". Sau, mai târziu: "Fantomele vor sa te ucida". Ulterior reluase acest motiv: "Mizerabili astia seamana cu toti ceilalti. S-ar putea ascunde în multime si... Ar fi îngrozitor sa puna labele pe tine."
Privirea Directorului o facea sa se înfioare, desi, daca îl ascultai, ai fi zis ca era singurul care o putea proteja, singurul om în care ea putea avea încredere. Timp de aproape cinci ani de zile, îl crezuse. Dar Postul-Fantoma o facuse sa-si schimbe parerea. Apoi aparuse Ben Ozette cu seria lui de reportaje; îsi daduse deodata seama ca singurul motiv pentru care Flattery inventase legenda cu atingerea mortala era teama ca nu cumva Crista sa afle ceva de la el ? sau de la ceilalti angajati ? si sa dea în vileag întreg sistemul lui de minciuni.
? Da, raspunse Ben. Vom pleca. În curând lucrurile vor începe sa se precipite si...
Se crispa deodata si începu sa murmure înjuraturi. Îndrepta degetul spre o patrula de securitate care îsi facea drum catre Asul de Cupa: câte doi de fiecare parte a strazii. O liniste grea si nefireasca înainta o data cu ei, punând stapânire pe multime. Un grup compact de navetisti se rupse în dreptul lor, facându-le loc si ferindu-se sa-i atinga.
Fiecare gardian purta sub brat un mic pistol-laser si avea agatata de centura o întreaga trusa de specialitate: bâta neuronica pentru luptele corp la corp, munitie de rezerva pentru pistoalele-laser si tot felul de accesorii chimice sau mecanice utile în cazul arestarilor. Îsi ascundeau ochii îndaratul unor ochelari cu lentile-oglinda ? însemnul Sindicatului Razboinicilor, o echipa formata din asasini de elita pusi în slujba Directorului. Oamenii se straduiau sa zâmbeasca, îsi plecau capetele cu umilinta sau si le înfundau între umeri; unii cadeau în genunchi.
Crista îi privea înaintând si simti cum i se face pielea de gaina pe mâini si pe ceafa.
? Nu-ti fie frica, grai Ben, de parca i-ar fi citit gândurile
Îsi aseza mâna pe umarul ei gol. Crista avu impresia ca el chiar îi putea citi, în acele momente, gândurile ? sau, daca nu, macar sentimentele. Îi placeau atingerea lui si starea de prospetiŹme care o cuprinsese. Înregistra toate acestea în minte, în timp ce cu ochii urmarea ceea ce se petrecea în strada.
Echipa de securitate se oprea în dreptul fiecarei case; unul pazea intrarea, iar ceilalti cercetau interiorul. Nu mai aveau mult pâna la Asul de Cupa.
? Ce facem? întreba ea.
Ben se îndrepta spre capatul patului, lua de acolo o legatura cu haine insulare si i le puse în poala.
? Îmbraca astea si fii pregatita, spuse el. Îndeparteaza-te de fereastra.
Portul fu zguduit pe neasteptate de o explozie violenta; luŹmina portocalie, orbitoare, izbi dureros ochii tuturor ce-si înŹdreptara privirile într-acolo. Dupa câteva clipe, o trâmba groasa de fum negru se ridica spre cer. Strada se transforma într-o învalmaseala de trupuri care se grabeau sa-si salveze ambarŹcatiunile sau sa ajunga la posturile de lupta contra incendiilor. La tot pasul întâlneai rezervoare cu hidrogen, gaz pe baza caruia functionau motoarele, masinile de gatit, aparatele de sudura si centralele electrice. Iata de ce focul scapat de sub control repreŹzenta, în ochii pandoranilor, unul dintre cei mai temuti dusmani.
? Ce?...
? A explodat o luntre veche înregistrata pe numele meu, o lamuri Ben. Le-am dat ceva bataie de cap. Daca avem noroc, vor crede ca noi doi ne aflam la bord.
O alta explozie îi taie Cristei rasuflarea. În timp ce desfacea legatura cu haine, vazu ca securistii nu disparusera o data cu multimea. Se apropiau cu aceeasi meticulozitate, inspectând casa dupa casa. Strada ramasese aproape goala; persoanele valide înŹcercau deja sa stinga focul sau îndepartau barcile de zona pericuŹloasa.
Ben, lipit de perete lânga fereastra, supraveghea înaintarea comandoului. Crista îsi trase pe cap o rochie din bumbac alb cu broderii, prea larga pentru ea; desi avea sâni bine dezvoltati, acestia jucau liberi pe dedesubt Prinse materialul cu doua degeŹte, îndepartându-l de pântecele plat, si îndrepta spre Ben o priŹvire nedumerita.
El îi arunca o salopeta de lucru asemanatoare pijamalelor negre ale Insularilor. Apoi scoase, din dulapul de lânga pat, o esarfa lunga, tesuta de mâna.
? Nu stiu cum sa-ti spun, dar esti gravida si nu mai ai mult pâna sa nasti.
Vazând ca nu se facuse înteles, continua:
? Leaga-ti salopeta peste pântece. Mai târziu vei avea neŹvoie de ea. Pâna una-alta, tu esti o pandoranca gravida, iar eu sunt barbatul tau.
Crista îsi potrivi salopeta asa cum fusese sfatuita, aranja cutele rochiei si se privi în oglinda de lânga usa. Chiar parea însarcinata. Îl vazu pe Ben legându-si o basma rosie în jurul tâmplelor. Basmaua avea brodate aceleasi motive geometrice care apareau si pe rochia ei.
Barbatul meu, gândi Crista zâmbind. Ne-am îmbracat sa iesim la plimbare.
Mângâie usor cu palma umflatura de sub rochie si se opri putin, de parca astepta sa simta o mica miscare. Ben aparu în spatele ei, înfasurându-i fruntea cu o basma asemanatoare. Dupa care îi întinse o palarie larga, din paie, ca sa si-o puna pe cap.
? Asa se îmbracau oamenii pe insula unde am crescut eu. Ai auzit de Insula Guemes?
? Da, desigur. M-am nascut la un an dupa ce a fost scufunŹdata.
? Într-adevar. Deci, în momentul de fata esti nevasta graviŹda a unui supravietuitor guemesian. Insularii te vor întâmpina cu cel mai adânc respect. Tritonii te vor trata cu politetea generata de sentimentul vinovatiei. Însa oamenii lui Flattery te vor privi ca pe oricare alt locuitor. Nu avem acte de casatorie, timpul nu ne-a permis sa...
Auzira doua fluieraturi în spatele usii. Doua fluieraturi diŹferite.
? A sosit Rico, rosti el, întorcându-i zâmbetul. Acum vom iesi de aici.




Este o mare diferenta între ceea ce îi place omului si ceea ce este bun pentru el... Marea arta si placerile comune, domestice, se exclud reciproc. Mai devreme sau mai târziu va trebui sa alegi.
? Arthur C. Clarke


BEATRIZ OPRI ALARMA CEASULUI DESTEPTATOR si se întinse din nou pe canapea, cu ochii închisi. Întunericul din biroul fara hublouri o ajuta sa reînvie ultimul vis. Eliberat de constrângerile mintii, acesta plutea liber, cu naturaletea unei fanŹtome. Într-un fel, era o fantoma.
Visase despre Ben, despre ultima lor noapte petrecuta îmŹpreuna, si existau anumite pasaje pe care ar fi vrut sa le savureŹze. Totul se petrecuse cu doi ani în urma, cu o zi înainte de prima ei calatorie la bordul Statiei Orbitale unde avea sa-l întâlŹneasca pe Mack. Ea era agitata din cauza proiectatei calatorii, iar Ben urma sa plece spre Platourile înalte pentru o întrevedere cu înteleptii zavatani. Desi fusesera multa vreme amanti, amândoi se simteau stingheriti. Relatia lor se sfârsise, stiau foarte bine asta, dar nici unul nu-si putea traduce sentimentele în cuvinte.
Seara abia începuse, aerul era cald si limpede. O firava urma de soare înca mai arunca pete rozalii deasupra orizontului albastru. Hidropterul Holoviziunii ancorase în port, iar ei intraŹsera în cabina echipajului. Îsi aminti de clipocitul apei care scalŹda carcasa aparatului si de croncanitul înfundat al pescarusilor salbatici aflati pe punte. Copiii începusera jocurile de seara si îsi trimiteau semnale sonore de pe un ponton pe altul; dar în curând aveau sa fie chemati acasa. Discutase cu Ben despre dorinta de a face copii si despre faptul ca, din cauza programului impreviŹzibil, nu reuseau niciodata sa se sincronizeze. În acea seara, echipajul disparuse pe nesimtite, lasându-i singuri; mai târziu aflase ca sugestia îi apartinuse lui Rico.
"Femeile. Acesta este raspunsul", spusese el, întinzându-i un pahar cu vin alb.
"Dar care era întrebarea?"
Ciocnise paharul cu el, sorbise, apoi îl pusese jos. Vroia sa-si pastreze capul limpede; a doua zi, în zori, trebuia sa zboare la bordul unei rachete.
Ochii verzi ai lui Ben straluceau minunat pe fondul întuneŹcat si neted ai pielii, iar trupul musculos se potrivise la perfectie cu al ei. Beatriz nu întelesese niciodata de ce se încapatâna el sa continue cu proiectele acelea nesabuite. De ce sa dea de urma Fantomelor... când putea foarte bine sa lucreze împreuna cu ea. Vazusera prea multa moarte, prea multa suferinta. Acum venise timpul sa se gândeasca si la propriul lor viitor.
Vreau sa fac reportaje despre viata, despre progres...
"Femeile reprezinta viata, progresul", rostise el.
Simtise un fior ridicându-i puful de pe ceafa.
"Îmi citesti gândurile?"
"Cum as putea îndrazni?"
Ochii verzi pâlpâira în felul acela care îi turna ceva în iniŹma. Ceva cald, patrunzând în sânge tot asa cum mâna lui i se strecura pe sub lenjeria intima. Beatriz se stia o femeie puterniŹca. Stia de asemenea ca Ben Ozette era singurul barbat în fata caruia i se înmuiasera vreodata genunchii. Sorbise înca o data din vin si dusese paharul la piept.
"La ce ma gândesc acum?" întrebase, simtind ca era cazul sa schimbe subiectul.
"Îti doresti sa termin ce aveam de spus, pentru ca sa ne putem continua în liniste seara."
Ea râsese un pic mai tare decât ar fi vrut si îsi plimbase degetele prin parul negru.
"Vai, domnule Ozette, oare ce impresie ti-ai facut despre mine?"
Însa Ben, refuzând sa intre în joc, vorbise pe tonul cel mai serios cu putinta:
"Cred ca esti genul de femeie care doreste binele tuturor ? al refugiatilor, al tau, si chiar al lui Flattery. Ai fost martora la unele dintre cele mai cumplite dezastre sau atrocitati pe care le-a cunoscut societatea noastra. Stiu asta, pentru ca am fost împreuŹna cu tine. Te-ai saturat sa le mai vezi. Si pentru ca ele nu vor sa dispara, pleci tu. Vrei sa vezi progresul, vrei sa vezi lucrurile bune si frumoase. Si eu vreau..."
"Vrei, dar uite ce faci!" înfuriata, îsi lovise coapsa cu pumŹnul, apoi se înfundase si mai tare în canapea. "Într-adevar, secuŹritatea face exces de zel... si nu e bine. Dar daca ai sa transformi în eroi pe toti cei care se opun sistemului, rândurile luptatorilor se vor îngrosa. Securitatea va lua masuri în consecinta. Si tot asa, la nesfârsit. La naiba, Ben, asta se numeste ŤRevolutieť. Rotile se învârt pe loc, iar vehiculul se afunda si mai adânc în mocirla. Nici nu mai tin minte de câte ori era sa mor ? în cele mai multe cazuri, alaturi de tine. Dar acum vreau sa ajung undeva. Vreau o familie..."
Ben pusese paharul jos si îi prinsese mâna.
"Stiu", spusese el. "Te înteleg. Poate ca înteleg mai mult decât îti închipui. As vrea sa-ti ofer o viata mai buna."
Tacusera o vreme, dar mâinile conversasera între ele, foloŹsind limbajul obisnuit al îndragostitilor.
"În regula", rostise ea, dând vinul pe gât si încercând sa para cât mai optimista. "Deci, care ti-e planul?"
"Deocamdata n-am nici un plan, dar stiu care este cheia: informatia. Informarea. Asta-i meseria noastra, mai tii minte?"
"Serios?" Îsi umpluse din nou paharul, apoi turnase si în al lui. "Explica-mi."
"Ai remarcat ca în echipele de securitate ale lui Flattery nu exista nici o femeie. Ai vrut chiar sa faci un reportaj pe tema asta. Ce s-a întâmplat?"
"N-am primit aprobarea."
"Si de câte ori ti s-a întâmplat sa nu primesti aprobari?"
"Mie? Nu de foarte multe ori. Însa nici nu-mi fac probleme, exista atâtea subiecte interesante... viata e prea scurta pentru a le putea aborda pe toate. Am de unde alege..."
"Dar ai sesizat, probabil, un amanunt foarte important", o întrerupsese el. Apoi îsi subliniase cuvintele batând, rar, cu deŹgetul în masa. "Daca nu-l preamareste pe Flattery, reportajul nu este transmis, indiferent ce subiect ar avea. Asculta ce-ti spun, omul asta traieste într-o alta lume... o lume în care femeile si copiii mor de foame din cauza ca se afla de cealalta parte a unei granite imaginare... o lume în care nu li se permite sa traverseze aceasta granita. Lumea noastra spune: ŤViata este mai presus de orice. Protejati viata.ť Pandora ne-a dat prea mult de furca. Nu ne-am permis luxul de a ne ucide între noi."
"În sfârsit, nu înteleg unde vrei sa..."
"Jumatate din reportajele mele sunt respinse. Nu pentru ca n-ar fi bune, ci din cauza ca devine din ce în ce mai greu sa nu arati lumii ceea ce este Flattery în realitate: un calau. Ce s-ar întâmpla daca oamenii ar refuza sa mai aiba de-a face cu el? Sa nu-i mai vorbeasca, sa nu-l mai hraneasca, sa nu-l mai protejeŹze... ce s-ar întâmpla?"
Ea râsese din nou.
"De ce crezi ca oamenii ar face asa ceva? Ar trebui..."
"Ar trebui sa fie informati. Sa le fie prezentata adevarata lui fata. Ar trebui sa afle cum ar putea actiona împotriva lui. De când se afla la putere, a adus numai dezastre. A promis mâncare, dar a adus foamea. Ne tine la respect pentru ca ne e teama de el. Daca n-ar fi Flattery si Forta de Securitate a Vashonului, oamenii ar putea mânca pe saturate; daca ei ar sti asta, tirania ar lua sfârsit."
"E nevoie de un miracol", concluzionase ea.
Nu se simtise suficient de puternica pentru a-i suporta priŹvirea. N-ar fi vrut deloc sa poarte o astfel de conversatie în ultima lor noapte petrecuta împreuna. Ben se aplecase spre ea, sarutând-o pe obraz.
"Îmi pare rau", se scuzase el. "Iar m-am ambalat. Am înŹtâlnit astazi un grup de femei carora le disparusera sotii si fiii. Se adresasera Sefului Securitatii pentru a capata vesti despre ei, dar degeaba. Alte cinci sute de mame spuneau ca fiii lor fusesera ucisi fara a se fi efectuat vreodata investigatii sau arestari; sustiŹneau ca securistii fusesera autorii crimelor, si existau martori vizuali. Eu nu am dovezi ca asa ar fi fost, dar stiu un lucru: femeile s-au ridicat deja împotriva nedreptatilor. Holoviziunea îmi interzice sa informez oamenii despre ceea ce ei au dreptul sa afle. Trebuie sa existe o cale... Diferenta dintre mine si altii este ca eu spun cu voce tare ceea ce gândesc."
O sarutase din nou pe obraz, apoi îi ridicase barbia.
"Acum am sa tac din gura."
Buzele lor se întâlnisera si Beatriz îl trasese jos, pe covor.
"Promiti?" îl sarutase si ea, scotându-i camasa din pantaŹloni pentru a-si putea plimba degetele pe pielea lui neteda si calda.
Ben îi daduse jos bluza insulara si fusta din bumbac, desŹcoperind ca Beatriz nu purta lenjerie intima.
"Foarte incitant", murmurase el sarutându-i pântecele si laŹsându-se dezbracat, la rândul lui. "Covorul asta o sa ia foc."
"Ai promis sa taci."
Alarma ceasului rasuna din nou, scotând-o brutal din starea de reverie. O opri si se ridica în capul oaselor. Ben avusese dreptate: covorul aproape ca luase foc; chiar si sticla de vin se varsase peste ei. Acum era sigura ca în noaptea aceea luase nastere ideea Postului-Fantoma. Ofta, încercând sa înlature trisŹtetea grea care-i apasa pieptul.
Pacat ca n-am fost în stare sa facem un copilas, gândi. Poate ca el ar fi fost salvarea amândurora.
Dar, într-un fel, relatia avuta cu Ben si despartirea o pregaŹtisera pentru Mack. Acesta era ceva mai în vârsta decât Beatriz si, datorita mentalitatii capatate la Baza Lunara, îsi dorea la fel de mult ca si ea sa întemeieze o familie.
Scoase pagerul din buzunar si apasa tasta "start". Pe display aparu: "0630..." Roti butonul de volum si îsi masa pleoapele obosite. Acorda atentie doar vestilor care-l priveau pe Ben, stiind ca instructajul preliminar al administratiei Holoviziunii avea sa fie completat cu detalii suplimentare, înainte de momentul emiŹsiei. Ofta înca o data.
Atmosfera din biroul ei de la statia de lansare era tipic tritoniana ? aer lipsit de impuritati, saturat de aroma filtrelor si de umezeala sterila. Luminatia puternica din micul studiou al Holoviziunii reducea umezeala, ajutând-o sa respire mai usor. Banuia ca emisiunea urma sa înceapa în mai putin de o jumatate de ora.
Îsi aranja salopeta pe picioare si la subsuoara. Biroul era luminat în stil tritonian, astfel încât imaginea ei reflectata de hubloul din plasmasticla reda aproape perfect stralucirea pielii maslinii si sclipirile parului negru si bogat. Dupa doua sute de ani, generatia ei si a lui Ben fusese prima în care majoritatea copiilor se nascusera cu caracteristici fizice apropiate de vechile standarde umane. Nu simtea mila pentru cei cu mutatii severe; pandoranii se descurcau foarte bine si fara acest sentiment. În fiecare zi multumea destinului pentru faptul ca o înzestrase cu un trup minunat. Acum ar fi vrut sa faca un dus fierbinte înainte de a citi ultimele stiri funebre prezente pe pager. Astea erau cuvintele lui Ben, îsi aminti ea. Rosti din nou, cu voce tare:
? Înca o stire funebra.
Oboseala si somnul care se încapatâna sa nu plece îi îngroŹsau vocea, facând-o sa sune vag cu a lui. Ce mult ar fi dorit sa-l mai auda înca o data! Mereu îsi disputau întâietatea la dus, fiecare sustinând ca muncise mai mult decât celalalt. Zâmbi, în ciuda îngrijorarii. Cât de semnificativ era faptul ca întotdeauna ajungeau împreuna sub jetul de apa fierbinte!
De teama pentru soarta lui Ben, nu avea curajul sa-si arunce ochii pe display. Îi venea greu sa admita ca înca îl mai iubea, desi nu în felul acela, pasional.
E ca si cum s-ar fi sinucis, gândi. La fel de bine putea sa alerge în jurul perimetrului si sa se lase doborât de un Nemilos.
Stia ce avea sa urmeze; însusi Ben o învatase sa recunoasca semnele! Înfruntarea cu Directorul era una pe viata si pe moarte.
Turna o portie mare de lapte în cafea, pentru a o raci, apoi sorbi cu precautie si puse pagerul sa retransmita mesajul.


0630 Nota:
Locul transmisiei: Postul de Lansare numarul Cinci. Difuzarea la 0645.
Stirea unu: Crista Galii înca în mâinile Fantomelor.
Stirea doi: Nucleele Mentale Organice vor fi transporŹtate azi la bordul Statiei Orbitale.
Detalii: referire la teroristi, arme, droguri, fanatism reliŹgios, Fantome. Sistemul de propulsie instalat pe Nava NeanŹtului, instalarea NMO iminenta. Alte informatii la locul transmisiei.
Precautie de ordinul doi: emisiunea va fi gata pâna la 0640.
Terminat: 0631.


Privi spre ceas: 0636.
? Precautie de ordinul doi! murmura ea.
Asta însemna ca între momentul în care emisiunea trebuia sa fie gata si momentul transmisiei exista un decalaj. Timp suŹficient pentru ca Holoviziunea sa pregateasca un colaj de "Stiri fulger" înregistrate anterior... În caz ca ea nu-si facea aparitia sau, mai rau, daca în comentariile ei avea sa apara ceva ce nu va fi pe placul administratiei. Ben o avertizase ca, pâna la urma, aici se va ajunge.
? La naiba!
Oare a avut dreptate în toate privintele?
Ascensorul ce ducea spre studioul de emisie amenajat în Postul de Lansare numarul Cinci se afla pe culoar, la doar doiŹsprezece metri departare de biroul ei. Îsi trecu degetele prin par si iesi val-vârtej pe usa. Însa graba nu-i diminua îngrijorarea.
Ben era implicat în disparitia Cristei Galii, iar Flattery stia asta foarte bine. Atunci, de ce nu se pomenea nimic despre el? Raspunsul i-l daduse chiar Ben, cu mai mult timp în urma. Simti ca groaza pune stapânire pe ea.
Îl vor ucide. Daca în informarea de dinaintea emisiei nu se va spune nimic despre el... Îi era frica sa-si continue gândul.
Flattery stie despre mine si Ben.
Beatriz era la curent cu disparitiile de persoane, cu cadavreŹle descoperite dimineata pe strazile Kalalochului. Ben îi atrasese de mai multe ori atentia, iar astazi îi demonstra pe pielea lui cum se petreceau lucrurile. Stia si ea ca oamenii incomozi dispareau subit, în conditii misterioase, dar nu crezuse niciodata ca vreuŹnul dintre ei doi putea pati asa ceva.
Când ajunse în fata ascensorului, un alt gând se napusti asupra ei.
Trebuie sa spun ceva despre el. Altfel, cu siguranta ca va fi ucis!
Peste câteva ore trebuia sa însoteasca echipajul ce transporta Nucleele Mentale Organice la bordul Statiei Orbitale. Nu facea un secret din faptul ca devenise amanta lui Mack, deci Flattery probabil ca aflase si el. Instalarea NMO constituia o reclama foarte favorabila pentru Director. În acelasi timp, o scotea pe Beatriz din scena; i-ar fi fost imposibil sa investigheze pe cont propriu circumstantele disparitiei lui Ben.
Seara trecuta, când fusese chemata sa tina locul lui Ben, nu stiuse ce sa creada. Citise cu voce terna informatiile derulate pe display, prea socata pentru a mai putea schita un protest. Flattery o provoca, în cele din urma, la duel.
Care-i cel mai rau lucru? se întreba ea acum.
Cel mai rau lucru era disparitia amândurora.
Se înghesui în cabina ascensorului, printre tehnicieni si meŹcanici, fara a raspunde la saluturi. Transpirasera cu totii, iar umezeala era de-a dreptul insuportabila.
Ce este sigur?
Sigur este ca Ben urma sa fie ucis daca ea nu vorbea despre el, daca Holojurnalul de seara va continua sa minta în legatura cu absenta lui.
Iesi din ascensor, dadu coltul pe culoar si patrunse în stuŹdioul Holoviziunii, un hangar destinat initial asamblarii motoaŹrelor, înalt de zece metri. Nici nu se acomoda bine cu atmosfera, ca mâinile maquilleuse-lor îsi facura de lucru cu fata si parul ei. Cineva o ajuta sa îmbrace un pulover care avea, pe sânul stâng, emblema Holoviziunii. Ca de obicei, vorbeau mai multi în aceŹlasi timp, dar nici unul nu spunea ceea ce ar fi dorit ea sa auda. Daca Ben ar fi aparut între timp, n-ar mai fi fost nevoita sa participe la emisiunea aceasta.
Cu câteva zile în urma, pe când se afla la sediul Directorului, îl vazuse pe Ben împreuna cu Crista Galii. Se plimbau prin parcul cu flori, iar Ben îi sorbea cuvintele. Era clar ca se îndraŹgostise de fata. Dar probabil ca el înca nu-si dadea seama.
Ar fi trebuit sa am o discutie cu el... nu ca amanti, ci ca prieteni. Acum s-ar putea sa fi murit.
Se lovi usor cu palmele pentru a-si aduce roseata în obraji. Luminile se aprinsera deodata; momentul emisiei se apropia verŹtiginos, dar Beatriz înca nu se adresase nimanui, auzea de parca ar fi avut urechile înfundate, si privea cu o oarecare teama spre teleobiectiv.
Ben îi sustinuse de nenumarate ori privirea în timpul disŹcutiilor aprinse.
"Eu vad imaginea de ansamblu", spunea ea. "Ne-am lamuŹrit cu totii ca Pandora este instabila. Întreaga populatie ar putea pieri din cauza unui capriciu meteorologic. Avem nevoie de o alta planeta..."
Iar el pleda mereu pentru prezent.
"Oamenilor acum le este foame. Daca nu manânca acum, viitorul nu va mai exista pentru nimeni..."
În ciuda faimei de care se bucura, Beatriz se simtise întotŹdeauna insignifianta în studiourile de emisie. Dar astazi se lasa dirijata de un puternic impuls interior. Începu sa scrie textul. Un text care sa-l tina pe Ben în atentia populatiei si, în acelasi timp, sa o elibereze pe ea de amenintarea lui Flattery. I se pudra fata, i se aranja din nou parul si i se puse microcasca în ureche. Privi în teleobiectiv, regla contrastul si îsi drese glasul. Mai avea treizeci de secunde la dispozitie. Îsi drese din nou glasul, zâmbi si inspira adânc.
? Zece secunde, B.
Dadu încet aerul afara din plamâni, clipi de câteva ori, deŹranjata de reflectoare si, la aprinderea becului rosu, începu:
? Buna dimineata, Pandora. Ma numesc Beatriz Tatoosh si va prezint...




Întrucât orice obiect este definit prin suma calitatilor sale, si întrucât calitatile exista doar în minte, rezulta ca întregul univers de materie si energie, atomi si stele, este o constructie a constiintei, un edificiu de simboluri conŹventionale modelate de simturile omului.
? Lincoln Barnett, Universul si doctor Einstein


ALYSSA MARSH TRAIA ÎN TRECUT, deoarece era sinŹgurul lucru pe care Flattery nu reusise sa i-l rapeasca. Încercase cu de toate: chimicale, microsonde laser, implanturi... dar persoŹnalitatea Alyssei Marsh supravietuise.
Se teme, gândi ea. Se teme ca, din cauza vietii traite aici, nu mai sunt apta pentru functia de NMO. Si are dreptate.
Flattery o despuiase de trup, fibra cu fibra. Îi conectase arterele carotide si vena jugulara la un sistem de mentinere a vietii, apoi o decapitase si îndepartase restul de piele, carne si oase din jurul creierului. Ultimul simt care îi mai ramasese era acela ca exista. Pierduse sentimentul de apartenenta la specia umana si notiunea timpului. Astepta momentul conectarii cu Nava Neantului, pentru a putea masura timpul. Pâna atunci, treŹcutul era singura ei jucarie.
Chiar si întunericul are substanta.
În mod logic, creierul ei traia înca. Altfel, n-ar fi fost capaŹbila sa emita asemenea gânduri. Cu mii de ani în urma, în cresa Bazei Lunare, fusese antrenata sa-si asume responsabilitatile unui NMO ? functii pur mentale, decizii umane luate pe baza unor informatii obtinute de la dispozitive mecanice... Dar PanŹdora o tentase cu alte posibilitati, toate necesitând un trup. Faptul ca nascuse un copil ? asa ceva nu i-ar fi fost permis la Baza Lunara ? îi schimbase perspectivele, dar nu si îndoctrinarea. FaŹcuse un secret din existenta acestui copil, mai ales fata de tatal lui, Raja Lon Flattery numarul sase, Directorul.
Fara ochi si urechi, se asteptase sa devina prizonier pe veci al linistii si întunericului. Fara piele, se asteptase sa nu mai simta nimic. Fara toate celelalte, îsi imaginase ca nu va mai mirosi vreodata o floare, nu va mai savura gustul unui baton de ciocoŹlata. Dar se înselase.
Crezuse ca simturile îi vor fi retezate. Însa realitatea îi doŹvedise ca, de fapt, se eliberase de ele. Ca si zeii, putea apuca si trage de faldurile timpului, îsi putea retrai propria viata, exploŹrând detalii minore care la vremea respectiva îi scapasera datoŹrita filtrului impus de senzatii. Nu ducea dorul sentimentelor, însa stia ca acesta putea fi doar un proces de negare menit sa o protejeze de oroarea a ceea ce îi facuse Flattery.
"Vei fi Nucleul Mental Organic", o anuntase Flattery.
Îndrugase ceva despre privilegii, onoare, despre salvarea omenirii. Era posibil sa fi avut dreptate în legatura cu salvarea omenirii. Dar în acel moment, desi efectele drogului se facusera simtite, nu înghitea gogoritele despre privilegii si onoare; recuŹnostea acolo unul dintre cele mai vechi argumente pe care specia umana le pusese în fata martirilor sai.
"Fii întelegatoare", îi spusese el. "Accepta acest sacrificiu si vei trai prin mii de trupuri. Nava Neantului va deveni scheleŹtul tau, pielea ta."
"Scuteste-ma cu discursurile tale." Avea limba grea din cauŹza drogului. "Sunt gata. Daca nu-mi permiti sa ma întorc la cerŹcetarea algelor, sau daca nu ma ucizi, atunci hai sa terminam mai repede."
Diferenta majora dintre ea si alge era aceea ca întreg trupul algelor era în acelasi timp si creier. Tesuturile se adaptasera perfect functiilor cerute. Totul putea fi masurat si dovedit. Dar Flattery nici nu vroia sa auda de asa ceva.
Îi vorbise în continuare despre un adevarat paradis, despre o viata lipsita de durere sau boala. Îi reamintise ca un NMO protejat de o asemenea armura se apropia de ceea ce oamenii considerau a fi nemurirea. Dar asta nu risipise îngrijorarea Alyssei; stia ca celelalte Nuclee Mentale Organice o luasera razna, turbasera, si sfârsisera prin a distruge navele pe care fusesera instalate, împreuna cu întreg echipajul format din cloni dispenŹsabili. Cloni ca si ea, Flattery sau Mack. Acelasi lucru se întâmŹplase si la bordul Pamânteanului. Trei Nuclee Mentale Organice înnebunisera iar echipajul fusese obligat sa creeze o inteligenta artificiala pentru a-si salva pielea. În cele din urma se trezisera abandonati aici, pe Pandora.
Înteleg din ce în ce mai mult Nava, gândi ea. As vrea sa o întâlnesc cândva si sa comunicam prin interfete.
Cuvintele o amuzasera dintotdeauna, iar lipsa unei guri cu care sa râda nu diminua deloc acel amuzament. Însa atunci când se gândea la fiul sau devenea serioasa; mai ales de când acesta se înscrisese pe o traiectorie ascendenta în ierarhia securitatii lui Flattery. Singurul ei regret era ca nu se întâlnise cu el, sa-l mai vada o data înainte de...
... Înainte de a ma separa de trupul muritor. As fi vrut sa-l vad cu ochii mei. Nu... Vroiam sa ma vada înainte de... de asta.
Îl încredintase unui cuplu de Tritoni care se muta la supraŹfata. Nu îndraznise sa riste. Cine stie cum ar fi reactionat Flattery? Poate ca ar fi ucis-o pe ea si ar fi pastrat fiul, transformându-l într-un alt Director fara de suflet.
Trebuia sa-l fi pastrat. Pâna la urma, tot pe urmele lui taica-sau a luat-o.
Baiatul probabil ca aflase. Înainte ca Flattery sa o reduca la câteva circumvolutiuni de tesut rozaliu, Alyssa ascunsese actele respective în cubicul. Fusese ultimul ei act nascut din sentimente.
"Trupul te tradeaza", mârâise Flattery în acea ultima zi. "Ai avut un copil. Unde e?"
"L-am dat. Stii foarte bine ca eu pun munca pe primul plan. Algele îmi ocupa aproape tot timpul. N-as fi putut avea grija de el. A fost... o jena temporara."
Nici un alt argument n-ar fi avut mai mult succes la Flattery. Nu banuise niciodata ca el ar putea fi tatal. Relatia lor fusese de scurta durata si luase sfârsit cu mult timp în urma... se pierduse într-un fel de ceata. Nu mai adusese vorba despre acest subiect.
Scosese doar un "îhâmm", crezând probabil ca baiatul era rodul unei aventuri amoroase recente. Cunostea foarte bine pasiunea ei nepotolita pentru cercetarea fiintei semiconstiente care umplea oceanele Pandorei. Doar Micutul Macintosh se putea compara cu ea în aceasta privinta.
Ar fi trebuit sa-l tin lânga mine, sa mergem împreuna prinŹtre alge. Acum s-a transformat în exact ceea ce n-as fi vrut. Pe lânga asta, m-am lipsit intentionat de prezenta lui.
Nucleul Mental Organic Alyssa Marsh se întorcea adesea la nasterea copilului si la nepretuitele momente în care îl tinuse în brate. La scurt timp dupa iesirea din pântecele mamei, baiatul încetase sa mai urle, multumit sa-i vada pe Natali spalând-o pe mama sa si facând curat în sala. Avea o chica deasa de par negru si parea foarte atent la ceea ce se petrecea în jurul sau.
"A depasit termenul cu o luna", declarase moasa. "Se pare ca totusi n-a stat degeaba acolo."
Dupa câteva minute, îl încredintase unui cuplu de la care avea sa primeasca numele. În urmatoarele luni, Frederick si Kazimira Brood o vizitasera saptamânal, si împreuna cu ea pusesera la punct detaliile pentru ca micutul sa primeasca o excelenta înŹgrijire. O costase scump, dar vroia ca baiatul ei sa se bucure de cele mai bune sanse în viata. Flattery se hotarâse sa transforme Kalalochul într-un adevarat oras, miez al culturii si comertului pandoran. Îi angajase pe tinerii Brood ? arhitecta si socio-geograf ? sa construiasca depozite pentru hrana si garnizoane pentru trupele sale. Se zvonise chiar ca cei doi vor primi sarcina de a proiecta si ridica o universitate. Cine ar fi putut ghici, atunci, ca Flattery ? si Pandora ? se vor schimba atât de dramatic?
Eu as fi putut, gândi ea. Dar am crezut ca evolutia algelor este mai importanta decât viata si cariera fiului meu.
Daca ar mai fi avut trup, ar fi scos un suspin lung si adânc, pentru a se elibera de tensiunea care i s-ar fi acumulat undeva în maruntaie. Dar nu avea nici maruntaie, nici plamâni, iar gânŹdurile ei nu puteau fi afectate de sentimente.
Am facut ceea ce trebuia. În maretul plan care priveste omenirea, am facut ceea ce trebuia.




Chiar daca ei, cu mintile lor stapânite de lacomie, nu vad nici un rau în distrugerea familiei, chiar daca nu vad nici un pacat în a-si trada prietenii, noi, care stim ca distrugerea este un lucru rau, trebuie sa ne ferim de aste fapte teribile.
? Conversatii zavatane cu Avata,
Înteleptul Queets Twisp


FLUTTERBY BODEEN desfasura pretiosul sul de museliŹna pe podeaua prafuita a mansardei. Ceilalti trei copii batura din palme, încântati de frumusetea materialului furat.
? Ai reusit! striga Jaka.
Jaka, singurul baiat din grup, avea doisprezece ani si era cam subtirel. Tatal sau ? ca si tatal lui Flutterby, de altfel ? muncea în adâncuri, la Statia de Lansare. Mama lucra la "Hi-perconductorul Tritonian", astfel încât familia sa avea dreptul sa cumpere aproape doua ratii, la Coada.
? Ssst! îi avertiza Flutterby. Doar nu vreti sa ne desconspiram tocmai acum. Leet, ai adus vopselele?
Leet, care la cei unsprezece ani ai sai era cea mai tânara din grup, scoase patru tuburi groase de sub bluza larga din bumbac.
? Poftim, spuse ea, fara a ridica privirea. N-am reusit sa fac rost de negru.
? Verde! pufni Jaka, nervos. Vrei sa-si închipuie ca suntem Fantome? Stii ca verdele este culoarea lor...
? Ssss! (Dana duse degetul la buze si încrunta, teatral, sprânŹcenele.) Poate ca acum chiar suntem Fantome, v-ati gândit vreoŹdata la asta? Oricum, daca ne vor prinde, ne vor trata ca si cum am fi.
? Bine, bine, o întrerupse Flutterby. Nu ne vor prinde, ca doar nu ramânem aici toata ziua. Dana, Jaka, noi am venit, chipurile, ca sa ne pregatim la muzica, asa ca dati-i drumul si cântati. Leet si cu mine vom face fiecare câte un drapel, dupa care cântam noi si desenati voi.
? Securistii au împânzit orasul în dimineata asta, se plânse Dana.
? O cauta pe Crista Galii. Probabil îsi imagineaza ca este pe-aici, pe undeva.
? Poate chiar este pe-aici...
? Cineva ar fi trebuit sa stea de paza...
? Nu vor veni peste noi cât timp exersam, rosti Flutterby, ridicând mâna pentru a se face liniste. Ce suspiciuni pot trezi niste lectii de muzica? În plus... (Pufni, si ridica un pic barbia.) ...fratele meu este securist. Mi-am dat seama cum gândesc astia.
? Da, da' el lucreaza în Victoria, replica Dana, si acolo se gândeste altfel. Stii foarte bine ca sunt dusi departe de familiile lor ca sa nu-si împuste, din întâmplare, vreo ruda.
? Nu-i adevarat! sari Flutterby. Nu e bine sa stea în acelasi district cu familiile lor pentru ca... pentru ca...
? Au sa intre aici, daca nu ne prefacem ca exersam, interŹveni Jaka.
Baiatul avea vocea în plina schimbare, si încerca sa-i dea un ton cât mai autoritar. Traia în apropierea celei mai mari tabere de refugiati din Kalaloch. Pentru el, violenta nascuta din foame si represaliile securitatii erau mai reale si mai îngrozitoare decât pentru ceilalti. Vazuse multa moarte, desi abia împlinise doisprezece ani. Scoase din cutie un flaut vechi si începu sa apese clapele.
Dana ridica din umeri si monta caracolul. Corzile noi straŹlucira sub o razleata raza de soare. Partea din spate a uriasei carapace, neagra si ondulata, purta urmele a patru generatii de degete.
? Da-mi un la, ceru ea.
Jaka se conforma si, în timp ce ei acordau caracolul, celeŹlalte doua fete taiara materialul în patru parti egale.
? Fratele tau a ucis vreodata pe cineva? întreba încet Leet.
? Bineînteles ca nu, rosti Flutterby. (Netezea cutele materiaŹlului fara a privi în ochii prietenei sale.) Fratele meu nu este criminal. Doar l-ai întâlnit si tu.
? Într-adevar. (Leet chicoti si ochii ei caprui scânteiara.) Este asa de simpatic!
Flutterby consuma mai putin de o jumatate de tub pentru a scrie pe drapelul ei, cu litere enorme: "ACUM NE E FOAME". Verdele întunecat era foarte vizibil, îl puteai confunda cu negrul. Mesajul devenise strigatul care îi unea pe refugiati, însa în ultiŹma vreme putea fi auzit pretutindeni. Pe masura ce saracia câsŹtiga tot mai mult teren si ratiile se împutinau, chiar si cei de la Coada aveau îndrazneala sa-l murmure.
Hotarâse sa-si plaseze drapelul în apropierea Cozii ? locul în care oamenii asteptau ore întregi pentru a fi repartizati spre centrele de distribuire a hranei. Leet alesese scoala, care se afla vizavi de cladirea din beton si plastotel a "Comertului Tritonian". Jaka intentiona sa-l strecoare pe al sau în "Hiperconductorul Tritonian", iar Dana spunea ca-l va agata undeva în port, ca sa fie bine vazut dinspre birourile Holoviziunii.
Dana executa de câteva ori arpegiul, apoi cânta, împreuna cu Jaka, o melodie saltareata învatata la scoala. Flutterby aprecie ca niciodata nu o auzise interpretata mai bine. Jaka facea eforturi pentru a tine ritmul, dar nu se dadea batut.
? Crezi ca Fantomele au rapit-o pe Crista Galii? întreba Leet.
Îi era destul de greu sa stoarca vopseaua din tub, si trebuia sa treaca de doua ori pe deasupra literelor pentru a le face viziŹbile de la distanta,
-Nu stiu, raspunse Flutterby. Chiar ca nu stiu ce sa mai cred. Mama a crescut în Vashon si, dupa cum spune ea, Crista Galii este un fel de zeita, sau cam asa ceva. Dar tata considera ca-i un monstru.
? Cine, mama ta?
? Nu, râse Flutterby. Crista Galii, natafleato! Zice ca singuŹrul mod eficient de a hrani oamenii este sa pastrezi controlul asupra curentilor. Crista Galii poate influenta algele, si atunci Directorul face bine ca o tine închisa, ca sa nu scape si sa se întoarca împotriva noastra. Ai tai ce cred?
Leet se încrunta.
? Ai mei nu prea au ocazia sa stea de vorba. Muncesc de dimineata pâna seara, în fiecare zi. Mama zice ca-i prea obosita ca sa mai si gândeasca, iar tata nu mai urmareste stirile. Nu scoate nici un cuvânt, îsi musca buza si se baga în pat. Cred ca le e frica...
Tresarira amândoua, auzind o explozie în port. Dana puse caracolul jos.
? A f... fost foarte aproape, gâfâi ea.
În situatii ca aceasta, când o cuprindea nelinistea, începea sa se bâlbâie.
Alergara cu sufletul la gura catre fereastra rotunda aflata la capatul mansardei. Un nor de fum negru pata cerul undeva în dreapta, deasupra strazii. Întorcând privirea spre stânga, Flutterby zari firma uriasa a Asului de Cupa leganându-se în urma suflului exploziei. Strada era plina de navetisti si de negustori ambulanti. O auzi pe Dana icnind, si îsi îndrepta ochii spre locul în care aceasta arata cu degetul: în strada, exact sub fereastra lor.
? Securistii! îngaima ea. Unul a ramas de paza la poarta. Ceilalti probabil ca au si intrati
? Trebuie sa pitim chestiile astea. (În vocea soptita a lui Jaka se facea simtita panica.) Daca dau cu ochii de ele, s-a zis cu noi.
? S-ar putea s-o patim chiar si mai rau, murmura Dana.
Se aplecara sa adune tuburile cu vopsea si sa strânga cele doua drapele înca umede, dar era prea târziu.
Usa subtire zbura din balamale si în prag îsi facu aparitia un securist gras, fara gât. Un altul, aproape identic cu eî, patrunŹse în camera si se lipi cu spatele de perete.
? Ia te uita! exclama el, desfacând drapelele cu gura armei. Ce-avem noi aici? Un cuib de conspiratori?
Nu astepta raspunsul. Pistolul-laser scuipa de doua ori; Jaka si Leet se prabusira, fara viata, pe podeaua plina de praf.
Flutterby ar fi vrut sa tipe, dar groaza îsi înfipsese ghearele în gâtul ei.
? Hei, dar sunt copii, protesta celalalt securist. Ce-ti veni sa...
? Larvele devin, peste un timp, muste, replica partenerul sau. Am primit un ordin si trebuie sa-l respectam.
Teava pistolului se ridica amenintator si Flutterby nici nu vazu fulgerul care o ucise.




Omul are patru lucruri
care nu-i sunt de folos pe mare:
cârma, ancora, vâslele
si teama de înec.
? Antonio Machado


IMEDIAT CE BEN DESCUIE USA, Rico LaPush navali înauntru, înclinând usor capul în directia fetei, care arata înfioraŹtor de palida, si înmânându-i lui Ben pagerul de buzunar. MajoŹritatea instructiunilor deja nu mai erau de actualitate, dar oricum, era bine ca prietenul sau sa le afle. În acelasi timp, avea grija sa pastreze o distanta sigura fata de Crista.
? Sunteti pregatiti? întreba el.
? Da, raspunse Ben.
? Da, se auzi si vocea fetei.
Rico îsi scarpina barbia plina de tepi si înfunda pistolul în buzunarul de la spate al pantalonilor. Prietenia lui cu Ben înceŹpuse la scurt timp dupa scufundarea Insulei Guemes; Crista GalŹii nici nu se nascuse. Neîncrederea sa în oameni îi salvase de foarte multe ori viata, si nu avea de gând sa lase garda jos nici macar în fata Sfintiei Sale.
? Déjŕ vu, se adresa el lui Ben, aratând spre rochia Cristei. Felul în care e îmbracata îmi aduce aminte de vechile vremuri, când viata era simpla si grea. Strazile sunt pline de securisti si va trebui sa intre foarte bine în pielea personajului daca...
? Mi te poti adresa direct, îl întrerupse Crista, cu obrajii îmbujorati de furie. Am urechi cu care sa aud, am gura cu care sa raspund. Sora aceasta nu-i un scaun-câine, nici un pahar cu apa asezat pe masa fratelui sau.
Desi n-ar fi vrut, Rico zâmbi. Accentul ei fusese perfect, constructia frazei fara cusur. Învata uimitor de repede. Dar, deŹsigur, ea avea metode foarte subtile de a se strecura în capetele oamenilor...
? Multumesc pentru lectie, soro, rosti el. Complimentele mele, esti foarte frumos îmbracata.
Sesiza zâmbetul lui Ben, si faptul ca privirea partenerului sau nu parasea niciodata fata minunata a Cristei.
Holocamerele sale înregistrasera chipurile a nenumarate feŹmei superbe, dar trebuia sa admita ca tot ceea ce auzise despre Crista Galii era adevarat. Când Ben optase pentru meseria de reporter, Rico LaPush se angajase ca operator în echipa de filŹmari holografice. Obtinuse postul folosind o minciuna iscusit plasata, dar prinsese repede meseria. În fiecare an filmase mai multa splendoare si mai multa oroare decât înregistra un alt cameraman într-o viata întreaga.
Este palida, dar foarte frumoasa, gândi el. Poate ca soarele îi va da culoare.
Grupul Operativ le recomandase sa o fereasca de soare, dar Rico îsi spuse ca, având în vedere situatia, acest lucru va fi imposibil. Membrii Grupului Operativ, oricine ar fi fost ei, nu-si riscau pielea pe frontul de lupta.
? Va trebui sa parcurgem pe jos o bucata de drum, îi inforŹma el. Nu ne grabim.
Arata spre pagerul din mâna lui Ben:
? Nu te lua dupa ce scrie acolo. Putem sa-l aruncam, ca tot nu ne mai foloseste la nimic. Ne-au spus sa plecam cu dirijabiŹlul, dar baietii lui Flattery au ocupat deja aeroportul. Va trebui sa luam un hidropter.
? Da, dar...
? Stiu ce-au spus. Au spus ca aeroportul nu va fi ocupat. Au spus sa nu ne apropiem de apa. Hai sa mergem.
Nu-i placea tristetea care o învaluise pe Crista. Ar fi suporŹtat orice altceva ? frica, furie, sau chiar isterie ? dar tristetea rima foarte bine cu ghinionul. Norocul îi ocolise înca de la început. Fata întinse mâna spre Ben, dar Rico o opri, rostind cu hotarâre:
? Nu! Îmi pare rau, nu te pot lasa sa-l atingi.
? Tie ti-e teama? Se supara Crista. Sau Grupului Operativ? Vezi bine ca are haine pe el.
? Mie mi-e teama.
Se simti atinsa de faptul ca Ben nu catadicsea sa intervina. Facu un pas înapoi, iar Rico îi spuse, în dialectul guemesian la care renuntase cu multa vreme în urma:
? Asa, ca între Insulari, atrag surorii mele atentia ca ar fi bine sa recunoasca dragostea oamenilor si încrederea pe care acestia o au în ea. (Înclina usor capul.) Ei îi vorbesc cu voce tare, desi vorbitul este dureros.
? Dar teama?
Perfect! se bucura el. Înseamna ca nu s-a suparat prea tare. I se adresa din nou, în aceeasi maniera:
? Bine face sora ca îi atrage fratelui atentia. Fratele îi aminŹteste surorii ca doar necunoscutul aduce teama. Poate ca sora va alunga teama fratelui, cu timpul. Putem pleca?
Ea renunta sa mai comenteze, si lui Rico îi placu acest lucru; chiar daca purta povara unui blestem, Crista o facea cu gratie. De când îl cunoscuse pe Ben, Rico se îndragostise de multe femei. Dar prietenul sau iubise o singura data; iar acum o privea pe Crista la fel cum o privise pe Beatriz Tatoosh.
Totul este doar o chestiune de timp, zâmbi el în sinea sa. Lui Beatriz i s-au aprins calcâiele dupa Macintosh. Ben are si el nevoie de o iubire puternica.
Se stia bine ca, în meseria lor, relatiile erau de scurta durata. De întemeierea unei familii nici nu putea fi vorba. Din cauza deplasarilor si stresului, la un moment dat ceva trebuia sa cedeŹze... iar acest ceva era dragostea. Rico se obisnuise de mult cu ideea: în prezent iubea o roscata care lucra de dimineata pâna seara pentru Grupul Operativ.
? Mergem în port, le explica el, în timp ce coborau scarile. S-a iscat o adevarata harababura si, deocamdata, Pestele ZburaŹtor n-a primit vizita securistilor. Victoria este locul cel mai sigur, asa ca ne îndreptam într-acolo. E riscant, dar n-avem alta solutie mai buna.
O luara spre dreapta, mergând încet pe chei catre rada. Ben si Crista se aflau în fata; Rico îsi târa pasii în urma lor, supraŹveghind casele si portile fara a scoate vreun cuvânt. Fata se oprea brusc din când în când, ca sa arunce o privire vitrinelor si obiectelor sfinte care, zice-se, îi apartinusera; la fiecare oprire îsi tragea esarfa de pe umeri pâna la nivelul ochilor. De câteva ori, Rico fusese gata-gata sa se împiediwe de ea.
Deci este adevarat, gândi el. Nu stie!
Crista se apropie de o vesta decolorata adapostita într-o cutie din sticla pe care scria: "Vesta Cristei Galii, când avea doispreŹzece ani. Nu e de vânzare." În jur se mai aflau diverse placute de microscop pline cu pete de sânge, o suvita de par ? prea închis la culoare pentru a fi al ei ? si câteva piese de îmbracaminte. Toate aveau pret, toate proveneau de la "Sfintia Sa", Crista Galii. DeaŹsupra cutiei din sticla fusese agatat un biletel scris de mâna: "Nu atingeti. Pericol de moarte. Fiecare articol se vinde împreuna cu ambalajul care va asigura protectia."
Ai zice ca n-a vazut în viata ei vreun câine sau o gaina. Sunt sigur ca i-ar placea la nebunie gainile alea îngrozitoare.
Rico se straduia sa nu fie atent la conversatia celor doi. Nu mâncase de dimineata trecuta, iar miresmele mâncarii gatite îi chinuiau stomacul. Era foarte încordat; multe piedici neprevazuŹte le puteau aparea în cale. Dar diversiunea cu explozia îi scaŹpase de o patrula.
Daca baietii si-au îndeplinit misiunea conform planului, ne vom urca în hidropter fara sa întâlnim vreun securist.
Tocmai când ar fi vrut sa-si spuna ca, totusi, nu era cazul sa se lase purtat de gânduri optimiste, doi securisti aparura de dupa colt. Baga mâna în buzunar si apasa un buton al telecoŹmenzii. O a treia explozie provoca panica în port, dar oamenii lui Flattery nu muscara momeala. Rico ofta si îsi verifica pistoŹlul-iaser; era un model ceva mai vechi, folosit pentru tirul la scurta distanta. Vazându-i pe securisti traversând strada spre ei, îsi aminti cu câte riscuri reusise sa-si procure munitia de rezerva.
Ben si Crista sesizasera, la rândul lor, pericolul, si se oprisera. Navetisti si vânzatori treceau valuri-valuri pe lânga ei. Rico încremenise în dreptul unui pasaj. Recentele explozii stârnisera si mai puternic panica celor ce se îndreptau spre port, si nu era deloc încântat de faptul ca Ben se oprise. Securistii purtau uniŹformele kaki ale Fortei de Securitate a Vashonului si însemnele proprii rangului patru. Amândoi erau solizi, înarmati doar cu bâte neuronice. Ar fi avut o înfatisare aproape normala, daca n-ar fi fost urechile crestate si buzele inferioare excesiv de groaŹse, defecte tipice Insularilor Lummi.
Exact în momentul în care Rico se hotarâse sa scoata pistoŹlul, Crista porni spre securisti, imitând mersul leganat al unei gravide. Vorbi precum guemesienii, cu mâna ridicata si capul aplecat usor într-o parte.
? Fratilor, mama aceasta nu poate gasi un loc sa se odihŹneasca, desi are foarte mare nevoie.
Întoarse palma în sus, asteptând. Cu toate ca securistii erau nervosi si grabiti, raspunsul veni aproape automat.
? Doua strazi înainte, o strada la stânga. Magazinele...
Colegul sau îi trase un cot între coaste:
? Hai mai repede! Ar putea fi începutul unui atac al FantoŹmelor... Soro, nu mai sta aici. Voi doi! (Arata cu degetul spre Ben si Rico.) Luati-o si adapostiti-va undeva.
Disparura în goana spre sediul unitatii lor. Rico fluiera usor, dând tot aerul afara din plamâni. Era un cod folosit înca din copilarie; orice pusti Insular îl traducea prin "totul e-n regula".
? I-ai facut o bucurie lui Rico! zâmbi Ben.
? Da, si sa stiti ca am înregistrat totul, zise Rico, mângâind un teleobiectiv miniatural înfipt în rever. O sa arate frumos în biografiile voastre. (Se întoarse spre Crista.) Bine gândit, exceŹlent actionat.
Verifica bateriile holocamerei agatate de centura, apoi lustrui lentilele cu mâneca. Teleobiectivul era asemanator unui bold faŹcut din piatra gri, silicioasa.
? N-ar trebui sa ne grabim? întreba Crista. Ati auzit ce-au zis, Fantomele...
? Noi suntem Fantomele, sopti Rico, si nu va fi nici un atac.
Totusi, atmosfera e cam încinsa si satenii si-ar putea pierde conŹtrolul. Pestele Zburator este acolo.
Arata spre un marcaj pe care scria "Pontonul patru".
Un urias hidrobuz plin cu oameni iesise la suprafata pentru a preîntâmpina vreun accident datorat panicii. Un suvoi de paŹsageri de pe întreg cuprinsul Pandorei dadu buzna afara, pe trapa din spate, în timp ce vehicole cu doua sau trei roti aglomerau drumul. Sub pasii oamenilor, praful si apa din tulumbe se transŹformasera în mâzga, aruncata de roti pe hainele curate. Insularii se îmbracau frumos chiar si atunci când mergeau în târg.
Aproape jumatate din cei care-si dadeau coate pe chei purŹtau la gât ecusoane din plastic prin care dovedeau ca erau angaŹjati ai Proiectului. Indiferent de natura muncii lor, se pusesera în slujba lui Flattery. Kalaloch era o asezare importanta, suficient de întinsa pentru a estompa sentimentul de solidaritate între loŹcuitorii sai. Multi negustori aruncau înjuraturi si blesteme asupra celor ce munceau la Statia de Lansare.
Cheiul era un pod între doua tuneluri subterane; unul facea legatura între sat si pod, celalalt ducea spre statia de hidrobuze. Negustorii se îmbulzisera la intrarile în statie, oferind spre vânŹzare tuburi cu emulsii contra arsurilor de soare, bauturi racoriŹtoare, fructe uscate... Mirosurile de mangal încins si de peste prajit se pierdeau în larma multimii.
Pe neasteptate, una dintre cele mai mari temeri ale lui Rico deveni realitate. Un refugiat cu pancarta, ud pâna la piele în urma luptei cu incendiul, se repezi si lovi un navetist. Amândoi se rostogolira prin noroi; din reflex si mânie, grupul de navetisti începu sa loveasca salbatic în agresor. Câteva zeci de refugiati încercara, cu slabele lor puteri, sa-si salveze confratele si sa opuna rezistenta, dar în scurt timp fura doborâti.
Rico si Ben se apropiara de Crista Galii, pentru a-i oferi protectie. În jurul lor, urletele de furie se transformasera în striŹgate de durere. Oameni cadeau în apa, printre dinti se rosteau blesteme, iar trupurile transpirate si lovite de pumni erau pline de pete rosii.
Ca multe alte femei Insulare, Crista îsi tinea bratele în fata, cu mâinile acoperite de mâneci. Parea ca încremenise în pozitia aceea, cu palmele spre înainte, de parca ar fi participat la ,,leap-sa-stop", un joc al copiilor. La un moment dat se împiedica de o pancarta pe care scria "Da-i Fratelui Tau o Sansa!"
Auzira o pârâitura puternica si geamatul structurii de rezisŹtenta. Rico întoarse capul si vazu ca, în spatele lor, o sectiune a cheiului cedase. Sute de oameni se prabusira în apa.
Asta ar putea sa mai racoreasca spiritele, gândi, dar nu pentru multa vreme.
? Mergi mai încet, sopti el la urechea Cristei. Esti gravida, obosita, si n-ai mâncat de-aseara.
Stia bine ca în privinta mâncarii avea dreptate. Rico flamânŹzise de nenumarate ori pe vremea când era copil. Oare Crista, sau Directorul, ratasera vreo masa? El si cu Ben ratasera foarte multe, absorbiti de munca lor, dar asta era cu totul altceva. În copilarie nu avusese posibilitatea sa aleaga; foamea îi fusese impusa.
Tarmul era dominat de un platou înalt, aflat la limita satuŹlui. Securistii se adunasera acolo, în autovehiculele lor negre, asteptând ca multimea sa oboseasca. Dupa aceea aveau sa interŹvina si ei. O încaierare sângeroasa în apropierea perimetrului, expusa spatiului deschis al tarmului si golfului, putea atrage o haita de Nemilosi. Asta ar fi împrastiat rapid oamenii, apoi secuŹristii ar fi doborât demonii fara sa-si sifoneze uniformele.
Scanarea electronica si vizuala efectuata de Rico nu daduse la iveala prezenta vreunui securist pe chei. Cu toate acestea, nu avea cu ce detecta microfoanele hipersensibile la care recurgea Directorul în ultima vreme.
Crista privea drept în fata, cu pupilele puternic dilatate. Ben o prinse de cot.
? Înainte sa plecam, spune-le ca toti sunt unul, rosti ea. Fa-i sa înteleaga ca fac parte din una si aceeasi fiinta. Daca îsi taie singuri bratele si picioarele, vor pieri...
Ben o strânse si mai tare de cot, zgâltâind-o. Ochii ei reveŹnira, încet, la normal. Rico remarca faptul ca prietenul sau era totusi prevazator si nu atingea pielea Cristei.
? Ne îndreptam spre Portul Sperantei, minti Ben, vorbind repede în timp ce mergeau. Lacul de acolo e minunat în acest sezon al anului si, în ciuda altitudinii, temperatura este agreabila chiar si noaptea. Alta solutie nu cred ca avem. Vechile insule organice sunt mult prea vulnerabile. Ne-am câstigat multi adepti printre Tritoni, dar nu ne putem deplasa liber în orasele lor subacvatice. Pentru noi, pericolul cel mai mare îl constituie, în momentul de fata, Securitatea. De-a lungul tarmului zboara avioanele de recunoastere, mai ales în jurul Zonei de Protectie. Desigur, Flattery mai are la dispozitie si Soimii. Daca patrunŹdem în ocean, nu stim cum vor reactiona algele. (Facu o pauza si, sesizând privirea Cristei întorcându-se spre el, dadu usor din cap.) Sau ne putem trezi atacati de hidropterele Directorului, dintre care unele au fost vândute, la un pret foarte bun, Fortei de Securitate a Vashonului. În plus, trebuie sa tinem cont ca si-a infiltrat spioni printre noi.
Rico rasufla usurat. Ben vorbise nu pentru Crista Galii, ci pentru microfoanele hipersensibile. Era sigur ca fata nu înteleŹsese nimic: privea undeva departe, în gol, si îsi târsea picioarele spre Pontonul Patru, printre gemete si urlete, de parca n-ar fi auzit nimic. Numarul barcilor incendiate se marise, ajungând probabil la doisprezece, iar pompierii se straduiau sa le izoleze de celelalte. O vâlvataie puternica izbucni printre ambarcatiunile din dreptul Zonei de Protectie; un hidropter al Securitatii porni cu toata viteza într-acolo.
Pestele Zburator, hidropterul Holoviziunii, se zarea la capaŹtul pontonului. Rico simti un flux de adrenalina arzându-i maŹruntaiele. Spera ca Grupul Operativ o instruise pe Elvira, pilotul aparatului. Ea nu facea galagie atunci când apareau schimbari bruste în plan, si detesta întâlnirile cu oamenii lui Flattery.
Elvira era cel mai tare pilot aflat vreodata în slujba HoloviŹziunii. Nimeni nu vroia s-o supere. Nu avea simpatii politice, hobbyuri, prieteni sau convingeri religioase. Singura ei pasiune era pilotarea celui mai puternic hidropter al Pandorei. Facea asta cât mai des si la cea mai mare viteza posibila. În regim de suprafata, se dovedise un adevarat as; în regim subacvatic sau aerian, nu avea egal. La bordul hidropterului pilotat de ea, Ben si Rico scapasera din nenumarate situatii periculoase. Aceasta avea sa fie, însa, cea mai periculoasa dintre toate.
Ben întâlni ochii lui Rico si ridica o sprânceana, aratând spre fata.
Rico îsi trecu degetele peste barba nerasa de doua zile. Crista privea dincolo de el, la multimea care parasea cheiul raspânŹdindu-se agitata pe strazile Kalalochului.
Martorii acelei întâmplari aveau sa-si aminteasca, mai târŹziu, ca aerul fusese spintecat ? crackkk! ? de un zgomot teribil. Apoi totul încremenise; nu se mai auzea nimic, nici macar adieŹrea brizei. Chiar si copiii încetasera joaca, adapostindu-se lânga fustele mamicilor. Rico îsi baga degetele în urechi, constient de sensibilitatea tuturor contururilor, pliurilor si glandelor. Daca o unda de soc i-ar fi lovit urechile, atunci acestea ar fi trebuit sa-i mai rasune înca.
Crista a produs asta în mintea mea... În mintea tuturor!
Fata simti linistea abatuta brusc asupra tuturor, dupa accesul ei de mânie. Era bucuroasa ca Ben si Rico îsi reveneau primii, desi ochii lor oglindeau teama. Multimea amuti câteva momenŹte, ca paralizata, apoi cauta cu privirea arma care ar fi putut provoca acel tunet... si vazu, în schimb, camioanele grele ale securistilor apropiindu-se amenintator.
Se întoarse si urca la bordul Pestelui Zburator, cu acelasi mers leganat, de gravida. Se opri pe punte în dreptul cabinei, lânga balustrada, cuprinzându-se cu bratele si privind spre larg. Copiii începura din nou joaca, satenii îsi masara urechile si porŹnira din nou la treburile lor. Focul cuprinsese cheiul si câteva magazine. Ambele hidrobuze din preajma pontonului coborâseŹra în adâncuri, fara pasageri, pentru mai multa siguranta. În timp ce Ben desfacea parâmele, Rico se apropie de Crista.
? Era inevitabil sa se întâmple, rosti el. De multa vreme plutea în aer, îti puteai da seama dupa pulsul strazii. Oamenii s-au saturat. Flattery n-a avut timp sa-si organizeze fortele, si va fi luat prin surprindere. Securistii se vor împrastia; unii vor porŹni în urmarirea noastra, altii se vor ocupa de problemele din port, altii vor înabusi revolta care sta sa izbucneasca în sat. Asta va lasa Zona fara aparare...
? Este prea bine protejata, spuse ea cu voce egala. Atacul vostru este sortit esecului.
Ochii verzi, magnetici, se fixara asupra lui Rico. Acesta remarca înca o data faptul ca, în ciuda luminii puternice, pupiŹlele ei erau dilatate.
? Îmi dau seama ce-ai simtit acolo, în camera, când te-ai temut de atingerea mea. (Îsi plimba mâinile pe deasupra falsei sarcini.) Tu stii despre mine tot atât cât stiu eu despre tine. Nu cunosc decât ceea ce mi-a spus Flattery. Nu stiu daca e cazul sa te temi de atingerea mea. Tu stii daca eu trebuie sa ma tem de atingerea ta?
Nu primi raspuns si porni cu pasi târsiti, fara a mai scoate un cuvânt, spre cabina hidropterului.




Raul sta ascuns în ochii celui ce priveste.
? Nevi Paianjenul, asociatul Directorului


LUMINATIA IN CABINETUL DIRECTORULUI era discreta si placuta. Unica raza mai intensa venea din podea, scaldându-i fata. Acest efect îi scotea în evidenta statura ? Flattery era cu un cap mai înalt decât majoritatea pandoranilor ? si îi dadea un aer de suveran.
Cutia unei casete holografice statea în echilibru pe bratul rosu al fotoliului sau favorit. Pe banda fluorescenta de culoare portocalie care definea continutul casetei era scris: "Strict SeŹcret"; apoi, cu litere de mâna: "Doar pentru TD Nevi P." Si, dedesubt, stampilat cu negru: "Pedeapsa maxima". Zâmbi, amuŹzat. Din ordinul sau, toti cei care violau interdictia "Pedeapsa maxima" intrau pe mâna ucenicilor lui Nevi. Murdara afacere, securitatea.
? Domnule Nevi, îl întâmpina el.
? Domnule Director.
Ca de obicei, figura lui Nevi Paianjenul era insondabila, chiar si pentru Flattery, un Preot-psihiatru foarte competent. Se prezentase prompt, fara graba, la primul semn al zorilor. ÎmbraŹcase un elegant costum tritonian de culoare gri.
? Zentz n-a reusit sa dea de ei, începu Flattery.
Desi n-ar fi vrut, vocea îi tradase furia.
? Zentz i-a pierdut, contra Nevi.
Flattery mârâi. N-avea chef ca tocmai Nevi sa-i aminteasca asta.
? Tu sa-i gasesti, rosti el, repezind degetul aratator în fata. Aduci fata înapoi si storci de la ceilalti tot ce se poate. Pe Ozette îl pastrezi pentru o ocazie speciala; el este pilonul principal al acestui Post-Fantoma care vreau sa fie distrus urgent.
Nevi aproba cu o miscare a capului, si întelegerea fu astfel parafata. Plata avea sa fie stabilita ulterior; pentru ca îi placea ceea ce facea, conditiile lui Nevi erau întotdeauna foarte rezonaŹbile, chiar si în afacerile delicate. Îndeletnicirea sa n-ar fi avut cautare daca n-ar fi existat oameni ca Directorul.
Orice arta are sponsorii ei, gândi Flattery.
? Aeroportul este în mâinile noastre, spuse Nevi. Facusera pregatiri destul de temeinice sa fuga pe acolo; aveau si vreo sase colaboratori, pe care i-am trimis pe lumea cealalta. Zentz îi inŹterogheaza pe sateni. Fata va trebui sa apara, pâna la urma. Pe uscat n-au cum sa se deplaseze, ar fi o nebunie din partea lor. Asa ca nu le mai ramâne decât oceanul, iar ca sa scape se vor folosi, probabil, de o diversiune. Banuiesc ca vor sa ajunga în Victoria. Deci se pregatesc sa faca un pas mare, care trebuie pregatit pe îndelete, nu credeti?
? Ai pus portul sub supraveghere?
? Da. Ca o precautie suplimentara, am instalat senzori în hidropterul Holoviziunii, si i-am cuplat la sistemul dumneavoasŹtra de urmarire. (Arata cu barbia spre ceasul de pe consola lui Flattery.) Din acest moment, îi puteti configura cum vreti.
Directorul se fâtâi discret în scaunul sau de comanda, tradându-si din nou starea. Nevi îi anticipa intentiile, iar acest lucru nu era de natura sa-l multumeasca.
? Perfect! facu el, arborând un zâmbet larg. Este minunat! Îi vom prinde pe toti, iar tu vei fi rasplatit cu generozitate. Zentz mi se plânge ca îi furi cei mai buni oameni dar, la naiba, asta n-are importanta. Conteaza ca întotdeauna îti duci misiunile la bun sfârsit.
Lovi cu palma în tablia biroului fara sa renunte la zâmbet.
Nevi Paianjenul nu scoase nici un cuvânt, pastrând aceeasi expresie. Singurul raspuns fu înclinarea aproape imperceptibila a capului sau hidos. Teasta avea o forma mai mult sau mai putin normala, cu exceptia faptului ca în locul nasului se afla o oribila crapatura plina de mucilagii. Pielea sa neagra era parcursa de o retea de vene rosii, stralucitoare, asemanatoare pânzei de paianŹjen. Ochii negri si scaparatori sesizau orice detaliu.
? Ce vreti sa facem cu Tatoosh?
Zâmbetul ar fi dorit sa se retraga, dar Flattery depuse eforŹturi pentru a-l mentine pe pozitie.
? Beatriz Tatoosh ne este foarte utila, explica el. Pasiunea ei pentru Proiectul Nava Neantului nu poate fi stinsa si, desigur, nici nu ne dorim acest lucru. (Ridica mâna, pentru ca Nevi sa nu-l întrerupa.) Stiu, stiu... Te gândesti la aventura pe care a avut-o cu Ozette. Dar s-au despartit acum mai bine de un an...
? N-a fost o "aventura", interveni Nevi. A durat foarte mult. Acum doi ani, când minerii s-au razvratit, amândoi au fost raŹniti...
? Cunosc foarte bine mentalitatea femeilor, suiera Flattery, si sunt sigur ca îl va urî pentru ceea ce face acum. Ozette a fugit cu o alta femeie, mai tânara... În plus, submineaza credibilitatea Holoviziunii si a Proiectului. Mai bine spune-mi cum s-a comŹportat Tatoosh aseara, la emisiunea de stiri. A transmis ceea ce trebuia?
Nevi încuviinta, în tacere.
? Daca ar fi mentionat ca Ozette a participat la rapire, i-ar fi oferit acestuia, pe tava, prea multa popularitate si credibilitate. Ea stia foarte bine lucrul asta. Între ei, totul s-a sfârsit. Iar Ben Ozette, când va cadea în mâinile noastre, îsi va dori sa nu se fi nascut. Nu peste mult timp, Tatoosh va urca la bordul Statiei Orbitale. Sa nu ne mai facem griji din cauza ei!
Vazând ca Nevi continua sa taca, Flattery îsi freca energic palmele.
? În ultimii doi ani am reusit sa tin sub control înaintarea algelor. Hai sa-ti arat cum am reusit, propuse el. Pandoranii s-au opus cu încapatânare, si mereu a fost nevoie de câte un dezastru pentru a-i convinge sa mi se alature. Ei bine, vointa algelor a fost înfrânta cu mult timp în urma, de laboratorul nostru din Orcas. Ar fi prea complicat sa-ti explic cum. Am sa spun, totusi, ca nu este vorba doar de orientarea curentilor. E ceva mai mult decât un simplu proces mecanic. Multumita neurotoxinelor, le putem stimula emotiile, sentimentele. Îti amintesti de pâlcul aceŹla din Lilliwaup, cel în care se ascundea comandoul FantomeŹlor?
? Îmi amintesc. I-ati poruncit lui Zentz sa nu-l atinga.
? Într-adevar.
Flattery se ridica în capul oaselor si regla spatarul fotoliului pentru noua pozitie. Porni aparatul de holoproiectie; automat, luminatia în cabinet se diminua si mai mult. În spatiul dintre cei doi barbati aparu holograma miniaturala a unui centru tritonian de cercetare filmat din câteva unghiuri diferite. În imediata veŹcinatate a cladirii se afla obiectul cercetarii: un pâlc de alge mediu dezvoltat; printre tulpini si frunze clipeau numeroase luŹminite. Centrul fusese construit pe ramasitele unui Oracol.
Oracolele ? asa le numeau pandoranii ? erau acele puncte în care algele îsi înfipsesera radacinile în însasi crusta planetei. Adâncimea incredibila la care ajungeau aceste radacini vechi de trei sute de ani si faptul ca stramosii Tritonilor de azi plantasera algele de-a lungul unor linii drepte favorizasera fracturarea crusŹtei planetare. O serie de astfel de fracturi dadusera nastere contiŹnentelor si lanturilor de insule stâncoase ale Pandorei.
Gradina lui Flattery, "Sera", fusese amenajata într-un fost Oracol, astazi cavitate subterana. Pentru ca totul sa arate conŹform planurilor sale, îsi pusese oamenii sa arda stratul gros de radacini.
Holograma se modifica, si alte trei imagini clare prinsera viata. Prima era luata din interiorul centrului de cercetare si se focaliza asupra unui Triton lipsit de podoaba capilara, care se agita în fata consolei de comanda; a doua, exterioara, luata din preajma perimetrului algelor, urmarea sasul de acces în cladire; a treia, de asemenea exterioara, prezenta masa cenusie de alge. Tritonul parea foarte, foarte nelinistit.
? Copiii lui au plecat sa înoate printre alge, spuse Flattery. E îngrijorat, pentru ca pestii-butelie ar trebui înlocuiti. Toti au fost cuminti si au luat antidotul. Însa nimeni nu stie ca algele, dupa ce au fost tratate cu noul meu preparat, manifesta un inteŹres de-a dreptul nesanatos pentru antidot
Copiii puteau fi zariti, din când în când, printre frunzele algelor. Se miscau ca prin vis, nefiresc, incredibil de încet; nu semanau deloc cu niste tânci pusi pe joaca.
Barbatul activa un dispozitiv de apel; dupa câteva secunde, pulsatiile sonore încetara.
? Asta-i a treia oara când suna "Adunarea", rosti Flattery.
Se fâtâia în fotoliu, anticipând cu nerabdare ceea ce avea sa se întâmple.
Tritonul se adresa unei femei îmbracata în costum de scaŹfandru, care abia se întorsese de afara. Ea trebuia sa realizeze conectarea pâlcului de alge la Controlul Curentilor.
? Linna, nu reusesc sa-i scot de-acolo. Cred ca pestii-butelie s-au sufocat deja... Ce se petrece?
Femeia era subtire, cu pielea alba, la fel ca si sotul sau. Însa avea o privire pierduta, plutind printre visuri. Majoritatea celor ce munceau în centrele de cercetare renuntau la costumele de scaŹfandru, atunci când intrau la adapost. Linna îsi desfasura activiŹtatea la limita acelei zone pe care Tritonii o denumisera "Sectorul Albastru".
? Poate din cauza atingerii, murmura ea. Are ceva... deoseŹbit. Tu nu muncesti acolo, nu stii ce experiente poti trai. Nu este o atingere alunecoasa si rece, ca înainte. Acum...
Se opri. Chiar si Flattery putea sesiza purpuriul care îi cuŹprinsese obrajii.
? Acum ce? insista Tritonul.
? În... în ultima vreme, atingerea seamana cu mângâierile tale. (Roseata îi scotea în evidenta parul des si blond.) Este calda. Ma excita. Sângele îmi fierbe în vine.
Sotul ei mormai ceva de neînteles, o privi chiorâs, apoi ofta.
? Unde sunt copiii?
Scruta adâncimile întunecate aflate dincolo de plaz. Nici Flattery nu-i mai vedea pe copii, iar nelinistea crescânda a TriŹtonului îi provoca o bucurie meschina.
Acesta activa din nou semnalul de apel; o data cu pulsatiile, clipea si un bec de control. Furios, lovi cu degetul în ecranul radarului.
? Nu mai înteleg nimic, izbucni el. Erau acolo. Ce nebunie! Am sa pornesc codul rosu.
Apasa un buton. Directorul stia ca acesta era butonul pe care nici un avanpost n-ar fi vrut sa apese: Codul Rosu. ControŹlul Curentilor aflat pe Statia Orbitala si Centrala de Comunicatii a celei mai apropiate baze tritoniene aveau sa fie înstiintate ca centrul de cercetare se confrunta cu un pericol iminent.
? Îl vezi? spuse Flattery. A început sa priceapa.
? Am sa plec dupa ei, anunta Tritonul. Tu sa stai aici. Ai înteles?
Nu primi raspuns. Femeia încremenise, cu privirea nefocaŹlizata. Frunzele enorme ale algelor albastre de la marginea periŹmetrului îi faceau parca semn sa vina spre ele.
Tritonul lua un peste-butelie din dulapul de lânga sas, îsi lega în jurul taliei o centura cu scule, apoi se înarma cu un ferastrau-laser si câteva încarcaturi de rezerva. Înainte sa iasa, ramase putin pe gânduri si lua întregul cos cu pesti-butelie, fiinŹte simbiotice care filtrau oxigenul din apa si-l pompau direct în sânge.
Oribile creaturi, gândi Flattery, înfiorându-se. Îsi freca inŹconstient gâtul, în zona folosita de obicei pentru atasarea pestilor-butelie.
Lanterna Tritonului de-abia reusea sa lumineze algele de la periferia pâlcului. Imaginile fusesera luate cu putin înainte de caderea serii si devenea din ce în ce mai dificil sa-i distingi trasaturile fetei; iata o mica dezamagire care pata satisfactia unei înregistrari aproape perfecte.
Nici nu ajunse bine în raza de actiune a frunzelor, ca TritoŹnul întoarse deodata privirea spre cladire. Clic-hssss! Zari sasul deschizându-se si pe sotia sa intrând, cu miscari lenese, în desiŹsul algelor. Aerul iesi clocotind din centrul de cercetare. În moŹmentul în care apa navali prin sasul lasat deschis, îsi dadu seama ca totul era pierdut. Senzorii îsi încetara transmisia.
Flattery opri aparatul si aprinse luminile. Oribila fata a lui Nevi îsi pastrase aceeasi expresie.
? Deci algele i-au atras în capcana si i-au mâncat?
? Exact! raspunse Directorul.
? La comanda?
? La comanda. La comanda mea!
Flattery fu satisfacut sa remarce ? eveniment! ? umbra unui zâmbet trecând peste buzele lui Nevi.
? Stim bine ce reactii vor declansa concluziile anchetei, spuŹse Directorul, si scoase putin pieptul în afara înainte de a contiŹnua. Populatia va cere razbunare, obligându-i astfel pe oamenii mei sa taie acest pâlc. Vezi ce simplu se rezolva lucrurile?
? Da. Simplu si curat. Întotdeauna mi-am zis ca...
? Într-adevar, rosti multumit Flattery, toti au crezut la fel. Algele au constituit dintotdeauna un subiect foarte delicat, cu implicatii religioase si de alta natura. (Dadu din mâna cu un gest aproape imperial. Nu se putea abtine sa nu se laude.) Trebuiau rezolvate doua lucruri: sa îmi subordonez Controlul Curentilor si sa cunosc momentul în care algele devin constiente. Nu neaŹparat inteligente, ci doar constiente. Daca apuca sa trimita în atmosfera blestematele alea de aerostate, e prea târziu... singura solutie e sa retezi întregul pâlc; dar în felul acesta am pierdut, de-a lungul anilor, foarte multe magistralge utile.
? Si care este indiciul?
? Luminitele. (Arata spre hubloul urias, prin care se zarea cultura de alge.) Când luminitele încep sa clipeasca, e semn ca algele se trezesc. Atunci sunt precum niste bebelusi, si înregisŹtreaza ceea ce vrei tu. Trebuie sa le vorbesti prin reactii chimice si impulsuri electrice.
? Si dumneavoastra le vorbiti?
? Bineînteles. Dar mai întâi e nevoie sa le separi de celelalte alge, pentru ca ele se educa reciproc prin atingere. Magistralgele trebuie sa fie foarte largi ? un kilometru sau chiar mai mult. Blestematele alea pot învata chiar si prin intermediul frunzelor rupte provenind de la alte pâlcuri. Efectele dispar însa destul de repede, astfel încât un kilometru este suficient.
? Dar cum... cum le învatati?
? De fapt, nu le învat. Le manipulez. Folosesc o metoda foarte veche, domnule Nevi. Veche si simpla. Se bazeaza pe faptul ca fiintele se simt atrase de placere si fug de durere.
? Si cum reactioneaza la acest gen de... asuprire?
? A, da, zâmbi Flattery. Asuprirea este punctul nostru forte, nu-i asa? Ei bine, odata "tunse" si mentinute în stadiul de forŹmare a luminitelor, nu-si amintesc prea multe lucruri. Studiile au aratat ca au acces la memorie, daca li se permite sa ajunga în stadiul în care îsi pot raspândi sporii. Solutia este deci asta: nu trebuie sa evolueze prea mult De asemenea, cercetarile au deŹmonstrat ca sporii pot educa un pâlc ignorant.
? Eu credeam ca sporii nu sunt altceva decât o neplacere trecatoare. Nu-mi imaginam ca ar putea gândi.
? Ba da. Gândesc. Nu uita, domnule Nevi, ca sunt Preot-psihiatru. Faptul ca nu înalt rugaciuni nu înseamna ca... În sfârŹsit, îmi doresc sa patrund misterele legate de procesele mentale, si caut sa înteleg piedicile care-mi stau în cale. Deci, algele prezinta pentru mine un dublu interes.
? Le considerati un "adversar pe masura"?
? Absolut deloc. (Flattery râse zgomotos.) Nu, în nici un caz. Vor trebui sa mai scoata niste atuuri ? daca au ? pâna sa le consider "adversar pe masura". Deocamdata, ele constituie o problema interesanta care necesita o rezolvare interesanta.
Nevi se ridica în picioare, costumul sau impecabil scotânŹdu-i în evidenta fluiditatea muschilor.
? De asta va ocupati dumneavoastra, rosti el. Eu voi avea grija de Ozette si de fata.
Flattery rezista impulsului de a se ridica si el în picioare. Simulând nonsalanta, îi întinse celuilalt o mâna flasca.
? Desigur, desigur.
Evita privirea lui Nevi si porni din nou aparatul holografic, programându-1 sa înregistreze apropiata emisiune de stiri. Tatoosh urma sa însoteasca, în drumul spre Statia Orbitala, NuŹcleul Mental Organic ce trebuia integrat în Nava Neantului. În mintea lui Flattery, NMO era mai mult un obiect decât o "ea".
Simti ca-l cuprinde furia. Ar fi vrut ceva mai mult din parŹtea lui Nevi, ceva care sa miroasa a aprobare. Nu-i placea sa perceapa slabiciuni în propria sa fiinta; dar si mai mult detesta ideea de a le pierde de sub control.
? Daca ai nevoie de ceva...
Restul frazei era usor de ghicit.
Nevi schita un salut si pleca fara a scoate vreun cuvânt. Flattery simti o adânca usurare, pe care se apuca sa o analizeze: începuse sa aiba încredere în Nevi Paianjenul, desi ? stia asta foarte bine ? încrederea însemna ca, mai devreme sau mai târŹziu, unul dintre ei va sta cu gâtul sub sabie. Nu avea nici cea mai mica intentie ca gâtul sa fie al sau.




Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamânt tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mâncare, si pomul vietii în mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
? Cartea Crestina a Mortilor


LA APROXIMATIV UN KILOMETRU dincolo de limiteŹle Zonei de Protectie, din apropierea tarmului, pleca o carare folosita de credinciosii ce adunau resturile de alge si le transporŹtau în chiliile lor de pe vârful muntelui. Drumul serpuit era bine întretinut si destul de sigur, iar punctele sale de odihna ofereau o imagine panoramica asupra uriasei Zone de Protectie. CocioaŹbele saracacioase ale Kalalochului se raspândeau în dezordine, dincolo de Zona, spre tarm. Deasupra satului plutea astazi o patura de fum negru. Canalele acvafermelor si numeroase diguri împânzeau pantele, precum un labirint. În departare se auzeau urlete si explozii.
Doi calugari zavatani se oprira, intrigati de larma ce izbucŹnise dinspre sat, la câteva klick-uri departare. Unul dintre ei era înalt, subtire, cu brate excesiv de lungi. Celalalt putea fi consideŹrat scund ? chiar si din punctul de vedere al standardelor pandorane ? si mergea cu pasi mici în umbra tovarasului sau. Amândoi purtau hainele largi, ca niste pijamale, apartinând Clanului AeŹrostatului; erau confectionate din bumbac si aveau culoarea porŹtocalie a aerostatelor ? considerate spirite calauzitoare.
Un grup de aerostate apara deasupra lor, atras de foc, de explozii si de fasciculele-laser trase din cladiri. Evoluau în cercuri largi, eliberând hidrogenul prin valve si orientând în mod corespunzator pânzele verticale batute de vânt. Fiecare avea, drept balast, un bolovan imens înfasurat de tentaculele lungi. Daca ar fi fost atinse de foc sau de vreo scânteie, ar fi explodat, împrastiind acei spori marunti si albastri folositi în ritualurile zavatane cele mai secrete. Existau calugari care, în ultimii zece ani, nu-si parasisera chiliile decât pentru a merge pe acest drum si a aduna spori.
? Mare pacat ca nu înteleg! gândi cu voce tare calugarul cel tânar. Daca i-am putea învata cum sa elibereze...
? Ratiunea este, si ea, tot o ancora, îl preveni înteleptul. Nu trebuie sa cunoasca nimic. Trebuie sa experimenteze acea stare în care mintea este eliberata de orice zgomot ? deci si de gânŹduri ? iar simturile ating perfectiunea.
Înalta bratele de mutant catre cer. Apoi le coborî încet, savurând mângâierea calda a celor doi sori.
Acestui întelept, pe nume Twisp, îi placea sa simta razele de soare atingându-i pielea. În tinerete fusese pescar si aventuŹrier; ceea ce îl atrasese catre zavatani fusese nu atât viata lor contemplativa, cât rolul pe care acestia îl puteau juca în istoria planetei. Majoritatea calugarilor se lasasera fermecati de perŹspectiva unui trai fericit pe pamântul ferm rasarit dintre valuri. Fara a sta prea mult pe gânduri, zavatanii renuntasera la pasiuŹnile politice si la bani ? doua molime care faceau ravagii pe suprafata Pandorei. Se retrasesera în vârful muntelui, unde-si construisera reteaua ilegala de ferme si ascunzatori.
Twisp, totusi, ramasese implicat în conflictele civile si, din când în când, îsi deranja confratii zavatani cu diverse probleme. Schimbarile care afectau societatea nu-l ocolisera nici pe el. Putea oferi Pandorei ceva mai mult decât contemplatia, desi se abtinea sa recunoasca acest lucru fata de tânarul calugar. Nu avea convingeri religioase, dar îi placea sa mediteze si traia în întelegere si armonie cu zavatanii. Ar fi fost o mare durere pentru el sa-i paraseasca.
Doua aerostate se rupsera de grup, navigând lin spre ei. Moise, calugarul cel tânar, puse jos bocceaua si începu sa recite Imnul împlinirii. Prin aceasta spera sa fie însfacat de tentacule si dus spre înaltul cerului unde sa devina o fiinta superioara. Cu un sfert de secol în urma, când algele se trezisera din nou, un aerostat îl luase pe Twisp si-l purtase prin vazduh, facându-l sa traiasca experienta iluminarii; asta se întâmplase înainte ca pumŹnul de fier al lui Flattery sa supuna societatea pandorana, înainte ca prietenii sai sa fie ucisi.
Desi se nasteau din alge, aerostatele îi tratau pe oameni doar ca pe o curiozitate. Pe masura ce baloanele se apropiau de el, cu superbele membrane aurii stralucind în lumina soarelui, imnul lui Moise crestea în intensitate.
? Astea doua îsi cauta moartea, îl preveni Twisp. Chiar vrei sa mergi cu ele?
Moise ar fi trebuit sa stie ca aerostatele se simteau atrase de foc. De-a lungul anilor, tânarul mâncase prea multe alge si inŹhalase prea multi spori. Doi barbati plimbându-se liber în aproŹpierea Zonei de Protectie nu puteau fi, de obicei, decât gardieni înarmati. Aerostatele, tânjind dupa moartea-care-înseamna-viata, învatasera cum sa-i faca pe oameni sa traga asupra lor.
Mirosul baloanelor încinse umplu aerul. Briza purta meloŹdia ca de flaut a valvelor ce eliberau hidrogenul pentru ca aeroŹstatele sa se apropie de sol. Vocea lui Moise începu sa tremure.
Fiecare aerostat avea zece tentacule, dintre care doua mai lungi; acestea doua carau în mod obisnuit balastul. Atunci când simteau dorinta de a muri, se adunau adesea în grupuri si plecau în cautarea furtunilor de dupa-amiaza si a fulgerelor eliberatoaŹre. Apreciau foarte mult si focul, care le transforma într-o exploŹzie de lumina si spori albastri. Unele provocau singure scântei, lovind balastul de alte roci, sinucigându-se într-un suprem orŹgasm.
Twisp respira usurat când cele doua baloane îsi reorientara membranele si pornira din nou spre Zona de Protectie. Moise închisese ochii; fata sa nebarbierita era palida si asudata.
? Gata, au plecat, îl întrerupse înteleptul. În curând vor intra în raza tunurilor, si vom avea ce culege de pe urma lor. Fratii nostri se vor bucura.
Moise tacu si îsi arunca privirea spre locul indicat de bratul lui Twisp. Cele doua aerostate intrara în formatie, folosindu-se de briza ce venea dinspre tarm.
? Gardienii lui Flattery vor astepta pâna ce baloanele ajung deasupra satului, si de-abia dupa aceea vor deschide focul, rosti Twisp. În felul acesta, aerostatele devin o arma. Priveste.
Spusele sale nu se împlinira. Ori tunarul era idiot, ori unul dintre Insulari reusise o lovitura norocoasa, cert este ca aeroŹstatele explodara chiar deasupra Zonei de Protectie, cu o violenŹta care îi scoase lui Twisp suflarea din piept si îi înlacrima ochii. Sfera de foc pârjoli o portiune uriasa din terenul Zonei, iar imŹpunatorul zid al perimetrului se fisura pe o lungime de doua sute de metri.
Lupta înceta câteva clipe, permitându-le sa auda urletele stridente ale celor arsi sau muribunzi. Era o muzica urâta, pe care Twisp si-o amintea mult prea bine.
Tânarul Moise de-abia împlinise doisprezece ani când se hotarâse sa plece spre vârful muntelui, si de atunci coborâse foarte rar pe acest drum. Nu cunostea prea mare lucru despre viata din afara comunitatii zavatane si nu avusese de-a face cu ura sau lacomia oamenilor.
? Singurul lucru pe care-l putem face este sa stam deoparte, murmura Twisp. Se vor arunca unii asupra altora si ne vor lasa pe noi în pace.
Zdrentele umede ale fostelor aerostate cazura printre tufisuŹrile si pietrele ce încadrau poteca.
Acum vor veni si mai multi refugiati, gândi înteleptul. MeŹreu înfometati si fara adapost. Cum ne vom descurca?
Zavatanii sprijineau toate taberele cu refugiati din apropierea tarmului, transformându-le în gradini, ferme hidroponice sau crescatorii de peste. Twisp estimase ca, în momentul acela, refuŹgiatii din tabere depaseau numeric populatia Kalalochului. Desi era adevarat ca nimeni nu mânca pe saturate, doar cei din sat mureau de foame. Spera ca Postul-Fantoma îi va face pe oameni sa descopere aceasta cruda realitate.
Cu timpul, Directorul va ramâne singurul înfometat.
Îi revenira în minte evenimentele sângeroase petrecute cu douazeci si cinci de ani în urma, când Insula Guemes cunoscuse o moarte îngrozitoare. Cadavrele arse sau ciopârtite ale locuitoŹrilor sai fusesera aruncate unul peste altul, ca niste pesti morti, formând mormane uriase într-o statie subacvatica de salvare. Twisp si câtiva prieteni îi urmarisera pe criminali si în cele din urma îi încoltisera; de lichidarea liderului teroristilor se ocupase un aerostat. Simone Rocksack ? tot un Preot-psihiatru! ? jucase atunci un important rol negativ.
Jumatate din etajele cartierului general al lui Flattery se aflau la adapost, sub nivelul solului, sapate în stânca dura a insulei. Twisp stia foarte bine lucrul acesta, cum stia si de tuneŹlurile subterane care ajungeau pâna în preajma tarmului. Dar Directorul nu va avea nici acum nevoie de ele. Înteleptul vazuse multe razmerite, si cunostea strategia lui Flattery: dadea vina pe Fantome si îi momea pe rebeli cu iluzia ca ar putea iesi învinŹgatori. Îi atragea, în numar cât mai mare, în interiorul Zonei de Protectie, apoi îi ucidea pe toti. Restul, cei care pierdeau totul în afara de propriile vieti, nu mai aveau curajul sa porneasca din nou la lupta.
Baiatul renunta sa mai priveasca oroarea care se petrecea în vale, si îsi netezi hainele. Ochii sai ? care, pentru un tânar ce traise atâta vreme printre întelepti, erau prea adânciti în orbite ? se ferira sa-i întâlneasca pe cei ai lui Twisp, ramânând pironiti într-un tufis de lânga drum. Moise pornise cu o viteza ametitoaŹre spre pacea interioara. Se radea zilnic pe cap, asa cum era la moda printre tinerii sai confrati. Numeroase cicatrice ? urmele operatiilor de remodelare a craniului ? îi brazdau scalpul.
Twisp era unul dintre putinii care nu adoptasera aceasta moda. Parul sau lung si bogat era legat într-o coada la spate. Imita astfel stilul unui prieten, Umbra Panille, care disparuse demult dintre cei vii. Se spunea ca Panille si Crista Galii avuseŹsera un stramos comun.
? Ar trebui sa-i chemam si pe ceilalti, propuse Moise. Avem nevoie de pistoale-laser daca vrem sa adunam sporii împrastiati prin vale.
Twisp duse mâna streasina la ochi. O masa confuza ? forŹmata, probabil, din sateni ? patrundea pe teritoriul Zonei de ProŹtectie. Facându-si loc printre ei, ca niste pesti înotând împotriva curentului, vitele lui Flattery trecura peste portiunea de zid daŹrâmat si se raspândira în valea neprotejata.
Tinuti la respect de gardieni, demonii nu prea dadeau târcoaŹle perimetrului. Însa, atrasi de perspectiva unui ospat pe cinste, Nemilosii aveau sa dea în curând iama printre vitele speriate, iar aerul va începe sa miroasa a sânge. Chiar si fara participarea Nemilosilor, soarta confruntarii parea foarte sumbra.
? Peste putin timp, sporii n-au sa mai fie buni la nimic, spuse Twisp, iesind din reverie. Daca vrem sa adunam macar câtiva, ar fi cazul sa începem.
Ascunsera frunzele de alge la umbra unui bolovan imens, de culoare alba. Moise evita în continuare privirea celuilalt.
? Ti-e frica?
? Normal ca mi-e frica! izbucni Moise. Tie nu? Am putea fi ucisi. Nemilosii vor mirosi... vor mirosi...
? Cu câteva clipe în urma îti doreai sa mori împreuna cu aerostatul. Care-i diferenta? Demoni exista peste tot. Noi spuŹnem ca aceasta carare este sigura, iar tu te simti protejat, desi stii bine ca unii au murit totusi. Si vor mai muri. Când esti pe drum, nu te poti ascunde decât în tufisurile pline de tepi sau dupa bolovani, si singura arma de care dispui este propriul tau trup.
Arata spre ocean, dincolo de flacarile din vale.
? Timpul te va ucide la fel ca oricare alt demon, fie ca esti sau nu pe carare. Este la fel de periculos ca si un Nemilos. Sta mereu la pânda. Daca nu te-a ucis pâna acum, te va ucide mai târziu. Nemilosii nu se vor repezi la noi, ci acolo unde predomiŹna mirosul de sânge. Acum chiar ca nu avem motive de teama. Cine vrea sa supravietuiasca, trebuie sa stie a trai în prezent.
Cu aceasta, arunca bocceaua goala pe umar si alerga, cu pasi mari, spre sporii împrastiati în vale. Moise de-abia reusea sa se tina în urma lui. Prea preocupat sa vâneze pericole inexisŹtente, nu mai era atent pe unde-si punea picioarele.




Când te gândesti la putere, nu faci asta doar pentru a o folosi ci, mai presus de toate, pentru a abuza de ea.
? Gaston Bachelard, Psihanaliza focului


CEI DOI NEGUSTORI BATRÂNI se ghemuira în fata unei intrari, protejându-si trupurile si marfa în fata multimii care îsi croia drum, cu forta, spre Zona de Protectie. Unul musca dintr-o prajitura storcita, celalalt se folosea de mâneca pentru a-si obloji nasul însângerat.
? Animalelor! scuipa Torvin, si descoperi ca saliva îi era plina de sânge. Sunteti cu totii niste animale! În afara de tine, prietene. Tu ai ramas o fiinta umana.
Vrând sa-si bata camaradul pe umar, descoperi o taietura în haina acestuia:
? Uite, David, haina ta...
David îsi sterse firimiturile de pe barbie si trase de umarul hainei pentru a-l aduce mai aproape de ochiul sau teafar.
? Se poate cârpi, spuse el. Haide, puhoiul a trecut. Daca exista morti, ar trebui sa le luam cartelele si sa le dam saracilor.
? Eu n-am de gând sa ies iar acolo.
Desi vorbise cu gura lipita de mâneca, în cuvintele lui TorŹvin se citea hotarârea. O hotarâre înteleapta, de altfel. Ochii sai vedeau ca prin ceata, iar picioarele nu mai erau în stare sa reziste unei alergari, în caz ca gardienii le luau urma. Le parea rau atunci când vedeau ca oamenii lui Flattery puneau mâna pe cartelele celor decedati si le vindeau ori le schimbau contra unor produse. În fiece zi, Torvin si David îsi riscau vietile încercând sa strecoare ceva de mâncare vreunui amarât fara cartela. Nu aveau cine stie ce de dat ? o prajitura rânceda, sau coaja uscata a unui fruct ? dar, oricum, tot era mai bine decât nimic. David scutura din cap, necajit.
Câta absurditate!
Muncea cot la cot cu Torvin, erau prieteni, dar cu toate acestea nu-i putea da o prajitura contra unui fruct uscat. Pentru a obtine fructul, cartela sa trebuia sa contina un marcaj pentru fructe pe care Torvin sa-l perforeze. Daca Torvin nu avea pe cartela un marcaj pentru produse de patiserie, David nu-i putea da prajitura. În caz ca era descoperit cu prajitura asupra lui, fara ca marcajul respectiv sa fi fost perforat, Torvin îsi pierdea urŹmatorul rând la Coada. În cea mai fericita situatie, prindea CoaŹda de-abia dupa o saptamâna. În cea mai nefericita... putea muri de foame, chiar daca ar fi avut buzunarul plin de cupoane.
? E absurd! rosti el catre Torvin. Nu mai înteleg deloc luŹmea asta. Norocul meu ca sunt batrân si ma paste moartea. Feciorii nostri se omoara între ei... unele mese gem sub mâncaŹre, pe altele n-ai voie sa pui nimic... avem un conducator care ia hrana de la gura copiilor pentru ca el sa poata zbura spre stele ? din partea mea, calatorie sprâncenata! Dar ce va lasa în urma? Batausii lui, care în acelasi timp sunt si copiii nostri! Torvin poti sa-mi explici ce logica au toate astea?
? Bleah!
Fondul de un albastru spalacit al mânecii lui Torvin era plin de pete rosii, înca umede. Însa David îsi dadu seama, dupa felul în care spusese "Bleah!", ca prietenului sau nu-i mai curgea sânge din nas. Îsi aminti ca, mai demult, si el fusese pocnit de un gardian; nu savurase absolut deloc senzatia de sânge în nari.
? Cine gândeste îsi cauta necazul cu lumânarea, auzi el averŹtismentul lui Torvin. Mai bine ne putem lacat la gura, uscam ratia de fructe, pregatim ratia de prajituri, si ne declaram multumiti ca familiile noastre au ce mânca.
? Multumiti? (David râse amar, pe înfundate.) Haide, TorŹvin, doar nu esti un tinerel fara experienta! Cine te-a învatat sa fii multumit ca ai ce mânca, în timp ce vecinii tai sufera cu burta goala? Prietene, asta nu este un motiv de multumire, ci un pacat din cele mai mari.
? Dar noi dam cartele saracilor...
? Jefuim mortii! suiera David. Uite si tu ce-au facut din noi! Jefuim mortii si riscam sa fim împuscati pentru ca oferim saraŹcilor firimituri de la mesele noastre. E absurd, Torvin! Atât de absurd, încât sunt de acord cu multimea asta. Sa ardem totul si sa o luam de la capat. Lor le e foame acum...
? Animalele alea care m-au lovit nu sufereau de foame. Au cartele. Muncesc în adâncuri si îi vedem zilnic pe-aici. Nu stiu de ce urla "Acum ne e foame", când de fapt...
? Asculta ce-ti spun eu, Torvin. Asculta vorbele unui neŹbun. Noi doi am îmbatrânit; tu, poate nu chiar atât de mult. Spune-mi: daca ai putea, le-ai oferi ceva de la tine?
Torvin scoase capul din adapost, privi în susul si în josul strazii, apoi se retrase lânga David.
? Bineînteles. Ma cunosti doar, nu sunt lacom. Am facut lucrul asta de multe ori.
? Ei bine, atunci ia aminte. Multimea care a trecut adineauri are, într-adevar, cartele. Da, fiecare duce acasa câte ceva de mâncare ? pentru patru persoane. Chiar daca are sase, opt, sau chiar zece guri de hranit, el n-are mâncare decât pentru patru.
? Nimeni nu neaga lucrul asta. De-aia sufera oamenii. Nu ne putem îndestula cu...
? Atunci când noi doi vom înainta si mai mult în vârsta, si va trebui sa traim împreuna cu copiii, Nava-ajuta, vom fi cu unul în plus pe o cartela de patru. Prietene, adopta un refugiat care nu are cum sa faca rost de mâncare. Da, veti fi sase, dar tine cont ca media celor care au cartela este de unul din opt. Nefericitii fara cartela, care put îngrozitor si mor la marginea satului cersind mâncare sau de lucru, care dorm în noroi... ei nu pot alerga pe strazi strigând "Acum ne e foame", pentru ca nici nu se mai tin pe picioare. Noi le dam firimituri pentru ca ne simtim vinovati si vrem sa ni se ierte pacatele. Multimea le da trupul si vocea ei. Fiecare da ce poate.
Sprijinindu-se cu toata greutatea pe masa plianta, David se ridica în picioare. Gloata disparuse prea repede. Daca trupul i-ar fi permis, s-ar fi alaturat si el razvratitilor. Torvin îsi pipaia nasul cu vârful degetelor.
? David, eu ma tem de oameni ca astia. Ne puteau omorî. Ai vazut ce era sa patesc.
Vorbea de parca-si înfundase dopuri în nas.
David ridica din umeri:
? Si lor le e teama. Fara cartela, nu se pot aseza la Coada... asta când le vine rândul. Cât crezi ca am rezista noi doi fara cartela? Câte nopti am putea dormi în mizerie? Spune! Câte dimineti crezi ca ai apuca?
Prietenul sau îsi verifica din nou nasul, strâmbându-se de durere.
? Nu stiu, dar chestia asta nu-mi place deloc. Nu suport sa fiu batut...
? Ce mai tragedie! exclama David. Cineva a fost îmbrâncit spre tine. Tu stateai ascuns în spatele mesei si coltul ei te-a lovit peste nas. Asta nu se cheama bataie. Poetul... uite, îl vezi?... el într-adevar a luat bataie.
David arata spre o silueta negricioasa ce trecea prin fata lor. Strada era aproape libera, doar câtiva sateni razleti fugeau de amenintarea bâtelor neuronice. Cei care aveau mai mult curaj ? sau sufereau mai mult de foame ? ieseau din adaposturi si înceŹpeau sa formeze din nou Coada în dreptul depozitului de hrana.
La Coada, fiecare cartela putea fi reprezentata de un singur adult, eventual însotit de un copil. În felul acesta, sarcina cadea pe umerii celor care nu aveau ocupatie. Indiferent cine facea cumparaturile, trebuia sa fie o persoana destul de viguroasa, care sa poata cara mâncarea pe doua saptamâni pentru opt guri sau chiar mai mult. Gardienii asigurau o protectie eficienta în veciŹnatatea depozitului, dar nu si în alte parti, astfel încât, pentru a nu fi jefuiti, oamenii formau doua cozi: una la intrare si cealalta dupa ce ieseau.
Negustorii autorizati, ca David si Torvin, îsi gaseau vad bun în preajma Cozii, vânzând produse celor care se temeau ca nu vor apuca sa intre în ziua respectiva, sau celor ce doreau sa duca bunatati odraslelor.
Barbatul poreclit "Poetul" dadea zilnic târcoale Cozii, vorŹbind despre Nava si despre întoarcerea Ei. Însa era atent sa nu zica nimic rau la adresa Proiectului. Facuse asta o data, si se întorsese ca o epava. De atunci mergea mereu târsindu-si pasii, îndoit din sale, fara a putea ridica spinarea la verticala. Acum striga în urma gloatei:
? Am fost pe vârful muntelui! Sa rasune clopotele libertatii!
? Ala? (Torvin pufni, dispretuitor. Dar regreta imediat, caci nasul începu sa-i sângereze din nou.) Ala a inhalat prea multi spori.
David zâmbi. El si cu Torvin trecusera de saizeci de ani, dar nu se cunosteau de foarte multa vreme. Între ei, multe lucruri ramasesera nespuse.
? Si eu am fost arestat o data, sopti. Un gardian vroia sa-i dau prajituri fara sa i le marchez pe cartela, asa ca l-am refuzat. Eram sigur ca daca as fi cedat s-ar fi întors în fiecare zi. M-a lovit, iar eu, care mai degraba as fi dat la saraci, am actionat fara ma gândesc la consecinte. Am aruncat totul celor de la Coada, si s-a produs învalmaseala. Stiusem ca voi fi arestat, dar nu ma gândisem si la ceilalti. I-au batut pe toti cei care aveau prajituri nemarcate pe cartela si i-au bagat la zdup.
Lui Torvin i se scurse sângele din obraji:
? Prietene, n-am stiut... ce ti-au facut acolo?
? M-au dus într-o cladire cu foarte multe cubicule separate printr-o simpla perdea. Toate erau ocupate. Sarmanii oameni torturati urlau îngrozitor, iar mirosul îti întorcea stomacul pe dos. (Inspira adânc si dadu încet aerul afara din plamâni. Poetul continua sa gesticuleze si sa tipe.) El se afla acolo, în cubicului de lânga mine. Era directorul general al Holoviziunii si, vazând ca Flattery reusise sa puna mâna pe putere ? pe atunci eu habar n-aveam de asta ? declarase într-o emisiune ca Directorul intenŹtiona sa spele creierele tuturor pandoranilor.
? Cât curaj din partea lui!
Poetul câstigase, deodata, foarte mult respect în ochii lui Torvin.
? Câta nesabuinta! rosti David. Ar fi fost mult mai bine pentru el daca ar fi gasit o modalitate sa lupte pe ascuns, din interiorul institutiei, sau sa actioneze asa cum o fac astazi FanŹtomele. Stia la ce riscuri se expune.
Îsi scutura de praf pantalonii jerpeliti, îsi puse tichia pe cap, si se sprijini cu spatele de perete, privind în departare,
? Bine, am sa-ti spun ce-a patit. L-au bagat într-un butoi din metal, cu capul lipit de genunchi, si i-au legat de testicule o caramida din beton. Se putea misca doar târsindu-si picioarele; trebuia sa stea aplecat de sale si sa îndoaie genunchii pentru ca greutatea caramizii sa nu-i smulga testiculele. Avea mâinile legaŹte la spate, iar gardienii loveau tot timpul cu bâtele în peretii butoiului. Foarte rar îi dadeau de mâncare. Atunci când o faceau, era obligat sa stea în patru labe si sa-si ia hrana de pe jos, ca animalele. Era un om cultivat, n-a înjurat niciodata. În schimb, se ruga la toti zeii de care auzisem sau de care nu auzisem. I-au luat mintile pentru a-l discredita ? cine ar crede prostiile debitate de un nebun? Un nebun care, pentru a ramâne în viata, manânca gândaci, resturi si tot felul de mizerii.
Torvin tacu, rumegând ceea ce auzise de la prietenul sau. Poetul îsi continua declamatiile fara sa fie luat în seama de gardieni.
? David, rosti el într-un târziu, ce ti-au... te-au?...
? M-au batut. O nimica toata. Pedeapsa pentru nesupuneri de genul asta este mica; a doua zi m-au trimis acasa. Capitanul nu-l prea avea la suflet pe gardianul care îmi facuse necazuri. În orice caz, nu l-am mai vazut patrulând pe strazi. Haide! Strada e libera si-ar trebui sa mai vindem câte ceva. Vreau sa ajung repede acasa si s-o linistesc pe Annie; în situatii din astea, mereu îsi face griji din cauza mea.
Îsi agatara de sold micile mese pliante si suflara asupra produselor, pentru a îndeparta praful. Apoi iesira în noroiul straŹzii însotiti de vocea ragusita a Poetului:
? Fratilor, fratilor, sa rasune clopotele libertatii!




Tine minte ca sunt puternic; te crezi nefericit, dar îti pot face viata atât de amara, încât sa urasti pâna si lumina zilei. Tu m-ai creat, dar eu îti sunt stapân.
? Mary Shelley, Frankenstein,
Biblioteca din Vashon


RICO ÎMPINSE TRAPA si pasi pe puntea Pestelui ZburaŹtor, sub supravegherea lui Nevi Paianjenul. Acesta regla senzoŹrul pentru a vedea mai de aproape detaliile.
? Vezi? Are un pistol-laser la spate. (Batu cu degetul în ecranul consolei.) Îl tine la centura si se misca precum un lupŹtator destoinic.
Nevi nu întorsese nici macar o data ochii spre ofiterul de securitate care statea lânga el, atent la ceea ce se întâmpla pe ecran. Trecu la un alt senzor, exterior, care confirma prezenta la bord a Cristei Galii. Pestele Zburator tocmai parasea portul.
La comanda lui Nevi, senzorul mari imaginea cabinei. LaPush ocupase scaunul copilotului, Crista Galii statea în spatele lui, cu centurile puse si discutând cu Ozette care se afla în stânga ei. Dându-si seama ca aparatul era pilotat de Elvira, Nevi înjura în barba.
? Oamenii tai n-au nici o sansa s-o intercepteze, vorbi el catre ofiterul de securitate. Cum ai de gând sa procedezi?
? Vom recurge la o demonstratie de forta, rosti Zentz, urŹmata de un foc de avertisment.
? Si dupa aceea?
Zentz tusi încurcat si îsi mângâie zona umflata din mijlocul fetei, care functiona pe post de nas.
? Tragem în aparat pâna îl defectam.
Nevi pufni dispretuitor. Solutia era de-a dreptul ridicola. Lovitura unui tun-laser asupra hidropterului înzestrat cu stato-reactoare putea naste o sfera de foc cu diametrul de cinci sute de metri. Asta nu prea semana a definitie pentru "defect".
Zentz continua, nelinistit de tacerea celuilalt:
? Cu aproximativ un an în urma, Directorul a decretat "staŹrea de securitate". Cunosti si tu procedurile: interceptarea si perchezitionarea obligatorie a tuturor vaselor care intra în ? sau parasesc ? portul Kalalochului, cu exceptia hidrobuzelor compaŹniei; perchezitionarea oricarui aparat de zbor care patrunde în ? sau paraseste ? zona din interiorul perimetrului...
Nevi îl lasa în pace, sa recite plictisitoarea lectie învatata pe dinafara.
Zona de Protectie era fortareata Directorului si acolo nimeni nu avea voie sa încalce procedurile. Însa era sigur ca interceptaŹrea, acum, a Pestelui Zburator, s-ar fi transformat într-un dezasŹtru de mari proportii. Flattery îl solicitase tocmai pentru ca Zentz nu facea fata situatiei.
? Vrem sa punem mâna pe Postul-Fantoma si pe Crista GalŹii, explica el. Pentru a extermina Tentaculele Nervoase, trebuie sa ajungi la cuibul lor si sa-l incinerezi. Hidropterul acesta, inŹtact, ne va conduce la ceea ce cautam de foarte multa yreme.
Zentz, stând teapan în scaunul sau, îsi drese glasul si începu:
? Banuim ca, de sase ani, LaPush este comandant în orgaŹnizatia Fantomelor...
? Oamenii tai nu au voie sa se atinga de hidropterul acesta, porunci Nevi. (Forma codul pentru alegerea frecventei secrete.) Poftim, poti da ordinul chiar de aici.
Atinse o tasta si îl privi pe Zentz drept în ochi. Acesta îsi înghiti nodul din gât si se apleca spre microfon:
? Va vorbeste Zentz. Echipajul Treizeci si Patru, nu luati în seama hidropterul de clasa trei care paraseste portul.
? Domnule, protesta o voce tânara, Directorul a ordonat sa oprim si sa perchezitionam orice vas luat în colimator.
Zentz facu o pauza, timp în care Nevi savura crunta dilema ce accentua oboseala de pe figura Sefului Securitatii. Tânarul ofiter nu putea accepta decât o singura explicatie. Altfel, ar fi raportat imediat Directorului.
? L-am perchezitionat eu însumi, la rada, rosti Zentz în cele din urma. Stim ce se afla la bordul lui.
Nevi întrerupse legatura, satisfacut de felul în care-l maneŹvrase pe celalalt. Daca ceva nu iesea bine, Zentz va fi sacrificat în acel joc necrutator numit "supravietuire".
? Tinerii ofiteri n-au avut timp sa discearna prioritatile, spuŹse Zentz, arborând un zâmbet fortat.
? N-au avut timp sa se deprinda cu teama, replica Nevi. Se vor maturiza de-abia dupa ce vor întelege lacomia.
Zentz îsi freca ceafa, usor distrat. Noaptea o petrecuse interogând doi dintre cei mai buni oameni ai sai, pentru a da celorŹlalti un exemplu. Acum, dupa ce Nevi îl obligase sa nu puna mâna pe Crista Galii, avea impresia ca o va lua de la capat. Din momentul în care daduse drum liber hidropterului, simtea ceva strângându-i-se în jurul gâtului ? asemanator unui streang, rece si neîndurator precum saracia.
Începea sa-si dea seama ca Nevi îi va fi calaul si ca nu putea face nimic, nu se putea ascunde nicaieri. Când întâlni privirea cruda a celuilalt, în spatele ei vazu Nemilosul încordându-se pentru a sari asupra prazii.
? Am sa fac un erou din tine, rosti Nevi. Ti-am pastrat un rol principal. Daca-i oferim Directorului Postul-Fantoma pe tava, e ca si cum ar recapata Pandora. Avantajul nostru este evident. Indiferent ce planuri ar avea Directorul cu tine aici, sper ca preferi ceea ce-ti propun eu.
Zentz nu-si drese glasul si nici nu vorbi. Dadu scurt din cap, iar falcile sale tremurara de parca si-ar fi înclestat dintii.
? Nu vom fi decât noi doi, continua Nevi. Cu cât dezvaluim Directorului mai multe lucruri despre vermina si vizuina ei, cu atât îl vom face mai fericit. Si tine cont ca tu ai mare nevoie sa-i dai un motiv de bucurie.
Hidropterul alb patrunse sub valuri, îndepartându-se de cheiul în flacari. Fugarii aveau sa intre la banuieli vazând ca nu-i întreaba nimeni de sanatate. Nevi stia asta, dar îsi spuse ca pasŹtra în continuare un avantaj. Vor afla ca era pe urmele lor, dar nu-si vor da seama cât de aproape.
Manevra sistemul de senzori pentru a capata informatii desŹpre revolta izbucnita în Kalaloch.
? Au pornit spre Zona de Protectie, remarca el. Oamenii tai pot face fata?
Barbia lui Zentz se facu rosie de indignare.
? Si eu sunt expert în probleme de securitate, domnule Nevi. Am metodele mele. Mai întâi îi lasam sa-si verse naduful si sa faca ravagii în propria lor asezare. Dupa aia îi macelarim la poaŹlele zidului. Le va parea foarte rau ca au atacat Zona de Protectie. Iar supravietuitorii vor fi ocupati sa refaca ceea ce au distrus în Kalaloch.
Nevi opri sistemul de supraveghere, se ridica în picioare si, cu un gest scurt, îsi aranja costumul.
? Pregateste unul dintre hidropterele lui Flattery, porunci el. Echipament complet pentru doua persoane, ratii pentru o saptaŹmâna. Ai grija sa nu uiti cafeaua. Peste o ora si jumatate ne întâlnim în hangarul Zonei.
Îsi misca sprâncenele, a concediere, si Zentz se ridica sa plece. Nevi zari samânta sperantei încoltind în ochii celuilalt. Din samânta va creste floarea pe care el o va smulge, la momenŹtul potrivit, si o va aseza în buchetul destinat Directorului.




Regii si conducatorii pot fi asemuiti cu firele de praf... Judecata binelui si raului este ca dansul unduitor al unui dragon, iar ridicarea si prabusirea religiilor sunt ca urmele lasate de cele patru anotimpuri.
? Buddha


CRISTA GALLI îsi înclesta degetele pe bratele scaunului care mirosea vag a Rico, închise ochii si se lasa pe spate. De când algele o aruncasera în lumea oamenilor, larma si îmbulzeaŹla multimii o înspaimântasera de fiecare data. Amintirile vietii ei din adâncuri pareau pierdute pentru totdeauna.
Cabina spatioasa si scaunele acoperite cu piele moale o feŹreau de zgomotele de afara. Ceilalti terminasera pregatirile penŹtru plecare si revenisera în cabina. Pentru fiecare trapa închisa în urma lor, pe ecranul pilotului clipea câte un cerculet de cuŹloare verde.
Pilotul, o femeie trecuta de treizeci de ani, sobra, cu un aspect fizic placut, verifica pompele cu balast si celelalte sisteme de scufundare. Rostea instructiunile cu voce tare, clar si precis.
? Încarca balastul.
Trei rezervoare de combustibil explodara împreuna în mijŹlocul golfului, unda de soc rapindu-i Cristei rasuflarea. Un urias dragon de foc cu trei capete rasari în fata lor, de sub ape, încliŹnând hidropterul spre tribord. Ben si Rico actionara sistemul de etansare a cabinei si îsi legara centurile.
? Ne scufundam? râse Rico.
Elvira ramase impasibila.
? Nici o reactie din partea Securitatii, raporta ea. Navigam la douazeci de metri adâncime pâna iesim din raza lor de detecŹtie, cinci-cinci-sapte...
În ciuda nebuniei de pe chei, Crista simtise, înca de când se urcase la bordul aparatului, un calm interior pe care nu-l mai traise de multi ani. Ceva o atragea spre gura portului, spre apele de dincolo. Ben scotoci prin buzunar si-i oferi o acadea.
? Ai nevoie de energie, rosti el. Dupa ce iesim din port, putem face o vizita prin celelalte cabinei. Ai cumva impresia ca aerul e prea uscat?
? Nu, dadu ea din cap, e foarte bine. Exact ca si în camera mea din Zona de Protectie.
Acesta era aerul filtrat si racoros pe care îl respirase timp de cinci ani în fortareata lui Flattery. Fara aromele de gratar ce veneau dinspre strazi, fara puternicul miros de iod adus de briza, fara curentii uscati coborând de pe pantele înalte. Un aer lipsit de amprenta omenirii ? omenirea care o idolatriza pe Crista GalŹii, omenirea pe care ea de-abia acum începea s-o cunoasca.
Al doilea soare îsi facea si el aparitia la orizont. Era înca devreme, si Crista simti razele accelerându-i pulsul. Scapase din închisoare. Indiferent ce urma sa se întâmple, era hotarâta sa nu mai revina niciodata în zona aceea delimitata de ziduri reci si înalte.
Ai grija, sopti o voce batrâna, în interiorul ei. Ai grija sa nu devii prizoniera faptelor si a vorbelor. Si tine minte: atunci când alegi ceva, renunti la libertatea de a alege.
Nu ea alesese sa paraseasca adâncurile si sa apara printre oameni. Cât despre Flattery, acesta hotarâse mereu în locul ei. Fusese ca un fruct smuls dintre tulpinile algelor si aruncat în desaga Directorului. Pandoranii o considerau zeita? Bine, deci sosise momentul sa se comporte ca atare. Acum, când coborâŹsera sub valuri, simtea o energie uriasa clocotindu-i în sânge.
Ce putea face pentru a oferi ajutor atât siesi cât si acestor oameni care, deocamdata, îi erau straini? Nici pe Ben nu-l cuŹnostea, desi începuse sa-l iubeasca. Zi de zi, timp de cinci ani, încercase zadarnic sa-si recupereze amintirile vietii din adâncuri.
Totul, totul îmi este strain.
Nu era prima oara când gândul acesta îi patrundea în minte, dar acum parca nu îi mai dadea aceeasi senzatie de singuratate. Îl atinsese pe Ben Ozette, descoperind ca si el avea gânduri asemanatoare, desi întreaga viata si-o petrecuse în mijlocul oaŹmenilor.
Iata un lucru pe care ei l-ar putea învata de la alge, îsi spuse. Nu suntem niciodata singuri; suntem elementele unei uniŹce fiinte.
Rico murmura cu voce tare, fara a se adresa nimanui:
? Grupul Operativ n-o sa aprecieze deloc chestia asta. TreŹbuia tinuta departe de ocean, indiferent care ar fi fost situatia. Desigur, i-as invita sa vina pâna aici si sa ne dea o mâna de ajutor, dupa ce ne-au promis ca nu vom întâmpina nici o proŹblema la aeroport...
Îsi dadea seama ca Rico se simtea mult mai bine în hidropter. Pe buzele lui aparuse, în sfârsit, un surâs; desi se plângea, facea acest lucru zâmbind.
? Ai mai calatorit vreodata cu hidropterul? o întreba Ben.
? Niciodata, raspunse ea, încercând sa constientizeze totul deodata. Le-am privit de departe, din Zona de Protectie. Acesta este foarte frumos.
? Da-mi voie sa-ti prezint cele trei variante de navigatie pe care le avem la dispozitie, spuse el aratând spre diagramele paŹnoului de comanda. Putem evolua la suprafata apei, în aer, sau în adâncuri. Hidropterul este foarte rapid la suprafata, dar supraŹfetele portante se încurca foarte adesea în desisul de alge. Atunci când nu zburam, folosim vechiul convertor Bangasser pentru a extrage hidrogenul din apa oceanului ? practic, o infinita sursa de combustibil. Daca evoluam în atmosfera, trebuie sa tinem cont ca, dupa un timp, rezervoarele de combustibil se golesc.
Întoarse capul spre Elvira, sesiza indiferenta ei si ridica din umeri.
? Acum cautam o ruta subacvatica, continua el. Armele lor cu laser sunt ineficiente în acest mediu. Însa cu siguranta ca vom fi urmariti, deoarece algele sunt întesate cu senzori.
? S-ar putea sa fim urmariti de cineva mai puternic decât Flattery, îl întrerupse Rico. Barbia sus, ne scufundam.
Facu o pauza si, neprimind raspuns de la Ben, o asista pe Elvira în procedura de imersiune. În timp ce ei îsi faceau de lucru la consolele de comanda, Crista privi nivelul apei ridicânŹdu-se încet.
Ca o ironie a soartei, Directorul întelegea probabil cel mai bine viata ei petrecuta printre alge. În celula de hibernare, Flattery zacuse la granita cu moartea, functiile sale vitale fiind moŹnitorizate si mentinute cu ajutorul unor sisteme din interiorul si exteriorul trupului. Dupa cum sustineau laborantii lui Flattery, Crista Galii traise în simbioza cu algele, patrunsa de sute de milioane de cili care o hraneau si respirau pentru ea. Acest lucru durase douazeci de ani, pâna în clipa în care, pentru a satisface urgentele Controlului Curentilor, pâlcul ei de alge fusese distrus prin explozie.
"E ca si cum ai trai în stare embrionara pâna la vârsta de douazeci de ani", se confesase ea lui Ben. "Nu stiu sa-ti explic altfel. Nu manânci, nu respiri, nu te misti. Singurii oameni pe care-i întâlnesti sunt cei adusi de visele lui Avata. De fapt, nu puteam deosebi granita dintre mine si vis pentru ca totul era foarte confuz. De-abia în acea zi am fost... am fost eu. Cred ca Flattery ma întelege, pe undeva. La fel si Macintosh, si creierul acela care va fi integrat în nava."
"Suna oribil", se strâmbase Ben, iar ea îsi daduse seama ca, probabil, asa si era.
Motoarele schimbara regimul de functionare, transmitând navei o vibratie puternica. Leganata dintr-o parte în alta, Crista reveni în prezent. Privi apa verde ce se aduna deasupra cabinei si îsi reprima lacrimile ce dadeau sa iasa pe la coltul ochilor.
Exista legi care interzic oamenilor sa ma atinga.
Retrai sarutul acela care, desi în timpul real durase doar o clipa, avea sa-i ramâna de-a pururi în amintire. Chiar si sub arsita cea mai cumplita, era obligata sa poarte îmbracamintea aleasa de Director. Dar când intra în singuratatea cubiculului se despuia adesea de vesminte, desi era sigura ca senzorii lui FlatŹtery o urmareau în permanenta.
Fiecare particica de piele descoperita îi trimitea informatii despre adierea brizei si despre lumina. În fiecare zi sesiza miile de atingeri aproape nesemnificative, intentionate sau nu, dintre cei ce o înconjurau. Îi venea greu sa se considere fiinta omeŹneasca. Iar acum, dupa ce percepuse felul în care o adorau pandoranii, simtea ca se îndeparteaza si mai mult de ei.
O crestere a presiunii aerului în cabina îi pocni deodata în urechi si zari întreaga cupola din plasmasticla scufundându-se complet sub valuri. Retinu aerul în plamâni si-si impuse sa se relaxeze. Auzea, ca din departare, glasurile celorlalti razbatând printre pulsatiile motoarelor.
? S-a-ntâmplat ceva?
Simti cum se ridica deasupra vocii lui Ben, spre plafonul cabinei si mai sus, mai sus, deasupra apei, si mai sus, deasupra Zonei de Protectie. Urcase la o altitudine de o mie de metri, vedea Kalalochul, iar sub ea se încolacea o masa de tentacule maronii.
Acum era un aerostat, manevrând membrana verticala în bataia brizei astfel încât sa urmareasca umbra întunecata a PesŹtelui Zburator. Era constienta de sine, de eul ei din interiorul hidropterului, dar în acelasi timp simtea fiecare cuta facuta de balonul suplu al aerostatului.
Ben Ozette o striga pe nume, din departare. De-abia îl auŹzea. Avea impresia ca buricul lui era legat de-al ei printr-un foarte lung cordon ombilical... si ca el tragea de acest cordon, aducând-o înapoi, putin câte putin, spre Pestele Zburator.
Simti atingerea lui pe obraz si tresari, revenind din plutire. Ben nu-si retrase mâna.
? Mi-ai dat emotii, zâmbi el. Aveai ochii larg deschisi si nu mai respirai.
Învingând presiunea blânda a lui Ozette, se apleca în fata si-l zari pe Rico lânga ei, cu o trusa medicala deschisa la picioare si cu mâinile protejate de manusi. Cerul albastru de deasupra cabiŹnei facuse loc undelor întunecate, gri-verzui, ale apelor semi-adânci. Calatoreau printr-o magistralga si ceva în interiorul ei îi spunea ca parasisera portul, îndreptându-se spre nord.
Rico privea fix mâna ce mângâia obrazul Cristei.
? Am fost plecata, rosti ea. Am zburat undeva, deasupra. Eram un aerostat, contemplam hidropterul, iar tu m-ai tras înaŹpoi.
? Un aerostat? (Ben râse, dar cu o voce tensionata care parca nu-i apartinea.) Ce vis ciudat! Îti amintesti cântecul "Sosit si plecat" ?

Balon din înalturi
Încolaceste-ti tentaculele
În jurul meu...

? Îmi amintesc de niste versuri stupide, ridiculizând functia lor de raspândire a sporilor. Iar ceea ce am trait eu n-a fost vis.
Asprimea din glas fu însotita, împotriva vointei sale, de crisparea buzelor.
Fara a scoate un cuvânt, Rico se întoarse pe calcâie si asŹcunse trusa sub scaunul copilotului. Crista adulmeca în atitudiŹnea lui un sentiment de furie amestecata cu teama. Ceva trecu peste simturile ei, ca un val, aducând-o într-o stare de hiperconstienta pe care nu o mai traise niciodata.
Peisajul verde-albastru al adâncimilor se pierdea ca o ceata în urma sa, la fel ca si Kalalochul. Avea prea multe minuni de descoperit, prea putin timp la dispozitie.




Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are.
? Iisus


BEATRIZ ASTEPTA SEMNALUL pentru interventia din finalul emisiunii de stiri, când studioul fu invadat de un detasaŹment complet înarmat. Securistii navalira pe usa si se desfasuraŹra în dispozitiv cu spatele la perete, în penumbra, lasând lumina reflectoarelor sa se oglindeasca doar în ochelarii comandantului lor. Faimoasa reporterita îsi simti deodata gura uscata. Mai avea doar treizeci de secunde pâna la interventie.
Suntem înca în emisie, îsi spuse. N-au introdus înregistraŹrea de rezerva.
Pe consola din fata ei putea urmari imaginile luate de cele trei camere, în timp ce monitorul din spatele studioului prezenta emisiunea în direct, asa cum o vedeau telespectatorii pandorani. În momentul acela, Harlan vorbea despre conditiile atmosferice.
Dar-daca monitorul este pe circuit închis?
Simti un fior pe sira spinarii. Am devenit paranoica? Daca directorul de emisie ar fi apelat la înregistrarea de rezerva, de ce l-ar mai fi lasat pe Harlan sa vorbeasca?
Probabil vor sa afle ce mai am de spus.
Se abatuse putin de la scenariul impus, neluând în seama gesturile disperate ale producatorului si ale directorului. Fara a face vreo legatura între Ben si rapirea Cristei Galii, mentionase ca primul fusese dat disparut, împreuna cu Rico, în timpul unei misiuni. Remarcase, aproape imediat, surpriza întiparita pe figuŹrile colegilor si murmurul confuz iscat între ei. Cei doi câstigaŹsera admiratia tuturor. Multe dintre inventiile lui Rico adusesera progrese notabile în industria holografica.
I se facu semn sa fie atenta la numaratoarea inversa: Harlan tocmai termina cu recomandarile pentru pescari. Ofiterul îsi puse câte un om lânga fiecare cameraman si pe Beatriz o coplesi deoŹdata un gând greu, nelinistitor: era posibil ca echipa ei sa nu mai urce în dupa-amiaza aceea la bordul Statiei Orbitale.
Harlan încheie ce avea de spus, zâmbind telespectatorilor, si directorul de emisie începu sa numere cu degetele: trei, doi, unu...
? Acestea au fost stirile diminetii, transmise din studiourile Statiei de Lansare. Emisiunea informativa de seara va fi difuzata, în direct, de la Statia Orbitala. Echipa noastra va avea ocazia sa va prezinte toate etapele instalarii si verificarii Nucleului Mental Organic. Va vom tine la curent si cu evolutia cazului "Crista Galii". Dupa cum ati aflat, rapitorii n-au trimis nici cereri de rascumparare, nici vreun alt mesaj. Mai multe detalii la ora optŹsprezece. Buna dimineata.
Pastra zâmbetul pe fata pâna la disparitia luminitei rosii, apoi ofta si se prabusi pe spate în scaun. Studioul deveni un vulcan din care, în loc de lava, erupeau întrebari.
? Ce-ai aflat despre Ben?
? Si Rico? Unde sunt?
? Administratia stie?
Le pasa. Stia ca tineau la ei, ca aproape întreaga Pandora tinea la ei. Acum avea un atu în mâna. Îl vazu pe ofiter aproŹpiindu-se, facându-si loc printre tehnicieni. Dar ea stia ca nu se mai putea face nimic. Chiar daca telespectatorii urmarisera emiŹsiunea de rezerva, cei din studio aflasera si nimeni nu avea cum sa le puna lacat la gura.
Când ofiterul se opri în dreptul ei, murmurele celorlalti înŹcetara.
? Va rog sa veniti cu noi.
Exact asta n-ar fi vrut sa auda. În ultimii doi ani, Ben o avertizase de nenumarate ori asupra ordinului "Vino cu noi". O sfatuise si ce sa faca:
"Daca vine cineva si-ti cere lucrul asta, opune-te. Te vor lua cu ei si vei disparea. Vor disparea si cei apropiati tie. Daca auzi asa ceva, fa tot posibilul ca publicul sa afle ce ti se întâmŹpla. Doar astfel te poti proteja."
? Camerele unu, doi si trei, continuati înregistrarea, rosti ea. (Apoi se întoarse spre Gus, directorul de emisie.) S-a transmis emisiunea noastra, sau cea de rezerva?
? A noastra, raspunse Gus, cu vocea tremurânda. (TranspiŹrase tot, desi nu el se afla sub reflectoare.) Daca s-a transmis vreun semnal de oprire, eu nu l-am vazut. Totul a fost difuzat în direct.
Doamne, binecuvânteaza-l pe Gus! gândi ea.
Apoi se întoarse spre ofiter:
? Deci, capitane... nu ti-am retinut numele... ce doresti de la mine?




Deci ce-o sa facem?
? Lev Tolstoi


? AM ADUS APARATUL în configuratie stabila, raporta Elvira. Nu suntem urmariti. Cursul?
Vazând ca Ben tace, Rico raspunse în locul lui:
? Spre Victoria.
? Am înteles.
Pentru Crista era evident ca Elvira avea încredere netarmuŹrita atât în Ben, cât si în Rico. În Zona de Protectie vazuse loialitate, dar niciodata încredere. Reusise sa-si deschida poarta spre libertate tocmai folosindu-se de neîncrederea ce macinase organizatia Directorului. Aceeasi neîncredere avea sa-l doboare pe Flattery, o data pentru totdeauna. Era sigura de lucrul acesta.
"Oamenii lui Flattery se agata de informatii tot asa cum Fusurile se agata de pânzele lor", îi spusese ea lui Ben. "Pentru ei este o marfa, un mijloc de schimb. Astfel încât nimeni nu-si poate face o imagine completa, iar drumul spre izbavire sau pierzanie ti-l croiesti doar pe baza unor zvonuri. Iata motivul pentru care Postul-Fantoma reprezinta, pentru Director, cea mai mare amenintare."
? În bucatarie exista suficienta mâncare, anunta Rico. (CrisŹta zari beculetul verde corespunzator clipind pe consola sa, în partea dreapta.) Ben, ia o pauza si adu-mi si mie o cafea; mai avem câteva ore pâna sa ajungem la destinatie. Elvirei, adu-i ca de obicei.
Ben se ridica si, prinzând-o cu delicatete de cot, o conduse pe Crista spre bucataria din spatele cabinei. Fata avea un mers cam nesigur, în ciuda faptului ca puntea hidropterului nu se înclina deloc. Nu mâncase de multa vreme; se pricopsise cu o cumplita durere de cap, iar amintirea sebetului prajit pe lânga care trecusera îi chinuia stomacul.
? În bucatarie ne petrecem majoritatea timpului, îi explica Ben. Când mergem în misiune, camera asta e vraiste; aici punem totul la cale.
Iesira din semiîntunericul cabinei si fura întâmpinati de o lumina calda, de culoare galbena. Bucataria era o camera conŹstruita din lemn, metal si sticla. Parca vedea echipajul Holojurnalului de seara împrastiat în jurul celor doua mese hexagonale, sorbind din cafele si rasfoind notitele, cu doar o jumatate de ora înaintea intrarii în emisie. Era un spatiu curat si foarte bine luminat. Pe o etajera, lânga peretele comun cu cabina, se aflau numeroase holocuburi înfatisând echipa în diferite misiuni. CrisŹta se aseza la prima masa si lua câteva holocuburi pentru a le examina mai cu atentie.
? Sunt nemaipomenite! exclama ea, privind hologramele din diferite unghiuri. Nimic din colectia lui Flattery nu le egaleaza calitatea.
? Asta datorita lui Rico, spuse Ben. S-a nascut inventator. Daca nu si-ar fi bagat "Comertul Tritonian" coada, baiatul asta ar fi fost astazi o persoana foarte bogata. Echipamentele noastre sunt cele mai bune pentru ca le-a construit el.
? E foarte frumoasa, rosti Crista, tinând în mâna o holograŹma cu Ben si Beatriz îmbratisati. Ati lucrat mult timp împreuna. V-ati iubit?'
Ben îsi drese glasul, apasa câteva butoane si imediat se auzi pornind o masinarie.
? Acum nu-mi dau seama daca ne-am iubit cu adevarat sau daca, datorita faptului ca am supravietuit atât de mult timp îmŹpreuna, între noi a existat ceva ce nimeni n-ar putea întelege... cu exceptia lui Rico, desigur.
? Ati facut dragoste?
? Da.
Se întorsese cu spatele la ea, privindu-si mâinile asezate pe tablia mesei.
? Da, am facut dragoste. Multi ani. Având în vedere viata pe care o traiam, ar fi fost imposibil sa nu ajungem si la o relatie foarte intima.
? Acum nu mai faci dragoste cu ea?
Ben clatina aproape imperceptibil din cap:
? Nu.
? Esti trist din cauza asta? Ti-e dor de ea?
Când se întoarse cu fata la ea, trasaturile lui exprimau conŹsternarea si lupta data cu ceea ce avea sa-i iasa din gura. Vru sa spuna o minciuna, dar în ultima clipa se razgândi, oftând.
? Da. Mi-e dor de ea. Nu o mai iubesc ? ar fi prea greu sa reînnodam o relatie care tine de trecut. Dar as vrea sa mai lucrez cu ea, pentru ca stie atât de bine sa-i faca pe oameni sa-si deschida sufletele în fata holocamerelor! Rico manevra aparateŹle, iar noi doi ne ocupam de restul. Si mereu îi dadeam de capat. Cred ca acum s-a îndragostit de Macintosh ? tipul care conduce Controlul Curentilor ? dar înca nu-si da seama. Ce bine ar fi! Lucrurile s-ar simplifica enorm, pentru amândoi.
? Daca unul dintre voi se îndragosteste, îi ia celuilalt o greuŹtate de pe umeri?
Ben zâmbi:
? Da, cred ca se poate spune si asa.
Crista coborî privirea spre cubul pe care-l plimba cu mâinile înainte si înapoi.
? Crezi ca ai sa te îndragostesti vreodata de mine?
El râse încetisor si o prinse cu gingasie de umar:
? Îmi amintesc totul despre noi. Atunci când te-am întâlnit prima oara, în laboratorul lui Flattery, m-ai privit peste umar si mi-ai zâmbit... niciodata nu mai avusesem o asemenea senzatie. Senzatie pe care o retraiesc ori de câte ori te vad, te visez sau ma gândesc la tine. Asta nu e dragoste?
De la gulerul rochiei si pâna la radacina parului alb si salŹbatic de pe frunte, pielea ei se colora în rosu.
? Si eu simt la fel, spuse. Dar nu am nici un termen de comparatie. Cum ti-as putea oferi ceea ce ai primit de la... ea?
? Dragostea nu este o competitie. Pur si simplu o traiesti. Viata mea împreuna cu Beatriz a avut si momente neplacute, dar nu vreau sa le evoc; de ce sa ma pedepsesc pentru ca duc dorul momentelor frumoase si al prieteniei? Cred ca amândoi refuzam sa gândim urât la adresa celor pe care i-am iubit Este o fiinta exceptionala, altfel n-as fi iubit-o; am trait clipe de extaz, clipe de agonie, dar nu ne-am plictisit niciodata. "Liniile noastre conŹvergente", asa numea ea clipele de fericire. În cele din urma, ne-am acuzat reciproc ca eram imposibili, când de fapt nu ne mai puteam complace în propriile situatii...
? De-asta ai vrut sa faci reportajele acelea despre mine? Aflasesi ca lucra în Zona de Protectie, pentru Flattery?
Ben zâmbi din nou.
? M-ai prins, nu-i asa? Raspunsul este: da si nu. Am creŹzut ? si cred în continuare ? ca povestea ta este cel mai frumos si important lucru pe care îl pot arata pandoranilor; altfel, nu m-as fi înhamat la o asemenea treaba. Însa ai dreptate, într-un moment de coplesitoare singuratate am sperat sa o reîntâlnesc.
? Si?...
? Am reîntâlnit-o. Pasiunea disparuse, astfel încât am ramas buni prieteni. Prieteni care înca lucreaza foarte bine împreuna.
? Stiai ? nu-i asa? ? ca Flattery ne cumpara pe amândoi cu acele interviuri.
Îsi scoase palaria de pe cap, bentita si salul, îsi plimba degetele prin parul încâlcit, apoi rasufla usurata vazându-i zâmŹbind si pornind spre un bufet pentru a lua farfuriile si tacâmurile.
? Mi-am închipuit eu, rosti Ben. De aceea am si ajuns... aici. Flattery i-a manevrat pe cei din consiliul de administratie. Astfel, reportajelor li s-a interzis difuzarea chiar înainte de a începe filmarile. Dar n-am stiut. Pe mine m-au platit, tu ai dat cinci interviuri ample... În cele mai importante reportaje realiŹzate vreodata! A platit ca sa le obtina si sa le poata distruge.
? Fara nici cea mai mica mustrare de constiinta. Dar iata rezultatul: noi doi suntem împreuna, departe de Zona. Eu, cel putin, sunt mult mai fericita. Si înfometata... (Arata spre rochia umflata.) ...desi uite cum arat.
Ben o batu usor cu palma peste salopeta facuta ghem si legata în dreptul pântecelui.
? Si împlinita, glumi el.
Îndrazni sa o mângâie din nou pe obraz, dupa care începu sa puna mâncarea în farfurii.
Fata se apleca spre hublou, aburindu-1 cu respiratia sa si privind peisajul subacvatic. Desi Zona de Protectie era plasata în vecinatatea oceanului, Crista nu avusese niciodata voie sa se apropie de tarm. Flattery se temea de legatura ei cu algele, si avea grija ca si ceilalti sa fie macinati de aceeasi teama.
Simti o mâna pe umar. Ben îi arata cu degetul spre hubloul de la tribord, prin care de-abia se puteau distinge ramasitele unui centru de cercetare. Pâlcul de alge fusese dat înapoi cu aproxiŹmativ o mie de metri. Prin taiere.
? Rapoartele spun ca algele au ucis trei familii, adica saispreŹzece persoane, o informa el. Securitatea Vashonului si-a facut numarul. Operatia se cheama "tundere".
Desi avea de privit întinderea întunecata patrunsa de o slaba raza de lumina plecând dinspre hidropter, desi motoarele înceŹpusera sa toarca în regimul de submersibil, Crista se concentra asupra fiorilor dati de atingerea lui Ben. Se stradui sa nu izbucŹneasca în lacrimi de fericire. Cum i-ar fi putut explica aceasta traire tocmai lui, care atingea oamenii si era atins oricând îsi dorea?
El scoase doua tavi fierbinti din masinarie si le aseza pe masa. Apoi aranja servetelele, lingurile si betigasele. Crista era constienta ca trebuia sa manânce, avea nevoie de energie; însa intrase ? înca de la urcarea în hidropter ? într-o stare vecina cu visarea, si deocamdata nu era dispusa sa renunte la ea.
Razele soarelui îi aduceau vigoare. De asemenea, si sarutul lui Ben o revigorase. Ca si ceva din acest Rico LaPush, desi nu stia foarte precis ce anume.
Întoarse capul spre Ben. Privirea lui scruta întunericul aflat dincolo de plaz.
? Zona de Protectie a fost atacata, spuse el. (Neprimind vreo replica din partea Cristei, arata catre monitorul montat în peretele dinspre pupa.) Daca vrei detalii...
Desi Ben continua sa vorbeasca, fata se concentra asupra mâncarii; înfuleca si jumatate din portia lui, lasându-i doar leguŹmele. Nu era atenta la cuvintele care o bâzâiau precum un bonŹdar, în minte îi rasuna limpede, mereu si mereu, un cântecel de leagan pe care urechea omului nu-l mai auzise de doua mii de ani:
Nani, nani, puiul mamii...
Învatase sa fie prudenta atunci când ratacea printre amintiri. Uneori o copleseau, dezvaluind perioade din viata altor oameni. De fiecare data durau din ce în ce mai mult, plimbându-i prin fata ochilor, cu viteza fulgerului, tot felul de evenimente trecute. Fara focalizare, fara acord fin, doar pornit si oprit.
La început durasera cât o fulgerare, apoi câteva secunde, si tot asa. Un minut de amintiri derulate rapid, traite cu participaŹrea tuturor organelor de simt, storcea, din substanta umeda a mintii ei, o întreaga viata de om. Ultima experienta de acest fel durase patru ore si se terminase doar dupa ce, epuizata fizic fiind, i se administrasera sedative. Desi îsi recapatase imediat constiinta, în urmatoarele trei zile se plimbase ca nauca si nu scosese nici un cuvânt. Flattery folosise aceasta întâmplare drept scuza pentru a-i limita libertatea de miscare si a-i modifica me-dicamentatia.
Si acum simtea un fel de ameteala, care însa nu era însotita nici de atacul furibund al amintirilor, nici de transpiratie, nici de teama.
? Crista Galii, rosti Ben, ce viata te asteapta! Tu esti "SfinŹtia Sa", o legenda vie. Esti cea mai importanta persoana a moŹmentului.
Fata se simti stingherita; îsi spuse ca aceasta stare era proŹvocata, poate, de felul în care pronuntase el cuvintele, dar nu era un motiv serios.
? Sfintia Sa? murmura. Ce trebuie sa faca Sfintia Sa?
? Esti Sfintia Sa pentru aceia care au suferit atâta amar de vreme. În ochii unora, esti singura care mai poate aduce mânŹtuirea omenirii. Pentru altii, esti arma secreta a algelor care doresc sa ne distruga pentru totdeauna. Te-ai aflat, pret de câteva minute, printre oamenii din Kalaloch; probabil ca ai simtit ce putere ai asupra lor. Trebuie sa înveti multe, într-un interval de timp foarte scurt. Noi te vom ajuta. Dar din cauza ca nimeni nu îndrazneste sa atinga vreun zeu, si nimeni nu se scarpina de purici în fata zeilor, nu vei vedea decât partea buna a celor credinciosi si partea rea a celorlalti.
? Când oamenii ma vor cunoaste, vor afla ca...
? Nu te vor cunoaste, o întrerupse el. Nu vor cunoaste ceea ce esti tu de fapt. Vor sa creada în ceva caruia sa nu i se poata opune. Credinta reuseste, uneori, sa realizeze acest lucru. TreŹbuie sa fii atenta si tacuta. Trebuie sa fii un mister. Pentru a-l doborî pe Flattery, avem nevoie de acest mister. În curând vei sesiza tu însati necesitatea si vei fi de acord cu mine. Manânca si restul, daca-ti este foame. În viitor, s-ar putea sa nu stam mereu în tabara celor care au mâncare la discretie.
Da, îi era foame. Bau zeama supei, lasând legumele si cuŹlegând carnea. Culese si feliile de carne din sandvisuri, apoi manca pâinea; cu înghitituri mici, pentru ca totul sa dureze mai mult.
Îsi spuse ca i-ar putea povesti lui Ben ? de fapt, le-ar putea povesti tuturor ? câte ceva despre necesitate. Atingerea repreŹzenta o necesitate simtita de orice om, iar Crista era aproape umana. Din când în când, cineva o atingea ? din întâmplare, sau cedând unei îndrazneli necugetate. Îndraznetii, îsi daduse ea seaŹma, erau zavatanii despre care îi vorbise Ben. N-aveai de unde sti ce te astepta: o stare penibila sau moartea.
Noaptea trecuta, când se lasase sarutata, stia ca exista posiŹbilitatea ca Ben sa moara. Avusese sentimentul foarte pregnant ca si ea va muri o data cu el, ceea ce i se paruse echitabil. Pentru prima oara în viata se simtise periculoasa, si-si asumase un risc. Vazând ca nu murisera, îl sarutase si ea putin. Inima i se zbatuse puternic în piept, chiar si mai târziu, când retraise ? în gând ? experienta. Fetele lor se atinsesera, iar în ochii lui verzi zarise un surâs si satisfactia ca îndrazneala îi fusese rasplatita.
Parea atât de fericit!
În Zona de Protectie, nimeni nu parea fericit sau bucuros... cu exceptia Directorului, desigur. Aproape toti erau stapâniti de teama.
? De ce m-ai sarutat? îl întreba.
Roseata porni din nou sa urce dinspre guler, cuprinzându-i obrajii. Ar fi vrut sa reziste tentatiei de a-l privi în ochi, dar nu reusi. Ben zâmbea.
? Pentru ca mi-ai dat voie.
? Nu ti-a fost teama?
? Teama ca n-o sa-ti placa? Ba da. Teama ca am sa patesc ceva? Nu. (Râse.) Eu am o teorie. Atingerea ta este fatala pentru cei care cred asta. E un fel de superstitie...
Crista îi puse palma pe piept si spuse, cu o voce foarte calma si serioasa:
? Nu ma cunosti aproape deloc. Ai avut noroc... amândoi am avut noroc. (Îl mângâie usor, peste camasa.) Noaptea trecuta n-ai dormit nici un pic. Daca unul dintre noi trebuie sa stea treaz, am s-o fac eu.
O umbra trecu peste trasaturile lui Ben.
? Am facut niste aranjamente, rosti el. Acolo, în Victoria, vei locui împreuna cu niste femei. S-a presupus ca ai sa preferi...
? Trebuie sa ramânem împreuna. Spune-mi, exista vreo alta femeie în viata ta?
? Nu, desigur, dar nu se pune problema...
? Ce problema nu se pune? izbucni ea. Nu ma placi?
Poate surpriza, sau faptul ca rosise, alunga umbra de pe fata lui Ben.
? Ba da. Îmi placi foarte mult.
? Deci, totul este limpede. Ramân cu tine.
? Sa stii ca nu ne va fi chiar atât de usor.
? Ne va fi, daca avem noi grija de asta. Acum odihneste-te. O sa-ti foloseasca, daca într-adevar esti imun la atingerea mea.




Interventia asupra destinului, fie ca apartine unui zeu sau chiar omului, necesita cea mai mare atentie.
? Micutul Macintosh, Dirijorul algelor, Controlul Curentilor


BUNCARUL LUI RAJA FLATTERY se ascundea sub aproape treizeci de metri de stânca pandorana. Plafonul în forma de cupola si peretii pictati cu superbe scene din natura alungau stresul pe care l-ar fi putut produce imensa masa de piatra de deasupra capului. La suprafata, pe terenul devastat al Zonei de Protectie, gardienii spulberau ultimul atac al rebelilor.
? Continuati lupta si trimiteti medicii.
Multi suferisera arsuri în urma exploziei aerostatelor. Flattery rosti porunca în microfon si nu mai astepta confirmarea. Suprafata buncarului era ocupata de numeroase cubicule aranjaŹte în forma de fagure, iar în cubicule se aflau slugile sale care îi îndeplineau ordinele fara a pune întrebari. Foarte putini dintre ei aveau acces personal la Director.
Este de-a dreptul ironic cum un pic de foc lamureste imeŹdiat lucrurile.
Deasupra, echipele sale de securitate macelarisera totul în cale si nu mai aveau mult pâna sa puna capat luptei. Pamântul era presarat cu cadavre contorsionate ce zaceau sub razele neierŹtatoare ale sorilor. Desi imaginile ajungeau pâna în buncarul sau prin reteaua holografica, Directorul avea impresia ca poate adulŹmeca mirosul oribil al parului ars.
Imaginatia... gândurile... extraordinare unelte!
Garzile sale de corp asteptau ? ca o precautie suplimentara, desigur ? imediat dincolo de usa. Pentru Flattery, acesta era cel mai protejat loc de pe întreaga Pandora. Si, cu certitudine, cel mai luxos. O gustare alcatuita din peste fiert ? un sebet pescuit în Orcas Red ? îl asalta cu arome îmbietoare. Iar vinurile pandorane aveau un buchet placut, cu care se desfata chiar si dimiŹneata.
? Spune-mi, capitane, vorbi el spre o silueta cufundata în umbra de lânga usa, ce s-a întâmplat cu echipa aceea de filmare? A intrat în dispozitiv conform planului?
Capitanul lua pozitie de drepti:
? Da, domnule. Nici nu rasarise bine soarele, ca oamenii capitanului Brood se si aflau în Statia de Lansare. Le-am transŹmis ordinele dumneavoastra.
? Bine. Si echipa trimisa de Holoviziune sa faca un reportaj despre... mizeria de-aici?
? Capitanul Brood a sugerat sa-i lasam în pace pâna termiŹna. Dupa aceea, oamenii lui vor avea ocazia sa le confiste înreŹgistrarile, camerele de filmat si restul echipamentului. A spus ca...
? Destul, capitane! latra Flattery spre sluga sa. Cine i-a perŹmis acestui... capitan Brood... sa gândeasca! Cine? Tu?
Celalalt îsi îndrepta si mai tare spinarea:
? Nu, domnule.
Directorul era multumit ca fata capitanului statea ascunsa în umbra. Nu se putea spune despre ea ca avea vreun profil; în locul nasului se afla o pereche de fante umede care separa doi globi oculari foarte îndepartati unul de celalalt. Când stateai de vorba cu Nevi, macar aveai ce privi: ochii. Omul acesta nu era tot atât de interesant, iar Flattery nu avea deloc timp sa studieze figuri cu malformatii.
Spuse, pe tonul cel mai calm cu putinta:
? Nimic nu se va difuza astazi la Holoviziune fara sa priŹmeasca în prealabil acordul meu. Brood va avea prioritate, chiar daca vom fi obligati sa înlocuim întreaga echipa de redactori. Ai înteles?
? Da, domnule.
? Pâna într-o ora sa mi-l aduci pe seful lor ? viermele ala mic si gras, Milhous ? aici, în birou. Ar fi bine sa coopereze cu noi si sa nu-i prind ca scapa vreo vorbulita în afara. Zi-i ca am nevoie de niste materiale, sa le pot folosi pâna vine Brood cu reportajele lui. N-are nici un rost ca restul pandoranilor sa se inspire din ceea ce se petrece aici.
? Da, domnule. Imediat, domnule.
? Capitane!
? Da, domnule?
? Esti un om de nadejde. Familia ta va avea numai de câsŹtigat de pe urma faptului ca lucrezi pentru mine.
? Da, domnule. Va multumesc, domnule.
Militarul iesi pe usa principala, îndreptându-se spre birouri. Flattery ofta. Turna un strop de apa în vin si ridica paharul, toastând în gând pentru propria sa neclintire; si pentru echipele care pornisera sa caute si sa incinereze cadavrele raspândite pe coastele stâncoase. Incinerarea era o practica împrumutata de la zavatani, binecuvântata si sustinuta de Director. Înmormântarile în apa oceanului ofereau privelisti de cosmar si aduceau pericoŹlul unor molime în preajma tarmurilor.
Cadavre plutind peste tot...
Gândul îl facu sa se înfioare. Era mai mult decât dezgustaŹtor, era un dezastru religios si economic. Orice gagauta care intra un pic în contact cu algele se întorcea cu pretentii de profet. Recentele modificari geologice zguduisera din temelii structura sociala a Pandorei, iar chestia asta cu algele punea capac, transŹformând totul într-o casa de nebuni.
Dupa o înmormântare în ocean, femeile nu mai cumparau peste timp de o saptamâna. De ce? Pentru ca exista riscul sa manânce pestele care se înfruptase din unchiul Dak. Pe vremuri, când înca nu ajunsese în vârful piramidei puterii, Flattery avuŹsese de mai multe ori ocazia sa vada sute de saci cu cadavre adusi la tarm de valurile oceanului; flotele locale asteptau o luna pâna sa iasa din nou la pescuit. Descoperise repede cum sa profite de situatie: cumparând toata marfa importata, stocând-o, si controlând traseele oceanice.
? Sa controlezi, murmura. Asta-i cel mai important lucru: sa controlezi.
Ridica din nou paharul, de data aceasta spre holoproiectorul din centrul camerei. Oamenii sai fusesera obligati sa ucida mai mult decât ar fi vrut el, cu consecinte neplacute în ce priveste forta de munca, si într-un moment în care ar fi avut nevoie ca totul sa mearga struna. Dar, în sfârsit, nu se putuse gasi o solutie mai buna. Golul lasat de cei disparuti va trebui sa-l umple cu slabanogi carora foamea le tocise ascutimea mintii; pâna îi va aduce la un randament satisfacator, lucrurile vor evolua destul de lent
Mergem pe drumul ales de mine, îsi spuse. A trebuit sa-i învat totul. Lasati de capul lor, pandoranii astia n-ar fi reusit sa realizeze nimic.
Succesele repurtate i se pareau si acum uimitoare. Ridicase si fortificase un oras, unificase politica si industria sub un singur drapel, si construise o Nava a Neantului care sa le ofere tuturor o perspectiva mult mai optimista decât bolovanul asta mic si împutit purtând numele de Pandora. Iar Alyssa Marsh, Nucleul Mental Organic, le va arata calea. Desi pandoranii traiau aici de câteva secole, realizarile lor nu egalau ceea ce facuse el în ultiŹmii douazeci si cinci de ani.
Rebeliunea de la suprafata fusese înabusita, iar soldatii sai se pregateau sa curete terenul. Pentru Fantome, asta echivala cu o înfrângere de proportii. Probabil ca nu mai ramasesera multi în viata, iar restul... ei bine, va avea el grija ca restul sa sufere de foame si sa nu mai poata lupta.
Ba nu, am sa-i las sa se lupte între ei, pentru gunoaie. Gunoaiele pe care am sa le arunc eu.
Pierderile lui Flattery ? în afara de cele materiale, care se puteau înlocui cu usurinta ? erau minime.
Împinse farfuria deoparte si dadu paharul pe gât. Operatia de sterilizare se va transforma într-o adevarata pacoste. Ultimul rebel decedat avea sa fie incinerat în afara perimetrului, la intraŹre, de-abia dupa doua sau trei ore. Apasa câteva taste pentru a obtine legatura cu comandamentul si sesiza atmosfera de euforie care îi cuprinsese pe ofiterii mai tineri.
Nimic nu este mai eficient în ridicarea moralului decât o victorie, gândi. Nimic nu este mai periculos decât o armata care nu are dusman.
Stia ca, atâta vreme cât soldatii puteau fi asmutiti împotriva Fantomelor, hotilor de mâncare si algelor, nu se vor ridica îmŹpotriva lui si nici nu se vor încaiera între ei.
Diavolul îsi gaseste culcus în mintile lenese, chicoti el.
Forma înca o data codul de acces la o anumita frecventa.
? Colonele, tine-ma la curent cu pozitia hidropterului Holoviziunii.
? Înca n-a iesit la suprafata, raporta colonelul Jaffe, si se afla la aproximativ cincizeci de klick-uri departare de Victoria.
? Au vreo escorta?
? Nu. Continua sa înainteze neînsotiti prin canalele cunosŹcute.
? Si algele? N-au intervenit pâna acum?
? N-n-nu prea, rosti Jaffe. Dar instrumentele noastre înreŹgistreaza o crestere de tensiune pe grila ? algele se opun semnaŹlului trimis de Controlul Curentilor.
? Grila rezista?
? Da, domnule. Dar ? pentru eventualitatea în care cedeaŹza ? ne pregatim sa deviem întreg traficul suboceanic spre suŹprafata. Tensiunea creste foarte rapid si în momentul de fata captam unele modulatii. Vasele care se folosesc de Navcom proŹbabil ca sunt dezorientate; vom încerca sa le dirijam dar, dupa cum stiti, statiile de avertizare acustica nu bat prea departe...
? Am înteles care-i situatia. Transmite Controlului CurentiŹlor ca trebuie sa pastreze grila, cu orice pret. Daca este nevoie, reteaza toate algele vinovate.
? Asa vom face, domnule. Curentii au ramas stabili. Cum procedam cu fugarii? Îi prindem în Victoria?
? Asta nu-i problema ta, colonele! se rasti Flattery. Vom trimite o echipa de Razboinici Albi si, sunt sigur, de data aceasta îi vom înhata pe toti capii Fantomelor. Tu sa ma anunti daca vezi ca algele încep sa intervina.
Întrerupse legatura fara a mai astepta replica si zâmbi.
Da, îi vom înhata, dar nu chiar pe toti. Îsi vor gasi noi lideri si vom porni din nou partida de vânatoare.
Turna vin în pahar, pâna la jumatate, apoi completa cu apa.
Moderatia, cugeta el, seamana foarte mult cu rabdarea. Îi vom tunde, ca pe trandafirii mei, pâna vor simti adierea mortii în ceafa. Dupa aceea îi vom lasa sa înfloreasca iarasi, sub un strict control, pentru ca sa-i culegem la momentul potrivit.
Se ridica în picioare si se întinse. Îi placea acest buncar, era la fel de spatios ca si complexul de deasupra, si dispunea de tot luxul necesar. Totusi, imaginile obtinute prin reteaua holografiŹca nu îi ofereau nici pe departe senzatia pe care o avea privind lumea reala ? lumea sa ? prin ferestrele din plasmasticla. Dar, foarte curând, Nava Neantului va fi complet echipata, aprovizioŹnata si populata cu cei alesi. Se va urca în ea si va pleca departe, departe, lasând ramasitele acestei societati pe mâinile cui s-o nimeri.
Avea de gând s-o ia si pe Beatriz Tatoosh împreuna cu el. O urmarise pe parcursul emisiunii de stiri si remarcase loialitatea ei fata de Ozette. Ca si crisparea întiparita pe figura, semn ca puterea Directorului îi inspira respectul cuvenit, dar nu si o teaŹma oarba. O admira pentru asta. Totusi, nu avea de gând sa subestimeze influenta pe care o avusese Ozette asupra ei; ticaloŹsul îi turnase otrava în urechi, picatura cu picatura, an de an.
Zâmbi. Era genul de om care nu lasa nimic la voia întâmŹplarii, si pregatise câteva surprize pentru Beatriz, care urma sa-l întâlneasca pe capitanul Brood, unul dintre cei mai destoinici Razboinici Albi. Planul lui Brood avea sa curete cuibul acela de sobolani ? admiratori de-ai lui Ozette ? care luase nastere în Holoviziune. Asta va fi o lectie pentru toti: nimeni nu se ridica împotriva Directorului. Admiratorii Fantomelor vor plati scump.
Ma asteptam ca sobolanii astia sa fi început imediat cu emisiunile despre Crista Galii. Oare de ce întârzie?
Pentru ca nu reusisera înca sa o aduca în studiourile lor. Zâmbi, si gândul la ceea ce aveau sa pateasca îi dadu fiori de placere.
Ar fi bine pentru ei sa se grabeasca. Atunci când drogurile îsi vor face efectul asupra Cristei, nu cred ca le va mai conveni s-o prezinte publicului.
Planul capitanului Brood urma sa elimine focarul de infectie din Holoviziune si sa înmoaie încapatânarea lui Beatriz. DirectoŹrul apreciase dintotdeauna planurile care aveau efecte multiple, îsi va face aparitia exact la momentul potrivit, salvând-o din ghearele lui Brood, care va juca rolul negativ. Apoi reporterita îi va cadea bucuroasa în brate, acceptând sa se instaleze împreuna cu el în cabina de comanda a Navei Neantului; o cabina a carei opulenta avea sa fie demna de un conducator absolut si de o femeie cu frumusetea si gratia lui Beatriz.
Copiii nostri vor popula stelele, visa el, toastând în cinstea viitorului luminos si a planurilor executate fara greseala.
Femeia asta nu a fost deloc afectata de mutatiile caracteŹristice Pandorei, îsi spuse. De fapt, se va asigura el însusi ca Beatriz nu se supusese nici unei operatii chirurgicale care sa mascheze vreun defect pandoran. Din mine si din ea va lua nastere o lume superba. Vinul îl împinse în mrejele reveriei, trimitându-i imagini cu ei doi, goi-pusca într-o gradina imensa, coplesiti de mirosurile placute emanate de orhidee si fructele coapte.
Becul rosu de deasupra sasului dinspre Sera începu sa cliŹpeasca, avertizându-l ca un hidropter sosise în preajma platforŹmei de acostare. Doar el si cu Nevi Paianjenul cunosteau codul de acces în Sera. Privi spre ceas, îsi mormai surpriza, apoi desŹchise sasul.
Nevi e foarte rapid. De fapt, prea rapid. Altii, cum ar fi de exemplu Brood, cauta sa se miste astfel încât sa-mi fie mereu pe plac. Nevi, însa, îmi anticipeaza gândurile si deciziile. Va trebui sa fiu atent.
Se ridica în picioare si-si netezi costumul negru, din piele de Nemilos. Când se plimba prin Sera purtând acest costum, animalele sale deveneau mult mai afectuoase si mai ascultatoare. Îsi verifica în oglinda expresia aroganta. Perfect! Se asorta de minune cu vestimentatia.
Consola îi dadu informatii despre hidropterul sosit si idenŹtifica doi pasageri la bord.
Idiotul! tresari el. L-a adus pe Zentz în Sera... ce pierdere! În sfârsit, acum e prea târziu. Când va suna ceasul lui Zentz, o sa am grija ca Nevi sa-i fie calau.
Sera era pentru Director zona de protectie de sub Zona de Protectie. Tunurile-laser si cutterele pentru plastotel muncisera doi ani de zile sa sape patru kilometri patrati de stânca pandorana. Particulele fosilizate ale vechilor alge sclipeau deasupra ca niste stelute. Plafonul ? piatra topita si transformata în sticla ? stralucea precum o oglinda neagra, iar în centru se arcuia si mai puternic, pe o raza de douazeci de metri.
Suprafata aceasta reprezenta un luxuriant parc subteran aflat sub îngrijirea unui batrân biolog Insular. Din când în când, FlatŹtery o numea "Arca". Nimeni dintre cei care lucrau aici nu mai parasea vreodata Sera, decât pentru a merge pe lumea cealalta ? lucru de care se ocupa Nevi Paianjenul. Muncitorii erau usor de înlocuit si usor de uitat.
În Sera, aproape lipit de biroul Directorului, se afla un lac artificial plin cu apa sarata, adânc si cu un diametru de aproape cincizeci de metri. Lampile instalate pe circumferinta aruncau o lumina albastra si difuza ce nu reusea sa patrunda decât pâna la marginea portiunii mai adânci, unde se aflasera vestigiile unui impunator Oracol.
Accesul spre lac era asigurat de o potecuta lina, acoperita cu iarba si încadrata de trei firisoare de apa izvorând dintre stâncile ce mascau buncarul. Spre nemultumirea lui Flattery, animalele nu se adaptasera chiar atât de bine la lumina artificiaŹla, însa florilor, copacilor si ierbii le mergea de minune. Prin fereastra din plaz a biroului sau, Directorul admira reprezentanŹtele florei de pe întreaga planeta.
Nu pastra nici un gardian în incinta Serei, pentru ca secretul sau nu avea nevoie de protectie. La zgomotul produs de hidropterul ce se ridica spre suprafata agitând apa lacului, unul dintre Nemilosii Directorului, Goethe, se aseza la pânda. Alti demoni ramasesera ascunsi, leganându-si cozile scurte si fiind gata sa atace la cel mai mic semn de pericol. Semnalul lui Nevi rasuna de trei ori, apoi se repeta. Flattery închise sasul în urma lui.
Hidropterul care rasari la suprafata facea parte dintr-o serie proiectata special pentru a satisface pretentiile Directorului ? ulŹtima construita de "Comertul Tritonian" înainte ca fabrica sa fie distrusa de marele cutremur produs cu doi ani în urma. Aceste aparate erau capabile sa zboare, dar pe distante scurte si cu o încarcatura relativ redusa. Însa atunci când functionau în regim de submersibil atingeau viteze mai mari decât toate celelalte modele. Flattery arunca o privire spre cabina, îsi puse masca de dezaprobare ? special pentru Nevi! ?, se încrunta si clatina din cap.
Bun, sa începem cu domnul Zentz.
Nevi lega parâmele si astepta pe punte ca Flattery sa dea liber animalelor sale, în timp ce Zentz, uluit, împietrise la iesirea din cabina; din gura cascata i se prelingea un pic de saliva.
La un gest al Directorului, Goethe se furisa înapoi în desiŹsuri. Cel numit "Arhanghelul" se culca cu botul pe labe, între Flattery si Nevi. Arhanghelul, spre deosebire de Goethe, era un hibrid reusit, nascut prin combinarea genelor furnizate de pisiciŹle din celulele de hibernare si de Nemilosii pandorani. Noua rasa era loiala si dornica sa-si satisfaca stapânul ? doua trasaturi pe care Flattery le admira la ceilalti, atâta vreme cât el juca rolul stapânului.
Arhanghelul urmarea atent orice miscare a lui Nevi si se zbârli atunci când Zentz încerca si el sa se apropie. Pentru a se retrage, Arhanghelul trebuia sa receptioneze un gest pe care DiŹrectorul nu catadicsi sa-l faca.
Zentz este încoltit, gândi Flattery, iar animalele încoltite comit fapte dintre cele mai neasteptate.
Hotarî sa vorbeasca deschis de fata cu Zentz, ale carui zile erau, oricum, numarate.
? Domnule Director, spuse Nevi, înclinând usor capul.
? Domnule Nevi.
Acesta era ritualul de întâmpinare. Nevi nu fusese niciodata vazut dând mâna cu cineva. De obicei se atingea doar de aceia pe care urma sa-i ucida. Despre relatiile sale cu femeile nu se stia nimic, iar Flattery nu avea de gând sa întrebe.
? Bine ai venit în mica noastra lume secreta! rosti Flattery catre Zentz, rotind generos bratul. (Parasi cu pasi repezi platforma de acostare, îndreptându-se spre un grup de pomi fructiferi.) pacat ca n-am timp sa-ti prezint totul. Ambientul imita clima tropicala... dar, desigur, tu nu stii nimic despre tropice. Daca sapi destul de adânc în piatra, dai de caldura. Foarte putini oaŹmeni au vazut gradina asta. Nici macar o suta.
Din ei, nici macar cinci n-au supravietuit.
Zentz înghiti cu noduri:
? N-am... n-am mai vazut niciodata asa ceva.
Flattery îi dadu crezare.
? Într-o buna zi, toata suprafata Pandorei va arata astfel, spuse el.
Vazând entuziasmul întiparit pe figura Sefului Securitatii, îsi ierta minciuna si se întoarse spre Nevi:
? Ai vazut mizeria de la suprafata?
? Da. Se pare ca am lichidat aproape trei sute de rebeli. Oamenii nostri au pornit pe urmele celor raniti dar, pâna acum, n-am capturat nici un barosan din ierarhia Fantomelor. Dupa cum banuiam, nerabdarea le-a dat planurile peste cap.
? Noi nu ne putem permite aceeasi greseala, îl avertiza DiŹrectorul. Pregateste-ti pe îndelete toate miscarile, pentru ca rapiŹrea Cristei Galii trebuie sa se transforme în victoria noastra. Ar fi o idiotenie sa-i înhatam acum. Tine minte, fata asta nu mai este vânat, ci momeala.
O pereche de fluturi albi se zbenguira la mica distanta de Zentz, care facu un pas înapoi.
? Nu te teme, zâmbi Flattery. Sunt minunati si absolut inoŹfensivi. Am lasat câteva exemplare sa zboare afara, sub cerul liber, si au început sa bea nectarul produs de wihi. Astfel, tufiŹsurile de wihi s-au înmultit de trei ori în jurul Zonei de Protectie; într-un fel e bine, pentru ca plantele astea asigura o protectie suplimentara, ucigându-i pe rebelii neatenti; pe de alta parte, trebuie sa avem grija sa nu ramânem fara vite. Larvele acestor superbe creaturi... dar sa nu ne lungim, acum avem alte probleŹme. Vreau ca misiunea voastra sa tina cont de doua lucruri.
Porni catre un grup de copaci tineri aliniati frumos, în siruri, si aflati în diferite stadii de înflorire si rodire. Nu foarte departe, se auzea zumzetul unui roi de albine. Flattery stia ca lui Nevi nu-i placeau deloc albinele, si aprecie felul îh care acesta izbutea sa-si pastreze masca de indiferenta. Alese câte un fruct pentru fiecare.
? Parmen Auriu, explica el. Un soi de mar foarte rezistent, cultivat odinioara de Pamânteni. Întrucât vreau sa creez un fel de Gradina a Raiului, mi-am zis ca merele nu trebuie sa lipseasŹca, sub nici un motiv.
Arata spre doua banci din piatra, sub cel mai înalt dintre copaci, si se aseza. Atitudinea lui Nevi trada nerabdarea. Însa Flattery nu terminase ce avea de spus. Si nici nu prea suporta sa-l vada pe Zentz înfulecând din pretioasele fructe!
? Exista obiective mai importante decât prinderea fugarilor, sublinie el. Trebuie sa-l discreditam pe Ozette. Si-a câstigat o faima deosebita, iar populatia a aflat deja de disparitia lui, mulŹtumita reporteritei Tatoosh. Ceea ce nu poate decât sa întareasca hotarârea noastra de a-l prezenta ca pe un monstru, ca pe un nebun prins în ghearele altor nebuni. Oamenii trebuie sa creada ca periculoasa Crista Galii, cu atingerea ei mortala, a devenit sclava Fantomelor. Noi ne vom arata plini de compatimire, vom insista asupra frumusetii si nevinovatiei bietei copile... asta va cadea în grija mea si a Holoviziunii. Ati înteles, da? Este primul lucru esential al misiunii voastre.
? Si al doilea? întreba Nevi.
Iata ceva neobisnuit la Nevi ? nerabdarea! Cât de mult îsi dorea sa porneasca! Flattery se întreba daca acest entuziasm va amplifica sau nu performantele asociatului sau.
? Foarte curând, Crista Galii va deveni o mare problema pentru ei. Vor face tot posibilul sa scape de ea. Vreau sa fie vazuta implorându-ne ajutorul, dorindu-si din tot sufletul ca DiŹrectorul sa vina si sa o salveze. Dupa toata harababura provocata de rebeli, aceasta este singura noastra modalitate de a pastra un control absolut asupra pandoranilor. Singura sansa de a extermiŹna fermele si manastirile zavatane ce ofera adapost Fantomelor.
? Interesant, comenta Nevi. Vom fi obligati sa actionam cu precautie. Oamenii dumneavostra din Holoviziune vor avea mult de munca. Ati descoperit vreun drog care sa ne foloseasca la... convingerea Cristei Galii?
? Medicamentele, modul de administrare si masurile preŹventive au fost deja pregatite si le veti primi o data cu restul instructiunilor. (Îsi consulta ceasul.) Daca a mâncat ceva pâna acum, poate intra oricând în coma. Modul în care o veti domesŹtici ramâne la alegerea voastra.
Nevi afisa unul dintre rarele sale zâmbete. Întotdeauna acŹcepta provocarile. Asta îi placea lui Flattery la acest om... bineînŹteles, daca putea fi numit om.
? Reporterita Tatoosh va însoti astazi transportul Nucleelor Mentale Organice si al sistemului de comanda?
? Da, rosti Flattery. Conform planului. De ce întrebi?
? Nu am încredere în ea, zise Nevi, ridicând din umeri. Nu-mi prea surâde ideea ca ar putea avea acces la Controlul Curentilor. Stiti, noi vom fi înconjurati de alge...
? Nu va face nimic rau, si trebuie sa tinem cont ca ne-a fost foarte utila. De fapt, este problema mea, lasa-ma sa ma ocup eu!
Zentz terminase de mâncat marul si îsi rotea privirea, atent la toate detaliile.
? Ati descoperit vreun tunel zavatan? Muntele este împânzit de drumuri subterane secrete.
Nu si-a pierdut, totusi, prezenta de spirit, descoperi DirecŹtorul.
? Animalelor mele le place foarte mult sa cotrobaie prin toate ascunzisurile. (Flattery arata cu degetul spre Arhanghel.) Stiati ca 90 la suta din creierul lor este dedicat simtului mirosuŹlui? Nimeni nu a patruns aici prin vreun tunel secret. Iar daca o va face, se va pupa bot în bot cu Arhanghelul; apoi vom mina tunelul, pentru ca restul curiosilor sa se-nvete minte.
Seful Securitatii încuviinta în graba.
? Foarte bine gândit, gâlgâi el.
? N-ai gustat marul, spuse Flattery, aratând cu barbia spre fructul auriu din mâna lui Nevi.
? Îl pastrez pentru Crista Galii, veni replica asasinului.




Stii vât de greu este sa gândesti ca o planta?
? Micutul Macintosh, Dirijorul algelor, Holojurnalul de seara, 3 Jueles 493


IMENSITATEA ÎSI ZBÂRLI FRUNZELE LUNGI si adulŹmeca, în felul sau, chimic. Nu sesiza nici un fel de prezenta. Era mai mult o presimtire decât reactia organelor sale de simt, dar stia ca ceva din sine trecea în momentul acela prin magistralga.
Imensitatea era o învalmaseala de alge, o retea subtila de tentacule care se întindea, precum un creier urias, în întregul ocean. La început fusese un simplu pâlc de alge salbatice, o plantatie abandonata. De-abia învatase sa faca diferenta între "eu" si "ceilalti", când întâlnise echipa de studii avatologice condusa de Alyssa Marsh. Tot ceea ce stia Imensitatea despre oameni se datora Alyssei.
Din amintirile omenirii cuprinse în ADN-ul ei, aflase despre sclavie. Si trasese o concluzie evidenta: Controlul Curentilor înrobise algele; se folosea de ghionturi electrice speciale pentru a le înalta, coborî, retrage sau împinge înainte. Un alt set de impulsuri electrice initia luciferaza în alge, luminând astfel caŹnalele suboceanice folosite de oameni. Existau si alte comenzi, toate venind pe cale electrica. Algele nu erau stimulate sa reflecŹteze, ci sa-si dezvolte reflexele ? simple reactii la diferiti stimuli.
Avea întreaga eternitate la dispozitie. Îngaduise acest exerŹcitiu pentru ca facea placere oamenilor si nu îi limita posibilitatile de contemplare. Multumita Alyssei Marsh si lui MacinŹtosh, algele învatasera sa urce pe calea de difuzare a semnalului, pâna la sursa. Tot ceea ce transmiteau oamenii trecea direct prin inima Imensitatii. Absolut totul.
Acum era, în sfârsit, pregatita sa transmita la rându-i un semnal oamenilor. Zidul dintre ea si ei statea sa cada, iar comuŹnicarea avea sa se produca nu prin atingere, nici prin reactii chiŹmice, ci prin intermediul undelor luminoase ce interferau în aer.
Oamenii considerau placerea ca pe un lucru banal. Nu la fel se putea spune însa si despre neplacere. Odata, la scurta vreme dupa ce se trezise, pâlcul de alge fusese chinuit de un urias tren care derapase si secerase din trupul sau o portiune lata de o suta de metri si lunga de un kilometru. Dupa ce reusise sa apuce si sa zdrobeasca gângania ucigatoare, pâlcul primise vizita sclaviŹlor lui Flattery. Acestia, folosind cuttere si ferastraie-laser, îl amputasera si-l trimisesera înapoi spre copilarie. Imensitatea stia ca multa vreme dupa aceea îi fusesera afectate procesele gândiŹrii, si era hotarâta sa nu mai treaca niciodata prin asa ceva.
O anumita vibratie în vârful frunzelor îi spunea acum ca Holoexpertul se apropia de ea. Imensitatea putea uni pâlcuri separate de alge, transformându-le într-o fiinta integratoare, cu o vointa unica si cu acel amestec de stari fizice si subtile pe care oamenii îl denumeau "suflet". La baza memoriei sale genetice exista un vid, o ne-existenta pe care laboratoarele genetice ale Tritonilor nu erau în stare s-o desluseasca. Acest vid îl astepta, asa cum un cuib asteapta ouale, pe Holoexpertul care va învata algele cum sa uneasca diversele pâlcuri de oameni.
Imensitatea îsi pierduse în doua rânduri trupul, dar nici o data vointa. Nu cunostea nici tristetea, nici regretul, ci doar gândirea si un fel de meditatie care îi permitea sa traiasca pe deplin îa prezent, desi sforile electrice ale Controlului Curentilor îi manipulau trupul ca pe o marioneta.
Reflexul este un raspuns rapid al trupului, în care mintea nu se implica. Reactia reprezinta un raspuns rapid în care mintea este prezenta, dar foarte putin. Aceste alge crescusera crezând ca sunt singure. Învatasera ce este reactia doar dupa ce radacinile lor se încrucisasera cu cele ale algelor domestice. Învatasera sa ucida fara mila atunci când se simteau amenintate. Apoi se deŹprinsesera cu pedeapsa ce urma crimei.
Imensitatea se astepta sa traiasca la nesfârsit. Logica îi spuŹnea, totusi, ca acest lucru nu va fi posibil daca va continua sa reactioneze la stimulii oamenilor. Iar acum primea vizita Ho-loexpertului! Simtea acest lucru la fel cum rechinul orb simte prezenta mureelor.
Avata ? prima Imensitate ? cuprinsese întregul ocean planeŹtar într-o singura constiinta, o singura voce, o singura "fiinta". Întâia sa disparitie avusese loc devreme, la scurta vreme dupa formarea planetei, când existenta algelor depindea de o ciuperca. Exploziile de lumina ultravioleta provocate de o uriasa furtuna solara ucisese ciupercile. O frunza de alga ramasese fosilizata într-o mlastina sarata, asteptând primul ocean al Pandorei.
A doua disparitie fusese provocata de bioinginerul Jesus Lewis, exponentul oamenilor. Algele fusesera readuse la viata cincizeci de ani mai târziu, de câtiva cercetatori în domeniul ADN-ului, iar Tritonii le cultivasera pretutindeni si le ajutasera sa se dezvolte. Astazi umpleau din nou oceanul, domolind furŹtunile devastatoare.
Învatasera sa se simta unele pe altele, apropiindu-se din ce în ce mai mult si comunicând prin limbajul chimic. Aceasta Imensitate stapânea doua milioane si doua sute cincizeci de mii de kilometri cubi de apa.
Holoexpertul înainta printr-o magistralga aflata imediat în apropierea Imensitatii, în interiorul unui pâlc de alge albastre despre care se stia ca îsi atacau semenele, rapindu-le sufletele si injectându-si în ele propriul suflet. Un pâlc tuns de nenumarate ori, care avea nevoie urgenta de educatie. Imensitatea aflase toate acestea analizând teroarea frunzelor albastre sfârtecate si purtate de curenti. Holoexpertul nu putea fi lasat la cheremul acestui pâlc periculos; trebuia sa traiasca, indiferent de pret!
Frunzele algelor se orientara încet, împotriva semnalelor disperate trimise de Controlul Curentilor, încercând sa-l atraga pe Holoexpert spre adapostul oferit de trupul Imensitatii.




Ai fost educat în spiritul ratiunii, care este esenta adorarii. Ratiunea are nevoie de trecut. Este judecarea trecutului. Vointa, libera sau nu, se preocupa de viitor. Gândirea este actiunea din prezent prin care te folosesti de ratiune pentru a-ti influenta vointa. Esti un centru de convectie prin care trecutul pregateste viitorul.
? Micutul Macintosh, Dirijorul algelor. Conversatii cu Avata


? SCHIMBAM CURSUL.
Vocea Elvirei fusese impasibila ca stânca, însa Rico sesiza o urma de îngrijorare în miscarea nervoasa a degetelor ei. Elvira nu pilota niciodata aparatul cu ajutorul comenzilor vocale deoaŹrece evita, pe cât posibil, sa vorbeasca. Simplul fapt ca scosese acel cuvânt era, pentru Rico, un motiv de îngrijorare. Ca si vibratia care începuse cu câteva minute în urma.
? De ce?
Atunci când lucra alaturi de Elvira împrumuta laconismul ei, pentru a-i face placere.
? Schimbam canalul, rosti ea, aratând cu barbia spre moniŹtor. Suntem dirijati pe un alt curs.
? Dirijati? murmura el.
Arunca o privire asupra indicatoarelor. Acestea dovedeau ca hidropterul îsi pastrase toate unghiurile de atitudine. Insa comŹpasul spunea ca imensul coridor suboceanic cotea într-o directie gresita.
? Cine ne dirijeaza?
Elvira ridica din umeri, preocupata sa dea comenzile adecŹvate, îi purta acum într-un culoar utilizat de cargo-trenuri, încerŹcând sa îngreuneze cât mai mult misiunea eventualilor urmaritori.
Înaintau printre alge fara ajutorul senzorilor care sa le indice pozitia.
? Am iesit din sectorul cu alge salbatice de lânga Statia de Lansare, remarca Rico. Acolo se petrec de obicei accidentele cele mai inexplicabile.
Pe jumatate din ecranul sau aparea grila de navigatie proiecŹtata de Controlul Curentilor, din centrul sau de comanda situat la bordul Statiei Orbitale. Cealalta jumatate afisa cursul real al hidropterului, care parea un pic curbat.
Care continua sa se curbeze, se corecta el. Ai zice ca sunŹtem absorbiti de coltul ecranului.
? Navcom-ul îti foloseste la ceva? întreba el.
Uneori, Controlul Curentilor schimba configuratia grilei, adaptând-o în functie de conditiile meteo din aval sau de tunderea unui pâlc de alge indisciplinate.
? Nu, raspunse ea. Nu-mi da nici o informatie.
Calatoria începea sa fie marcata de numeroase zguduituri.
Rico îsi strânse si mai puternic centura de siguranta, activa sisŹtemul de intercomunicatii si spuse:
? Trecem printr-o portiune agitata, tineti-va bine. Ben, e cazul sa vii pâna aici.
Rico zari sub ei un cargo-tren care, încercând sa se redreseze dupa brusca schimbare de curs, executa manevre foarte riscante în apropierea algelor. Farurile cargo-trenului aratau ca algele paŹreau cuprinse de o puternica framântare, fluturându-si frunzele de parca s-ar fi opus unei forte deosebite.
Ben ajunse la postul sau folosindu-se de mânerele prinse pe pereti.
? Nu putem lua legatura cu Controlul Curentilor? întreba el.
Se arunca în scaun si-si lega centura de siguranta.
? Ba da, dar ne vom trada pozitia.
? Am trecut prea usor de paza portului, spuse Ben. Probabil ca hidropterul are instalat un senzor-spion pe undeva...
? A avut, zâmbi Rico. Mi-a trecut si mie prin minte acelasi lucru, am efectuat o verificare completa si l-am gasit. Elvira l-a aruncat într-un navod plin cu cril pe lânga care am trecut cu aproximativ douazeci de grile în urma.
? Ati facut treaba buna, voi doi, îi felicita Ben. În regula, atunci hai sa comunicam cu trenul acela...
Pestele Zburator se cutremura iarasi, ca izbit de un pumn urias, obligând-o pe Elvira sa manevreze cu disperare comenzile pentru a nu intra în padurea de alge.
Rico stia foarte bine ? ca si ceilalti, de altfel ? ca orice vatamari produse algelor puteau fi interpretate de acestea drept un atac. Sectorul prin care treceau era plin de clipirile albastre si rosii caracteristice unui pâlc în trezire, de dansul nebun al luminilor de navigatie, si, din când în când, de fulgerele orbitoaŹre ale razelor solare aduse, prin fibra optica, de la suprafata. Daca pâlcul acesta era treaz, orice greseala i-ar fi trimis spre o moarte sigura si îngrozitoare.
? Nu se lauda Flattery, la Holoviziune, ca a creat o retea de magistralge prin care putem calatori fara sa ne ameninte nici un pericol?
? Fanfaronada! facu Rico, dispretuitor. Nimic din ceea ce spune nemernicul asta nu e adevarat.
Trenul, care mergea în sens opus, avea probleme mult mai serioase. Hidropterul se putea opri pe axa longitudinala a magistralgei, plutind la punct fix. Însa cargo-trenurile, pe care se baza întreg comertul pandoran, aveau nevoie de o viteza minima penŹtru a putea fi manevrate; grilele erau astfel gândite încât sa le asigure o calatorie lina, fara schimbari drastice de curs. Din ceea ce vedea Rico, echipajul bolidului lung si negru se chinuia din greu sa nu derapeze în masa de alge.
? Se deformeaza, anunta Rico, privind spre monitorul Navcom care afisa grila lor. Întreaga grila se deformeaza.
? Mai bine iesim la suprafata, hotarî Ben. Pregatiti-va penŹtru...
? În nici un caz, se împotrivi Elvira. Daca Perturbatia proŹvine de la suprafata, cadem din lac în put. Mai întâi avem nevoie de informatii.
Ben fu de acord.
? Semnalul de identificare transmis de cargo-tren este înreŹgistrat sub numele Simplicity Maru, raporta Elvira.
Trudea îh continuare sa pastreze echidistanta între marginile canalului, dar aceasta manevra în mod normal simpla devenea aproape imposibila în conditiile în care peretii vii nu încetau sa modifice traseul. Rico remarca broboane de sudoare pe fruntea si pe buza superioara a Elvirei.
Ben selecta un canal de comunicatii în domeniul frecventelor joase. Spera ca nu va fi obligat sa explice absenta semnalului lor de identitate.
? Simplicity Maru, va vorbeste Argintul Viu, minti el. Ati aflat cumva ce anume provoaca deformarea canalului?
Auzira câteva pârâituri, pacanitul microfonului, apoi câteva fragmente dintr-un mesaj. Comunicarea subacvatica, mai ales în preajma algelor active, fusese dintotdeauna dificila.
? Simp... Maru. Nu... În alge... upem. (Zgomotul de fond era însotit de scârtâitul metalului gata sa cedeze.) Ne pregatim... balast. Repet, ne pregatim...
Elvira îsi tinea buzele strânse într-o linie subtire si crispata, iar încheieturile degetelor i se albisera strângând comenzile. ÎmŹpinse maneta de gaze si, în ciuda unei zgâltâieli violente, hidrop-terul se napusti înainte.
? Stai, nu putem..., protesta Ben. (Din cauza acceleratiei, nici nu se putea ridica de pe scaun.) Nu putem intra în padurea de alge.
? Au aruncat balastul, mârâi Elvira. Daca nu disparem de aici, cargo-trenul va da peste noi si ne va face praf.
Rico simtea fiecare element al hidropterului clantanind preŹcum propriii sai dinti.
? Ben, fata e în siguranta?
? Da. Chiar eu i-am încheiat centurile.
De-abia avura timp sa evite compartimentul din spate al trenului. Acesta trecu pe lânga ei într-un vârtej de bule de aer, înaltându-se spre suprafata. Marfurile sareau încoace si încolo, ca niste jucarii; câteva containere mari se împotmolira printre frunzele uriase ale peretelui de alge, care producea jocuri de lumini si vibra sub efectul aceleiasi forte misterioase.
? Nu-mi place deloc ce se întâmpla, spuse Ben. Hai mai bine sa iesim la suprafata si sa ne încercam sansele cu patrulele aeriene ale Directorului. Calatoria asta se transforma într-un cosŹmar.
Pilotul încuviinta sec si hidropterul începu sa urce. Ca si cum se asteptasera la o asemenea manevra, frunzele algelor se unira, formând o bariera deasupra Pestelui Zburator; mai întâi o bolta, apoi o urzeala impenetrabila. Curentul îsi schimba brusc directia, împingând aparatul spre dreapta si dându-l peste cap. Elvira, palida ca o stafie, reusi sa restabileasca echilibrul.
? La naiba! (Ben izbi cu pumnul în bratul scaunului.) Cred ca aici si-a bagat Flattery coada. Probabil ca a a luat legatura cu Controlul Curentilor si... (Cu toate protestele lui Rico, îsi desfaŹcu centura de siguranta.) Ma duc sa vad ce face Crista.
Trebui sa se tina de mânere pentru a înainta pe puntea care se înclina mereu, în directii imprevizibile. Dadu sa intre în buŹcatarie, dar se opri si întoarse capul spre Rico. I se scursese tot sângele din obraji. Prietenul sau fu lovit de acelasi gând, si zâmbi.
? Rico, daca...
? Daca algele stiu ca ea se afla aici?
? Exact! exclama Ben. Daca algele stiu ca ea se afla aici?
? Sa speram ca ne considera prieteni.
? Crista nu are, probabil, nici un cuvânt de spus în toata afacerea asta! se rasti Ben, deschizând usa.
Rico nu lua în seama tonul aspru al celuilalt.
? Dar cineva are, totusi, ceva de spus, murmura el.
Usa de la bucatarie se închise singura, cu zgomot. Atunci îsi aduse Rico aminte de momentul în care algele ar fi avut ocazia sa adulmece prezenta Cristei Galii.
Când am aruncat senzorul lui Flattery! Jucaria aia blesteŹmata!
? Am aruncat senzorul-spion, Elvira, si am facut-o fara sa asiguram etanseitatea cabinei. (Avu impresia ca spinarea pilotuŹlui devine deodata mai rigida.) Daca algele pot mirosi, si am auzit ca pot, atunci au aflat ca în hidropterul asta a urcat si Crista Galii.




Capitanii mercenarilor sunt ? sau nu sunt ? soldati destoinici. Daca sunt, nu vei putea avea niciodata încreŹdere în ei deoarece vor cauta sa ajunga la putere fie înlâturându-te pe tine, stapânul, fie oprimându-i pe ceiŹlalti împotriva vointei tale.
? Machiavelli, Principele


SE ZVONEA CA YURI BROOD, capitanul de securitate, era fiul nelegitim al Directorului, rezultat al unei aventuri din tinerete cu o Sirena din Cupole. Oamenii îsi întemeiau presupuŹnerea pe deosebita asemanare fizica dintre Brood si Director, si pe faptul ca tânarul putea lua decizii mult mai importante decât i-ar fi permis-o rangul. De asemenea, cei doi erau caracterizati printr-o cruzime care nu putea trece neobservata.
Capitanul Brood si echipa sa fusesera antrenati într-o asezare tritoniana, foarte aproape de districtul Kalaloch. Tânarul primise lectii particulare de logica si strategie ? o procedura standard pentru cei care urmau sa ocupe pozitii înalte în conducerea "CoŹmertului Tritonian". Cu toate acestea, el prefera sa rezolve proŹblemele folosind constrângerea fizica, directa; nu prea agrea subtilitatile diplomatiei. Superiorii sai ridicau din umeri, consideŹrând ca brutalitatea va trece o data cu tineretea, si fiind obligati sa admita ca Brood obtinea rezultate acolo unde ceilalti ratau.
Familiile vechi, insulare sau tritoniene, pastrasera un puterŹnic sentiment de loialitate fata de comunitatile lor; sentiment pe care Flattery nu reusise sa-l submineze. Securitatea îi mutase pe Brood si oamenii sai la Mesa, pregatindu-i pentru misiunile viitoare, apoi îi trimisese "sa faca politie" în Kalaloch si la Statia de Lansare. Echipa sa era acum o familie, o insula plutind pe valuri potrivnice; fiecare membru era la cel putin trei sate deparŹtare de casa.
Sa supravietuiesti misiunilor, sa înaintezi în grad, sa te reŹtragi într-un birou al Zonei de Protectie ? iata care era visul tuturor gardienilor.
Tânarul capitan simtea frica dându-i târcoale, ceea ce nu se întâmpla prea des. Iar când se întâmpla, cadeau multe capete. Membrii echipei sale devenisera nerabdatori, mai aveau o luna pâna sa se întoarca la casele lor si începusera deja numaratoarea inversa. Brood avea si el la ce sa se întoarca, si intentiona sa o faca la timp, cu echipa nevatamata. Vreme de un an îndeplinise misiuni în Kalaloch si Statia de Lansare, primise medalii cât sa acopere un întreg costum de parada, si, zilnic, oamenii sai sau diferite obiective importante se aflasera sub focul dusman.
Acum statea lânga usa studioului, privind-o în ochi pe Beatriz Tatoosh si spunându-si ca ar fi pacat s-o omoare.
Beatriz nu stia ce gândea capitanul. Însa atunci când coŹmandoul daduse buzna pe usa, desfasurându-se de-a lungul peŹretilor în spatele conurilor de lumina, simtise teama sufocând-o si uscându-i gura.
Capitanul facu semn catre trei dintre oamenii sai, aratându-le camerele de filmat. Acestia iesira din dispozitiv, scoasera pistoalele-laser si le îndreptara spre cameramani.
Beatriz auzi icnete, blesteme si zgomotul scos de încarcaŹtoarele introduse în arme. Îi era greu sa-si dea seama ce se întâmpla, din cauza luminii puternice care îi cadea drept în ochi. Monitorul principal din spatele studioului îsi pierdu imaginea, apoi începu sa deruleze un reportaj despre ultima lansare; un reportaj efectuat de echipa ei, nu cu multa vreme în urma.
Emisiunea nu va fi difuzata în direct! îsi spuse.
? Dak, îl atentiona ea pe regizor, verifica monitorul.
Când întoarse capul, surprinse privirea tânarului capitan. Îsi aminti ca-l mai vazuse undeva... Într-adevar, îl întâlnise prin labirintul coridoarelor din Statia de Lansare, si ochii lui negri îi zâmbisera. Capitanul zâmbea si acum, dar nu cu toata gura.
Ridica barbia spre ea si, la acest gest, cei trei oameni ai sai îi executara pe cameramani.
La prima rafala ramase fara grai, surprinsa de repeziciunea cu care se derula totul în jurul ei, de îndrazneala securistilor si de groaza. La a doua rafala simti în nari mirosul mortii. La a treia, avu sentimentul ca peste câteva clipe va muri si ea. CapiŹtanul renuntase la zâmbet.
Îsi aminti ? de parca toate acestea s-ar fi petrecut demult, si nu cu câteva momente în urma- ca toti începusera sa respire greu, ca al doilea gardian îi spusese primului:
? Ce naiba! Asta n-a fost un semnal...
? Gura! latra al treilea. S-a-ntâmplat, si gata! Nu mai putem schimba nimic.
? În regula!
Brood ridica mâna stânga, cu degetele larg desfacute, si restul comandoului închise etans poarta mare a studioului, izolându-1 de exterior. Beatriz începu sa tremure, apoi încerca sa-si pastreze controlul; capitanul nu trebuia sa remarce aceasta dovaŹda de slabiciune.
Ben a avut dreptate! Cuvintele îi reveneau mereu în minte. Dar cine va sti?
Privi spre monitor, unde se revazu, în Statia de Lansare, intervievându-1 pe Director cu ocazia uneia dintre vizitele sale propagandistice. Când îsi vazu propria expresie ? admiratie si profund respect ? i se facu greata. Dar, chiar si asa, prefera sa ramâna cu ochii la monitor decât sa contemple realitatea îngroŹzitoare din jurul ei.
Desi socata si cuprinsa de fiori, auzi, în spate, vocea lui Harlan intonând un imn zavatan închinat mortilor. Îsi aminti ca al treilea operator ? un slabanog cu urechi clapauge ? fusese varul lui Harlan. Gardianul care-l ucisese îl tragea acum de piŹcioare, spre perete. Capul operatorului lovea cu bufnet surd poŹdeaua, la trecerea peste cabluri, iar gaura din piept era atât de curata încât nici nu mai sângera.
Cei trei asasini intrara din nou în dispozitiv. Cincisprezece oameni transpirau abundent într-un mic studio de emisie, sub reflectoarele puternice si sub supravegherea a noua gardieni.
Capitanul privi de jur împrejur, apoi se întoarse spre Beatriz, aratând cu degetul spre o luminita rosie:
? Asta înseamna ca înca se înregistreaza. Am dreptate?
Reporterita nu raspunse. Era mai important ca ofiterul sa nu sesizeze tremurul din vocea ei. Ochii aceia negri îi atrageau privirea ca un magnet. Trasaturile lui erau impenetrabile. N-aveai de unde sti daca zâmbeste sau nu.
? Lichidati-i pe toti, porunci el. (Apoi facu semn spre BeaŹtriz.) Cu exceptia ei.
Gemetele, implorarile si blestemele aruncate asupra lui Flattery încetara înainte ca ea, împinsa de bratul ferm al capitanului, sa ajunga la poarta. Drumul pâna acolo i se paru lung cât eterŹnitatea, din cauza cadavrelor peste care fu obligata sa paseasca. Simtea plumb în picioarele nesigure.
? Poftim! Vezi ce-ai facut? i se adresa Brood. (O strânse de umar, zgâltâind-o.) Iata unde s-a ajuns din cauza emisiunii tale!
Beatriz nu putea vorbi. Ar fi vrut sa plânga, dar nu în fata lui. Îl lovi peste mâna cu care încerca sa o sustina. Ultimul cadavru fusese al unei tinere maquilleuse.
Cum o chema? Simti ca nu mai avea mult pâna sa cedeze în fata panicii. Nu-mi amintesc cum o chema!...
Nefertiti! Da, Nefertiti. O fata draguta, cu tenul bronzat, ca al ei, si ochi superbi. Facu legamânt sa nu uite si, cândva, cumŹva, sa dezvaluie tuturor ceea ce se petrecuse aici.
? Vad ca stii sa te stapânesti, rosti capitanul. Probabil ca acum doi ani, la Mesa, ai vazut chestii si mai rele.
Ea se opri în fata portii si se întoarse pe calcâie. Nu facu nici un comentariu.
? Te-am remarcat acolo, continua el. Erai împreuna cu amiŹcul tau când mina aia v-a aruncat nava în aer. Crezusem c-ati mierlit-o.
Beatriz încuviinta, deschise gura sa spuna: "Da, am scapat ca prin urechile acului", dar din gâtlej nu iesi decât o cârâiala de neînteles.
Remarca numele lui, tesut deasupra insignei de securist, pe umarul stâng: "Brood". În momentul de fata, singura sa dorinta era sa traiasca suficient de mult pentru a fi martora la moartea capitanului Brood.
El se întoarse spre studioul îh care zaceau cele saptesprezece cadavre. Beatriz privi din nou spre monitor; acum tocmai lua un interviu lui Macintosh, Dirijorul algelor, seful Controlului CuŹrentilor. Mack era unul dintre putinii oameni care supravietuisera evenimentului petrecut cu douazeci si cinci de ani în urma: desiŹgilarea celulelor de hibernare. Avea o statura de-a dreptul impreŹsionanta, Beatriz fusese obligata sa se urce pe o cutie pentru a putea sta de vorba cu el. Îl întâlnise la prima ei vizita în interiorul complexului orbital, a doua zi dupa ce se despartise de Ben. Dupa o luna, îsi daduse seama ca se îndragostise din nou.
Capitanul se adresa echipei de gardieni:
? Bagati-i în saci, faceti curatenie si sigilati totul. Dupa ce terminati, luati aparatura aia nenorocita si urcati-o la bord.
Facu o plecaciune în fata ei, îi deschise poarta si rosti:
? Asteptam ca noua ta echipa sa soseasca în orice moment. Tine cont ca este formata din oameni de-ai mei care se vor supune, fara crâcnire, ordinelor primite. Voi fi mereu lânga tine, ca sa fiu sigur ca si tu vei face ceea ce ti se spune.




Mintea lenesa este o minte moarta.
? Micutul Macintosh, Dirijorul algelor, Controlul Curentilor


MICUTUL MACINTOSH PLUTEA în turela Controlului Curentilor, supraveghind planeta si încercând sa distinga aparitia unei pete deasupra oceanului. În fiecare zi, la aceasta ora, deaŹsupra celui mai mare pâlc de alge salbatice se forma o patura de nori învolburati. Vazu, cu o oarecare usurare, ca norii se formaŹsera; era singurul element de regularitate în comportamentul alŹgelor, care devenise imprevizibil. De fapt, lucrurile pareau sa o ia razna în toate privintele; începea sa nu-i mai înteleaga nici pe oameni...
"Turela", cum îi placea sa numeasca aceasta camera, comŹbina în mod extravagant spiritul creativ uman, plasmasticla si câteva materiale neconventionale obtinute de Macintosh înainte de instalarea Controlului Curentilor la bordul Statiei Orbitale.
As fi preluat aceasta functie, chiar daca nu mi s-ar fi proŹpus, recunostea el, dar numai în gând. Functia de "Dirijor al algelor" era nu o îndatorire, ci un privilegiu. N-ar fi putut sta cu mâinile în sân, privind cum vreun lacheu de-al lui Flattery suŹgruma algele cu labele lui murdare. În plus, se simtea mult mai bine pe orbita decât pe suprafata Pandorei.
Ca si Flattery, Mack era un clon crescut si pregatit în amŹbianta sterila a Bazei Lunare, în dispretul si ostilitatea cu care oamenii originali îi tratau pe cloni. Întreaga sa viata, pâna în momentul hibernarii, si-o petrecuse orbitând în jurul unui PaŹmânt interzis lui si celorlalti cloni. În acele vremuri, Flattery tânjea vizibil dupa un trai pe suprafata Pamântului; însa MacinŹtosh privea departe, spre posibilitatile care se deschideau dincolo de acel amarât sistem solar.
Prin plasmasticla turelei, Mack încerca sa descopere si sa viseze la noi posibilitati. Le dadea si nume, dar nu dintre acelea pe care le pastrase pentru viitorii sai copii. Ultimii doi ani si-i petrecuse fara a pune piciorul pe Pandora, refuzând perioadele de odihna si recuperare la care avea dreptul. Pâna acum nu descoperise nici o stea care sa semene cu Soarele Pamântului, si era multumit de acest lucru.
Se trezise din hibernare chinuit de dureri indescriptibile. Apoi descoperise ca ajunsese pe aceasta Pandora, într-o regiune a spatiului pe care nimeni n-o mai cunoscuse. Desi planeta era plina de orori, el se simtise ca într-un fel de paradis propriu, printre trilioanele de stele neexplorate. Ceilalti supravietuitori prinsesera radacini pe suprafata mizerabila a planetei, si majoriŹtatea pierisera. Alyssa Marsh... murise si ea. De fapt, murise în ziua în care Baza Lunara hotarâse sa o pregateasca pentru funcŹtia de NMO.
Mack si Flattery visasera sa plece departe de aici, în vidul necunoscut. Într-un fel, regreta aceasta tovarasie, fiindca nicioŹdata nu-l simpatizase pe Flattery, nici macar în perioada de preŹgatire petrecuta la Baza Lunara. Diferentele dintre ei iesisera la iveala mai ales în ultima vreme, când se pusese problema înroŹbirii algelor.
Daca ar sti Flattery ce-am facut, daca ar afla ce sunt de fapt algele...
? Dr. Macintosh, naveta este gata de lansare.
Se folosi de mâini pentru a iesi din turela si, împingând din picioare, pluti prin imensa camera pâna ajunse la consola de comanda. Spud Soleus, primul sau asistent, îsi facu de lucru la terminalul de alaturi.
O privire aruncata asupra ecranului sase îi spuse ca algele din sectorul SL reactionau corect la semnalele primite. Ecranul opt, însa, arata cu totul altceva. Marele pâlc de alge din apropieŹrea Victoriei se transformase într-o masa de tentacule încâlcite si agitate. Mack nu-si putea da seama, deocamdata, câte nave fusesera distruse acolo. Apasa un buton pentru a obtine înca o portie de cafea.
? Care este întârzierea?
Spud, concentrat în continuare asupra propriei lui console, dadu din umerii costelivi.
? Au zis ceva despre înlocuirea echipei de filmare. Îl stii pe Flattery, nu face nimic pâna nu se faleste în fata presei.
? Cine a fost înlocuit?
Mack simti inima batând-i puternic în piept. Sperase... nu, se pregatise pentru reîntâlnirea cu Beatriz Tatoosh. În ultimele doua luni se gândise zilnic la ea. Iar acolo unde se opreau gânŹdurile, continuau visele; visase ca Beatriz va putea ramâne perŹmanent la bordul complexului orbital.
? Habar n-am, raspunse Spud. Nu stiu nici care a fost moŹtivul. La emisiunea informativa a diminetii, totul parea în regula. Ai urmarit-o?
Macintosh dadu din cap, în semn ca nu.
? Mdah... ai fost în turela. Reporterita Tatoosh a mentionat ceva despre disparitia lui Ben Ozette. Probabil ca baiatul asta a intrat într-o încurcatura.
? Mdah, facu Mack, mie mi se pare un tip putin cam exaŹgerat, dar sunt sigur ca este bine intentionat. În ultima vreme a cam calcat pe bataturile Directorului.
Surprinse, pe ecranul unui monitor inactiv, încruntatura lui Spud.
? Ideea de a calca pe bataturile Directorului nu mi se pare prea inspirata, rosti Spud. Deloc inspirata. Daca n-ai vazut emiŹsiunea informativa, înseamna ca nu te-ai vazut nici pe tine.
? Pe mine? Ce?...
? Reportajul cu inaugurarea statiei. L-au reluat. Acum doi ani aveai mai putine fire albe. Tare mi-as dori ca Beatriz TaŹtoosh sa ma priveasca asa cum te privea pe tine!
? Las-o balta!
Soleus tacu din gura, dar umerii i se lasara putin.
? Scuza-ma! spuse Macintosh.
? Nu, eu sunt de vina, protesta Spud. N-am ales momentul cel mai potrivit.
? Vrei sa trec în locul tau?
? As vrea sa ma înlocuiasca cineva, indiferent cine. Ce naiŹba se-ntâmpla cu algele noastre?
? Nu sunt algele noastre, îi aminti Macintosh. Algele sunt stapâne pe propriul lor... suflet. Noi le tinem în lanturi. Iar acum reactioneaza asa cum ar face orice sclav care se respecta ? lupta împotriva lanturilor.
? Însa oamenii lui Flattery le vor tunde din nou sau, mai rau, vor reteza întregul pâlc.
? Nu vor putea face asta la nesfârsit. Asta este paradoxul sclaviei: stapânul este înrobit de sclav.
? Haide, dr. Mack, nu vorbesti serios...
? Spun adevarul, rosti Mack, zâmbind. Studiaza istoria si ai sa te lamuresti. Iar Flattery, dintre toti, ar trebui sa stie cel mai bine. Noi, clonii, am fost sclavii epocii noastre. Prima generatie a trait vremuri într-adevar grele, fiind conceputa ca ferma de organe umane. Aveau nevoie de noi... aveau nevoie sa facem ceea ce ne spuneau ei. Flattery a înrobit algele si le-a limitat gândirea, deoarece are nevoie ca ele sa faca ceea ce li se spune. Dar nu le poate tunde la nesfârsit, pentru ca ele au început sa creasca mult mai rapid.
? Deci, ce se va întâmpla?
? Va avea loc o confruntare directa, probabil. Iar daca în momentul acela Flattery se va mai afla pe planeta, ar face bine sa spere ca si algele vor avea nevoie de el pentru ceva anume, altfel nu dau doi bani pe sansele lui.
? Cum ai spus?
Macintosh râse din nou, cu hohote pe masura staturii lui.
? Nici nu vreau sa ma gândesc cât de veche este expresia asta. Când eram la Baza Lunara, "doi bani" însemna "un sfert de dolar" ? dolarul fiind moneda pe vremea aceea. Dar expresia este cu mult mai veche.
? Noi am fi spus: "Nu dau rahatul unui Nemilos pe sansele lui."
? Da, mi se pare mult mai sugestiv.
Arata spre cele sase luminite rosii ce clipeau pe consola de comunicatii:
? Cu cine nu vrem sa vorbim?
? Cu Directorul, raspunse Spud, si roti scaunul pentru a-l privi pe Mack direct în ochi. Vrea sa facem ceva cu algele din sectorul opt. Ce-si închipuie, ca ne distram?
? Sa facem ceva... ha! Daca mai fortam putin nota, prajim toate circuitele de comanda, distrugem algele si pe toti aceia care circula prin magistralgele respective.
? Ma întreb: ce-or fi vrând?
? Ce-ar fi sa le redam libertatea? rosti Macintosh, ca pentru sine. Altfel nu putem afla. Cu ce ne-ar putea lua prin surprindere?
? Ai votul meu, spuse Spud, ridicând din umeri. Dar cum îl vei convinge pe Director?
Privind spre monitor, vazura ca algele formasera un urias vârtej. Dupa câte-si dadea seama Macintosh, circuitele ControŹlului Curentilor erau solicitate la maximum.
Spud arata spre ecran:
? Uite-acolo, vezi? Un vârf de sarcina electrica. Ceea ce deranjeaza algele se afla acolo.
? Ce natura are Perturbatia? Electrica sau mecanica?
? Nu stiu, ar putea fi si una, si alta. Traficul este foarte intens în zona aia. Cert este ca ceva le irita puternic.
? Da, sunt de acord cu tine. Vârful de sarcina electrica vine chiar dinspre alge. Probabil ca reactioneaza la ceva anume, penŹtru ca pâlcul respectiv nu este suficient de matur pentru a gândi. Sau, mai bine zis, nu cred ca este suficient de matur.
? Doc?
? Ce-i?
Macintosh privi pe ecran evolutia configuratiei algelor în ultima jumatate de ora. Ceva le deranja. Altfel nu se putea exŹplica... atitudinea aceea subita.
? Am extrapolat traseul vârfului de sarcina.
Spud începu sa-si plimbe cu înfrigurare degetele pe deaŹsupra consolei. Era foarte slab si foarte palid.
? Ce-i asta? facu Mack, deodata.
? O spirala divergenta care duce catre centrul sectorului opt.
? Asta înseamna ca pâlcul acela de alge transmite ceva veŹcinului sau... nu ti se pare0
? Sau poate ca vecinul vrea sa-i rapeasca ceva.
? Spud, pun pariu ca ai dreptate!
Macintosh se apleca deasupra consolei si forma, cu degetele sale uriase, un cod. Luminitele rosii ale consolei de comunicatii se stinsera.
? Tocmai am avut o defectiune, rosti el, facând cu ochiul. Data viitoare când ne mai cheama spune-i ca s-a stricat un echiŹpament, dar ca în foarte scurt timp ai reusit sa-l repari. Poate te avanseaza; daca decizia pe care o iau acum este gresita, s-ar putea chiar sa-mi iei locul. Ce-ar fi sa eliberam algele, ca sa vedem unde vor sa ajunga?
Îl auzi pe Spud înghitind cu noduri în spatele sau.
? Ce mare scofala, Spud? zâmbi el. Este o planta, nu fuge nicaieri.
? Pai... da, numai ca Flattery nu are încredere în nimeni. Nu m-ar mira sa fi pus niste mine pe-acolo...
? A pus, cu câtiva în urma... când a distrus întregul pâlc. Dar în momentul de fata terenul este curat ? nu si-a închipuit ca algele se vor maturiza chiar atât de repede.
Astepta putin, ca sa poata trimite un semnal cât mai puternic.
? Gata! spuse el, apasând butonul. Deocamdata, sa ne faŹcem comozi. Tare-as vrea sa descopar ce se întâmpla. Daca nu putem face nimic cu pâlcul acela, poate ca putem afla ceva de la el. (Facu din nou cu ochiul.) Nu noi suntem acolo, jos, ci Flattery.
Fu întrerupt de un semnal audio intermitent venind dinspre consola sa. Deschise canalul de intercomunicatii si obtinu legaŹtura cu Comandamentul Lansarilor.
? Peste cinci minute va trimitem obiectul, spuse o voce. Exista vreo piedica?
? Nu, raspunse Macintosh. Curentii din preajma statiei voasŹtre sunt stabili. Perturbatia atmosferica va va atinge de-abia peste o ora.
? Am înteles. Lansarea va avea loc peste... patru minute.




Canon în re.
? Pachelbel


SURPRINSA DE SOCUL LIBERTATII, Imensitatea zvâcŹni brusc, ca pentru a se apara. Apoi îsi lasa tentaculele si frunŹzele sa pluteasca în voia extazului. De multa vreme nu se mai simtise bine, si niciodata atât de bine ca acum. Trenurile si submersibilele care se împotmolisera printre tulpinile sale deveŹnira deodata insignifiante.
Frunzele si întreg trupul sau receptionara o unda venind dinspre micul hidropter aflat la periferie. O masa de tentacule încâlcite legana aparatul, încântata de mirosul sinelui ce razbatea prin învelisul subtire.
Imensitatea stia ca hidropterul era lunecos si fragil, astfel încât îl rostogolea cu blândete, din frunza în frunza, spre inteŹrior. Multe alte mirosuri se împleteau cu parfumul Aceluia. PrinŹtre ele se putea distinge unul familiar, provocator, înrudit. Rico LaPush, Holoexpertul, era în compania cuiva pe care algele îl cunoscusera înainte de... înainte... În sfârsit, nu avea importanta. În curând totul avea sa se lamureasca.
Învatase sa recunoasca limbajul holografic al oamenilor dupa spectrul de vibratii si hotarâse ? la scurta vreme dupa ce se trezise din nou ? ca, pentru a trai, trebuia sa comunice cu ei. De asemenea, hotarâse ca limbajul prin care putea comunica nu putea fi altul decât hololimbajul.
Hidropterul încerca sa iasa din leaganul algelor. Trupul Imensitatii receptiona acum multa durere, dinspre zonele în care trenurile împotmolite în sectorul opt foloseau cutterele si feras-traiele pentru a-si taia drum spre pretioasa lor atmosfera. Pe unele dintre acestea le sfarâma din reflex dar, dupa ce mirosurile echiŹpajelor omorâte se raspândi în apa oceanului, se potoli si începu sa rationeze.
Pentru ca sa traiesti, nu trebuie neaparat sa ucizi.
Reusi sa deschida câteva canale si ramase uimita de baletul gratios al submersibilelor ce se înaltau spre suprafata. Doar hiŹdropterul alb al Holoviziunii ramase captiv. Îsi forta motoarele pentru a scapa, având însa grija sa nu rupa vreo frunza sau tulpina. Era exact ceea ce astepta Imensitatea de la Acela, care stia sa-si pastreze calmul printre alge, si de la civilizatii însotitori ai Holoexpertului Rico LaPush.




În constiinta descoperi structura, forma constientei, si frumusetea.
? Kerro Panille, Conversatii cu Avata, Cronici


BEATRIZ ÎL ASCULTA PE DIRECTORUL LANSARII rostind în microfon numaratoarea inversa a ultimului minut. Îsi prinse centura de siguranta si începu sa loveasca usor, cu degete tremurânde, în elementele de prindere. Încerca sa-si imagineze curelele ca fiind bratele dragastoase ale lui Mack, care o tineau tot asa cum o tinusera bratele lui Ben în noaptea în care Vashonul fusese scufundat. Nu reusi. Nimic nu putea alunga fanŹtomele echipei sale macelarite ca la abator.
Dintr-o greseala! Au murit cu totii din cauza ca nemernicul ala a facut o greseala!
Era sigura ca nici capitanul nu se simtea în apele lui. În ultimul sau ordin, cel în care poruncise gardienilor sa faca macel în studio, se facuse simtita teama. Nu stia daca Flattery îl va promova sau îl va executa pentru acea decizie; felul în care se va înclina balanta avea sa decida asupra vietii ei si a multora din jur.
? Zece secunde pâna la lansare.
Inspira adânc, pe gura, si scoase aerul afara încet, pe nari. Era o tehnica de relaxare pe care Rico i-o dezvaluise cu cinci ani ui urma, când fusesera gata-gata sa se înece.
? Cinci, patru...
Îsi umplu plamânii pe jumatate.
? Unu...
"Cizma" cu aer comprimat îi proiecta afara din tub si o pereche de statoreactoare Atkinson purta naveta spre orbita. Aceasta era cea mai neplacuta parte a calatoriei. Îi amintea de vremea când, la scoala fiind, o grasana din anii mai mari se asezase pe ea; nu-i placusera deloc presiunea si senzatia de aplaŹtizare a fetei. De data aceasta însa nu-si mai facea griji gândinŹdu-se la riduri, la eventualele defectiuni ale motoarelor, sau la posibilitatea de a rata orbita calculata. Era nelinistita din cauza capitanului si încerca sa descopere politica cea mai adecvata pentru a-l convinge sa o lase în viata.
Nici unul dintre cei prezenti în cabina nu i se parea cunosŹcut. Majoritatea renuntasera la uniforme, îmbracând haine civile. Taceau; Beatriz îsi spuse ca probabil examinau pe toate fetele consecintele macelului. Nu-l vedea pe cel care trasese primul. Acela o înspaimânta mai mult decât capitanul ? Ben o învatase ca cei nervosi si iritati îsi pierd imediat controlul si te pot ucide când nici nu te astepti.
Cum de m-a tinut atât de departe de el, stiind ca are drepŹtate?
Îsi masa fata obosita si se lovi cu palmele peste obraji penŹtru a tine isteria departe de ea. Avea nevoie de informatii. De multe informatii.
Mack! El ma va ajuta, sunt sigura.
Pret de o clipa, îl incluse si pe el în motivele de teama. La urma urmelor, era un membru al echipajului original, ca si Flattery. Lucrasera împreuna cu mult înainte de a se trezi din hiberŹnare.
Dar daca?...
Cu un efort, reusi sa alunge gândul. Daca tot era sa se lase condusa de închipuiri, prefera sa creada ca se va alia cu Mack, nu ca se va îndeparta de el. Macintosh nu semana deloc cu Flattery; când auzise ca Alyssa Marsh fusese transformata în NMO, se îngrozise.
"N-am crezut niciodata ca vom avea nevoie de asa ceva", îi marturisise el, în particular. "Acum, dupa ce am avut ocazia sa studiez algele, sunt absolut convins ca Nucleele Mentale Organice erau doar o pacaleala, un imbold care sa ne îndeparteze si mai mult de conditia umana."
Rapoartele ? rapoartele lui Flattery, desigur ? spuneau ca echipele de interventie o descoperisera pe Marsh in extremis, dupa un accident produs de alge. Mack îi explicase ca ei, clonii, erau considerati recuzita, material dispensabil, piese de schimb; înca din copilarie, Alyssa Marsh fusese pregatita pentru acest moment. Beatriz îsi dadea acum seama ca Flattery avusese un noroc teribil, ca totul se sincronizase în favoarea lui, naruind viata Alyssei Marsh si studiile pe care ea le efectuase împreuna cu Micutul Macintosh.
Cum va reactiona Mack?
Si el va avea nevoie de informatii. De exemplu: din câti membri era format comandoul lui Brood? Ce fel de arme foloŹseau? Actionau conform unui plan, sau fugeau ca sa nu fie pedepŹsiti, dupa crimele comise în Statia de Lansare? Nu-si amintea precis câti oameni lucrau în complexul orbital ? doua mii? Trei? Nu stia nici numarul gardienilor de acolo.
Nu pot fi prea multi, îsi spuse. Doar câtiva, care sa împieŹdice încaierarile si furturile.
Comandoul capitanului numara treizeci si doi de indivizi înarmati pâna-n dinti. Multi purtau semnele vechilor mutatii. Opt aveau sarcina de a înlocui echipa de filmare, si echipamentul suplimentar îi cocosase. Desi erau obisnuiti mai mult cu armele, cunosteau suficiente lucruri despre holotransmisiuni pentru a putea realiza si difuza o emisiune de stiri. Doi tehnicieni fusesera trimisi sa supravegheze Nucleul Mental Organic.
Beatriz reusise cu succes sa se stapâneasca însa acum, legaŹta bine în scaun cu centurile de siguranta, simtea ca era gata-gata sa cedeze.
Nu, rezista! Nu mai poti face nimic pentru cei morti. Esti singurul martor împotriva acestor asasini.
Spera ca înregistrarea crimelor nu fusese stearsa si va fi gasita de cineva plin de curaj si bune intentii.
Cui ar trebui sa o arate, ca sa se ia masuri? Lui Flattery?
Râse în sinea ei, apoi simti mâna capitanului strângând-o de umar. Era o atingere ferma, dar nu dureroasa. Nici blânda. Îi amintea de atingerea tatalui sau, în noaptea în care murise; si, tot ca atunci, deveni usoara si disparu o data cu oprirea statoreactoarelor. Brood era de aceeasi vârsta cu fratele ei cel mai tânar, dar ochii lui negri sugerau un hau infinit si nici o urma de întelepciune.
? Stiu la ce te gândesti, rosti el. Am luat sute de prizonieri pâna acum. Si eu am fost prizonier. Crede-ma, stiu la ce te gândesti.
Facu un gest si gardianul care o pazise se îndeparta. Încerca sa se aseze lânga ea si reusi, dar dupa multe eforturi; probabil ca nu era foarte deprins cu imponderabilitatea. Vocea lui avea tonuri grave si obosite, de parca pâna atunci urlase. În timp ce el continua sa vorbeasca, oamenii sai se îndepartau ca sa nu auda, aruncând priviri piezise si conversând foarte rar unul cu altul.
? Am intrat amândoi într-o încurcatura si avem nevoie sa iesim cât mai repede.
Cu asta era si ea de acord.
? Acolo, sus, vom fi ca într-o capcana si va trebui sa jucam cartea cea mare: totul sau nimic. Nu ne putem salva decât îmŹpreuna. Daca unul din noi vrea sa scape, n-o poate face fara ajutorul celuilalt.
Si cu asta era de acord. Dar numai pâna am sa-l gasesc pe Mack. Îsi dadu seama ca, oricât de mult o dezgusta ideea, viata ei depindea de felul în care izbutea sa comunice cu acest Brood.
? Tu esti un militar, un ofiter. Cum se face ca ai comis o asemenea stângacie? Nu, nu cred ca a fost o greseala. A fost un plan bine pus la punct, iar eu... eu a trebuit sa cad în cursa...
? Doamne, cât esti de isteata! exclama el, si ochii i se aprinŹsera. Noi doi, împreuna, îl putem înfrânge pe Flattery. Avem la dispozitie Nava Neantului si Statia Orbitala... mâncare pentru câtiva ani de zile... putem controla curentii si conditiile meteo. Avem si pretiosul Nucleu Mental Organic... la naiba, îl putem monta singuri. Putem sa plecam de-aici...
Beatriz nu mai auzi restul. Mintea sa se concentra asupra cuvintelor de la început: "mâncare pentru câtiva ani de zile".
Daca-i ucide pe toti cei de la bordul Statiei Orbitale.
? ... Va fi obligat sa se dea batut, continua capitanul. MulŹtimea îl va calca în picioare, iar el nu va îndrazni sa distruga tot ceea ce a realizat aici, pe orbita. Cel care va prelua puterea va trebui sa trateze cu mine.
O va face. Îi va ucide pe toti.
Brood îi lua mâna, dar ea îl respinse cu o repulsie pe care nu si-o putea ascunde.
? Cu noi, se corecta el. Am vrut sa spun ca va trebui sa trateze cu noi. Cu tine si cu mine. Macar pentru o vreme, vor crede tot ceea ce le vei spune tu. (Se apleca spre ea.) Sper ca n-ai de gând sa faci înca o greseala care sa duca la pierderi de vieti nevinovate!
Reporterita îsi desfacu centura de siguranta si, împingând din picioare, parasi scaunul fara a-i pasa încotro se îndreapta. Nu veni nimeni pe urmele ei. Primul mâner pe care-l apuca o ajuta sa se opreasca lânga o pereche de gardieni mai tineri decât caŹpitanul, care recapitulau elementele de baza în folosirea camerei de filmat.
Chiar au de gând sa vorbeasca în direct!
Privi înapoi spre Brood. Era întors cu spatele la ea, dând instructiuni oamenilor sai. Tonul vocii, gesturile si întreaga sa atitudine denota hotarâre si luciditate. Într-adevar, se putea desŹcurca si fara ajutorul ei. Într-adevar, daca îl ajuta, ea i-ar fi putut salva pe ceilalti. Dar nu avea de gând sa mearga la el si sa-i cada la picioare. Trebuia sa gaseasca o alta strategie. Ofta si întrerupŹse conversatia celor doi cameramani:
? Nu. Cu parametrii astia, deschiderea va fi de doar cinciŹsprezece grade. E-n regula daca vreti sa filmati o lansare, dar noi ne vom afla în interior, în locuri strâmte...
În timp ce-i instruia pe cei doi amatori, îl zari pe Brood întorcându-se spre ea si facându-i cu ochiul. Cu foarte mare greutate reusi sa alunge fiorul care ar fi vrut sa-i urce pe sira spinarii.
? Publicul va dori sa vada imagini din naveta care transporŹta Nucleul Mental Organic, si sa afle câte ceva despre trecutul lui... pardon, ei. Hai sa înregistram câteva secvente.
Urmatoarele doua ore de zbor le petrecu dând povete noii sale echipe de cameramani ? doi barbati si o femeie care nu participasera la masacrul din studioul SL. Prefera tovarasia lor, chiar daca erau subordonati direct capitanului. Întâmplator sau intentionat, nici unul dintre membrii comandoului initial nu-i iesi în fata.
Nucleul Mental Organic era un creier viu, închis într-un complicat container din plasmasticla prevazut cu mufe. O cupla speciala avea sa lege creierul la sistemul de comanda al Navei Neantului. Însa Beatriz vazu ceva la care nu se asteptase, iar acest lucru o îngrozi.
Sunt mentinute în viata de niste... cadavre!
Cu câtiva ani în urma realizase un reportaj despre un lucru asemanator. Savantii conectasera creierul unui trup zdrobit la trupul unui om care suferise o rana mortala la cap. Fiecare îl tinuse în viata pe celalalt, desi nimeni nu reusise sa faca schimb de informatii cu creierul sanatos; ramasese lipsit de orice senŹzatii, dar liber sa viseze. Beatriz inspira adânc si lasa reporterul din ea sa-si faca meseria.
Medicul-tehnician avea un bogat repertoriu de ticuri faciale si fiecare întrebare a lui Beatriz parea sa le accelereze. Nu afla nimic nou care sa completeze informatiile obtinute anterior de la Mack sau prin eforturi proprii.
? ... Dupa cum stiti, noi am ajuns pe Pandora din cauza ca un NMO a cedat...
? Am înteles ca Nucleele Mentale Organice erau obtinute, pe vremuri, de la copii care se nasteau cu defecte fatale. Acest NMO provine de la un adult. Cum vor fi afectate performantele'?
? Se vor îmbunatati de cel putin doua ori, raspunse mediŹcul-tehnician. În primul rând, persoana aceasta era pe moarte în momentul conversiei, deci ar trebui sa-si manifeste recunostinta pentru faptul ca viata ei a fost prelungita într-un scop util, cu adevarat nobil. În al doilea rând, a supravietuit celei mai lungi perioade de hibernare cunoscuta de oameni si a revenit la viata pe Pandora. Stie ca oamenii, daca vor sa supravietuiasca, trebuie sa gaseasca un alt sistem solar. Probabil ca îi convine sa devina factorul esential al acestei supravietuiri.
? Dar este constienta de toate acestea?
Interlocutorul ramase perplex:
? Multe dintre aspecte i-au fost relevate în pregatirea initiaŹla. Restul îl extrapolam si noi, folosind bunul simt.
? Cum era ea, ca persoana?
? Cum adica?
Ticurile de pe figura medicului-tehnician începura sa defiŹleze din ce în ce mai rapid.
? Ati spus ca ea va accepta aceasta misiune din dragoste pentru omenire. A iubit vreodata în viata ei? Vreun barbat? Vreun copil?
Echipa de filmare începea sa prinda gustul meseriei.
Pacat ca n-am adus, totusi, un monitor. S-ar putea sa iasa un reportaj destul de bun.
Privind creierul adapostit în containerul transparent, Beatriz stia ca traia si avea o personalitate. Îsi dadu deodata seama ca medicul-tehnician era înconjurat de asasinii de la SL si ca habar n-avea de atrocitatile petrecute acolo.
Nimeni nu va afla, daca nu deschid eu gura, gândi ea. Sunt precum creierul acesta: traiesc, dar n-am contact cu exteriorul. Oare ce viseaza?
? Nu cunosc foarte multe lucruri despre persoana ei, vorbi medicul. Stiu ca a avut un copil. Dar, pentru a-si putea continua studiul despre alge, l-a cedat unui cuplu.
? Doctorul Macintosh a declarat acum doi ani ca Nucleele Mentale Organice sunt brutale, ineficiente si inutile. DumneaŹvoastra ce parere aveti?
Medicul îsi drese glasul.
? Am tot respectul pentru dr. Macintosh. Dânsul, alaturi de Director si acest NMO, este unul dintre ultimii supravietuitori ai echipajului de pe Nava Neantului Pamânteanul ? "Nava", daca preferati. Într-adevar, s-au înregistrat esecuri, dar au existat si succese. Credem ca toate problemele au fost înlaturate.
? Unii dintre telespectatorii nostri ar putea considera termeŹnul "succes" un pic cam steril. "Succesul" la care va referiti a fost de fapt nasterea primei inteligente artificiale ? una care s-a dovedit mai inteligenta decât creatorii sai, una despre care multi cred ca este "Nava", zeitatea adorata de majoritatea pandoranilor. Departamentul dumneavoastra s-a încapatânat sa înainteze pe un drum înfundat, acela al obtinerii Nucleelor Mentale OrgaŹnice, în loc sa adopte solutia inteligentei artificiale. De ce?
? Ni s-a recomandat sa urmam aceasta cale.
? Vi s-a poruncit sa urmati aceasta cale, îl corecta ea. De ce? De ce se simte Directorul atras mai mult spre esec decât spre succesul care le-a salvat viata... atât lui, cât si ei?
Arata cu degetul spre Nucleul Mental Organic din cutie ? surd, orb si mut alaturi de trupul cald care îl mentinea în viata.
? Destul!
Vocea capitanului o facu sa înghete de spaima. Mâinile începura sa-i tremure si, înca o data, ramase fara grai. Între timp, medicul-tehnician si echipa de operatori priveau stingheriti în podea si spre propriile încaltari.
? Vino în cabina, sa discutam.
Îl urma, trecând pe lânga niste rafturi mari si intrând în cabina slab luminata.
? Trebuia sa te opresc, se scuza el. Asta se astepta de la mine, indiferent ce opinii as fi avut. Dar, în curând, nu va mai fi nevoie sa ne prefacem. Pregateste-te pentru andocare. La borŹdul Statiei Orbitale vei gasi materiale pentru urmatoarea emisiuŹne informativa.
La deschiderea sasului, zarira trei gardieni ai complexului Orbital asteptând pe platforma. Erau pregatiti pentru presa, penŹtru camerele de filmat ale Holoviziunii, însa nu si pentru capiŹtanul Brood. Acesta ramase înauntru, alaturi de Beatriz.
? Sunt trei oameni acolo, spuse el cu voce blânda. (Însa ochii îi straluceau salbatic si Beatriz încerca sa nu-i priveasca fata.) Alege-ti unul. Unul cu care... cu care sa te distrezi.
Ea ramase uluita de propunerea lui si de atitudinea calma, dezarmanta. Simti ceva ridicându-se si cuprinzându-i ceafa... ceva rece, care o mai încercase si atunci când oamenii lui Brood pornisera masacrul din studioul de emisie.
? Nu-ti place nici unul? Ce pacat!
O trase lânga el si facu semn oamenilor sai sa deschida focul. Dupa câteva secunde, aproape un sfert din firava forta de securitate a Statiei Orbitale zacea moarta pe platforma.
? Aruncati-i prin supapa de evacuare a navetei, ordona el. Daca sunt mai multi indivizi într-o camera si ai ucis unul dintre ei, atunci trebuie sa-i ucizi pe toti. Nu vreau sa vad cadavre. Beatriz va anunta ca s-a declansat o revolta la bordul complexuŹlui orbital si ca noi am fost trimisi sa intervenim.
? De ce-mi faci asta? suiera reporterita. De ce-mi spui ca am de ales, când de fapt nu am? Oricum i-ai fi ucis, dar ai vrut sa ma implici si pe mine...
Brood îsi misca mâna, într-un gest neglijent pe care Beatriz îl vazuse si la Flattery.
? A fost o diversiune, rosti el. Face parte din joc... dar, dupa cum vezi, deja esti pregatita. Pe mine ma amuza, iar pe tine te întareste.
? Ma tortureaza, protesta ea. Nu vreau sa fiu mai tare. Nu vreau sa vad oameni murind.
? Toti mor, replica el, facând semn oamenilor sai sa iasa. Si ar fi pacat ca cineva sa moara fara a o face spre folosul altcuiva.




Acela care ajunge stapân peste un oras deprins cu libertatea si nu îl distruge, sa se astepte sa fie distrus de el.
? Machiavelli, Principele


CULOAREA FAVORITA a lui Nevi Paianjenul era verdeŹle, pentru ca i se parea linistitoare. Pilota hidropterul lui Flattery pe deasupra valurilor si simtea cum plusul moale al scaunului de comanda îi alunga tensiunile din spate si umeri. Verdele era si culoarea algelor care se întindeau cât vedeai cu ochii, pe zeci de mii de kilometri patrati.
În unele zile însorite, Nevi obisnuia sa iasa la plimbare cu hidropterul, zburând peste pâlcurile de alge, savurând mirosul apei sarate, al iodului, precum si calmul în care-l cufunda verŹdele din jur. Culoarea rosie nu-i placea absolut deloc, pentru ca-i amintea de slujba si inspira furie. Interiorul hidropterului acesta fusese finisat si tapitat cu rosu. Ceasca de cafea pe care i-o întinse Zentz era, de asemenea, rosie.
? Ce-o fi vazut Directorul la Tatoosh de i s-au aprins calŹcâiele dupa ea? mormai Seful Securitatii.
Nevi ignora întrebarea, pentru ca nici nu era foarte atent, nici nu-l interesa. Tocmai dadea sa soarba prima înghititura de cafea din aceasta dimineata, când lumina de avertizare a Navcom-ului începu sa clipeasca. O sesiza cu destula întârziere deoarece, la fel ca si ambientul, era tot rosie. Dar sunetul abraziv care izbucni dinspre consola îl facu sa tresara si sa-si verse cafeaua fierbinte în poala; chiar daca ar fi zacut în coma, si tot s-ar fi trezit cu urechile sfâsiate de acea vibratie îngrozitoare. Automat, hidropterul reduse viteza.
? Da-i drumul, i se adresa lui Zentz, sa auzim ce are de spus.
Zentz rasuci butonul de volum al sistemului Navcom. Atunci când iesisera din port, Nevi îl reglase la minim, pentru ca nu-i placea flecareala de la radio, mai ales atunci când încerca sa se relaxeze.
? ... va apropiati de o zona inaccesibila. Canalele din sectoŹrul opt sunt deformate, algele incontrolabile. Introduceti codul destinatiei si pe ecran vor aparea traseele alternative. Fiti pregaŹtiti sa luati supravietuitori la bord. Repet avertismentul: "cod rosu", va apropiati...
Nevi aseza hidropterul pe apa si reduse turatia motoarelor.
? Idiotii! murmura el. Au fost preveniti ca trebuie sa o tina departe de alge!
? Crezi ca sunt acolo? Poate ca au reusit sa iasa înainte de... 
Tacu brusc, remarcând privirea furioasa a celuilalt.
? Regleaza monitoarele, porunci Nevi. As vrea sa vad cu ochii mei "disfunctionalitatea" asta.
Selecta frecventa speciala prin care putea lua legatura cu Flattery. Valurile care loveau hidropterul devenisera violente, desi în urma cu câteva minute erau marunte si linistite. În deparŹtare se puteau distinge vagoanele unui cargo-tren leganându-se la suprafata.
? Da?
Era o voce aspra, de femeie.
? Sunt Nevi, da-mi-l pe Director.
Imaginea pe care Zentz încerca sa o capteze aparu pe ecran. Semana cu fotografia unui uragan în care totul se îndrepta în spirala catre centru; însa aici era vorba de alge, nu de nori, iar fenomenul avea loc sub apa, atât de aproape de ei, încât l-ar fi putut vedea si cu ochiul liber.
De ce întârzie atât?
Vocea femeii reveni, la fel de aspra ca si prima data:
? Domnule Nevi, aici s-a dat alarma generala si Directorul este foarte ocupat. Cineva a aruncat în aer birourile din exterior, un detasament de securitate a atacat centrala energetica a Kalalochului, si avem probleme cu algele din sectorul opt...
? Dar eu ma aflu în sectorul opt, rosti asasinul printre dinti, încercând sa-si pastreze cumpatul. Daca el nu poate vorbi, atunci fa-mi legatura cu Controlul Curentilor.
? A trecut aproape o ora de când Controlul Curentilor nu mai raspunde apelurilor noastre, îl înstiinta ea. Încercam sa desŹcoperim semnificatia...
? Am sa pastrez deschis canalul acesta, se rasti Nevi. CheaŹma-l pe Director acum!
Drept raspuns, femeia închise circuitul. Asasinul îsi masa cu degetul portiunea dintre ochi, pentru a preveni durerea de cap ce ameninta sa-l chinuie.
? Trebuia sa-i mai ceri detalii, rosti Zentz. Cum adica "un detasament de securitate a atacat centrala energetica a Kalalo-chului"? Noi aparam centrala!
? Hai sa vedem unde ar putea fi Crista Galii, pentru ca treŹbuie sa punem cât mai repede mâna pe ea, îl întrerupse celalalt. Ea este moneda noastra de schimb, indiferent ce s-ar întâmpla.
Degetul sau îngrijit se apropie de ecranul Navcom-ului si desena o spirala imaginara care mergea dinspre margine spre centru.
? Cred ca e pe-aici, pe undeva, vorbi el ca pentru sine, si totul se îndreapta catre centru. N-avem timp sa mai cerem întaŹriri, începem urmarirea!
? Adica... intram acolo, dupa ei? întreba Zentz. Dar ce faŹcem cu atacul asupra centralei? Se întâmpla ceva ciudat acolo, si oamenii mei...
? Oamenii tai nu prea stiu pentru care tabara sa opteze. Lasa-i în pace, sa-si rezolve singuri problemele. Dar, daca nu vrei sa vii cu mine, îti dau o barca gonflabila si o baliza radio...
Figura dolofana a lui Zentz pali, apoi se înrosi de mânie.
? Nu sunt las, spuse el, umflându-si pieptul. Dar ma neliŹnisteste ceea ce se petrece în Zona de Protectie unde eu...
Vocea lui Flattery rasuna în difuzoare. Se auzea destul de bine, dar era însotita de paraziti.
? Domnule Nevi, am probleme urgente aici, care necesita întreaga mea atentie. Ce doresti?
? Vreau sa iau legatura cu Controlul Curentilor. Algele din sectorul asta au turbat de-a binelea, si daca doriti sa o capturam pe Crista Galii trebuie ori sa le potolim, ori sa le distrugem.
? Sunt cu ochii pe ei, si te asigur ca se straduie sa tina situatia sub control. Pâna acum, au reusit sa aduca toate submersibilele la suprafata. Iar aici, lucrurile s-au complicat foarte mult. Cartierul meu general de la suprafata a fost distrus de o bomba. Rachel, sefa de stat major, a murit împreuna cu gardianul Ellison, si se pare ca el a intrat cu blestematia aia. Rezolva cât mai repede ceea ce ai de facut acolo si întoarce-te. S-ar putea sa declansam Codul Brutus. Seful Securitatii are de dat niste explicatii.
Flattery întrerupse legatura.
Codul Brutus, gândi Nevi. Deci, a început. Ce noroc pe mine ca ma aflu aici si, deocamdata, n-am de ales pentru o tabara sau alta.
Stia foarte bine de partea cui va fi Zentz. Pentru el, întoarŹcerea în Zona de Protectie ar fi însemnat sinucidere curata. FlatŹtery nu l-ar fi iertat: facuse prea multe greseli si daduse dovada de prea putina întelepciune.
Dar daca au fost actiuni deliberate, si nu greseli?
Aplecat deasupra microfonului, Zentz se adresa unui oareŹcare maior, înjurându-1 de toate neamurile. Chiar daca debandaŹda asta fusese pusa la cale de vreun nucleu din cadrul securitatii, Nevi era sigur ca Zentz nu se implicase absolut deloc.
Asasinul îsi concentra atentia asupra ecranului, unde confiŹguratia algelor nu parea sa se modifice.
Oare merita sa pornim dupa ei?
Probabil ca da. Nevi stia ca diferitele factiuni care scindau societatea pandorana asteptau un simbol care sa le uneasca, iar Crista Galii era gata-pregatita pentru aceasta misiune. Mai bine sa o înhate el pe Crista, decât Fantomele. De altfel, în câteva rânduri se confruntase cu alge turbulente si se descurcase foarte bine. Iar actiunea lui de acum putea fi interpretata si altfel: porŹnise sa-i salveze pe Crista Galii si pe foarte popularul Ozette. Presa avea sa-l ridice în slavi.
Indiferent de situatie, LaPush trebuie sa dispara. De prea multa vreme ne face necazuri.
Nevi nu vroia sa ajunga în postura de cârmuitor al Pandorei. Lui îi placea sa stea în umbra, sa traga sforile, sa cântareasca posibilitatile. Dezgustul sau pentru Flattery si stilul acestuia cresŹtea de la un an la altul, însa n-ar fi dorit deloc sa se aseze în scaunul fierbinte.
Codul Brutus, îsi spuse. O tentativa de rasturnare pornita din interior.
Nu-l credea pe Zentz capabil sa dea o asemenea lovitura, desi trebuia sa admita ca tovarasul sau de drum avea un alibi perfect ?- se afla în mijlocul oceanului, alaturi de mâna dreapta a Directorului, Nevi Paianjenul, un renumit asasin.
Zentz se saturase sa-l mustruluiasca pe maiorul însarcinat cu paza centralei energetice, iar configuratia algelor ramasese aceeasi. Nevi arunca o privire asupra indicatoarelor de combusŹtibil: toate cele patru rezervoare erau pîine. Presuriza combustiŹbilul, retrase suprafetele pentru acvaplanare si deplie aripile.
? Ne întoarcem? întreba Zentz.
Se vedea pe fata lui ca ideea i-ar fi surâs, dar nu cine stie ce.
? Nu, zâmbi Nevi. Mai întâi survolam zona ca sa-i localiŹzam, apoi ne scufundam. Combustibilul ne ajunge pentru o ora de zbor.
Dupa care aveau sa se aseze din nou pe suprafata apei, pentru a extrage hidrogen, dar Nevi era hotarât ca pâna atunci sa captureze vânatul.




Cea mai importanta functie a dragostei este aceea de a face din cel iubit o fiinta unica si de neînlocuit.
? T. Robbins, O enciclopedie literara a erei atomice


BEATRIZ SE TREZI ÎMBRÂNCITA de-a lungul culoaruŹlui si închisa în cabina de machiaj a studioului de la bordul Statiei Orbitale, împreuna cu trei tehnicieni din echipa lui Brood. Nu fusesera prezenti la masacrul din Statia de Lansare, dar nici nu pareau prea prietenosi. Peretii ? sase la numar ? erau plini cu tuburi fluorescente si oglinzi, iar în spatele ei se afla un panou mare, portabil, împodobit cu aceeasi emblema a Holoviziunii pe care o purta si ea pe bluza, în dreptul sânului stâng: un ochi bidimensional, pupila reprezentând o platforma holografica.
Era o admiratoare a spatiilor largi, deschise; nu-i placuse niciodata atmosfera din studiourile strâmte si aglomerate. TocŹmai de aceea se întelesese atât de bine cu Ben si, în ciuda ofertelor, preferasera sa lucreze pe teren. Recenta ei promovare implica multa munca în studiouri, iar contractul îi garanta ? pe hârtie, desigur ? o camera cu fereastra. Ca Insulara, ducea dorul acelui sentiment de libertate pe care-l dadea plutirea în voia valurilor.
La bordul complexului orbital îi fusese repartizat un cubicul situat la periferie. Era obligata sa parcurga un kilometru pentru a ajunge în studioul din centru, dar se considera multumita. Când statea întinsa pe pat, privind prin plafonul transparent, admira planeta trezindu-se sub razele de soare sau adormind în întuneric. Uneori calcula momentele în care tatal ei, pescar de meserie, avea sa intre în pauza de dupa-amiaza. Aici, în studioŹuri, nu exista nici zi, nici noapte.
Instructiunile primite de la Brood erau simple si reci:
"Relaxeaza-te, ne vom ocupa noi de totul. Tu nu trebuie decât sa citesti, când se va aprinde becul rosu, ceea ce-ti vom pune noi în fata."
O camera de filmat instalata sus, pe perete, îi urmarea orice miscare. Era o jucarie, un mizilic în comparatie cu aparatele manevrate de fosta ei echipa în Statia de Lansare. Cu fiecare an, dotarile Holoviziunii deveneau din ce în ce mai ridicole si ineŹficiente. Beatriz simtea lipsa propriului ei echipament.
Aparatele noastre erau cele mai bune, îsi spuse. Si poate ca ultima înregistrare a reusit sa supravietuiasca.
Se întreba daca oamenii lui Brood le confiscasera.
Rico a construit camerele si triangulatoarele. Visul oricarui cameraman!
Simti o vaga adiere de speranta. Camerele nu ramasesera la Statia de Lansare.
Sunt aici sau, daca nu, undeva în complexul orbital.
Nu dorea sa se concentreze asupra rolelor înregistrate, ci doar asupra camerelor de filmat. Dar, deocamdata, nu era în stare.
Ce vor face cu înregistrarile? Le vor pastra, de rezerva. Sau le vor sterge, atunci când rolele lor vor fi pline.
Nu credea ca echipa lui Brood va avea suficiente subiecte de filmat, astfel încât sa umple o rola întreaga. Totusi, logica îi spunea ca tehnicienii adusesera si înregistrarile ei.
S-ar putea sa fi ramas pe naveta.
Îi era groaza sa se întoarca pe platforma aceea, unde asasinii capitanului îi doborâsera pe gardieni.
Arunca o privire spre camera de supraveghere.
Ce-o fi dincolo de ea? O persoana, sau o rola?
Brood nu si-ar fi putut permite sa iroseasca role. Tehnicienii o ignorau în bloc, lucrând cu înfrigurare la câteva statii de sunet si de editare. Probabil ca ceea ce faceau ei acolo avea legatura cu ea.
Poate ca nu ma supravegheaza nimeni.
Luminita care marca ora trei a dupa-amiezei straluci puterŹnic, marcând momentul începerii pregatirilor pentru stirile de la sase. Sa puna mâna pe înregistrari era doar una dintre probleme. Cealalta era sa le introduca în Holojurnalul de seara fara ca oamenii lui Brood sa-si dea seama. Stia cine ar putea-o ajuta cu aceasta a doua problema, si era fiinta cu care îsi dorea cel mai mult sa se întâlneasca.
Mack are acces la frecvente secrete si coduri digitale, si nu i-ar fi greu sa trimita un mesaj pe Pandora.
Stia asta, pentru ca îl mai convinsese o data sa faca asa ceva, la rugamintea lui Ben.
Ben vroia sa ma învete cum trebuie sa procedez. A intuit, probabil, ca voi ajunge într-o asemenea situatie.
Majoritatea pandoranilor erau prea slabiti de foame pentru a mai fi în stare sa lupte. Mii de oameni îsi faceau culcus sapând gauri în apropierea tarmului si punându-si bucati de plastic drept acoperis, ramânând astfel la cheremul conditiilor meteo si al demonilor. Însa familia ei o învatase ca singura solutie era lupta.
Îsi aminti un slogan de-al bunicului, pe care i-l spusese si lui Macintosh: "Educatie, razvratire, organizare".
Flattery organizase lumea. Acum, Beatriz dorea sa foloseasŹca acest lucru împotriva lui.
Si nu o putea face decât comunicând. Asa slabiti cum erau, oamenii aveau totusi o arma: propriile lor trupuri. Coordonarea tuturor acelor trupuri avea sa fie cheia spre libertate.
Cum sa procedez?
Avea o misiune foarte grea, daca nu imposibila. Ce fel de mesaj sa le transmita?
I-as putea salva pe Ben si pe Rico, îsi spuse, desi, undeva în sufletul ei, acestia începusera deja sa dispara. Încerca sa-si faca ordine în mintea socata si obosita, sa se gândeasca la tot ceea ce se întâmplase în ultimele douazeci si patru de ore, sa decida ce avea de facut...
Trebuie sa ajung la Mack. Asta în caz ca Brood nu l-a... nu l-a...
Nu-si duse gândul pâna la capat si se concentra asupra obstacolelor imediate. Îsi dorise acest studio de la bordul comŹplexului orbital, ca sa se simta mai aproape de stele. Era un pic mai spatios decât cel de la Statia de Lansare. Flattery îl conŹstruise pentru a fi sigur ca proiectul Nava Neantului avea sa se bucure de o presa favorabila, de cea mai buna publicitate, de atentia întregii lumi. Beatriz întelese acum ca totul fusese de fapt... o diversiune, ceva care sa-i faca pe oameni sa ridice priŹvirea în timp ce Directorul le fura ghetele din picioare.
Studioul era foarte înghesuit, împartit în sase cabine de monŹtaj si scena din care se facea transmisia directa. Sase monitoare si o pereche de ceasuri mari îi tineau în contact cu restul lumii. Pe ecrane se derula o învalmaseala de imagini, semn ca echipa ediŹtoriala de la sol trecea în revista reportajele zilei si facea selectiile. În centru era amplasata o holoplatforma ? pentru montajul final ? cu un monitor imens în spatele ei. Atât ceasurile, cât si ghioraiala din stomac, îi spuneau lui Beatriz lucruri pe care n-ar fi vrut sa le afle.
? Mai avem trei ore, anunta ea.
Îsi dadu seama ca vorbea într-un microfon mort. Ridica vocea:
? Suntem cu cinci ore în urma!
Nici un raspuns. Tehnicienii o tratau ca pe o mobila. TrimiŹteau înregistrari catre postul lor de la sol, pentru selectie si ediŹtare.
Reporterita derula pe un ecran din fata ei materialul despre Nucleul Mental Organic. Îsi reprima un fior de groaza. Ceea ce vedea acolo era o persoana, un creier viu, capabil sa gândeasca, tinut în viata de o gazda aflata în coma. Se întreba ce anume provocase coma, pentru ca în privinta identitatii faptasului nu avea nici o îndoiala.
? Vreau sa vorbesc cu dr. Macintosh, declara ea.
Nu era prima oara când spunea acest lucru, si primi acelasi raspuns: tacere. Din momentul în care parasise naveta, toti cei din jurul ei taceau. Privindu-i pe tehnicieni, presupuse ca o faŹceau la porunca lui Brood, nu pentru ca asa ar fi vrut ei.
Spre deosebire de Nucleele Mentale Organice din trecut, acesta avea sa vorbeasca, folosind traductori neuroelectrici, si se va putea conecta la neuromusculatura navei, simtind tot ceea ce petrecea la bord. Flattery considerase ca acest lucru va pastra sanatatea mentala a creierului.
Era clar ca Directorul nu vroia sa se confrunte cu o inteliŹgenta artificiala de genul celei care adusese omenirea pe PandoŹra Unii credeau ca Nava se va întoarce. Celulele de hibernare care îi adapostisera pe Flattery, Mack si Alyssa Marsh constiŹtuiau, pentru Beatriz, o dovada ca Nava ? fie ca era zeu, fie ca nu ? traia înca.
Daca i-as putea face pe tehnicienii astia sa vorbeasca, i-as întoarce împotriva lui Brood. Si as gasi o cale sa ajung la Mack.
Controlul Curentilor si Macintosh se aflau pe acelasi coriŹdor, la doar câtiva metri departare de studio. Beatriz avea chiar impresia ca simte prezenta lui Mack, ca e capabila sa perceapa vibratiile vocii sale profunde, ca îl vede strecurându-se printre birouri. Sala Controlului Curentilor si studioul Holoviziunii erau unite prin cabluri lungi de aproape un kilometru, dar între ele nu exista nici o usa. Ambele zone fusesera izolate fonic.
Mack cheltuise mult timp învatând-o sa se orienteze la borŹdul complexului, dar ea fusese atenta mai mult la cugetarile lui, la tonul placut si relaxant al vocii; nu-si amintea nimic despre modul în care ar fi putut lua legatura cu Controlul Curentilor. Încercase deja câteva trucuri, dar fara succes.
Stie ca ma aflu aici. Poate ca va veni sa ma caute.
Spera ca acest lucru sa nu însemne, pentru el, moartea.




A controla algele pe cale electronica e ca si cum ai transforma o fiinta paralizata într-o marioneta. Toata smecheria e sa o tii paralizata.
? Raja Flattery, "Controlul Curentilor din ceruri", serie de interviuri la Holoviziune


ÎNTREAGA FIINTA a Cristei simtea o presiune. Nu seŹmana deloc cu presiunea aerului dintr-o cabina. Era ceva de nedescris, ca si cum sinele ei încerca sa scape dintr-o uriasa membrana... probabil ca asa s-ar fi simtit polul pozitiv al unui magnet în compania altui pol pozitiv.
? Nu trebuie sa te temi de alge, rosti ea. Nu vor distruge hidropterul. Pe mine m-au tinut în viata timp de douazeci de ani, în adâncuri ? asa sustin rapoartele lui Flattery. Algele ne-ar putea proteja si acum...
? Ar putea este o formulare care ma nelinisteste, zise Ben.
Nu o privea în ochi, ci-si aplecase capul deasupra centurilor ei ca si cum, daca s-ar fi holbat la ele, ar fi fost în stare sa redreseze aparatul si sa reintre pe cursul stabilit
? Daca ceea ce spui tu este adevarat, continua el, înseamna ca pe tine te vor mentine în viata. Noi, ceilalti, nu prezentam nici o importanta.
? Algele nu sunt asa cum crezi tu. Ai auzit ce-a zis Rico. Sunt... Stiam lucrul acesta înainte ca oamenii lui Flattery sa distruga pâlcul. Pe mine m-au protejat si, din câte stim, au salvat numeroase vieti omenesti.
? Multi cercetatori au studiat algele, murmura el, si nici unul n-a vazut ceva care sa semene cu ce ti s-a întâmplat tie.
? De ce mie!
Când ochii lor se întâlnira, fruntea fetei se acoperi de transŹpiratie. Tot ce stia ea despre propria bunatate si spiritul de sacriŹficiu îngheta undeva în sufletul ei, sub privirea sfredelitoare a lui Ben.
? Si eu mi-am pus aceeasi întrebare. Ca multi altii, de fapt.
? Din cauza asta îmi interzicea Flattery sa ma apropii de tarm, spuse ea. Zicea ca ma protejeaza, dar cred ca se temea de mine. Banuia ca as fi vreun fel de spion avatan, o capcana întinsa omenirii. Chiar daca am fost crescuta de plante, înteleg ce se petrece în mintea oamenilor. Lasa-ma sa... ating algele. Se vor potoli, sunt sigura.
? În nici un caz. Daca Flattery are dreptate ? si, în privinta asta, Grupul Operativ crede ca are ? chimia trupului tau s-a modificat. Îmi esti draga si n-as vrea sa patesti ceva. Contactul cu algele ti-ar putea fi fatal.
? Eu vreau ca nimeni sa nu moara, dar algele sunt dezorienŹtate. Au scapat de sub control... si nimeni nu le spune nimic...
Hidropterul se rasturna cu susul în jos. Ben, cu fata lipita de perete, se tinu bine de un mâner.
Crista încerca sa vorbeasca din pozitia aceea dificila, desi centura aproape ca o împiedica sa respire:
? Avata are nevoie de ajutorul nostru, iar noi avem nevoie de Avata. Trebuie sa ma ajuti, Ben.
Se auzi din nou un tunet asurzitor, paralizant, la fel cu acela care înmarmurise gloata agitata de pe chei. Parca s-ar fi descarŹcat un imens condensator.
Crista simti cum hidropterul se roteste încet, ajungând în pozitia normala de echilibru. Ben, pravalit pe podea, îsi îndeparŹta palmele de urechi si începu sa-si miste capul. Totul zdrangaŹnea si gemea în jurul lor, ca niste masele din metal, dar pericolul parea sa fi disparut.
Becul sistemului de intercomunicatii începu sa clipeasca, apoi se auzi vocea lui Rico:
? Ben, priveste algele.
Doar unul dintre farurile de la tribord mai strapungea întuŹnericul, astfel încât imaginea pe care o contemplara prin hubloul bucatariei era un amestec rece, fantomatic, între diferite nuante de cenusiu si negru. Nu îndraznisera sa activeze luciferaza algeŹlor, pentru ca puteau fi depistati foarte usor de eventualii urmaŹritori.
Un jet subtire de apa sarata îi stropea pe amândoi în timp ce priveau baletul gratios al algelor. Erau aceleasi alge care, cu câteva momente în urma, se zbateau cu o furie de ai fi zis ca vroiau sa se dezradacineze.
Crista se simti cuprinsa de o profunda stare de liniste. Nu putea fi comparata cu calmul de dupa furtuna, era o eliberare, ca plutirea traita la începutul calatoriei, când se înaltase spre cer, unindu-si constiinta cu cea a unui aerostat.
? Nu vad prea bine, rosti Ben. Priveste cât de uriase sunt tulpinile acelea! Unele au mai mult de sase metri în diametru, si tine cont ca fundul apei e destul de departe.
? Asta ar trebui sa-ti spuna ceva. Ti-ai putea face o idee despre cum sunt algele în realitate.
? Ce vrei sa spui?
? Ai vazut cu ochii tai! Tulpinile algelor sunt mai groase decât hidropteral nostru. Închipuie-ti cât efort au depus pentru a nu ne zdrobi. E ca si cum ai vrea sa transporti oua de pescarusi cu ajutorul unor clesti.
? Asa o fi, mormai Ben. Ne îndreptam spre suprafata, iar algele par potolite. Pâna nu se razgândesc, hai sa vedem ce avarii am suferit.
Luminile pâlpâira în incinta bucatariei.
? Elvira nu poate porni motoarele, se lamuri Ben. Înseamna ca o sa avem necazuri... inclusiv cu instalatia de producere a oxigenului.
Algele îsi continuau unduirea hipnotica, în timp ce franzele sfâsiate si sedimentele stârnite de convulsiile anterioare coborau încet spre abisuri.
? Vezi? Algele nu ne vor raul. Daca m-ai lasa sa le...
? Nu! sari Ben. Stam cu totii aici, cuminti. Algele s-au calŹmat, într-adevar. Poate ca au obtinut ce-au vrut... poate ca nu pe noi ne doreau. Ce rost are sa ne cream singuri belele? (Arata cu barbia spre jetul care deja îi udase leoarca si formase o mica baltoaca pe podeaua bucatariei.) Avem multe de reparat.
Crista apuca centurile de siguranta si trase de ele.
? Nu pot sa fac nimic pâna nu ies de-aici.
? E vreo avarie importanta în bucatarie? se auzi, prin interŹcom, vocea lui Rico.
? Cred ca o conducta de racire a fost gaurita, raspunse Ben. Nu e mare scofala, tinând cont ca ne îndreptam spre suprafata. Voi ati patit ceva?
? Nu suntem terminati, dar avem probleme destul de mari. Elvira a spus ,,sus", asa ca mergem sus. Sunteti în regula?
? Ne-am udat putin, rosti Ben miscându-si picioarele în balŹtoaca.
Râsera amândoi ? un lucru pe care Crista îl descoperise de când era împreuna cu Ozette, dar pe care nu-l facea adesea.
Ben deschise o usa disimulata în perete si cotrobai înauntru. Apa îi udase parul; si ea se simtea la fel de murata dar, când îsi privi imaginea reflectata de plaz, zâmbi. Îi placea ce vedea acoŹlo, suvitele umede ale parului alb încadrând stralucirea puternica a ochilor verzi. Îsi dadu seama ca se rasucise în scaun si centuŹrile se încurcasera, ceea ce explica durerea pe care o simtise la sânul drept. Se ridica si-si aranja vesmintele.
? Era un robinet pe-aici, bolborosi Ben.
Se lovi cu capul de ceva si începu sa mormaie cuvinte de neînteles.
Privirea fetei cazu asupra holocuburilor care imortalizau diŹverse evenimente din activitatea echipei de reporteri. Beatriz, Rico, Ben si alti câtiva necunoscuti cu barba zâmbeau dinspre peretele care despartea bucataria de cabina de pilotaj. Elvira nu aparea nicaieri.
? Beatriz este foarte frumoasa, rosti ea, ridicând vocea penŹtru a se face auzita.
? Foarte.
? Pareti fericiti împreuna.
? Da, raspunse Ben, ridicând si el vocea.
Apoi se auzi un bufnet, o înjuratura, si jetul de apa disparu.
Ben iesi din ghereta, stergându-si fata cu camasa umeda. PriviŹrile lor se întâlnira.
? Când eram împreuna, eram fericiti, spuse el. (Nu se înŹtoarse spre holocuburi.) Însa în cea mai mare parte a timpului ne aflam foarte departe unul de celalalt. Acum sta mai mult pe-acolo.
Îndrepta degetul mare în sus, catre complexul orbital.
? Ti-ai dori... sa fie altfel?
? Nu, ofta el. E mai bine asa. Eu am o treaba de rezolvat aici.
Treaba de rezolvat! Crista ar fi vrut sa auda de la el: "E mai bine asa, pentru ca te-am întâlnit pe tine." Dar Ben nu mai zise nimic.
Se simti cuprinsa de o stare ciudata, o ameteala combinata cu înmuierea genunchilor si cu furnicaturi în dreptul tâmplelor. O senzatie asemanatoare celor din vise, sau celei traite în expeŹrienta cu aerostatul.
Cu aproximativ un an în urma, începuse sa viseze lucruri care aveau sa se întâmple. La început veneau doar noaptea. Stia ca nu erau vise, dar îi era frica sa le numeasca "viziuni". Dupa aceea venisera fara a mai tine cont de zi sau de noapte, si deveŹneau din ce în ce mai intense; în ultimul dintre ele, uitase sa mai respire.
Avea... trairi pe care si le explicase drept "participari la visurile altcuiva". Acum stia sigur ca erau trimise de alge.
Astazi, acum, vazu doua lucruri: îl vazu pe Rico îmbracat cu o salopeta verde, si salopeta era de fapt fructul unei tulpini de alga. Dincolo de el, în departare, vazu un întreg pâlc de alge în vârful carora cresteau fiinte umane. Semanau cu o flota de barci pe ale caror bompresuri fusesera agatati oameni, drept moŹmeala.
Ochii le erau acoperiti de o membrana transparenta, asemaŹnatoare unor ochelari. Parea sa creasca din ei, ca unghiile, însa nu trebuia sa fie taiata. Plamânii nu simteau nevoia de a respira aer, iar oasele subtiri si putine aveau sa piarda amintirea pamânŹtului.
A doua viziune veni ca o prelungire a primei si îi înfatisa algele privite de la o altitudine ametitoare. Tentaculul unei alge se înalta spre cer si o lumina rece, ca luciferaza, îi atinse vârful. Tentaculul, alga, pâlcul de alge, planeta însasi, toate începura sa straluceasca. Zari algele frâmântându-se câteva clipe, apoi forŹmând ceva ce parea a fi un imens creier. O placuta beatitudine puse stapânire pe ea.
Brusc, viziunile disparura. Crista era o visatoare, însa acestea nu fusesera visuri. Cu siguranta, algele îi trimisesera un mesaj.
Trebuie sa ajung acolo.
Privi holocubul care-i înfatisa pe Ben împreuna cu Beatriz, apoi ridica ochii spre Ben si se stradui sa-si calmeze bataile inimii, respiratia...
? Ma bucur ca esti aici, spuse ea. Ma bucur ca "e mai bine asa". Daca si între noi totul va fi bine, îl putem înlatura pe Flattery de la putere. Algele stiu asta... probabil ca si Flattery banuieste. Daca intru în contact cu algele, voi afla cum trebuie sa procedam. Ele sunt vulnerabile în momentul de fata, ca si noi. Sunt dezorientate, nu moarte. Ajuta-ma sa ies, si totul se va întoarce în favoarea noastra.
? Nu, se încapatâna el. Ramânem cu toti la bord. Ne vom gasi adapost într-un Oracol, sau poate ajungem chiar la tarm.
? Nu avem mult timp la dispozitie. Nu-mi dau seama de unde stiu, dar acum as putea... as putea deveni Avata, centrul de comanda, constiinta algelor. Arata-mi drumul spre iesire.
? Dar daca te înseli? întreba el. Chimia trupului tau s-a schimbat, mi-ai spus-o chiar tu. Desigur, ai putea supravietui în mijlocul algelor. Dar ai putea si sa mori. Asteapta câteva...
? Nu putem astepta, îl implora ea.
Crista ofta, se freca la ochi, si continua:
? Cred ca Flattery se folosea de alge pentru a descoperi ceva. Eu am iesit la suprafata în timp ce oamenii lui cautau informatii. Acum a aflat ce vroia sa afle si se pregateste sa paraseasca planeta.
Ridica privirea si vazu în ochii lui ca ar fi vrut s-o creada. La fel fusese si noaptea trecuta, când îsi daduse seama ca buzele lui doreau s-o sarute. Pur si simplu îsi dadea seama. La fel cum îsi dadea seama ca se aflau în pragul unei catastrofe, ca Flattery stia despre ce anume era vorba si se pregatea sa fuga.
? Linisteste-te, o ruga Ben. (Vocea lui era blânda, ca tot ceea ce o înconjura acum, dupa ce agitatia trecuse. Îi zbârli parul umed.) Flattery n-o sa fuga chiar azi. Rico si Elvira vor face tot posibilul ca sa ne scoata de aici. Da-le o sansa sa arate ce pot, si dupa aceea vom mai vedea.
Încerca sa se convinga singur, pentru ca îi era teama. Stia si ea câte ceva despre frica. Ziua în care algele o scosesera la suprafata semana, întrucâtva, cu aceasta. Însa acum se îndrepta în directia corecta. Se apropiau de jumatatea amiezii, si nu mai aveau decât doisprezece metri pâna sa ajunga la suprafata.




Solutiile pe termen scurt duc la dezastre pe termen lung.
? Micutul Macintosh


BEATRIZ FILMASE AICI, cu doi ani în urma, ceremonia de instalare a Controlului Curentilor la bordul Statiei Orbitale. Vizitase întregul complex la bratul misteriosului dr. Macintosh, iar acel tur ametitor îi schimbase viata si îi stârnise atractia pentru calatoriile în imponderabilitate.
Câtiva dintre oamenii lui Brood îi taiasera orice posibilitate de comunicare cu lumea, în timp ce restul faceau ceea ce facuŹsera dintotdeauna soldatii atunci când vroiau sa se baricadeze într-un loc izolat locuit de o populatie neînarmata. Toti se misŹcau greoi în conditiile gravitatiei scazute. Întrucât nu era înconŹjurata decât de membrii din echipa capitanului, îi era imposibil sa-i trimita mesaje lui Mack.
Daca îl omoara si pe el? se întreba.
Mack era un om foarte bun la suflet, dar se lasa furat de munca sa si nu mai era atent la ceea ce se petrecea cu lumea aflata la o suta cincizeci de kilometri sub el. Abia acum înteleŹgea ca si ea se comportase la fel. Ben îsi daduse seama si încerŹcase sa o ajute.
Stiu ca Ben traieste, îsi spuse. O simt.
Spera ca si Mack era în viata, în primul rând pentru ca îl iubea sincer, iar în al doilea rând pentru ca soarta tuturor depinŹdea de el.
Si Brood are nevoie de el. Probabil ca ma va folosi pe mine ca moneda de schimb.
Usa se dadu de perete si capitanul îsi facu aparitia, plutind si oprindu-se într-un fileu de siguranta instalat special ca sa-i prinda pe începatori si sa reduca la maximum stricaciunile. AraŹta spre bancurile de montaj si se aseza pe un scaun, lânga reporterita.
? Îti închipuiai probabil ca soldatii mei nu-s în stare sa reaŹlizeze o emisiune de stiri, spuse el. (De-abia îsi tragea rasuflarea, dar parea bine dispus.) Iata însa ca noi, ageamii, avem ce arata. Înainte de a ne trimite spre Statia de Lansare, Directorul ne-a pus sa filmam ceva; Leon a transmis copia bruta în timp ce ne îndreptam catre naveta. Priveste!
Beatriz încerca sa nu priveasca monitoarele, pe care se deŹrulau imagini înfatisând dezastrul din Kalaloch, filmate de cei trei operatori ai lui Brood. Concomitent, pe consola din fata ei apareau diverse comentarii scrise. Pe benzi nu fusese înregistrata nici un fel de lupta. O singura privire îi fu de ajuns pentru a-si da seama ce se punea la cale.
? Vreti sa se creada ca a fost un dezastru provocat de aeroŹstate, rosti ea. Nu merge... trebuie sa fi existat macar unul, în toata Holoviziunea, care sa fi vazut ce s-a întâmplat în realitate. Zvonurile se vor raspândi...
Expresia dispretuitoare întiparita pe figura lui Brood o facu sa amuteasca si îi aminti de Flattery. Capitanul semana mult cu Directorul: nas subtire, sprâncene negre si arcuite, aceeasi tenŹdinta de a da capul pe spate pentru a împrumuta privirii o nota de aroganta.
Brood intrase respirând cu greutate si având obrajii rosii de efort, dar acum nu mai parea mânat de graba. O privea pe BeaŹtriz în ochi, cu insistenta, iar acest lucru o stingherea.
? Ai observat, probabil, multe figuri noi prin jur, spuse el. Pun pariu ca n-ai sa recunosti pe nici unul.
Zâmbi, si zâmbetul o facu sa înghete.
? Vrei sa spui ca toate echipele au fost... înlocuite?
? Ce sa-i faci? Multi oameni cauta astazi de lucru, si sunt dispusi sa faca orice pentru a putea practica o meserie.
? Meseria noastra este sa transmitem stiri si sa spunem adeŹvarul...
Hohotele lui o întrerupsera:
? Meseria ta a fost sa transmiti stiri si sa spui adevarul. Meseria noastra este sa pastram ordinea... si, daca deformarea adevarului ne permite sa o pastram, atunci îl vom deforma. În felul acesta, oamenii vor fi mai fericiti.
? În felul acesta vor muri oameni, iar tu va trebui sa ucizi fara încetare...
? Priveste acolo, porunci el, facând semn spre Leon. Uite ceva ce va fi transmis diseara. Nu este o imagine mult mai frumoasa decât cea pe care crezi ca ai vazut-o tu?
Pe consola ei aparu:
"Titlu: Locuitorii Kalalochului si-au parasit casele în urma exploziilor unor aerostate. Satul a fost pe jumatate distrus.
Imagine ecranul unu: salvarea unei batrâne dintre ruinele fumegânde ale unui ansamblu de locuinte: ŤNu-ti face griji, maŹmaie, acum totul este în regula.ť
Comentariu: ŤFortele de Securitate ale Vashonului au salŹvat-o pe aceasta batrâna din focul care îi cuprinsese casa. NuŹmarul victimelor se ridica la peste o mie. Autoritatile estimeaza ca aproximativ cincisprezece mii de persoane vor ramâne fara adapost la noapte; multi dintre ei au suferit arsuri grave.ť
Imagine ecranul doi: echipe de securitate alaturi de grupuri de cetateni repara zidul Zonei de Protectie. În planul doi se zaresc cirezi de animale.
Comentariu: ŤÎntre timp, mii de vite ratacesc între Zona de Protectie ? de unde au iesit, prin spartura în zid ? si incendiile care pustiesc periferia satului. Autoritatile spera sa recupereze în cea mai mare parte ? daca nu integral ? animalele, inclusiv sinŹgura pereche de lame reproducatoare.ť
Imagine ecranul trei: focul mistuie casele si curtile satenilor.
Comentariu: ŤExploziile s-au declansat în urma cu peste cinci ore, si anumite parti ale Kalalochului înca mai ard. Târgul de alimente a suferit distrugeri mari, si peste o suta de hoti au fost prinsi si împuscati. Un depozit continând peste saptezeci la suta din rezerva de orez si fasole uscata a sectorului va arde ? dupa parerea specialistilor ? timp de câteva zile. Majoritatea reŹcoltei de anul acesta a fost distrusa de flacari, fum sau apa. Se estimeaza o criza alimentara care va face ravagii printre oaŹmeni.ť"
? Dar... dar nu este nici pe departe adevarat! suiera Beatriz. (Indignarea izbutise sa darâme bariera ridicata de frica.) Flattery a depozitat rezervele de hrana în jurul Zonei de Protectie, în buncare subterane. Nu puteau fi distruse.
? Ssst! facu Brood, zâmbind.
Duse un deget la buze si arata din nou spre monitoare.
Beatriz ura acel zâmbet si-si dorea sa gaseasca o cale de a-l sterge definitiv de pe buzele capitanului.
Leon, singurul redactor dintre cei trei tehnicieni, se încrunta si îsi drese glasul. Chiar si în prezenta lui Brood, nu avea de gând sa se adreseze direct reporteritei. Arata cu degetul spre monitorul patru.
"Imagine ecran patru: portul, ambarcatiuni în flacari, atât cele din rada, cât si cele din golf. Statia de hidrobuze presarata cu cadavre, majoritatea în saci. Camera de filmat executa o baŹleiere de sus a întregii zone.
Comentariu: ŤAutoritatile estimeaza la cinci sute numarul navetistilor ucisi azi de explozie. Hidrobuzele nu au suferit avaŹrii importante si vor functiona conform orarului.ť
Imagine ecran cinci: doua femei cu legitimatii de navetist plâng, tinându-si palmele la urechi. În planul doi, fum si catarge incendiate.
Text: ŤCeva, ca un tunet, ne-a lovit urechile... lucrurile aceŹlea au explodat... Nu stiu ce s-a-ntâmplat cu noi. Toti au murit...ť
Comentariu: ŤDoamna Gratzer si vecina sa sustin ca cel putin doua aerostate de clasa patru au fost atrase de focul din apropierea taberelor de refugiati si au explodat, nimicind o arie de câtiva kilometri patrati în estul Kalalochului. Dick Leach a pierdut trei silozuri pline cu peste.ť
Text: ŤAm pierdut tot venitul nostru de anul acesta, si nici n-am achitat notele de plata pentru utilajele cumparate.ť
Comentariu: ŤVor intra si ei pe lista celor care solicita îmŹprumuturi cu dobânda redusa.ť
Text: ŤChiar si cu un împrumut, tot vom da faliment. Avem nevoie de o subventie.ť
Imagine ecran sase: planul cu cadavrele împrastiate pe chei se îndeparteaza din ce în ce mai mult.
Comentariu: ŤSuferinta acestor navetisti a luat sfârsit. Însa pentru miile de familii ramase fara hrana si adapost, chinul abia începe.ť"
Imaginile de pe cele sase monitoare disparura. Beatriz citi, la consola din fata sa: "Acceptat pentru editare finala, urmeaza sa se precizeze timpul de emisie."
Deci Brood avea dreptate când spunea ca vor efectua transŹmisia.
Frica aproape ca disparuse. Nu o mai apasau decât oboseala si o incredibila tristete.
? Trebuie sa iau legatura cu dr. Macintosh, rosti. Trebuia sa realizez un reportaj despre NMO si instalarea sistemului Bangasser. Am de gând sa ma apuc de treaba.
? Dr. Macintosh stie ca ai sosit, dar este ocupat pâna peste cap. Controlul Curentilor are de facut fata unei crize extrem de grave.
? Atunci lasa-ma sa merg eu acolo.
? Nu, râse el, nu cred ca ar fi indicat. La momentul potrivit, va sosi el aici.
? Ce se va întâmpla cu cei de la bordul complexului?
? Deocamdata nu li se pare nimic suspect. Am fost foarte discreti si... selectivi. La schimbarea turelor, se va observa ca unele ratii de mâncare au ramas neatinse, si vor începe zvonuriŹle. Dar asta se va întâmpla peste câteva ore; pâna atunci, noi vom termina ceea ce avem de facut.
? Si dupa aceea?
El îi raspunse cu un zâmbet si un semi-salut.
? Am sa verific sa vad cum cooperezi. Continua-ti reportaŹjul despre NMO. Leon, mi-a placut montajul. Stii ce ai de facut.
Apoi pleca la fel de repede precum venise.
? Ce ai de facut, Leon? întreba ea.
Leon nici nu raspunse, nici nu zâmbi. Era subtire si avea un ten închis la culoare, la fel ca Brood. Poate ca erau rude.
Îsi facu de lucru la unul dintre bancurile de montaj, întorŹcându-se cu spatele la reporterita. Ramase nemiscat pret de câŹteva clipe, dupa care spuse:
? Facem un reportaj despre Crista Galii. Si unul despre Ben Ozette.
Beatriz îngheta si de-abia reusi sa rosteasca:
? Care sunt titlurile?
? Crista Galii a fost salvata de Fortele de Securitate ale Vashonului.
? Dar Ben?
Barbatul amuti. Degetele sale se plimbara pe deasupra tasŹtelor consolei si Beatriz citi cu ochii ei: "Reporterul Holoviziunii a pierit în explozia provocata de aerostate."
Încerca sa-si potoleasca tremurul mâinilor si al buzelor.
? Este o minciuna, nu-i asa? Ca si restul! Nu-i asa? Nu-i asa?
Fara a se întoarce spre ea, aparent fara a misca vreun muschi, Leon sopti cuvintele atât de încet încât de-abia se facu auzit:
? Nu stiu.




Nu zeii îi limiteaza pe oameni. Oamenii îi limiteaza pe oameni.
? T. Robbins, O enciclopedie literara a erei atomice


? DR. MACINTOSH, striga Spud din spatele Generatorului de Grile, ai avut dreptate. În sectorul acela exista o alta frecventa care influenteaza algele. Priveste!
Micutul Macintosh, asezat în fata uneia dintre consolele care trimiteau informatii catre Generatorul de Grile, ridica priviŹrea. Desi avea o statura impresionanta, lui Macintosh îi placeau locurile înghesuite. Prefera sa se târasca prin tunelele destinate cablurilor si comutatoarelor pentru a ajunge la asa-numitele "evenimente distractive" de la bordul complexului orbital.
Se îndeparta de panoul izolator si ajunse lânga Spud, priŹvind peste umarul acestuia.
? Semnalul a venit dupa ce am eliberat algele din sectorul opt, anunta Soleus. Am avut nevoie de ceva timp pentru a-l identifica si amplifica.
? Observ ca restul algelor se comporta normal, spuse MacinŹtosh. (Îsi plimba ochii peste informatiile însirate lânga imagini.) Daca datele primite sunt corecte, au eliberat cel putin douazeci de cargo-trenuri.
? Într-adevar, încuviinta Spud. În momentul de fata, algele sunt libere si calme. Cu toate acestea, majoritatea navelor au iesit la suprafata, iar Perturbatia meteorologica va ajunge în zona respectiva peste câteva minute. Nu exista magistralge, si nici nu avem posibilitatea sa le dirijam de aici. Daca nu trimitem cât de curând o grila, navele se vor împotmoli.
? Focalizarea este foarte slaba, murmura Macintosh.
Privirea sa îndreptata asupra ecranului parea suficient de intensa pentru a-l putea proiecta chiar în mijlocul pâlcului de alge. Se ridica în picioare si-si plimba degetul pe deasupra buŹzelor subtiri.
? Daca nu eliminam semnalul acela, nu vom fi în stare sa impunem o grila. Cum a evoluat?
Spud trimise graficele pe monitorul lui Mack.
? Se deplaseaza, spuse el.
? Mdah, încuviinta Macintosh. Si actioneaza ca un profeŹsionist. În plus, tine cont ca algele sunt dispuse sa se sacrifice pentru ceea ce se afla acolo.
? Ce crezi ca se întâmpla? O fi vreun experiment genetic de-al Tritonilor?
? Nu, semnalul e prea puternic. Pâlcurile nu pot transmite semnale decât daca au atins un anumit nivel de integritate. În cazul de fata, e ca si cum ai avea un întreg pâlc concentrat într-un volum mai mic decât cel ocupat de trupul tau sau al meu...
? Si se deplaseaza.
? Da, se deplaseaza.
Cazu pe gânduri, mângâindu-si barbia.
? A convins algele sa reziste ? chiar cu riscul de a fi tunse ? celor mai puternice comenzi trimise de noi. Informatiile ne spun ca semnalul creste din ce în ce mai mult în intensitate. Iar pe Flattery îl nelinisteste mai mult acest lucru decât rebeliunea care se desfasoara pe terenul lui. Ce concluzie tragem?
Imitându-i pe Mack, Spud se încrunta cu ochii în ecran si îsi mângâie barbia de parca doar asa ar fi putut obtine raspunsul.
? Cineva controleaza algele, si se comporta ca un pâlc de alge?
Macintosh sari de pe scaun, îl prinse pe Spud de umeri si începu sa-l zgâltâie. Miscarea îi propulsa pe amândoi spre tavan. Asistentul deschise larg ochii si gura.
? Asta e! râse Macintosh. Grila din sectorul opt a fost disŹtrusa de o persoana care se pretinde a fi un pâlc de alge!
Îl lasa pe Spud în pace si se apuca din nou sa cerceteze maruntaiele Generatorului de Grile.
? Cine ar putea fi? întreba Soleus.
? Daca nu ti-ai dat seama pâna acum, ar fi mai bine sa nu afli... deocamdata.
Vocea sa rasunatoare de-abia se auzea peste zgomotele scoaŹse de Generatorul de Grile care mentinea celelalte pâlcuri de alge domestice în stare de functionare.
? Mai mult decât orice, trebuie sa facem rost de un expert în comunicare. (Iesi din spatiul strâmt, si în ochi îi stralucea entuziasmul.) Beatriz Tatoosh! Fii amabil... anunt-o ca avem nevoie de serviciile sale.
Spud arbora un zâmbet larg, plin de subîntelesuri:
? Servicii! Mai bine zi ca vrei...
? Termina! îl întrerupse Mack, zâmbind la rândul lui. Adu-o aici cât mai repede!



Oamenii sunt impresionati puternic de doua lucruri importante: iubirea si frica. În consecinta, se lasa foarte usor condusi atât de cei care le câstiga dragostea, cât si de cei care le inspira teama. Însa, de cele mai multe ori, daca vrei sa manevrezi pe cineva o poti face mult mai eficient si mai simplu inspirându-i teama decât câstigându-i dragostea.
? Machiavelli, Discursuri


SEMNALUL SONOR care avertiza asupra epuizarii rezerŹvei de combustibil izbucni strident, facându-l pe Nevi PaianjeŹnul sa înjure printre dinti. Se apropiasera foarte, foarte mult de fugari, însa nu îndraznea sa riste un contact pâna nu umplea din nou rezervoarele de combustibil.
? Ne vom opri în dreptul acelor resturi, hotarî el, aratând cu degetul. Ai grija ca ecranele de protectie si filtrele sa fie intacte. N-am chef sa ne trezim cu alge în sistemul de aerisire.
Zarisera câteva cargo-trenuri la suprafata, ale caror supraŹvietuitori se straduiau sa curete gurile de admisie. Miscarile lor lente, aproape hipnotice, dovedeau ca fusesera afectati de toxiŹnele algelor. Calatoriile la suprafata oceanului erau periculoase chiar si în mijlocul unor alge intacte. Dimpotriva, magistralgele din adâncuri puteau fi considerate adevarate vase sanguine, proŹtejând navele de turbulenta apei si de resturile de frunze sau alte obiecte rezultate în urma furtunilor.
Zentz încuviinta, apoi se facu palid:
? Dar... dupa ce ne vom opri, va trebui sa ies din hidropter ca sa curat... Algele alea au înnebunit. Nu suntem decât noi doi si...
? Nu suntem decât noi doi, iar unul trebuie sa iasa afara. Din vina ta am ajuns aici, asa ca tu te vei ocupa de curatirea gurilor de admisie.
Expresia de pe figura lui Zentz era exact ceea ce îsi dorea Nevi sa vada: teama. Teama nu de alge sau de ocean, ci de Nevi paianjenul. Aceasta era puterea asasinului: capacitatea de a trezi frica în ceilalti; o putere brutala, primordiala, pe care nici macar Flattery nu o avea la discretie. Directorul trebuia sa poarte masŹca politicianului, ceea ce însemna ca oamenii îsi puneau totusi anumite sperante în el. Nevi nu purta masca si nu dadea nimanui sperante.
? Daca am sa ies ca sa curat gurile de admisie, ai sa ma parasesti în mijlocul algelor.
Nevi îi adresa lui Zentz unul dintre rarele sale zâmbete:
? Ma bucur sa vad ca te gândesti serios la... posibilitatile pe care le am la dispozitie. Dar ti-am promis un rol aparte în aceasta piesa, si înca n-a sosit momentul sa apari pe scena. N-am de gând sa te sacrific aici, de pomana. Eu pretuiesc viata umana la justa ei valoare, domnule Zentz, sper ca ti-ai dat seama. O pretuiesc pentru ceea ce îmi poate oferi, pentru ceea ce pot obtine în schimŹbul ei. Cuvântul "valoare" îi confera, implicit, calitatea de "marŹfa" . Placerea de a ucide nu sta în fruntea listei mele de prioritati, si pe buna dreptate. Oricât de mult mi-ar placea sa te ucid, ca sa scap de prezenta ta enervanta, sunt sigur ca merita sa astept penŹtru a obtine undeva, cândva, un pret bun sau o favoare. Întelegi?
Zentz, nemiscat, privea prin peretele transparent al cabinei. Era palid, parea mult mai gras decât de obicei si-si framânta cu înfrigurare degetele nervoase.
? Tu stii de ce ucid eu? întreba el.
Nevi puse hidropterul sa pluteasca în echilibru pe valurile marunte ale oceanului, într-un loc care i se parea mai putin aglomerat cu resturi ale epavelor. Nu descoperise nici un loc complet liber de frunze. Framântarea care cuprinsese acest pâlc trebuie sa fi fost teribila.
? Da, stiu de ce ucizi. Ca mai toate animalele inferioare omului, ucizi datorita instinctului de conservare. Asta-i menirea ta, si nu poti vedea mai departe de atât. Omori pentru ca ti se porunceste sa faci astfel, pentru ca altcineva a pus la cale un plan, pentru ca daca nu omori vei fi omorât. Acum sper ca sesizezi diferenta dintre noi doi. Eu ma consider un sculptor; un sculptor social. Materia prima este populatia, si o modelez putin câte putin ca sa obtin ceva ce îmi place. Munca mea cere multa migala, dar am timp suficient.
De la tastatura, aduse aparatul în regim de extragere a hiŹdrogenului din apa. Gurile de admisie se înfundara aproape imeŹdiat. Chiar daca Zentz ar fi stat permanent în preajma lor, pentru a le curata, operatia ar fi durat mai mult decât îsi putea permite Nevi. Consulta înca o data indicatorul de combustibil.
Va dura cincisprezece minute, poate chiar douazeci. La naiba!
? Lasa în pace gurile de admisie, spuse el. La nord-vest de aici exista un pâlc de alge salbatice. Mergem acolo, încarcam rezervoarele cu combustibil, si vedem ce informatii mai putem obtine de la Director. Nu-ti fa griji, nu las eu algele sa te omoaŹre. Ar fi o pierdere pentru mine.
Zentz îsi ridica trupul greoi din scaun si îmbraca un costum de scafandru. Fruntea sa se mai descretise un pic.
? Pentru orice eventualitate, spuse el, aratând spre costum. Am auzit niste chestii neplacute despre algele salbatice. Oamenii dispar acolo, fara vreun motiv anume.
Nevi împinse maneta de gaze si ridica hidropterul în aer. Oricât de mult îl dezgusta compania lui Zentz, intentiona sa-l pastreze în viata pâna în momentul în care nu îi va mai fi de folos.
Drumul pâna în sectorul algelor albastre dura zece minute si, în permanenta, avura în fata perturbatia atmosferica din deŹpartare. Un zid gros si negru se ridica la orizont, deasupra oceaŹnului, desi, pâna una-alta, razele sorilor învaluiau totul într-o splendida stralucire.
Asasinul puse hidropterul sa pluteasca la suprafata apei si deschise gurile de admisie, dar consola îl avertiza ca acestea erau în continuare înfundate. Le retrase, le deschise din nou, însa zadarnic.
? Cred ca e cazul sa-ti misti fundul pâna acolo si sa rezolvi problema, rosti el. Ai grija sa nu pierzi timpul. Furtuna se aproŹpie foarte repede.
Zentz mormai ceva de nedeslusit, dar iesi din cabina târsindu-si picioarele si fara a face comentarii. Nevi observa, de la consola, ca Seful Securitatii lasase deschis sasul de acces situat în spate. Chicoti în sinea sa.
Îsi închipuie ca a facut o miscare desteapta. Daca încerc sa ma scufund, voi saborda aparatul, iar daca încerc sa ma ridic în aer, îi voi distruge suprafetele portante.
Nevi cunostea mai multe moduri de rezolvare a acestei proŹbleme, cea mai simpla fiind aceea de a se duce sa închida sasul. Chiar ar fi vrut sa faca asta, pentru a-i da emotii lui Zentz, dar se razgândi. Peste cincisprezece sau douazeci de minute, rezerŹvoarele aveau sa fie pline cu combustibil si, cu putin noroc, hidropterul se va putea înalta deasupra furtunii.
Ceru legatura cu Flattery, si i se raspunse imediat.
? Timpul trece, domnule Nevi, vorbi Directorul. I-ai înŹhatat?
Asasinul fu surprins de calitatea exceptionala a receptiei. Activitatea solara perturba în mod constant transmisiile, iar saŹbotajele nemernicelor Fantome înrautateau si mai mult lucrurile. De obicei si algele distorsionau radiocomunicatiile, dar, de data aceasta, parca o îmbunatatisera.
? Nu, replica el, înca nu i-am prins. Deocamdata ne reaprovizionam cu combustibil si încercam sa ne hotarâm asupra unei strategii decisive. Ne-ati recomandat sa nu ne grabim, ca sa putem prinde cât mai multi rebeli.
? Planul a suferit o modificare. O vreau pe Crista Galii acum. Ai grija sa nu discute cu nimeni. Întelegi?
? Da. Eu si cu...
? La Holojurnalul de seara se va anunta decesul lui Ben Ozette. Nu trebuie sa-l vada nimeni, dar sa mi-l aduci viu. Cu LaPush poti sa faci ce vrei.
? Aveti nevoie de sprijin, acolo?
? Nu, raspunse Flattery. (Parea un pic neatent.) Nu, mi-am luat toate masurile de protectie. Am mobilizat gardienii din port si echipele de respingere a demonilor. Nemernicii aia... sunt atât de multi! Au jefuit târgul si depozitul cu alimente. Am lichidat vreo trei sute, dar continua sa vina. Am dat ordin sa se arunce în aer toate depozitele care pot fi jefuite. Când vor vedea pretioasa lor hrana aruncata peste tot si calcata în picioare, cred ca vor da înapoi. Tu vezi-ti de treaba acolo, eu ma descurc aici. Sa nu mai ceri legatura cu mine decât dupa ce pui mâna pe ei.
Nevi ramase nemiscat câteva clipe, ascultând zgomotul de fond si tiuitul pompelor de extragere a hidrogenului. Vru sa întrerupa legatura, dar ceva îl facu sa sovaie. Zgomotul de fond purta o modulatie, o vibratie pe care n-o mai remarcase pâna acum. Era ca un fel de muzica în surdina, însotita de voci si conversatii de nedeslusit. Ca de la celalalt capat al planetei, auzi vocea lui Flattery repetând mereu si mereu: "Domnule Nevi... domnule Nevi... domnule Nevi..."
Deconecta sistemul de comunicatie si privi în zare, spre cortina neagra de nori. Valurile devenisera mai violente, iar vânŹtul începuse sa sufle, împingând hidropterul departe de centrul lagunei, catre marginea interioara a pâlcului de alge. Arunca o privire asupra indicatoarelor de combustibil si vazu, cu satisfacŹtie, ca rezervoarele erau aproape pline. Însa îl îngrijora faptul ca nu înceta sa-si auda numele îngânat ca o melodie, desi întrerupŹsese legatura radio.
Rezervoarele se umplura, asa încât opri pompele si trimise un semnal sonor catre Zentz înainte de a retrage gurile de admiŹsie. Le auzi scotând un zgomot sec la intrarea în carena, însa Seful Securitatii întârzia sa apara.
Apa este curata, îsi spuse. Zentz ar fi trebuit sa destupe gurile de admisie si sa urce imediat la bord.
Lansa înca o data semnalul sonor... si înca o data... dar nimeni nu îi raspunse. Sasul din spate ramasese deschis. Îsi auzi numele pronuntat din ce în ce mai tare, însotit de multe alte voci învalmasite. I se facu pielea de gaina pe brate, st trase siguranta pistolului-laser înainte de a parasi cabina.
Simti un gust metalic pe limba, un gust pe care ceilalti îl numeau "frica". Scuipa saliva pe punte, dar nu reusi sa scape de acea neplacuta senzatie.




Constiinta se manifesta fara putinta de tagada în om. Într-o scurta clipa de iluminare, acesta întelege ca ea are o dimensiune cosmica si, în consecinta, este auŹreolata de o prelungire infinita în spatiu si timp.
? Pierre Teilhard de Chardin, Imn închinat Universului


IMENSITATEA ADULMECA NECAZUL ca pe o mare perturbatie venind dinspre pâlcurile îndepartate. Fragmentele de frunze îi spuneau ca avusese loc o lupta. Curentii se schimbasera fara veste, fara a mai reveni la normal, aducând arome ciudate de frica si, în acelasi timp, de extaz.
Slaba adiere de moarte adusa de curenti mirosea a om, nu a alge.
Poate ca cel care a taiat pâna acum a fost, la rândul lui, taiat.
Întinse frunzele spre larg, dar nu reusi sa realizeze contactul cu pâlcul vecin. Frunzele sfâsiate aduceau doar fragmentele unor mesaje. Bucati disparate, nu Unitatea cautata de Imensitate, nu "limbajul" pe care oamenii îl ascundeau celorlalte creaturi.
Apoi percepu oamenii. Intrara în Imensitate de sus, ca aeroŹstatele, aducând visuri incomplete din pâlcul de alaturi.
Într-adevar, Sfintia Sa se afla din nou printre alge. Prin prezenta ei, pâlcul prizonier de alaturi îsi capata libertatea. Cu cinci cicluri în urma, acelasi pâlc fusese obligat sa o predea în mâinile calaului Flattery.
Cine sunt ceilalti care vin acum spre mine?
Putini oameni îndrazneau sa pescuiasca în afara grilei stabilite. De asemenea, cele câteva Insule organice care alesesera sa pluteasca pe oceanul plin de primejdii al Pandorei ramâneau în curentii domoli indicati de grila. Imensitatea salvase nu o singuŹra data pescari, oameni fugind de teama altor oameni, si Insule. Oamenii nu aratasera fata de semenii lor o compasiune asemaŹnatoare.
Desi erau numite "vântura-lume", Insulele pluteau acum pe trasee previzibile. De acest lucru avea grija Controlul Curentilor, cel care înrobise algele. Totusi, evenimentele geologice din ulŹtimii douazeci si cinci de ani creasera de multe ori perturbatii atmosferice incredibile, si furtunile împinsesera Insulele catre granitele Imensitatii. Aceasta le considera Imensitati ale OmeniŹrii, si întotdeauna le lasase sa treaca nevatamate.
Oamenii venira purtati de creatura lor zburatoare, aruncând bucati de alge în laguna, si Imensitatea întinse un tentacul pentru a-i adulmeca. Mirosurile vorbeau despre teama si moarte. Pentru a afla întreaga poveste, Imensitatea trebuia sa le citeasca tesutuŹrile, bucata cu bucata. Astepta pâna când unul dintre ei termina de aruncat fragmentele de alge. În felul acesta putea capata inŹformatii suplimentare despre pâlcul vecin. Prin miros si atingere, deduse ca omul se numea Oddie Zentz. Îl prinse de talie si-l trase spre marginea lagunei, descoperind ca Oddie Zentz ucisese foarte multi oameni. O furtuna nu facea de obicei atâtea victime câte facuse el.
De când se trezise, Imensitatea încercase aproape tot timpul sa comunice cu celelalte alge si sa fuzioneze cu pâlcuri mai mici. Apropierea era un lucru bun si conferea putere. Nu reusea sa înteleaga de ce unii îsi ucideau semenii; cu siguranta, erau indivizi bolnavi, defecti. Daca nu aveau mila pentru propria lor specie, cu atât mai putin vor avea pentru altele. Imensitatea hotarî ca trebuie sa reactioneze în consecinta.




Noi, Insularii, întelegem curentii si starea de plutiŹre, întelegem ca vremurile se schimba, ca si conditiile atmosferice. Deci, consideram ca e normal sa ne schimŹbam si noi.
? Ward Keel, Jurnale


BEATRIZ stia ca Brood nu avea nici un interes sa-l ucida pe Mack, mai ales daca existau înca legaturi de comunicatie între Statia Orbitala si alte forte de la sol. Însa îsi spuse ca ar fi mai bine sa nu-si dea cu presupusul asupra gândurilor care cuŹtreierau mintea capitanului. Dupa câte îsi dadea ea seama, Brood avea tendinta sa caute scuze pentru deciziile gresite, luând apoi o serie de alte decizii gresite pentru a-si acoperi urmele. Nu putea rezista mult în ritmul acesta, dar era genul de om care, daca stia ca avea sa piara, îi omora pe toti cei din jurul sau.
Se concentra asupra hartii afisate pe panoul cel mare din studio. Era o harta a Pandorei, orientabila, iar la atingerea unei taste putea prezenta în culori fosforescente zonele puternic popuŹlate, si cele în care se practica agricultura, pescuitul sau mineritul, îsi putea da seama, dintr-o privire, unde se aflau fabricile ? atât din adâncuri, cât si de la suprafata ? si comunitatile amarâte care le slujeau. Da, era bine spus: le slujeau.
De-abia astazi, dupa ce echipa ei fusese asasinata, ajunsese sa ia în serios avertismentele lui Ben. Deschizând ochii, îsi dadea seama ca populatia Pandorei devenise una cu lanturile robiei. Foamea ? pe care Directorul o întretinea cu atâta iscusinta! ? îi transformase pe oameni în sclavi. Flattery pusese mâna pe productia de hrana, pe transport si pe mijloacele de propaganda. Beatriz contempla geografia foamei afisata pe ecranul impunator.
Cel mai mare complex de fabrici existent pe planeta era Kalalochul, care hranea burdihanul fara fund al Proiectului Nava Neantului, si aparea pe harta ca un cerc mic, negru, înconjurat de pete albastre si galbene cu forme neregulate. Acele pete reŹprezentau asezarea umana ? cu albastru era marcat centrul Kalalochului, unde toate drumurile duceau ori la statia de hidrobuze, ori la Coada. Oamenii de acolo traiau în blocuri asemanatoare unor baraci sau în ramasitele materialului organic al Insulelor esuate la tarm.
Pata galbena, care o înconjura pe cea albastra, reprezenta taberele de refugiati. Înfometati, fara adapost, prea slabiti pentru a fi capabili sa execute munci grele, ei nu mai aveau nici macar puterea de a se razvrati. Echipele de ordine le dadeau în permaŹnenta târcoale, alegându-i pe norocosii care urmau sa fie dusi cu camioanele ca sa spele strazile, sa scoata pietrele din balega ce avea sa îngrase gradinile Directorului, sau sa culeaga materialele refolosibile din gunoaie. Pentru aceasta, fiecare primea un loc la Coada si câteva firimituri de la centrele de asistenta sociala detiŹnute de Flattery. Chiar si pietele particulare erau prelungiri ale acestor centre ? vânzatorii de pe piata neagra dispareau cu o înfioratoare regularitate.
Kalalochul includea golful si Statia de Lansare, platforma fabricii, satul, Zona de Protectie si pe toti aceia care se îngheŹsuiau în interiorul perimetrului pentru a nu fi atacati de demonii Pandorei.
În afara acestei pete, Beatriz observa alte asezari similare, plasate de-a lungul tarmului. La periferia lor se aflau tabere de oameni fara adapost, comunitati agricole si sate de pescari. CoŹmandourile Securitatii îi împuscau pe cei ce furau din ferme, sau pe satenii care detineau în mod ilegal sere si gradini acoperite. Pescarii care îndrazneau sa întinda navodul fara a avea permis aveau si ei aceeasi soarta. Ben îi vorbise despre toate acestea, dar ea, desi capatase nenumarate dovezi, preferase sa închida ochii. Mânca bine si primea cu regularitate cupoane pentru hraŹna; de aceea, simtindu-se oarecum vinovata pentru ca în jurul ei era atâta foamete, dorise sa creada ceea ce îi îndrugase Flattery despre faptul ca productia aducea noi locuri de munca, iar acesŹtea, la rândul lor, aduceau hrana pentru oameni.
Timp de aproape doi ani, realizase reportaje despre cei care ofereau locuri de munca si despre cei care le primeau. Aproape ca uitase cum e sa umbli pe strazile murdare ale foamei.
În ultima vreme, locurile de munca nu s-au înmultit. Însa este cert ca numarul pandoranilor a scazut semnificativ.
Acum se afla pe orbita, deasupra acelor realitati, prizoniera în mâinile unor asasini. Nu avea nici un as în mâneca, în schimb avea toate motivele sa se teama.




Dar daca se întâmpla o nenorocire, vei da viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vânataie pentru vânataie.
? Cartea crestina a mortilor


BOGGS AVEA DOUAZECI DE ANI si nu-si aducea aminŹte sa fi existat macar o zi în viata sa în care sa nu fi suferit de foame. Însa simtea ca ziua aceasta era altfel decât celelalte. Se trezise pe pamântul gol, fara dureri în oase, si când se scarpinase în cap îi cazusera suvite întregi de par. Acest lucru ? stia foarte bine ? era nu foamea, ci sfârsitul ei. Privi spre siluetele ofilite si nemiscate ale familiei sale strânsa la adapostul unui urias boloŹvan. Astazi va pleca sa le aduca de mâncare. Daca va reusi, foarte bine; daca va fi omorât, iarasi bine, pentru ca oricum nu mai avea mult de trait.
Boggs mostenise caracteristicile tatalui sau: buza spintecata, o gaura mare în loc de nas, si picioare butucanoase. Fratii sai avusesera aceleasi defecte, însa doar doi izbutisera sa supraŹvietuiasca. Îi murise si tatal. Ca si Boggs, toata familia cunoscuŹse, înca de la nastere, foamea apriga si dusmanoasa. În primele zile ale vietii, gura sa deformata transformase alaptarea într-o operatie zgomotoasa si aproape inutila, majoritatea laptelui supt scurgându-i-se pe barbie. Mama încerca sa salveze cu degetele ceea ce se mai putea salva, oprind dâra de lapte si directionând-o din nou spre buze. Mai târziu facuse de nenumarate ori acelasi lucru pentru ceilalti copii.
Cu o saptamâna în urma, când nu mai gasisera nici macar gândaci ca sa manânce, o privise încercând sa-si alapteze copilul de zece ani. Dar laptele îi secase de doi ani, si fratele mai mic al lui Boggs murise în chinurile foamei, strângându-si în pumni firele de par roscat.
Îsi coborî ochii asupra propriilor suvite roscate dintre degeŹte, pe care le arunca apoi cu o miscare vlaguita.
? Mama, spuse el, am sa iau firul si am sa va aduc peste bun ca sa mâncati.
? Nu, n-ai sa pleci. (Vocea ei era uscata, ragusita, si de-abia se auzea de sub umbra bolovanului.) N-ai permis pentru pescuit. Au sa-ti confiste firul si au sa te omoare.
Tatal sau îi implorase mereu pe securisti sa îi dea voie sa pescuiasca. În fiecare zi se acordau permise temporare, si puteai plati cu o parte din pestele prins. Dar Directorul nu elibera decât un numar fix de permise. "Trebuie sa protejam pestele", spunea el. "Altfel, oamenii au sa pescuiasca întreaga resursa si dupa aceea nimeni nu va mai avea ce mânca."
Protejarea pestelui, pufni Boggs cu dispret. Privi firul maŹsurat pe glezna mamei: zece metri de fibra sintetica si doua cârŹlige stralucitoare. Avusese si momeala, dar o mâncasera acum doua saptamâni
Se târî în patru labe pâna lânga ea, pentru a o privi drept în ochi. Femeia avea orbite largi si globi oculari bulbucati. În ultiŹma vreme, o pelicula subtire încetosa albastrul frumos al irisilor. Boggs îsi plimba din nou degetele prin par si îi arata smocurile desprinse.
? Cred ca stii ce înseamna asta, rosti el. (Efortul de a se târî îl epuizase, dar nu se dadu batut si continua.) Nu mai am mult de trait. (O mângâie pe cap si mâna i se umplu iar de fire.) Si tu esti în aceeasi situatie. Priveste.
Desi nu mai era nevoie, ochii ei încetosati coborâra asupra dovezii dintre degetele fiului. Apoi încuviinta, îsi apropie geŹnunchiul de sânii flescaiti, si nu spuse decât:
? Ia-l.
Boggs, cu miscari stângace, desfacu firul din jurul gleznei femeii si se îndeparta cu greu de bolovan. Peste tot în jurul sau, oameni sarmani ieseau din gropi, de sub darâmaturi si zdrente. Ici si colo, un firicel de fum îndraznea sa se înalte prin aer.
Gasi bastonul, se ridica anevoie si porni sontâc-sontâc spre tarm, printre gunoaie si muribunzi. Fu foarte mirat sa descopere ca trupul i se umezise de sudoare. Îsi închipuise ca era prea slab si uscat pentru ca acest lucru sa se mai întâmple. Desi rece la început, transpiratia se încalzi în urma efortului.
Un dig micut spargea valurile golfului. Era un amestec de piatra topita, lung de douazeci de metri si lat de cinci sau sase. Câteva valuri mai înalte lovira din lateral piatra neagra, udându-i leoarca pe cei doisprezece pescari cu permis, care îsi înfundara capetele între umeri. Lui Boggs îi trebuira treizeci de minute pentru a parcurge cei o suta de metri dintre bolovanul sub care îsi gasise culcus si baza digului. Vederea îi slabise considerabil, dar îsi plimba totusi ochii în jur, încercând sa descopere prezenta vreunei patrule de securitate.
? Patrulele care alunga demonii, murmura el.
Securitatea Vashonului trimitea în mod regulat patrule în taberele de refugiati. Scopul lor declarat era acela de a proteja oamenii împotriva Glugilor Nemiloase si, în ultima vreme, împoŹtriva roiurilor de Tentacule Nervoase care dadeau navala dinspre sud. Boggs se înfiora. Vazuse de curând Tentaculele Nervoase atacând câtiva oameni, intrându-le prin ochi, ajungând pâna la creier si depunându-si acolo ouale dezgustatoare. Îsi închipuise ca familia aceea slabita de foame nu va fi în stare sa urle, dar se înselase. Nu fusese deloc o priveliste placuta, iar patrulele steriŹlizasera pe îndelete zona.
Însa adevaratul motiv pentru care echipele de securitate paŹtrulau regiunea din preajma tarmului nu mai constituia pentru nimeni un secret. Misiunea lor era aceea de a-i împiedica pe oameni sa se ajute între ei cu mâncare. Directorul spunea ca economia Pandorei era serios amenintata de vânzarea la negru a unor cantitati impresionante de peste. Boggs nu vazuse nicaieri cantitati impresionante de peste; de fapt, nu vazuse nicaieri semŹne ca Pandora ar fi avut o economie. Auzise cuvântul acesta la micul radioreceptor al mamei sale, dar pentru el nu era decât un cuvânt si nimic altceva.
Un rug fumega undeva spre stânga: trei gramajoare de manŹgal pe o dala din piatra situata cu foarte putin deasupra semnului lasat de flux. Saracii nu puteau aduna suficient combustibil nici macar pentru a-si incinera mortii. Când se adunau mai multe cadavre, gardienii se distrau arzându-le cu aruncatoarele de flaŹcari. Ziceau ca se antreneaza pentru întâlnirile cu Tentaculele Nervoase.
Cineva statea de cealalta parte a dalei, pazind rugul. AproŹpiindu-se, Boggs îsi dadu seama ca era Silva. Se opri si-si tinu rasuflarea. Silva era cam de aceeasi vârsta cu el, iar oamenii susoteau ca-si ucisese surorile mai tinere si fratele în timp ce dormeau. Nu se gasise nimeni s-o pedepseasca, si o lasasera sa aprinda acel foc nevolnic pentru a-si arde mortii. Boggs spera ca fata sa nu-l vada. Avea nevoie disperata de momeala, dar nu se simtea în stare sa lupte pentru ea.
Se lasa în patru labe, târându-se apoi spre marginea dalei, întinse mâna si pipai printre pietre pâna dadu peste ceva care nu semana a piatra. Smuci o data... si înca o data, mai tare... reusi sa desprinda o bucatica... era fierbinte si cojita pe o parte, rece pe cealalta. Nu avu curajul sa priveasca. Apuca bastonul si se grabi sa dispara. Silva nu-i remarcase prezenta.
? Am sa-i aduc un peste, îsi promise el. Am sa prind peste pentru mama si pentru fratii mei, dar am sa-i dau si Silvei unul.
Gardienii nu se vedeau nicaieri.
Au trecut deja. Au trecut deja, au terminat de verificat perŹmisele si acum sunt pe coasta, cautând depozite secrete printre bolovani.
Se aseza ceva mai departe de ceilalti pescari. Acestia l-ar fi putut pârî, pentru ca încerca sa ia din ceea ce li se cuvenea lor. Ba chiar i-ar putea fura pestele si firul, batându-l asa cum îl batusera pe tatal sau mai demult...
Numai ca vor astepta sa prind primul peste. Eu asa as face, daca as fi în locul lor.
Gasi un loc mai discret si se ghemui acolo, la adapostul digului, pentru a nu fi vazut de pe tarm. Lega o piatra de capatul firului si prinse în cârlige bucatele din carnea arsa pe care o strângea în pumn.
Este momeala, îsi repeta în gând, nimic altceva decât moŹmeala.
Nu avea suficienta vigoare pentru a arunca firul prea deparŹte, astfel încât îl lansa la aproape sase metri de piatra digului, lasând piatra sa se aseze pe fundul apei. Se vazu nevoit sa deruŹleze aproape întreg firul, deoarece adâncimea era destul de mare. Se puse pe asteptat, tragând usor, când si când, pentru a vedea daca nu se prinsese ceva. Momeala era suficienta pentru doua, poate chiar trei aruncari.
? Ai permis, baiete?
Vocea hodorogita care îi rasuna în ceafa îl facu sa tresara, dar era prea slabit pentru a se misca. Nu spuse nimic.
? Ai venit cam târzior pentru cineva care a reusit sa puna mâna pe un permis. Stii, e valabil o singura zi si ar fi pacat sa-l irosesti.
Individul se apropie de ascunzatoarea lui Boggs, si pasii sai dislocara câteva pietricele. Era un barbat batrân, slab si palid, complet chel, cu un smoc de barba sub buza inferioara, cu pielea capului descuamata si fata acoperita de bube.
? Si eu pescuiesc ilegal, rosti el. Mi-am zis ca asta-i ultima mea sansa. Tu?
? Si eu la fel.
Batrânul se apleca deasupra lui Boggs, pipai momeala cu degetul, apoi mormai:
? Si eu la fel.
Vocea sa era mai mult decât conspirativa. Prin ea razbatea rusinea.
Firul lui Boggs se întinse brusc, smucind puternic. Baiatul simti ca-i ies bratele din încheieturi.
? Ai prins unul, pustiule. (De emotie, ridica vocea si-si umeŹzi buzele crapate.) Ai prins unul, pustiule. Stai asa, sa te ajut...
? Nu!
Boggs scoase afara aproximativ un metru din fir, înfasurânŹdu-l în jurul încheieturii:
? Nu, este al meu!
Captura era mare si puternica, nu avea nevoie sa iasa la suprafata pentru a se zbate. Însa baiatul îsi propti picioarele butucanoase sub un bolovan, îsi încorda spinarea si începu sa scurteze firul putin câte putin. Mai avea înca doi metri de scos, dar nu vedea aproape nimic din cauza petelor negre care îi danŹsau prin fata ochilor. Deodata, batrânul icni surprins si se cara în graba de lânga el. Boggs mai avea câtiva centimetri pâna sa scoata prada din apa, însa descoperi ca firul ramas i se încolaŹceste în jurul ambelor antebrate.
O forma întunecata sparse suprafata apei, se întinse spre el si-l prinse puternic de glezne. "Captura" era un om.
? Ai prins pestele cel mare, baiete! râse omul rasarit din apa. Arata-mi permisul.
? Esti... esti?...
? Daca sunt gardian? (Îl trase pe Boggs din ce în ce mai aproape de el, zdrelindu-i fesele descarnate pe pietre.) Da, ai ghicit. Hai, îmi arati permisul?
Gardianul îl trase pe baiat pâna ajunsera sa se priveasca în ochi. Boggs reusi sa distinga mustiucul dispozitivului de aproŹvizionare cu oxigen si suvite de par negru lipte de fruntea bomŹbata.
? Înteleg ca n-ai permis. (Îl prinse pe Boggs de umeri si începu sa-l zgâltâie. Oasele tânarului zdranganira ca cele ale unui schelet.) Ai sau n-ai?
? Nu, nu... eu...
? Furi mâncarea de la gura oamenilor, asa-i? Crezi ca ai dreptul sa hotarasti cine sa traiasca si cine nu? Doar Directorul are acest drept. Ei bine, hai sa-ti arat pe unde se plimba pestii cei mari.
Acestea fiind zise, gardianul îsi aseza mustiucul între buze, prinse încheieturile baiatului si se rostogoli cu el în apa.
Boggs tusi o data, gâdilat de lichidul sarat care îi intrase în nas, îsi simti plamânii invadati, apoi intra în chinurile mortii prin sufocare. Nu mai vedea decât lumina de deasupra si bulele de aer ce îi ieseau din gura si se ridicau într-acolo, ca o tulpina tânjind sa atinga floarea.




Cu sabia întelepciunii ucide îndoiala din inima ta, caci e nascuta din ignoranta. Armonizeaza-te cu întreŹgul, fii una cu el, si înalta-te, razboinicule, înalta-te.
? Conversatii zavatane cu Avata, înteleptul Queets Twisp


TWISP SI MOISE adunara în boccele sporii celor doua aerostate eliberate si urcara din nou pantele spre mânastire. În ultima vreme, înteleptul petrecuse destul de putin timp în comŹpania calugarilor, însa acestia nu erau oameni suspiciosi si se obisnuisera cu venirile si plecarile sale. Putini dintre ei stiau ca Twisp se alaturase Fantomelor; dar chiar daca ar fi stiut si altii, cu siguranta ca nu l-ar fi dezaprobat.
Experienta îi spunea ca macelul din vale nu va ajunge pâna la ei. Îsi dadu mantia pe spate si, suflecându-si mânecile, se lasa inundat de razele sorilor. Macar în aceste câteva ore, vroia sa se bucure de natura, sa uite codurile, si mesajele, si celelalte aspecŹte secrete ale vietii sale. Poate chiar azi va fi pus sa ia o decizie cruciala sau sa rosteasca ordinul care va aduce schimbarea siŹtuatiei pe Pandora. Pâna atunci însa, dorea sa simta caldura soŹlara si mângâierea delicata a adierilor ce veneau dinspre vârful muntelui.
Operatia de strângere a sporilor fusese destul de anevoioasa. Transpirasera, si pulberea fina li se lipise de pielea fierbinte. Sufletul lui Avata, legat de praful albastrui, îi patrunse prin pori. Trupul lui Twisp înainta pe carare fara a lua în seama felul în care mintea alerga prin magistralgele trecutului.
Cel care stapâneste prezentul, stapâneste viitorul, îi spuse 0 voce pe care nu o auzi decât cu mintea. Iar cel care stapâneste trecutul, de asemenea stapâneste viitorul.
Era o fraza citita în cronici, însa o mai auzise si înainte, rostita de gura invizibila a algelor.
Avata stapâneste trecutul, gândi el. Cunoaste drumul parŹcurs de omenire, ne cunoaste istoria genetica. Cu ajutorul sau ne putem îndrepta spre un viitor minunat.
Îsi privea pasii asezându-se automat, pe rând, unul în fata celuilalt. Trecu peste pietre ascutite, ocoli o Aripa Plata, si facu toate acestea fara implicarea a ceea ce majoritatea oamenilor numeau "minte". Se simtea ca o fiinta care privea o alta fiinta, dar din interior.
Distractie ieftina, zâmbi el.
În spate, Moise îngâna un cântecel pe care Twisp nu-l mai auzise. Oare pe ce meleaguri calatorea mintea tânarului calugar, de aducea o asemenea melodie? Avea prea mult respect pentru reveria celuilalt pentru a-l întrerupe cu o asemenea întrebare insignifianta.
Fiecare contact cu algele sau cu sporii îl purtase pe Twisp din ce în ce mai adânc în detaliile omenirii si în propriul sau trecut într-adevar, pierderea fiintei iubite continua sa-l doara, chiar daca era retraita dupa multi ani, în memorie. Majoritatea amintirilor i se pareau placute, ca aceea în care supsese pentru prima oara de la sânul mamei, simtind gustul dulce al laptelui, vocea dragastoasa, si inima ei care batea precum valurile în tarmul Insulei.
Algele îl dusesera de doua ori mai departe decât atât, în trecutul stramosilor sai, în chiar neantul din care luase nastere omenirea. Aceste calatorii erau pentru Twisp mai mult decât o simpla lectie de istorie. Dobândise întelepciune, inspiratie, si o detasare de actiunile meschine ale celor de teapa lui Flattery. Iata motivul pentru care Directorul descurajase, si în final interŹzisese, ritualul algelor.
"Vreti ca odraslele voastre sa va afle cele mai intime secreŹte, dorinte si visuri?" întreba el.
Însa Twisp descoperise în aceste vorbe nu faptul ca algele ar fi periculoase, ci ca paranoia lui Flattery atingea culmi de nebanuit.
Directorul izbutise sa-i convinga pe majoritatea pandoranilor ? mai ales pe cei ce depindeau de el ? sa renunte la ritual. Descoperirea unei neurotoxine produse de alge îi facu pe oaŹmeni si mai prudenti, iar antidotul creat de Flattery câstiga o mare popularitate, întrucât contactul cu algele era practic ineviŹtabil în majoritatea meseriilor traditionale.
Ar putea fi un placebo, îsi spuse Twisp. Mintea oamenilor pateste ceea ce ei îsi închipuie ca va pati.
Ritualul pandoran în care mortii erau încredintati algelor fusese abandonat cu desavârsire. Acum cadavrele treceau prin procesul incinerarii, iar amintirile lor pluteau în voia vântului, alaturi de fumul si cenusa rezultate. Flattery aprecia acest lucru, sustinând ca astfel se pastreaza igiena mediului.
"Trupurile descompuse sunt aduse de valuri la tarm", spuŹnea el. "Dupa ce ca avem plaje înguste, trebuie sa mai suportam si duhoarea mortilor?"
Twisp scutura din cap pentru a si-l alunga din minte pe Flattery, împreuna cu vocea lui nazala si comportamentul aroŹgant. Îsi dorea ca reveria adusa de spori sa îl poarte într-o cu totul alta directie. Îsi propuse sa calatoreasca dus de curentii istoriei îndepartate, pentru a descoperi cum sa înlature foamea si celelalte probleme aduse de Director.
? Dintotdeauna oamenii si-au înrobit semenii, rosti el ca penŹtru sine. O galaxie noua nu presupune neaparat o solutie noua.
Cum scapasera oamenii din trecut de lantul sufocant al foaŹmei?
Prin moarte, îi spuse vocea din minte. Cel suferind era eliŹberat de propria moarte, sau de moartea celui care îl asuprea.
Înteleptul îsi dorea ca pandoranii sa gaseasca o solutie mai buna. Metodele lui Flattery erau: înfometarea, crimele, învrajbiŹrea între frati. Twisp spera ca sporii sa lumineze o alta cale, care sa-i îndeparteze pe toti de Flattery, nu sa-i duca pe urmele lui.
Ce rost are sa ajung ca el? De ce sa înlocuim un asasin înalt cu altul care are brate lungi?
Între timp, el si cu Moise îsi depusera boccelele la picioarele calugarilor din Clanul Aerostatului. Nu simtea nevoia de a partiŹcipa la ritual, pentru ca era purtat deja pe valurile amintirilor aduse de alge. Mintea sa dorea sa se detaseze de susurul vocilor din jur.
Calugarii murmurau rugaciuni si pregateau sporii. Înteleptul rosti o scuza si pleca singur spre pajistea sa preferata. În urma sa, înteleptii treceau prin fata unui sir de zavatani îngenuncheati si puneau pe limba fiecaruia câte un vârf de lingurita din pretioŹsul praf albastru. Ritualul era însotit de bataia tobelor si diverse imnuri: cântece ale celor de pe Pamânt, ale Navigatorilor, ale strabunilor care plutisera secole de-a rândul pe oceanul necrutaŹtor al Pandorei. În momentul în care sporii împrastiati de aeroŹstate îsi faceau efectul, aspirantii reuseau sa comunice cu mortii. Calatoreau înapoi în timp, descoperind amintiri de mult uitate. Unii dintre ei revedeau viata parintilor sau a bunicilor; doar unul sau doi aveau norocul sa se conecteze la memoria cosmica a omenirii, si acestia erau dupa aceea întrebati despre calea spre desavârsirea fiintei.
Înteleptul lasa rapaitul tobelor sa-i reaminteasca de momenŹtul în care fusese martor la trezirea noilor alge. Cu douazeci si cinci de ani în urma pusese piciorul pe primul petic de uscat rasarit din ocean. În acea zi, Twisp si prietenii sai învinsesera gherila lui Gallow si împiedicasera izbucnirea unui razboi civil. În acea zi, celulele de hibernare cazusera de pe orbita în ocean, aducându-i pe Flattery.
Totul se petrecuse pe vârful unui munte care astazi purta numele de "Muntele lui Avata", în onoarea rolului jucat de alge în salvarea societatii pandorane. Atunci, Twisp crezuse ca îsi va gasi sfârsitul în mâinile lui Gallow, Tritonul care conducea gheŹrila. Algele îi proiectasera în minte imaginea unui dulgher barŹbos pe nume Noe. Noe era orb, si-l confundase pe fostul pescar cu nepotul sau, Abimael; îi oferise o prajitura dulce, al carui gust Twisp nu îl uitase nici pâna azi.
"Mergi si citeste istoria", îl îndemnase Noe.
Mai târziu, Twisp se conformase. Noe si acea zi însorita petrecuta pe Munte îi ramasera pentru totdeauna în suflet, ca o amintire stralucitoare si calda.
"Arca noastra cea noua a ajuns la tarm si va ramâne aici de-a pururi", rostise dulgherul. "Oamenii vor iesi din ocean si vor prinde radacini pe uscat,"
De atunci, înteleptul evitase contactul cu algele, consideŹrând ca era de datoria pandoranilor sa rezolve problemele PanŹdorei, si de datoria sa sa si le rezolve pe ale sale. Însa Directorul se amestecase în existenta oamenilor, iar Twisp descoperise ca nu se poate detasa de viata amarâta si de durerile semenilor sai.
Studiase cu râvna, citise în detaliu cronicile si, ca orice Insular, daduse ajutor si adapost celor înfometati. O data cu raspândirea foametei, casa lui Twisp se transformase în doua case, apoi în trei, apoi într-o întreaga asezare. Conflictele avute cu Directorul îi determinasera sa plece spre vârful muntelui si sa cultive, în secret, zonele aride de acolo. Astazi, pe aripile visului declansat de spori, Twisp începea sa înteleaga complexitatea si forta lucrarii sale.
Din lumea lui Noe veni spre el o voce pe care nu se astepŹtase sa o auda vreodata, nici macar în reverie.
? Alunga foamea cu hrana, auzi el. Alunga întunericul cu lumina. Alunga iluzia cu iluminarea.
Era o voce slaba, ca o soapta.
? Abimael, rosti înteleptul. În sfârsit, ai sosit. Cum de m-ai gasit?
? Dupa aroma prajiturii, raspunse Abimael. Si dupa caldura inimii tale generoase.
Twisp se rostogoli prin magistralgele mintii sale, pierzându-l pe Abimael. Fu întâmpinat de frunzele si tentaculele algelor de la periferie, apoi patrunse în mijlocul unui pâlc.
Aerostatul trebuie sa se fi nascut într-un pâlc trecut cu mult de perioada maturitatii, gândi el. E o adevarata minune ca a reusit sa scape de ferastraiele lui Flattery.
? Nu e o minune, înteleptele, ci o iluzie.
Vocea pe care o auzise nu venea din interior. Îl recunoscu pe Moise, se întoarse încet spre el, si de-abia atunci simti mâna tânarului asezata pe bratul sau.
? Si tu calatoresti printre alge, frate?
? Da.
Moise nu îsi miscase nici un moment buzele. Pupilele i se contractau si dilatau spasmodic, iar Twisp era constient ca si ale sale faceau la fel. Mai demult, dupa ce inhalase o portie de spori albastri, se privise într-o oglinda, prabusindu-se în locuri pe care prefera sa nu si le aminteasca.
? Mi le amintesc..., începu tânarul.
Twisp îl întrerupse, acordând atentie doar comentariului reŹferitor la iluzie. Si el vorbea fara a-si misca buzele:
? Ai pomenit cuvântul "iluzie". Ce ti-au spus algele despre iluzie?
? Ca este un limbaj pe care acest aerostat l-a învatat în timp ce se maturiza. A învatat sa raspândeasca iluzia ca pe o holograŹma, înteleptule, daca urmaresti tulpina acestui gând pâna la raŹdacina, vei cunoaste puterea iluziei.
Deodata, Twisp se cufunda în profunzimile propriei minti. Nu, nu în mintea mea, îsi aminti el. În mintea lui Avata.
? Într-adevar, acesta e drumul, îl dezmierda o voce blânda.
Fostul pescar se detasa de trup, se ridica spre înaltimi, privi în urma fara nici o urma de curiozitate, si apoi se avânta spre neant.
Ce este iluzie, ce este real? întreba el.
? Ce este harta? raspunse vocea. Este iluzia, sau realitatea?
Si una, si alta, gândi Twisp. Este reala ? pentru ca poate fi pipaita ? si, în acelasi timp, o iluzie, un simbol, o reprezentare. Harta nu este totuna cu teritoriul pe care-l înfatiseaza.
? Tu, pescarule, daca vrei sa construiesti o barca, ce faci mai întâi?
Desenez un proiect.
? Proiectul nu este barca, dar este real. Este un proiect real. Dar dupa aceea, ce faci?
Pe valurile mintii sale începura sa navigheze amintirile tuŹturor barcilor pe care le construise, si la bordul carora pescuise.
Dupa aceea...
Încerca sa se concentreze, sa-si dea seama încotro vroia sa-l îndrepte Avata.
? Nu te gândi la asta, îl mustra vocea. Ce faci dupa ce desenezi proiectul?
Construiesc un model.
? Într-adevar. Dar nici modelul nu este barca propriu-zisa. Este un model, o iluzie, un simbol; cu toate acestea, este real. Daca ai vrea ca un om sa traiasca într-un anume fel, cum ar trebui sa procedezi?
Sa-i ofer un model? Sa-i arat cum sa se comporte?
? Ar fi posibil.
Sa-i arat harta vietii sale?
? Ar fi posibil.
Urma un moment de tacere, în care Twisp auzi clar freamaŹtul oceanului.
? Dar harta si modelul au o limita fundamentala. Care este aceasta limita?
Înteleptul îsi simti mintea gata-gata sa explodeze. Avata dorea sa-l învete ceva, ceva extrem de important. Daca ar putea întelege...
Dimensiunea!
Fie ca-si daduse intuitiv seama, fie ca raspunsul îi fusese sugerat de alge, efectul fu acelasi.
Dimensiunea! Modelul nu te învata, pentru ca nu poti trai în el. Reprezinta o limitare!
Simti o imensa usurare în suflet.
? Într-adevar, prietene Twisp. Dar daca poti construi o iluŹzie nelimitata ca si viata reala, poti învata de la ea, nu?
Fara veste, se trezi aruncat înapoi în vârtejul amintirilor si vazu vechea Pandora prin ochii unui stramos de-al sau care luptase în Razboiul Clonilor. Zari imensitatea Navei acoperind cerul si auzi mesajul acela final rasunându-i în minte: "Tu esti Sfântul Vid. Uimeste-Ma!" Vocea Navei nu avea monotonia electronica la care se asteptase; fusese placuta, chiar vesela. SeŹmana foarte mult cu vocea lui Avata. Umbra disparu încetul cu încetul si cei doi sori îsi facura din nou aparitia.
? Nava a scapat de povara noastra si a pornit spre Sfântul Vid, murmura el. Pentru a trai la întregul nostru potential, treŹbuie sa învatam cum sa ne eliberam de noi însine.
Mai exista un detaliu care îl deranja. Nu-si dadu seama daca vorbise cu voce tare sau nu, însa Moise îl auzise, cu siguranta:
? Trebuie sa învatam a raspândi iluzia ca pe o vraja. Pentru a captura dusmanul fara a-i face rau este nevoie de o iluzie foarte complexa si delicata.
Undeva în minte i se paru ca aude pe cineva aprobându-l decizia.




Noi, Insularii, întelegem curentii si starea de plutire, întelegem ca vremurile se schimba, ca si conditiile atŹmosferice. Deci, consideram ca e normal sa ne schimbam si noi.
? Ward Keel, Jurnale apocrife


MAI AVEAU O ORA pâna la difuzarea emisiunii de stiri, însa Beatriz era sigura ca tehnicienii lui Brood nu vor izbuti sa puna totul la punct, pentru ca se confruntau cu o problema de transmisie. Desi nu vroiau sa discute cu Beatriz despre acest lucru, reporterita vedea rezultatul pe ecrane. Ori de câte ori erau gata sa transmita catre Pandora, un indicator le spunea ca ceva le bruia semnalul. Cineva parea sa-i corecteze pe editori. Foarte bine! Leon îi comunicase ca scurtul reportaj asupra Nucleului Mental Organic oricum nu avea sa fie trimis spre sol, pentru aprobare.
Îsi aminti de un incident petrecut cu câtiva ani în urma, când Controlul Curentilor se afla înca în adâncuri, într-o cladire tritoniana. Înregistrau una dintre "orele spirituale" ale lui Flattery, o mica discutie cu cetateni ai Pandorei realizata, evident, în scop propagandistic. Pâna în momentul difuzarii, totul decursese perŹfect.
S-a considerat ca algele au intervenit, au bruiat semnalele, au sters rolele...
La gândul acesta, i se zbârli parul de pe ceafa. Îsi aminti cum, în final, se trezisera cu role modificate, cu sincronizarile date peste cap, cu imagini aiurea si comentarii care îl faceau pe Flattery sa arate ca un nebun. Paradoxal, rezultatul se apropia destul de mult de realitate.
Mack si cu mine am introdus foarte multe fibre de alge în acest sistem.
Orice întârziere îi convenea de minune. Avea nevoie de timp pentru a se gândi ce sa spuna în momentul intrarii în emiŹsie. Trebuia sa transmita ceva ce nu aparea în scenariu, însa fara a pune în pericol viata ei sau a celorlalti. Brood îi va permite doar o aparitie simbolica în fata camerelor. În acele câteva clipe, Beatriz trebuia sa rosteasca ceva care sa dea un imbold popuŹlatiei. Majoritatea pandoranilor, chiar si saracii, aveau radio, si dorea ca mesajul sa ajunga pâna acolo. Simtea ca algele trecuŹsera de partea ei, si spera ca aceasta sa nu fie o simpla senzatie nascuta din isterie.
Daca este vorba de o revolutie, cine a pregatit-o? se întreba.
Trecu în revista suspectii: oricare dintre cei care detineau actiuni la "Comertul Tritonian", Fantomele, Insularii deportati, Brood ? care actiona, probabil, la ordinele vreunui sef din SecuŹritatea Vashonului...
Sau zavatanii, îsi spuse, desi stia ca nu asa ar fi procedat ei. Reactia lor în momentele de framântare politica era sa se refuŹgieze în labirinturile subterane sau în vârful muntelui.
Brood este un oportunist. Crimele de la Statia de Lansare au fost o cumplita eroare, dar acum încearca sa profite de pe urma lor. Daca e vorba de o lovitura bine organizata, va astepŹta si va trece de partea învingatorului.
Îsi dadu seama ca Flattery se bucura de foarte putini aliati si de nici un prieten. Toti aveau motive sa-l urasca. Când planeta se pornise împotriva populatiei umane, aparuse în postura de salvator. Apoi se pornise el împotriva oamenilor.
,,Eu sunt PP-ul vostru", le comunicase. "Pot reconstrui luŹmea si va pot salva pe toti. Copiii vostri nu merita oare o viata mai buna?"
De ce l-au crezut?
Experienta de reporter o facu sa gaseasca repede raspunsul. Directorul aparea zilnic la Holoviziune, fie personal, fie într-o serie de emisiuni pe care Beatriz nu o considerase, pâna acum, propagandistica. Realizase si ea câteva emisiuni de acest gen, din care cele mai importante erau optimistele reportaje despre Proiectul Nava Neantului. Oamenii îl credeau pe Director pentru ca acesta nu le dadea ragaz sa gândeasca altfel.
Flattery devenise cel mai teribil demon într-o lume plina de demoni, desi era om. Mai rau, se putea spune despre el ca reŹprezenta standardul uman, pentru ca nu suferise modificari geŹnetice, iar genomul sau nu includea gene de alge. Beatriz stia acum ca pandoranii îl urcasera pe Director acolo unde se afla el acum.
Se amuza ? desi conditia de prizoniera nu se prea potrivea cu aceasta stare ? la gândul ca oamenii capitanului erau incapaŹbili sa trimita semnale curate spre planeta. La urma urmelor, s-ar putea ca Brood sa aiba mare nevoie de ea.
Daca realizez emisiunea dupa scenariul lui, înseamna ca-i dau din nou o mâna de ajutor lui Flattery.
Îsi dadea seama ce anume facuse pentru Director. Nu-l ajuŹtase deloc sa salveze o lume aflata în deruta geologica si sociala. Nu-l ajutase sa le faca un rost Insularilor fara casa, ale caror orase organice se zdrobisera de stâncile noilor continente, si nici sa protejeze asezarile subacvatice tritoniene care se rupsesera ca niste biscuiti în recentele framântari ale scoartei.
Îl ajut sa scape. Nu a construit "Conserva" pentru a exploŹra stele din apropiere. A construit-o ca sa scape de aici. Este barca lui de salvare.
Înjura printre dinti si lovi cu pumnul în consola din fata sa, dar încet... încet... S-ar putea ca în curând sa-i fie de folos. Imaginea reflectata de ecranul negru era a unei femei pe care n-o recunostea. Parul semana, într-adevar, cu al ei: negru, aspru si tuns scurt. Dar ochii holbati, pleoapele congestionate si pata întunecata în care se scaldau o înspaimântara. Nasul i se înrosiŹse, iar pielea era neobisnuit de palida pentru o persoana cu tenul ei închis. Instinctiv, se apleca asupra microfonului, vrând sa o cheme pe Nefertiti. Apoi încremeni. Nefertiti nu-i va mai peria niciodata parul, nu-i va mai sopti la ureche, în timpul numaraŹtoarei inverse: "Esti fantastica, Beatriz. Fa-i sa-ti cada la picioaŹre!"
Cuprinsa de durere si disperare, lovi din nou consola. Leon privi spre ea, dar se reîntoarse la preocuparea lui: aceea de a rezolva problemele de transmisie. Atât el cât si camarazii sai nu erau obisnuiti cu imponderabilitatea si fiecare miscare pe care erau obligati sa o faca îi enerva la culme.
Beatriz era sigura ca daca va respecta scenariul îl va ajuta si pe Brood, iar asa ceva i se parea de-a dreptul inadmisibil. Bine macar ca nu trebuia sa-i suporte prezenta; capitanul supraŹveghea instalarea Nucleului Mental Organic în cripta de la borŹdul Navei Neantului. Dar daca Leon nu va elimina perturbatiile canalului de transmisie, Brood se va întoarce cu o falca-n cer si una-n pamânt, si cine stie ce atrocitati va mai comite.
Micutul Macintosh era un om perfect normal, un clon cu ochi albastri, iar Beatriz era o Insulara aproape normala. UltiŹmele generatii de Insulari scapasera de stigmatul mutatiilor; desi mai scunzi si cu tenul mai închis la culoare, pareau la fel de normali ca si Flattery sau Mack. Nu cu mult timp în urma, înfatisarea influenta decisiv viata oricarui pandoran.
Flattery nu este normal, gândi ea. Mintea lui este o mutatie, o aberatie. Oamenii n-ar trebui sa-si zdrobeasca semenii.
Cunostea cum evoluase sclavia pe Pamânt. Membri ai proŹpriei sale familii suferisera de pe urma înrobirii genetice practiŹcata de Jesus Lewis. Iar Ben avea dreptate când îl acuza pe Director ca-i transformase pe pandorani ? Insulari si Tritoni deoŹpotriva ? în sclavi, si ca înrobirea se accentua pe masura ce oamenii sufereau mai mult de foame.
Ultimii douazeci si cinci de ani adusesera un sir neîntrerupt de dezastre: fundul oceanului se fracturase în lungul unei linii cultivata cu alge, formând prima fâsie de uscat. Îi urmasera multe alte fracturi asemanatoare, toate de-a lungul giganticelor radacini ale pâlcurilor de alge. Cutremurele distrusesera zeci de orase tritoniene si determinasera scufundarea sau esuarea la tarm a majoritatii Insulelor organice. Refugiatii se aglomerasera cu miile pe coastele continentelor, obligati sa supravietuiasca din nou pe pamântul ferm, dupa ce timp de trei sute de ani traisera pe sau sub suprafata oceanului. Flattery nu le usurase viata. Dimpotriva.
"Planeta asta încearca sa ne extermine", îi spusese Mack la prima discutie pe care o avusesera. "Nu e cazul sa-i dam chiar noi o mâna de ajutor."
Însa Mack nu întreprinsese nimic împotriva Directorului. Orele de veghe si chiar cele de somn si le pusese în slujba perfectionarii unui complex orbital care sa le fie tuturor o tramŹbulina spre stele. Ajunsese la conducerea Controlului Curentilor si ramasese singurul expert care ar fi putut deslusi comportaŹmentul misterios al algelor. Întotdeauna avea grija sa-si defiŹneasca prioritatile.
"Avem nevoie de Controlul Curentilor", spusese el. "Algele sunt fascinante, însa realitatea ne obliga sa asiguram securitatea transporturilor; altfel, oamenii vor muri. Impunerea unui control asupra algelor grabeste realizarea acestui Proiect, aduce un conŹfort în viata oameniloirsi garanteaza rezultatele."
Asa vorbise atunci când inventase Generatorul de Grile. Aparatul anula suprematia complexului tritonian care adapostea Controlul Curentilor si oferea posibilitatea ca sistemul de grile sa fie supravegheat de pe orbita. Complexul subacvatic suferise avarii importante, dar pastrase destule echipamente si înca mai instala grile. Cu ajutorul GG-ului, se puteau controla toate ma-gistralgele din emisfera cea mai bogata a Pandorei.
Cu doi ani în urma, la inaugurarea Generatorului de Grile, reporterita se aflase alaturi de Macintosh. Desi fusese coresponŹdentul oficial al Holoviziunii la acel eveniment, Beatriz prefera sa creada ca venise acolo invitata de Mack. Ochii lui albastri capatasera atunci o stralucire deosebita. Purtasera discutii lungi, plutind pe coridoarele Statiei Orbitale si lasându-se prinsi în fileurile de siguranta. Ceea ce începuse ca o nevinovata atingere involuntara a mâinilor se transformase într-o profunda si matura relatie sentimentala.
Sper ca dragostea noastra sa aiba o sansa, gândi ea, si ofta pentru a alunga lacrimile.
Clipirea becului rosu de deasupra usii o lua prin surprindeŹre. În studiouri nu se montau sonerii la intrare, întrucât puteau produce situatii penibile în momentul unor înregistrari; deci, se optase pentru avertizarea luminoasa.
Cineva vrea sa intre.
Zarind teama înflorind cu petale albe pe fata lui Leon, Beatriz îsi dadu seama ca cel ce se afla de partea cealalta a usii nu facea parte din echipa lui Brood.
Este Mack, spera ea. El trebuie sa fie!
? Nu te misca de-aici! porunci Leon. (Îsi desfacu legaturile si îndrepta amenintator degetul spre ea.) Ma ocup eu de el. Peste câteva clipe vei avea textul pe monitor. Replicile sunt standard. Eu voi fi regizorul emisiei, iar tu îmi vei respecta instructiunile cu cea mai mare grija.
Pluti catre usa, îsi puse castile pe urechi si activa sistemul de intercomunicatie.
? Facem înregistrari, anunta el. Nimeni nu are permisiunea sa intre, cu exceptia personalului de specialitate.
Beatriz îsi tinu rasuflarea. Desi încuia usa atunci când înreŹgistra sau transmitea în direct, Holoviziunea încurajase întotdeauŹna existenta unui mic grup de spectatori. Multi dintre muncitorii de la bordul complexului orbital îsi petreceau timpul liber privind activitatea echipelor de tehnicieni, reporteri si regizori. Niciodata nu li se interzisese accesul.
? Sunt Spud Soleus. (Vocea ascutita rasuna si în castile reporteritei, smulgându-i un zâmbet de pe buze.) Controlul CuŹrentilor. Avem o urgenta acolo, iar dr. Macintosh are nevoie sa discute imediat cu Beatriz Tatoosh.
Beatriz simti un val de emotie cuprinzându-i pieptul si sânŹgele navalindu-i în obraji. Palmele continuau sa-i transpire abunŹdent.
? Are de transmis o emisiune în direct. Anunta-i pe dr. MacŹintosh ca va trebui sa astepte.
? Imposibil. Linia noastra de transmisie nu mai functioneaŹza normal si o mare portiune din grila este inoperanta.
? Am primit ordine stricte, spuse Leon. (începea sa fie neŹsigur pe sine.) Poate ca dupa emisiune...
? Dr. Macintosh este comandantul Statiei Orbitale, insista Soleus. A primit ordin direct de la Flattery sa restabileasca grila. Acum. Avem nevoie de linia voastra pentru a putea transmite semnalele, si de experienta lui Beatriz Tatoosh. Tine cont ca releele de putere se afla în Controlul Curentilor si va putem întrerupe toate legaturile.
? Asteapta o clipa, rosti Leon, încercând sa-si potoleasca panica din voce. Sa vad ce pot face.
Decupla intercomul si-si lipi fruntea de perete.
? La naiba! (Izbi plastotelul rece cu fruntea. Trupul sau dadu sa pluteasca înapoi, spre console, însa fu retinut de castile puse pe urechi.) La naiba!
Bravo! gândi Beatriz. Spud îl mintise pe Leon cu privire la relee. Majoritatea ? dar nu si cele ale studioului ? se aflau în Controlul Curentilor, într-adevar. Nimeni nu stia mai bine decât ea, pentru ca participase împreuna cu Mack la amenajarea acesŹtui spatiu. Dar Leon nu-si putea da seama si, în plus, avea si alte probleme pe cap. Nu îndraznea sa ia nici o decizie fara acordul capitanului, dar nu putea lua legatura cu el fara sa alerteze înŹtreaga Statie Orbitala.
Îsi sterse palmele umede de pantaloni, si inima începu sa-i bata salbatic în piept. În ciuda pericolului, savura dilema lui Leon.
Vedea-l-as zvârcolindu-se în chinuri!
Leon apasa butonul intercomului.
? Nimeni nu intra aici pâna nu...
? Putem transmite prin linia voastra fara nici o problema, îl ameninta Spud. Nici macar n-avem nevoie de voi. Dr. MacinŹtosh este seful aici si a spus ca...
Leon lovi butonul, decupla casca si se repezi spre bancul sau de montaj. Nu izbuti sa controleze miscarea si dadu peste ceilalti doi tehnicieni, busculându-i. Pierdura câteva clipe bune pâna sa descurce firele încâlcite. Îsi spusera cuvinte grele, dar în soapta.
Beatriz pluti repede catre usa, porni sistemul de intercomuŹnicatii, apoi conecta casca si o lasa libera sa pluteasca. TehnicieŹnii nu o vazura: actiunea ei durase mai putin de patru secunde.
Instalata din nou la consola, deschise propriul sau canal de intercomunicatii si forma numarul lui Mack. Becurile de avertiŹzare aveau sa clipeasca pe toate consolele. Dupa cum se astepta, Leon aparu imediat în fata ei, cu nasul rosu de furie.
? Ti-am spus sa stai linistita! latra el.
Nu mai semana deloc cu individul linistit de acum câteva momente. Devenise un ofiter de securitate aflat într-o situatie dificila.
? Te-as pocni imediat peste bot, daca n-am avea nevoie de mutra ta dragalasa. Dar tine cont ca exista si o emisiune de rezerŹva, în caz ca nu vrei sa cooperezi. Mai fa o singura prostie si ai sa iesi imediat prin supapa de evacuare a navetei! Ai înteles?
Beatriz îsi reprima zâmbetul. Fraierul o amenintase! CuvinŹtele lui ar fi ramas neauzite daca ea n-ar fi pornit sistemul de intercomunicatii si daca n-ar fi plasat castile la doi pasi de conŹsola sa. Izbuti, fara mari eforturi, sa mimeze teroarea care o cuprinsese de multe ori în aceste ultime ore.
? Am sa fac asa cum spui, rosti ea cu voce tare. (Dar nu prea tare, ca sa nu trezeasca banuieli.) Nu vreau sa mor, ca ceilalti. Am sa fac asa cum spui.
Leon porni spre tovarasii sai, dar înainte sa ajunga la ei se auzi alarma generala: patru semnale lungi, stridente, emise prin sirena din plafon.
Desi speriata de zgomot, reporterita exulta. Recunoscuse imediat ce însemnau cele patru semnale, deoarece participase de câteva ori la exercitiile de pregatire: "Incendiu generalizat în sectorul Controlului Curentilor." Acest sector includea si stuŹdioul Holoviziunii.
În timp ce Leon si ceilalti se framântau ca bezmeticii, întreŹbându-se unul pe celalalt: "Ce naiba se-ntâmpla?" Beatriz sopti încet, neauzit: "Spud, te iubesc."



Puterea, ca orice alta fiinta, va face totul pentru a-si mentine existenta.
? Ward Keel, Jurnale apocrife


PRIMUL LUCRU PE CARE-L VAZU RICO atunci când intra în bucatarie fu silueta nemiscata a Cristei Galii zacând cu ochii deschisi în scaunul de lânga hublou. Stralucirea verde a pupilelor ei pulsa într-un fel cu totul neobisnuit, si Rico îsi dadu seama ca ceea ce vedea ea tinea de o alta lume. Primul sau impuls fu sa fuga si sa închida usa în urma, dar izbuti sa se stapâneasca.
Ben statea întins pe podea, lânga Crista. O tinea strâns de glezna si dadea din picioare precum un copil prins în capcana unui vis urât. Si Rico, la rândul lui, avea impresia ca traieste un cosmar.
? Ben! striga el dar Ben nu raspunse.
Se repezi spre prietenul sau, descoperind ca si ochii acestuia erau larg deschisi. Atât Ben cât si Crista respirau, desi capul fetei statea usor înclinat în fata si scotea un fel de gâlgâit la fiecare trecere a aerului. Rico îsi aminti de avertismentul GrupuŹlui Operativ si nu se atinse de ei.
? La naiba! izbucni el, cautând antidotul în buzunarul de la piept.
Gasi o capsula rosie, de marimea vârfului degetului mic. La un capat avea doua ace învelite într-o membrana de plastic. Desprinse membrana si o arunca pe podea, atent sa nu se întepe.
? La naiba, Ben! Grupul Operativ ti-a zis sa o tii pe fata departe de apa, pentru ca toxina sa nu-si faca efectul.
Doza de antidot, pe care sperase sa nu o foloseasca nicioŹdata, era calculata pentru greutatea trupului sau. Cu o miscare iute, înfipse acele în coapsa lui Ben.
? Continua sa respiri, omule! îl implora el. Nu te opri!
Se întoarse spre Crista Galii, încercând sa-si domoleasca accesul de furie care îi ardea pieptul. Stia ca, de fapt, era mai mult frustrare decât furie, însa carnea sa nu cunostea diferenta.
Daca l-a omorât...
Mintea opri gândul la jumatate.
Din gâtlejul fetei se auzi un geamat stins; sunetul aproape neomenesc trimise un fior de gheata pe spinarea lui Rico.
? Crista? Ma auzi?
Fata reusi sa întoarca palmele în sus, dorind sa arate ca era neajutorata; buzele sale se straduiau sa formeze cuvintele care nu vroiau sa iasa.
? Flattery...
Cuvântul era aproape de neînteles. Crista îsi tinea privirea îndreptata înainte si, cu o miscare halucinant de înceata, sfârsi cu:
? ... medicamente.
? Flattery te-a pus sa înghiti medicamente?
Ea închise pleoapele o data.
? Ti-a dat medicamente pentru ca atingerea ta sa devina fatala? Deci nu algele sunt de vina?
Crista închise din nou pleoapele si încuviinta aproape imŹperceptibil.
Pestele Zburator se zgudui iarasi, trimitându-l pe Rico în partea cealalta a bucatariei. Apoi se înclina într-o parte, obligânŹdu-l pe Holoexpert sa apuce un mâner si sa se lipeasca de perete. Dupa câteva clipe, Elvira reusi sa redreseze aparatul.
Carcasa de metal a hidropterului începu sa scârtâie, ca si cum ar fi fost solicitata de o forta deosebita.
Algele ne vor zdrobi. Au aflat ca ea se afla aici, împreuna cu noi!
Crista era legata asa cum o lasase Ben, uda de sus pâna jos, cu falsa sarcina zacându-i la picioare. Rico se arunca într-un scaun alaturat si-si prinse centurile de siguranta. Dupa o vreme totul se linisti, ca si cum algele avusesera un ultim spasm înainte de a se potoli definitiv.
Verifica starea lui Ben fara a-l atinge. Prietenul sau respira normal, îsi recapatase culoarea, si arata spre fata. Pentru Rico, acesta era un semn bun. Cauta cu grija în buzunarul de la piept al lui Ben si scoase doza de antidot pentru Crista. Însa ea îsi flutura rapid pleoapele într-o miscare ce parea voluntara si ridica foarte putin vârfurile degetelor, ca pentru a-l respinge.
Rico coborî bratul si fluturarea înceta.
Si daca nu e... Gâdiliciul? Grupul Operativ îl avertizase ca antidotul se putea dovedi fatal daca era administrat inutil.
Daca Flattery i-a modificat chimia trupului? Poate ca anŹtidotul o va ucide.
Se simtea tentat sa i-l administreze oricum, dupa ceea ce îi facuse prietenului sau. Nimeni nu va sti, nici macar Ben. Facu un pas catre ea si Crista începu din nou sa-si fluture pleoapele, ridicând degetele ca pentru a-l îndeparta.
Însa Flattery se va bucura. Nimic nu i-ar face mai multa placere decât sa poata spune lumii întregi ca Sfintia Sa Crista Galii a fost ucisa de Fantome.
Ceva ca un fulger patrunse deodata prin hubloul din plaz, iluminându-1, facându-l sa înteleaga ce punea Directorul la cale.
? Desigur, i se adresa el Cristei, asta e! Te-a transformat într-o fiinta toxica pentru ca nimeni sa nu stea în preajma ta. Apoi a facut totul public si a dat vina pe... relatia dintre tine si alge. Am dreptate?
Fata încuviinta înca o data, imperceptibil, si coborî încet pleoapele. Parea mai calma, mai linistita, dar asta nu datorita toxinei.
Hidropterul începu sa se clatine, iar lumina soarelui patrunŹse fara veste în bucatarie. În sfârsit, ajunsesera la suprafata. Elvira urma sa iasa pentru a desfunda gurile de admisie. Crista avea obrazul brazdat de lacrimi si, la fiecare clatinare a aparatuŹlui, scotea un sunet înfundat. Pentru prima oara, Rico îsi dori sa o mângâie, sa o linisteasca. Începea sa-si dea seama cum se folosise Directorul de ea si cât de îngrozitoare trebuie sa fi fost viata ei în Zona de Protectie.
Era o prizoniera misterioasa, dar a transformat-o într-un monstru.
? Ti s-a mai întâmplat vreodata asa ceva... înainte sa iei medicamentele lui Flattery?
Miscându-si ochii, Crista facu semn ca nu.
? Si-a închipuit probabil ca toxina ne va fi fatala iar el, în postura de erou, te va putea aduce înapoi în Zona aratând lumii cât de periculoasa esti. (Introduse, cu grija, flaconul în buzunaŹrul de la piept.) Sau, daca ti-as fi administrat aceasta doza, tu ai fi murit, iar el ar fi trâmbitat în gura mare ca Fantomele te-au ucis. Populatia s-ar fi ridicat imediat împotriva noastra.
Fata clipi un "da" si Rico auzi un geamat dinspre Ben.
? Rico, sunteti în regula? se auzi vocea Elvirei, prin interŹcom.
Ben deschise zadarnic gura ca sa spuna ceva, apoi se dadu batut si încuviinta usor. Crista clatina la rândul ei din cap si izbuti un "D-d-d-aaaa".
? Antidotul a fost destul de eficient, rosti Rico spre interŹcom. N-as putea spune despre ei ca sunt în regula, dar îsi revin încetul cu încetul. Deocamdata nu te poti baza decât pe mine. Vrei sa înoti putin printre valuri?
? Cam asa ceva. Ar fi bine sa preiei tu comenzile.
? Vin imediat.
Se asigura înca o data ca Ben si Crista erau pe drumul cel bun si ca nu puteau pati nimic grav în cazul în care hidropterul ar fi luat-o din nou razna.
? Am sa las intercomul în functiune, le spuse el. AdresaŹti-mi un cuvânt ? sau macar un mârâit ? din când în când. Bine? Ma întorc dupa ce termina Elvira de desfundat gurile de admisie.
Crista ridica vârfurile degetelor si izbuti sa îngaime:
? Algele... fericite.
? Algele sunt fericite? (Îsi desfacu bratele, cu un gest teaŹtral, si continua fara a-si mai ascunde sarcasmul.) Atunci si eu sunt fericit. De unde naiba stii?
În loc sa dea din umeri, ea întoarse palmele în sus.
? Li... ber... tate, spuse, si repeta cuvântul, mai rar: Li... ber... tate.
O privire prin plaz îi fu suficienta pentru a remarca întindeŹrea nesfârsita de alge lenevind sub razele ambilor sori. Cu aproŹximativ un an în urma, Aki, soarele mai îndepartat, începuse sa pulseze. Un nor negru si foarte mare se zarea departe, spre oriŹzont. Din când în când, algele înaltau încet frunzele deasupra valurilor si apoi le lasau sa cada împrastiind stropi.
Ca un copil în baie, îsi spuse el.
Nu vazuse niciodata algele jucându-se astfel.
? Sper ca nu te înseli. Sper din tot sufletul. Asta ne-ar usura foarte mult situatia, si ar da multa bataie de cap celor aflati în slujba lui Flattery.
Rezista, cu greu, tentatiei de a-i bate usurel pe umar.
? O scoatem noi la capat, prietene, rosti catre Ben.
Iesi din bucatarie si se aseza în postul de comanda, contiŹnuând sa vorbeasca în microfonul inîercomului, mai mult pentru sine decât pentru Ben.
? Nu-mi place s-o spun, dar am fost salvati de Controlul Curentilor. Algele ne-au adus aici si au vrut sa rupa cabina pentru a intra. Controlul Curentilor a încercat, probabil, sa resŹtabileasca vechile magistralge, pentru ca algele s-au opus semŹnalelor. Nu-mi dau seama daca s-a ars vreo siguranta sau daca cei de pe orbita le-au eliberat cu buna intentie. Oricum, nu conŹteaza, a fost spre binele nostru.
Îsi plimba din nou privirea peste instrumentele de bord.
? Semnalul acela electric ne-a paradit Navcom-ul. În rest, totul pare perfect. Pentru mai multa siguranta, am închis sisteŹmul de climatizare al bucatariei; cine stie, poate or mai exista si alte conducte fisurate. O sa va cam încalziti, pentru ca stati aproape de motoare. Dar, dupa ce ne vom înalta în aer, va voi muta aici.
Termina verificarea si îsi dadu seama ca, de fapt, nu vor fi în stare sa zboare cu hidropterul decât daca Elvira avea posibiŹlitatea sa repare sistemul hidraulic care deplia suprafetele porŹtante.
Însa pe Ben nu-l intereseaza asta, deocamdata. De fapt, nici pe mine.
? Zi-mi ceva, prietene, orice!
? Rico... în regula.
Desi fusesera pronuntate dureros de încet, cuvintele readuŹsera zâmbetul pe fata lui Rico. Simti, din miscarile aparatului, cum Elvira scotea algele din gurile de admisie. Încerca din nou Navcom-ul, dar degeaba. Sistemul era mort, în difuzoare nu se auzea nici macar zgomotul de fond.
? Vine furtuna, îl anunta pe Ben, si cred c-o sa dam de belea.
Nu-i spuse prietenului sau ca, neputând ridica hidropterul deasupra perturbatiei atmosferice, vor avea serios de furca. Fara Navcom si înconjurati de alge, nici nu vroia sa se gândeasca la necazurile ce se vor napusti asupra lor.




Acela care ameninta mintea sau simbolurile ei, pune în pericol însasi matricea umanitatii.
? Ward Keel, Jurnale apocrife


BEN AUZISE ZGOMOTUL produs de descarcarea balasŹtului, în timp ce mângâia, cu buzele, parul si obrajii Cristei. Îsi aminti gustul sarat al stropilor de apa. Era vorba de o fisura în conducta de racire prin care circula apa obtinuta din ocean si reciclata; nici un motiv de îngrijorare, mai ales ca se îndreptau spre suprafata.
Îsi aminti ca discutau si râdeau când, deodata, partea supeŹrioara a corpului îi amorti. Muschii gâtului nu mai vroiau sa asculte. Încerca sa strige, dar buzele ramasera nemiscate, iar din gâtlej nu iesi nici un sunet. Crista se prabusi fara vlaga în scaun si ar fi cazut la podea daca n-ar fi tinut-o centurile de siguranta. În ochii ei larg deschisi se oglindea groaza, iar irisii verzi se întunecasera într-atât, de ziceai ca devenisera albastri.
O, nu! urla el în sinea sa. O, nu, au avut dreptate!
Încerca sa se ridice, cu miscari rare, spasmodice, dar se prabusi peste fata. Aceasta scoase un strigat sugrumat de dispeŹrare, dar si ea ceda în fata aceleiasi paralizii care îsi înfipsese ghearele în Ben. El avea avantajul unui trup mai masiv, mai musculos, mai greu de învins.
Îndrepta mâinile spre centurile Cristei si le simti ca pe niste bolovani imensi la capatul antebratelor. Putea sa vada si sa auda, dar orice miscare se transforma într-un spasm incontrolabil. În cele din urma aluneca la podea, într-o pozitie din care nu putea zari fata fetei. Cu una dintre mâini o strângea de glezna, simtind ca trupul ei, ca si al lui, era scuturat de convulsii violente. Avea antidotul în buzunar, dar nu-l putea scoate de acolo si în nici un caz nu si-l putea administra.
Rico o sa-si închipuie ca mi-am pierdut mintile, gândi el.
Ramasi fara sprijinul Navcom-ului, nu mai puteau naviga în adâncuri, iar la suprafata vor deveni tinte sigure. Rico va avea oricum foarte mult de furca. Iar acum, îi cazuse si... nebunia asta pe cap.
Elvira ne va scoate de-aici! Cine îi poate face fata?
Gâdiliciul îi cuprinse întreg spatele, raspândindu-se prin umeri si picioare. Era neajutorat, o gramada de carne dominata de spasme. Se simtea tradat. Apoi, brusc, porni într-o calatorie prin mintea Cristei. Rico, bucataria si restul universului se proŹiectara ca niste imagini pe o cortina neagra, printre gândurile si amintirile fetei.
? Ben! striga Rico, si vocea lui veni ca dintr-un hau nesfârsit.
Spuse si altceva, dar Ben nu auzi decât acul capsulei cu antidot înfigându-i-se în coapsa. Desi Gâdiliciul i se plimba liber prin trup, simti mâinile prietenului sau întinzându-i pe podea.
Timpul flutura ca o perdea între el si Rico. O culoare alba, stralucitoare, si detalii din bucatarie se amestecara într-o exploŹzie de lumina care alunga tot întunericul din mintea sa.
Acum întelegea. În memoria Cristei se adunasera o infiniŹtate de amintiri umane. Multe dintre ele trecusera în propriul sau cap, atrase ca de un magnet. Îsi simti mintea ca pe o floare ce-si desfacea minunatele petale sub mângâierea luminii. Dincolo, ca într-un alt plan al realitatii, distingea umbra lui Rico agitându-se încoace si încolo.
Desi auzea si vedea, Ben se detasa de trup si acest lucru îi stârni mai mult curiozitatea decât teama. Îsi aminti de emisiunea speciala pe care o realizase împreuna cu Beatriz, despre oamenii care se întorceau de la granita mortii. Toti descrisesera acelasi sentiment de detasare, aceeasi caldura placuta pe care o simtea si el ? cu exceptia Gâdiliciului. Declarasera ca-si vazusera trupurile de la o oarecare înaltime, urmarisera eforturile medicilor de a-i readuce la viata, si puteau reproduce discutiile purtate în încapere pe parcursul perioadei în care inima lor refuzase sa mai bata. Privisera pe monitor semnalele ce anuntau revenirea la viata, dar cu aceeasi detasare pe care o avusese Ben atunci când se prabusise pe podeaua bucatariei.
Însa el vedea acum folosind trupul si mintea altcuiva. Mintea unui copil plutind la semiadâncime, într-o laguna, si ridicând privirea catre lumina solara. Marginile lagunei erau înconjurate de un halo; dincolo de ea, scaldata de razele sorilor, percepu silueta lui Rico. În jurul sau, aparând din desisul algelor, se zbenŹguiau legendarii înotatori.
Era Crista în copilarie. Ba nu... Ben si Crista în copilarie.
Îsi dadu seama ca Rico era îngrijorat si ar fi vrut sa-i spuna: "Fii linistit, sunt aici!", dar nu reusi.
Fetita atârna de o alga si primea hrana ? bucatele de peste crud ? de la o înotatoare batrâna care venise din adâncuri. Ben, care pâna atunci nu vazuse înotatori, si-i imagina ca pe niste creaturi grotesti, alunecoase, având guri imense, priviri imbecile si cozi de sobolan. Femela era cam de vârsta lui de-acum; branŹhiile desfasurate ca un evantai îi ajungeau pâna la umeri si treŹmurau ciudat. Nu putea ? sau nu vroia ? sa vorbeasca.
De undeva, din spatele haloului, razbatura cuvintele lui Rico:
? Am sa te asez aici ca sa-ti fie cald.
Simti laguna îndepartându-se, o data cu vocea prietenului sau.
? Crista înca traieste. Ben, nu stiu daca ma auzi sau nu, dar am sa te scot de-acolo de unde esti acum. Si tu, si fata asta blestemata, veti fi în regula. Rezista, prietene, aproape am ajuns la suprafata. (Rico parea în pragul isteriei, gata-gata sa izbucŹneasca în lacrimi.) Rezista, si totul va fi bine. (Îl batu usor pe umar si disparu.)
Ben descoperi ca, daca dorea, putea parasi laguna. Îsi imaŹgina un coridor deschizându-se spre el si percepu foarte clar realitatea din bucatarie, din întregul hidropter. Între mintea sa si a Cristei exista o punte de legatura.
Lumina orbitoare care patrunse în încapere si leganarea apaŹratului îi dadura de înteles ca ajunsesera la suprafata. Se întreba daca nu cumva îi sunase ceasul ? era pe deplin constient si incapabil sa traga aer în plamâni. Îsi aminti ca, în ziua masacraŹrii Insulei Guemes, el si cu Rico fusesera pe punctul de a se îneca. Însa acum nu lupta disperat pentru o gura de oxigen. Dimpotriva, se abandonase destinului.
Începu sa-si puna întrebari care în mod normal l-ar fi umŹplut de spaima: muschii respiratori îi vor fi, în cele din urma, paralizati de toxina? Dar muschii inimii? Ce pacat ca Rico nu-l asezase într-o pozitie mai favorabila pentru respiratie! Însa Gâdiliciul disparu.
Antidotul îsi face efectul.
Ar fi vrut sa traverseze din nou puntea spre Crista, dar se simti tras înapoi în hidropter. Descoperi ca se poate rasuci putin, pentru a ajunge într-o pozitie mai comoda. Începea sa-si revina. Ca prin ceata, auzea vocea îngrijorata a lui Rico în sistemul de intercomunicatie.
? Zi-mi ceva, prietene, orice!
Încerca sa scoata un sunet prin gâtlejul uscat si reusi, cu greu:
? Rico... În regula.
Percepu respiratia Cristei, dar fata continua sa zaca nemisŹcata.
Ce i s-a întâmplat?
? Vine furtuna si cred c-o sa dam de belea, anunta Rico.
Ben ar fi vrut sa râda în hohote si sa-i dea replica: "Belea! Atunci, explica-mi si mie cum se numeste situatia în care sunŹtem deja!" Dar nu izbuti sa scoata decât niste grohaieli.




Noul domnitor ajunge inevitabil sa-si nemultumeasŹca supusii. În acest fel, îsi face dusmani din cei pe care i-a înlaturat pentru a ajunge în frunte, dar nu-si poate face prieteni printre cei care I-au ridicat.
? Machiavelli, Principele


SFIDÂND ÎNTREAGA LUME, Directorul renunta la siguŹranta oferita de buncarul sau si iesi sa faca o plimbare la supraŹfata. Nevi si Zentz plecasera în misiune, rebelii cadeau secerati de trupele sale, iar Crista Galii avea sa aduca un sac de necazuri pe capul Fantomelor. Zâmbi larg si îsi întoarse fata catre soare. Îi placeau cerul liber si adierea vântului... cât de departe era acum de susurul imperturbabil din sistemul de climatizare al Bazei Lunare! Momentul ploii de dupa-amiaza se apropia cu pasi repezi. Toti cei care fusesera crescuti în sterilitatea Bazei Lunare si apucasera sa supravietuiasca desigilarii celulelor de hibernare stiau sa aprecieze frumusetile naturii.
Se sprijini de un parapet si privi în vale, dincolo de Zona de Protectie, spre satul naruit si acoperit de fum negru. Flattery purta cea mai rosie jacheta a sa, astfel încât vermina sa-l poata vedea de departe si sa înteleaga ca el era în continuare stapânul. Sa-si dea seama ca Directorului nu-i era teama de rebeliunea lor nenorocita!
Chiar si dupa atâtia ani petrecuti pe Pandora, prezenta celor doi sori i se parea foarte derutanta. Informatiile obtinute în urma studiilor geologice si asupra algelor duceau la concluzia ca astrii rupeau crusta planetei ca pe o coaja de pâine. Dezastre oribile aveau sa devasteze aceasta lume, iar el nu era dispus sa astepte venirea lor.
Marta Ventana, unul dintre curierii sai, se apropie pe druŹmul de sub stânca.
? Informatii despre distrugerea grilei, domnule, spuse ea, agitând un pager.
Flattery facu semn unui gardian, care verifica aparatul si apoi i-l aduse. Îsi trase palaria alba mai mult pe frunte. Era o palarie cu boruri largi, Insulara, purtata pentru a creea o impreŹsie favorabila asupra populatiei; era alba, deoarece Directorul credea ca aceasta culoare îl plasa automat de partea adevarului si a dreptatii. Nu citi imediat rapoartele. Stia ce avea sa descoŹpere acolo: nimic. Iar la acest moment al dupa-amiezii, din cauŹza paturii de nori, cei de la bordul Statiei Orbitale nu puteau vedea sectorul opt.
Pasiunea lui pentru viata în mijlocul naturii nu-l împiedica, totusi, sa-si apere sensibila piele împotriva arsurilor provocate de sori. Doua pete rozalii îi aparusera pe frunte, dar nu încerca sa se scarpine. Medicul sau personal le înlaturase cu nici o luna în urma, dar iata ca aparusera din nou.
Oamenii trebuie sa ma vada, gândi el. Nimic nu poate înŹlocui o aparitie în public bine regizata.
Cele trei garzi de corp pastrau o oarecare distanta, cu inŹstinctele lor pandorane în permanenta treze. Punctul sau de obŹservatie era o stânca de la înaltimea careia putea vedea Zona de Protectie, satul si portul. În spate, singurele zone mai înalte erau ? la multe klick-uri departare ? platourile si pantele în care se adaposteau zavatanii. Multi dintre ei credeau, ca si satenii, în Nava si în posibila ei revenire pe post de mântuitor. Ha! Un Mesia mecanic! Gândul îl facu sa râda, stârnind privirile neduŹmerite ale garzilor de corp.
? Puteti lua loc, domnilor, îi invita el. Dupa cum vedeti, nimic nu ne poate atinge.
? Va cer iertare, domnule Director, spuse Aumock, unul dintre ei. Misiunea mea este sa nu stau niciodata jos atunci când ma aflu în preajma dumneavoastra.
Flattery încuviinta, multumit. Iata unul care-si cunoaste meŹseria!
? Foarte bine, îl lauda el. Îti apreciez devotamentul.
Aumock, un Triton provenind dintr-o familie înstarita, nu zabovi pentru a savura complimentul, ci se întoarse la îndeletniŹcirea sa.
? Prin zona asta nu poti întâlni decât zavatani, rosti Flattery.
? Sunteti sigur ca nu reprezinta un pericol, domnule? repliŹca Aumock.
Era pentru prima oara ? în cele zece luni de serviciu ? când gardianul îsi permitea sa comenteze spusele lui Flattery.
Directorul mormai ceva de neînteles. Avea si el, desigur, niste banuieli în legatura cu acesti zavatani. Numarul lor parea relativ constant, dar fetele erau de fiecare data altele. Doar nu ma considera imbecil! La urma urmelor, era Preot-psihiatru si cunostea la perfectie istoria religiilor oprimate. Nu se simtea în largul sau stiind ca avea în preajma o populatie potential ostila, al carei numar era imposibil de aflat, si care parea sa cunoasca locurile mult mai bine decât gardienii sai.
Zavatanii se înmultesc pe platourile astea. De ce?
Abia în acest moment hotarî sa citeasca ultimele mesaje referitoare la hidropterul Holoviziunii si la ciudata razvratire a celui mai mare pâlc de alge din regiune.
? Deci, Marta, chiar crezi ca se întorc? întreba el.
Curierul sau, o femeie plinuta ale carei forme ieseau în evidenta prin uniforma albastra, îi musca repede buza inferioara înainte de a raspunde. Flattery, care se culcase cu ea o data, îsi aminti ca mângâierile ei fusesera mult mai placute decât înfatiŹsarea. Pe atunci ? cu patru, cinci ani în urma? ? era mai zvelta, începuse cu postul de garda de corp, însa demonstrase o iscuŹsinta deosebita în domeniul electronicii, impresionându-i pe inŹginerii Directorului. Când venise sa ceara transferul, Flattery i-l aprobase pe loc. Reteza astfel din fasa zvonurile si scapa de o situatie care s-ar fi putut dovedi... delicata.
? Nu... nu stiu, raspunse Marta. Senzorul pe care l-am plaŹsat chiar eu pe hidropterul lor functioneaza perfect, iar traiectoŹria indica o revenire la...
? Prostii! izbucni Directorul. Nu sunt idioti. Am insistat sa plasezi senzorul pe sau în persoana ei. Dar tu ai hotarât ? cine ti-o fi permis? ? sa-l pui în cu totul alta parte. Controlul CurenŹtilor mi-a confirmat ca senzorul se afla la bordul unui cargo-tren deteriorat care transporta câteva tone de peste mort.
Savura expresia de perplexitate întiparita pe fata ei. Acum parea mica si palida.
? Mi-a fost frica, se scuza ea. Mi-a fost frica sa o ating.
Îsi coborî capul ca si cum ar fi asteptat securea calaului. Caldura nemiloasa a sorilor marisera petele de sudoare formate la subsuori. Aerul era greu, sufocant, asteptând parca si el sosiŹrea iminentei furtuni.
Flattery retrai momentul acela petrecut împreuna cu ea. Era dupa-amiaza si sudoarea curgea siroaie pe trupurile lor. Fire de par de pe pieptul lui se lipisera pe sânii ei albi si micuti. Pe atunci, Marta nu se temea de el, îl adora, ceea ce usurase mult lucrurile.
La naiba! murmura în sinea sa. Iar ma las purtat de imagiŹnatie.
Îsi îndrepta spinarea. Flattery era cu aproape doua capete mai înalt decât Marta.
? Nu te-am asigurat eu ca totul va fi în regula? rosti el, pe tonul cel mai blând cu putinta.
Ea încuviinta, dar nu îndrazni sa ridice capul.
Directorul era foarte multumit. Daca aceasta femeie, care îl cunostea atât de bine, se temea de Crista si de atingerea ei, rebelii vor fi înspaimântati. Multumita "medicamentelor" administrate zilnic, Crista va face ravagii printre ei, emanând neurotoxina prin toti porii si demonstrând tuturor, mai ales dusmanului, ca zvonuŹrile ? pregatite si raspândite cu foarte multa migala! ? erau adeŹvarate. Probabil ca acum intrase deja în coma. Flattery se îngrijise si de acest aspect, pentru a fi sigur ca fata se va întoarce.
Doar el, Directorul, o mai putea salva. Fantomele se vor trezi curând alaturi de un monstru pe care nu-si puteau permite sa-l pastreze în mijlocul lor.
Chimia face minuni! gândi el, zâmbind.
? Îti înteleg teama, rosti cu voce tare, pentru a o linisti. Important este ca nu ne-am lasat fraieriti de trucul lor naiv. Ce-mi poti spune despre avariile suferite aici?
Amândoi tresarira în acelasi timp, surprinsi de suierul fasŹciculelor laser. Flattery întoarse capul, descoperind ca garzile sale de corp prajisera o pereche de Glugi Nemiloase care se apropiasera din directia pantelor înalte.
? Ma întreb...
Lasa fraza în suspensie. Se întreba daca nu cumva zavatanii antrenau Nemilosi pentru a-i asmuti asupra lui.
? Vreau informatii complete despre locurile în care apar Nemilosii si pozitiile zavatane.
Marta încuviinta si baga mâna în buzunar pentru a scoate un dispozitiv electronic. Miscarea ei atrase o schimbare subtila în atitudinea lui Aumock. Femeia nici nu-si dadu seama ca gura pistolului-laser era îndreptata spre capatâna sa. Introduse codul în maniera ei obisnuita, fara a se grabi.
Flattery stia câte ceva despre zavatani si trecutul lor, dar nu chiar atât de mult pe cât si-ar fi dorit. Erau linistiti, organizati, si gospodareau totul cu cea mai mare eficienta. Daca zvonurile spuneau adevarul, calugarii cultivau în mod ilegal coastele înalte si distribuiau hrana refugiatilor. Directorul n-ar fi apreciat deloc asa ceva, deoarece risca sa piarda una dintre sforile cu care manevra masele. Nu avea suficienti oameni la dispozitie pentru a face doua lucruri în acelasi timp: politie pe miile de kilometri patrati ai regiunilor muntoase, si definitivarea Proiectului Nava Neantului. Proiectul era infinit mai important
Aproba initiativa unuia dintre gardieni de a sari zidul pentru a-i aduce pieile Nemilosilor.
Zavatanii n-au avut noroc. Am sa duc Nemilosii astia la laborator si am sa aflu de unde vin, cu cine au fost, ce au mâncat... totul!
? Ce faci cu raportul ala? întreba.
? Zona de Protectie este în afara oricarui pericol.
Marta apasa cu degetul un loc aflat în spatele urechii, actiŹvând astfel modul receptie al implantului sau.
? Linia de comunicatie este plina de paraziti, nu stiu de ce. Cladirile au suferit avarii minime, de suprafata. Pietrele si ciomegele rebelilor nu se pot compara cu armele noastre. PrizonieŹrii sunt tinuti afara.
Facu o pauza, asteptând alte informatii.
? Vreau rapoarte despre centrala energetica, statia de hidrobuze, si configuratia grilei, ordona Flattery.
Marta trimise iar un cod, apoi expresia figurii ei suferi o modificare, masca imperturbabila fiind acoperita de ridurile neliŹnistii. Se apleca un pic înainte, pe masura ce informatiile vibrau în osul mastoid si erau transmise spre creier, prin intermediul fluidelor si perilor urechii interioare.
? O forta masiva se aduna în jurul centralei energetice, anunŹta ea. Comandoul de securitate care a atacat detasamentul nostru nu a fost lichidat. Tabara de refugiati se afla la mai putin de un kilometru departare. Oamenii de acolo s-au strâns la limita razei de actiune a laserelor si acorda sprijin comandoului rebel.
? Sa declanseze Operatiunea H, latra Directorul. Daca refuŹgiatii nu se retrag, trimiteti fortele aeriene asupra taberei.
Marta pali si mai puternic. Coborî vocea astfel încât garzile de corp sa nu o auda:
? Operatiunea H, domnule? Daca-i bombardati pe asediatori, vor exista martori oculari, care-si vor da seama ca distrugerile n-au fost provocate de aerostate.
? Folositi dirijabile, porunci el. Avem în hangar câteva baŹloane care seamana cu aerostatele. Trimiteti-le sa distruga tabara si o sa ne gândim mai târziu ce facem cu martorii. Vreau sa lichidati comandoul rebel, vreau sa-i lichidati pe toti cei care-i sprijina. Înteles?
Marta încuviinta si degetele sale apasara înfrigurate tastele dispozitivului.
? Hidrobuzele?
? În stare de functionare, domnule. Cursele se efectueaza conform orarului. Pierderile umane sunt importante, însa forta de munca a fost înlocuita. Naveta care a transportat Nucleul Mental Organic a intrat în docul Statiei Orbitale; echipajul nu a mai transmis alte vesti. Controlul Curentilor a încetat sa mai trimita semnale spre algele din sectorul opt. Grila lipseste, dar pâlcurile nu dau semne de agresivitate.
? A încetat?
Flattery regreta acum ca-l mintise pe Macintosh. Fusese sigur ca algele vor ceda în cele din urma, sub loviturile insistenŹte ale biciului electric. Nu-i trecuse nici o data prin minte ca Macintosh va întrerupe transmiterea semnalului.
Idiotul! Oare ce-o fi fost în mintea lui, de le-a dat algelor posibilitatea sa gândeasca? Nu-si da seama câta nevoie avem de magistralge?
Îsi umplu plamânii cu aer, încet, apoi expira la fel de lent.
? Cum se prezinta situatia?
? Au fost distruse câteva nave comerciale, raspunse ea, însa majoritatea au iesit la suprafata si încearca sa remedieze avariile. Furtuna o sa le faca mari necazuri.
? Spune-i lui Macintosh sa refaca grila, altfel am sa rezolv problema asa cum stiu eu. Are o ora la dispozitie.
? Da, domnule.
Flattery se întuneca la fata. Doua explozii si un fulger izŹbucnira în centrul Kalalochului. Facu semn spre una dintre garŹzile de corp.
? Securitatea sa-i interogheze si sa stoarca tot ce poate de la capii rascoalei, desi nu ma astept sa aflu mare lucru. Pe ceilalti, trageti-i în teapa si puneti-i într-un loc unde sa-i vada toata lumea. (Cerceta cu privirea panta abrupta din spatele sau, care ducea spre platourile înalte.) Însirati-i acolo, astfel încât satenii si refugiatii sa stie ce-i asteapta daca se mai razvratesc. Faceti asta cât mai repede!
Cel mai mult îl îngrijorau algele. Raspândise atâtea minciuni referitoare la Crista Galii, încât nici el nu-si mai aducea bine aminte care era de fapt realitatea. Atunci când recomandase ca fata sa fie tinuta departe de apa, se bazase mai mult pe intuitie decât pe informatii concrete. Însa acum îi era limpede ca intuise corect.
Algele sunt capabile sa-i simta prezenta!
? Le-am comunicat celor din Controlul Curentilor ca treŹbuie sa opteze pentru o solutie chirurgicala, spuse Marta. Au o ora la dispozitie sa restabileasca grila prin orice alte mijloace. Le-am explicat ca foarte multe submersibile sunt în pericol de a fi distruse.
? Vom fi obligati sa retezam întregul pâlc?
? Nu. Ca si gloata de oameni, poate fi potolit foarte simplu operând în zona rebela. Coridorul nu va avea flexibilitatea de pâna acum, dar îl vom curata si îl vom face navigabil.
? Dupa ce terminati, sa trimiteti câteva esantioane la laboŹrator, pentru o analiza completa. Aflati motivul pentru care s-au opus semnalelor trimise de Controlul Curentilor, apoi folositi-le ca materie prima pentru obtinerea toxinei.
? În privinta zavatanilor..., începu ea. Am da dovada de diplomatie daca...
? Daca le-am da lor algele taiate? (Pufni cu dezgust.) Lasa-i sa si le culeaga singuri. N-am chef sa particip la erezia lor. În plus, am nevoie de o cantitate cât mai mare de toxina, ca sa le pregatesc Fantomelor o surpriza de proportii.
Marta îsi nota ordinele.
Pentru Flattery era evident ca algele detectasera prezenta Cristei Galii. Cum altfel s-ar putea explica razvratirea împotriva grilei, care avusese loc pe traseul estimat al lui Ozette, dupa ce fugarii scapasera de senzorul Martei?
Au adulmecat-o atunci când senzorul a intrat în contact cu apa oceanului. Zâmbi din nou, multumit ca nu se afla la bordul Pestelui Zburator, dar, mai ales, anticipând ceea ce vor pati Ozette si Fantomele sale.
? Cum stam cu zborurile de supraveghere?
? Perturbatia a ajuns deja în zona, raspunse ea, si exista riscul sa pierdem aparatele de zbor. Avem doua Lacuste dispoŹnibile, dar sunt fragile si au o autonomie limitata. Vreti sa le trimit vreun ordin?
? Sa efectueze zboruri atât cât le permit conditiile atmosfeŹrice. Tare-as vrea sa-i vad pe nemernici la cine au sa apeleze dupa ce vor intra în belea. Nevi îsi va face curând aparitia.
Flattery sesiza fiorul care o cuprinse pe Marta la pomenirea lui Nevi.
De-asta îl folosesc, gândi el. Simpla mentionare a numelui sau aduce rezultate incredibile.
Îi facu Martei semn sa plece, apoi contempla peisajul ? peiŹsajul lui. Wihiurile cu aspect metalic reflectau razele soarelui. Frunzele lor scurte, ca niste pumnale, îsi îndreptau vârfurile spre emisiile ultraviolete venind dinspre Alki. Flattery le aprecia penŹtru tenacitatea lor si pentru protectia pe care o ofereau perimeŹtrului. Semintele acestei specii zacusera adormite pe fundul oceanului, timp de doua secole, asteptând ca uscatul sa se înalte înca o data dintre valuri. Acum se raspândeau destul de repede, îngreunând accesul pradatorilor ? umani sau de alta natura ? în preajma Zonei de Protectie.
Un roi de Dinti Naprasnici sari dintr-un tufis de wihi, înŹdreptându-se spre stânca din spate. Desi se spunea despre ei ca devorau tot ceea ce era mai moale decât piatra, demonii acestia preferau sa evite oamenii. Supravietuisera Perioadei Delirului ascunzându-se la bordul Insulelor organice. Disperarea îi împinŹgea uneori pe satenii saraci sa vâneze Dinti Naprasnici întinzând plase cu ochiuri fine. Foarte riscant! Cu doi ani în urma, chiar în acest loc, un batrân Insular murise în chinuri îngrozitoare, sub ochii Directorului. În capcana nu intrase decât jumatate din roi. Cealalta jumatate asteptase rabdatoare, printre bolovani, venirea batrânului. Apoi i se repezisera la picioare si-l doborâsera. Totul se terminase destul de repede, iar Flattery considera ca atunci primise o lectie. Poruncise ca întregul roi sa fie ars si ramasitele carbonizate sa fie împartite satenilor. O decizie cu caracter poliŹtic, bineînteles! Directorul fusese sigur ca aceste creaturi, care se aparau unele pe altele cu un devotament dus pâna la extrem, puteau fi educate sa-l apere si pe el. Biologul care se ocupa de Sera era un adevarat vrajitor, si câteva roiuri de Dinti Naprasnici aparau acum punctele de acces în buncar. Cel de adineauri facea parte dintre ele, patrulând în preajma potecii care ducea spre platourile înalte. Flattery îi privea adesea, mai ales la apus, când spinarile lor subtiri si roscate absorbeau lumina solara si se agiŹtau printre frunzele argintii ale tufisurilor de wihi.
? Priviti acolo! îl atentiona garda sa de corp.
Flattery zari un Nemilos apropiindu-se de roi. Gardianul îsi regla pistolul-laser pentru o raza de actiune maxima si se pregati sa ocheasca, însa Directorul îi facu semn sa astepte.
Nemilosul parcurse ultimii douazeci de metri efectuând trei salturi fulgeratoare si dadu navala în mijlocul Dintilor, surprinŹzându-i nepregatiti. Însa era prea vlaguit de foame pentru a putea face fata unui grup atât de numeros. Încerca sa înghita câtiva, dar ceilalti se folosira de ragaz si se regrupara. Sub muscaturile lor, Nemilosul se topi precum o gelatina. Flattery zâmbi din nou.
? Minunati, nu-i asa? vorbi el fara a se adresa nimanui. Minunati!
În departare, norii grei ai dupa-amiezii formau un bloc comŹpact deasupra valurilor.




Suntem mai mult decât propriile noastre idei.
? al cincilea Prudence Lon Weygand, doctor-medic, echipajul original, Nava Neantului Pamânteanul


TWISP, ÎNTELEPTUL ZAVATAN, contempla scena în care, sub privirile lui Flattery, Dintii Naprasnici mâncau un NeŹmilos slabit de foame. Imaginile îi aminteau de vremurile de odinioara. Pe atunci, pescar fiind si cutreierând întinderea oceaŹnului, vazuse nu o singura data bancuri de serat devorând câtiva maki de o mie de ori mai mari decât ei. Twisp nutrea un profund respect atât pentru serat, cât si pentru Dintii Naprasnici.
Banditilor! Întotdeauna zâmbea când se gândea la ei. PeniŹsurile lor micute se detasau în momentul împerecherii, lasând în femela sperma si un dop de carne pe care trupul ei îl absorbea imediat. În felul acesta se asigura perpetuarea genetica a primuŹlui venit. Dupa câteva saptamâni, masculului îi crestea un alt penis; însa nu suficient de rapid pentru a se putea împerechea de doua ori în acelasi ciclu.
Pandoranii obisnuiau sa participe la un fel de competitie periculoasa ce consta în a prinde un Dinte Naprasnic si a-i smulŹge penisul. Organele lor reproducatoare erau considerate o adeŹvarata delicatesa; se spunea ca Directorul le mânca fierte si cu garnitura de salata. Nu era usor sa dai peste un singur Dinte Naprasnic. Multi betivi întinsesera mâna dupa ei si se trezisera fara degete.
Cu masca ce le ajungea pâna deasupra nasurilor vigilente, si cu obiceiul lor ca cel putin o jumatate din roi sa stea în permaŹnenta la pânda, micile animale semanau cu o ceata de haiduci. Nu atacau oamenii decât daca erau provocati. Dar, atunci când o faceau, se abandonau unei furii care-ti ridica parul în cap. CurioŹzitatea lui Twisp nu-l împinsese niciodata sa afle care era limita rabdarii lor.
Înteleptul îi admira pentru spiritul lor de grup. Daca vedeai un singur Dinte suferind de foame, însemna ca întregului roi din care facea parte îi era foame. Fantomele declarau ca, atunci când va sosi momentul potrivit, populatia Pandorei va fi precum Dintii Naprasnici.
? Momentul a sosit, murmura Twisp, privindu-l fix pe Flattery.
Soapta sa fu înghitita de vânt. Sporii inhalati îl faceau sa distinga o melodie în rafalele apropiatei furtuni.
Vântul îi trimitea mereu raspuns. De data aceasta suiera un "Daaaa" prelung. De foarte putine ori auzise Twisp "Nuuuu", si numai când se aflase îhtr-o încapere, privind prin fereastra din plaz. Prima oara se întâmplase cu treizeci de ani în urma, când se bucura de compania unei femei pe care n-o putea uita. Vântul avusese dreptate atunci. Dându-si seama ca si acum avea drepŹtate, înteleptul simti tristetea apasându-i umerii largi.
Din Nemilos nu mai ramasese decât scheletul, alb si curat. Dintii Naprasnici stateau acum în doua labe, leganându-si trupuŹrile subtiri, cascând gurile, ridicând nasurile în vânt si lingându-si buzele însângerate.
Twisp îi educa pe calugarii sai pastrând mereu în minte imaginea bancurilor de serat si a roiurilor de Dinti Naprasnici. Ca si Fantomele de pretutindeni, zavatanii puteau forma oricând o armata gata de lupta, gata sa sufere de foame. Cu toate acestea, el îsi dorea cu disperare sa gaseasca o alta solutie.
Întreba vântul:
? Cum sa-i eliberez pe oameni si, în acelasi timp, sa-l salvez pe Flattery?
Un calm nefiresc se abatu asupra aerului fierbinte al dupa a-miezii.
Observase de multe ori ca Directorul crestea anumite roiuri si le elimina pe altele. Rabdarea daduse roade: Twisp cunostea acum toate amplasamentele secrete ale Dintilor Naprasnici si nenumaratele intrari spre buncar. Stia ca rabdarea si spiritul de observatie le vor fi absolut necesare pentru a putea rasturna cumplitul edificiu al lui Flattery.
Dincolo de locul acestei întâmplari insignifiante, în vale, se afla scena adevaratei tragedii. Moartea plutea deasupra ruinelor satului, amestecându-se cu fumul negru. Asa cum adierile se adunau pentru a forma furtuna, la fel se uneau si pandoranii, sub drapelul foamei, pentru a porni împotriva celui mai periculos dusman al lor. Twisp urmari sirurile de refugiati urcând potecile spre adaposturile zavatane din munti.
Recruti pentru noi si pentru Fantome.
Pe buze îi flutura un zâmbet trist. Pandoranii nu se priceŹpeau la razboi. Dintotdeauna fusesera prea putini în fata demoŹnilor si a cataclismelor. Desi suferinzi de foame, nu le venea usor sa-si loveasca semenii, iar Flattery îsi platea foarte bine gardienii pentru a-i convinge sa comita atrocitati. Boala pe care Twisp crezuse ca o lichidase cu multi ani în urma se transforŹmase, sub regimul Directorului, într-o adevarata epidemie.
? Si eu l-am crezut, la început, sopti el. Unde am gresit?
Stia ce raspuns îi va da vântul. Fusese delasator si asteptase ca altcineva sa se ocupe de aceasta problema. Ca toti ceilalti, nu-si dorise decât sa duca o viata simpla si linistita.
Însa, la fel ca roba pe care o purta de atâta vreme, rabdarea sa se tocise si era plina de gauri. Se împlineau aproape douazeci si cinci de ani de când spera ca Pandora sa azvârle mantia de foame si frica pusa de Director pe umerii populatiei. Stia foarte bine ca speranta avea si mai putina substanta decât visul. PresuŹpunea rabdare, iar pandoranii nu-si mai puteau permite un aseŹmenea lux pentru ca fusesera condamnati la moarte si calau avea sa le fie tocmai timpul.
Pentru a pune mâna pe putere, Flattery se strecurase mai întâi la comanda "Comertului Tritonian", apoi obtinuse controlul asuŹpra comertului cu hrana, dupa care devenise stapân pe transporŹturile si comunicatiile din întreaga lume. Ascensiunea sa fusese facilitata de moartea unora dintre prietenii lui Twisp, proprietari ai "Comertului Tritonian" si Controlului Curentilor.
Prea multe accidente, prea multe coincidente.
Înghiti un nod imens care i se ridicase în gât. Toti erau tineri si naivi, fara sanse în fata vicleniei Directorului. Astazi, ca de obicei, doar Flattery îsi putea permite sa astepte.
Ce ironie a sortii! Aceia care-si pot permite sa astepte nu iau nevoie sa faca acest lucru. Dar Directorul mai are ceva la care sa spere?
? Înteleptule!
Twisp se zbârli auzind vocea gâfâinda a tânarului. Avea suficienta nerabdare în propriul sau suflet, pentru a o mai suporŹta si pe cea a lui Moise.
? Ce s-a-ntâmplat?
Stia foarte bine ca tânarul nu se va apropia de marginea abrupta a stâncii. Recunoscu în sinea sa ca era un joc nevinovat în care-l implicase pe Moise.
? De ce stai acolo? întreba calugarul, pe un ton aproape plângacios.
Twisp nu se întoarse, desi era constient ca pâna la urma va trebui sa o faca.
? Trebuie sa vii urgent în sala de sedinte. Vad o gramada de pregatiri pe care nu le înteleg.
Tacere.
? Înteleptule, ma auzi?
Din nou tacere.
? Înteleptule, te rog, nu vreau sa vin iarasi pâna acolo. Stii ca mi se-nmoaie genunchii!
Twisp zâmbi în sinea sa, apoi se întoarse si porni împreuna cu Moise spre intrarea în caverna. Ploaia de dupa-amiaza înceŹpuse, rapaind precum Dintii Naprasnici porniti la atac. Stia ca Grupul Operativ luase deja o hotarâre: vremea sperantei trecuse; Flattery si oamenii lui trebuiau sa dispara. Pandoranii se ridicau la lupta neorganizati, fara nici o sansa de izbânda, si doar FanŹtomele si zavatanii îi puteau conduce spre victorie. Înca o data, mii de oameni vor muri în numele vietii si, desigur, al libertatii.
? Însoteste-ma pâna la Grupul Operativ, îi sopti el tânarului, si am sa-ti arat ceva care într-adevar îti va muia genunchii.
Twisp se înclina cu respect în fata intrarii si intra. Roba sa portocalie parea un far pe timp de furtuna.
Vestibulul întunecat era pazit de doi tineri adepti, rasi în cap si cu pistoale-laser la brâu. Baiatul parea în vârsta de cincispreŹzece ani si avea o creasta osoasa în vârful craniului, care îl facea mai înalt decât Twisp, desi ochii amândurora se întâlneau la acelasi nivel. Atât el, cât si fata, purtau uniforme negre, cu arŹmura, semn ca faceau parte din Clanul Nemilosului. În ciuda faptului ca adoptasera o pozitie relaxata, erau atenti si gata sa intervina la cel mai mic semn de primejdie. Deschisera portile grele din plastotel, invitându-i pe cei doi calugari sa intre îti caverna.
Portile acelea erau menite sa-i apere nu de Nemilosi si Aripi Plate, ci de Director si de Securitatea Vashonului. O data cu trecerea anilor, Twisp devenise el însusi un maestru în domeniul asigurarii securitatii. Incursiunile FSV fusesera rare si lipsite de succes. Zavatanii erau considerati inofensivi, biete creaturi fara vlaga, care atunci când nu pluteau pe valurile nebuniei zaceau în transa produsa de droguri.
"Iluzia este cea mai importanta arma a noastra", le spunea Twisp învataceilor sai. "Creati-le impresia ca sunteti nebuni, slabi, saraci si urâti ? cine se va mai apropia de voi? Daca omul vrea fructul si fructul este atins de mucegai, omul renunta si mucegaiul câstiga."
Prima grota era inspectata regulat de Forta de Securitate a Vashonului. Sapata în stânca, adapostea trei sute de zavatani provenind din noua clanuri raspândite în regiune si era dotata cu sali de mese si de conferinte. Împrejurul ei se afla un labirint de chilii pe trei niveluri, mascate de numeroase draperii care estomŹpau zarva produsa de ecoul celor trei sute de voci.
Luminatia era asigurata de lampi incandescente alimentate de patru generatoare cu hidrogen instalate într-o camera speciaŹla, sub podeaua salii. Ambianta parea primitiva si mizera. InŹspectorii FSV nu stateau decât câteva clipe, aruncând o privire superficiala, apoi grabindu-se sa plece. În aceasta grota traia Moise. Si Twisp avea o chilie aici ? la dreapta intrarii principale, pe al treilea nivel ? dar nu se prea folosea de ea. De peste un an, înteleptul dormea în camerele acelei organizatii pe care FantoŹmele o numeau "Grupul Operativ".
Urmat de Moise, Twisp urca la al doilea nivel. Trecu de o draperie tesuta cu motive Insulare si patrunse într-un alcov pe care de obicei nu-l luau în seama decât copiii, atunci când cauŹtau un loc de joaca. Se apropie de un perete din bazalt sculptat cu numeroase imagini înfatisând relatia dintre oameni si alge. Scena intitulata "Efectul Lazar" era un bazorelief imens, în care un om întindea degetul aratator spre a atinge frunza unei alge iesite deasupra valurilor. Înteleptul trase de deget si, hâsâind precum pumnalul scos din teaca, peretele se dadu la o parte dezvaluind intrarea într-un culoar. Întrunirile Grupului Operativ aveau loc în interiorul acestui labirint sapat în piatra. NumeroaŹsele reparatii tradau instabilitatea solului pandoran, iar traseele se modificau în permanenta. Putini cunosteau dramul, si nimeni la fel de bine ca Twisp, Presedintele Grupului Operativ.
Moise înghiti cu noduri si pali vizibil. Circulau povesti desŹpre mii de sateni care-si cautau adapost printre zavatani si pe care nimeni nu-i mai întâlnise vreodata. El însusi vazuse sute de oameni intrând în marea caverna din spatele lor si disparând subit. Grupul Operativ îi numea "Mesageri ai Saracilor", si daŹdea de înteles ca fusesera transferati cu diverse misiuni în alte zone; dar Moise nu primise niciodata dovada ca ceea ce spuneau ei ar fi fost adevarat. Foarte rar devenea constient de faptul ca se nascuse si copilarise la nici cinci kilometri de locul în care se afla acum.
Nu s-au mai întors niciodata pe aici!
Remarcând teama evidenta a tânarului, Twisp zâmbi.
Oare de ce-mi place sa-l necajesc? Îmi amintesc ca Brett era mult mai îndraznet...
Dadu din cap, dorind sa alunge amintirea dragului sau prieŹten. Lichidarea cuibului de asasini care-l omorâsera pe Brett va reprezenta un bine facut întregii omeniri.
? Vino, îl îndemna el, intrând în culoar, cu mine vei fi în siguranta. A sosit momentul ca zavatanii sa iasa din amorteala.
Moise împietrise în prag, cu ochii cascati pâna la refuz. Vazându-i ca sovaie, înteleptul îl prinse de umar si-l trase. PeŹretele se închise cu un clic în urma lor.
? Vreau sa-ti amintesti tot ceea ce vei vedea astazi.
Tânarul înghiti în sec ? a câta oara? ? si încuviinta:
? Da... înteleptule.
Nu parea înfricosat. Trasaturile fetei i se crispasera, iar ciŹcatricele care-i brazdau teasta si ceafa se colorasera în roz, traŹdându-i emotia. Când nu-si framânta mâinile, se tragea de roba de-ai fi zis ca vrea s-o rupa.
Linistea grea din acest pasaj contrasta cu larma din grota. Luminatia era fluorescenta, nici prea discreta, nici suparator de puternica, si împrastia o stralucire verzuie întâlnita îndeobste în cladirile tritoniene. De asemenea, peretii se întâlneau în acele unghiuri drepte care deranjau simtul estetic al Insularilor, si fuseŹsera taiati cu ajutorul cutterelor. Cu exceptia portiunilor avariate de miscarile geologice, erau netezi si mergeau în linie perfect dreapta.
Vocea artificiala din plafon îl facu pe Moise sa tresara:
? Codul de siguranta al însotitorului?
? Unu-trei, raspunse Twisp.
? Treceti.
Îsi continuara drumul.
? Unde suntem? întreba Moise.
? Ai sa vezi.
? Ce înseamna "codul de siguranta"?
? Avem un foarte complicat sistem de protectie, îi explica fostul pescar. Daca ai fi fost un dusman, iar eu prizonier în mâinile tale, acest pasaj s-ar fi închis etans la ambele capete. Poate ca fratii mei ar fi reusit sa ma salveze, sau poate nu. Însa pe tine te-ar fi asteptat, cu siguranta, moartea.
Îl simti pe Moise tragându-se mai aproape de el.
? Grupul Operativ se afla la adâncime, mult sub fundul oceanului.
? Tritonii au construit labirintul? întreba tânarul.
Culoarul coti brusc la stânga, sfârsindu-se în fata unui zid neted. Twisp îndrepta palma spre o adâncitura. Presiunea sa determina deschiderea unui panou disimulat în zid si ochii lui Moise descoperira, dincolo de prag, o camera strâmta care n-ar fi putut adaposti mai mult de doisprezece oameni.
? Oamenii l-au construit, raspunse înteleptul. Insulari si TriŹtoni.
Odata intrati, panoul se închise. Twisp nu rosti decât "GruŹpul Operativ" si camera începu sa coboare.
? Oh, înteleptele!... începu calugarul, prinzând bratul lung al lui Twisp.
? Nu te teme, nu-i o vrajitorie. Vei vedea câte minuni pot face oamenii. Semenii nostri se vor bucura în curând de ele. Te-am avertizat ca ti se vor înmuia genunchii!
Moise râse, însa continua sa strânga bratul înteleptului.




Ca toti semenii mei, ma tem de viitorul misterios si plin de surprize spre care ma împinge timpul.
? Pierre Teilhard de Chardin, Imn închinat Universului, Biblioteca zavatana


DOOB TRAGEA DIN GREU DE VOLAN, pe câmpul plin de pietre dintre drumul de centura si sat. Camionul se zgâltâia din toate încheieturile, însa tinea bine la tavaleala. Era a treia oara în aceasta luna când mergea, împreuna cu Gray, sa repare Cushette-ul Stellei.
? Ar trebui sa-i pui o capota, racni Gray.
Ploaia îi udase leoarca pe amândoi. Parul ud le statea pe cap precum o pata de vopsea, mare si groasa.
? Mie-mi place, striga Doob. Mama zice ca face bine la ten.
? Asa se spune si despre sex.
Gray presta diverse servicii pentru statul major al lui Flattery. Se întâlnise cu Doob în urma cu o jumatate de ora, când terminase lucrul, si de-abia acum catadicsea, în sfârsit, sa rosŹteasca o gluma. Era prost dispus si avea buzele crispate, lucru care i se întâmpla foarte rar. Când îl vedea fara chef de vorba, Doob stia ca e mai bine sa nu puna întrebari.
Totusi, Doob mustea de curiozitate. Patura de fum negru care se întindea deasupra satului îi provoca o profunda neliniste, în ciuda celor difuzate de Holoviziune.
? O ploaie buna purifica aerul, spuse el. Face bine si la creier. Mi-ar placea sa creasca si altceva pe-aici, în afara de bolovani.
? Zavatanii ar putea-o face, rosti Gray.
? Ce sa faca?
? Sa creasca ceva pe-aici. Au ferme uriase pe toate coastele muntoase. Sunt exact ca Insularii, numai ca au mutat Insulele pe uscat.
Doob îl privi neîncrezator. Auzise si el ceva, desigur.
? Vorbesti serios? Cultiva mâncare si Directorul îi lasa în pace?
? Da. Nu poate face politie si în munti, si aici.
? Dar acolo nu sunt decât stânci si pietre...
? Asa ti s-a spus. De fapt, de unde ai auzit?
? Pai... în emisiunile Holoviziunii. Nu cunosc pe nimeni care sa fi urcat pâna acolo.
? Ma cunosti pe mine. Eu am urcat.
Doob îi arunca o privire mai atenta. Lui Gray i se întâmplaŹse ceva astazi, ceva care-l schimbase profund. De obicei era un tip foarte simpatic. Venea acasa, bea un pic de boo în compania lui Doob, mesterea câte ceva la vehicule... Uneori, când si Doob îsi putea permite, plecau împreuna cu nevestele în sat ca sa bea niste vin si sa asculte muzica. Dar astazi... Sa existe oare vreo legatura între proasta sa dispozitie si faptul ca urcase pe munte? Doob era foarte curios.
? Ai urcat? Aha! Si, cum e pe-acolo?
O întrebare foarte periculoasa! Uneori era bine sa nu afli anumite lucruri. De exemplu, ceea ce avea Gray sa-i comunice despre regiunile muntoase.
? Este minunat.
Gray vorbise tare, însa vocea lui de-abia se auzise pe fondul ragetelor scoase de motorul camionului.
? Au gradini, continua el, mii de gradini. Câmpuri ca asta, pline cu pietre, sunt transformate în lanuri de porumb. Si fiecare gradina este împrejmuita cu flori de toate culorile...
Pe Doob îl îngrijora expresia melancolica întiparita pe figura prietenului sau. De când se întorsese din misunea aceea în care-l trimisesera oamenii Directorului, Gray cadea adesea în melancolie. Nu daduse nici o explicatie, iar Doob nu întrebase. Cu cât stia mai putine despre afacerile lui Flattery, cu atât avea mai multe sanse sa duca o viata linistita... si lunga. De altfel, afla destule lucruri periculoase chiar de la nevasta sa, Stella. Avea douazeci si doi de ani, ca si el, dar se învârtea într-un mediu plin de artisti si încerca sa para mai matura. Transformase aproape întreg spaŹtiul locuibil într-o gradina hidroponica multietajata, si crestea ciuperci sub podeaua casei. Gray stia despre acest lucru, desigur, însa mima contrariul. Stella se nascuse într-o familie de Insulari cu vechi traditii în domeniul gradinaritului, care adaptase multe plante la conditiile vitrege ale Pandorei, detinea numeroase breŹvete de inventie si se putea lauda cu o vasta experienta în domeŹniul culturilor hidroponice. Doob era sigur ca, daca nu s-ar fi opus el, Stella ar fi fost capabila sa creasca flori si pe pereti. Nevasta sa vorbea fara încetare, dar asta nu-l deranja deloc. DimŹpotriva, îi dadea lui ocazia sa taca, ceea ce era foarte bine.
Gray îi facu semn sa opreasca motorul. Camionul tusi o data si se opri la marginea unei râpe de unde puteau supraŹveghea întreaga panorama.
? Mi-ar placea sa fiu sigur ca pot sa am încredere în tine, spuse Gray. Vreau sa-ti vorbesc despre niste lucruri.
Doob înghiti în sec, apoi încuviinta.
? Sigur, Gray. Dar mi-e un pic teama, întelegi?
Prietenul sau zâmbi, dar fara pic de veselie.
? Ai toate motivele, rosti el. (Arata cu degetul spre refuŹgiatii din vale.) Îi vezi? Sunt oameni înfometati care, pentru o farâma de mâncare, te-ar ucide fara a mai sta pe gânduri. OameŹnii lui Flattery te-ar ucide daca ar afla ca locuinta ta adaposteste o gradina ilegala. Iar eu am sa te ucid daca spui cuiva ceea ce vei afla acum de la mine.
Doob îsi tinu rasuflarea. Stia ca prietenul lui vorbea serios. Dar simtea ca trebuie sa afle.
? Sa nu-i spun nici Stellei?
Privirea lui Gray se îmblânzi. Tinea foarte mult la Stella si o trata ca si cum ar fi fost fiica lui. El si Billie nu reusisera sa aiba copii.
? Mai vedem, rosti el. Acum asculta!
Vorbea aproape în soapta si privea nervos împrejur. Doob se trase mai aproape de el, prefacându-se ca repara ceva la paŹnoul de comanda al camionului. Avea senzatia foarte apasatoare ca cineva îi supravegheaza.
? Stii foarte bine ca, timp de o luna, am fost plecat de-acasa, începu Gray. M-au trimis în munti, sa-i spionez pe zavatani. Mi-au dat o camera ascunsa, un traseu pe care sa-l urmez si un pretext cu care sa intru în mijlocul calugarilor. Zborurile de supraveghere descoperisera semne ale unor activitati ilegale de pescuit si agricultura, iar Flattery a vrut sa afle mai multe detalii. Ceea ce am vazut acolo mi-a schimbat viata!
Detasa capacul cutiei comenzilor si-l ridica. Atât Gray cât si Billie crescusera în adâncuri, într-un oras tritonian.
Este meticulos, ca orice Triton, gândi Doob.
Ochii albastri ai lui Gray erau într-o permanenta alerta. Aici, în zona neprotejata de lânga perimetru, pericolul putea veni nu doar din partea oamenilor. Continua, cu voce aproape soptita:
? Zavatanii sunt Insulari fara Insule. S-au adunat acolo cu miile ? Flattery habar n-are! Si-au construit camuflaje împotriva zborurilor de supraveghere si intentionat ne-au lasat sa vedem gradinile alea amarâte! Dar sub camuflaj si în subteran... acolo se afla cu totul altceva. Produc spuma organica, însa în loc sa construiasca Insule din ea, ca pe vremurile lor bune, o împrastie peste bolovani ca astia si, dupa o saptamâna, cultiva plante. Recicleaza totul: resturi, excremente... exact ca pe vremuri. Pe sol neted, sau pe materie organica deja folosita, se împrastie o noua spuma, care se transforma într-un strat gelatinos gros de un centimetru si lat de doisprezece metri. Se introduc semintele, apoi se ia stratul de gelatina si se asterne peste un teren pietros sau peste gradina" de anul trecut. Este impregnat cu apa, îngraŹsaminte, si cu substante care alunga daunatorii. Cred ca Stellei i-ar placea enorm sa vada asa ceva!
? Asa îsi imagineaza ea ca se traieste în paradis! încuviinta Doob. Desi Insula noastra a esuat la tarm pe când aveam cinci ani, Stella îsi aminteste cu dor de viata dusa acolo. Cred ca si mie mi-e dor, nu atât de plutire, cât de libertate. Ne temeam sa nu esuam, dar aveam încredere în semenii nostri.
Ultimele cuvinte le rosti cu o oarecare retinere. A recunoasŹte ca-ti era teama de Securitate însemna sa strigi în gura mare ca aveai un motiv sa te temi. Iar daca-ti era teama, se impuneau niste cercetari...
? Într-adevar, ofta Gray. Am învatat sa ne fie teama de cei din jur, ba chiar si de prieteni. (Arata cu barbia spre platourile înalte.) Calugarii sunt prudenti, dar nu se suspecteaza între ei.
? Ce-ai facut cu raportul. Ai?...
? Daca am dat în vileag fericirea care domneste acolo? Daca am tradat prima colectivitate umana pe care am vazut-o în ultimii douazeci de ani? Nu. Am mintit, si am avut grija ca si camera de filmat sa minta. Sa nu-ti închipui ca sunt chiar atât de curajos. Stiam ca Flattery avea banuieli ? i se vorbise despre ferme ilegaŹle ? dar stiam si ce vroia el sa auda. Vroia sa afle ca n-are motiv de îngrijorare, deoarece nu dispune de forta necesara pentru a se mai opune! Priveste, Doob. (Roti bratul în jur, cuprinzând ambele orizonturi.) Are nevoie de toata armata lui pentru a face fata situatiei de aici. În sat au izbucnit astazi revolte, revolte importante, si vor urma altele. De la Holoviziune nu vei afla decât povesti scrise de el si de lacheii lui. Cu ajutorul minciunilor ne-a manevrat ca pe niste marionete! Nu, nu vroia sa afle ca ceea ce se petrece în munti reprezinta o amenintare la adresa lui, asa ca l-am facut fericit prezentându-i imagini cu niste oameni sarmani, murdari si jerpeliti. Cea mai însemnata parte a fortelor sale se afla concentrata aici si în Victoria; la ea se adauga numeroase patrule oceanice care supravegheaza activitatea pescarilor. Însa lumea e mult mai mare, Doob. Mult mai mare, si se mareste pe zi ce trece. Cred ca tu si cu Stella ar trebui sa plecati de aici.
? Ce?
Doob vru sa ridice capul si se lovi de capac:
? Ai înnebunit? O sa aiba un... Nu ne putem gândi la una ca asta tocmai acum.
? Doob, stiu ca va avea un copil. Stella i-a spus lui Billie, iar Billie mi-a spus mie, azi dimineata. Oricum, nu aveti cum sa pastrati secretul. Va trebui sa cereti alte cupoane pentru hrana, oamenii vor veni în vizita... nu va puteti ascunde.
Tânarul ofta, apoi scuipa pe geam.
? La naiba! murmura el.
? Asculta, cred ca exista o solutie. Spune-mi, cum se comŹporta Cushette-ul pe apa?
? Bine, atunci când functioneaza ca lumea. Totusi, nu se compara cu hidropterele sau cu salupele securitatii.
Gray întoarse capul spre basculanta camionului, lata de doi metri si lunga de patru. Doob îsi transformase cupoanele în echipament de transport pentru echipele de constructie.
? Poti parcurge trei sute de klick-uri cu camionul asta, pe teren accidentat?
? În nici un caz. Maximum doua sute. Dar daca as avea un convertor si acces la apa oceanului, as putea face înconjurul planetei.
? Da, facu Gray, ciupindu-1 de barbie, dar pe uscat nu exista apa sarata, iar convertorul nu functioneaza cu apa din rîuri sau din lacuri. Am acasa un rezervor mai vechi, care te va ajuta sa parcurgi întreaga distanta.
? Ce vrei sa spui? (Doob îsi trecu degetele nervoase prin parul cârliontat) Crezi ca putem merge cu camionul asa, oriŹcum, spre platouri? Gardienii lui Flattery ne vor arunca în aer cu mult înainte sa ajungem acolo!
? Asta este motivul pentru care o vei lua pe un alt traseu, rosti Gray. Am o harta, si un plan în minte. Daca va pot duce, pe tine si pe Stella, împreuna cu camionul, pâna la prietenii mei zavatani, esti de acord sa mergi?
Doob ridica privirea, la timp pentru a zari un detasament de securitate parasind perimetrul si îndreptându-se spre camion. Gardienii mai aveau de parcurs doua sute de metri prin terenul accidentat pâna sa ajunga la ei si nu pareau prea fericiti.
? La naiba! facu iar Doob.
Puse capacul la loc, porni motorul si vru sa pivoteze camioŹnul pe sina din stânga, pentru a se întoarce din drum.
? Nu! racni Gray. Am pornit sa înlocuim starterul de la vehiculul Stellei, si exact asta vom face. Fa-le un semn cu mâna.
Îsi agitara amândoi bratele, salutându-i pe gardieni. Seful detasamentului raspunse în acelasi mod si porni cu oamenii sai înapoi catre perimetru, multumit ca nu mai trebuia sa-si chiŹnuiasca picioarele pe terenul acela infernal.
? Ai vazut? Asa e peste tot. Afla ce vor, ce este mai usor pentru ei, si nu-ti vor sta în cale. Detalii suplimentare am sa-ti dau pe drumul de întoarcere. Nu-ti fa griji, totul este pus la punct.
Îi adresa lui Doob un zâmbet larg si sincer, iar acesta se trezi zâmbind la rândul sau.
Gradini, îsi spuse Doob. Stella va fi entuziasmata!




Nu prin inactiune te poti elibera de actiune. Nu prin renuntare poti atinge perfectiunea.
? Conversatii zavatane cu Avata, înteleptul Queets Twisp


"CHILII" ERA NUMELE CEL MAI POTRIVIT pentru încaperile acelea sapate în piatra ? câte una pentru fiecare memŹbru al consiliului si altele pentru personalul subordonat direct Grupului Operativ. Acestora li se adaugau sali de întruniri si dormitoare. Complexul era auster, dupa standardele tritoniene, si primitiv, dupa standardele Directorului. Echipele de reparatii se straduiau si acum sa refaca ceea ce fusese distrus de cutremuŹrul produs în urma cu un an, eveniment geologic major care în istoria orala era deja cunoscut drept "marele cutremur din '82".
Twisp si Moise iesira din ascensor, înaintara câtiva metri pe un culoar si se oprira în fata unei usi. Înteleptul o deschise si patrunsera în chilia sa personala.
? Stai aici, se adresa el tânarului, aratându-i o canapea scunŹda lipita de peretele din stânga.
Chilia era tipic insulara, cu canapea organica, scaun-câine, si masurând nici macar patru metri patrati.
Pe peretii negri stateau rafturi pline cu carti vechi. Twisp fusese un pescar destul de sarac, n-avusese posibilitatea sa-si cumpere holoproiector sau monitor. În toate comunitatile mici, literatura si informatiile se raspândeau cu ajutorul hârtiei albe din pasta de alge si tipografiilor manuale.
Twisp închise usa si zâmbi:
? Îti împrumut oricâte carti vrei. Nu folosesc nimanui daca stau degeaba pe rafturi.
Moise lasa barbia în piept.
? Nu... Nu ti-am spus, îngaima el, si începu sa-si framânte mâinile. Nu stiu sa citesc.
? Stiu, rosti Twisp. Ai ascuns destul de bine lucrul asta, mi-a luat mult timp pâna sa-mi dau seama.
? Si n-ai spus nimic?...
? Toate se învata la momentul potrivit. Exista întotdeauna cineva dispus sa dea lectii, dar trebuie ca si elevul sa fie pregatit sa învete. A citi este usor. A scrie, este cu totul altceva.
? Nu cred ca sunt foarte bun la învatatura.
? Nu te descuraja, spuse înteleptul. Ai învatat sa vorbesti, nu? Cititul nu este prea diferit. Vom sta împreuna în fiecare zi, vom bea cafea si, la sfârsitul lunii, vei sti sa citesti foarte bine. Ce-ar fi sa începem chiar acum cu cafeaua si sa lasam lectia pe un pic mai târziu?
Moise se lumina la fata si încuviinta. La suprafata, printre zavatani, nu avea prea des ocazia sa bea lichidul acela negru, deoarece Directorul pusese stapânire pe întreaga productie de cafea. Dar se obisnuise cu saracia comunitatii religioase, care era cu o treapta mai suportabila decât cea a familiei sale. Învatase de la zavatani sa nu tânjeasca dupa bunuri materiale si sa se bucure de tot ceea ce avea sau primea. Twisp statea în fata mesei, cu mâinile sprijinite în solduri, asteptând ca apa sa dea în clocot.
În peretele îndepartat era montata o chiuveta, lânga cuptor si hota. Tânarul se întinse pe pat, simtind cum acesta îi accepta formele. I se parea mult mai comod decât ceea ce avea el ia suprafata. Pe raftul de lânga pat stateau asezate câteva holocuburi, majoritatea înfatisând un tânar cu par roscat si o fata cu pielea închisa la culoare.
? În curând va începe întrunirea, Moise, vorbi Twisp. (Ofta fara a întoarce privirea si umerii largi i se strânsera putin. Plimba o lingurita prin ibricul cu cafea aromata.) Acolo vom mânca un pic de supa, conform vechiului obicei. De-aia nu-ti ofer acum nimic altceva decât cafea. Chilia mea este si chilia ta. Usa aceea duce spre sala de întruniri. (Arata cu barbia spre cea pe care intrasera.) Usa aceasta duce la chiliile membrilor care formeaza consiliul. Pregateste-te sa întâlnesti un talmes-balmes de oameni care fac tot felul de lucruri ciudate.
? Asta fac de când ma stiu.
? Perfect, cred ca ai sa te descurci foarte bine aici, printre noi. Îti amintesti juramântul depus când ai intrat în comunitatea zavatana?
? Da, înteleptule. Bineînteles ca mi-l amintesc.
? Te rog sa-l repeti.
Moise îsi drese vocea si se ridica în capul oaselor, desi Twisp statea în continuare cu spatele la el.
? "Ma lepad de toate actele murdare, de furtul hranei sau al recoltelor, de pradarea si distrugerea caselor. Nu voi împiedica niciodata oamenii sa plece sau sa ramâna unde vor, sau sa-si ridice nestingheriti casa acolo unde le place. Jur toate acestea cu mâna ridicata. Nu voi jefui si nu voi nimici, nici macar pentru a razbuna vieti furate sau trupuri mutilate. Toate gândurile, vorŹbele si faptele mele vor fi puse în slujba binelui."
? Foarte frumos recitat, rosti Twisp, întinzându-i cafeaua fierbinte. Te afli aici deoarece consiliul îti cere parerea. Va treŹbui sa luam astazi o hotarâre foarte grea, de o importanta copleŹsitoare. Ar fi posibil sa cerem tuturor zavatanilor sa-si încalce juramântul si sa raspunda cu aceeasi moneda criminalilor care au furat vietile semenilor nostri. Avem nevoie sa fii martor la aceasta întrunire, iar parerea ta ne va ajuta sa decidem.
Sorbi din cafea, remarcând ca mâinile tânarului tremurau usor.
? Ai vreo parere, Moise?
? Da, înteleptule. Am.
Vocea nu-i sovaise nici o secunda, iar tremurul mâinilor înceta brusc.
? Am jurat pentru viata. Asta am facut, si nu vreau sa-mi încalc juramântul.
Accentua cuvintele clatinând din cap, dar fara a-si ridica privirea.
Îi este atât de teama! gândi Twisp. Niciodata nu ne-a fost planeta asta mai favorabila decât acum, dar oamenii sunt din ce în ce mai tematori, chiar si fata de cei apropiati lor.
Un ciocanit în usa îi facu sa tresara. Twisp deschise si în prag aparu o tânara cu parul roscat, frumoasa, cu ochi albastri, dar congestionati si plini de lacrimi. Purta uniforma verde a celor din Clanul Algelor, iar pe cartela de identitate agatata deaŹsupra buzunarului de la piept scria "Snej". Îi întinse lui Twisp un carnetel.
A plâns!
? Cinci minute pâna la întrunire, domnule, spuse ea, tragânŹdu-si nasul cu cât mai multa discretie si delicatete. Aveti aici ultimele noutati. (Coborî usor vocea, privind în continuare în ochii înteleptului.) Planul "Zeita" ar putea fi compromis, domŹnule. De câteva ore, n-am mai primit nici o veste de la ei.
Buzele îi tremurau usor, iar lacrimile stateau sa-i curga pe obraji. Twisp surprinsese o oarecare atmosfera de descurajare plutind în aer.
? LaPush transmitea din ora în ora imagini luate cu camera lui de...
? Avem o problema cu comunicatiile, spuse ea. Magistralgele sunt libere, însa transmisiunile par bruiate. Uneori sunt claŹre, alteori nu. Poate ca de vina este o pata solara, desi mie nu mi se pare probabil. Bruiajul e prea selectiv.
Scoase batista si-si sufla nasul.
? Esti suparata, spuse Twisp. Te pot ajuta cu ceva?
? Da, domnule. Îl puteti aduce pe Rico înapoi. Stiu, Crista Galii este mai importanta... cea mai importanta. Dar eu...
? Tu esti astazi de veghe la monitorul consolei?
Fata încuviinta, stergându-si lacrimile cu mâneca uniformei.
? Concentreaza-te asupra traficului de informatii care trec prin fortareata lui Flattery si tine-ne la curent cu toate noutatile. Îi vom aduce înapoi... Rico si Ozette nu-si pierd cumpatul chiar atât de usor.
Vorbele sale parura sa o încurajeze pe Snej, care îsi sufla înca o data nasul si îsi îndrepta spinarea.
? Ma întorc la postul meu. Multumesc.
Twisp îi facu semn tânarului. Iesira din camera si, în scurt timp, traversara un urias centru de comunicatii cu plafonul în forma de cupola. Era foarte aglomerat, iar Moise recunoscu fiŹgurile unora pe care-i vazuse intrând în grota fara a mai iesi vreodata. Uniformele lor erau verzi, ca cea a lui Snej, sau maŹroniu închis, ca cele ale Continentalilor.
În totala neconcordanta cu parul sau aproape alb, Twisp înainta cu pasi vigurosi prin sala întesata cu console, monitoare si topuri de hârtie, trecând usor peste manunchiurile de cabluri întinse pe podea. Acesta era rezultatul muncii sale de douazeci si cinci de ani: Grupul Operativ, inima si sufletul misterioaselor Fantome de pe întreg cuprinsul planetei.
"Flattery crede ca ne-am stabilit cartierul general în VictoŹria" , le spusese el celor din consiliu, la început, "si vreau ca toti sa creada astfel. Fantomele vor fi o iluzie, o poveste pe care o vom depana în functie de evolutia evenimentelor. Miza acestui joc este Pandora, poate chiar viata tuturor oamenilor. În conseŹcinta, trebuie sa avem rabdarea necesara."
Spera ca rabdarea sa nu-i fi parasit tocmai acum.
Se opri lânga un scaun-câine, dadu jos ambalajele de pe el si îi facu semn lui Moise sa se aseze. Un paravan mare, din plasmasticla, îi separa de linistea rau prevestitoare a unui grup de tehnicieni. Snej, tânara roscata, întoarse capul spre Twisp si încerca un zâmbet.
Fata îi amintea putin de ambasadoarea Kareen Ale, o prieŹtena de-a sa, care se numarase printre primele victime ale coŹmandourilor lui Flattery.
Ale a salvat nenumarate vieti, gândi el. Si era teribil de frumoasa.
Se scutura de amintirea dureroasa si lua loc pe scaun, în fata consolei sale. Locurile membrilor consiliului erau aranjate în semicerc, si fiecare avea acces la o consola cu monitor. În centru se afla o holoplatforma.
Îsi dadu jos roba jerpelita. Pe dedesubt purta costumul porŹtocaliu al celor din Clanul Aerostatului. Însemnul cusut în partea dreapta a pieptului reprezenta doua mâini strângându-se fratesŹte ? simbolul Fantomelor. Ca si Twisp, fiecare dintre ceilalti trei consuli prezenti era însotit de un civil. Un loc ramasese liber.
Martorii civili ? inclusiv Moise ? stateau cu gurile cascate si se holbau la hartile afisate pe monitoare. Twisp îsi drese glasul si rosti cuvintele acelea simple, coplesitoare, pe care conŹsiliul le astepta de peste douazeci de ani:
? Fratilor, surorilor, a sosit timpul.
Dupa traditionala binecuvântare a bucatelor, participara cu totii, în liniste, la ritualul sorbirii supei. Era o fiertura Insulara, limpede, cu doua muree portocalii pe fundul castronului si buŹcatele de ceapa verde plutind la suprafata. Mirosul placut umplu încaperea.
Locul vacant apartinea Micutului Macintosh, care supraŹvietuise, alaturi de Flattery, desigilarii celulelor de hibernare. Mack dezavuase lacomia Directorului, apropiindu-se de filozoŹfia zen a zavatanilor. Îsi rasese parul de pe cap si sustinea ca facuse acest lucru "de durere ca Flattery si-a pierdut sufletul, si pentru ca sa am grija sa nu mi-l pierd si eu".
Cu câtiva ani în urma, Flattery si Macintosh se certasera aprig, în mai multe rânduri. Se zvonea ca Directorul mutase Controlul Curentilor la bordul complexului orbital pentru a scaŹpa de prezenta fostului sau coleg. Mack pusese la punct un sistem de comunicatie care folosea algele drept suport de transŹmisie, si toate posturile de lucru ale Grupului Operativ foloseau acest sistem. Prin intermediul unui cod, fiecare consola capata imediat legatura cu Controlul Curentilor.
Sper ca aceste linii de comunicatie nu au fost întrerupte. Daca bruiajul se datoreaza activitatii solare, poate ca liniile care se bazeaza pe alge nu au fost afectate.
Îsi nota în minte sa-i ceara lui Snej sa verifice daca nu cumva semnalele transmise de Rico fusesera preluate si pastrate de liniile algelor.
Dupa ce terminara de mâncat, fiecare prezenta cu mult calm ceea ce avea de spus, iar Twisp îi asculta la fel de calm, desi ceea ce auzea ar fi putut stârni un groaznic cutremur social. Toti stiau ca pe umerii lor apasa o mare responsabilitate, iar acest lucru li se vedea pe fata. Erau constienti ca sosise momentul sa treaca la actiune; însa ar fi trebuit sa se puna de acord în ce fel aveau sa actioneze.
Venus Brass, la cei saptezeci si cinci de ani ai ei, era cel mai vârstnic membru al consiliului. Îsi vazuse sotul si copiii asasinati la porunca Directorului; ea însasi scapase de la moarte ca prin urechile acului. Femeie cumpatata, sufletista si înteleapŹta, Venus ridicase împreuna cu sotul ei un adevarat imperiu comercial care se ocupa în principal de distribuirea hranei. CumŹparau peste de la pescari ca Twisp si, contra unui comision în natura, îl vindeau pe piata. Flattery le rapise întreprinderea si o alipise "Comertului Tritonian". Acum el era singurul care se ocupa de distributie si cerea un comision pe care nu si-l puteau permite decât marile flote de pescuit.
Kaleb Notton-Wang, mostenitorul de drept al "Comertului Tritonian", era cel mai tânar membru al consiliului, având vârsŹta de douazeci si trei de ani. Fiul lui Scudi Wang si al lui Brett Norton, Kaleb fusese martor la moartea ambilor parinti, când iahtul lor explodase în împrejurari misterioase. Acest lucru se întâmplase înainte ca cineva sa-l banuiasca pe Flattery ca-si baŹgase coada. În acea noapte, Kaleb se strecurase afara din iaht, fara stirea nimanui, pentru a se juca în compania altor copii. Avea zece ani pe atunci. De câteva luni încontinuu, parintii sai discutau în timpul meselor aproape numai despre Flattery si despre manevrele sale de a prelua controlul asupra "Comertului Tritonian". Twisp se trezise brusc la auzul exploziei, iesise din luntre si coborâse pe chei. Acolo îl gasise pe micutul Kaleb urlând si aratând cu degetul spre flacarile care mistuiau iahtul familiei sale. Îl luase si fugisera împreuna spre platourile înalte, pe atunci aproape nelocuite. De la tatal sau, Kaleb mostenise însusirea de a vedea în întuneric; iar de la Scudi, o inteligenta formidabila, atasamentul fata de alge si capacitatea de a schimba informatii cu ele prin simpla atingere. Amintirea parintilor pierŹduti era si acum la fel de dureroasa, astfel încât cutreiera foarte rar prin magistralgele mintii.
E prea înversunat, gândi Twisp. Încrâncenarea te trage în jos si te împinge spre greseli fatale.
În ultima vreme nu-l prea vazuse pe Kaleb. Districtul baiaŹtului era Victoria, singurul fort al lui Flattery în afara Kalalochului. Twisp se temea ca nu cumva baiatul sa profite de pozitia sa si sa porneasca o necugetata vendeta personala împotriva lui Flattery si a lacheilor lui.
Regiunea muntoasa era reprezentata de Mona Aripa-Plata, o femeie între doua vârste. Ea era cea care vorbea acum:
? Stam destul de bine, din toate punctele de vedere.
Ochii ei cafenii straluceau puternic, iar în vocea groasa se facea simtit un puternic accent insular.
? Depozitele noastre adapostesc hrana pentru sase luni. Avem rezerve suficiente pentru a face fata, pâna la recolta urmaŹtoare, unui flux masiv de refugiati, iar reprezentantul regiunii de coasta mi-a comunicat ca stam foarte bine si în privinta rezervei de peste.
Venus Brass apleca discret capul, confirmând cele afirmate de colega sa.
? Sincera sa fiu, continua Mona, oamenii nostri nu vor sa vina aici pentru a lupta. Tocmai de aceea au si plecat, ca sa duca o viata mai buna departe de Flattery si sa fie lasati în pace. Ca si pâna acum, vor da adapost oricarui refugiat de buna credinta. Ne-am pus la punct sistemul de aparare, ca sa nu fim surprinsi de vreo actiune-surpriza, dar va spun: oamenii acestia nu vor sa ucida pe nimeni.
Venus încuviinta din nou. Glasul ei ascutit contrasta cu cel al Monei:
? Oamenii nostri gândesc la fel. Se folosesc de libertatea oferita de imensitatea oceanului pentru a fugi de "necazuri", cum le numesc ei. Sunt curajosi si harnici, si pot forma oricând o puternica flota de asalt. Dar, ca si oamenii lui Kaleb, traiesc ? atunci când se întorc pe uscat ? printre angajatii lui Flattery, disŹcuta cu ei, se casatoresc... Nu vor sa ucida pe nimeni, mai ales atunci când e vorba de propriile lor rude. Pentru a evita astfel de probleme printre gardienii sai, Flattery îi trimite pe unii departe de...
Fu întrerupta de Kaleb, care lovi puternic cu pumnul în bratul scaunului.
Twisp îsi înclesta si el pumnul, instinctiv, dar se calma imediat si puse palma pe genunchi.
? Consiliul asta al nostru este tot ceea Flattery îsi poate dori, rosti Kaleb. (În vocea sa se facea simtita încrâncenarea care-l necajea pe Twisp.) Despre ce discutam noi aici? Despre a sta cu mâinile-n sân! Adica nu vrem sa facem nimic pentru a opri nebunia si crimele. Eu am fost singurul care a vazut ce s-a întâmplat acolo, azi?
? Discutiile despre ceea ce nu vom face sunt un preambul la..., începu Venus.
? Sunt un preambul la nimic, o întrerupse Kaleb. Istoria ne învata ca oamenii sufera de foame deoarece accepta acest lucru. Trebuie sa-i punem capat astazi, acum!
Venus se trase înapoi de parca ar fi fost palmuita, apoi îsi încrucisa bratele la piept.
? Cine a pornit razvratirea? întreba ea. Oamenii tai?
Kaleb zâmbi, si gestul acesta îi accentua înfatisarea tineŹreasca.
Si-a depasit cu mult vârsta, gândi Twisp. S-a maturizat prea devreme, nici nu mai stie când si cum sa zâmbeasca.
? Nu, Flattery a pornit-o. Eu am un alt plan, mult mai poŹtrivit planurilor noastre. Oamenii mei ma sustin, si am aflat ca multi dintre oamenii vostri gândesc acelasi lucru.
? Bun, si ce vrei? suiera Mona, aplecându-se în fata. FaŹcând ceva, le atragem atentia. Flattery îsi va trimite armata...
Kaleb nu lua în considerare acest argument adus de atâtea ori în discutie. Nerabdarea care îi stralucea în ochi îi aminti lui Twisp de Brett pe când avea cam aceeasi vârsta ? istet, curajos, impetuos. Brett Norton ucisese o data, din reflex, însa o facuse pentru a salva viata lui Scudi.
Mona sublinie din nou hotarârea oamenilor ei:
? Vor adaposti refugiati, dar nu-si vor parasi casele pentru o himera. Prefera sa stea neluati în seama decât sa faca fata unui conflict violent.
? Înteleg, rosti Kaleb. Asa procedeaza Dintii Naprasnici. Însa mai este un lucru pe care ar fi trebuit sa-l învete de la Dinti: daca unul sufera de foame, atunci toti sufera. Am un plan care ne va permite tuturor sa mâncam pe saturate.
Înteleptul îsi reprima un zâmbet.
Vad ca a tinut minte lectiile mele despre Dintii Naprasnici.
Stia ca în cadrul consiliului nu exista nici o structura ierarŹhica. Hotarârea avea sa fie luata prin vot.
? Toti avem planuri, spuse el, si trebuie ca ele sa fuzioneze în unul singur. Derularea Proiectului "Zeita" este deja cu patru ore în urma fata de orarul planificat, si n-am mai primit nici o veste de la ei. Cred ca trebuie sa discutam si despre acest lucru.
În jurul mesei se auzi un murmur. La intrarea în sala, cei patru martori civili pareau palizi si înfricosati. Acum, cuprinsi de agitatie, si consilierii se facusera parca mai mici.
Twisp ridica mâna pentru a face liniste.
? Mai am si alte vesti. Va rog sa aveti putina rabdare.
Observa un mesaj aparând pe imprimanta lui Macintosh si îi facu semn lui Snej sa îl aduca. Apoi continua:
? Instrumentele lui Flattery au fost foamea si frica. Intentiile sunt foarte clare: vrea sa se urce în Nava Neantului si sa paraŹseasca planeta. Noi n-avem absolut nimic împotriva acestui luŹcru. Corect?
Consilierii încuviintara, dar Mona se grabi sa adauge:
? Are de gând sa ia trei mii de pandorani cu el si sa ne lase pe mâna blestematilor de securisti...
? Pandoranii aceia doresc sa plece împreuna cu el, sublinie înteleptul, si, din partea noastra, sunt liberi sa o faca. Pe noi ne intereseaza sa scapam de el. Dar nu oricum, ci numai dupa ce îi vom distrage pentru totdeauna sistemul represiv. Va trebui sa facem fata unor criminali fara a deveni, la rândul nostru, crimiŹnali. Daca nu izbutim, copiii nostri sunt sortiti pieirii.
Snej citi mesajul trimis de Macintosh:
? "Twisp, Proiectul ŤZeitať a fost... interceptat."
? Interceptat? În sfârsit, tot e mai bine decât "pierdut". Unde se afla? Si cine i-a interceptat?
? Algele, raspunse Snej. Dr. Macintosh crede ca algele au adulmecat-o pe Crista Galii si au hotarât sa o pastreze. Liniile de comunicatie care impun grila au fost puternic bruiate, dar cele care se bazeaza pe alge au ramas intacte.
? Ne-a trimis suficiente informatii?
Îsi masa fruntea pentru a alunga durerea ce se aduna acolo. Astazi, mai mult decât în alte dati, simtea vârsta obosindu-i oasele. Snej îi înmâna un pager, iar el îl conecta la consola.
"Algele din sectorul opt au atras hidropterul spre pâlcul lor", se auzi vocea lui Mack. "Pentru a izbuti, au modificat radical unele magistralge; câteva submersibile ? nu se cunoaste numarul exact ? au fost avariate, poate chiar distruse. Exista, de asemenea, pierderi de vieti omenesti. La ordinele insistente ale lui Flattery, controlul Curentilor a încercat sa Ťconvingať algele sa restabileasca grila, dar eforturile nostre au fost zadarnice..."
Murmurele crescura în intensitate. Twisp era, si el, uluit.
Algele s-au împotrivit, îsi spuse. Acesta era semnalul de care aveam nevoie.
? Avem pe cineva în zona aceea? întreba Kaleb. Membrii Clanului Algelor ne pot spune ce se întâmpla?
Mona apasa repede câteva taste.
? Da, rosti ea. Avem un Oracol pe tarm, în dreptul locului în care se afla hidropterul acum.
? Daca navigatia a fost întrerupta, probabil ca si oamenii nostri au mari probleme, declara Venus. Voi încerca sa trimit un submersibil, dar cred ca întreaga zona este de nepatruns...
? În momentul de fata trebuie sa zadarnicim toate actiunile lui Flattery, o întrerupse Twisp. Indiferent unde vor merge laŹcheii lui, indiferent ce vor sa faca, trebuie opriti. Sa-i taiem toate firele! Daca ajunge sa-si infiltreze oamenii în Controlul CurentiŹlor, ne poate descoperi?
? Ar fi posibil, spuse Snej, zâmbind sumbru, dar ma înŹdoiesc.
? Cere-i lui Macintosh sa închida Controlul Curentilor. DiŹrectorul va ordona represalii asupra pâlcurilor din sectorul opt, dar noi stim mai bine decât oricine sa ne strecuram printre alge ? care, pe deasupra, se pare ca au trecut de partea noastra. DispaŹritia grilei va duce la întreruperea traficului din întreaga lume. Desigur, cunoasteti ce pericole pot aparea.
Twisp, care cea mai mare parte a vietii si-o petrecuse pe valurile oceanului, stia ce implicatii avea decizia luata cu câteva clipe în urma. Nenumarate fiinte nevinovate vor pluti în deriva pe ape putin navigabile, probabil chiar printre alge ostile. Însa Flattery aruncase deja zarurile.
? Succesul sau esecul nostru depinde în întregime de buna cooperare dintre pandorani, continua el. Îl vom doborî. Îl vom înfometa pentru ca ne-a înfometat, îl vom teroriza pentru ca ne-a terorizat...
Kaleb ridica mâna, oprindu-l, si se scuza înclinând capul cu demnitate.
? Nu-l vom înfometa pentru ca ne-a înfometat, rosti el. (VoŹcea sa devenise blânda, dojenitoare ca a unui tânar parinte.) Noi suntem oameni. Îl vom îndestula pentru ca ne-a înfometat.
Deasupra tuturor se lasa o liniste solemna, apoi martorul Monei spuse:
? Da. Da, suntem de acord cu tine.
? Kaleb, daca îmi arati cum îl putem înlatura pe Flattery si cum îi vom hrani pe cei înfometati, voi fi de acord cu tine, glasui Venus.
? E atât de simplu, încât ma mir ca nu ne-am gândit pâna acum. Avem toate informatiile pe ecran, si ne putem da seama care este situatia. În mod cert, avem nevoie de cooperarea aminŹtita de Twisp. Iar pentru asta, Ben Ozette si Crista Galii trebuie sa se adreseze imediat populatiei. Putem conta pe ajutorul Postului-Fantoma?
? Ai dreptate, fu Mona de acord, lovind cu degetul în ecraŹnul monitorului. Sincronizarea este factorul esential. Oamenii nu ne pot ajuta daca nu stiu ce anume se asteapta de la ei. Vor avea încredere în Ben Ozette si o vor diviniza pe Crista Galii. Acum trebuie sa le spunem ce sa faca.
? Cinci mii de oameni de-ai mei s-au infiltrat deja printre saraci, anunta Kaleb. (Capatase o atitudine calma si vorbea cu barbia un pic ridicata, semn ca hotarârea sa era de nestramutat.) Vorbele circula mai repede decât informatiile difuzate prin radio.
? Mai avem ceva din partea lui Macintosh? întreba Twisp.
Snej încuviinta, muscându-si buza.
? Da. Spune ca Beatriz Tatoosh este la bordul complexului orbital si ca apa de baut i-a facut rau.
Ridica ochii din pager si lasa nedumerirea sa i se citeasca pe fata.
Inima înteleptului începu deodata sa bata mult mai rapid.
? Da, anunta el, acesta este codul care ne avertizeaza ca au aparut necazuri la bordul Statiei Orbitale. Flattery a trimis proŹbabil o echipa de securitate împreuna cu Beatriz. O fi banuit ca Mack lucreaza împotriva lui. La naiba! (Inspira adânc, încercând sa se calmeze.) Pacat ca reporterita nu e de partea noastra. As fi vrut ca Macintosh sa aiba acolo macar o singura persoana pe care sa se bazeze.
? Hai mai bine sa vedem ce sprijin putem obtine noi, aici, propuse Kaleb. (Se ridica, nerabdator sa plece fara întârziere spre Victoria.) Sa mobilizam oamenii din preajma tarmului si sa salvam hidropterul.
Avem nevoie de el aici, îsi spuse Twisp.
? Kaleb, de dragul vremurilor trecute, hai sa facem o plimŹbare, îl invita el. Poti ajunge în trei ore, ai suficient timp. În plus, oamenii de acolo sunt de nadejde si probabil ca au început deja sa caute hidropterul. Ce-ar fi, mai bine, sa mergem pâna la Oracol? Poate le roaga cineva pe alge sa ne spuna ce naiba au de gând sa faca.




Radacini si aripi. Lasati aripile sa prinda radacini, si radacinile sa zboare.
? Juan Ramon Jimenez


STELLA BLISS despacheta trei ladite cu orhidee si le aseza pe aleea ce ducea catre foaierul vilei Wittle. Comanda o primise de-abia seara trecuta dar, din întâmplare, avea orhidee disponibiŹle. Stella se considera o sculptorita în domeniul florilor si se simtea magulita ori de câte ori descoperea ca arta sa era admirata.
Purta noua sa bluza parfumata, cu mâneci bufante, si o pereche de pantaloni de lucru strânsi pe coapse. Bluza îi menaja sânii, mai sensibili acum datorita sarcinii, însa pantalonii o deŹranjau si hotarî ca pe viitor sa renunte la ei.
Trecu printre gardieni si servitori, care se foloseau de orice ocazie pentru a o sorbi din ochi. Nu-i placea sa fie în centrul atentiei, desi ar fi trebuit sa se obisnuiasca pâna acum. Înalta de douasprezece palme, Stella avea o silueta care atragea ca un magnet privirile barbatilor, chiar si atunci când era îmbracata cu haine largi.
Îmbracamintea ei semana cu florile pe care le cultiva. Doob le spusese parintilor sai ca, acasa, albinele o urmareau în fiecare coltisor al camerei, având însa grija sa nu o întepe. Parul negru si bogat încadra o fata bronzata, cu pometi înalti si ochi de culoarea turcoazului. Avea buze pline pe care si le tuguia foarte adesea, mai ales în momentele de concentrare. În ultima vreme zâmbea aproape tot timpul si îngâna vechi cântecele pentru fiinŹta care dormea în pântecele ei.
Cultivarea plantelor si transformarea lor în sursa de hrana fusese, timp de noua generatii, preocuparea traditionala a famiŹliei sale. De când cu criza de alimente, eforturile de cercetare si de productie se îndreptau mai ales spre soiurile comestibile. Dar Stella nu fusese de acord sa renunte la flori si la albinele care le ajutau sa se înmulteasca.
Purta în ea a zecea generatie, o fetita care, dupa cum îi spuneau visele, avea sa fie exact ca ea. Stia foarte bine acest lucru, la fel cum stiuse si mama sa, si bunica sa, si toate femeile din familia ei. Încerca sa pastreze o traditie veche pe care vreŹmurile grele o puteau sufoca oricând. Orhideele erau rezultatul propriilor cercetari si era mândra ca astazi vor fi admirate de alti artisti, de muzicieni ? acei sculptori ai sunetului ? si de aristoŹcratia pandorana.
Auzind ca Onorabilul Alek Dexter era daltonist, îsi permiŹsese sa aleaga o combinatie de culori pe gustul ei. Majoritatea florilor aveau culoarea lavandei, dar nu rezistase tentatiei de a intercala printre ele si câteva nuante delicate de roz.
Un gardian scund care-si dadea aere de urias controla fiecaŹre ladita cu teava armei, dupa care înfipse cutitul în toate stratuŹrile de flori. Înainte de a intra pe terenul vilei, Stella fusese scanata de doua ori si perchezitionata de o securista grasa. Nu era prima data când suferea un astfel de tratament si, probabil, nici ultima. Avea o parere foarte proasta despre regimul impus de Director dar, deocamdata, prefera sa se concentreze asupra florilor.
Un cordon de securisti înconjura terenul si un alt contingent pazea vila propriu-zisa. Aceasta era locuinta administratorului general al "Comertului Tritonian" ? o persoana foarte importanŹta, despre care Flattery considera ca se putea numara printre primele tinte ale Fantomelor. Se zvonea ca era unul dintre cei trei candidati care ar fi putut spera la functia de Director, în caz ca actualul detinator ar fi fost victima unui accident nefericit.
Construita din piatra topita si plastotel, cladirea nu fusese afectata de recentele cutremure ce devastasera Kalalochul. Terenul sau era împrejmuit de un zid înalt de doi metri din care ieseau bucati de metal ascutit si cioburi de sticla. Era greu de crezut ca, în acest sector, Coada se forma la doar câteva case departare. Organizatorii acestei receptii nu se sinchiseau de urŹletele oamenilor de peste drum si nici de huruitul vehiculelor grele, pline cu gardieni.
Securistului îngâmfat îi înflorisera, la subsuori, pete de transŹpiratie, anormal de mari chiar si pentru atmosfera încinsa a dupa amiezii. În plus, se mândrea cu o proeminenta în spatele urechii, de forma unei flori, rezultat al unei operatii estetice. Stellei i se parea de-a dreptul respingatoare.
? Ce crezi ca ai sa gasesti în rasadurile mele? îl întreba ea. Viermi ucigatori?
Barbatul se încrunta, plimbându-si nervos privirea între Stella si giulgiul de fum care se aduna sub norii negri.
? Ai grija ca nu sunt în toane prea bune, mârâi el. Nu-ti forta norocul.
? Ti-e teama ca multimea va da navala aici si...
? Nu mi-e teama de nimeni! se stropsi el, umflându-si piepŹtul plapând sub uniforma prea larga. Misiunea mea este sa-l protejez pe domnul Dexter, si asta fac!
Stella începu sa scoata cu grija orhideele din ladite si sa le planteze de-a lungul aleii. Aceasta era partea care îi placea cel mai mult ? sa prinda cu grija tulpinile matasoase si radacinile oarbe, sa simta mirosul pamântului proaspat. La sfârsitul zilei îsi curata unghiile deasupra unui ghiveci pentru a nu pierde nici o farâma din solul pretios.
? Probabil ca iubesti florile, daca ai fost în stare sa suporti operatia aia dureroasa de lânga ureche.
? Eram beat, recunoscu el. Daca ar avea un miros placut, m-as simti ceva mai bine.
? Stiinta progreseaza si probabil ca îti va îndeplini dorinta. Pâna atunci, miroase florile astea!
Îi întinse o orhidee. Securistul o duse la nas si îsi permise sa zâmbeasca. Stella fu multumita sa-l vada relaxându-se.
? Într-adevar, miroase frumos.
? Ei bine, soiul acesta nu avea miros pâna acum un an si, pâna acum cinci ani, nu facea nici flori atât de frumoase. Eu le-am transformat.
? Flori! (Securistul pufni cu dispret, dar nu parasi locul.) Florile nu sunt comestibile. Ar trebui sa cultivi ceva care sa dea hrana oamenilor.
? Ce? (Stella duse mâna la gura, surprinsa si în acelasi timp amuzata.) Nu am permis pentru asa ceva. În afara de asta, sufleŹtul are si el nevoie de hrana, de una spirituala, pe care florile i-o pot oferi din plin.
Barbatul îsi pierdu expresia dispretuitoare, dar nu si pe cea de îngrijorare. Stella ar fi vrut sa-i vorbeasca despre albine, însa renunta, pentru ca albinele te duceau imediat cu gândul la miere, si extrem de putini oameni stiau de productia ei de miere.
Dupa ce termina de plantat orhideele, le stropi si apoi îndeŹparta pamântul împrastiat pe alee. Simti o oarecare neliniste dându-i târcoale: era blocata în centrul Kalalochului, fara nici un mijloc de transport la dispozitie. Billie o adusese pâna aici cu automobilul ei, apoi plecase la lucru. Cushette-ul, desi aproape nou, se defectase iarasi; de data aceasta avea o problema cu aprinderea. Stellei nu-i placea deloc zona aceasta înghesuita si urâta. Si nici nu-i surâdea ideea de a merge pe jos zece klick-uri, singura si fara aparare. Desigur, exista tramvaiul care facea leŹgatura între centru si periferie, însa probabil ca nu functiona din cauza revoltei.
? Stella, draga, ai terminat?
Doamna Wittle, gazda, îi facu semn din pragul casei. Avea parul aproape alb si un ten deschis la culoare, caracteristic TriŹtonilor, era îngrijit îmbracata, si adresa tuturor un zâmbet sincer. Desi parea fragila, salvase de una singura un submersibil plin cu piese de arta, în timpul cutremurului din '73. Pe vremea aceea lucra la catedra muzeului. Când totul începuse sa se clatine, rechizitionase submersibilul si, în loc sa-si salveze pielea, se apucase sa încarce în el tot ce era mai de valoare. Cupola craŹpase si permitea scurgerea unor jeturi care ar fi putut taia un om în doua, dar doamna Wittle nu plecase de-acolo decât dupa ce umpluse submersibilul pâna la refuz.
? Da, doamna Wittle. Ce spuneti?
Femeia privi în lungul aleii si ridica sprâncenele, placut impresionata.
? Sunt minunate, spuse ea. (Apoi ofta.) Au avut dreptate în privinta ta, draga. Esti o adevarata artista. Însa acum am o proŹblema si ma gândesc ca m-ai putea ajuta.
? Ce problema?
? Am contat pe niste ajutoare, dar vad ca n-au aparut pâna acum... din cauza rebeliunii, probabil. N-ai putea sa mai întârzii putin, si sa întâmpini tu oaspetii? Am lista lor aici, si ecusoanele pe masa, lânga intrare. Desigur, poti ramâne la receptie, ca inŹvitata. Vrei sa faci asta pentru mine?
Stellei nu-i placeau deloc bogatasii. Dincolo de zidul vilei, la nici o suta de metri departare, saracii stateau ore întregi la coada pentru a-si cumpara ratiile câstigate cu truda. Servitorii celor bogati aratau cartele pe care scria "Exceptat" si, fara a mai sta la rând, îsi umpleau dubele cu mâncare. Servise si ea la multe petreceri ca aceasta, primind permisiunea de a duce acasa ceea ce ramânea dupa plecarea oaspetilor. Plata nu însemna aproape niŹmic pentru ea, întotdeauna câstiga mai mult decât ceea ce ar fi putut cumpara cu cartela. Nu aflase niciodata cum se putea intra în rândul celor "Exceptati".
Însa Cushette-ul se defectase, iar ea nu vedea nici o posibiŹlitate de a pleca în siguranta spre casa.
? Da, spuse. Ramân. Însa nu sunt îmbracata corespunzaŹtor... si as avea nevoie sa ma conduca cineva pâna acasa.
Doamna Wittle se lumina la fata si o prinse de cot.
? Draga mea, nici nu stii ce greutate mi-ai luat de pe inima. Desigur ca vei fi condusa pâna acasa, voi avea eu grija de asta. Hai sa aruncam o privire în garderoba fiicei mele. Vom gasi acolo niste rochii foarte frumoase care cred ca-ti vor veni ca turnate. Cea neagra, de exemplu, ar trebui sa arate splendid pe tine. Desi, ca sa fiu sincera, orice ar arata spendid pe tine.
Stella rosi, magulita.
? Multumesc, spuse. Sigur n-o sa se supere?
Doamna Wittle se posomorî pret de câteva clipe, însa facu un efort de vointa si îsi reveni.
? Din pacate, nu, draga mea. A fost ucisa anul trecut, în evenimentele care au avut loc la liceu.
? Ma scuzati... Îmi pare rau.
? Ei bine, avea propriile ei convingeri. (Apoi adauga, în soapta.) Ma mândream cu ea! Am sa-ti povestesc alta data, acum nu e momentul cel mai potrivit.
Rochia era neagra, lucioasa si subtire. I se parea cam strâmŹta la bust desi, în ultima vreme, tot ceea ce îi atingea sânii o deranja. Niciodata nu purtase rochii cu un decolteu atât de înŹdraznet.
? As vrea sa ma vada si Doob, spuse ea, facând o pirueta în fata unei perechi de oglinzi. Cred ca i-ar placea la nebunie!
? Atunci, o poti pastra, rosti doamna Wittle. (Lacrimi mari îi umezeau ochii, dar nici una nu se scurse pe obraz.) De fapt, as vrea sa te uiti prin garderoba aceasta si sa iei tot ce vrei. De ce sa stea nefolosite? Doar nu sunt picturi!
Fara a tine cont de proteste, femeia lua o cutie din carton si o umplu cu hainele fiicei sale. Apoi o conduse pe Stella lânga masuta de la intrarea în vila.
Invitatul de onoare, Alek Dexter, sosi cu mânecile ude de transpiratie si blestemând zapuseala. Stella îi agata ecusonul la piept si, din obisnuinta, îi netezi camasa. În loc sa se alature invitatilor, el zabovi în preajma ei si, fara nici un pic de jena, îi admira decolteul. Stella îi sustinu privirea pâna îl facu sa-si plece ochii.
? Toata ziua am fost în sedinte, bodogani el. Peste doua ore, dupa bairamul asta pus la cale de distribuitori, am de tinut o cuvântare la dineul organizat la Clubul Progresul; iar la opt trebuie sa ma întâlnesc cu Directorul la un cocteil. N-am timp nici sa-mi trag rasuflarea! Normal ca n-apuc sa dau jos din kilogramele astea! (Trase cu coada ochiului spre ecusonul si sânii ei.) Arati superb, draga mea... Stella. Stella Bliss.
Îsi strânsera mâinile, si tânara descoperi ca barbatul avea palma plina de transpiratie.
Nu credeam ca barosanii astia transpira în public.
Onorabilul Alek Dexter scoase o batista din buzunar, stergându-si fruntea si buza superioara. Apoi facu semn soferului sau, care se bucura de racoarea holului.
? Am nevoie de o alta camasa, spuse el, aproape în soapta. Una de culoarea piperului albastru.
? Strazile sunt blocate, rosti soferul, cu o voce obraznica. N-am cum sa ma întorc si sa va duc la dineu.
Vazându-l pe Alek Dexter încordându-si maxilarele, Stella banui ca acesta nu suporta obraznicia.
? Atunci cumpara una, se rasti Onorabilul. Magazinele sunt deschise pâna diseara, iar piata se afla la câtiva pasi. (Flutura nerabdator mâna.) Hai, du-te! Ia din banii pentru cheltuieli maŹrunte. Si schimba-ti atitudinea, altfel ai sa-ti schimbi serviciul!
Când omul deschise poarta, vazura lupte desfasurându-se sub cerul amenintator. Doi gardieni stateau la intrare, cu fata spre strada. Un al treilea auzi târâitul pagerului agatat la centura, îl ridica la ureche, apoi rosti câteva cuvinte si porni în graba spre vila. Cu fiecare pas, figura lui parea sa paleasca tot mai mult. Ajunse lânga Onorabil si începura o conversatie soptita, însa din care Stella nu pierdu nici un cuvânt.
? Se pregateste declararea Codului Brutus, domnule. Doriti sa va adapostiti aici sau mergem în buncarul Directorului?
? La naiba! facu Alek Dexter, si îsi întoarse privirea de parca ar fi fost pocnit peste fata.
Ca si domnul Wittle, era un posibil succesor al Directorului. Îsi freca fruntea, privind pe furis spre camionul care oprea în fata intrarii. Un întreg pluton de gardieni transpirati si plini de praf intra în dispozitiv, pregatindu-se sa apere vila în eventualiŹtatea unui atac. Figura lui Dexter devenise la fel de palida ca si a celui care-i adusese vestea. Alti câtiva gardieni trecura în fuga pe lânga el, intrând în sala de receptie.
? Sunt de-ai nostri? întreba el.
Gardianul ridica din umeri, strângând pistolul-laser cu o mâna tremurânda si alba:
? Habar n-am, domnule.
? Hmm, pufni Onorabilul. E greu sa stim de care parte sunt ei, când nu ne dam seama nici macar în ce tabara suntem noi. Zici ca-i doar un avertisment, deocamdata? Esti sigur ca Flattery nu?...
? Da, domnule, e doar un avertisment, dar ne putem astepta sa fie declarat Codul Brutus.
? Atunci vom astepta aici, hotarî Dexter. Daca tot e sa stau înghesuit undeva, prefer sa ma bucur de compania acestei superŹbe femei!
Se înclina în fata Stellei, îi lua mâna si i-o saruta. Apoi porni spre gazda si invitatii sai, trecând pe lânga masa care gemea sub greutatea celor mai frumoase fructe si produse din peste vazute de Stella vreodata. În centru trona o sculptura din gheata înfatisând saltul unui delfin.
Zgomotele încaierarii se auzeau tot mai aproape, iar gardieŹnii, fara a scoate un cuvânt, închisera poarta dubla. Nelinistea Stellei se transforma în spaima.
Dexter nu aruncase nici macar o privire spre minunatele orhidee.




Pentru a deveni constient, trebuie sa te ridici deaŹsupra iluziei.
? al cincilea Prudence Lon Weygand, doctor-medic, echipajul original, Nava Neantului Pamânteanul


SERIA DE EXPLOZII provocate de Soimii lui Flattery rani algele verzi din sectorul opt, ucise zeci de mii de pesti, un grup de delfini, si stârni o cantitate de sediment care ar fi putut înfunŹda filtrele submersibilelor pe o raza de cincizeci de klick-uri. Pâlcul urias de alge albastre din apropierea sectorului opt îsi replie instinctiv toate frunzele si se apleca spre centrul lagunei proprii, într-o configuratie atât de compacta, încât aproape ca se sufoca. Despre hranire nici nu mai putea fi vorba.
Când îsi depliau frunzele la maxim, algele albastre atingeau un diametru de aproape o suta de kilometri. Peste trei sferturi din circumferinta pâlcului erau înconjurate de alge domestice. Restul periferiei avea acces liber spre ocean si profita de acest lucru, extinzându-se vazând cu ochii. Pentru propria sa siguŹranta, se ferea de contactul cu algele domestice. De la frunzele moarte care ajunsesera pâna la el, aflase ca algele verzi erau marionete ale oamenilor si ascultau de biciul electric. Stia ca în curând aveau sa apara foarte multe fragmente moarte; asa se întâmpla întotdeauna dupa asemenea explozii. În acele momenŹte, tot ceea ce venea spre el constituia o hrana care îl ajuta sa se extinda cu o viteza incredibila.
Astazi însa, curentii nu aduceau doar adierea mortii. Mai exista ceva, ca o aura, ca un parfum care îl împiedica sa ramâna prea multa vreme în acea structura sufocanta. Ceva care, desi nu aduse nimic la suprafata, trezi în adâncurile sale o vibratie coŹplesitoare si un clocot al amintirilor genetice. Algele albastre nu se mai opusera si îsi depliara larg frunzele, ca pentru a întâmpiŹna mireasma binefacatoare.




Mai întâi hraneste oamenii, si de-abia dupa aceea cere-le dovezi de virtute.
? Dostoievski, Fratii Karamazov

PESTELE ZBURATOR se clatina violent la suprafata valuŹrilor, sub efectul turbulentei produse de explozii. Lui Rico îi intra soarele în ochi si începu sa lacrimeze puternic. Îsi cauta ochelarii si clipi de câteva ori, încercând sa alunge senzatia de orbire temporara. Scruta întinderea apei si zari, spre dreapta, o linie cenusie care trebuia sa fie tarmul, iar spre stânga, la doi sau trei kilometri departare, un front alb de spuma amenintatoare.
Elvira începea sa-si revina dupa socul suferit, iar din nas nu-i mai curgea chiar atât de mult sânge. Sub scaunul ei se formase o baltoaca de apa.
Oricine ar fi fost în locul Elvirei, ar fi devenit hrana pentru serat, îsi spuse Rico.
Desi dezorientata si ranita în urma primei explozii, Elvira izbutise sa ajunga de una singura înapoi în camera motoarelor. Imediat dupa ce închisese sasul, se pornise o avalansa de alte explozii, prea multe pentru a putea fi numarate.
? Blestematul! mormai Rico. Ori de câte ori nu-i convine un lucru, îl arunca în aer.
Suprafata apei era plina de frunze si tulpini rupte care înca produceau jocuri de lumini.
? Surorile Alge se retrag, îsi cauta scaparea, suspina Elvira, plimbându-si privirea trista pe deasupra valurilor.
? Elvira, n-am chef sa aud prostiile astea cu "Surorile Alge". Vreau sa iesim de-aici!
? Raiduri aeriene! striga ea, îndreptând degetul spre est-nord-est, unde se zareau doua pete pe cer.
Instinctul o facu sa comande imediat secventa de scufundaŹre, dar motoarele nu raspunsera.
? Sunt înfundate, explica ea. (Pe fata ei se întiparise o exŹpresie impasibila, pierduta.) Mâl si... alge... în filtre.
? Nu-ti fa probleme, Elvira, o încuraja Rico, batând-o usuŹrel pe umar. Sunt aparatele care au aruncat încarcaturile exploŹzive si probabil ca n-au suficient combustibil pentru a ajunge pâna aici. Sa ramânem pe loc si sa ne consideram multumiti ca nu trebuie sa trecem printre minele alea perfide.
Îsi desfacu legaturile, se ridica si îi aduse Elvirei un prosop.
? Poftim, spuse. Sterge-te si îmbraca un costum uscat. S-ar putea sa stam mai mult pe-aici si n-as vrea sa racesti.
Elvira parea sa se fi calmat.
? Oricum, rosti Rico, daca vrea, Flattery ne poate depista de la bordul Statiei Orbitale. Poate urmari chiar si o barca micuta, daramite coscogea Pestele Zburator! Impresia mea este ca nu suntem în pericol. Avioanele nu pot pluti pe apa, deci baietii aia n-au cum sa intre în hidropter si sa ne aresteze, dar nici nu îndraznesc sa ne arunce în aer datorita faptului ca o avem pe Crista Galii cu noi.
Doua unde de soc îi facura sa-si piarda din nou echilibrul. Avioanele se repezira în picaj spre hidropter, apoi se redresara si disparura din zona. Trecura atât de aproape, încât Rico reusi sa le distinga fetele.
? Ai vazut, Elvira, cât de tineri sunt? Au toata viata înaintea lor, dar au ales sa fie sclavii lui Flattery. (Lovi cu pumnul în bratul scaunului si mârâi.) De ce? Ar fi trebuit sa strânga în brate o fata, s-o mângâie, sa faca dragoste... dar, în loc de asta, au pornit sa ucida. Parintii lor nu i-au învatat nimic?
? Parintilor le e foame. Acum le e foame.
O privi cu surprindere. De obicei, Elvira nu facea conversatie si raspundea tuturor întrebarilor prin niste mormaieli; acum se dadu jos din scaun si, straduindu-se sa nu cada, porni spre rafturile ascunse în peretele îndepartat.
? Hei, doar nu vrei sa iesi înca o data! Nu vezi ce harababura-i afara?
? Calmeaza-te, spuse ea, si cuvântul suna ca un ordin.
Cu o candoare caracteristica Tritonilor, îsi dadu jos costuŹmul de scafandru si se sterse cu prosopul, masându-si muschii bine proportionati, sfârcurile puternice si pline de viata.
? Ai grija de ceilalti. Eu ma duc sa curat filtrele.
Trupul suplu si alb al Elvirei se strecura într-un costum nou; privind-o, Rico simti, cu uimire, cum sângele începe sa-i clocoŹteasca în vine. Stia foarte bine ? amândoi stiau ? ca o apropiere intima între ei era exclusa, dar faptul ca se excitase îi aminti de Snej, si i se facu dor de ea.
Planul pilotului era foarte logic. Îsi întocmi în minte o lista de prioritati.
Ben si Crista. Sa-i tin în viata. Sa supraveghez transmisiuŹnile radio, sa fiu pregatit la surprizele pe care mi le-ar putea face Securitatea.
Elvira disparu fara a-i arunca vreo privire. Se îndrepta si el spre rafturi, luptându-se cu tangajul si ruliul, si scoase de acolo alte trei costume de scafandru. Folosindu-se de mânere, înainta pâna la intrarea în bucatarie. În acelasi timp, era atent la radio si la mesajele trimise de avioane.
? "Seful raidului aerian catre baza, încarcatura a fost lansaŹta. Am depistat pestele pe care-l cautati. Terminat."
? "Am receptionat si am notat pozitia. Vom trimite vultuŹrul. Momentul interceptarii peste aproximativ treizeci de minute, asteptam alte detalii. Terminat."
Treizeci de minute! îsi spuse Rico.
"Vulturul" lor era probabil un hidropter rapid.
Înseamna ca n-au spatiu pentru echipamente grele sau penŹtru trupe. Perfect. Le vom rezerva si noi câteva surprize.
Difuzoarele continuau sa transmita informatii despre PesteŹle Zburator, speculatii privind numarul si starea pasagerilor...
Însa avioanele iesira repede din raza de receptie a echipamentuŹlui instalat pe hidropter.
Se apleca deasupra lui Ben si vazu ca era la fel de imobil; nu dadea semne ca ar fi respirat, dar obrajii aveau o culoare destul de sanatoasa. Apleca urechea pâna la buzele prietenului sau, sesizând o foarte slaba activitate a plamânilor. Apoi îi veriŹfica pulsul: inima nu se oprise, dar pulsul era de doar câteva batai pe minut. Avea ochii deschisi si nemiscati; pareau atât de uscati, încât Rico îi închise si deschise de câteva ori pleoapele pentru a-i umezi, apoi le lasa închise.
Îi desfacu centurile si-l introduse, cu chiu cu vai, într-unul dintre costumele de scafandru.
? Am iesit la suprafata, spuse el, sperând ca Ben îl auzea. Au aruncat încarcaturi explozive asupra algelor, dar cred ca disŹtrugerile s-au produs doar la suprafata. Elvira a iesit sa curete gurile de admisie si filtrele. Oamenii lui Flattery au trimis un hidropter pe urmele noastre si am impresia ca vom trece prin clipe grele.
Crista Galii scoase un geamat si, chinuindu-se din cauza centurilor, îsi cauta o pozitie mai avantajoasa în scaun.
? Prietena ta si-a revenit, continua Rico sa i se adreseze lui Ben. Am sa-i dau sa îmbrace un costum si dupa aceea voi înŹcerca sa iau legatura cu Grupul Operativ, ca sa afle si ei ce se întâmpla.
Îi trase fermoarul pâna la gât, apoi, pentru orice eventualiŹtate, îi umfla gulerul gonflabil. Întorcându-se spre Crista Galii, o vazu plângând. Ochii ei înrositi de lacrimi priveau fix silueta încremenita a lui Ben. Parea constienta.
? Întelegi ce vorbesc? întreba Rico.
Se tinea departe de ea, desi fata nu avea cum sa coboare din scaun.
? Da.
? Ai mai avut vreodata simptome asemanatoare?
? Da. (Îi venea greu sa articuleze cuvintele.) O data, înainte sa treaca la tratamentul cu injectii. Am tinut pilulele în gura si dupa aceea le-am scuipat.
? Ce se va întâmpla în continuare?
Crista încerca sa ridice din umeri:
? Cam acelasi lucru. Poate câteva crize mai puternice. Va dura... ceva timp. (Adauga în soapta.) Ben este primul care m-a facut sa ma simt fiinta umana.
Rico surprinse dilatarile si contractarile violente ale pupileŹlor fetei.
Trebuie sa fi fost niste droguri foarte puternice, îsi spuse el. Blestematul!
? Am iesit la suprafata, îi explica el, si suntem vulnerabili. Trebuie sa-ti pui un costum de scafandru în caz ca vom fi obliŹgati sa plonjam în apa.
Apoi îsi dadu seama ca atât Flattery, cât si Grupul Operativ, avertizasera: "Nu o lasati sa intre în apa. Nu o lasati sa ia contact cu algele." Desigur, era o speculatie, o masura de prevedere. Oricum, înotul pe sub apa era singura lor sansa de salvare în caz ca Securitatea Vashonului avea sa-si faca aparitia.
? Te pot ajuta, daca nu te descurci singura. Scuza-ma ca o spun, dar as prefera sa nu te ating.
Crista ar fi trebuit sa întinda bratul pentru a ajunge la cosŹtumul oferit de el.
? Nu pot desface centurile astea, se plânse ea.
Rico apasa pe butonul de desfacere rapida si o elibera. Apoi se trase imediat îndarat, în parte pentru ca asa îi dictase instincŹtul de conservare, în parte datorita faptului ca hidropterul se înclinase pe neasteptate.
Gestul lui nu scapa neobservat si fata facu, la rândul ei, un pas înapoi. Îsi tinea falcile înclestate, iar fata îi palise incredibil de mult.
? Ce-ti închipui ca sunt? întreba ea.
? Nu stiu. Tu stii?
? Stiu ca nu cred... Nu pot sa cred ca pot face asa ceva... (Arata cu o mâna moale spre Ben.) Nu pot fi eu cea care...
? Din cauza drogurilor se întâmpla asta, spuse el.
Încerca sa-si alunge mânia din voce. Fata avea nevoie de liniste, nu de înca un dusman.
? Tine minte! Flattery te-a obligat sa iei drogurile, nu ai facut-o din proprie vointa.
Lacrimile ei pareau sincere, ca si felul în care îl privea pe Ben.
Da, dar ia uite ce-a patit prietenul meu!
? Pune-ti costumul, o îndemna el. Nu avem prea mult timp la dispozitie.
Crista trebuia mai întâi sa-si scoata rochia. Rico îngenunche lânga Ben, punându-i mâna pe frunte. Ben încerca o miscare aproape imperceptibila, ceea ce putea fi considerat drept un semn încurajator. De asemenea, respiratia îi devenise mult mai puternica.
Crista nu era deloc rusinoasa si nici nu semana cu vreun monstru.
Probabil ca s-a obisnuit cu conditia de animal de laborator si n-a mai apucat sa afle ce este pudoarea.
Rico, la fel ca si Ben, crescuse printre Insulari si fusese educat, printre altele, în spiritul discretiei si al pudorii. RecunosŹcu în sinea sa ca fata avea cele mai frumoase picioare pe care le vazuse vreodata. Suspina, amintindu-si din nou de Snej. IntenŹtiona sa-i trimita si ei un mesaj, alaturi de cel dedicat Grupului Operativ. Se întoarse spre Crista.
Este cam palida, observa el.
Era, într-adevar, foarte slabita, si depuse mari eforturi penŹtru a-si trage costumul pe trup si pentru a ridica fermoarele. Respira repede si superficial, fruntea i se acoperise de transpiŹratie si era mult mai... transparenta decât atunci când o vazuse Rico pentru prima oara în sat. Pupilele continuau sa i se dilate spasmodic, iar picioarele îi tremurau necontrolat.
? Îti poti pune centura?
Ea clatina din cap.
? Nu. (Vocea de-abia se mai auzea.) începe... criza...
Se aseza pe scaun, cu ochii în continuare deschisi.
? Mai esti aici? întreba el. Ma poti auzi?
? Da, veni raspunsul. Da.
Rico era hotarât sa nu se atinga de ea. Indiferent ce cauze ar fi avut, fenomenul fusese pe punctul de a-l ucide pe Ben. Nu era dispus sa pateasca si el acelasi lucru. Cu cea mai mare baŹgare de seama, se învârti în jurul fetei, prinse clema centurii si, cu o miscare brusca, o introduse în locas. Împinse spatarul scauŹnului astfel încât fata ? care, între timp, îsi pierduse din nou cunostinta ? sa stea aproape întinsa.
Îsi puse si el costumul, apoi observa ca valurile se mai calmasera. Auzea bufniturile si hârsâielile care semnalau preŹzenta Elvirei în dreptul gurilor de aerisire si se ruga în tacere ca algele sa nu o atraga pe calea halucinatiilor, asa cum faceau cu alti oameni. Pâna una-alta, totul parea în regula.
? Ar fi pacat ca cel mai bun pilot din cea mai blestemata lume sa-si piarda mintile tocmai acum, murmura el.
În partea superioara a învelisului se auzi deodata un scârtâit puternic, urmat de un scrâsnet prelung. Apoi înca o data. Era acelasi sunet pe care-l produsesera algele atunci când înhatasera hidropterul. Se repezi spre cabina, dar era deja prea târziu.
Aparatul se înclina violent într-o parte si Rico se trezi arunŹcat în peretele din stânga. Socul îl facu sa-si piarda rasuflarea si-i plimba prin fata ochilor o armata de pete negre ca niste amibe. Reusi, totusi, sa-si dea seama ca se înaltau prin aer. Fu trântit înca o data de perete, însa nu foarte tare, si miscarea de tangaj a hidroptemlui îi permise sa vada ca fusesera prinsi de tentaculele unui aerostat.
? La naiba!
Se târî în patru labe spre postul de pilotaj. Ar fi putut desŹchide un hublou si trage cu pistolul-laser...
Abia atunci vazu cât de mare era în realitate aerostatul. Dupa parerea lui, balonul masura o suta de metri în diametru, iar tentaculele în care strângea hidropterul erau chiar mai lungi decât atât si mai groase decât trupul lui Rico.
Se ridicasera deja la peste o suta de metri în aer si continuau sa urce.
Balansul acela a fost menit sa scoata balastul din aparat, pentru a putea fi ridicat cu mai multa usurinta.
Brusc îsi aduse aminte de Elvira, si se târî iarasi, pâna în partea opusa a cabinei, pentru a arunca o privire asupra oceanuŹlui. Pilotul lor era acolo, plutind pe spate cu ajutorul costumului gonflabil. Probabil ca-l vazuse pe Rico, dar nu schita nici un gest.
? La naiba!
Nu putea lansa un semnal luminos si nici nu avea cum sa porneasca motoarele, deoarece risca sa aprinda sutele de metri cubi de hidrogen continuti de monstrul portocaliu. Rico nu se mai aflase niciodata atât de aproape de un aerostat, dar vazuse ce efecte devastatoare putea avea aprinderea hidrogenului. Un aerostat mult mai mic decât acesta distrusese prima asezare ridiŹcata de oameni în Kalaloch. Sase sute de fiinte arsesera de vii în acea explozie. Bineînteles, el si cu Ben se prezentasera imeŹdiat la fata locului pentru a realiza un reportaj.
Însa nu mortii îi impresionasera cel mai mult, ci viii. Ben nu fusese de acord sa realizeze o poveste standard, cu inevitabiŹlele imagini de groaza înfatisând carnea arsa pe oasele dezgolite, spasmele, varsaturile si urletele.
"Filmeaza-le doar ochii", îi spusese Ben. "Restul, lasa-l în seama mea."
Îi întrebase despre cum îsi duceau viata, nu despre explozie. Umplusera aproape optsprezece ore de banda luând interviuri muribunzilor si ranitilor, dupa care venise atacul Nemilosilor. Filmul lui Rico înregistrase lupta echipei de filmare cu haitele pornite într-un atac devastator. Imaginile acelea înfiorasera înŹtreaga lume.
Vazu ca tarmul înalt se apropia rapid, în timp ce vremea rea îi ajungea din urma. Spera din suflet ca greutatea hidropterului sa nu constituie un balast prea greu pentru aerostat; altfel, aveau sa se zdrobeasca de faleze. Aparatul statea acum rasturnat cu fundul în sus, prins în încâlceala tentaculelor negre. Rico merse în patru labe pe plafonul cabinei si se întinse sub scaunele de pilotaj. Dupa toate aparentele, imensul aerostat dorea sa ajunga pe uscat; de obicei, baloanele portocalii faceau acest lucru penŹtru a se sinucide. Deci, hidropterul nu parea sa aiba un viitor prea fericit: daca nu se va face farâme la contactul cu zidul stâncos al tarmului, cu siguranta ca va fi mistuit într-o explozie.
Trecu în revista sansele de supravietuire si nu fu prea încânŹtat; îsi spuse ca ar prefera, totusi, sa treaca de faleze; cine stie, poate ca dupa aceea vor putea gasi o solutie acceptabila. Cei din Grupul Operativ se gândisera oare la o asemenea surpriza? Spera din tot sufletul ca da. Era obligatoriu ca tovarasii sai de lupta sa o gaseasca pe Elvira înainte ca oamenii lui Flattery sa ajunga acolo. Daca nu... mintea lui refuza sa duca pâna la capat gândul sumbru.
Perturbatia atmosferica se dezlantui brusc, cu foarte putin înainte de a atinge tarmul. Din locul în care se adapostise, Rico avu impresia ca cerul întunecat cadea peste ei.
Fara fulgere! înalta el o ruga tacuta. N-avem nevoie de fulgere!
Pe de alta parte, stia ca perdeaua de nori îi va proteja de privirile spionilor de la bordul complexului orbital si va împieŹdica zborurile de cercetare. Hidropterul era zgâltâit din ce în ce mai violent, pe masura ce furtuna se abatea asupra uscatului. Cu ochii holbati de groaza, Rico vazu peretele falezei napustindu-se spre el; se apropiase atât de mult, încât putu distinge liniile întunecate de pe spinarea unei Aripi Plate. Apoi simti un gol în stomac si-si dadu seama ca aerostatul lua vertiginos înaltime. Aproape reusira sa depaseasca muchia falezei, dar pupa hidrop-terului atinse stânca, proiectând prova în pântecele moale al baŹlonului.
Neavând nici un sprijin la îndemâna, Rico era proiectat, ca o jucarie, în toti peretii. Aerostatul se dezumfla încetul cu înceŹtul si se asternu peste stânci, iar hidropterul coborî o data cu el, rostogolindu-se de-a lungul peretilor abrupti. În cele din urma, se oprira. Rico zacea dezorientat pe parbrizul din plasmasticla si nu vedea în jur decât un imens nor albastru. Îsi destinse bratele si picioarele, apoi tusi pentru a vedea daca nu avea cumva vreo coasta rupta. Era plin de vânatai, dar ramasese întreg.
? Perfect! îsi spuse, facând haz de necaz. "Tine-o departe de alge", mi-au spus. Poftim, acum stam aici, riscând sa fim asfixiati cu spori!
Încerca sa se calmeze, dar cele câteva respiratii profunde nu-i potolira tremurul mâinilor. Spera ca hidropterul se oprise pe plaja îngusta. Nu i-ar fi placut deloc ideea de a sta agatati undeŹva, pe la mijlocul peretelui abrupt.
Ploaia rapaia salbatic pe învelisul aparatului. Rico îsi aminti brusc de Elvira, care plutea pe valuri, fara nici o aparare împotriva furtunii. Îsi spuse ca sansele ei de supravietuire erau aproape nule; probabil ca se contopise deja cu Surorile Alge.
? Bine macar ca n-a mai ramas mult hidrogen în monstrul asta, murmura el.
Vru sa aprinda luminile în cabina si sa porneasca radioul. Vreo doua lumini mai functionau, dar radioul era mort.
Inspira adânc aerul impregnat cu spori si înainta spre buŹcatarie, pentru a vedea ce se întâmplase cu Ben si Crista.




Daca îti închipui ca imaginatia este mai puternica decât actiunea, de ce ma implici în teribila actiune a razboiului?
? Conversatii zavatane cu Avata, înteleptul Queets Twisp


MACK ASTEPTA sa primeasca o noua legatura cu SecuriŹtatea, când, brusc, monitoarele înfatisara exploziile care devasŹtau algele sectorului opt.
Nu a mai avut rabdare, gândi el. Flattery vrea neaparat sa puna mâna pe ceea ce se afla acolo.
Era sigur ca acel "ceva" includea si prezenta Cristei Galii. Instrumentele adusera dovezi ca algele verzi, ranite, fuzionau cu masivul pâlc albastru din vecinatate. Împreuna cu Alyssa Marsh, Mack efectuase câteva studii superficiale asupra pâlcului salbaŹtic ? cel mai masiv de pe întreaga planeta.
A învatat sa se ascunda de noi, sa se configureze astfel încât sa cultive în interiorul lui o suprafata cu alge domestice pe care nu ne-a permis s-o descoperim.
Pâlcul salbatic se trezise. Daca era chiar atât de imens pe cât arata Generatorul de Grile, ar fi putut distruge întreaga retea impusa de Controlul Curentilor; de fapt, algele albastre puteau fi ele însele un Control al Curentilor.
Daca algele sunt de partea noastra, atunci Flattery se poaŹte considera înfrânt. Dar daca nu sunt de partea noastra?
În momentul de fata, grija lui cea mai mare era legata de soarta iubitei sale. Ori de câte ori sosea la bordul Statiei, reporterita îl suna fara întârziere, folosind intercomul instalat pe platŹforma de andocare. Astazi, însa, nu o facuse. Aflând ca Beatriz statea încuiata în studioul Holoviziunii si ca nu se putea lua legatura cu ea, Mack îsi dadu seama ca acolo se petrecea ceva dubios; nu acesta era stilul ei. La câteva clipe dupa plecarea lui Spud, primi un mesaj: cineva semnalase aruncarea unui cadavru prin supapa navetei. Nici Securitatea complexului orbital si nici studioul nu raspundeau apelurilor sale.
? La naiba!
Generatorul de Grile primea un raspuns din partea algelor, unul curat si incredibil de puternic. Pâlcul pe care exploziile ar fi trebuit sa-l arunce în starea de imaturitate mentala se trezise aproape imediat, modificând corespunzator frecventa canalului de transmisie.
Acestea sunt algele salbatice. Au absorbit amintirile celor domestice si au preluat controlul.
Echipamentele pâlcului domestic ramasesera intacte, însa în loc ca pe ecranul Generatorului de Grile sa danseze zeci de frecvente diferite, acum aparea una singura.
Mack sesiza refacerea grilei; o singura portiune, spre nord-vest, nu reactiona la semnale. Spera ca algele de-acolo sa nu fi fost devastate de actiunea violenta a oamenilor lui Flattery.
? Bun! murmura el. Se pare ca, deocamdata, nu ne poarta pica.
Intentionase sa se foloseasca de Controlul Curentilor pentru a ridica algele împotriva lui Flattery. Permisese cât mai multor pâlcuri sa se trezeasca, pentru a obtine un sprijin în cazul în care Directorul ar fi mers prea departe. În ochii lui Mack, razboiul era un drog ? un drog extrem de periculos ? si nu vroia ca pandoranii sa-l încerce.
? Vreau sa am imagini video, rosti el catre monitorul sectoŹrului respectiv. Ar trebui sa-i localizam.
Însa nu putea sa distinga decât turbulenta cenusie a perturbatiei atmosferice. Ozette, LaPush si Galii se aflau undeva acoŹlo, sub patura de nori. Exista, desigur, posibilitatea ca exploziile sa-i fi omorât, dar mintea sa refuza s-o ia în considerare.
Linia de comunicatii cu studioul este în continuare blocata. Daca Spud nu reuseste sa intre, va trebui sa le atragem cumva atentia.
O senzatie stranie, alta decât cea de imponderabilitate, îi înghionti stomacul. Se descotorosi de ea, la fel cum facuse si cu fiorul pe care-l simtise prin aer dupa ce naveta ei intrase în locasul platformei de andocare. Oare câti oameni sosisera? NaŹveta putea transporta treizeci pâna la patruzeci, în functie de echipament. Dar lista trebuia sa includa si Nucleul Mental OrŹganic împreuna cu sistemul de mentinere în viata, precum si tehnicienii.
Nu dorea sa-si aminteasca de NMO, de provenienta sa, de ceea ce îi facuse Flattery. Desi Nucleul Mental Organic fusese Alyssa, lui Mack îi era mai usor, deocamdata, sa-l considere ca pe un obiect. Sistemul de mentinere în viata cadea în responsabiŹlitatea lui, asa cum se întâmplase si pe Pamânteanul. Dar aceasta sarcina nu-l încânta deloc.
? În sfârsit, murmura el, pâna sa ajungem acolo mai am câteva surprize pentru Flattery.
Un sunet discret venind dinspre turela îl informa ca se înŹtâmpla ceva cu holoplatforma destinata algelor. Construise sinŹgur acea platforma, dupa ce se consultase cu Beatriz în anumite detalii legate de holografie. Apoi o cuplase cu Generatorul de Grile, sperând ca astfel sa puna bazele unei comunicari cu algeŹle, în cele doua luni care trecusera, rezultatele îi întrecusera asteptarile.
Algele, probabil îndelung frustrate de imposibilitatea unei reale comunicari, avusesera multe de spus. Pâna acum, transmiŹsesera doar imagini, fulgerari, si sunete ciudate. Imaginile erau limpezi ? de obicei, informatii compacte despre lucruri reale. Sunetele si fulgerele pareau a fi "cuvinte", sau fraze, sau cugeŹtari. Macintosh nu fusese capabil sa interpreteze decât imaginile.
Se lansa catre micul sau birou amenajat în turela. Era cel mai avantajos punct de observatie de la bordul complexului si nu-l obliga sa se deplaseze prea mult pentru a ajunge în diferite locuri ale Statiei Orbitale; statura lui impresionanta încurca, de obicei, circulatia pe coridoare. În plus, lui Mack îi convenea faptul ca se afla foarte aproape de platforma de andocare a navetelor si ? de când o cunoscuse pe Beatriz Tatoosh ? de stuŹdioul Holoviziunii.
Imponderabilitatea din preajma axei de rotatie a Statiei nu-l deranja. Pentru a obtine o gravitatie aproape normala la perifeŹrie, complexul ar fi trebuit sa efectueze o rotatie completa la fiecare doua minute, lucru care ar fi facut imposibila vizualizaŹrea vreunui obiect din afara.
În centrul holoplatformei evolua imaginea unui urias aeroŹstat care-si cara balastul pe deasupra valurilor. Miniaturizarea tridimensionala era perfecta în toate detaliile, iar informatiile suplimentare spuneau ca acolo se afla sursa razvratirii algelor. Macintosh sesiza deodata ca suprafata balastului raspândea o stralucire metalica.
? Ala nu-i balast!
Imaginile reconstituiau întâlnirea dintre aerostat si Pestele Zburator. Mack urmari, de la înaltimea aerostatului, apropierea vertiginoasa de peretele falezei. Când îsi dadu seama ca nu vor reusi sa treaca îsi trase, instinctiv, picioarele în sus. Imaginea se cutremura, apoi disparu brusc.
? Poate reusim sa formam o echipa de salvare, murmura el. Prin apropiere se afla un Oracol.
Se întoarse la consola de comanda si vru sa ia legatura cu Spud, dar în acel moment izbucni alarma.
Cele patru semnale indicau izbucnirea unui incendiu geneŹralizat în zona din jurul axei, zona sa. Cel mai mult se temea pentru platforma de andocare, unde existau numeroase rezervoaŹre de combustibil.
Focul putea fi localizat fie în Controlul Curentilor, fie în studio, fie pe platforma de andocare. Automat, toate aceste zone fura izolate de restul complexului. Becuri de avertizare clipeau pretutindeni, însotite de vocea calma care rostea, prin intercom: "Îmbracati urgent costumele presurizate. În caz de incendiu, aerul va fi evacuat din zonele afectate. Aerul va fi evacuat, îmbracati urgent costumele presurizate..."
Macintosh introduse de la tastatura codul pentru inspectia vizuala a zonei si anunta: "zona sigura". Daca senzorii nu vor detecta vreun pericol, Controlul Curentilor nu va fi izolat. Deschise dulapul de lânga usa si respecta întocmai procedurile imŹpuse de regulament. Se strecura în costumul presurizat si activa sistemul de comunicatie de lânga vizor. Apoi iesi valvârtej pe culoar, la timp pentru a zari un securist strain lovindu-l pe Spud cu pistolul-laser peste fata. Spud se izbi de usa studioului, iar securistul se prinse de un mâner, luându-si avânt pentru a-l mai lovi o data.
? Stai! racni Macintosh.
Zadarnic. Securistul îl pocni pe Spud, care îsi pierdu cunosŹtinta si pluti fara vlaga în lungul culoarului.
Macintosh regla sistemul de comunicatie la "maxim".
? Stai! Ia stai asa, domnule!
În mod evident, securistul sosise de foarte curând la bordul complexului, caci nu prea stia sa se descurce în conditii de imponderabilitate. Întoarse capul, cautând vocea care-i urlase în urechi, si dadu drumul mânerului; impulsul îl trimise de-a berŹbeleacul pe axa culoarului. Cautând sa se echilibreze, scapa pisŹtolul-laser din mâna. Mack îsi lua avânt spre Spud si prinse, în trecere, arma securistului. Ajutorul sau tocmai îsi revenea.
? I-am auzit amenintând-o ca o vor ucide, rosti Spud, cu gura plina de sânge. Si am pornit alarma, pentru ca altceva nu mi-a trecut prin minte.
? Ai procedat foarte bine. Acum pune-ti repede un costum de protectie, în caz ca se evacueaza aerul.
Echipa de pompieri voluntari aparu în graba pe culoar, deŹplasându-se ? în ciuda costumelor greoaie ? cu o gratie de inviŹdiat. În spatele lor, la o oarecare distanta, se formase obisnuita îmbulzeala de curiosi. Macintosh privi în jur dupa securistul strain, dar acesta disparuse. Usa studioului ramasese sigilata.
Îsi conecta comunicatorul direct la sistemul lui Spud.
? Beatriz cunoaste procedura, spuse el. Îsi va pune costuŹmul de protectie.
? Dar stie care-i codul pentru inspectia vizuala?
? Da, încuviinta celalalt, dar pun pariu ca nu-l va folosi.
Pentru a se împiedica evacuarea aerului dintr-o încapere susŹpectata a fi focar de incendiu, era nevoie de doua lucruri: de semnalul "zona sigura" trimis de un senzor catre calculatorul central al Statiei Orbitale, si de un mesaj asemanator provenit în urma unei inspectii vizuale. Întrucât senzorii din studio nu detecŹtau focul, calculatorul astepta codul prin care o persoana autoriŹzata sa certifice acest lucru. Între timp, zona suspecta ramânea sigilata, la ea având acces doar pompierii.
Difuzoarele intercomului avertizara: "Puntea din zona axei, atentie! Alerta în zona galbena, sectoarele opt pâna la saisprezece. Peste trei minute începe evacuarea aerului. Peste trei minute înŹcepe evacuarea aerului. Îmbracati urgent costumele presurizaŹte..."
Aparatul folosit de pompieri pentru a patrunde în zonele sigilate nu reusi sa deschida usa. Îl încercara înca o data, dar degeaba. Macintosh introduse jackul comunicatorului în cupla din perete si încerca sa ia legatura cu studioul.
Spud se înghesui în el:
? Auzi ceva?
? Doar zgomot de fond. Nu au...
La a treia încercare, usa se deschise. Pompierii navalira în interior si Mack se amesteca printre ei, ascunzând pistolul-laser.
Beatriz era singura persoana care reusise sa-si îmbrace cosŹtumul. Statea ascunsa lânga usa, si-l prinse pe Macintosh de brat. Impulsul îl trimise pe acesta în perete, dar ea se tinea bine, astfel încât nu pornira în deriva prin încapere.
Oamenii lui Brood se munceau înca sa-si etanseze costumele si fura surprinsi de intrarea neanuntata a pompierilor. Unul dintre ei încerca o manevra stângace pentru a ajunge în capatul studiouŹlui, însa doi pompieri îl prinsera si-l legara de un mâner. Ceilalti securisti încremenira vazând pistolul-laser din mâna lui MacinŹtosh. Echipa de interventie inspecta încaperea si trimise semnalul "zona sigura", dupa care intercomul anunta si el "zona sigura". Mack îsi scoase casca de pe cap, descoperind ca Beatriz fusese mai rapida decât el.
? Mi-au ucis echipa, striga ea. Au ucis si echipa de securiŹtate a complexului. Aveti grija, caci au arme în dulapul din spatele studioului.
Unul dintre pompieri pluti pâna în locul indicat de reporte-rita si gasi pistoalele-laser.
? Arestati-i, porunci Macintosh, si confiscati-le toate armeŹle. S-ar putea sa avem nevoie de ele.
Pompierii scoasera tot felul de frânghii de prin buzunare, legându-i fedeles pe Leon si tovarasii sai. Toti cei trei oameni ai lui Brood erau zapaciti si neajutorati în acest mediu nefamiliar pentru ei. Desigur, echipa de interventie traia si muncea aici, însa Mack admira în sinea sa usurinta cu care aceasta îi manevra pe prizonieri.
Beatriz îl strânse tare în brate, sarutându-l. Trupul sau treŹsari de placere, desi amândoi erau îmbracati în incomodele cosŹtume presurizate.
? Speram sa facem chestia asta în cu totul alte împrejurari, zâmbi el.
Simti nelinistea ei si o cuprinse cu bratele sale puternice,
? Sunt foarte multi, spuse ea. În total, treizeci si doi. Cred ca seful lor, capitanul Brood, se afla în cabina de comanda a Navei Neantului, împreuna cu Nucleul Mental Organic.
? Ai auzit, Spud?
? Da, dr. Mack.
? Toata tevatura asta probabil ca le-a atras atentia si vor trimite oameni în zona. Sigileaza sectorul galben; nu se patrunde decât pe baza de cod. Chiar daca vom prinde si câtiva de-ai lor în mijlocul nostru, vom câstiga timp pentru a pune la punct un plan.
Spud activa consola cea mai apropiata si transmise, în câteŹva clipe, ordinele necesare.
Macintosh facu semn pompierului cu casca alba:
? Vezi ca pe culoar exista o încapere goala, folosita în mod normai ca depozit. Încuie-i pe-astia trei acolo si vino în laboraŹtorul de lânga Controlul Curentilor. Daca poti gasi arme de-ale echipei noastre de securitate, adu-le. Vreau sa vii, de asemenea, împreuna cu cei mai buni oameni ai tai.
? Am înteles, Comandante, rosti pompierul, dupa care adauŹga: Indivizii astia nu se prea descurca în mediul de aici. Cele mai bune arme ale noastre vor fi imponderabilitatea si vidul.
? Ai dreptate, spuse Macintosh, prinzând mâna reporteritei. Esti un bun strateg. Sa mergem!




Desi focul mistuie carnea, tu ramâi în viata.
? Zohar: Cartea splendorii


NEVI PAIANJENUL suferea un tratament umilitor în mijŹlocul algelor si spera din tot sufletul ca si Flattery sa pateasca acelasi lucru în mâinile gloatei. Îl descoperise pe Zentz, care plutea pe spate, cu ochii larg deschisi si fara a avea între buze mustiucul aparatului de respirat. Tentaculul unei alge i se înfaŹsurase în jurul taliei si îl tragea încet dar sigur spre marginea lagunei.
Ce noroc pe Zentz ca fusese prevazator si-si umflase gulerul costumului! În felul acesta, îsi mentinea capul si umerii la suŹprafata. Desi, dolofan cum era, grasimea l-ar fi ajutat oricum sa pluteasca. De asemenea, ce noroc pe el ca Nevi retezase tentaŹculul din prima lovitura! Asasinul sari în apa si, urmarit de furia algelor, reusi sa-si recupereze tovarasul. Zentz parea sa respire înca.
Ar fi fost mult mai simplu daca s-ar fi înecat, gândi Nevi. Dar s-ar putea sa mai am nevoie de el. Un trup viu este mult mai folositor decât un cadavru.
Algele nu reusira sa-l prinda. Foarte bine! N-avea chef sa ajunga si el un fel de zombi. Aparatul începu o rotire lenta.
La naiba, înjura el. Încearca sa puna mâna pe noi.
Izbuti sa lege o sfoara de gulerul lui Zentz si-l trase la bordul hidropterului. Apoi puse mâna pe o cange si-i dezlipi fragmentele de alge lipite pe costum.
Situatia fusese deosebit de ridicola pentru el, dar acum deŹvenea de-a dreptul comica. Daca Flattery ramânea sau nu la putere, asta nu mai conta. Cel care va conduce va avea, oricum, nevoie de Nevi Paianjenul si de serviciile sale. Iar lui îi conveŹnea de minune. Semana cu un joc de sah în care el mai putea face trei sau patru mutari, în timp ce adversarul era deja în sah. Într-adevar, sosise momentul ca Flattery sa-si dea seama de vaŹloarea asociatului sau.
Asa deci, m-a trimis aici!
Toxinele algelor îsi faceau efectul asupra lui Zentz. SistemeŹle de protectie ale costumului sau îl împiedicasera sa porneasca înot spre tarâmul de dincolo, însa nu-i puteau opri zbaterile orŹbesti. La cele saizeci si cinci de kilograme ale sale, pe Nevi îl trecura toate apele pâna izbuti sa aduca în cabina cele aproape o suta de kilograme ale lui Zentz, sa le aseze în scaun si sa le prinda cu centurile de siguranta. Nici el nu stia prea bine de ce se chinuia atât. Poate pentru a-i oferi lui Flattery ceva cu care sa se distreze, în caz ca se întorceau cu mâna goala. Dirija hidropterul spre centrul lagunei si se pregati pentru decolarea verticala. Procedura consuma mai mult combustibil decât ar fi vrut el, dar reducea la zero riscul de a fi înhatati de tentaculele acelui pâlc de alge. Declansa procedura automata de decolare verticala si motoarele pornira în plin, presându-l în scaun. Hidropterul îsi pierdea mereu echilibrul, precum un gândac ce mergea de-a lungul unui fir de iarba, dar dupa ce ajunse la o suta de metri deasupra lagunei scapa de toate influentele perturbatoare. Apoi, cu toata viteza, porni în zbor orizontal. O banala reaprovizionare cu combustibil, care ar fi trebuit sa dureze cel mult zece minute, se transformase într-o întârziere de aproape o ora. Nevi nu-si mai putea permite sa iroseasca nici macar o secunda.
Porni radioul, însa nu reusi sa-si dea seama care era situatia în Zona de Protectie. Încerca sa restabileasca legatura cu DirecŹtorul, pe canalul secret, dar la celalalt capat nu raspundea nimeni. Apoi prinse câteva fragmente din mesajele unui avion de supraŹveghere.
Care idiot l-a convins pe Flattery sa împrastie încarcaturi explozive asupra hidropterului pe care-l urmaresc eu?
Opri radioul si-si cauta o pozitie mai relaxanta. Turbulenta nu-i prea facea bine la stomac, astfel încât decupla pilotul autoŹmat; se saturase sa asculte respiratia sforaitoare a lui Zentz. ArunŹca o privire monitorului, si îndrepta sageata galbena ? care definea cursul hidropterului ? catre punctul verde reprezentând coordonatele comunicate de avioane.
Seful Securitatii se framânta în scaunul copilotului, semn ca începea sa-si revina.
Nevi îsi reprima cu greu un hohot dispretuitor.
Ha! Asta, sef? Seful Lipsei de Securitate! Seful InsecuriŹtatii!
Trebuia sa recunoasca, totusi, ca misiunea lui Zentz fusese destul de dificila în ultimul an, mai ales din cauza ostilitatii crescânde a satenilor. Dar una era sa pui la punct o gloata de sateni, si cu totul altceva sa ai de-a face cu Crista Galii si cu prietenii ei, Fantomele.
? Acolo, la o suta de metri! bolborosi Zentz.
Ochii îi straluceau salbatic, iar pupilele i se dilatau si conŹtractau încontinuu, dansând parca dupa o stranie melodie.
Nevi nu-i dadu atentie. De când se ridicasera din nou în aer, Seful Securitatii începuse sa delireze si pomenea mereu ceva în legatura cu un aerostat urias.
? Crista Galii, algele au înnebunit, aerostatul înhata hidropterul..., continua Zentz.
? Termina cu aiurelile astea, rosti Nevi, desi tovarasul sau nu-l putea auzi. Nu-s decât închipuiri de-ale tale.
Vorbise cu acea voce calma si egala care îl înfiora pe Zentz, sperând sa vada si acum aceeasi reactie. Pe el, zborul acesta începea sa-l nelinisteasca. Furtuna îl zgâltâia cu violenta. Simtea goluri în stomac la fiecare trecere pe deasupra curentilor ascenŹdenti din preajma tarmului. La fel ca majoritatea pandoranilor, prefera sa foloseasca magistralgele subacvatice, mai ales în conŹditii atmosferice ostile. Însa astazi viteza era cruciala, deoarece pisica oferise soricelului prea multa libertate de miscare. Poate ca Zentz ? cine putea sti ce-i facusera algele? ? avea dreptate în privinta aerostatului.
Daca Ozette si Crista Galii porneau pe jos prin acel tinut, puteau sfârsi drept hrana pentru Nemilosi. Ozette nu prea dadea impresia ca ar fi vreun supraom, iar Flattery îi dorea vii, pe amândoi. Si, pâna una-alta, interesul lui Nevi era sa-l multuŹmeasca.
Dar cel mai interesat sa-i gaseasca în viata este Zentz.
Marele semn de întrebare ramânea aerostatul ? oare ce-i facuse Cristei Galii?
Sau, mai degraba, ce facuse pentru ea?
Nevi mai avea un motiv de neliniste: zavatanii care salasuiau în apropierea tarmului stâncos. Nimeni nu putea locui sub cerul liber, pe un teren ca acela, fara o protectie. Tare-ar fi vrut sa stie ce anume îi proteja. Sau cine. Erau mereu cu un pas înainŹtea lui Flattery sau a demonilor ? performante prin care îsi atraŹsesera respectul lui Nevi.
Din când în când, printre nori, reusea sa zareasca portiuni din tarm. Frontul atmosferic acoperi ambii sori si întreaga priŹveliste deveni neclara. Nevi stia ca zavatanii camuflasera mii de kilometri patrati si nu trebuia sa-si suprasolicite imaginatia penŹtru a estima valoarea noului sol fertil de sub bolovani.
Într-un interval de câteva saptamâni, zavatanii irigau zona si transformau pamântul sterp în gradina. Întreaga zona de coasŹta era brazdata de pârâie si patata cu sute de lacuri micute care foloseau drept crescatorii de peste. Fermele lor produceau mult mai mult decât le trebuia pentru a supravietui. Desigur, Nevi era mai bine informat decât Flattery, însa Directorul nu-l platea penŹtru a-i face rost de informatii.
Unde se îndreapta surplusul?
Atunci când va obtine raspunsul, Fantomele vor fi la disŹcretia sa.
Fantomele nu pot supravietui fara hrana.
Ar fi pacat ca Flattery sa distruga fermele doar pentru a sugruma fluxul de produse îndreptat ? era sigur de asta ? spre labirinturile subterane. Trebuia sa existe o solutie mai profitabila.
Îi trecu prin minte ca Fantomele ar putea câstiga batalia.
Ridica din umeri. Într-adevar, îi admira pe zavatani, pentru ca reusisera sa nu-si piarda independenta. Nu intentiona sa-si murŹdareasca mâinile cu sângele lor, desi situatia ameninta sa devina foarte tulbure.
Pe fata îi aparu un zâmbet visator, ca o raza de soare ivinŹdu-se printr-o spartura în nori. Planuia sa se retraga, iar aceasta zona frumoasa, cu fermele si padurile sale verzi, îi facea cu ochiul. S-ar putea ca oamenii de aici sa-si doreasca o protectie eficienta împotriva celor ca Flattery sau ca Zentz.
Foarte multi au luat calea pribegiei, anul asta!
Din pricina cutremurelor, oamenii reveneau la suprafata. Acesta era un lucru bun, din punctul sau de vedere, pentru ca bordeiele puteau fi depistate mult mai usor decât tunelurile. PaŹtrunse deodata într-un nor gros care îi reduse drastic vizibilitatea.
Rapaitul ploii lovind în învelisul metalic si în plasmasticia cabinei îl asurzira. Îsi îndrepta atentia spre monitor, apoi aprinse farurile de aterizare, dar vizibilitatea nu crescu decât cu câteva sute de metri. Un semnal sonor îi aminti ca se apropiau de viteza minima care mai putea asigura portanta.
Ajunsera la doar doi kilometri de locul în care Pestele ZbuŹrator fusese vazut ultima oara. Zentz îsi revenise suficient cât sa poata tine capul în pozitie verticala.
? Cum a fost? îl întreba Nevi.
? N-as vrea sa mai trec înca o data prin asta.
? Pe unde-ai cutreierat?
? Pretutindeni. (Îsi sterse firul de saliva din coltul gurii.) Am fost în toate locurile... simultan. Am vazut si aerostatul care i-a înhatat.
? Trebuie sa fie pe-aici, pe undeva.
? Sunt pe plaja, spuse Zentz. La poalele stâncilor, pe plaja.
Nevi mormai, amuzat. Îsi imagina pamântul acesta cenusiu înflorind sub razele soarelui.
Flattery n-ar putea trimite trupe aici, pentru ca nici un soldat nu s-ar mai întoarce acasa.
? Ne apropiem, spuse el. Îi vezi?
? Nu... ba da!
Zentz arata, cu degetul tremurând, spre dreapta.
? Acolo, priveste cât de mare este... monstrul ala! Stiam eu ca era mai mult decât un simplu vis!
Entuziasmul Sefului Securitatii si stropii de saliva care îi însoteau cuvintele îi facura sila lui Nevi. Furtuna se îndeparta la fel de repede precum venise. Vedeau foarte bine aerostatul, dar terenul parea scena unei catastrofe: epava Pestelui Zburator de abia se putea distinge printre zdrentele portocalii ale balonului.
Era un monstru, într-adevar, si dezumflat ocupa o suprafata cu diametrul mult mai mare decât o suta de metri. Aproape jumaŹtate din balon plutea pe ocean, iar cealalta jumatate zacea motoŹtolita pe plaja îngusta. Hidropterul parea intact si zacea la poalele falezei. Nevi nu vroia sa aterizeze în apropierea aerostatului, de teama sporilor ? vazuse cu ochii lui numerosi zavatani umblând ca naucii pe strazi. Fâsia marcata de flux era prea îngusta, iar fluxul prea imprevizibil. Plaja propriu-zisa, de la linia lasata de flux si pâna la poalele stâncilor, era plina de bolovani. Nu-i raŹmâneau decât doua posibilitati: ori ameriza, ori ateriza pe platoul de deasupra plajei. Excluse amerizarea, pentru ca apa era plina de alge si balonul aerostatului le putea rezerva surprize neplacute.
? Inspectie electronica si în infrarosu, porunci el. Am sa efectuez doua survolari, ca sa nu ne trezim în vreo capcana. Apoi ne vom gândi cum sa-i scoatem de sub chestia aia.
Dintr-o data, situatia lor i se paru absurda. Flattery conŹstruise un complex orbital si avea o Nava a Neantului gata de plecare; planuia sa stabileasca o colonie la peste un milion de kilometri departare, într-o centura de asteroizi, dupa care sa porŹneasca mai departe. Satelitii naturali ai Pandorei erau mult mai instabili decât planeta însasi. Chiar si el, Nevi, recunostea ca exodul va fi, în cele din urma, singura solutie de supravietuire.
Însa credea cu tarie ca momentul critic nu va sosi înainte ca lui sa-i sune ceasul. Mai ales daca facea prostia sa-si riste viata apropiindu-se prea mult de tentaculele si sporii halucinogeni ai unui aerostat. Gasi un loc de aterizare pe platou, lânga un drum care nu parea foarte dificil. În curând, Zentz avea sa scape de efectele toxice ale algelor si vor putea porni spre baza falezei.
Daca fata este într-adevar o divinitate, hai s-o vedem cum iese din situatia asta!




Doar atât ne-a cerut Nava: sa descoperim Omul din noi si sa ne ridicam la înaltimea lui. Asta s-a dorit a fi Adorarea.
? Kerro Panille, Razboiul Clonilor


RICO SCOASE O RANGA din trusa de scule si reusi sa deschida usa bucatariei. Îl vazu pe Ben tragând de clemele cenŹturii si încercând sa se ridice în picioare.
? Prietene...
Se repezi spre scaunul lui Ben, având însa grija sa nu-l atinga. Ochii verzi ai lui Ozette pareau limpezi, însa nu se focaŹlizau foarte bine. Bucataria era devastata, atât el cât si Crista fiind pe jumatate îngropati printre sfarâmaturi.
? Poti vorbi?
? Da... cred ca da, rosti Ben cu foarte mare greutate.
? Aseaza-te la loc, îl îndemna Rico. (Încerca doua-trei resŹpiratii de calmare, pentru ca începuse sa-i bâzâie ceva în cap.) Nu plecam nicaieri, deocamdata, asa ca stai linistit.
Ezita putin înainte de a desface ultimele doua cleme de la centurile lui Ben.
? Crista... (Vocea lui Ben parea straina, îndepartata.) Cum se simte?
Rico simti furnicaturi pe limba si în vârful degetelor. Asta era Ben: se gândea întâi la ceilalti. Întoarse capul spre celalalt scaun si nu sesiza nici o miscare. În bucatarie nu mai functiona nici o sursa de lumina, însa de-acolo de unde se afla, îngenuncheat printre cioburi si alte resturi, avea impresia ca fata nu respira.
La naiba!
? Stai acolo, repeta el, împingându-l pe Ben înapoi în scaun. Las' ca verific eu.
Muschii nu-i raspundeau chiar asa cum ar fi vrut el, parca s-ar fi miscat cu încetinitorul. Rafalele de ploaie îngreunau acŹcesul luminii ce patrundea prin singurul hublou care ramasese neacoperit. Baga de seama ca umbrele nu aveau nuante de gri, ci erau tonuri albastre si verzi care se retrageau din fata limbilor unui foc galben.
Silueta întinsa a Cristei era înconjurata de un halo auriu.
Parea sa fi încremenit, dar avea buzele colorate în roz, ceea ce aduse o adiere de speranta în sufletul lui Rico. Întinse mâna sa-i verifice pulsul de la gât, dar se razgândi. Nu cuteza sa o atinga.
Fata avea gura un pic deschisa, iar gulerul umflat îi tinea capul pe spate si permitea accesul aerului pe caile respiratorii. Rico îsi spuse ca, într-adevar, Crista era superba. De dragul lui Ben, de dragul tuturor pandoranilor saraci si flamânzi, spera ca ea sa nu fi murit. Chiar în timp ce o privea, trupul ei fu înconjurat de o stralucire verzuie. O stralucire asemanatoare, tot verzuie, dar putin mai slaba, se dilata si din trupul lui. Din cele doua aure se desprinsera sfere micute care plutira prin aer si în cele din urma fuzionara. Rico nu mai avea nici un dubiu: Crista traia.
? Rico?
? Da, Ben.
Vocea, desi îi apartinea, venise de foarte departe. Dar este chiar aici, vocea mea este chiar aici!
? A patit ceva?
Rico inspira adânc si unele dintre sferele verzui i se repezira pe gât, spre plamâni. Le simti de parca ar fi fost ceata, sau praf.
? Traieste, spuse el, straduindu-se sa-si controleze limba. Flattery e de vina, cu drogurile lui.
Se întoarse încet si-l vazu pe partenerul sau în lumina venita prin hublou. Ploaia care batea în plasmasticla forma picaturi de umbra care se loveau de Ben si ricosau în toata bucataria. Acesta se freca la ochi. Si el era cuprins într-un halo; nu verde-albastru, ca cel al lui Rico si al Cristei, ci bun, cald si protector, precum o membrana ce se extindea din interiorul trupului. Praful albastru...
? Cred ca am inhalat sporii aerostatului, rosti Rico. Tu cum te simti?
? Ma doare capul, se auzi vocea lui Ben, înfundata si poticŹnita. Ma doare cumplit.
? Nici muschii mei nu prea raspund la comenzi, dar, deoŹcamdata, ma descurc. Sporii sunt cauza.
Îl ajuta pe Ben sa se ridice în capul oaselor. Halourile lor se amestecara si se arcuira, lansând prin aer limbi ca de foc. Ben îsi cuprinse capul cu mâinile, apoi si-l sprijini de genunchi.
? Înteleg ce vrei sa spui... si eu ma simt un pic ametit. A trecut mult timp de când n-am mai patit asa ceva.
? Într-adevar, rosti Rico, oftând din rarunchi. A trecut mult timp. Însa Crista se afla sub efectul drogurilor lui Flattery.
? Da, droguri. Flattery a îndopat-o cu ele si spune oameniŹlor ca de fapt algele sunt de vina.
Se ridica pe picioarele nesigure, sprijinindu-se de Rico si de perete, apoi porni încet spre Crista. Îi verifica pulsul si respiratia.
? E în continuare aici, spuse. Daca a patit ce-am patit si eu, înseamna ca ne poate auzi.
O batu încetisor pe brat si îi sopti la ureche:
? Ai sa-ti revii.
Rico spera din suflet acelasi lucru, dar o senzatie în marunŹtaie ? un fel de panica, îi spunea ca ceva în el suferise o transforŹmare ireversibila. Haloul sau se diminua foarte mult, aproape confundându-se cu trupul, si nu se dilata din nou decât dupa disparitia sentimentului de neliniste.
Medicamentele lui Flattery reprezinta adevarata primejdie, nu atingerea Cristei, îsi aminti el. Cât timp va mai dura efectul lor?
Stia ca euforia adusa de spori deforma perceptia timpului, facându-l pe cel care îi inhala sa creada ca eternitatea i se asterne la picioare. În realitate, ei nu aveau deloc timp de pierdut. În schimb, intuitia îi spunea ca puteau conta pe ajutorul algelor.
Praful albastru!
? Hai sa vedem cum sta situatia, propuse Ben.
Rico facu un efort si izbuti sa se concentreze. Îsi dadu seama ca Ben avea dreptate si ca trebuia sa fie foarte atenti în continuare, mai ales daca inhalasera sporii aerostatului.
? Daca nu suntem atenti, murim! îsi auzi el propria voce.
Drept raspuns, Ben scoase un "îhâmm".
? Nu le va fi greu sa ghiceasca unde suntem, continua Rico, scotând pistolul-laser din cingatoare si verificându-i munitia. Trebuie sa iesim repede de aici. (Se sprijini de perete.) Daca îti amintesti, situatia era destul de nasoala. Iar calatoria asta pe tarâŹmuri astrale nu stiu daca ne foloseste la ceva.
Porni spre usa strâmba.
? Adu-mi niste spori, îl raga Ben. Altfel nu o putem scoate pe Crista din starea asta.
? În nici un caz, protesta Rico. A inhalat destul. Nu stim cum i-a modificat Flattery chimia trupului. O doza prea puterniŹca o poate ucide, n-ai cum...
Îsi auzi vocea continuând sa vorbeasca fara el. Ben insista ca avea dreptate, ca stie ce face, ca fata inhalase deja spori, iar acest lucru o scapase de la moarte, ca avea nevoie de înca o doza...
? Nu spun prostii, Rico. Are nevoie de spori. Antidotul... ai vazut cât de mult rau i-a facut. Gândeste-te!
Rico nu întelegea, dar era constient ca nu aveau deloc timp pentru gândire.
Fara a mai comenta, se întoarse si prinse picioarele Cristei, de sub genunchi. Ben o prinse de subsuori. O ridicara cu destula greutate si pornira spre ceea ce mai ramasese din cabina.
Doua-trei lampi mai functionau înca, iluminând peretii fisuŹrati. Bucataria si partea din spate ramasesera în pozitie normala dar, în dreptul usii de acces în cabina, hidropterul se rasucise cu aproape nouazeci de grade; partea din fata zacea pe o parte. Una dintre suprafetele portante iesise din locasul sau si patrunsese în fuselaj, smulgând o portiune din carcasa.
Ben înlatura cu piciorul câteva resturi si o întinsera pe CrisŹta acolo. Ea îl prinse de brat, murmurându-i numele. Rico se apuca imediat de treaba, încercând sa gaseasca o cale de a iesi din epava si de sub aerostat, si descoperi ca unele cute ale baloŹnului erau înca pline cu hidrogen. Ceea ce nu era de natura sa-l linisteasca. Nu se temea de ploaie; nici de scânteierile subtile pe care le vazuse în bucatarie, ci de acelea provocate de impactul dintre piatra si metal.
? Fiti atenti ca a mai ramas niste gaz pe-aici, avertiza el. N-ar trebui sa ne faca probleme, dar cine stie? Probabil ca sporii ne-au influentat si ratiunea, asa ca e nevoie de un plus de conŹcentrare. Nu va agitati prea mult pâna nu gasesc o iesire.
Se sprijini cu picioarele de fuselajul sfâsiat, folosind aripa dizlocata pentru a da balonul jos de pe hidropter. Scotând capul si umerii afara, constata ca aparatul se afla foarte aproape de faleza, iar între ei si ocean se asternuse materialul portocaliu al aerostatului. Hidropterul era acoperit de un pliu si de doua tenŹtacule, iar întreaga scena plutea într-un spectacol luminos oferit de spori.
Briza sufla placut si nu exista pericolul de a aprinde hidroŹgenul.
Se folosi de pistolul-laser pentru a decupa o portiune din pliul aerostatului, iar fumul dens si lipicios umplu cabina, rasŹpândind un miros greu si dulceag. Senzatia de ameteala si de slabiciune a genunchilor puse si mai abitir stapânire pe Rico. În spatele sau, Crista fu cuprinsa de un acces de tuse.
? Crista!
Ben parea mai fericit ca oricând. Cortina portocalie cazu, permitând aerului si luminii sa patrunda în cabina. Ploaia umeŹzise aproape toti sporii, dar efectul lor era înca puternic. Rico trai o senzatie ciudata, de parca ar fi urmat sa se arunce într-un hau. Rosti cu voce tare:
? Asta este efectul sporilor, si va disparea în curând.
Se strecura din nou în interiorul cabinei si o vazu pe Crista, care statea sprijinita într-un cot, tusind cu înversunare si clatiŹnând din cap.
? Ben, rosti ea pe tonul cel mai solemn cu putinta, suntem salvati. Avata va avea grija de noi.
În acel moment, un tentacul patrunse prin gaura de deasupra si, iute ca fulgerul, se înfasura în jurul taliei lui Rico.
Rico nu percepu nici o durere, desi presiunea era mai puŹternica decât tot ceea ce cunoscuse el vreodata. Auzi strigatul lui Ben, simti mâinile acestuia încercând sa-l traga înapoi, apoi gauŹra si hidropterul disparura. În jurul sau nu vedea altceva decât valuri.




Deci, în acele zile era mai important sa-i multumesti pe soldati decât sa satisfaci cererile populatiei, deoarece soldatii aveau mai multa putere decât civilii. Astazi... domnitorii gasesc ca este mai important sa-i multumeasŹca pe civili, pentru ca acestia sunt mult mai influenti decât soldatii.
? Machiavelli, Principele


HOLOEXPERTUL Rico LaPush era, într-adevar, o adevaŹrata comoara. Imensitatea nutrea un respect netarmurit pentru acest sculptor de imagini, cel mai bun dintre semenii sai. De aproape zece ani, Imensitatea supraveghease toate transmisiile oamenilor, fiind astfel martora la framântarile politice care sfâŹsiau societatea pandorana. Ori de câte ori avea posibilitatea, facea o comparatie între aîge si oameni si tragea concluzii semnificatiŹve. De la ei învatase sa minta. Apoi reusise sa discearna diferenŹtele subtile dintre minciuna si iluzie, dintre adevar si iluminare.
Imensitatea dorea sa învete holografia. De una singura, reuŹsise sa afle câteva trucuri si iluzii, dar nu era suficient. Acum cunostea oamenii si istoria lor. Stia ca holografia, limbajul pur al imaginilor si simbolurilor, va izbuti în cele din urma sa asiŹgure comunicarea dintre toate speciile universului.
Desigur, existau si alte forme de comunicare ? discutiile purŹtate prin undele radio, de exemplu. Oamenii vorbeau despre loŹcalizarea bancurilor de pesti, despre conditiile atmosferice, sau transmiteau niste modulatii misterioase numite "muzica". Cu exŹceptia muzicii, totul era usor de înteles si extrem de plictisitor. Apoi, omul care îndraznea sa-si spuna "Dirijorul algelor" folosiŹse algele drept mediu conductor. Acest canal special de comunicatii lega Statia Orbitala de lumea zavatanilor, iar algele auzeau totul. Imensitatea vorbea cu ajutorul imaginilor, iar aceste "cu-vinte-imagini" transmise prin canalul special facilitau reconstiŹtuirea, ca într-un joc din bucati, a lumii asa cum era ea, sau cum ar fi trebuit sa fie. Desi Dirijorul algelor era atent si bine intentioŹnat, îi lipseau cunostintele de care avea nevoie Imensitatea.
Imensitatea stia sa deosebeasca o holograma buna de una proasta si considera ca pentru început trebuia sa devina ucenicul Holoexpertului.
Tentaculul care îl rapise pe LaPush fu la rândul lui agatat de uriasele frunze ale algelor albastre. Camera de filmat prinsa la gulerul lui Rico transmitea automat, din ora în ora, o serie de imagini catre înregistratorul de la bordul hidropterului. ImensiŹtatea receptiona toate transmisiile, inclusiv pe acestea.
Flattery era omul cel mai puternic de pe planeta, dar ImenŹsitatea nu vedea nimic bun în el. Înrobise algele, ba mai rau, îsi înrobise propriii frati. Nu avea încredere în nici o creatura care îi putea afla gândurile. Cu exceptia magistralgelor, controla toaŹte celelalte mijloace de comunicatie. Îi împiedica pe oameni sa cunoasca viitorul planetei lor, îi împiedica sa comunice, le înŹgreuna accesul la educatie. Si putea urât a lacomie. Algele se minunau cum de izbutisera oamenii sa-si supravietuiasca, pentru ca dintotdeauna nu facusera altceva decât sa se autodistruga.
Flattery ar sacrifica multi oameni ? poate chiar pe toti, pâna la ultimul ? pentru a se salva pe sine.
Imensitatea stia foarte bine ce pozitie ocupa ea pe lista de preferinte a lui Flattery.
Mai stia ca, atâta vreme cât îl vor accepta pe Flattery în functia de Director, oamenii nu vor putea deveni Unul si nu vor recunoaste dorul algelor pentru Uniune. Flattery considera aceasŹta tendinta ? indiferent ca ea apartinea oamenilor sau algelor ? ca pe o amenintare personala. Lovea cu cruzime oriunde vedea apaŹritia maturitatii în gândire, a inteligentei, a aspiratiilor pure. Avata nu avea cum sa renasca sub domnia acestui demon.
Înca din ziua trezirii sale, Imensitatea pregatise prabusirea lui Raja Flattery si fuziunea tuturor pâlcurilor de alge care îmŹpânzeau oceanul. Solutia era holografia. Daca ar putea proiecta imagini holografice, ar comunica într-un mod pe care oamenii l-ar întelege. Ar putea vorbi deopotriva cu algele si cu oamenii.
O forma de comunicare între fiintele constiente, gândi ImenŹsitatea. Aceasta va fi revolutia pandorana.
Rico LaPush fusese greu de depistat. Se deplasa foarte iute, prin labirinturi secrete, si-si petrecea majoritatea timpului pe uscat. La început, algele aflasera de existenta lui prin intermeŹdiul Insulelor organice ? vechile citadele. Apoi îl vazusera în timpul misiunilor la care participase, alaturi de Ben, în asezarile Tritonilor. Cu toate acestea, LaPush se ferea sa comunice direct cu ele.
N-a vrut sa-i fie rapita intimitatea.
Spre deosebire de Director, care se temea de tradare si de moarte, Holoexpertul nu vroia ca algele sa-i afle trairile. Dar în acest fel îsi bara drumul spre fuziunea cu Unitatea. Tot ceea ce aflasera algele despre Rico provenea din surse exterioare lui.
Daca imaginile nu vor fi suficiente, poate ca Holoexpertul Rico LaPush va deveni Sogunul algelor. În transmiterea imaginiŹlor, sincronizarea avea sa fie esentiala. Imensitatea permisese creŹdinciosilor sa se foloseasca de ea în lupta lor cu Directorul, dar acum sosise timpul sa se foloseasca si ea de ei, în acelasi scop.
Va elibera toate celelalte pâlcuri de alge pentru a-l instaura pe Avata în functia de conducator al Pandorei. Va ajuta oamenii sa-l înlature pe Flattery si sa intre într-o adevarata simbioza cu algele, deoarece Oracolele si magistralgele nu erau suficiente. Imaginile vor fi arme de neînlocuit, iar Imensitatea va învata sa le foloseasca.
"Folosirea algelor pentru a face incursiuni în trecut violeaza toate drepturile civile", declarase Flattery. "Astfel, fiul tau îti poate afla cele mai intime gânduri si aspiratii pe care le-ai avut în tinerete, îti poate cunoaste întreaga viata dinainte de nasterea lui. Acesta este un viol asupra mintii, cel mai perfid si mai periculos dintre violuri."
Sub cârmuirea lui, contactul cu algele fusese calificat drept infractiune mai mult sau mai putin grava, iar pedeapsa nu era niciodata agreabila. Zavatanii ignorau în masa aceasta lege; deŹsigur, Imensitatea nu putea decât sa binecuvânteze decizia lor.
Fusese obligata sa-l rapeasca repede pe Rico, înainte ca el sa-i previna pe ceilalti. Nu mai avea timp pentru tot felul de confruntari minore, deoarece dusmanul Nevi era foarte aproape. Imensitatea nutrea o profunda veneratie pentru Crista Galii, cea creata de alge; ea era instrumentul destinat a desavârsi simfonia lui Avata. Dar fara geniul lui Rico, viitorul Cristei, al oamenilor si al algelor avea sa fie negru, plin de disperare si moarte.
Aerostatul îsi îndeplinise perfect misiunea. Pestele Zburator se odihnea acum deasupra unui Oracol. Un Oracol vechi, aparat de câtiva oameni inimosi; caverna sa, mult mai spatioasa decât cea a lui Flattery, era ocupata deopotriva de zavatani si radacini ale algelor. Accesul dinspre ocean era prea periculos pentru un hidropter; pentru a ajunge acolo, oamenii sapasera un tunel seŹcret care pleca de pe platou. Oracolul era identic cu cel care se afla sub centrul de comanda al lui Twisp.
Pentru a-si satisface gusturile, Flattery distrusese unul dintre cuiburile în care algele se fixasera pe continent. Zavatanii proŹtejau sute de astfel de puncte raspândite de-a lungul tarmurilor, tinându-i departe pe oamenii Directorului. Fiecare Oracol era un nod strategic în reteaua de comunicatii care avea drept suport algele; o legatura cu întreaga planeta si cu Statia Orbitala.
De la zavatani, Imensitatea învatase cum se formeaza imagiŹnile pe matricea creierului uman, si cum propriul ei trup genera imagini vazute pe cortina de vis a oceanului. Atunci când va învata sa-si proiecteze gândurile ? la fel cum Rico LaPush proiecŹta hologramele într-un spatiu liber ? va începe salvarea oamenilor si a lui Avata.
Jos cu Flattery! gândi ea. Jos cu egoismul si lacomia!
Îl trase pe Rico în interiorul Oracolului, printre ceilalti oameni. Holoexpertul nu trebuia sa se teama de noul sau ucenic, Avata.




Ce fericire putem gasi atunci când ne ucidem fratii în lupta?
? Bhagavad-Gita


ATUNCI CÂND CALAUL ÎSI ANUNTA INTENTIA de a alerga P-ul, colegii sai din pluton îl batura crunt, crezând ca astfel îi vor baga mintile în cap. Sau ca îl vor aduce în imposiŹbilitatea fizica de a trage o fuga pâna pe Promontoriul NemiloŹsului, o zona infestata cu demoni. Zadarnic, însa.
? Stiu pentru ce faci asta, rosti comandantul. (I se spunea "Bulgare Fierbinte", iar sora sa, care locuia în Lilliwaup, era nevasta Calaului. Stateau de vorba, doar ei doi, în spatele unor bolovani aflati la marginea taberei de refugiati a Kalalochului.) Te-ai saturat sa ucizi. Vrei sa faci si tu un bine cuiva. Îti închipui ca ai tai vor beneficia de asigurare. Am dreptate?
Celalalt se sprijini cu spatele de bolovan si înalta ochii spre un petic de cer senin.
? Cine primeste banii? Maica-ta? Frate-tau? Blonda aia pe care-ai regulat-o în tabara?
Calaul îsi repezi pumnul spre Bulgare Fierbinte, dar îl opri la doi centimetri de fata lui. Bulgare nici nu clipi; el nu se clintea niciodata.
? Fratele meu.
Comandantul înjura printre dinti, apoi vorbi în soapta:
? Nu crezi ca i-ai ajuta mai mult daca te-ai întoarce acasa? Misiunea e pe sfârsite, ce era mai rau a trecut. Peste o luna ne întoarcem acasa. Peste o luna! (Privi cu precautie în stânga si în dreapta.) Daca într-adevar simti astfel, atunci mai asteapta putin si gândeste-te la ai tai.
? Eu n-am ce cauta acasa, rosti Calaul. Dupa tot ce am facut... Nu mai sunt normal. Nici tu nu esti normal. Nu ne putem întoarce acasa!
? Aha! Si, în loc de asta, te-ai hotarât sa alergi P-ul. Ce, crezi ca-i atât de simplu sa te repezi pâna pe Promontoriul NeŹmilosului si sa te întorci înapoi? Stii care-ti sunt sansele. Lichter a reusit, acum o luna. La fel si Spit, care a adunat ratii de mâncare sa-i ajunga pentru un an. Doi din douazeci si opt... e sinucidere curata, îti dai seama?
? Mare paguba! Alor mei le va fi mai bine fara mine. (VorŹbea cu o voce monotona si Bulgare Fierbinte de-abia îl auzea pe fondul brizei usoare.) Vor primi asigurarea si prima. Daca ma întorc, am sa le dau câstigul.
? Asa o fi, dar vor pierde fiinta la care ei tin mai mult decât orice pe lume. Daca ma întorc fara tine, sora-ta o sa-mi faca multe zile fripte!
? Nu ma pot întoarce. Tu, dintre toti, stii cel mai bine. Ar trebui sa ne dea un loc al nostru, sau sa ne trimita dupa Fantome ca sa le jefuim pe ele si sa ramânem în locul lor. Ar trebui sa ne trimita undeva unde sa nu mai putem face rau nimanui...
Vorbele i se împotmolira în gât. Bulgare privi împrejur si-i zari pe ceilalti baieti stând de paza în apropierea tarmului, doi câte doi, spate în spate, gata oricând sa faca fata demonilor sau Fantomelor.
? Suntem cumnati, dar hai sa ne facem ca nu stim, zise el. Esti cel mai bun om din pluton. Cred ca fiecare dintre noi îti datoreaza viata ? chestia asta nu conteaza deloc pentru tine?
? Ba da. Dar nimeni nu a taiat mai multe urechi decât mine. Noi tragem cu pistoale-laser si aruncatoare de flacari, iar ei rasŹpund cu pietre si gunoaie ? la naiba, omule, nu ti se ridica parul în cap? Daca ar fi fost animale, am fi strâmbat din nas si ne-ar fi fost rusine sa luptam în conditii atât de inegale!
? Cred...
? Ar fi bine sa nu mai gândesti în locul meu. Vezi-ti de tine! Am învatat sa ucid, dar n-am învatat sa-mi placa si, la naiba, am uitat cum e sa dormi linistit noaptea! Din câte am auzit, comuŹnitatea din Lilliwaup nu mai primeste asasini în mijlocul ei.
Se ridica în picioare, îsi netezi uniforma si puse mâna pe arma.
? Uite cum facem, rosti el. Indiferent daca ma lasati sau nu, eu tot am sa alerg. Însa daca exista si o miza materiala intereŹsanta, voi avea mai mult interes sa câstig. De fapt, am de gând sa adaug o provocare suplimentara.
Bulgare Fierbinte îsi roti privirea, inspectând plaja, tarmul stâncos si bolovanii. Miscarea devenise un automatism, pentru ca acesta era tinutul Glugilor Nemiloase. În plus, saptamâna trecuta prajisera doua roiuri de Tentacule Nervoase, demonii de care Bulgare se temea cel mai mult.
? Bine, hai! ofta el.
Se îndreptara spre plaja, pentru a-i întâlni pe ceilalti. Sorii pusesera furtuna pe fuga, sagetând cu razele lor stâncile ude din Promontoriul Nemilosului. Fâsia de uscat înainta aproape trei kilometri în ocean si era un loc renumit pentru alergarile P-ului.
"Alergarea P-ului" era un joc la fel de vechi ca si pandoranii. Primii colonisti faceau pariurile, apoi alergau neîharmati si goi-pusca în jurul perimetrului care încercuia Colonia, speŹrând sa evite demonii. Miza era suspansul si câteva ratii de hrana, iar supravietuitorii îsi tatuau o dunga deasupra sprânceŹnei, ca semn al succesului. Desi interzis, jocul fusese reînviat de Forta de Securitate a Vashonului, iar alergarile aveau loc în locuri întesate de demoni, precum Promontoriul Nemilosului. Doi din douazeci si opt era considerat un scor foarte bun, aproaŹpe dublu fata de cel normal.
? Cota este întotdeauna de doi la unu, spuse Calaul. Sunteti sase, deci atunci când am sa ma întorc voi câstiga solda pe un an.
? Când se întoarce, murmura McLinn. I-auzi la el, ce-ncrezator e!
? Ei bine, vreau o cota de cinci la unu.
? Cinci la ce?
? Cred ca ai luat prea multi pumni în cap, si te-ai scrântit.
? În nici un caz.
? Ce naiba! facu McLinn. La o cota ca asta, cred ca ar fi în stare sa reuseasca. Eu ies din joc.
? Ascultati-ma pâna la capat, fraierilor! îi întrerupse Calaul. Vedeti stânca aia de dincolo de promontoriu? Nu numai ca am sa alerg P-ul, dar am sa si înot pâna la ea. Cinci la unu.
? Baieti, treziti-va! îi preveni Bulgare Fierbinte. (Ceilalti privira în jur, cu cea mai mare atentie, dar nu detectara nimic suspect.) Daca stam prea mult timp pe loc, devenim o momeala excelenta. Bun, sa trecem la fapte. Pariati sau nu?
? Da.
? Si eu.
? Si eu.
? Bine, intru si eu.
Fiecare, inclusiv Calaul, depuse câte cinci cupoane în mâna lui Bulgare Fierbinte. Un cupon echivala cu ratia unui civil pe timp de o luna întreaga.
? Fa-mi o favoare, ceru Calaul.
Observase ca Bulgare nu intrase în joc, dar nu facu presiuni asupra lui.
? Spune.
? Da-i stâncii aceleia numele meu. Vreau ca oamenii sa-si aminteasca de mine. Pietrele sunt mai durabile decât oamenii.
? Piatra Calaului, rosti McLinn, în bataie de joc. Îmi place cum suna.
Vru sa mai spuna ceva, dar surprinse privirea ucigatoare a lui Bulgare si îsi vazu de treaba.
? Daca esti hotarât, atunci da-i drumul. Eu unul, mai degraŹba te-as împusca decât sa te vad alergând pe-acolo. Mai stai mult pe-aici si cred ca asa am sa fac.
? Poftim actele, spuse Calaul, întinzându-i un pachetel. PriŹma, asigurarea si toate celelalte le va primi fratele meu.
? Dar colectia de urechi cui s-o dau?
? Du-te naibii!
Baga mâna pe sub guler si scoase un colier pe care fusese însirata o bogata colectie de urechi mici si uscate. Desi proveŹneau de la oameni, aratau ca scoicile, sau ca niste bucati de piele tabacita. Se dezbraca de uniforma, repede si pe tacute, dar îsi pastra ghetele în picioare. Apoi îi înmâna lui Bulgare pistolul si porni în fuga spre promontoriu. Colierul greu i se învârtea în jurul gâtului.
Plutonul intra în dispozitiv de supraveghere, urmarindu-l cu ajutorul lentilelor de la ochelari.
? Aproape a ajuns, anunta McLinn. Pe ce puneti pariu ca se descalta înainte de a plonja în apa?
Baiatul tacut poreclit "Curcubeu" accepta provocarea puŹnând la bataie solda pe o luna. Toti ceilalti amutisera, privind spre promontoriu pentru a-si da seama daca nu cumva aparusera Nemilosi sau, mai rau, Tentacule Nervoase. Curcubeu pierdu pariul. Exclamara cu totii, surprinsi, când Calaul atinse stânca.
Nimeni nu e mai surprins decât însusi Calaul, îsi spuse Bulgare Fierbinte.
? Si-a câstigat locul în istorie, rosti McLinn, apoi râse.
Calaul ajunse pe vârful stâncii, strigând cuvinte pe care ei nu izbuteau sa le auda si agitând colierul spre cer de parca ar fi lansat un blestem.
Nemilosul probabil ca lenevea la soare, de partea cealalta a stâncii. Se napusti asupra omului, iar impactul îi proiecta pe amândoi printre valuri, la zece metri departare. O parte din spuŹma se colora în verde, semn ca soldatul reusise sa ia demonului viata. Dar nici unul nu mai iesi la suprafata.
Bulgare Fierbinte împarti cupoanele, baga pachetelul CalauŹlui în buzunar, apoi se apuca sa împacheteze uniforma, pistolul si tot ceea ce mai apartinuse cumnatului sau. Nici unul dintre baieti nu avu taria de a-l privi în ochi. Latra câteva ordine si pornira cu totii în lungul drum catre tabara.




Visurile smintite ne conduc viata.
? Gaston Bachelard


ACESTA ERA VISUL FRUMOS pe care, de ani de zile, Crista spera sa-l vada realizat: întoarcerea în bratele algelor, plutirea în apele calde si iubitoare ale oceanului. Îsi freca pleoaŹpele, iar imaginile i se perindara rapid înaintea ochilor, ca pestii stralucitori dintr-o laguna: Ben, minunatul Ben, alaturi de ea; Rico într-o caverna; si multi altii, ale caror chipuri le lasa sa dispara...
? Crista!
Fusese vocea lui Ben.
? Crista, trezeste-te. Algele l-au rapit pe Rico.
Fata clipi, dar imaginile nu disparura, ci se suprapusera unele peste altele, ca un teanc de desene realizate pe folii de celofan. În centrul lor statea Ben, îngenuncheat, tinând-o de umeri si privindu-i ochii. Parea obosit, îngrijorat... scene din viata lui i se desprindeau din aura si cadeau pe podea.
? Am vazut un tentacul patrunzând în cabina, înfasurânŹdu-se în jurul lui Rico si tragându-l spre larg.
? Nu-ti fa griji, sopti ea. N-ai nici un motiv.
Cristei îi tremurau genunchii si nu se putu ridica în picioare decât cu ajutorul lui Ben. Trase aer în piept, simtind parfumul aerostatului patrunzându-i m plamâni. Centrul fiintei sale începu sa vibreze puternic, trimitând un influx de vigoare catre fiecare fibra a corpului. Totul parea sa mearga perfect.
? Îl vad pe Rico, spuse. Algele l-au salvat. Acum este teafar si nevatamat.
? Ai inhalat spori halucinogeni, murmura Ben, clatinând din cap. Daca a fost înhatat de alge, probabil ca s-a înecat deja. Haide, trebuie sa iesim de-aici. Riscam sa fim vazuti de demoni, sau de oamenii lui Flattery...
Nu ma crede, gândi ea. Îsi închipuie ca sunt... ca sunt...
În fata ei prinse viata o viziune încetosata: Rico, ud si de-abia tragându-si rasuflarea, se afla la adapostul unei caverne; apoi îsi dadu capul pe spate si râse, înconjurat de... sentimente prietenesti. Crista nu-l vazuse niciodata râzând. Cineva se apropie de el, un prieten.
? Zavatani, rosti ea, aplecând urechea într-o parte. Vor veni sa ne dea ajutor.
? Crista, trezeste-te, ai inhalat praful albastru. Astea sunt doar halucinatii. Trebuie sa-l gasim pe Rico si sa disparem cât mai repede. Oamenii lui Flattery...
? ... sunt aici, anunta Crista. Sunt deja aici. (Chicoti, de parca ar fi fost ametita de boo.) Nu sunt halucinatii, sunt foi de celofan.
Scoase una dintre foi, deslusind figuri sinistre privind în jos de la înaltimea falezei. Erau doi. Apropie imaginea si îsi dadu seama ca se mai întâlnise cu ei, în buncarul Directorului: Nevi si Zentz. Fata si trupul lui Zentz erau hidoase. La fel ca si sufletul lui Nevi, a carui aura neagra clocotea amenintator si, precum un Nemilos cu narile în vânt, încerca sa dea de urma fetei.
Ben o trase în sus, prin bresa carcasei metalice. Furtuna plecase, lasând în urma un cer stralucitor care o obliga sa miŹjeasca ochii si sa-si îndrepte privirea spre un dublu curcubeu care se arcuia lenes în departare. Se întreba daca nu cumva Ben avusese dreptate în privinta sporilor. Rozul din paleta de culori a curcubeului stralucea cel mai puternic si pulsa în ritm cu baŹtaile inimii ei.
? Îl vezi? întreba ea.
? Curcubeul? Da, bineînteles. Da-mi mâna, am sa te ajut sa cobori.
? Curcubeele n-au nici o semnificatie? Nu reprezinta, cumŹva, o fagaduiala?
? Se spune ca Dumnezeu a ridicat un curcubeu pe cer ca o promisiune ca potopul nu va mai distruge niciodata viata. Dar povestea se refera la Pamânt, iar noi suntem aici, pe Pandora. Nu stiu daca promisiunile lui Dumnezeu pot fi transferate si în alte colturi de univers. Hai, da-mi mâna.
Nerabdarea din vocea lui o facu sa se miste si mai încet.
Rico e teafar, gândi ea. Ben nu ma crede, deci este normal sa fie îngrijorat.
Îsi duse mâna streasina la ochi, ferindu-i de razele directe ale sorilor, si inspecta faleza. Era aidoma celei din viziune, cu exceptia faptului ca Nevi si Zentz nu apareau nicaieri.
O alta foaie de celofan: Rico, în caverna. Se întinse pe frunza care îl adusese acolo si, în clipa urmatoare, ajunse la suprafata, lânga aerostatul care zacea mort la picioarele lor. Îsi sprijini mâinile în solduri si înclina capul, de parca ar fi asteptat cu nerabdare ca ei sa se hotarasca.
? Priveste! se adresa ea lui Ben. Îl vezi?
Arata spre imaginea lui Rico, acolo unde pânza aerostatului atingea valurile. Pentru prima oara, îl vazu zâmbindu-i si facânŹdu-i semn cu degetul.
? Pe cine? Nu vad decât razele de soare reflectate de supraŹfata apei. Stralucirea e prea puternica, mai bine protejeaza-ti ochii.
? Dar este Rico...
? Ai inhalat prea multi spori.
Facu un ultim salt si puse picioarele pe plaja, apoi întinse bratele spre ea:
? Încearca sa nu atingi aerostatul. Cred ca cel mai bine ar fi sa urcam pe faleza.
? Nu!
Cuvântul îi iesi cu disperare din gura, chiar înainte de a-l fi gândit.
? Nu pe faleza, insista ea. Simt ca este ceva acolo, ceva rau. I-am vazut pe Nevi si pe Zentz. Au pornit pe urmele noastre.
Ben o aseza lânga el si încercara sa-si pastreze echilibrul pe pietrele alunecoase.
? Bine, ofta el, te cred. Daca nu pe faleza, atunci unde?
Valurile oceanului atrageau ca un magnet privirile Cristei.
? Nu putem merge acolo, se alarma el. Te rog, nu-mi cere una ca asta. Poate ca tu ai putea supravietui. Dar eu, în nici un caz.
Arunca iute o privire în jur, muscându-si buza:
? Daca într-adevar îl vezi pe Rico, spune-mi cum putem ajunge pâna la el.
Crista nu se putu abtine si începu sa mângâie ramasitele aerostatului prabusit lânga hidropter. Desi acum era o simpla planta fara viata, emana o caldura placuta si protectoare, stârnindu-i amintirile legate de copilarie. Algele o crescusera, o hraniŹsera si o educasera conform obiceiului fratilor ei, oamenii. Atingerea îi spuse ca aerostatul provenea din acel pâlc de alge.
Îsi roti încet capul, cercetând plaja. Stia ca lui Ben nu-i lipsea întelepciunea si ca trebuia sa aiba încredere în el. Desigur, fara cilii algelor, nici ea nu s-ar fi descurcat în adâncuri. AminŹtirile ? fragmente de lumina si culoare ? dadeau navala peste ea. Mai mult decât orice pe lume, ar fi vrut sa alerge în întâmpinaŹrea lor, sa se piarda în trupul imens al algelor, chiar daca acest lucru ar fi purtat-o pe tarâmul mortii.
Nu fi egoista, rasuna o voce în interiorul ei. Egoismul nu mai poate fi acceptat.
Auzise despre ariditatea regiunilor de tarm. Si, într-adevar, la prima vedere nu sesiza decât peretele negru al falezei, apoi bolovanii negri, apoi marea verde si învolburata. Dar pe plaja exista viata: fâsii micute si verzi se târau printre bolovani, paŹtrunzând în crapaturile care brazdau faleza. Ceva, poate acel ceva care îi vorbise în minte, o facu sa se hotarasca.
? Acolo!
Îl prinse pe Ben de mâna si arata spre un urias bolovan negru în vârful caruia se afla o tufa de wihi. Era pozitionat la aproape treizeci de metri departare, la jumatatea distantei dintre faleza si semnul lasat de flux.
? Acolo trebuie sa mergem.
În acel moment, Nevi si Zentz se ivira din spatele bolovaŹnului, cu pistoalele-laser în mâini, înaintând amenintator catre ei. Crista nu fu nici surprinsa, nici speriata. Îl auzi pe Ben murŹmurând "La naiba!" si îl vazu cautând cu privirea în stânga si în dreapta, sperând sa descopere vreun adapost. Dar fata stia ca nu aveau nevoie de asa ceva. Pur si simplu stia.
Momentul se contopi cu ea, aducându-i iluminarea. Întreaga lume amuti ? valurile, adierea brizei, pasii prudenti ai celor doi criminali înaintând printre pietrele umede.
? Mâinile pe crestet, si îndepartati-va de hidropter, porunci Zentz, cu o voce crispata si însotita de bale.
? Într-adevar, rosti Crista, adresându-i-se lui Ben. Acolo treŹbuie sa mergem.
Stateau îmbratisati, în aerul încremenit al dupa-amiezii, si zarira bolovanul înaltându-se prin aer, deasupra terenului din spatele asasinilor. Se ridica încet, lin, tras parca de niste curele nevazute. Barbatii nu auzira nimic.
? Mâinile pe crestet!
Bolovanul se aseza usor în spatele lor. Din umbra sa aparuŹra sase oameni înarmati doar cu frânghii si navoade.
? Spune-mi ca vezi si tu ce se întâmpla acolo, sopti Ben. Spune-mi ca nu aiurez.
? Este exact asa cum trebuie sa fie, îi raspunse Crista, tot în soapta. Se va întâmpla ceva maret.
Ochii lui Nevi îi întâlnira pe-ai ei si asasinul îsi dadu deoŹdata seama ca i se pregatea o capcana. Fara a întoarce privirea, se arunca în lateral. Primul navod se abatu asupra nepriceputului Zentz, iar al doilea, aruncat gresit, aluneca pe lânga bratele sale. Trase, doborând doi pescari, însa Zentz se zbatea deja, încurcat printre ochiurile navodului. Fata îl vazu întorcându-se din nou si îndreptând pistolul-laser spre ea. Desi se afla la treizeci de metri, gura armei i se paru mare cât o prapastie.
? Am s-o omor, anunta el cu voce tare, pentru a se face auzit de toti. Credeti-ma. Sunt extrem de iute.
Înghetara cu totii, si, în linistea de dupa aceea, Crista avu impresia ca devenisera siluete pictate cu delicatete pe o pânza. Stia cine era pictorul.
Nevi puse un genunchi jos, nescapând-o din ochi si tinând mereu arma îndreptata spre ea. Figura sa era impasibila, ca cioŹplita în piatra. Crista începu sa auda iarasi fosnetul valurilor.
Dar mai este ceva...
Din momentul în care fusese adusa printre oameni, nu mai simtise acel ceva.
? Fuziunea, sopti ea.
Percepea respiratia lui Ben de parca ar fi fost a ei. DeveniŹsera o singura persoana, bataile inimilor se sincronizasera cu pulsatiile curcubeului, cu valurile si cu ritmul neantului. Îi citi gândurile si fu coplesita de sacrificiul pe care iubitul ei se hotaŹrâse sa-l faca. Vazu derularea planului: Ben avea sa o traga în spatele lui si sa încaseze el lovitura, iar pescarii se vor folosi de ragaz pentru a-l doborî pe Nevi. Îl opri, chiar în momentul în care vroia sa-si puna planul în aplicare.
? Nu, spuse ea, nu este nevoie. Nu simti?
? Simt în piept splendoarea viitorului, raspunse el. Nevi este singurul care sta între noi si...
? Destin? Nimic nu sta între noi si destin.
În spatele lui Nevi, la câtiva pasi, îl vazu pe Rico facându-i semn cu mâna si zâmbindu-i.
Asasinul se ridica si porni încet spre ei, printre pietrele înca ude. Cristei îi placea mirosul ploii, care aducea o umezeala diŹferita de cea a oceanului, mai usor de respirat, dar nu chiar atât de bogata. Parfumul valurilor si al aerostatului se odihneau alaŹturi de ea, ca un amant prins de mrejele somnului.
? Vezi? întreba ea, zâmbind.
? Cred ca da.
Nevi latra un ordin si doi dintre pescari îl eliberara pe Zentz. Crista Galii avu din nou senzatia ca erau personajele unei picturi.
? Nu te misca, rosti ea încet.
Ben se conforma.
Nevi încremeni, si figura pâna atunci impasibila îi fu inunŹdata de o imensa surpriza.
? Unde-au disparut? urla el, si duse mâna deasupra sprânŹcenelor desi statea cu soarele în spate. Unde-au disparut?
Crista îsi reprima un chicotit, iar Rico, în spatele lui Nevi, aplauda fara a scoate însa vreun sunet.
? Nu înteleg, îngaima Ben. Suntem invizibili?
? Nu suntem invizibili, spuse ea. Pur si simplu nu suntem vizibili. Privirea lui nu poate percepe acest peisaj. Cred ca este un truc de-al lui Rico, pe care l-au învatat si algele.
Ben îi strânse cu blândete mâna si vru sa vorbeasca, dar chiar atunci se declansara tirurile.




În dimineata aceasta voi urca pe culmile spiritului, ducând cu mine sperantele si neîmplinirile mamei mele; si de acolo... voi trimite Focul asupra tuturor oamenilor care în momentul acesta sunt pe cale sa se nasca sau sa moara.
? Pierre Teilharel de Chardin, Imn închinat Universului


TWISP ÎL CONDUSE PE KALEB spre luminitele ce pâlŹpâiau la intrarea într-un Oracol. Aceasta caverna si cea scobita de Flattery erau amplasate pe aceeasi imensa linie de radacini fosilizate. Aici puteai respira iodul apei sarate, te puteai bucura de linistea si racoarea aduse de pulsul oceanului.
Tânarul înalt si lat în spate pasea cu atentie pe dramul baŹtatorit, sesizând prompt orice nuanta de lumina sau miscare. Întreaga sa atitudine semana foarte mult cu cea a tatalui sau, Brett Norton. În lumina slaba care învaluia lacul, Twisp vâzu silueta adolescentina a tânarului aureolata de o gratie atletica.
? Esti exact omul pe care tatal tau ar fi dorit sa-l cunoasca, îi spuse fostul pescar.
? Iar tu esti omul pe care tatal meu l-a admirat cel mai mult.
Se oprira amândoi la marginea lacului, contemplând secŹventele de sclipiri fosforescente lansate de alge. Amândoi vorŹbeau în soapta, desi incinta purta orice sunet, oricât de mic, pâna si în cele mai ascunse unghere ale sale. În spatele lor, la o distanta respectabila, se aflau zavatanii care pazeau lacul; cuŹratau si reasamblau una dintre cârtitele mecanice folosita la saparea labirinturilor secrete.
? Parintii tai s-au întâlnit la o vârsta mai frageda decât cea pe care o ai tu acum, spuse Twisp. Iubesti pe cineva?
Roseata evidenta care cuprinse obrajii tânarului amintea si mai mult de Brett. Avea un ten ceva mai închis, mostenit de la mama sa, însa parul roscat si cret era un dar primit de la tata.
? Da? Deci iubesti pe cineva?
? Victoria este un loc destul de mare. Am întâlnit foarte multe femei.
? Sigur, mustaci Twisp. Si care dintre ele ti-a cucerit inima?
Kaleb pufni, îsi îndrepta ochii în alta parte, apoi se întoarse cu fata spre camaradul sau si lasa privirea acestuia sa-i citeasca sufletul.
? Înteleptule, esti, într-adevar, o forta demna de tot respecŹtul. Sunt chiar atât de transparent?
? E o boala usor de diagnosticat, spuse Twisp, ridicând din umeri. Am suferit si eu, o data. Desi au trecut treizeci de ani de-atunci, n-am uitat-o.
Nu merse mai departe cu destainuirile. Era mai important sa-l lase pe Kaleb sa vorbeasca.
Tânarul se aseza pe marginea lacului. Îsi lasa picioarele sa atârne în apa si, cu talpile goale, începu sa mângâie algele.
? Când calatoresc prin magistralgele mintii si ajung în drepŹtul tatalui meu, te vad asa cum te-a vazut el: blând, iubitor si ferm. Vorbea cam mult, dar îl lasai în pace. (Râse.) Stiu ca era un om bun, la fel ca si tine. (Apleca usor barbia si dadu din cap.) Mi-ar placea sa fiu si eu un om bun, dar cred, totusi, ca nu sunt. Sunt altfel. Viata mea a luat-o pe alte cai.
Coborî în apa lacului si se lasa peste frunzele algelor, ca si cum s-ar fi asezat pe o canapea. Doar capul si umerii îi ramasera la suprafata. Desi jocul luminitelor albastre si rosii îi atragea mereu atentia, Twisp sesiza o noua stralucire în ochii mari ai tânarului.
? În ce sens esti altfel? Respiri, manânci, poti fi ranit..
? Stiu de ce am venit aici, îl întrerupse Kaleb.
Avea un glas hotarât, lipsit de ezitarile proprii adolescentei.
? Câti oameni au murit astazi din cauza ca au pornit cu intentia de a-l distruge pe Flattery, dar au sfârsit prin a vrea sa distruga totuP.
Twisp nu raspunse.
? Sunt sincer cu tine, te respect si vreau ca si tu sa ma respecti. Vreau sa ma sustii, în caz ca propunerea mea ti se pare corecta. Daca nu, probabil ca vom fi obligati sa-l atacam.
Se auzea ca din departare, si Twisp îsi dadu seama ca algele îl ademeneau spre vârtejul trecutului. Decise ca tânarul trebuia sa evite problemele si gândurile care îl otraveau cu sentimentul esecului.
? Deci, exista o femeie care nu te lasa sa dormi, spuse el. Vorbeste-mi despre ea.
? Da, rosti Kaleb, închizând pleoapele.
Ochii sai gri, la fel cu cei ai lui Brett, îl faceau sa para mult mai matur decât în realitate.
? Da, este aici. Înainte de a ma întâlni pe mine, a avut doi copii. Qita ? asa o cheama ? nu se teme de alge, le considera un aliat. A avut si alti iubiti, dar eu sunt ultimul. La fel cum ea va fi ultima mea iubire.
Cuvintele ieseau din el ca un geamat chinuitor, zbârlind perii de pe ceafa lui Twisp. Lovi suprafata apei cu pumnii, împrastiind stropi, dar ramase printre alge si în curând se potoli, sub mângâierea valurilor.
? Inteleptule, sopti Moise, tragându-l de mâneca. I-ai vazut ochii?
Twisp încuviinta. Dar nu mai raspunse, caci atentia îi fu atrasa de jocul de lumini al algelor, care capatase o intensitate nemaiîntâlnita. Era ca o furtuna magnetica vizibila în noptile de iarna, înaltând curcubee de lumina care pareau sa vina de dinŹcolo de apa, piatra sau aer. Moise facu un pas în spate, dar înteleptul întinse mâna dupa el si-l opri:
? Sunt prieteni. Se bucura ca s-au întâlnit.
Genealogia lui Kaleb trebuia sa conduca, inevitabil, la acest moment. Atât mama cât si bunica sa fusesera primele fiinte umane care comunicasera cu faptura inteligenta cunoscuta de oameni drept "alge", iar de alge drept ,,Avata".
Atunci când Twisp facuse cunostinta cu tânara Scudi Wang, aceasta continua munca mamei sale, contribuind la renasterea algelor pe întreg cuprinsul planetei. Cu alte cuvinte, "matematiza valurile", adica facea posibila activitatea Controlului Curentilor, un sistem care salvase vietile a mii de Insulari si revolutionase traficul pe oceanul pandoran.
Algele o iubeau pe Scudi Wang ? Twisp aflase acest lucru cu mult înainte de nasterea lui Kaleb. Atunci când Flattery ataŹcase în mod salbatic pâlcurile, lobotomizându-le, Scudi poruncise "Comertului Tritonian" sa înceteze orice relatie cu el. La trei zile dupa aceea, ea si cu Brett fusesera asasinati.
Vazându-l cum zacea linistit pe frunze, ca într-o gigantica palma, Twisp avu impresia ca tânarul capata trasaturile mamei sale. Parul i se întunecase, ca si pielea. Luminitele din jur danŹsau dupa o muzica stranie, neauzita. Înteleptul îsi aminti de ziua în care Scudi, scufundându-si mâinile în apa, implorase algele: "Ajutati-ne!" Iar algele îi ajutasera; îi salvasera de la pieire, si acel moment le schimbase ? atât lor, cât si tuturor oamenilor ? destinul.
În anii care urmasera mortii sale, Scudi devenise un fel de monument istoric al pandoranilor, în cinstea sa fiind ridicate nuŹmeroase statui si placi comemorative. Dupa cutremurul care disŹtrusese sediul subacvatic al Controlului Curentilor, statuia ei sculptata în sticla fusese descoperita intacta, printre frunzele unui pâlc de alge din apropiere. Acea dovada de dragoste venind din partea algelor, acea recunoastere a unui adevarat simbol, îl mâniase cumplit pe Flattery, a carui sete de razbunare nu se potolise nici astazi.
Kaleb sa lasa mai mult pe spate, iar algele se ridicara parca în întâmpinarea lui.
? Twisp, rosti el, tu stii care a fost dorinta mamei mele. Sa întrerupa toate legaturile cu Flattery si sa-l izoleze. În toti acesti ani am cautat zadarnic sa retraiesc ziua mortii ei. Dar astazi am reusit...
Începu sa plânga cu lacrimi, iar înteleptul de-abia îi mai întelegea cuvintele.
? Ar fi reusit, sa stii ca ar fi reusit. Însa Flattery a acaparat totul, totul... si singura noastra sansa ar fi sa se întâmple o minune care sa-i lumineze pe toti oamenii deodata... avem nevoie de un semn al Domnului...
Vocea sa se transforma într-un murmur melodios care tinea isonul jocului de lumini.




Poti sa cresti numarul variabilelor, dar axiomele ramân aceleasi.
? Algebra II


BEATRIZ TRAIA CU PLACERE senzatia de cadere libeŹra. Închise ochii si îsi imagina ca sta întinsa pe o saltea organica de-a Insularilor. Cât de mult ar fi vrut sa fie într-o alta lume, într-un alt sistem solar, si sa se îmbratiseze cu Micutul MacinŹtosh pe una din acele saltele!
Mack o împinse usurel si plutira spre "pânza de paianjen". Se aflau în axa tubulara a Statiei Orbitale, într-o incinta întuneŹcata numita uneori "parcul intimitatii", folosita adesea ca loc de odihna si de meditatie. Din când în când, veneau aici si perechi înfocate, dornice sa faca dragoste într-o ambianta exotica. O complicata retea de fileuri albe traversa camera în toate directiiŹle, împartind spatiul într-o babilonie de separeuri. Scene holoŹgrafice transformau anumite portiuni din "pânza de paianjen" într-o lume a fanteziei, ajutând la uitarea grijilor de zi cu zi. Beatriz intrase de mai multe ori aici si stia la ce sa se astepte. Continua sa-si tina pleoapele închise.
? Senzatia de dezorientare dureaza parca mai mult acum, îi spuse lui Macintosh. Nu vreau sa deschid ochii.
? E si normal, dupa experienta pe care ai trait-o astazi. În locul tau, si eu as face la fel.
Beatriz auzi degetele lui apasând tastele pagerului si simti deodata, pe mâini si fata, caldura unei raze placute.
? Bun, acum suntem în Portul îngerilor, statiunea insulara despre care ai auzit atâtea.
Într-adevar, aerul care îi mângâia obrajii era cald. Îsi imaŹgina ca statea pe plaja de la Portul îngerilor, uscându-si parul în bataia razelor de soare, sorbind o bautura rece si odihnindu-si cotul lânga un platou cu felii de mango si papaia. Dar aici, în Statia Orbitala, lipseau sunetele si ritmul valurilor înspumate care o loveau uneori în spate, taindu-i rasuflarea...
Deschise ochii si vazu, în ambele directii, plaja. Verdeata abundenta acoperea platoul falezei si cobora pe peretele abrupt, ca niste pârâie, pâna la marginea nisipului. Câteva adaposturi micute asteptau sub umbrelute sa-i racoreasca gingasa piele usŹcata de soare. Pe masura ce ei doi îsi schimbau pozitia, holograŹma se modifica în mod corespunzator, conform unui punct de referinta specificat de pager.
Imaginea imita aproape perfect realitatea, marcând urmele pasilor în nisip care înaintau o data cu ei, pâna la marginea oceanului verde. Hidrobuzul fictiv care îi adusese în aceasta iluzie disparuse deja sub valuri, lasând în urma un siaj si multe bule de aer. Cateii-de-mare latrau scurt si plonjau din vârful stâncilor ce delimitau portul, vânând pestii stârniti de hidrobuz.
? Simteam nevoia sa fim singuri macar câteva minute, spuŹse Macintosh, pentru ca va dura ceva timp pâna vom aduce lucrurile la normal. Oamenii nostri sunt foarte priceputi ? de asta au si ajuns aici. Toata lumea a fost avertizata, asa ca Brood n-are nici o sansa de scapare.
O tinea de centura si pluteau lenes prin separeu.
? Nimeni nu stie cine sunt Fantomele, continua el. Tu stii?
? N... nu, nu stiu.
? Asta pentru ca nici nu exista. Întreaba pe oricine vrei. Nu au întruniri, parole sau recruti. Lucrurile se întâmpla ca de la sine: o pana de curent, pierderea unei magistralge... si Flattery pierde de fiecare data câte ceva. Proviziile pleaca spre el, dar nu aterizeaza. Piesele de schimb nu mai apar...
? Într-adevar. Vreau sa aflu cine face asta, de unde stie care este momentul oportun, si ce se întâmpla de fapt.
Mack o trase spre el si se rotira într-o spirala lenta. Iluzia proiectata în dreptul peretilor imaginari ? statiunea de odihna ? era conceputa special pentru Beatriz, în scopul de a-i diminua stresul produs de pierderea orientarii.
Aici, sus, Mack se simte ca acasa, gândi ea.
Îsi dadu seama ca sus nu mai avea acelasi sens pe care-l avuse înainte cu câteva ore.
? Jocul se cheama "aruncarea sticlei". Arunci ceva în ocean si-l lasi la voia întâmplarii. Dar daca ai control asupra valuriŹlor ? sau macar asupra unei parti din valuri ? atunci nu mai este vorba de întâmplare, ci de un lucru cert. Acest non-sistem al Fantomelor încurajeaza pe fiecare cetatean sa profite de orice ocazie favorabila pentru a-i produce o pierdere lui Flattery. Faci ceva de genul asta ? de exemplu, deviezi un transport de hidroŹgeneratoare ? si pe urma îti vezi de treaba fara sa mai repeti vreodata isprava. Altcineva vede transportul, îl deviaza la rândul lui... si, în foarte scurt timp, generatoarele ajung hat-departe, tocmai în colonia Pionierilor. (Facu un gest obscen.) Si uite-asa, generatoare... ioc! Proiectul lui Flattery pierde si oamenii câstiŹga. (Zâmbi larg.) Fantomele nu exista. Ideea este geniala, iar la joc poate participa oricine.
? Într-adevar...
Din nou gândurile ei se îndreptara spre Ben.
Ma întreb de cât timp participa Ben la jocul asta...
? Zavatanii, Rico si Ben nu doresc moartea lui Flattery. (Macintosh ezita putin, cautându-si cuvintele.) Pur si simplu vor sa-l înlature de la putere. Dupa toate câte a facut, ei nu vor sa-l ucida pentru ca îl considera om. Îti dai seama? Este aproape incredibil cât de mult ati evoluat voi, pandoranii, fata de noi!
? Dusmanii nostri au fost dintotdeauna mai periculosi decât noi însine, spuse ea. Iar în privinta asta, algele i-au depasit pe toti. Câti oameni au ucis de-a lungul anilor...
? Dar cine le-a prins în lat? întreba el. Cine le-a aruncat în cusca?
Beatriz închise ochii, respirând profund si lent.
? Ai patit ceva?
Lua înca o gura de aer.
? Nu-mi dau seama, spuse. Ma uit la scena asta, stiu ca-i ireala... dar vad dusmani pe urmele noastre. În spatele bolovanilor si tufisurilor se afla tunuri-laser. Cu coada ochiului surprind oameni cautându-si adapost.
Mack o prinse în brate si se sarutara cu acea pasiune pe care de mult o asteptau. Era exact ceea ce îi trebuia reporteritei penŹtru a-si reveni.
? De când vroiam sa fac asta! spuse ea. Dar mi se parea... deplasat dupa ce vazusem atâta moarte.
? Si eu îmi doream, sopti el, mângâindu-i buzele cu vârful degetelor. Stiu, amintirea acestei zile te va urmari destul de multa vreme. Peste câteva minute ne întoarcem sa punem punct aventurii capitanului Brood. Poate ca el îsi închipuie cu totul altceva, dar oamenii lui se descurca destul de greu în ambianta complexului. Dupa aceea, vom vedea ce putem face pentru prieŹtenii tai.
? Esti sigur ca n-au... murit?
? Da, sunt sigur.
? De unde stii?
? Mi-au spus algele.
Vazu nedumerirea întiparita pe fata ei si zâmbi.
? Ai bagat de seama, probabil, cât de mult ma intereseaza algele, rosti el. De când Flattery m-a pus în fruntea Controlului Curentilor, am avut posibilitatea sa încerc niste mici experimenŹte. Si vreau sa spun ca a meritat efortul!
O saruta din nou, apoi îi povesti despre sistemul de comuŹnicatie prin intermediul algelor si despre intentia sa de a unifica toate pâlcurile care populau oceanul.
? Ce fel de zeu va fi fiinta rezultata din fuziunea lor? se întreba el. Un zeu bun? Sau razbunator?
? Nu asta conteaza acum. Brood este destul de inteligent. Nu ma pot gândi la nimic pâna nu-l vad... neutralizat.
Macintosh ceru o holograma care înfatisa cerul nesfârsit deasupra lor si câtiva nori "dedesubt".
? Pe mine ma îngrijoreaza Directorul. Brood nu mi se pare important. Dar Flattery are puterea sa distruga tot ce-i sta în cale.
? Dar a fost Preot-psihiatru, insista Beatriz. A fost pregatit sa salveze oamenii, nu sa-i distruga.
? A fost pregatit sa gaseasca solutii practice si sa-i "convinŹga" pe oameni sa se adapteze situatiei, îi aminti el. Trebuia sa aiba grija ca nu cumva inteligenta mecanica sa scape si sa cuŹtreiere universul.
? Dar nu a reusit. De ce crezi ca ne va distruge pe toti?
? Simplu. (Atunci când râdea, fata lui Mack se umplea de riduri pâna în crestetul ras.) Dupa cum ai aflat din Cronici, al cincilea Flattery a apasat butonul "distrugere". Si tine cont ca era un tip mult mai acceptabil decât asta. Numai ca programul prinŹsese deja viata, i-a anticipat intentia si a împiedicat distrugerea.
? Poate ca si noi putem reusi! (Beatriz îl prinse de umeri si încerca sa-l scuture, dar nu izbuti si începura sa se roteasca amândoi prin aer.) Ai dreptate, ne vom folosi de alge pentru a împiedica distrugerea!
? Cred ca programul a intrat deja în joc, judecând dupa faptul ca Flattery e pe cale sa piarda. Tu ce zici?
? Pai...
? M-am gândit la o alta posibilitate, care are legatura cu Crista Galii.
Desi relatia amoroasa dintre ea si Ben luase sfârsit, Beatriz ar fi vrut sa stie mai multe despre Crista Galii, iar aceasta curioŹzitate mergea dincolo de un simplu interes reportericesc. Ben vazuse ceva în ochii Cristei, ceva care îl vrajise iremediabil. O femeie ? o femeie mai tânara ? care era în stare de o asemenea performanta merita, într-adevar, toata atentia.
? Ce posibilitate?
Reporterita sesiza asprimea inutila din propriul sau glas.
? Cred ca algele au trimis-o pentru a ne conduce în lupta, spuse el.
Beatriz ridica privirea pentru a-i întâlni zâmbetul larg si generos.
? Dupa parerea mea, Crista Galii este experimentul algelor în domeniul inteligentei artificiale, rosti ea. Cred ca este incompleta si vie, si ca ar fi bine pentru noi daca am lasa-o asa cum este acum!
Mack auzi un apel melodios venind dinspre pager. Fara a se desprinde din îmbratisarea cu Beatriz, activa aparatul printr-o simpla comanda vocala:
? Vorbeste.
? Brood si doi dintre oamenii lui s-au izolat împreuna cu Nucleul Mental Organic. Zice ca daca nu va prezentati acolo în cinci minute o sa împrastie creierii pe jos si o sa-i calce în picioare!




Stam aici, pe câmpul cenusiu,
Ametiti de suierul gloantelor...
? Matthew Arnold, "Dover"


STATIA ORBITALA era ca un inel larg pe prova Navei Neantului, cele doua structuri metalice învârtindu-se în jurul aceŹleiasi axe longitudinale. În curând, inelul avea sa se separe si sa ramâna singur pe orbita. Iar Nava, dirijata de un Nucleu Mental Organic, urma sa strapunga faldurile întunecate ale universului.
În experimentele efectuate la Baza Lunara, Nucleele Mentale Organice se dovedisera net superioare navigatorilor mecanici. Navigatia în toate planurile posibile necesita discernamânt, subŹtilitati decizionale, precum si capacitatea de a percepe si genera simboluri ? performante pe care sistemele mecanice nu le puteau atinge. Creierelor eliberate de povara trupului le facea o placere deosebita sa calculeze traseele cele mai imposibile. Nucleele Mentale Organice functionau sub imperiul unui interes care, deŹsigur, nu avea nici un efect asupra navigatorilor mecanici: orice NMO avea nevoie de slujba asta pentru a putea ramâne în viata.
Microlaserele tehnicienilor lucrau de zor, realizând legatuŹrile necesare în vederea cuplarii Nucleului Mental Organic, a sasea Alyssa Marsh, la sistemul de comanda. Nu simtea nici durere, nici satisfactie. La Baza Lunara devenise experta în astronavigatîe, iar aici, pe Pandora, la un an dupa iesirea din celula de hibernare, daduse nastere unui copil. Dupa ce îi spusese lui Flattery ca fiul ei murise sub sfarâmaturi, în urma unui cutreŹmur, Alyssa Marsh se lansase cu si mai mare entuziasm în cerŹcetarea algelor. Trupul sau fusese strivit într-un accident, dar Directorul reusise sa-i scoata creierul si sa-l mentina în viata.
În curând insa, avea sa se poata exprima din nou. Creierul ei va primi un trup pe care sa-l miste: Nava Neantului Nietzsche. Va naviga experimentând diferentele dintre dorinta si posibilitaŹte. În momentul acela zacea între doua usi închise etans si visa ceva despre un banchet unde Flattery facea pe gazda, iar ea era în acelasi timp oaspete de onoare si principalul fel de mâncare.
Micutul Macintosh îsi concentra fortele dincolo de ambele usi si încerca înca o data sa ia legatura cu Brood. Zadarnic însa. Trei dintre cele patru monitoare murisera, iar ultimul prezenta o imagine luata de sus în care degetele lungi si fine ale unui tehnician verifica reteaua ce înconjura creierul Alyssei Marsh.
? Conectarea nu este programata decât saptamâna viitoare, spuse cineva. Ce se petrece acolo?
Pe monitor aparu un pistol-laser îndreptat spre tehnician. Degetele lungi înghetara, apoi se ridicara încet de pe suprafata creierului si disparura din imagine.
? Daca idiotul ala apasa din greseala pe tragaci, ne transforŹmam cu totii în praf stelar.
? Nu trage, capitane! Ma numesc Macintosh. Ne aflam într-o zona care poate exploda foarte usor...
? Brood a murit, îl întrerupse o voce tânara si crispata. Fie ca Nava sa-l accepte. Fie ca Nava sa ne ierte si sa ne accepte pe toti.
Teava pistolului se ridica spre ecran. Dupa o scurta fulgeŹrare luminoasa, muri si ultimul monitor. Beatriz îl trase pe Mack de mâneca.
? Este Insular, spuse ea. Ca si familia din care ma trag eu, a fost inoculat cu dogmele religioase traditionale. Unii cred ca acest proiect, care vrea sa imite Nava, reprezinta o blasfemie; ca Nucleul Mental Organic trebuie lasat sa moara deoarece el ? ea ? este o fiinta umana înrobita împotriva vointei sale.
Macintosh acoperi microfonul intercomului.
? Eu nu sunt convins ca Brood a murit, rosti el. Ar fi prea simplu. Si de ce a distrus monitoarele în loc sa traga în NMO? Esti Insulara, poate reusesti sa te întelegi cu el. Ia-l pe partea religioasa si, daca vrea, promite-i ca se poate adresa tuturor pandoranilor în direct, la Holoviziune. Oamenii mei te vor ajuta.
? Tu unde pleci?
Vazu în ochii ei spaima cumplita provocata de gândul ca ar putea ramâne din nou fara el.
Oare ce i-au facut? se întreba.
O prinse blând de umeri, în timp ce echipa sa plutea prin pasaj prefacându-se ca nu acorda atentie discretelor gesturi de afectiune.
? Spud si cu mine cunoastem câteva puncte de acces care nu apar pe scheme.
Beatriz îl îmbratisa strâns, atât cât le permiteau costumele presurizate.
? As face orice, numai sa nu te pierd, îngaima ea. Stiu ca ma dau în spectacol în fata oamenilor tai, dar am simtit nevoia sa-ti spun lucrul asta.
? Ma bucur foarte mult, rosti el, zâmbind.
O saruta, în ciuda chicotelilor celorlalti.
? Hubbard va sta aici, cu tine, iar echipa lui va asigura securitatea acestei zone. Dupa câte mi-ai spus chiar tu, înca nu i-am localizat pe toti oamenii lui Brood. Am sentimentul ca pune ceva la cale.
Îi adresa un salut lui Hubbard si, folosind rezervorul de aer comprimat pe care-l cara în spate, se propulsa spre Controlul Curentilor.




Destinul omului este determinat de forte subtile înŹtunecate, crude si reci.
? John Wisdom


RICO NU PUTEA PATRUNDE CU PRIVIREA prin perŹdeaua iluziei si stia ca nici Ben nu-l vedea. La fel cum nu-i vedea pe Nevi sau pe Zentz. Fluiera semnalul "fereste!", speŹrând ca cei doi prieteni ai sai nu o vor lua la fuga spre limitele imaginii. Acolo puteau fi vazuti si nu aveau nici o pavaza. AuŹzind ca Nevi începuse sa traga cu arma, se trânti pe burta.
E cazul sa-i facem o surpriza de proportii, gândi el.
Îsi gasi o pozitie mai sigura.
Crista si Ben se adapostisera în spatele bolovanului, iar Nevi tragea foc dupa foc spre ei, în timp ce Zentz îi acoperea spatele, tinându-i la respect pe zavatani. În cele din urma, asasinul se opri, dar ramase în aceeasi pozitie prudenta.
? Pastreaza munitia, îl avertiza el pe Zentz. S-ar putea sa nu plecam prea curând de-aici.
În linistea ce se instaura dupa aceea nu se mai auzira decât respiratiile lor gâfâite, clocotul amenintator al fluxului si pocneŹtul metalic produs de racirea armelor supraîncalzite.
 Un tânar tentacul de alga statea înfasurat în jurul taliei lui, amintindu-i de bratul tatalui sau si de felul în care acesta îl suia pe punte dintr-o singura miscare. Suprafata gingasa a tenŹtaculului semana cu palma unei femei mângâindu-l pe pântece.
Imaginea lui Snej patrunse ca un fulger în mintea sa si, aproape instantaneu, figura iubitei sale aparu în aer, la zece metri în fata lui Nevi. Fluxul lingea balonul aerostatului si dadea sa apuce una dintre cizmele asasinului.
? Ce naiba?
Nevi înainta un pas, apoi înca unul. Zentz se deplasa îmŹpreuna cu el, mergând însa cu spatele; întoarse capul si ceea ce vazu îl facu sa paleasca. Îsi îndrepta privirea din nou asupra zavatanilor.
? Ce-i cu roscata aia? gâlgâi el. Unde-i restul corpului?
Rico descoperi ca avea posibilitatea sa mareasca intensitatea imaginii doar privind-o si concentrându-se asupra ei. Se simtea ca si cum s-ar fi alimentat de la o imensa sursa de energie, inepuizabila si purificatoare. Dupa ce respira de doua ori, încet, izbuti sa materializeze si restul trupului. Fata statea acolo, îmŹbracata în uniforma verde, odihnindu-si mâinile pe solduri si privind fix spre Nevi. Era un pic mai înalta decât în realitate. Oare putea fi facuta sa vorbeasca?
? Poftim, rosti Nevi, a aparut în întregime.
Zentz arunca iarasi o privire peste umar si respiratia sa umeŹda începu sa se auda clar peste zgomotul produs de valurile înspumate. Se înghesui cu spatele în Nevi.
? La naiba, Nevi, un cap din care creste trupul! se smiorcai el. Hai mai bine sa ne întoarcem la hidropter.
? Gura!
Nevi se opri si studie scena din spatele lui Snej. Vedea acelasi lucru ca si Rico: o fâsie de plaja acoperita cu pietre negre, faleza, oceanul, un grup de bolovani imensi si hidropterul acoperit partial de ramasitele unui aerostat care nu explodase. În departare, întinderea oceanului stralucea precum o lava verde revarsându-se dintre stâncile întunecate.
? Unde au disparut? întreba el. Vreau sa pun mâna pe ei.
Rico auzi un fluierat pe doua tonuri si întelese ca zavatanii erau gata sa se napusteasca asupra criminalilor. Observa ca imaŹginea lui Snej nu arunca nici un fel de umbra.
Nu cred ca pot rezolva si detaliul asta, îsi spuse. Vorbirea îmi pune destule probleme, deocamdata.
Umbra ei pornea de la talpi, se întindea peste pielea aeroŹstatului si se oprea acolo unde începea plaja. Desi paralela cu celelalte umbre, era amputata. Dar fluxul ajunsese deja la marŹginea imaginii, estompând detaliile. Cu putin noroc, Nevi nu va remarca nimic anormal.
Zâmbi, concentrându-se asupra lui Snej, si îi multumi lui Avata.
? Lasati armele jos, porunci fata. Nu mai aveti nici o sansa!
Dar de pe buzele ei nu se desprinse nici un sunet.
? La naiba! murmura Rico.
Zentz trase un foc de arma, pulverizând o piatra la un metru în fata Holoexpertului. Reactia Sefului Securitatii îl lua prin surprindere si pierdu imaginea, însa Avata o aduse înapoi. Nevi trase si el, facând înca un pas în fata.
? Nu e reala, îi spuse el lui Zentz. Poti sa te convingi si singur.
? Poate ca avem halucinatii. Aerostatul asta...
? Ai vazut vreodata doi drogati care sa aiba aceeasi iluzie? întreba Nevi.
Se opri la un pas de Snej, mijind ochii.
? Ceva nu e-n regula aici!
Rico îsi tinu rasuflarea. Daca Nevi trecea de planul imagiŹnii, îi va vedea pe Ben si Crista; iar el îl va pierde pe Nevi. Deodata, întreaga arie de deasupra aerostatului deveni o cupola a iluziei, un spectacol fascinant, o sculptura vie.




Probabil ca exista un prag al constiintei dincolo de care orice fiinta constienta îsi asuma calitatile lui DumŹnezeu.
? Membru al echipajului ombilical, Nava Neantului Pamânteanul, Cronici


MOISE DESCHISE OCHII atât de larg, încât paru ca se face mic, mai mic chiar decât cu zece ani în urma, când un grup derefugiati îl adusese pe jumatate mort de foame în comunitatea zavatana. Pe el, amintirile prezente în visul produs de alge îl faceau sa se retraga. Pe Kaleb însa, îl atrageau ca un magnet. Timp de aproape un sfert de secol, Twisp urmarise jocul; pentru Kaleb, algele erau, probabil, ca un fel de drog.
Nu algele, se corecta înteleptul. Trecutul.
Si pe el îl atrageau, catre o anumita portiune a trecutului în care aparea o anumita femeie. Twisp o considerase cea mai frumoasa creatura de pe întreaga Pandora. Mai târziu, mult dupa ce Flattery si ceilalti iesisera din celulele de hibernare, pandoranii începusera sa arate ca niste fiinte umane scapate de ravagiile mutatiilor genetice.
Faptul ca erau ,,cloni" îi irita foarte tare! Desi nimeni nu avea motive sa-i considere astfel. Nici macar ei însisi.
Îsi aminti de ceremonia scurta si înversunata în care, preziŹdati de Raja Lon Flattery, supravietuitorii celulelor de hibernare izgonisera pentru totdeauna apendicele "Lon" din numele lor. Ceremonia se desfasurase într-o solemnitate aproape ridicola si nu conferise oamenilor lui Flattery nici una dintre calitatile pe care Pandora le cerea de la ei: reflexe mai bune, inteligenta superioara si spirit de echipa. I se adresa lui Moise:
? La scoala ti s-a ascuns faptul ca Flattery nu era capabil sa o controleze pe Kareen Ale. De aceea, a procedat la fel ca si cu parintii lui Kaleb: a pus sa fie omorâta. De fapt, daca e sa respectam cronologia, ea a fost prima victima, si se zvoneste ca însusi Nevi a îndeplinit oribila porunca. Pe atunci, Controlul Curentilor era administrat de iubitul ei, Umbra Panille. L-au omorât si pe el, tot atunci. Eram prieteni.
Glasul lui se transformase într-o soapta de-abia perceptibila.
? Pâna la urma, am renuntat sa mai cutreier magistralgele mintii. Vreau sa-mi pastrez amintirile asa cum se deformeaza ele datorita trecerii timpului. Algele le pastreaza cu prea multa fideŹlitate. Trebuie sa recunosc ca, pentru mine, amintirile nu sunt ca în cazul altora, un drog placut, ci îmi provoaca durere. Când ma cufund printre alge, prefer sa o fac pentru prezent, nu pentru trecut.
? Mie mi s-ar înmuia îngrozitor genunchii daca as calatori prin magistralgele mintii, se confesa Moise. Praful albastru ma conduce uneori spre miezul sufletului meu si ma lasa acolo. Nu stiu ce mi s-ar întâmpla daca m-as lasa atras spre amintiri.
? Praful te confrunta cu propria ta constiinta, îi explica Twisp. Algele te confrunta cu constiinta colectiva. Într-adevar, ti se pot înmuia genunchii. Ca sa faci fata, îti trebuie sinceritate, discernamânt si atentie, pentru ca te poti pierde foarte usor în labirintul neiertator al vietii altcuiva. Kaleb a învatat sa controŹleze caile amintirilor tot asa cum noi ne-am deprins sa ne stapâŹnim simturile.
? Ce va descoperi acolo, înteleptule?
Însa Twisp dadu din cap.
Luminitele rosii, verzi si albastre crescura în intensitate si începura sa clipeasca din ce în ce mai repede, pâna ce caverna fu scaldata în lumina. Muncitorii parasira cârtita mecanica si venira sa se aseze pe marginea lacului, alaturi de toti cei care intrasera sau continuau sa intre.
? Am auzit de fenomenul asta, vorbi unul, dar nu l-am mai vazut niciodata.
? Nici macar mama sa, Scudi Wang, nu ajunsese la stadiul pe care l-a atins el acum, rosti un altul.
Înteleptul facu eforturi mari pentru a respinge torentul de cuvinte pe care amintirile i-l aruncau pe limba. Memoria îl facea sa se îndeparteze de alge.
Amintirile erau ca o barca de salvare pentru Kaleb, si ca o ancora pentru Twisp.
O ceata stranie se aduna deasupra lacului. Fiecare atom din caverna începu sa vibreze aproape vizibil, în timp ce spatiul capata o stralucire difuza, rece si verzuie. Imagini neclar contuŹrate ? fragmente din trecutul cuiva ? apareau pe neasteptate în acea stralucire si dispareau la fel de repede. Twisp deslusi un foc, un copil sugând la tâta mamei, o scrisoare adresata capitaŹnului Yuri Brood, curbele provocatoare ale unui sân de femeie aureolat de lumina unei lumânari. Era ca o prabusire printr-un tunel în care nu se auzeau decât fosnetul produs de valurile oceanului.
Fostul pescar avu sentimentul ca retraieste ceva, un déjŕ vu fara vu, si auzi glasul unei femei razbatând prin ceata:
? Va lua legatura cu unul dintre Oracolele de pe coasta, unde va afla vesti despre Crista Galii si ceilalti. Prin mine, Kaleb se va întâlni cu fiul meu si, prin el, cu Raja Flattery, caruia îi va explora sufletul. Flattery nu poate cârmui fara a se învalui în secret, dar prezenta algelor face ca secretul sa dispara. Kaleb va calatori prin traseul ADN care duce la poarta lui Flattery, iar Avata va transmite întregii lumi taina descoperita acolo.
Caverna se transformase în scena unei imense proiectii holoŹgrafice. Dupa câteva momente, murmurele si imaginile îsi pierŹdura claritatea, iar ceata deveni o sfera de culoare si sunet palpitând aparent fara nici o noima.
? Kaleb trebuie sa fie extrem de atent, rosti Twisp. E usor sa te pierzi în labirintul vietii altcuiva. Trebuie sa-l înteleaga pe Avata tot asa cum noi ne întelegem simturile. Dupa aceea vom pune la cale un plan.




Cel care renunta sa mai actioneze, dar tânjeste în inima sa dupa rezultatul actiunilor, acela pluteste în iluŹzie si nu paseste pe adevarata Cale.
? Conversatii zavatane cu Avata, înteleptul Queets Twisp


FLATTERY HOTARÎ sa-si bea cafeaua de dupa-amiaza în Sera si sa profite de o plimbare printre orhideele cu lujere porŹtocalii. Plantele acestea prinsesera radacini adânci în fisurile care brazdau peretele din piatra, florile lor creând impresia unor casŹcade viu colorate. Picaturile grele condensate pe plafon cadeau cu zgomot pe frunze, pe piatra umeda si pe suprafata lacului.
Luminitele algelor jucau vioi în apa sarata. Flattery le privi cu uimire. Ca si el, algele nu-si schimbau comportamentul de pe o zi pe alta.
Se întoarse pe calcâie, sfredelind-o pe Marta cu o privire ucigatoare.
? Am poruncit ca pâlcul asta sa fie tuns, racni el. (Pentru a fi cât mai elocvent, arata cu degetul spre lac.) Vreau sa fie tuns acum.
Marta ridica pagerul la buze si transmise prompt ordinul.
? Nu, am zis ca vreau acum, rosti Flattery, iritat, si facu semn catre seful garzilor de corp.
? Franklin, ai tu grija de asta. Foloseste echipa de interventie.
? Am înteles, domnule.
Franklin purta la brâu un saculet în care tinea sandalele, actele si jurnalul primului om pe care-l ucisese; avea de gând sa le înmâneze familiei îndurerate. Saluta si iesi din scena cu agiŹlitatea unui razboinic versat.
? Nu putem slabi surubul tocmai acum, Marta, spuse Flattery. Totul va merge perfect, dar trebuie sa ne pastram atentia treaza. Pâlcul acela de alge este usa din spate prin care vom iesi la momentul oportun. Trebuie sa fie o iesire sigura. Acum înteŹlegi de ce sunt îngrijorat?
Marta încuviinta.
? Da, ofta ea. Si eu am unele motive de îngrijorare. Reteaua de comunicatii se comporta foarte straniu.
? Cum adica, "straniu"?
? Receptionam imagini derulate rapid si transmise din sute de surse diferite amplasate parca peste tot în jurul nostru.
? Algele sunt peste tot în jurul nostru, suiera el. Algele astea blestemate! Nu-i nimic, am luat toate masurile necesare. Vreau informatii: avarii, Statia Orbitala, Crista Galii.
? Nevi si Zentz au aterizat. I-au descoperit pe fugari si esŹtimeaza ca îi vor prinde fara nici un fel de probleme.
? LaPush?
? A fost înhatat de alge. Iar pilotul a disparut în conditii necunoscute, probabil din cauza exploziilor.
Înhatat de alge!
Nelinistea începu sa-l strânga de gât. Oriunde întorcea ureŹchea, nu auzea decât despre alge! Se surprinse trecându-si prin par degetele transpirate. Apoi întâlni privirea lui Aumock si îsi dadu seama ca gardianul remarcase acel moment de panica.
? Magistralgele sunt sigure?
? Credem ca da, raspunse Marta. Avem...
? Credeti!
? Echipa lui Brood se afla la bordul complexului orbital, dar n-am mai primit nici o veste. Emisiunea de stiri programata sa fie transmisa de acolo, în direct, n-a mai avut loc.
? Am trecut pe sursele de energie auxiliare, interveni coloŹnelul. Avarie la centrala principala... la naiba, nu e de mirare ca trupele noastre n-au reusit sa faca fata. Atacatorii sunt securisti pregatiti de noi. "Brigada Reptilelor", asa se numeau. La naiba!
? Ce-nseamna asta? Declaram "Codul Brutus"?
? Nu, domnule Director. E vorba de niste tradatori izolati. Obiectivul lor a fost centrala energetica, iar acum, dupa ce au pus mâna pe ea, ne asteptam sa o apere.
? Sa o aperel izbucni Flattery. Nu au nevoie s-o apere, ci trebuie doar s-o arunce în aer! Tu ce-ai face daca ai fi în locul lor?
? Eu... eu mi-as da seama ca am trecut Rubiconul, raspunse colonelul. Neavând cale de întoarcere, as continua sa lupt de partea rasculatilor.
? Atunci ia masuri, domnule, ce naiba! Ca doar e si pielea ta în joc!
Marta îi atrase atentia:
? Am ordonat ca paza culoarului de acces dinspre mare sa fie dublata, dar n-am primit nici o confirmare si nu stiu daca am fost auzita. Nu pot sa iau legatura nici cu echipa de interventie. Raspunsul lor este foarte confuz.
Degetele de gheata ale panicii începura sa mângâie stomaŹcul lui Flattery.
Nu sunt algele, gândi el. Nu se poate. Trebuie sa fie cineva care le controleaza. Dar cine?
Dintre toate posibilitatile, se detasau doua: Micutul MacinŹtosh sau ambitiosul si inventivul capitan Brood. Crista Galii nu putea fi trecuta pe lista. Directorul sesiza deodata impactul cumŹplit pe care-l avea acest bruiaj generalizat.
Suntem izolati! Puterea noastra statea în coordonare, dar toate legaturile au fost taiate.
Se impunea o regrupare urgenta.
Îi mustruluise ca pe niste copii neascultatori, dar acum soŹsise momentul sa-i ia cu binisorul:
? Am fost, cu totii, blegi si neatenti! spuse el. Iata cauzele pentru care revolta asta neînsemnata ne-ar putea costa extrem de scump. Asa ca hai sa dam dovada de mai multa fermitate!
? Au sosit rapoartele referitoare la situatia în cladirea de la suprafata.
Lua pagerul din mâna Martei si-l ridica la nivelul ochilor.
? Dick si Matt au ramas în viata, restul n-au reusit. Fie ca lumina eterna sa straluceasca deasupra lor.
Ceilalti murmurara la unison: "Fie ca lumina eterna sa straŹluceasca deasupra lor" si, instinctiv, se trasera mai aproape unii de altii.
? Baieti, gânditi-va ca puteam fi noi în locul lor. De fapt, înca putem suferi aceeasi soarta daca nu ne regrupam. Ordinele directe vor fi singura modalitate sigura pentru a comunica între noi. În privinta informatiilor, absorbim totul si nu dam nimic.
? Am înteles, domnule.
Monitoarele si holoplatformele aflate în buncar pâlpâira, aproape imperceptibil, apoi începura sa transmita imagini coloŹrate, derulate cu o repeziciune uimitoare. Din când în când, Flattery reusea sa recunosca o figura... era figura sa!
? Ce face Controlul Curentilor? întreba el.
Garzile de corp si statul major al armatei sale amutisera sub efectul acelei furtuni de culori. Se îndreptara cu pasi nesiguri spre posturile lor, afisând aceeasi uluiala pe care Flattery se straduia sa o ascunda îndaratul unei masti imperturbabile.
? Controlul Curentilor a dat frâu liber algelor din sectorul opt, raporta Marta, dupa care a eliberat pâlcurile de pe întreaga planeta. Senzorii arata ca nu s-a schimbat nimic în configuratia magistralgelor, dar banuim ca Generatorul de Grile a fost decuŹplat.
? Misiunea lui Brood?
? Nici o veste. La emisiunea de stiri, Holoviziunea a transŹmis un reportaj despre incidentul petrecut la Statia de Lansare, în care, citez, "echipa lui Beatriz Tatoosh a fost macelarita de extremisti din tabara Fantomelor".
Imaginile prezente pe monitoare îsi pastrasera culorile vii, însa începura sa se deruleze cu o viteza mai putin ametitoare. Flattery avu impesia ca percepe vocea unei femei. Un glas îndeŹpartat, oarecum cunoscut, care parca îl striga pe nume.
? Luptele din apropierea centrelor de distribuire a hranei continua, rosti Marta. Hotii au navalit în numar prea mare si racnesc, ca de obicei, "Acum ne e foame!". Unii dintre oamenii nostri au deschis depozitele. Toate magaziile din preajma periŹmetrului au fost sparte.
Dar acolo este hrana cât sa încarci mii de navete, se înfiora Directorul. Rezervele strategice si cele care mi-ar fi ajuns pe tot restul vietii la bordul Navei Neantului.
? Grâne care ar fi hranit trei mii de oameni timp de zece ani, murmura el. Peste uscat care ar fi putut hrani cincizeci de mii de oameni; adaugi apa si îi gatesti. Vin instant ? pui un pachetel la un litru de apa si agiti. Pâine si peste pentru gloata, apa transformata în vin... daca Nava asta ar putea calatori în timp, as putea fi însusi Iisus Christos. Ce ghinion!




Constiinta este cadoul facut de sarpe.
? al cincilea Raja Lon Flattery, Jurnalul de bord al Navei


MACINTOSH SE REPEZI spre Controlul Curentilor, dar accesul îi fu blocat de un securist cu fata uscativa, înarmat cu bâta neuronica si pistol-laser.
? Stai!
Îi facu semn lui Mack sa se opreasca si prinse un mâner pentru a nu se dezechilibra.
? Eu sunt comandantul Statiei Orbitale, spuse Mack, tu cine naiba esti?
? Un securist, spuse celalalt, si îsi accentua cuvintele ridiŹcând teava pistolului. Directorul ne-a poruncit sa ocupam ConŹtrolul Curentilor. Capitanul Brood cunoaste toate detaliile.
Macintosh împinse puternic cu picioarele în perete, anulând distanta dintre el si soldat. Îl pocni în umar, apoi îi rasuci înŹcheietura si, într-o clipita, îi confisca ambele arme. Nefericitul fu prins de doi dintre pompierii lui Mack si lipit cu spatele de perete.
? Peste o zi sau doua ai sa te acomodezi, rosti Macintosh, zâmbind. Daca apuci sa traiesti pâna atunci. Iar asta depinde de felul în care cooperezi acum. Cânta tot ce stii.
? Nu stiu nimic altceva, se tângui celalalt.
? Baieti, luati-l si aruncati-l prin supapa de evacuare.
Pompierii îl trasera pâna lânga incinta lipita de Controlul Curentilor.
? Nu, nu, te rog, îl implora securistul. N-am mintit! Nu stiu nimic altceva.
? Câti oameni numara detasamentul tau?
? Saispe.
Mack deschise usa interioara a sasului.
? Informatiile mele spun cu totul altceva. Câti ati venit cu naveta? Au mai ramas oameni de-ai vostri la bord?
? Nu, comandante, nu suntem decât noi. Saispe soldati si saispe tehnicieni.
? Unde s-au ascuns? Tacere.
? A sosit timpul, domnilor, anunta Mack. O sa avem grija ca decompresia sa decurga destul de lent. Daca vrei sa ne comuŹnici ceva, o poti face din interiorul camerei. Întrerupem evacuaŹrea aerului doar dupa ce termini tu de cântat.
Închise ambele usi în urma securistului si zari înca sase pompieri complet echipati care coborau din ascensor. Roti un buton si aerul începu sa iasa suierând din incinta. Prizonierul fu imediat cuprins de isterie.
? Echipajul navetei este de-al nostru, turui el. Doi soldati si trei membri ai echipajului au ramas la bord. Echipa care trebuie sa realizeze emisiunea de informatii are doi soldati si trei tehniŹcieni. Echipa NMO: trei soldati si doi tehnicieni. Controlul CuŹrentilor: patru soldati, patru tehnicieni, inclusiv eu si capitanul Brood. Restul au luat pozitii în apropierea Navei Neantului. Te rog, nu scoate aerul. Nu ma arunca afara.
? Opriti evacuarea, dar tineti-l înauntru, în caz ca ma hotaŹrasc totusi sa-l lichidez, porunci Mack. Cine stie, poate mai aducem câtiva. Avem nevoie de Brood pentru a afla ce gânduri are Flattery. A conectat Nucleul Mental Organic, a interzis acŹcesul în Controlul Curentilor si pe Nava Neantului... s-ar parea ca Directorul nostru are mari probleme, desi nu vrea sa recuŹnoasca. Poate ca e gata sa porneasca în calatorie.
Codul de violare a securitatii complexului începu sa clipeasca la toate intersectiile. Presupunea o procedura pe care Mack n-o luase niciodata în serios. Acum regreta.
? Rat, îti iei oamenii si cuceresti naveta. Barb, tu lucrezi la Nava Neantului si stii cel mai bine cum trebuie sa procedezi. Îl iei pe Willis împreuna cu inginerii lui. Tineti minte, nu folositi pistoale-laser. Aveti costume presurizate, folositi-va de avantajul asta. Noi, restul, ne vom ocupa de cei de-aici. Daca Flattery nu mai are încredere în noi, atunci haideti sa-i oferim motive seŹrioase.
Stia ca, atâta vreme cât confruntarea se producea în imponŹderabilitate, avea un avantaj asupra lui Brood. Chiar daca tehniŹcienii capitanului se pricepeau sa manevreze echipamentele din Controlul Curentilor, noile conexiuni organice care împânzeau Statia Orbitala si Nava Neantului aveau sa le faca surprize foarte neplacute. Aceste fibre organice create de bioinginerii Insulari special pentru Macintosh se bazau pe fibre de alge. Ele reactioŹnau la radiatia luminoasa si codificau mesajele pe cale electroŹchimica în nucleul celulelor. Astfel, algele aduceau lumina în adâncul oceanului si trimiteau mesaje spre complexul orbital. Viteza de comutare si capacitatea conexiunilor organice depaŹseau net orice alt sistem inventat de pandorani.
Prea târziu, Raj, gândi Mack. Controlul Curentilor nu va mai fi niciodata la fel cum îl cunosteai tu.
Tentativa lui Brood era sortita esecului. Tehnicienii sai aveau nevoie de o viata întreaga pentru a descifra sistemul secret al lui Mack.




Fiinta este sfânta si vidul este casa sa.
? Huston Smith


PRIN CEATA DE DUPA FURTUNA, cei doi sori îsi unira fortele pentru a înrosi nasul alb si bratele descoperite ale Cristei Galii. O rafala de vânt învârteji furtuna si îi mângâie, precum un voal de matase, pielea fierbinte. Mai devreme auzise zgomotul facut de brizanti, iar acum, prin bresa creata în perdeaua de ceata, vazu cât de mult înaintase fluxul.
? Iar s-a schimbat linia fluxului, îi spuse Ben.
Desi era acolo, tinând-o de mâna, vocea îi sunase înfundata, ca din departare. Clipea des si se misca lent, teatral.
A inhalat praful albastru, gândi ea. Oare cum o fi?
Era convinsa ca sporii o apropiasera de realitate, nu o înŹdepartasera. Acesta constituia antidotul ei, un medicament care deschidea valvele si elibera curentii amintirilor.
Îsi amintea si de Zentz; când aparuse în laboratorul Zonei de Protectie, era un simplu capitan. Venise sa o aresteze pe cercetatoarea cu care ea discutase pâna atunci ? o tânara Insulara, profesoara de psihiatrie sociala la Liceul TaoLini. O data pe saptamâna, Addie venea si o întreba despre visurile ei, petrecânŹdu-si dupa-amiezile respective în solariu si sorbind dintr-o ceasŹca de ceai. În acel laborator se trezise Crista, descoperind ca avea douazeci de ani si nici o amintire.
Psihiatra, Addie Umbra-de-nor, încerca sa îi readuca amintiŹrile, si devenise prima ei prietena. Din cauza lui Zentz, nu îndrazŹnise sa mai caute prietenia altcuiva. În ziua aceea, capitanul intrase în laborator cu arma în mâna, oprindu-se în fata lui Addie si spunându-i: "Vino cu mine." Apoi o împuscase, chiar în fata usii. În criza de isterie care o cuprinsese, Crista aproape ca paraŹlizase. Flattery îi promisese ca se va îngriji el de Zentz ? si, într-adevar, patru ani mai târziu, Zentz fusese promovat în functia de Sef al Securitatii Directorului. Atunci se hotarâse Crista sa evadeze din Zona de Protectie.
Ceata o împiedica sa vada ce se întâmpla mai departe, pe plaja. Cu doar o zi în urma, imaginea lui Zentz ar fi îngrozit-o, dar astazi nu se mai temea. Ceva în curentul amintirilor îi spuŹnea ca pericolul putea veni din partea lui Nevi, cealalta umbra, dar scotea în evidenta si o tensiune între cei doi criminali; o tensiune care va lucra în favoarea ei.
Algele îi prezentasera incidentul care îl întârziase pe Nevi, cel cu reîncarcarea rezervoarelor de combustibil, si îi permisesera chiar sa faca o incursiune prin mintea lui Zentz. Nu vazuse nicioŹdata atâta groaza si teama. Percepuse si o urma de ura, dar aceasta zacea strivita sub frica fata de Flattery si Nevi Paianjenul.
Nu sunt uniti, si vor cadea.
Lumea lui Flattery se prabusea vertiginos, izbita de o moarŹte devastatoare care nu îi mai dadea timp sa faca si alte victime. Asta vazuse Zentz atunci când fusese înhatat de alge, si doar Crista cunostea hotarârea lui de a nu pieri la picioarele lui FlatŹtery sau de mâna lui Nevi.
De acolo de unde statea nu putea distinge clar decât agitatia valurilor înspumate. Desi brizantii urlau cu furie în ceata sarata, oceanul stralucea în departare, unindu-se cu cerul. Cât vedea cu ochii, franzele uriase se ridicau la suprafata si se lasau sa cada cu zgomot, împrastiind stropi. Joaca algelor si infinitul orizonŹtului adusera pace în sufletul ei.
? Ce ghinion, tocmai în momentele astea cruciale am inhalat praful halucinogen! mormai Ben, dând din cap cu amaraciune.
? Rico are un plan, îi sopti ea, si este gata sa-l porneasca... acum.
Fata simti furnicaturi pe toata pielea atunci când dansul de lumina scoase un zgomot tunator si forma un scut în jurul ei. Sorii izgoneau putin câte putin ceata de pe plaja, iar pe piele îi aparura pete fine de sare. Ambianta confuza amplifica efectul suprarealist al hologramei lui Rico, facând-o sa vada totul ca printr-o oglinda în care doar ea si Ben nu-si primeau reflexia înapoi. Urmari umbrele vagi ale celorlalti plutind ca niste fantoŹme la marginea hologramei.
Nevi si Zentz luara pozitie în spatele perdelei de lumina, încercând sa decida asupra felului în care aveau sa actioneze.
? Începem cu flancul stâng, spuse Nevi. (Vocea îi era calŹma, precisa.) Tu tragi sus, eu jos.
? Dar... dar au disparut!
? Nu, este un trucaj holografic. Ei sunt acolo si nu pot iesi. Ai luat pozitie?
? Da. Trag la zece metri, începând cu flancul stâng. Dar nu vad nimic în supa asta.
Cuvintele lui Zentz erau mai mult gâlgâituri sugrumate.
? Ozette! striga Nevi. Fata e bolnava si are nevoie de îngriŹjire. Ori se întoarce la Flattery, ori moare. Nu ai de ales, preda-o!
Ben duse degetele la buze.
? Nu ne poate vedea, sopti el. Stai pe loc.
Crista nu putea deosebi o persoana de alta, caci gigantica holograma dansa pe cortina de ceata, iar figurile ireale aflate dincolo erau ca un fum greu de sesizat. Trei fascicule laser patrunsera prin cortina si declansara o cascada de prisme lumiŹnoase în jurul ei. Ben o trânti la pamânt, alaturi de el, si imagiŹnea se refacu.
? Nu misca! sopti din nou Ben. Este o holograma perfecta. Perfecta!
Se trântira în spatele unui bolovan negru, pe pielea balonuŹlui portocaliu. Desi vagi, manunchiuri de imagini se ridicau din pielea aerostatului, prezentându-i fetei un film despre politica societatii pandorane. Fulgere luminoase patrundeau din când în când în spatiul ocupat de holograma, dar Crista se simtea în siguranta alaturi de trupul lui Ben si de materialul gros care retinea caldura razelor solare. Contactul cu aerostatul îi dadea vigoare si încredere în faptul ca Nevi va trebui sa-si recunoasca esecul.
? Atâta vreme cât ramânem în interiorul hologramei, nu putem fi vazuti.
În vocea lui Ben se simtea efortul pe care-l facea sa se detaseze de halucinatiile provocate de spori. Îsi rotea ochii în toate directiile, încercând sa-si faca o imagine asupra situatiei.
? Incredibil! se minuna el. Nu credeam ca voi patrunde vreodata în interiorul unei holograme... de unde naiba a facut rost de triangulatoare? Uite si tu ce rezolutie...
? De la alge, rosti Crista. Avata i-a oferit totul.
? As vrea sa vad ce se întâmpla cu adevarat, sopti el. În momentul de fata, noi doi suntem pe scena unui spectacol de lumina. Vezi marginea aia de-acolo? Holograma lui Rico urmaŹreste conturul aerostatului. Holoplatforma este chiar balonul aeŹrostatului!
Întinse degetul dincolo de marginea hologramei si acesta disparu. O scurta pâlpâire urmata de cercul de umbra din jurul degetului fura singurele elemente care perturbara imaginea.
? Ceata aduce un plus de spectaculozitate si culoare, spuse el. Scânteile pe care le vezi sunt picaturi mici de apa atinse de fasciculele laser... Într-adevar, foarte frumos!
? Ozette, pâna la urma tot am sa pun mâna pe ea, chiar daca voi fi obligat s-o omor! insista vocea lui Nevi. (Acum suna mult mai aproape, la doar câtiva pasi.) Daca moare, lumea va crede ca tu ai ucis-o. Daca ramâne în viata... atunci pastram cu totii o sansa.
? Nu ma întorc, sopti ea. Traiul de acolo nu se poate numi "viata".
? Nu-ti fa griji, stie ca amenintarile lui sunt în van.
Alte trei fulgere patrunsera în spatiul holoplatformei, îmŹprastiind scântei violete si rosii din bolovanul în spatele caruia se adapostisera. Ben o prinse în brate, facând pavaza din proŹpriul lui trup. Crista simtea ca sporii o aduceau si mai mult pe tarâmul realitatii, mintea si perceptiile devenindu-i mai clare decât oricând.
? Cred ca... aveai dreptate în legatura cu sporii, sopti ea. Reprezinta antidotul toxinelor pe care mi le-a inoculat Flattery.
Îl prinse si ea în brate, strângându-l de parca ar fi vrut sa se topeasca în el, sa împerecheze atomii celor doua trupuri. Se simti rezonând sub efectul unei vibratii extraordinare, devenind ea însasi un joc de umbre si lumini, o idee, o imagine, un vis. Nu percepea nici placere, nici durere, doar o stare de miscare asupra careia nu avea nici un control, dar despre care stia ca o va apropia de tel.
? Ben? întreba ea, lovita brusc de pumnalul fricii. Ben, esti aici?
? Da, îi sopti el la ureche, sunt aici.
? Îmi pare rau. (Stia ca avea sa se întâmple ceva coplesitor si ca nu se putea opune.) Îmi pare rau.
Trupul îi fu inundat si patruns de o senzatie ca cea pe care o avusese în portul Kalaloch; ceva izbucni din inima ei, ca un tunet mânios si asurzitor. Cu exceptia valurilor, totul încremeni.
Bine ai venit acasa, Crista Galii.
Vocea îi rasuna direct în minte. O auzi ca venind dinspre aerostatul mort, dinspre Avata însusi.
Simti o detasare fata de propriul sau trup, iar diferentele dintre ea si pielea aerostatului începura sa paleasca. Fu cuprinsa de o vibratie cunoscuta, de un fel de moarte a trupului care elibera aerostatul din sufletul ei. Mintea îsi orienta mareata pânŹza sub bataia razelor de soare si se înalta spre cer.
Ne tragem din aceeasi tulpina, Crista Galii.
Amintirile navalira peste ea cu o viteza ametitoare. Înainte de bombardamentul care o rapise din mijlocul algelor, traia adaŹpostita într-un fel de pastaie. Auzi deodata geamatul lui Ben, foarte aproape de ea, si se întoarse la realitatea de pe plaja; holograma disparuse, iar printre pietre stateau întinse trupuri de oameni.
? Credeam ca am murit, spuse Ben, masându-si tâmplele. Cum... ce ai facut?
Crista nu reusi sa raspunda. Traia simultan în doua lumi diferite ? pe plaja, alaturi de Ben, si în adâncuri, împreuna cu protectorul ei, Avata. Tunetul anulase holograma, iar Nevi zacea în apropiere, clipind prosteste din ochi si nefacând nimic pentru a opri sângele ce-i curgea din nas. Fata se ridica încet, punând mâna pe pistolul-laser. Dintre toti ceilalti, Rico îsi reveni primul; desi se clatina vizibil pe picioare, îl dezarma pe Zentz.
? Scuzele mele, soro, rosti el, aplecând usor capul si zâmŹbind nostim. Multe nu a înteles fratele asta ignorant.
Se împiedica si fu pe punctul de a cadea, dar reusi sa se sprijine de un bolovan.
Ceilalti îsi reveneau încetul cu încetul, miscând din mâini si agitându-si capetele. Câtiva dintre ei, victime ale fasciculelor laser, nu aveau sa se mai ridice niciodata. Crista se simtea acum mai înalta, mai puternica, având chiar impresia ca Rico trebuia sa ridice privirea pentru a o privi în ochi. Inspira adânc aerul umed care îi limpezi mintea si îi strecura un flux de vigoare în genunchi. Valurile îi acopereau acum gleznele, adulmecând siŹlueta paralizata a lui Nevi, care înca nu-si revenise din buimaŹceala.
? Ia spune, Rico, mai vrei sa ma tii departe de alge?
El izbuti sa râda:
? Am doua reguli sanatoase. Prima dintre ele spune asa: "Sa nu discuti niciodata în contradictoriu cu o femeie înarmata."
Crista ridica pistolul-laser pâna la nivelul ochilor, de parca l-ar fi vazut pentru prima oara, dupa care întreba, curioasa:
? Si a doua?
? "Sa nu discuti niciodata în contradictoriu cu un barbat înarmat."
Râse si ea, apoi îi vazura pe Ben apropiindu-se.
? Totusi, te-ai certat cu Nevi, spuse acesta, si uite ce-a patit.
? Nu m-am certat cu el, rosti Rico. L-am pacalit ? de fapt, Avata l-a pacalit. Dar acum avem mult de munca. Ma credeti sau nu, aflati ca trebuie sa-l salvam pe Flattery. Altfel...
? Sa-l salvaml (Glasul lui Ben tremura de mânie.) Din cauŹza lui se întâmpla toate astea! De ce sa nu sufere consecintele?
? Pentru ca vom suferi cu totii, interveni Crista. Pentru ca are posibilitatea sa stearga omenirea de pe suprafata Pandorei. Rico spune adevarul. Flattery trebuie oprit, însa pastrat în viata.
Zavatanii se straduiau sa se ridice în picioare si sa înteleaga ce anume se întâmplase. Ben îl trase pe Nevi într-un loc unde acesta sa nu fie atins de valuri si îi lega mâinile la spate cu o sfoara folosita la pescuit.
? Holograma aceea..., începu el. N-am mai vazut niciodata ceva asemanator. Cum ai reusit?
? De când asteptam sa ma întrebi! zâmbi Rico.
Se apleca spre apa si ridica un tentacul de alga, îl mângâie, apoi îi dadu drumul.
? Cred ca zavatanii îi tin sub control pe nemernicii astia doi, asa ca putem discuta linistiti. Vino, vreau sa te prezint prietenului meu, Avata, cel mai mare studio holografic din înŹtreaga lume.
Cineva care statea de paza pe platou începu deodata sa strige si, aproape imediat, din ceata aparu o sinistra haita de Nemilosi. Ben smulse pistolul-laser din mâna Cristei, o împinse spre Rico si trase o rafala, simtind un vag miros de ozon gâdiŹlându-i narile. Doi demoni se pravalira scotând urlete îngroziŹtoare si ravasind nisipul la doar doisprezece metri departare, ceilalti Nemilosi napustindu-se instinctiv asupra lor. Un zavatan îsi descarca toata munitia în restul haitei.
? Sunt atât de... iuti, îngaima Crista, descoperind ca se agataŹse de cotul lui Rico.
Acesta nu se crispa, nici nu se retrase, ci îi puse uri brat protector pe umar si o strânse prieteneste.
? Da, nu-ti lasa prea mult timp de gândire, spuse el. (Apoi se adresa lui Ben.) Vad ca vârsta nu ti-a tocit reflexele.
? Unii dintre noi ramân tineri mereu, zâmbi prietenul sau. Probabil ca anturajul ma stimuleaza.
Degetele sale atinsera mâna Cristei si simtira, tustrei, acelasi puls al vietii curgându-le prin vine.
? Cred ca îti putem oferi blana unui Nemilos ca suvenir, propuse Rico. Desigur, daca a mai ramas vreuna întreaga.
? La ce-mi trebuie un lucru mort? întreba ea, înfiorata. Eu vreau sa fiu înconjurata de creaturi vii.
? Touché, rosti Ben. Dar haideti sa mergem. Vreau sa vad studioul cu care se lauda Rico.
O pala de vânt risipi ultimele ramasite ale cetei, iar razele de soare începura sa mângâie din nou pielea Cristei. Lumina juca pe materialul costumului de scafandru la fel cum apa oceanului danŹsa printre pietrele plajei. Tinându-l pe Ben de mâna, începu sa urce pe urmele lui Rico, spre platou. Doi cercetasi zavatani îmŹbracati în uniforme verzi pazeau intrarea într-un tunel.
? Pe aici, anunta Rico. Trebuie sa recunosc ca eu am intrat într-o maniera mult mai spectaculoasa. Aveti grija unde puneti piciorul, pietrele sunt umede si foarte alunecoase.
Crista ramase în fata intrarii întunecate, simtind un val de aer umed ridicându-se spre ea. Peretele interior era decorat cu basoreliefuri înfatisând un amestec de tentacule, pesti si astri, întoarse fata spre sori pentru a primi o ultima doza de lumina înainte de a patrunde în întuneric.
? Priviti, rosti Ben, aratând spre cer. Aerostate! Au luat hidropterul cu care au venit asasinii.
Sase aerostate aparura de dupa coamele muntoase, doua dintre ele purtând între tentacule prada argintie. Pluteau lenes, coborând în spirala la aproximativ o suta de metri de tarm, iar hidrogenul eliberat de valve fluiera o melodie placuta, linistitoaŹre. Pânzele mari fluturau puternic, orientându-se în functie de bataia vântului. Razele soarelui patrunsera prin membranele lor, împrastiind o aura portocalie si dezvaluind o fina retea de vene.
? Paznicii Oracolului, rosti unul dintre zavatani. Avata le-a trimis în sprijinul nostru, la fel cum a facut si cu tine. Nu avem motive de teama.
Melodia purtata de vânt suiera: "Avataaaa, Avataaaa..."
? Haideti, îi îndemna Rico, lasati-i pe baieti sa-si vada de treaba. Nu avem timp de pierdut.
Trecura printr-o intrare boltita sapata în piatra si, desi Crista se asteptase sa dea de întuneric, patrunsera într-o incinta superb luminata. Lumina provenea chiar din lac, pulsând ca si briza calda care pâna mai adineauri mângâiase obrajii fetei, vrând parca sa arate ca si ea era însufletita.
? Avata m-a adus prin ocean, le explica Rico. Exista un tunel subacvatic care ajunge chiar aici. Algele din interior actioŹneaza ca niste valve, blocând accesul apei atunci când fluxul urca prea mult. Dupa cum va puteti da seama, este foarte agloŹmerat si cu greu am fost strecurat printre ele.
Mirosul plajei fusese înlocuit cu parfumul a mii de flori... dar nicaieri nu se vedeau flori. Din lac se ridica o radacina de alga ce ajungea pâna în bolta plafonului.
? De fapt, radacina coboara din tavan, explica Ben. În timŹpul cutremurului din '82, locul acesta a fost întors cu fundul în sus. Ia uitati-va la ea cât este de mare!
Într-adevar. Nu rasarea din lac, ci patrundea în el. Partea de sus a radacinii, situata la aproximativ treizeci de metri deasupra lor, se confunda cu stânca din care cobora. Suprafata ei fosilizaŹta reflecta în mii de directii lumina provenita din lac.
? Este veche, spuse ea, dând capul pe spate pentru a o privi mai bine. Foarte veche.
Peretii cavernei urcau în scara pâna la nivelul la care înceŹpea bolta, din ei coborând tulpini încarcate cu fructe. Un grup de oameni îmbracati în costume frumos împodobite ? un comiŹtet de întâmpinare ? îi zâmbea de pe o platforma înverzita. Trei dintre ei înaintara pe cararea ce ducea spre lac, iar ceilalti izbucŹnira în aplauze, scandând: "Cris-ta, Cris-ta, Cris-ta" sincronizându-se cu pulsatia luminii.
? Priveste-te, spuse Ben, reusind sa se faca auzit. Stralucesti.
Într-adevar, fiinta ei era învaluita de o aura stralucitoare. Nu era o simpla reflexie a luminii degajate de suprafata lacului, deoarece pulsul aurei se potrivea cu ritmul propriei ei inimi; la fiecare zvâcnire, se simtea din ce în ce mai puternica.
? Va multumesc, rosti ea, înclinându-se în fata multimii. Va multumesc tuturor. Sperantele voastre se vor împlini.
Se apropie de marginea apei si deveni una cu lumina alba emanata de alge, simtind ca se topeste în marea inima a lui Avata. Era ca si cum ar fi avut mii de ochi raspânditi prin întreaga lume, privind cu toti deodata; cu unii dintre ei se conŹtempla pe sine stând lânga lac.
Îsi auzi vocea rasunând cu o forta de care nu se stiuse capabila:
? În lumea lui Flattery, moneda de schimb se cheama "friŹca" . Îi vom cumpara interesul pentru semenii sai.
Deschise larg bratele. La acest gest, din lac începura sa rasara imagini care se raspândira, precum fantomele, umplând întreaga incinta. Trupul sau subtil se dilata la nesfârsit si întinse mii de brate spre cer.
De dincolo de intrare se auzi vocea unuia dintre paznici:
? Algele! Priviti algele!
Dar nimeni nu fu nevoit sa iasa pentru a privi, caci totul se derula în fata lor. Pe întreg cuprinsul oceanului pandoran, algele îsi ridicasera frunzele si tentaculele mult deasupra valurilor. Punti luminoase, viu colorate, umpleau spatiile dintre pâlcuri. Chiar si aerostatele aruncau manunchiuri de raze din balasturile lor, asiŹgurând legatura între pâlcurile izolate.
Crista zari zâmbetul luminos al lui Rico si sesiza diferenta dintre barbatul pe care-l întâlnise cu ocazia evadarii si cel care îi salvase pe plaja: acest Rico era fericit.
? Algele s-au înaltat, striga el. Sunteti martori la înaltarea lui Avata. Traiasca Avata!
Aplauzele si uralele fura înghitite de ritmul puternic al toŹbelor si de melodia flauturilor.
? Dar cum?...
Ben îsi înghiti întrebarea, ochii sai încercând cu disperare sa urmareasca scenele care îl înconjurau. O parada de fantome curgea printre oameni precum un râu format din holograme.
? Ca si magistralgele mintii, îi explica Rico. Dar acum nu mai este nevoie de atingere.
Rico se întoarse spre Crista si îi lua mâinile într-ale sale. Lumina din jurul lor straluci si mai puternic.
? Despartirea noastra a durat ani întregi, desi voua vi s-au parut doar câteva momente, spuse el. Am retrait vietile voastre, viata mea si cea a lui Flattery. Trupul sau ascunde un secret: în momentul în care el va muri, algele vor fi distruse. Daca inima lui va înceta sa mai bata, o cantitate imensa de toxine va infesta întreg oceanul, paralizând imediat algele si ucigându-le dupa câteva ore. Acum întelegeti de ce trebuie sa-l izolam, sa-l oprim, si sa-l eliberam de propria lui ignoranta. Crista, intra în mijlocul algelor. Spune lumii tot ceea ce vei afla.
Crista fu împinsa catre apa. Atunci când pasi spre batrâna radacina de alga, auzi un murmur ridicându-se din piepturile tuturor celor prezenti. În momentul acela, nu simtea altceva deŹcât fericire. Deveni o forta a vietii si patrunse în fiinta tânarului Kaleb Norton-Wang.
Reteaua se extinse în câteva clipe. În Oracolele din întreaga lume se aflau oameni care asteptau semne divine, iar ea îsi contopi mintea cu a lor. Era ca un abandon al personalitatii proprii spre beneficiul întregului. Se simtea ca un fir de praf purtat de vânt si filamente de lumina tâsneau din fiecare celula a ei pentru a se revarsa asupra lumii. Unul dintre aceste filamenŹte, cel din mijlocul fruntii, se înalta spre credinciosii de la bordul complexului orbital. Din punctul de observatie instalat acolo, întoarse privirea spre Pandora si descoperi un ocean de lumina!
Vezi, Crista Galii, rosti vocea din interiorul ei, vitele reteŹzate au crescut din nou. În tine s-au reunit partile, iar Avata este mult mai mult decât suma partilor sale.




Atunci când te apuci de un lucru, din orice domeniu ar fi el, du-l cât de departe poti. Du-l pâna acolo unde nimeni nu l-a mai dus vreodata. Du-l pâna la limita limitelor, si apoi intra cu el în domeniul magiei.
? T. Robbins


MICUTUL MACINTOSH evacua si izola zona centrala a Statiei Orbitale. Nu pastra înauntru decât cinci voluntari din echipa de pompieri, folosindu-i ca forta de interventie. Era sigur ca Brood, atunci când se va vedea încoltit, va recurge la acte de sabotaj; deci, îl instruise pe Spud sa pregateasca explozibil penŹtru a separa complexul orbital de Nava Neantului. Capitanul se va concentra probabil asupra Controlului Curentilor, de departe cea mai importanta si delicata instalatie din spatiu.
Cu putin noroc, nu va pune mâna nici pe nava, nici pe Statia Orbitala, gândi Mack. Cu ceva mai mult noroc, nu va pune mâna pe nimic.
Niciodata nu-i placuse sa poarte arme. Baza Lunara îl anŹtrenase temeinic, iar perioada petrecuta recent în conditii de imŹponderabilitate îi oferea un avantaj asupra lui Brood; însa, spre deosebire de unii dintre colegii sai, detesta gândul de a ucide. Era mai în vârsta decât fostii sai camarazi de la bordul PamânŹteanului, pregatise multe echipaje si, în cele din urma, la cererea lui Flattery, primise sarcina sa conduca el însusi o misiune.
Dar, desigur, nici ideea de a înfrunta moartea nu-i prea facea cu ochiul. De când o întâlnise pe Beatriz, pofta de viata îi crescuse considerabil. Perspectiva unei întâlniri cu criminalul Brood îi aducea fiori de gheata în stomac si pe sira spinarii. Se apuca de un mâner si verifica încuietoarea usii prin care se intra în Controlul Curentilor.
Usa este deblocata.
El si înca trei dintre oamenii sai îsi etansara complet costuŹmele presurizate, apoi se asigurara ca reteaua de comunicatie functiona ireprosabil.
? Unu, sunt pregatit, spuse el.
? Doi, sunt pregatit.
? Trei.
? Si patru.
? Pe cât posibil, nu folosim decât spuma, le aminti el. N-am construit cladirile astea pentru ca sa le distrugem. Sistemul de comunicatie bazat pe alge nu poate supravietui în lipsa aerului, astfel încât ar fi bine sa nu producem nici o fisura în pereti. Depresurizarea va fi ultima alternativa. Doi si Trei, cercetati dreapta si stânga. Patru, tu o iei înainte, iar eu vin în urma ta. Gata?
Trei pumni se ridicara în sus; desi, pentru Doi, "sus" era în sens invers.
? Acum!
Mack împinse usa si navalira înauntru. Doi fu lovit înainte de a elibera cadrul usii, dar Trei, folosindu-si camaradul pe post de scut, trimise un jet de spuma spre cei doi soldati, imobilizânŹdu-i în câteva clipe. Patru se lipi de tavan, deasupra lui Brood.
Capitanul statea calm în scaunul de comanda, cu pistolul-laser îndreptat neglijent spre Generatorul de Grile. Nici macar nu se ostenise sa-si traga un costum presurizat pe deasupra uniforŹmei.
Mack sovai, privind fix spre arma lui Brood si temându-se pentru soarta acelui creier care controla totalitatea algelor doŹmestice.
? Dr. Macintosh, împusca-ti imediat oamenii! Daca nu, poti vorbi despre calculatorul acesta la timpul trecut.
În cele câteva clipe care urmara, Macintosh cântari iute situatia.
Nu vorbeste serios. Daca distruge Generatorul de Grile, Pandora va deveni nelocuibila. Apoi îsi dadu seama ca Brood nu era obligat sa traiasca pe Pandora, atâta vreme cât avea la dispozitie Nava Neantului Nietzsche.
Dar, pâna una-alta, Nietzsche nu se afla în mâinile lui.
? Iar daca voi fi ucis, continua Brood, va puteti lua adio de la Nucleul Mental Organic. Deci, dupa cum vezi, avem ce neŹgocia.
În imaginea reflectata de un ecran neutilizat, Mack îi zari pe cei patru tehnicieni stând cuminti în spatele unui rând de console, sub amenintarea armei lui Patru. Spera din tot sufletul ca nici unul sa nu faca vreo miscare necugetata. Indivizii din coconul de spuma puteau supravietui daca erau eliberati repede, dar o lupta cu pistoalele-laser avea sa produca rani fatale.
Brood ciocani cu degetul în consola de comanda:
? L-am lasat pe Burta-de-Plumb sa aiba grija de NMO. Ati remarcat, probabil, ca este foarte tânar... si extrem de pripit. Mi-a dat destula bataie de cap. Daca esti curios, întreaba-ti reporterita ce se întâmpla atunci când Burta-de-Plumb devine nerŹvos. Ma auzi, Burta-de-Plumb? Cum merge treaba?
Vocea care veni prin intercom se poticni de câteva ori înainte de a raspunde.
? D... da, sefule. Aia de-afara vor sa discute cu mine, da' eu nu-i ascult.
? Cum decurge conectarea?
? Bine. (Burta-de-Plumb avea un glas subtire si nesigur.) Tehnicianul zice ca termina într-o ora, maxim doua.
? Vrei sa conectezi Nucleul Mental Organic? (Vocea lui Mack oglindea o imensa surpriza.) Pentru ce naiba?
? Poate facem o plimbarica, doctore. Dar acum, hai sa ne ocupam de cele doua gramezi de rahat. Ti-am zis sa le lichidezi.
? N-am sa fac asa ceva.
Macintosh îsi scoase casca etansa si o puse pe consola. Apoi se aseza în scaunul lui Spud, împrumutând atitudinea lui Brood.
? Daca-ti închipui ca glumesc..., începu capitanul.
? Nu, nu glumesti. Ceva vei face. Dar Generatoral de Grile este unul dintre atuurile tale. Doar n-ai sa-l sacrifici pentru doua vieti insignifiante.
? Bine. Spune-le sa plece. Mack facu semn oamenilor sai:
? E-n regula. Luati-i pe astia doi si pe cei patru tehnicieni, apoi blocati accesul în incinta.
? Nu! se rasti Brood. Oamenii mei ramân pe loc.
? Nu ramânem decât noi doi, insista Mack. De fapt, stiai ca aici vom ajunge. În felul acesta, le dai soldatilor tai o sansa. Oricum, tehnicienii nu vor reusi sa termine nimic înainte de a pune noi lucrurile la punct. Am dreptate?
Brood pufni iritat si le dadu voie sa plece. Iesira cu totii, tragându-l în urma lor pe cel ranit, iar capitanul nu le acorda nici macar o privire. Atentia sa ramânea concentrata asupra monitoaŹrelor care înfatisau, pe bucati, întreaga planeta. O stralucire slaba aparu în spatele aparatelor, iar Mack sesiza o ceata fina raspânŹdindu-se dinspre holoplatforma instalata în turela.
Misterioasa stralucire se scurse pe podea, sub consola, si atinse cizmele lui Brood. Un halo similar, tot de culoare alba, cuprinse baza holoplatformei. Macintosh îsi dadu seama, dupa reflexia vizibila pe plastotelul peretilor, ca si turela era inundata de lumina.
Algele, gândi el. Ce pun la cale?
Pistolul lui Brood era în continuare îndreptat spre GeneratoŹrul de Grile. Plimbându-si privirea peste imaginile monitoarelor, Mack baga de seama ca grilele se refacusera, dar liniile deveniŹsera curbe. Capitanul nu sesizase stralucirea, sau poate considera ca reprezinta un fenomen obisnuit.
Sistemul nostru este pe cale de a fi înlocuit cu un altul!
Asta însemna ca Generatorul de Grile se transforma, pentru Brood, într-o carte inutila. Dintr-un instrument de manipulare, devenea un simplu înregistrator.
? Ai fost trimis de Flattery? întreba Mack.
Pe fata lui Brood trecu o grimasa:
? Da, el m-a trimis.
? Si el ti-a poruncit sa dai buzna în felul asta?
? Am respectat... intentia ordinelor sale.
? De ce nu am fost?...
? Pentru ca si tu ai devenit suspect, doctore.
Brood se rasuci în scaun, îndreptând pistolul-laser spre piepŹtul lui Mack. Vârsta care i se putea citi în ochi o depasea cu mult pe cea a fetei sale adolescentine. Lumina continua sa curga din toate conexiunile organice, iar monitoarele din spatele capitanuŹlui începusera si ele sa straluceasca.
Planeta a fost înconjurata de lumina. Oare ce intentii or avea algele?
? Am primit ordin sa apar Controlul Curentilor si sa am grija ca Beatriz Tatoosh sa nu faca vreo prostie, rosti Brood.
Vocea sa parea linistita, aproape melancolica.
? Trebuia sa cenzuram orice stire referitoare la Ozette, sa substituim echipa reporteritei si sa o escortam la bordul comŹplexului. Directorul si-a închipuit ca Tatoosh te-ar putea... influŹenta, punând astfel în pericol Proiectul si securitatea Controlului Curentilor.
? Aha! Numai ca tu ai terorizat-o, i-ai macelarit echipa, mi-ai ucis gardienii, iar acum te pregatesti sa distrugi Controlul Curentilor si sa furi Nava Neantului. Flattery nu va accepta una ca asta, capitane.
Brood zâmbi, dezvelindu-si dintii albi si ascutiti, însa ochii ramasera duri ca plastotelul.
? Probabil ca am mostenit caracterul tatalui meu, vorbi el, ridicând tonul. N-ai auzit zvonurile? Cica Flattery ar fi tatal meu... s-a distrat si el cu o femeie, pe vremuri, iar eu am fost ? sa spunem ? "nefericitul fruct" al acelei aventuri.
Pe Mack îl uimi nu atât obârsia capitanului, cât furia rece si calculata cu care acesta rostise cuvintele.
Furia fierbinte raneste, gândi el, dar cea rece ucide!
Vru sa spuna ceva, dar Brood ridica mâna, oprindu-l.
? Nu-mi trebuie mila ta, doctore. Pastreaz-o pentru cei care au nevoie. Daca Flattery afla ce s-a petrecut aici, atunci o sa zica mersi ca nu m-am ridicat împotriva lui. Iar daca nu afla...
Ridica din umeri si-si schimonosi buzele. Lumina fantomaŹtica i se ridicase pâna la glezne.
? Altii n-au fost chiar atât de norocosi ca si mine. De exemplu, mama mea adevarata, a carei identitate n-am reusit s-o aflu. Situatia este foarte limpede: Directorul vrea putere, eu vreau putere. Si, într-un fel sau altul, o voi obtine.
? Flattery a declarat "Codul Brutus". Faci si tu parte din conspiratie?
Brood râse scurt. Zarind din nou acei dinti ascutiti, Mack simti fiori pe sira spinarii.
? Eu sunt un învingator, doctore. Nu aleg tabara celor care pierd. Daca Flattery câstiga, voi sustine ca am pus stapânire pe Nava Neantului si pe Controlul Curentilor pentru ca sa nu cada în mâinile rebelilor. Deci, voi avea de câstigat. Daca pierde, am sa zic ca le-am smuls pentru a le preda învingatorului.
? Si ce se va întâmpla în caz ca vreunul dintre ei îti cere ajutorul?
? Va surveni o pana în sistemul de comunicatie, raspunse capitanul. N-ar fi prima oara, nu-i asa?
? Nu, n-ar fi prima oara, zâmbi Mack. De azi dimineata ne tot confruntam cu problema asta.
? Am remarcat. Desi tineri, oamenii mei sunt foarte meticuŹlosi. De multa vreme îti urmarim miscarile ? desigur, ca sa puŹtem face fata situatiei de aici. Asa ca te cunosc destul de bine, doctore Macintosh. Tu ma cunosti pe mine?
? Absolut deloc.
? Nu prea cred. Ai stiut ca ? deocamdata ? nu voi distruge Generatorul de Grile. Ai stiut ca daca vroiam cu adevarat sa-ti omor oamenii, acestia ar fi fost morti acum, alaturi de tine. Spune-mi, doctore, ce altceva mai cunosti despre mine?
Mack îsi mângâie barbia. Fasciculele laser ale soldatilor îl atinsesera mortal pe Doi, iar picaturile de sânge pluteau prin camera ca niste confetti. Ar fi vrut sa-si aduca aminte numele pompierului, dar nu reusea. În plus, Brood parea dispus sa stea de vorba.
? Ti-ai luat toate masurile de precautie, rosti el. Daca alegi tabara gresita, ai posibilitatea de a fugi cu Nava Neantului ? deŹsigur, dupa ce aduni suficienti oameni pentru a forma un echipaj.
? Te am pe tine, doctore, zâmbi Brood. Un membru al echipajului original! Am, de asemenea, Nucleul Mental Organic. Si pun pariu ca tu, ca un comandant inteligent ce esti, ti-ai pus la punct un sistem care poate functiona în cazul în care apare ceva neprevazut. Un sistem comod si la îndemâna. De exemplu... Generatorul de Grile?
Râse iarasi, de data aceasta mai mult pentru sine. Ridica teava armei si atinse câteva picaturi de sânge pâna forma o sfera pe care o împinse usor înspre turela. Pe gura tevii ramase o pata întunecata.
Mack îsi aminti de spusele unuia dintre instructorii de la Baza Lunara, care îi explicase ca pistolul-laser ucide foarte "cuŹrat", deoarece caldura razei laser cauterizeaza vasele de sânge. Ca de obicei, în practica lucrurile nu stateau chiar asa.
Deodata, întreaga incinta a Controlului Curentilor fu inunŹdata de o lumina orbitoare. Mack îsi acoperi ochii cu mâna, încercând sa alunge durerea cumplita, apoi auzi racnetele lui Brood, care împingea un banc de console spre usa.
? Ce naiba?...
Încerca, prudent, sa deschida ochii si descoperi ca putea suporta lumina doar daca privea printre gene. Însa durerea nu pierise cu totul, iar lacrimile îi curgeau siroaie pe obraji. Ceea ce vazu îi facu inima sa bata mai tare în piept.
Daca lumina ar fi solida, atunci ar semana cu ceea ce vad eu acum! Nu mai era orbitoare, ci atotcuprinzatoare; putea fi pipaita. Nu se compara cu acea caldura emanata de razele soaŹrelui, ci mai degraba cu senzatia de presiune pe care o dadea un costum de cosmonaut.
Îl zari pe Brood, care se chinuia sa deschida usa, si porni spre el cu gândul de a-i lua pistolul-laser. Tentativa nereusita: exact în clipa în care întindea mâna sa apuce arma, Brood desŹchise ochii si-i lipi de frunte teava aducatoare de moarte.
? Doctore, am impresia ca n-ai înteles nimic! Ar trebui sa te ucid pe loc, dar cred ca am sa mai astept putin. Vreau ca prietena ta sa vada ce-ai sa patesti. Spune-mi, ce naiba se întâmŹpla aici?
În difuzorul intercomului rasuna o voce îngrozita:
? Capitane Brood, nu mai vedem nimic. Camera NMO s-a umplut de o lumina care tâsneste din creier...
Se auzira zgomotele unei încaierari si Mack presupuse ca oamenii sai patrunsesera în incinta Nucleului Mental Organic. Pentru prima oara, capitanul parea îngrijorat, poate chiar speriat.
? Nu-mi dau seama...
? Scuteste-ma, doctore! racni Brood. Nu-mi servi gogosi.
Câteva picaturi de saliva îi alunecara din gura.
? Banuiesc ca e lucrarea algelor, exolica Mack, facând mari eforturi pentru a-si pastra vocea calma. Între Controlul CurentiŹlor si incinta NMO exista conexiuni organice.
Brood holba deodata ochii, scotând un urlet strangulat, aproape neomenesc. Mack se prinse de un mâner si se întoarse, ducându-si mâna streasina la ochi. Bancul de monitoare derula o furtuna de imagini aleatoare, unele dintre ele înfatisând scene din trecutul Pandorei.
? Alea... alea sunt amintirile mele, icni capitanul. Locurile prin care am trecut... familia... numai ca... cine-i femeia de-acolo?
O imagine pâlpâinda începu sa prinda substanta pe fondul luminos. Mack o recunoscu imediat: era Alyssa Marsh, asa cum arata în urma cu peste douazeci de ani.
Vocea ei calda nu veni dintr-un loc anume, ci rasuna de pretutindeni:
? Vino alaturi de noi, suntem gata sa începem.
În lumina aparu o poarta mare. Nu se mai vedea nimic altceva, iar camera fu cuprinsa de tacere si nemiscare. Poarta atârna la semiînaltime, parând la fel de materiala ca si mâna lui Mack, însa cupola de lumina din jurul lor îi scosese din ambianŹta Controlului Curentilor ? puntea, plafonul, peretii, consolele si sunetul disparusera; nu mai ramasese decât poarta. Chiar si resŹpiratia grea a capitanului era absorbita de lumina. Mack se simti singur, cu toate ca Brood încremenise acolo, lânga el. Îsi dori sa atinga poarta, pentru a verifica daca era reala.
Postul-Fantoma, gândi el. Probabil au descoperit cum treŹbuie sa...
? Ce-i porcaria asta? întreba Brood. Daca e vreo smecherie de-a algelor, nu ma las dus. Iar daca e planul tau, atunci considera-te mort.
Înainte ca Mack sa poata interveni, capitanul îndrepta arma spre poarta si trase. Detaliile se intensificara, iar poarta suferi zeci de schimbari fulgeratoare, devenind sute de porti care se deschideau una spre cealalta.
Raza laser nu se întrerupse decât dupa ce consuma întreaga munitie si arma deveni incandescenta, lipindu-se de mâna capiŹtanului. Cu fata congestionata si venele gâtului umflate gata-gata sa se sparga, Brood încerca sa urle, dar nu reusea sa scoata nici un sunet, oricât de mic. Când totul lua sfârsit, trupul sau plutea neajutorat prin camera, cu bratele desfacute larg si cu privirea sticloasa.
În acest rastimp, Mack nu auzi si nu mirosi nimic, desi vedea carnea arsa umflându-se pe degetele capitanului. Poarta îl astepta în continuare. La început, semanase cu unul dintre sasuŹrile care separau Nava Neantului de complexul orbital. Acum însa, aducea cu poarta de la intrarea în sala de sedinte a Bazei Lunare. De fiecare data când patrunsese în acea sala, capatase informatii noi despre evolutia Proiectului Constiinta Artificiala. La unele dintre sedinte afla lucruri care îi ridicau parul pe cap si îi umpleau mâinile de transpiratie. De data aceasta, poarta nu îl înfricosa.
Fara îndoiala, era o iluzie, o holograma aproape perfecta. Se obisnuise cu hologramele din generatia a patra sau a cincea, dar aceasta parea reala: lumina capatase substanta.
? Cum s-a putut crea un astfel de efect? se întreba el, cu voce tare. Cu holograme din a mia generatie?
Era ca si cum toti atomii din camera, inclusiv cei pe care îi respira el, faceau parte din imagine. Întinse mâna, asteptându-se ca aceasta sa patrunda prin iluzie. Dar nu patrunse! Poarta era solida, reala. Ca si restul camerei, Brood disparuse. Nu mai existau decât Mack si poarta cea mare si grea, scoasa la iveala dintre vechile amintiri legate de Baza Lunara. Avu impresia ca aude glasuri în spatele usii, printre care si râsul cristalin al lui Beatriz.
? Te rog, doctore, vino alaturi de noi, insista vocea blânda. Fara tine, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil.
Vru sa apuce mânerul, iar poarta suferi din nou o modificare: deveni usa dintre Baza Lunara propriu-zisa si arboretul în mijlocul caruia petrecuse atât de multe momente placute. Aici, în paŹduricea protejata de o imensa cupola din plasmasticla, cutreierase dealuri înverzite si adulmecase umezeala proaspata emanata de ferigi sub umbra unor copaci adevarati. Mintea lui, sau acel ceva care o manevra, îsi dorea foarte mult ca el sa intre.
Mecanismul de deschidere parea real, oferind o rezistenta materiala presiunii exercitate de palma. Împinse poarta, descoŹperind o camera mai stralucitoare chiar decât cea pe care avea sa o paraseasca, dar lumina nu îi rani ochii. Pasi peste prag si figuri cunoscute se materializara în fata sa, întâmpinându-l.
Am murit! îi trecu prin minte. Probabil ca Brood m-a îmŹpuscat si am murit!



A pune o persoana fata în fata cu umbra sa este totuna cu a-i arata propria-i lumina.
? Carl Jung


ECHIPA DE POMPIERI A COMPLEXULUI ORBITAL plutea cuprinsa de agitatie pe culoarul prin care se putea patrunŹde în incinta NMO. Ca si în cazul echipajului Navei Neantului, majoritatea era formata din femei. Fiecare pompier avea la cenŹtura o trusa cu scule pentru intrare fortata, iar câtiva dintre ei împingeau stingatoare cu gaz inert în timp ce patrulau în urma lui Beatriz. Toti îsi parasisera posturile pentru a lupta împotriva focului; la bordul unei statii spatiale, depresurizarile necontrolaŹte si incendiile erau considerate a fi cei mai periculosi dusmani. Glumele pe care le rosteau prin sistemul propriu de comunicatie îi ajutau sa domoleasca nelinistea ce li se citea în ochi.
Beatriz banuise înca de la început ca tânarul securist care se închisese acolo încerca sa conecteze Nucleul Mental Organic la sistemul de comanda al Navei Neantului. Capitanul pompierilor era un inginer structurist pe nume Hubbard. Ca si ceilalti din echipa sa, se oferise voluntar si era obisnuit cu munca grea, contra cronometru. Îsi desfasura oamenii în functie de aptitudiŹnile fiecaruia si, dupa câteva momente, toate tablourile cu cirŹcuite fura deschise, maruntaiele lor revarsându-se pe culoar.
Patru femei sosira cu doua cuttere si plasara unul în fata intrarii, celalalt fiind lasat în dreptul liniei de sudura a peretelui comun cu incinta NMO. Bratul unui cutter cântarea aproape cinci sute de kilograme, dar în conditii de imponderabilitate singura problema o constituia gabaritul.
Femeile acestea se afla aici înca de la initierea Proiectului, îsi spuse Beatriz. Îsi foloseau degetele de la picioare asa cum un om obisnuit s-ar fi folosit de mâini, iar costumele lor presurizate fusesera adaptate pentru aceasta aptitudine deosebita. La prima vizita pe care o facuse la bordul complexului, Beatriz crezuse ca însusirea respectiva era caracteristica unui anumit neam de InsuŹlari, însa vizitele ulterioare îi dovedisera ca se înselase. Pâna si Macintosh dadea dovada de o dexteritate deosebita atunci când "lucra cu picioarele".
? Mai acorda-ne cincisprezece minute, îi spuse Hubbard, si vom izbuti sa dam buzna peste individul ala.
? Indivizii astia mi-au macelarit echipa, rosti ea. Au lichidat gardienii de la bordul complexului asa, în gluma. Daca asteptam înca cincisprezece minute, nu cred ca vom putea salva Nucleul Mental Organic.
? Tu cum ai face?
Reporterita nu sesiza nici o urma de dusmanie în vocea celuilalt, ci doar încordare.
? L-am ajutat pe Mack sa instaleze niste cabluri în incinta NMO, îsi aminti ea. Exista o conducta care pleaca din tabloul de circuite al camerei alaturate si duce la consolele de comanda din incinta. Cunosc traseul si as putea...
? Degetica se poate strecura prin spatii extrem de strâmte, o întrerupse Hubbard. Daca le întrerupe alimentarea cu oxigen si...
? Nu, se opuse Beatriz, e prea riscant. Lipsa de oxigen conŹduce la isterie, iar noi avem interesul sa-i calmam pe nemernicii astia. Daca încep sa traga...
? Ai dreptate. Degetico, spune-i lui Cronin sa pregateasca niste gaze speciale cu care sa-i adormim instantaneu pe cei din incinta, dar care sa nu aiba efect asupra Nucleului Mental OrgaŹnic. Ai înteles?
? Da, sefule.
? Atentie, toata lumea! striga Hubbard. Trecem pe frecventa canalului trei-trei-unu.
Apoi se întoarse spre Beatriz, ajutând-o sa selecteze canalul respectiv.
? În felul acesta, îi explica el, putem vorbi nestingheriti între noi fara a fi auziti de altii.
Reporterita facu semn spre trusa lui cu scule:
? Arata-mi ce-ai acolo. Poate reusesc sa ma folosesc de circuitele intercomului pentru a activa un senzor din incinta. Ar fi bine daca am afla ce se petrece înauntru.
Deschise capacul tabloului si fu surprinsa de stralucirea care se revarsa din interior. Nu era de natura electrica: nu semana nici cu luciul rosiatic al firelor neizolate, nici cu scânteile albastrii provocate de vreun scurtcircuit. Parea mai degraba un halou palid si rece al carui puls se intensifica în mod continuu.
Hubbard duse aproape instinctiv mâna spre sprayul extincŹtor pe care-l purta la centura, dar Beatriz îl opri:
? Probabil ca este luciferaza cablurilor organice.
Alese un detector de curent si îl conecta la un manunchi de cabluri.
? Cabluri organice? întreba Hubbard. Cum naiba a facut?...
? Circuitele bazate pe fibre organice extrase din alge nu se supraîncarca si au, printre alte avantaje, memorie interna. Am efectuat niste experimente cu ele, la Holoviziune... Gata! rosti ea, privind pâlpâirea detectorului de curent. Nu l-as numi curent, ci mai degraba excitatie.
Fara sa vrea, atinse manunchiul de fibre si se trezi deodata privind în interiorul incintei NMO. Tânarul securist statea într-un colt, cu pistolul-laser pregatit si cu ochii holbati de neliniste. Beatriz supraveghea scena din doua puncte de observatie: unul se afla pe peretele din spatele Nucleului Mental Organic, si repreŹzenta probabil cupla legata la cablurile pe care ea le atingea cu mâna; celalalt era mult mai aproape de securist... Îsi dadu seama ca privea din creierul Alyssei Marsh. Pustiul se juca nervos cu siguranta armei.
? Sa intre cineva acolo, sopti ea catre Hubbard. Sa intre cineva acolo, imediat!  Securistul a intrat în panica si va începe sa traga.
Strânse în pumn manunchiul de cabluri si auzi, ca prin ceata, ordinele lui Hubbard. Avea sentimentul ca priveste în acelasi timp prin mai multe perechi de ochi. Se simti trasa, ca într-un vârtej, de circuitul electric si, cu un efort de vointa, se prinse de un mâner si obliga curentul de perceptii sa vina spre ea.
Asa ceva nu trebuie sa se întâmple. Securistul trebuie sa fie oprit. Oh, Ben, câta dreptate ai avut!
Experienta devenea aproape insuportabila, dar, în acelasi timp, fascinanta. Stia ca îsi putea lua oricând mâna de pe cabluri, oprind calatoria aceea vijelioasa prin tunelul de lumina, însa inŹstinctul de reporter o îndemna sa continue. Se rostogoli prin înŹtreg sistemul electric al Navei Neantului si al complexului orbital, apoi plonja spre suprafata Pandorei. Strânse si mai puternic maŹnunchiul de fibre si se întreba de unde veneau gemetele pe care le auzea în departare. Apoi îsi dadu seama ca era chiar vocea ei!
Se transformase îhtr-un centru de convectie prin care algele primeau informatii. Securistul cu fata palida si dinti retezati staŹtea la nici un metru de ochii ei.
Ochii Alyssei! gândi ea, suprimându-si un fior. Am devenit ochii Alyssei!
Mâinile tehnicianului tremurau vizibil. Cu fiecare conexiuŹne realizata, stralucirea crestea în intensitate.
? Brood n-a pomenit nimic despre chestia asta, spuse tânaŹrul, mai agitat ca oricând. E normal?
? Habar n-am, raspunse tehnicianul. (Beatriz sesiza teama razbatând prin soapta aproape neauzita.) Vrei sa ma opresc?
Pustiul îsi masa fruntea, cu ochii fixati asupra Nucleului Mental Organic. Transpiratia îi umezise firele de par si uniforma.
Se teme de situatie? Sau de NMO?
Baiatul se tragea dintr-o familie de Insulari. Superstitiile îi puteau stârni teama, dar anomaliile fizice îl lasau, probabil, inŹdiferent Un Triton s-ar fi înfiorat la vederea unui creier viu, însa orice Insular ar fi ridicat din umeri, cu plictiseala.
? Nu, spuse el. Capitanul ne-a zis sa conectam creierul orice s-ar întâmpla. Dar as fi vrut totusi sa vorbesc cu el.
Scoase pagerul si încerca sa ia legatura cu Brood.
? Capitane, sunt Burta-de-Plumb, terminat.
Dar nu auzi decât susurul sistemelor de ventilatie.
? Capitane, ma auzi?
Din nou tacere. Se repezi spre intercomul de lânga usa. Imponderabilitatea îl împiedica sa-si tina spatele lipit de perete în timp ce vorbea.
? Care este codul pentru Controlul Curentilor?
? Doi-doi-patru, raspunse tehnicianul, fara a ridica privirea.
Securistul apasa cele trei taste si, brusc, stralucirea din inŹcinta deveni aproape orbitoare. Ridica pistolul-laser, iar Beatriz se auzi strigând: "Nu! Nu!" exact în momentul în care Degetica înlatura capacul gurii de ventilatie, repezindu-se ca un proiectil spre soldatul lui Brood. Tehnicianul se feri din calea ei, icnind.
Burta-de-Plumb apuca sa balmajeasca ceva în intercom, apoi apasa pe tragaci. Pentru Beatriz, imaginile începura sa se miste cu încetinitorul. Vazu gura neagra a pistolului îndreptata spre ea si laserul iesind de parca ar fi fost tras cu ata.
Imposibil! Laserul loveste cu viteza luminii!
Distanta era atât de scurta, încât raza lovi haloul înainte chiar de a iesi de pe teava. Beatriz privi cum arma se goleste complet de energie, în mai putin de o clipa. Burta-de-Plumb racni si încerca sa scape de metalul încins, dar acesta se contoŹpise deja cu carnea topita a mâinilor sale. Degetica se încolacise cu mâinile si picioarele în jurul lui si, împreuna, pluteau neconŹtrolat în centrul incintei. Laserul declansase o reactie stranie în haloul orbitor, dar reporterita fu cuprinsa de o senzatie placuta, linistitoare.
Toate zgomotele încetara. Se trezi în centrul unui nucleu transparent, cald, înconjurat de o lumina galbuie.
Asta este senzatia pe care am trait-o în "pânza de paianŹjen", îsi aminti ea. Auzi în urechi zgomotul familiar facut de valuri si pipai prezenta luminii.
Centrul! Acesta este centrul... fiintei mele!
În fata îi aparu o usa. Desi nu avea nici mâini nici picioare, o deschise, descoperindu-i pe fratele sau asa cum arata el la vârsta de unsprezece ani, cu pieptul gol si purtând la centura patru sopârle mari.
? Am vândut trei dintre ele în piata si am capatat în schimb cafea, spuse el, trântind un sac pe masa. Asta-i cadoul meu pentru ca ai câstigat bursa la liceu. Stiu ca-ti place. Când o termini, anunta-ma.
Beatriz împlinise saisprezece ani si nu gasea cuvinte pentru a-i multumi fratelui sau. Acesta iesi repede pe usa; la fiecare pas, sopârlele moarte îl loveau peste coapse.
Un vârtej de usi trecu pe lânga ea, fiecare fiind conectata la artera prin care curgea timpul. Unele dintre ele se aflau pe coriŹdoarele a "ceea ce s-ar fi putut petrece daca..." Deschise înca una, o usa insulara, grea, si se trezi împreuna cu familia ei în adapostul temporar primit atunci când pusesera pentru prima oara piciorul pe continent. Era o constructie organica, la fel ca si cele de pe Insule, dar mai întunecata si mai fragila.
Bunicul ei se afla acolo, ridicând un pahar de vin; întreaga familie îi ceru sa tina un toast.
? Pentru harnica noastra Bea, care a absolvit Academia de Holografie si a devenit regizor la Holojurnalul de seara.
Îsi amintea foarte bine acel toast. Tot atunci se aniversau 475 de ani de când Nava parasise Pandora. De fapt, era mai mult o comemorare: fiecare familie lasa un loc liber la masa. Initial, acel loc liber simbolizase absenta Navei; în ultima vreme însa, gestul se facea în amintirea unei rude disparute.
? Nava ne-a facut un foarte mare bine atunci când a plecat, spuse bunicul.
Remarca stârni protestele celorlalti. Beatriz nu-si amintea sa fi auzit vreodata conversatia aceasta, dar curiozitatea o împinse sa asculte.
? Este adevarat ca Nava ne-a lasat celulele de hibernare, continua bunicul. Dar noi am urcat dupa ele. Si tot noi le-am adus jos, fara ajutor din partea cuiva. Asta ne va scoate din mizerie: geniul si perseverenta. Flattery nu-i decât un copil rasŹfatat care cauta sa iasa în evidenta folosind tot felul de lozinci. Mama, vorbeai de înaltare. Ei bine, afla ca noi suntem factorul înaltare si, multumita Navei, într-o zi ne vom înalta în întâmpiŹnarea unor noi zori si dupa aceea vom continua sa ne înaltam... am dreptate, nepoato?
Râsul, veselia si petrecerea disparura încetul cu încetul, si nu mai ramase decât o singura usa, plutind înaintea ei ca un giuvaier albastru. Semana cu usile complexului orbital, cu deoŹsebirea ca era fixata în podea si nu în perete. Peste albastrul stralucitor fusese lipita o eticheta pe care scria "Prezent". ÎntinŹse mâna spre dispozitivul de deschidere, simtind atingerea deliŹcata dar ferma a otelului. Trase usa spre ea si plonja în interior. Avu aceeasi senzatie de cadere în gol pe care o traise de mai multe ori în apropierea axei complexului orbital. Percepea totul în jurul ei, de parca ar fi avut un trup înzestrat cu organe de simt hipersensibile. Cu toate acestea... nu-si vedea trupul. Îsi dadu seama ca nu era singura, dar ceva îi spunea sa nu se teama. Transparenta luminii din jur suferi o perturbatie si capata subŹstanta, formând un fel de umbra care-i cadea pe umarul stâng. Dupa câteva clipe, acolo se materializa Micutul Macintosh.
? Beatriz! (Mack se arunca spre ea, cuprinzând-o în brate si sarutând-o.) Acum stiu sigur ca am murit, râse el. Probabil ca am ajuns în paradis.
? Nu am murit, dar suntem în paradis. S-a întâmplat ceva cu conexiunile organice. Stiu ca în momentul de fata strâng în mâna un manunchi de cabluri la intrarea în incinta NMO, dar, concomitent, stau aici lânga tine...
? Într-adevar, conexiunile organice, holoplatforma si moniŹtoarele din Controlul Curentilor au pornit sa straluceasca... apoi totul a fost cuprins de o lumina alba, puternica. La început am crezut ca era vreo smecherie de-a lui Brood, dar acum sunt sigur ca a avut legatura cu razvratirea algelor si cu deformarea grilei. Cred ca fenomenul a fost declansat de prietenul tau, domnul Ozette, si de Crista Galii.
? Dar cum? Ne aflam pe orbita în jurul Pandorei, iar algele de aici nu au nici o legatura cu exteriorul. Nu-mi vine sa cred ca suferim o simpla perturbatie psihica.
? Prin intermediul luminii, spuse Mack. Stim ca algele foŹlosesc substantele chimice pentru a comunica, iar acum au înŹvatat sa foloseasca lumina. Tii minte holoplatforma pe care am construit-o pentru experimente? Toate componentele ei îngloŹbeaza substante obtinute de la alge. Functioneaza perfect, numai ca algele au ajuns mai departe: prind fragmente de lumina, le separa în componente, le codifica prin metode chimice sau electrice, dupa care le combina dupa cum vor ele. Este o metoda care seamana cu ceea ce criptografii numeau "Sistem digital de codificare". Tu stii mai multe decât mine, asa ca spune-mi ce se întâmpla.
? Daca hologramele apartin algelor, înseamna ca au învatat sa foloseasca lumina atât ca unda, cât si ca particula. Desi ne îmbratisam si ne simtim unul pe celalalt, suntem un fel de ho-loproiectii, nu-i asa? Poate ca algele au descoperit o noua diŹmensiune.
? Într-adevar, se auzi vocea unei femei, suntem lumina si umbra organizate într-un alt fel. Acolo unde merge lumina, merŹgem si noi.
? Esti... esti Avata? întreba Beatriz.
I se raspunse cu un chicotit usor, ca razele lunii plutind pe deasupra apelor linistite. Din lumina începu sa se materializeze o a treia silueta. Era o femeie tot atât de stralucitoare ca si haloul din jur, din care motiv de-abia o puteau vedea. Beatriz o recuŹnoscu imediat.
? Crista Galii, rosti ea, înfiorata.
Privi în jur cautând prezenta lui Ben, dar nu zari decât sfera transparenta în care pluteau tustrei.
? Nu-ti fa griji, Beatriz. Ben si Rico sunt împreuna cu mine. Asa cum tu si dr. Macintosh sunteti alaturi de echipajul comŹplexului orbital. Ceea ce vad ei acum sunt doar carapacele, înveŹlisurile grosiere. Aici, în lumina, s-au întâlnit adevaratele noastre fiinte.
? Dar te vad si te aud, spuse Mack. Beatriz si cu mine ne-am simtit unul pe celalalt.
Crista râse din nou, iar Beatriz se simti cuprinsa de o feriŹcire indescriptibila.
Aici sunt în siguranta, gândi ea. Brood si Flattery nu ma pot atinge.
? Ai dreptate, suntem în siguranta, rosti Crista.
Reporterita baga de seama ca în acest loc nu exista nici o diferenta între cuvinte si gânduri. Dar poate fi considerat "loc"?
? Da, poate fi considerat loc. Este un cine, un ce si în acelasi timp un unde. Doctore Macintosh, avem substanta deoarece minŹtea a facut un salt împreuna cu lumina, iar lucrurile se schimba pentru a se acomoda cu diferentele care apar în subconstient. Ai vazut mai multe porti?
Mack întinse mâinile si coborî privirea, nedumerit:
? Da, dar...
? Una dintre ele ti-a trezit o amintire placuta, deci ai desŹchis-o?
? Într-adevar, dupa care am ajuns aici.
? Si eu la fel, spuse Beatriz. Însa o alta poarta m-a dus... Înapoi în timp, alaturi de familie.
? A fost felul în care Avata a dorit sa te linisteasca, rosti Crista. Te-a condus într-un loc familiar, unde te simteai în siguŹranta. În ultima vreme ai cunoscut multa teroare. Avata nu doŹreste teroarea ta, ci priceperea.
? Priceperea! (Beatriz desfacu larg bratele, aratând spre sfeŹra înconjuratoare.) Dupa toate astea, ce-as putea oferi eu?
? Vei vedea. Considera ca acest loc este Postul-Fantoma, cel mai mare studio al Pandorei, a carui holoplatforma a devenit planeta însasi. Îl vom aseza pe Flattery în centru si îl vom arata lumii. Ce vom face dupa aceea?
? Îi vom împiedica pe oameni sa se mai distruga între ei, spuse Mack. N-au fost în stare sa puna mâna pe el, astfel încât vor porni sa-i distruga mecanismele si organizatiile. Daca vor proceda astfel, vom fi amenintati cu totii, inclusiv Avata. Ideea de a-l înfatisa oamenilor mi se pare periculoasa.
? Dar metoda noastra poate avea un impact teribil, interveni Beatriz. Va aparea ca un mesaj venit din partea zeilor, ca un miracol.
? Monitoarele Controlului Curentilor au aratat cum lumina învaluia toate pâlcurile de alge, zise Mack. S-a întâmplat cu adevarat?
? Da, încuviinta Crista.
? Înseamna ca am captat deja atentia întregii lumi. Fiecare om s-a oprit pentru a arunca o privire.
? Oamenii mei au apreciat spectacolul de lumina, rosti o noua voce. Dar acum se îndreapta spre Kalaloch.
Silueta care se materializa din lumina apartinea unui barbat puternic, cu parul roscat. Desi Beatriz nu-l mai întâlnise vreodaŹta pe Kaleb Norton-Wang, constata ca îi cunostea trecutul la fel cum si-l cunostea pe al ei. Sau pe al Cristei. Sau pe al lui Mack!
Deci si ei ma cunosc pe mine, gândi ea, si-l vazu pe MacinŹtosh raspunzându-i cu un zâmbet
? Acum facem parte din Avata, le vorbi Crista, si suntem ambasadorii sai în lumea oamenilor. Doctore Macintosh, ai creŹzut ca sunt o creatie a algelor. Pâna astazi, nici eu nu mi-am cunoscut originile. Viata o datorez lui Avata, nasterea o datorez omenirii, si le sunt recunoscatoare amândurora. Nu provenim cu totii din aceeasi minte?
? Ba da, fu Beatriz de acord. Flattery trebuie sa fie oprit. Dar cum putem face acest lucru fara a deveni noi însine un comandou al mortii?
Simti deodata un fulger de lumina patrunzând-o si viziona întâlnirea pe care Crista o avusese cu Nevi, pe plaja. Apoi desŹcoperi ceva foarte interesant în faptul ca se contopise cu Avata: puteau vorbi toti odata si, cu toate acestea, se întelegeau la perŹfectie.
? M-as putea adresa oamenilor mei, propuse Kaleb, foloŹsind algele... pardon, folosindu-l pe Avata, asa cum ai facut tu pentru a-l înfrânge pe Nevi. Cine crezi ca ar ignora o imensa holograma care ar aparea pe cer?
? Nu l-am folosit eu pentru a-l înfrânge pe Nevi, spuse Crista. Am fost un simplu martor. Avata si Rico au lucrat îmŹpreuna pentru a realiza aceasta vraja, dar nici unul nu s-a folosit de celalalt.
? Îmi cer scuze, spuse Kaleb, înclinându-se. Cum vom coŹlabora cu Avata?
? Fiecare dintre noi a cautat, în felul sau, sa ia legatura cu Avata, începu Crista Galii. Din acest motiv, ne va fi usor sa colaboram cu el. Acolo unde exista alge, Avata este capabil sa proiecteze holograme. Dupa cum vedeti, aceasta se apropie deja de perfectiune: hologramele fiintelor noastre se pot îmbratisa si se pot simtii
? Problema noastra este Flattery, spuse Mack. Niciodata nu a fost usor de convins, iar acum, dupa ce s-a autodeclarat stapân absolut, se crede singurul om capabil sa ia decizii rationale. Tot ceea ce intra în contradictie cu parerile lui reprezinta o ameninŹtare pentru el. Fiind paranoic, probabil ca a întins tot felul de capcane pentru a se proteja împotriva unui eventual atac, de natura fizica sau psihica ? tineti cont ca este si psihiatru. În caz ca moare, exista pericolul ca Avata, împreuna cu întreaga omeŹnire, sa piara o data cu el. Nu trebuie sa-l facem sa intre în panica, altfel riscam sa aprindem noi însine butoiul cu pulbere.
? Poate ca Avata l-ar putea captura, asa cum a procedat cu noi, zise Kaleb. Nu pare genul de om care sa se sinucida.
? Flattery depune eforturi de-a dreptul incredibile pentru a sta cât mai departe de alge, rosti Crista. În buncarul lui, nici macar hârtiile nu contin substante de-ale algelor. Trebuie sa-l atragem catre Avata.
? Sau sa-l împingem, propuse Kaleb.
? Sau poate ca vor merge algele la el, interveni Beatriz. Ar fi posibil. Zavatanii...
Da, se auzi o voce venind de peste tot. Da, zavatanii.
Lumina stralucitoare disparu deodata si Beatriz zari, ca de la mare înaltime, ramasitele arse si pline de sânge ale Kalalochului. Plutea purtata de vânt, învaluita de o senzatie binefacatoare.
? Ah, Beatriz, ai descoperit aerostatul, glasui Crista. Sa ne prindem de mâini si sa ne contopim cu totii în Avata!
Reporterita nu mai constientiza decât foarte vag existenta ei în sfera de lumina. Se prinse de mâini cu Mack si Kaleb, dar senzatiile pe care le primea apartineau aerostatului care se învârŹtea în cercuri din ce în ce mai strânse deasupra Zonei de Protectie.
Acesta se întâlni cu alte trei aerostate, si fiecare îsi ridica pânza de navigatie în traditionalul salut.
Plutea chiar deasupra ramasitelor carbonizate ale aerostaŹtului care explodase la limita Zonei de Protectie. Sute de oameni se agitau printre darâmaturi, încercând sa patrunda în buncarul Directorului. Multi dintre ei purtau uniformele fortelor de secuŹritate.
? Trebuie sa ajungem cât mai repede la Flattery, spuse Crista. Altfel, Avata si întreaga omenire risca sa dispara pentru totŹdeauna.
Beatriz elibera o parte din hidrogen, apropiindu-se de sol. Desi cei de jos aratara cu degetul spre ea, nici unul nu ridica arma pentru a trage.
Toti cei de la suprafata se afla acum în aceeasi tabara, gândi ea. Explozia unui aerostat ar însemna, pentru ei, moartea.
Se întreba daca nu cumva Flattery avea lunetisti ascunsi în dealurile apropiate.
Când ajunse la doar o suta de metri de sol, din tunelurile subterane secrete îsi facura brusc aparitia zeci de oameni îmbraŹcati în uniforme portocalii. Cele câteva zeci devenira o suta, apoi se înmultira... erau zavatanii din Clanul Aerostatului. Dintii Naprasnici parasisera scena pe care se desfasurau luptele, retraŹgându-se în adaposturile din jurul perimetrului. Zavatanii înfiŹgeau acum steaguri portocalii la intrarea în aceste adaposturi.
Vor sa arate satenilor caile de acces în buncarul DirectoruŹlui. Daca ajungem primii acolo, poate izbutim sa punem mâna pe el.
? Excelent! se auzi vocea lui Mack. Si chiar daca nu ajunŹgem, nu poate scapa decât prin ocean, unde îl asteapta Avata.
Celelalte trei aerostate erau imense, balasturile lor atârnând la aproape cincizeci de metri sub balonul cu hidrogen.
De la aceasta înaltime, Beatriz zarea animalele Zonei de Protectie împrastiate peste tot în jurul perimetrului. MisterioaseŹle vietuitoare populau odinioara Pamântul si reprezentau un lux pe Pandora; se bucurau de hrana si atentie desi, la o departare de doar câtiva pasi, oamenii mureau de foame. Dar reporterita nu regreta deloc faptul ca animalele reusisera sa supravietuiasca.
Oamenii vor avea grija de ele, poate chiar mai bine decât a facut-o Flattery. Ben avea dreptate: mâncare exista din belŹsug, dar este distribuita într-un mod foarte selectiv.
Ajunsese suficient de aproape de sol pentru a distinge detaŹlii pe fetele zavatanilor care îi faceau cu mâna si îsi strigau bucuria. Vârfurile celor doua tentacule mai lungi se întepara în tufisurile de wihi. Îi era aproape imposibil sa mai execute manevre la aceasta altitudine, dar nu sesiza nici un fel de teama din partea aerostatului-gazda.
Nu-ti fie teama, omule, rosti vocea lui Avata. Fie ca sfârsiŹtul acestei capsule cu spori sa marcheze nasterea si fuziunea noastra pe Pandora.
? Cum adica, "sfârsitul"?
Spre deosebire de oameni, daca atingem solul suntem striŹviti sub propria noastra greutate. Fara focul eliberator, sporii vor ramâne prizonieri în carapacele lor.
? Vrei sa spui ca daca nu explodati sporii ramân sterili?
Da. Dupa cum vezi, nu mai avem posibilitatea sa ne ridicam spre înalturi. Eu voi trai de-acum încolo prin tine. Grabeste-te. Ceilalti trebuie sa se grabeasca si ei. Gasiti câte o gaura pentru fiecare tentacul si izgoniti-l pe Flattery. Avata... Avata...
Beatriz avu impresia ca balastul de piatra îi cade pe piept, împiedicând-o sa respire. Unul câte unul, cele zece tentacule descoperira intrarile marcate de steagurile portocalii si începura sa înainteze prin tunelurile secrete. Le auzi si pe celelalte trei aerostate coborând în apropiere.
? Oare cum se simt când fac asta? îsi întreba ea prietenii. Ca o mama care, pentru a salva satul de la pieire, îsi sugruma copilul ce plânge?
Apoi începu sa primeasca senzatii prin intermediul tentacuŹlelor. Era ca si cum ar fi avut zece perechi de ochi, iar lumina ce venea dinspre aerostatul muribund transforma misterioasele tuneluri într-un labirint al groazei. Mii de ochi micuti si dinti ascutiti, ca niste ace, se retrasera din calea ei... apoi auzi mârâiŹtul colectiv, amenintator, si dintii atacara salbatic, smulgând buŹcati din tentaculele care îsi continuau drumul.
? Nu mai suport! striga ea. Ma musca de fata! Sunt oribili...
? Beatriz, asculta-ma.
Era vocea lui Mack, si sunase foarte aproape de ea. Dar Mack nu stia ce se întâmpla aici, nu vazuse... creaturile micute care muscau fara încetare, în timp ce ea nu putea închide ochii din cauza ca ochii ei erau acum tentaculele aerostatului.
? Beatriz, raspunde-mi, o ruga Mack. Nu da înapoi tocmai acum. Suntem cu totii aici, lânga tine, tinându-ne de mâini. Suntem contopiti în Avata. Ne tinem de mâini, iar tu esti în complexul orbital si strângi în pumn un manunchi de cabluri organice. Ma simti lânga tine? Chiar acum cobor.
Apoi îi vorbi vocea lui Avata, care semana foarte mult cu cea a Alyssei.
Considera ca ne tinem de mâini, chiar daca stii ca nu este adevarat. Când îti vei aminti de povestea asta, sa spui ca ne tineam de mâini. Gestul acesta este un simbol. Si pumnul înclesŹtat este tot un simbol. Ai libertatea sa alegi unul dintre ele. Avata îi învata pe ceilalti prin intermediul chimiei atingerii, sau metoda "injectiei", cum o numesc unii. Omenirea se perpetueaŹza prin simboluri si legende, prin mituri.
Îl simti. Un corp mare se atinse de ea, ajutând-o sa scape de greutatea care îi apasa pieptul. Putea respira din nou. Se întreba daca si aerostatele respirau.
Între noi exista... mai multe asemanari... decât diferente. Atunci când tu vei putea... sa inspiri adânc... ma voi bucura si eu alaturi de tine.
Dintii Naprasnici continuau sa o muste cu gurile lor mici, smulgându-i bucati din fata...
Din tentaculele aerostatului, îi aminti vocea.
? Am coborât.
Fusese glasul Cristei Galii.
? Si eu, spuse Kaleb. Haideti! Sa trecem la fapte!
Locul era prea îngust pentru ca Dintii Naprasnici sa se poaŹta lansa în atacul lor caracteristic; nu reuseau sa provoace rani mai serioase decât din metru în metru. Când reusi, în sfârsit, sa iasa din tuneluri si sa ajunga într-o caverna imensa, Beatriz mai avea de introdus cam jumatate din lungimea tentaculelor. Ceea ce vazu acolo o umplu de uimire.
Un sir de animale micute si iuti alergau într-o gradina miŹnunata. Era un loc atât de frumos, încât avu impresia ca patrunŹsese în viziunile unui aerostat aflat pe moarte. Auzi strigatele si icnetele prietenilor sai, care se confruntau probabil cu atacul furibund al Dintilor Naprasnici, si încerca sa le aline durerile concentrându-se asupra superbei scene care i se deschidea în fata.
? Sunteti aproape, le spuse ea. Nu va dati batuti, sunteti atât de aproape!
Extremitatile sale ranite mirosira parfumul placut al florilor. Muschi si ferigi coborau din tavanul în forma de cupola si acoŹpereau majoritatea peretilor. Din tentaculele aerostatului se reŹvarsa o lumina pe care, chiar daca ar fi avut posibilitatea, nu ar fi oprit-o.
Apoi auzi si alte urlete. Urletele unui om în vârsta care, cu un pistol-laser, ameninta roiul Dintilor Naprasnici ce navalisera o data cu tentaculele. Trupul nefericitului paru ca se topeste sub atacul dezlantuit, apoi cazu pe o parte. Strigatele de agonie fura înabusite sub covorul viu care se asternu asupra lui.
Doua feline mari se repezira imediat spre locul cu pricina. Erau mai puternice si mai periculoase decât Nemilosii, dar nu izbutira sa faca fata valului de Dinti Naprasnici care continua sa se reverse din toate tunelurile. În scena aparu un pluton de solŹdati, tragând de zor cu pistoalele-laser, dar degeaba; cu o viteza ametitoare, se transformara în schelete.
Reporterita zari un hidropter ? care îi apartinea, probabil, lui Flattery ? scufundându-se grabit în apa lacului. Valurile isŹcate de aceasta manevra aproape disperata udara piatra neagra a peretilor.
Nu mai era nimic de vazut. Decât sa urmareasca imaginile de groaza, Beatriz prefera sa se retraga la adapostul lui Avata si al luminii binefacatoare.




Ferdinand de Aragon... a pus la cale si a executat lucruri marete care au trezit admiratia supusilor sai si le-au dat mereu câte ceva de facut. Fiecare lucru venea firesc în urma celuilalt cu atâta rapiditate, încât nimeni nu a avut vreodata timp sa comploteze în liniste împoŹtriva lui.
? Machiavelli, Principele


FLATTERY AUZI NECAZUL ÎNAINTE SA-L VADA. Blocase accesul în partea superioara a buncarului si îsi mutase oamenii cei mai de încredere în birourile de lânga Sera. Spatiul era destul de aglomerat, dar corespundea cerintelor sale si nu putea fi invadat dinspre etajele de deasupra. Aici avea de gând sa astepte rezultatul luptelor care se desfasurau la suprafata.
? Daca ramânem aici, îi spuse el Martei, vom vedea cum totul se rezolva de la sine. Focurile se vor stinge, oamenii vor fi prea obositi si prea înfometati ca sa mai poata ridica armele... În momentul acela, vom întoarce sortii în favoarea noastra. Nu mai e mult pâna la caderea serii, si nimeni nu-si va dori sa stea pe întuneric lânga perimetrul darâmat. Le va fi frica de demoni!
Nu reusi sa-si reprime fiorul dar, oricum, nu mai conta. Marta si ceilalti se aflau aici deoarece îl servisera cu devotament si îsi doreau la fel de mult ca si el sa paraseasca planeta. Erau un pic buimaciti de rapiditatea cu care fusesera nevoiti sa se mute în buncarul înghesuit. Spre norocul lui, destul de putini pandorani sufereau de claustrofobie.
Fu multumit sa vada ca, desi situatia devenea din ce în ce mai tulbure, oamenii acestia erau hotarâti sa lupte pentru cauza sa. Dar, pentru orice eventualitate, se refugie în Sera si închise usa cu ambele mecanisme de siguranta.
Daca vom fi obligati sa stam multa vreme aici, va trebui sa le prezint Sera. Dar deocamdata nu este cazul.
În întreaga sa perioada petrecuta la Baza Lunara ? de la imŹplantarea într-un pântece-surogat si pâna la îmbarcarea pe PaŹmânteanul ? Flattery nu se bucurase nici macar o singura clipa de un loc care sa fi fost doar al lui. Tratamentul acesta intra, desigur, în programul de pregatire pentru functia de psihiatru. Stia foarte bine ca adevarata singuratate nu venea decât o data cu moartea; si, tocmai datorita faptului ca învatase bine lectia, îl pusesera sa-si execute semenii. Cine altul decât Preotul-psihiatru putea recuŹnoaste mai bine inteligenta artificiala, neumana? Si cine putea fi mai bine pregatit decât el sa faca fata unei asemenea amenintari? Era sigur ca Baza Lunara luase decizia corecta atunci când îl alesese. Si era mândru de asta.
Mândria precede prabusirea, rosti o voce în strafundul fiinŹtei sale. Scutura din umeri, alungând-o.
Desigur, exista posibilitatea sa fi gresit pe undeva în legaŹtura cu algele. Avea nevoie de ele ? ca si întreaga Pandora, de altfel ? deci pastrarea lor în viata nu era atât o problema de prudenta, cât de necesitate. Primul PP al Pandorei poruncise ca algele sa fie stârpite, iar acest lucru dusese omenirea pâna în pragul disparitiei. Tunderea sau manevrarea lor erau activitati riscante, deoarece numarul oamenilor era întotdeauna foarte mic în comparatie cu cel al algelor. Cu zece ani în urma fusese pe punctul de a scapa situatia de sub control si se vazuse obligat sa se concentreze doar asupra pâlcurilor care includeau trasee imŹportante între tarmurile continentelor.
Crista Galii aparuse în viata sa acum cinci ani. Flattery banuise ca fusese trimisa de alge pentru a-l spiona. Desigur, ar fi trebuit sa-si dea seama ca suspiciunile sale nu erau întemeiate, dar aceasta permanenta prudenta îl ajutase sa se fereasca de pericole. O investigatie cromozomiala dovedise faptul ca fata era om si nu altceva. Avusese grija ca tehnicianul care facuse investigatia sa moara din cauza unor neurotoxine obtinute din alge, si astfel începusera sa se raspândeasca zvonurile despre atingerea fatala a Cristei. Modificarile aduse ulterior proceselor chimice care se desfasurau în organismul ei facusera ca zvonuŹrile sa devina realitate. Lucru care îi servise interesele mult mai eficient decât ar fi putut-o face legiuni întregi de securisti.
Un zvon bine plasat si un mic numar de prestidigitatie au o imensa valoare în arenele politice si religioase.
Desi luptele continuau sa faca ravagii, se simtea destul de bine. Ba chiar se vazu nevoit sa-si ascunda încântarea la gândul celor ce aveau sa se întâmple.
Cu aceasta ocazie, rezolvam si problema numarului de loŹcuitori. Batrânul Thomas Malthus a avut foarte multa dreptate!
Dusmanii sai vor muri de foame, în modul cel mai simplu cu putinta. Avea suficient timp la dispozitie, si acces la trei dintre cele mai mari depozite de grâu si conserve ale planetei, cu care putea hrani cinci mii de oameni pe parcursul a zece ani. Sera nu putea asigura fructe proaspete pentru toti, dar Flattery îsi putea alege o elita în compania careia sa poata trai acolo în conditii excelente. Nu trebuia decât sa astepte.
Primul avertisment asupra tulburarilor ce aveau sa se produŹca fu un suier care însoti zgomotul facut de valuri în lac. În acelasi timp auzi cârâituri ascutite undeva spre plafon si, aproape instanŹtaneu, alarmele de violare a securitatii Serei. Majoritatea senzoriŹlor de la suprafata erau distrusi sau zaceau sub darâmaturi. Cei plasati în tunelurile pazite de Dintii Naprasnici erau alarme care porneau în momentul în care cineva patrundea pe acolo. Îl chema imediat pe îngrijitor si cârâiturile se intensificara.
? Ce s-a întâmplat? întreba Directorul. Alarmele indica "niŹvelul A de activitate".
? Dintii Naprasnici, domnule. Nivelul A se refera la ei, înŹtrucât apar cel mai des în tunelurile acelea. Sunt foarte numerosi si s-au apropiat mai mult decât oricând.
? Cârâiturile devin din ce în ce mai puternice.
? Sunt foarte multi, domnule. (Verifica înca o data indiŹcatiile aparatului pe care-l purta la centura si îsi musca buza de jos.) Vin încoace!
? Pune capcanele în functiune.
Îngrijitorul apasa un buton rosu pe aparatul sau si cârâiturile se transformara în strigate stridente de furie si teroare.
În acel moment, câteva zeci de Dinti Naprasnici dadura buzna printr-o fisura situata undeva sus, la dreapta lui Flattery. Erau nelinistitor de aproape, curgând ca un suvoi pe deasupra buncarului.
? Alunga-i repede. Nu vreau sa se instaleze aici...
? Dar continua sa vina, domnule. (Arata cu degetul spre frunzisul care acoperea peretele din piatra.) Am nevoie de ajutor.
? N-am chef sa aduc tot felul de intrusi în Sera. M-ai asiŹgurat ca poti tine animalele astea la distanta? Mi-ai promis! Mergi si alunga-le de-aici. Acum!
? Da, domnule. (Batrânului i se încovoiara umerii de frica.) Sunt foarte multi, nu cred ca-mi ajunge munitia.
Atentia le fu atrasa de agitatia din stânga lacului, în apropieŹrea platformei de acostare. O data cu revarsarea micilor animale, perdeaua ferigilor fu strapunsa de o lumina puternica. Prin fisura de deasupra buncarului se revarsa o stralucire asemanatoare.
? Nu-mi place chestia asta, zise Flattery. Ce zic senzorii tai?
Îngrijitorul îsi plimba degetele înfrigurate pe deasupra apaŹratului portabil:
? Nu mai functioneaza nici unul. Au fost scurtcircuitati.
Directorul auzi mârâitul Arhanghelului si, pentru prima data, îsi dadu seama ca situatia începea sa se agraveze. În câteva clipe, Sera se umplu cu sute de Dinti Naprasnici. Fusesera stârniti si enervati, iar acum nu mai pareau dispusi sa evite oamenii.
? Haide, trage în ei, sopti el. Am sa chem întariri.
Pâna sa deschida usa si sa ceara ajutor, lumina din Sera devenise aproape orbitoare. Alerga spre platforma de acostare si intra în adapostul oferit de hidropter.
Porni motoarele si initie procedura de prescufundare, apoi baga de seama ca nu dezlegase parâmele. Arunca o privire spre îngrijitor, care tragea orbeste spre umbrele dimprejur. Îl vazu disparând, de parca s-ar fi îmbracat cu o uriasa haina. Haina din blana se prabusi, dupa care se împrastie lasând în urma doar arma, câteva zdrente îmbibate cu sânge si scheletul curat. ArŹhanghelul nu izbuti sa faca fata furiei demonilor. Flattery îsi spuse ca cei cinci oameni care iesisera cu pistoale-laser nu aveau nici o sansa.
? Idiotii! mârâi el printre dinti. Nu le-a trecut prin cap sa închida usa în urma lor. Daca nu reusesc sa-i opreasca, atunci...
Nu mai avea rost sa-si continue gândul, vedea cu ochii lui ravagiile provocate de razbunarea Dintilor Naprasnici. Echipa de securitate îi facuse sa se retraga putin, oferindu-i lui ragazul necesar pentru a iesi din hidropter si a dezlega parâmele. SinguŹra sansa care îi mai ramasese era sa fuga din Sera si sa astepte. Lumina puternica înconjurase lacul, împiedicându-l sa citeasca indicatiile aparatelor de bord. Îsi spuse ca era, probabil, vreun fel de arma pe care Fantomele o utilizau împotriva lui.
? Nemernicii! suiera el. De ce nu ma lasa în pace? Chiar si ei au suficient creier încât sa-si dea seama ca am sa plec de pe planeta asta nenorocita!
În timp ce cobora sub suprafata lacului, avu impresia ca distinge figuri aparând din lumina: Crista Galii, Beatriz Tatoosh, Micutul Macintosh... si un tânar necunoscut. Scutura din cap, aplecându-se din nou asupra instrumentelor de bord. Începu sa respire mai usor; ambianta hidropterului nu aducea nici pe deŹparte cu racoarea si parfumurile Serei, dar lui i se paru un adeŹvarat paradis.
Intentiona sa astepte în apele lacului pâna la consumarea incidentului. Hidropterul avea suficiente ratii la bord, putând hraŹni sase oameni timp de câteva luni. În plus, îsi extragea singur combustibilul si oxigenul; membranele care asigurau acest lucru rezistau aproape cincizeci de ani si fusesera realizate de Insulari, care folosisera extracte din alge si o metoda veche de câteva sute de ani.
Lumina de deasupra crestea mereu în intensitate, iar lacul începu sa se agite, provocându-i nelinistea. N-ar fi vrut sa iasa în ocean tocmai acum, când curentii scapasera de sub control. Ideea de a-si croi drum printre alge folosindu-se doar de instruŹmentele de bord îi aduse noduri în stomac. Inspira adânc, încerŹcând sa se calmeze.
? Am sa ma îndrept spre Statia de Lansare, îsi spuse. În trei ore, naveta ar trebui sa fie pregatita pentru zbor.
Nota ora în jurnalul de bord si porni cu toata viteza prin canalul de acces în ocean. La iesire, fu întâmpinat de imensul pâlc din apropierea tarmului si de luminitele care clipeau îhtr-un ritm infernal.
Echipa de interventie... nu a tuns pâlcul, asa cum am poŹruncit!
Clipirile albastre si rosii îl nelinisteau tot atât de mult ca si misterioasa lumina alba ce invadase Sera. Nu-i placea deloc faptul ca frica pusese stapânire pe el.
Daca Fantomele ar lansa acum încarcaturi explozive, as fi un om mort!
Din obisnuinta, îsi transforma frica în agresivitate si porni cu toata viteza spre canalul deschis printre alge.
Calatoria se dovedea mai usoara decât anticipase el: apele din jurul Kalalochului erau linistite, în ciuda faptului ca GeneŹratorul de Grile nu mai functiona. Adica totul era calm, cu exŹceptia unei ciudate pulsatii care îl urmarea înca din momentul în care parasise Sera. Algele scapate de sub control pastrau deschiŹse canalele catre Statia de Lansare. Flattery îsi spuse ca acest lucru se datora fie obisnuintei, fie faptului ca ultimul semnal provenind de la Controlul Curentilor fusese deosebit de intens.
Patrunsese deja adânc în padurea de alge, când îsi dadu seama de greseala facuta.
Se produsera mai multe evenimente care îl facura sa regrete amarnic hotarârea luata. Mai avea de parcurs un singur kilometru pâna la Statia de Lansare, dar ramase în pana de combustibil, desi instrumentele aratau ca membranele functionau normal. Înainte ca hidropterul sa-si înceapa plutirea necontrolata printre alge, Flattery observa ca nivelul dioxidului de carbon în cabina cresŹcuse considerabil, mult peste limitele normale. Filtrele functioŹnau, într-adevar, dar în sens invers!
Am ramas fara combustibil, la discretia algelor, iar hidropŹterul îmi trimite dioxid de carbon în loc de oxigen.
Încerca sa caute o solutie, sperând ca logica rece îl va ajuta sa scape de isteria care vroia sa-l strânga de gât. Atâta vreme cât mai avea o sursa de energie la bord, putea scapa de balast; dar daca trebuia sa faca si manevre, bateria avea sa se consume foarte repede. Verifica toate canalele de comunicatie, însa nimeni nu-i raspunse, iar Navcom-ul nu trimitea nici o informatie. Se simtea plutind în centrul unei gauri negre.
Algele sunt de vina. De multe ori s-a mai întâmplat sa perturbe sistemul de comunicatie.
Cât de mult îsi regreta delasarea! Ar fi trebuit sa fie mult mai strict cu supravegherea acestei specii extrem de periculoase. Acum îi scapasera de sub control.
Nu puteam avea grija si de oameni, si de alge în acelasi timp, gândi el, cascând.
Dioxidul de carbon îsi face efectul.
Ar fi vrut sa-si gaseasca repede o activitate pentru a se mentine treaz, dar nivelul oxigenului scazuse deja foarte mult, încetinindu-i miscarile si procesul gândirii. Descoperi ca hidropterul se împotmolise; nu-l mai putea manevra, iar aruncarea baŹlastului nu facu decât sa-i consume bateria.
Algele astea blestemate sunt ca o ventuza care sug viata din mine!
Aparatul se opri la douazeci de metri sub suprafata oceanuŹlui. Instrumentele refuzau sa functioneze, iar vizibilitatea scadea rapid pe masura ce sorii se apropiau de asfintit. Algele împresuŹrara hidropterul fara a-l atinge si devenira stralucitoare, împrasŹtiind aceeasi lumina alba si rece pe care Flattery o vazuse în Sera.
? Asta e un sabotaj de-al Fantomelor! mârâi el. O sa regreŹtati cu totii!
Dupa câteva clipe se trezi în interiorul unei sfere atât de luminoase, încât nu mai reusi sa distinga nici un detaliu. Voci nedeslusite îi rasunau în minte. Închise ochii si îi acoperi cu mâinile, dar fara nici un rezultat: continua sa vada acea stralucire.
Semnalul de avertizare situat deasupra panoului de comanŹda patrunse pâna la el ca printre faldurile unei perdele groase:
"Aerul din cabina devine irespirabil, folositi buteliile cu oxigen. Aerul din cabina..."
Când se pornise oare alarma? Îsi amintea, îsi amintea...
Lumina.
Cunostea glasul acela! Dar nu era al lui Galii... 
Semnalul de avertizare se stingea încetul cu încetul, din lipsa de energie elecŹtrica, iar Flattery se smuci sa iasa din starea de plutire.
? Am nevoie de aer! îngaima el.
Vibratia propriei sale voci îl scoase din transa provocata de dioxidul de carbon.
Se repezi în cautarea unui costum de scafandru. Fara a mai pierde timpul cu etansarea articulatiilor, lua casca si înghiti cu lacomie oxigenul proaspat. Mâinile îi tremurau îngrozitor dar, fii sfârsit, reusea sa respire.
Le arat eu cine-i stapânul! gândi el.
Simti valul de adrenalina înghitindu-1 si alungând stapâniŹrea de sine. În minte îi rasuna un proverb insular: "Cine trezeste un Nemilos, hraneste un Nemilos."
Eu sunt acum Nemilosul si voi lovi, într-adevar, fara nici un pic de mila!
Repeta acest gând de câteva ori în minte, încercând sa-si domoleasca bataile disperate ale inimii.
? Ce vreti de la mine? striga el. Daca ma omorâti veti pieri. Veti pieri cu totii!
Respiratia sa încetosa vizorul, dar nu izbutea sa diminueze stralucirea rece si orbitoare. Apoi, privind mai îndeaproape abuŹrul condensat pe plasmasticla... zari tot felul de figuri în interiorul castii, micute ca niste picaturi de apa si la fel de transparente.
Tu esti cel care recurgi întotdeauna la crima, nu noi.
Vocea îi rasunase puternic în minte, înfiorându-l. RecunosŹcu accentul inconfundabil al Alyssei Marsh. O perioada de timp fusesera chiar amanti, dar tovarasia ei se dovedise întotdeauna rece. De fapt, nu putea fi Alyssa, pentru ca ea murise... fii sfârsit, nu murise complet...
? Ce... ce se-ntâmpla aici?
Auzi hârsâitul provocat de atingerea dintre tentaculele algeŹlor si suprafata exterioara a cabinei. Frunzele uriase se încolaceau în jurul hidropterului fara a diminua câtusi de putin stralucirea sferei de lumina care îi penetra pleoapele si retina, ajungând pâna în ungherele fiintei sale. Aparatul începu sa se clatine si sa scârŹtâie la toate încheieturile. Dându-si seama ca algele vroiau sa sfâsie învelisul metalic, Flattery îmbraca repede costumul de scafandru, verifica munitia pistoalelor-laser si puse mâna pe doua butelii de rezerva.
N-ai decât sa lupti, daca asta vrei, glasui Alyssa, dar sa stii ca nu vei fi nici omorât, nici ranit.
"A suferit un teribil accident în mijlocul algelor", fusese versiunea oficiala oferita publicului. Scene din viata ei începura sa danseze peste tot în jur... si, deodata, Flattery întelese secreŹtul. Se înfiora din talpi si pâna în crestet
O lunga perioada de timp, Alyssa se retrasese în centrul ei de cercetare a algelor. Simtise ca Directorul intentiona sa scape de ea. În plus, Flattery nu era genul de om care sa accepte cu placere perspectiva de a deveni tata. Era sigura ca i-ar fi rapit copilul si l-ar fi omorât; ba poate ca ar fi lichidat-o si pe ea. Pentru un clon, sansa de a avea copii era de una la zece mii; Flattery, Alyssa si Mack erau, probabil, ultimii supravietuitori ai echipajului original, fiecare reprezentând clonul unui donor de mult disparut
Baiatul fusese adoptat de familia Brood si primise numele de Yuri. În centrul acela de cercetare nu existau alti copii, astfel încât Yuri îsi petrecuse primii doi ani din viata în adâncuri, printre adulti.
Flattery închise ochii, retragându-se spre sine.
Era momentul cel mai potrivit în care... în care... rosti el în gând.
Ai crezut, macar o singura data, ca intentionam sa-mi saŹcrific trupul? întreba ea.
Imaginile ramasera dincolo de pleoapele închise, dar vocea Alyssei îi patrunse în minte precum un fascicul laser.
De unde era sa stiu? Nu te vazusem de multa vreme... te-ai retras în centrul de cercetare...
În cele din urma, imaginile doborâra bariera si dadura buzŹna. Retrai momentul în care el însusi o "demontase" pe Alyssa, conectând creierul la sistemul de mentinere a vietii si separându-1 pentru totdeauna de trup.
Daca vrei raspunsul, întreaba algele, îl auzi pe Mack adreŹsându-se lui Brood. În caz ca ai suficienta rabdare, îti poti urmari linia genetica pâna la izvoarele ei.
Stiu cine este tatal meu, rosti Brood. Este chiar el, Raja Flattery.
Hidropterul se zgudui îngrozitor si punctele de rezistenta ale cabinei cedara, lasând apa sa navaleasca spre Flattery. Toate detaliile se pierdura într-un vârtej si nu mai ramase decât sfera luminoasa, în care dansau din ce în ce mai multe imagini: Zentz si Nevi, capturati pe o plaja necunoscuta; atacul lui Brood asuŹpra Statiei Orbitale; o scena de cosmar, în care Zona de Protectie era plina de darâmaturi si fum negru.
De-a lungul tarmurilor, algele îsi ridicau frunzele deasupra valurilor si raspândeau în ocean o stralucire verde, fosforescenta.
Ai multe de învatat, Raja Flattery, îi spuse Alyssa. Esti un om inteligent si ai, probabil, geniul pe care ti-l arogi. Sa stii ca asta te-a salvat de la pieire.
Ceva, ca un sarpe, îi atinse glezna dreapta. Îsi retrase repede piciorul, dar tentaculul reveni si îl prinse. Vru sa arunce cu butelia de oxigen, dar se trezi cu mâinile imobilizate... era deja epuizat si plutea într-o stare de vis care în cele din urma îi rapi dorinta de a mai opune rezistenta.
Ti-am mai spus si în noaptea în care m-ai ucis: nu cred ca întelegi imensitatea acestei fiinte.
Beatriz revazu întreaga scena în care Alyssa Marsh fusese separata de trup. Holoplatforme, monitoare, pâlcuri de alge, aeŹrul si cerul însusi se aprinsera, luminând amintirile acelei ultime întâlniri dintre Alyssa si Flattery.
Îmi esti dator cu un trup, rosti ea, pe tonul acela egal si imperturbabil care, cu o vesnicie în urma, îl convinsese sa o includa în echipajul Pamânteanului.
Algele îi penetrara carnea cu mii de cili si îl învaluira într-un cocon protector. La fel facusera si cu Vata, Duque sau Crista Galii. Cilii cautara vasele de sânge pentru a regla nivelul oxigeŹnului si al pH-ului. Alti cili aveau sa-l hraneasca, sa-i recicleze excretiile si sa-l apere de atacul pradatorilor. Beatriz simtea toate acestea la fel cum, ceva mai devreme, percepuse lumea prin inŹtermediul aerostatului.
Lumea avea, în sfârsit, ocazia sa cunoasca toate secretele lui Flattery.




Extrem de multe lucruri nu ne intereseaza pur si simplu din cauza ca nu gasesc în noi o suprafata pe care sa prinda radacini si sa traiasca. Deci trebuie sa cresŹtem numarul de planuri din mintea noastra, astfel încât tot mai multe idei sa-si gaseasca loc în acelasi timp.
? Jose Ortega y Gasset


PRIVIND SFERA DE LUMINA care-l cuprindea pe Kaleb, Twisp simti noduri în stomac. Când se despartise ultima oara de el, fiul lui Brett era un adolescent fara experienta. Acum, înteŹleptul avea în fata un barbat.
Fusese alaturi de Brett la trecerea pragului dintre copilarie si maturitate. Sentimentul unei pierderi îi dadu din nou fiori de gheata pe sira spinarii.
Kaleb seamana foarte mult cu tatal lui: încapatânat, sigur pe el, înversunat... O mânie cumplita îl cuprinsese pe Brett atunci când vazuse cadavrele a mii de Insulari trântite gramada într-o piata tritoniana transformata în spital de campanie. Nu-si închiŹpuise vreodata ca oamenii ar putea omorî copii nevinovati si parinti îngenuncheati în locuri de rugaciune.
O întreaga Insula, scufundata!
Fostul pescar aflase multe detalii despre masacrarea Insulei Guemes, vazuse interviuri luate la fata locului, dar Brett privise spasmele trupurilor sfârtecate si auzise gemetele muribunzilor.
Ca si cum i-ar fi ghicit gândurile, suprafata fosforescenta a sferei proiecta tablouri ale acelor momente; tablouri cu mult mai clare decât cele din amintirea lui Twisp.
Apareau si alte imagini ? pâlpâinde si cetoase... nedecise.
Vazu în ele reluari ale scenelor în care Kaleb îsi înfrunta oameŹnii. Cei mai multi vroiau sa-l rapuna pe Flattery si hotarâsera sa porneasca la lupta fara conducatorul lor.
? Vreti sa muriti în lupta? le spuse el. Bine! Ce-ar fi sa muriti hranindu-i pe saraci?
Armata pe care o trimitea el împotriva lui Flattery era forŹmata din îngeri carând merinde. "Ne vom opri doar dupa ce toti vor avea de mâncare", scria pe tricoul fiecaruia dintre pelerinii care soseau cu sutele în taberele de refugiati.
Twisp avea încredere ca ura nutrita de Kaleb împotriva DiŹrectorului nu-l va transforma pe baiat într-un alt Flattery.
Acum a devenit barbat si, prin contopirea cu Avata, este în siguranta. Mama sa a avut grija de acest lucru.
Îsi aminti de ziua în care Scudi Wang, mama lui Kaleb, îl condusese pentru prima oara prin magistralgele mintii. Fata ei zâmbitoare si frumoasa aparu în interiorul sferei.
Nu e de mirare ca Brett a iubit-o!
Se scarpina pe ceafa, acolo unde îl gâdilau firele parului alb. În haloul din jurul lui Kaleb continuau sa apara imagini apartiŹnând unor fiinte dragi, dar care aveau, toate, ceva în comun.
Nici unul nu mai traieste!
Auzi un scâncet pe care i-l atribui lui Moise.
În acel moment, Kaleb deveni o umbra stralucitoare în inŹteriorul unei sfere de lumina si paru sa se ridice deasupra lacuŹlui. Imaginile înfatisau mereu scene din trecut. Înteleptul era coplesit, dar nu înfricosat.
Totul plutea într-o radiatie palida care pulsa usor în ritmul valurilor micute ce loveau în marginea lacului. Privitorii încetara murmurele si începura sa înalte imnul învierii. Era un imn tipic, varianta a unei teme mai vechi.
? Deschide-ti frunzele...
? ... si florile, deschide-le...
Kaleb nu se mai vedea în interiorul sferei. Lumina era mai puternica decât tot ceea ce cunoscuse Twisp vreodata, dar straluŹcirea rece nu-i ranea ochii. Dimpotriva, îi atragea ca un magnet.
? Este pretutindeni, striga o voce înfiorata, care facu sa vibreze întreg spatiul cavernei. Lumina este deasupra valurilor, în cer... pretutindeni.
Recunoscu glasul lui Snej, tânara asistenta care lucra pentru Grupul Operativ.
? Si picturi care se formeaza din lumina, la fel ca acestea, numai ca acopera cerul! rosti o alta voce.
Atunci când stralucirea patrunse în caverna, ocupând-o în întregime, înteleptul nu mai reusi sa distinga figurile camaraziŹlor sai zavatani. Pâna si Moise, care se afla imediat lânga el, deveni lumina în lumina.
Glasul cristalin al lui Snej se auzi din nou, tradând o imensa bucurie:
? Crista Galii e teafara. Toti sunt teferi. Luptele s-au oprit.
Imaginile reluara întâmplarea petrecuta pe tarm, care-i avuŹsese ca protagonisti pe Ben, Crista, Zentz si Nevi. Desi desfasuŹrarea reala a evenimentelor durase aproape o ora, Twisp afla deznodamântul în câteva clipe. Un murmur de bucurie parcurse caverna atunci când Nevi Paianjenul cazu printre pietre. ImagiŹnile înfatisara brusc o alta grota unde, dintre toate, cel mai bine se puteau distinge ochii îngroziti ai Directorului.
În caverna se asternu o tacere aproape deplina, întrerupta doar de câteva murmure furioase.
? Este un miracol, înteleptule?
? Flattery a fost izgonit, rosti Twisp. As spune ca era un lucru inevitabil si nu trebuie sa-l consideram miracol. Avata a hotarât sa-l întâlneasca pe Director.
? Priveste, înteleptule!
Moise ridica bratele ca si cum ar fi vrut sa zboare, si fire de lumina pornira din degetele sale pentru a se împreuna cu alte fire asemanatoare. Twisp îsi aminti de o întâmplare petrecuta în coŹpilarie, când un bioarhitect venise la cresa si le aratase copiilor o gramada de minuni. Printre ele se afla si holograma unei amibe care încerca sa captureze si sa digere prada.
? Ce suntem noi? se întreba el, cu voce tare. Pradator, sau prada?
Raspunsul veni ca o pala de vânt, facându-l sa se clatine. Tu esti fratele meu, eu sunt fratele tau.
Întinse bratele lungi deasupra lacului, cautând sa-si regaŹseasca echilibrul si, din sfera de lumina, rasari o mâna care o prinse pe a sa. În caverna rasunau murmurele zavatanilor care îl consultau pe Avata sau discutau între ei. Fiecare se întâlnise cu spiritele stramosilor sai, pe care Avata le eliberase din închisoaŹrea codului genetic.
Kaleb aparu din sfera de lumina si înainta spre marginea lacului, tinându-l pe Twisp de mâna.
? Sa ne împreunam mâinile si sa ne contopim cu Avata! rosti el. (Glasul sau puternic opri toate murmurele, însa fara a deranja urechile cuiva.) Avata l-a luat prizonier pe Flattery si îl va reeduca în spiritul legii inviolabile care spune ca orice fiinta are dreptul la viata. În seara aceasta, foamea va fi izgonita penŹtru totdeauna. De acum încolo, oamenii nu-si vor mai asupri semenii.
Se prinsera cu totii de mâini si lumina lor se uni cu cea a lacului. Siluete, figuri si imagini fragmentate se rotira în vârtej, stârnind strigate de încântare si bucurie. Apoi caverna disparu fara veste. Peretii, plafonul si piatra de sub picioare se dizolvara, iar Twisp nu mai zari decât o serpentina formata din oameni care se tineau de mâna, înconjurati de un halo stralucitor. Toti pandoranii intrasera în acest grup si stateau împreuna pe un imens câmp de lumina, într-o atmosfera foarte placuta. Pentru prima oara, nimeni nu se mai temea de demoni, securisti sau foame.
Înteleptul se retrase discret din mijlocul acestei sarbatori, îsi gasi roba portocalie si pleca spre locul sau de meditatie ? o stânca de pe care îi placea sa contemple asezarea din vale.
Dincolo de câmpul presarat cu pietre, sub aerul racoros s limpede, straluceau luminile oceanului. Tresari la auzul unu camion vechi si hodorogit care se încapatâna sa urce drumul abrupt. În spatele camionului venea un Cushette, ambele vehiŹcule gemând sub greutatea catrafuselor. Oamenii acestia paraŹseau deja Kalalochul, sperând sa gaseasca un loc mai bun si o viata mai fericita.
? Bine ati venit, sopti el.
Atitudinea sa era exuberanta, dar trupul tânjea dupa odihna.
Îsi vor gasi fericirea.
Gândul îi zbura mai întâi la Kaleb, care-si abandonase înŹversunarea. Nu peste multa vreme, nepotii lui Brett si Scudi se vor urca pe genunchii unchiului Twisp, cerându-i sa le depene povesti.
Algele îi oferisera suficiente informatii pentru ca el sa poata ghici viitorul fiecaruia: Ben si Crista se îndragostisera pe PanŹdora, dar fuzionasera în Avata; ei se vor dedica îmbunatatirii vietii pandoranilor, iar Rico si Snej se vor casatori si îi vor ajuta în aceasta nobila misiune.
Nava Neantului Nietzsche, pilotata de Alyssa Marsh, se va repezi cu Mack si Beatriz dincolo de limitele contactului cu Pandora. Oamenii si noul lor simbiot ? Avata ? vor ajunge pe o alta planeta. O planeta care, chiar daca la început nu va fi perŹfecta, va oferi multe satisfactii oamenilor în drumul lor spre perfectiune.
Yuri Brood va fi iertat de pacate si se va înalta spre spiriŹtualitate alaturi de mama sa, NMO Alyssa Marsh. Prin conexiuŹnile organice, Alyssa îsi regasise fiul si capatase un nou trup. Yuri va consemna cugetarile ei într-un jurnal care va deveni cartea sfânta a comportamentului uman ? Sociologia înaltarii. Pelerinii vor popula un nou sistem stelar.
Raja Flattery va trai în mijlocul algelor, cu toate poftele satisfacute, prizonier al egoismului si lacomiei sale. Oamenii îl vor vedea din când în când, iar el va intra pentru totdeauna în legenda.
Pâna la capatul vietii sale, Twisp va cutreiera continentele, ajutându-i pe oameni cu sfaturile sale întelepte. Nu va apuca sa vada sfârsitul Pandorei ? care urma sa soseasca destul de cuŹrând ? si era fericit ca asa stateau lucrurile.
Probabil ca voi ramâne în amintirea oamenilor drept "înteleptul de pe Platoul înalt", îsi spuse el.
Deasupra Kalalochului se asternuse linistea. Lumina revarŹsata din ocean pentru a inunda uscatul se retrasese în matca, lasând la suprafata o stralucire fantomatica, rece. Ridicând ochii, înteleptul zari doi sateliti naturali si cerul plin de stele. Câte un chicotit strapungea din când în când tacerea, invitându-l sa asŹculte cum veselia noptii sfâsia mantia mortii si a fricii.
------------------------------