In lupta vietii
Intamplari inspiratoare cand ne confruntam cu greutatile vietii
de fiecare zi
Cugetari
Nu uitati ca-n fata lui Mamre (locul întalnirilor cu îngerii) este totdeauna Macpela (pestera unde Avram si-a înmormantat sotia si unde a fost si el înmormantat),
Ca Aron, avem de ales si noi între adevar si popularitate. Cea din urma duce la vitelul de aur.
Daca ar trebui dat un nume secolului nostru, ar trebui sa alegem între:
Chibrot-Hatava: "mormintele lacomiei";
Magor-Misabib: "spaima din toate partile";
I-ca-bod: "nu mai este slava".
Restul nu e tacere. E cantec sau geamat.
Cumparati-va viori, prietenii mei! In iad nu canta nimeni.
Nu suntem decat sacul de box pe care se antreneaza zilnic laudatorii si bartitorii nostri.
De ar vrea sa ma vanda Iuda, I-as da eu 30 de arginti, numai sa nu ma sarute.
Piscurile sterpe domnesc peste campiile manoase. Pedeapsa cea mai cumplita a iadului va fi privelistea pururi vie a paradisului de dincolo de prapastia vesnica ce le desparte.
Dragostea multora a ajuns ca David la batranete. Nu se mai poate încalzi.
Crucea lui Isus este rascrucea universului.
Intre polii opusi ai universului este o prapastie vesnica si hotararea noastra.
Amintirea paradisului pierdut este infinitul nostru capital la care apelam de milenii pentru painea noastra cea de toate zilele: durerea.
Intre noi si Paradis este o alegere si o sabie învapaiata. Prima va ucide pacatul, iar a doua, fabrica lui.
Un astfel de frate
Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta
de la fratele sau. In seara de Ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si
ia masina parcata în tata cladirii, a vazut cum un tînc de
vreo sapte ani se învartea cu ochii mari în jurul masinii sale.
"Este masina dunmeavoastra, domnule?", a întrebat el.
Paul a dat din cap. "Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun". Baiatul
ramase nauc. "Vreti sa spuneti ca fratele dumneavoastra v-a dat-o asa...
gratis? ... fara sa platiti nimic? Donmule! As vrea... ". Baiatul ezita.
Desigur, se gandi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si
el un frate bogat ca mine. Dar ceea ce spuse apoi tîncul il facu
pe Paul sa ramana cu gura cascata:
"As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate"
Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls
interior, îi zise: "N-ai vrea sa te duc cu masina mea?"
"Cum sa nu! Tare mi-ar place!"
Dupa un scurt raid prin cartier, baiatul se întoarse spre Paul.
Ochii îi sticleau de emotie. "Domnule, n-ati vrea sa treceti prin
fata casei noastre?"
Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste
acasa cu o masina mare, noua-nouta. Dar Paul gresi din nou. "Vreti sa opriti
aici? Langa treptele acelea, va rog!"
Urca apoi scarile în fuga. Dupa cateva momente îl auzi
cum revine. De data aceasta nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un
fratior mai mic. Era handicapat. L-a asezat cu groaza pe ultima treapta
a scarii, dupa care s-a asezat langa el. Strangandu-i umerii cu mana dreapta,
iar cu ceaialta arata spre masina lui Paul.
"Vezi Jonny. Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a
dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti
dau si eu una exact la fel ca asta... si ai sa vezi de unul singur ce lucruri
extraordinare de Craciun sunt în toate vitrinele din oras despre
care am încercat sa-ti spun."
Paul s-a dat jos din masina. L-a luat în bratele sale pe micutul
olog, l-a asezat langa el pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie,
fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au început
o calatorie de neuitat prin orasul pregatit de Craciun.
In seara aceea de Ajun, Paul a înteles pentru prima data ce a
vrut Isus sa spuna cand a afirmat ca: "este mai bine sa dai decat sa primesti..."
(Dan Clark)
Presupunere
Un fotograf de la unul din ziarele nationale a primit
sarcina sa fotografieze un incendiu care decima mii de hectare de padure
dintr-o zona muntoasa. I s-a spus ca un mic avion îl astepta la aeroport
pentru a survola locul dezastrului.
A ajuns la aeroport cu o ora înaintea asfintitului. Micul avion
Cessna îl astepta. A sarit cu tot echipamentul în avion si
a strigat pilotului: "Da-i drumul!" Pilotul a pornit motorul si curand
avionul decola spre cerul pregatindu-se de apus.
"Zboara la nord de incendiu" i-a spus fotogratul, "apoi ta cateva coborari
cat mai aproape de copacii în flacari".
"De ce?", a întrebat pilotul îngrijorat.
"Pentru ca am de gand sa fac cateva fotografii!", i-a raspuns fotograful.
"Sunt fotograf", si fotografii fac fotografii!"
Dupa o pauza destul de lunga, pilotul l-a întrebat: "Vreti sa
spuneti ca nu sunteti instructorul de zbor?"
Nu credeti ca manifestam nesabuinte asemanatoare
atunci cand pornim la drum în viata, în afaceri sau în
noi experiente spirituale cu oameni care sunt cu totul altceva decat ceea
ce banuim la început?
Crestini sanatosi
Doi crestini care au trait o viata buna au murit
si au ajuns în cer. In timp ce se plimbau, minunandu-se de frumusetile
de negrait ale Paradisului, unul din ei a spus: "Extraordinar! N-am putut
sa banuiesc macar cat de frumos si de bine e aici!"
"Da, zise celalalt. Gandeste-te numai ca daca nu mancam atatea vitamine
si fulgi de cereale eram cel putin cu zece ani mai devreme aici."
Paiul din ochiul altuia
Bunica tocmai a terminat de citit o povestire biblica
celor doi nepotei gata de culcare si, i-a întrebat daca ei stiu ce-i
acela "pacat".
"Cum sa nu'", a raspuns Ionel de vreo 7 anisori. "Pacat este atunci
cand faci ceva rau." Fratiorului sau de numai 5 ani, Vasilica, i s-au marit
deodata ochisorii. "Eu stiu un pacat foarte mare pe care Ionel l-a facut
azi."
Suparat foc, Ionel s-a întors spre tratiorul lui si i-a spus:
"Tu sa-ti vezi de pacatele tale, si eu o sa-mi vad de ale mele".
Ce bine se vad pacatele altora si cu cata naivitate credem ca ale noastre
sunt mai putin vizibile! Solutia lui Ionel de a ne vedea fiecare de pacatele
noastre este buna în cazul în care a vedea de ele inseamna
a ne pocai si a le abandona.
Rugaciunea
Cand un club de noapte s-a deschis în strada
principala a micului orasel, singura biserica din localitate s-a adunat
la rugaciune. Toata noaptea au stat in rugaciune înaintea lui Dumnezeu
cerandu-I ca sa rada clubul de pe fata pamantului. Un fulger a lovit cladirea
clubului, care a ars pana în temelii.
Proprietarul a dat bisehca în tribunal. Conducerea bisericii
si-a declinat orice vina.
Dupa ce a audiat ambele parti,judecatorul a spus; "Se pare ca indiferent
de partea cui e vina, proprietarul clubului de noapte crede în puterea
rugaciunii, iar biserica nu crede".
Avem dificultati cu acceptarea raspunsului rugaciunilor
noastre, pe care le vedem mai mult ca simple exercitii religioase decat
ca un dialog cu Creatorul. Cand rugaciunea înceteaza sa fie doar
monologul nostru si primeste raspuns, suntem gata sa-l tinem afara si sa
credem mai degraba ca aducatorii vestilor bune sunt nebuni, decat sa acceptam
ca Petru cel întemnitat poate fi eliberat conform rugaciunilor noastre.
Arca lui Noe - O povestire moderna
Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac
sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati
de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din
fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!"
Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile
proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în
mana.
"Sase luni si va începe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului.
"Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele
picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe
statea în curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele
lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut,
dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de
constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale.
Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect.
Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul
subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans
ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în
curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura,
a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie,
pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie
taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de
disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva.
A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor
de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem
acum abia 16 dulgheri angajati.
Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta
pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez
numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator,
care îmi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului
planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii
lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am
trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze
ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar
acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma
de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an", se
vaita bietul Noe.
Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din
nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului.
Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi
pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje.
Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul.
Ceva inventat însusi de om."
"Cu ce Doamne?", a întrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;
"Cu guvernul".
Inchinare
O femeie a intrat intr-un magazin din piata centrala a orasului Kansas
City, pentru a-si cumpara un corn cu înghetata. Dupa ce a ales soiul
de înghetata, s-a întors si s-a trezit fata în fata cu
actorul Paul Newman, care se afla în oras pentru turnarea filmului
"Mr. & Mrs. Bridge". Acesta i-a zambit si a salutat-o cu un "Hello!":
Ochii albastrii ai lui Paul Newman i-au facut genunchii sa-i tremure.
A reusit sa plateasca pentru înghetata si a iesit din pravalie
cu inima batandu-i puternic. S-a oprit sa-si revina din emotie si a constatat
ca nu avea înghetata pe care o comandase. S-a întors în
pravalie, dar în usa a dat din nou nas în nas cu Paul Newman.
"Va cautati înghetata, nu-i asa?", a întrebat-o renumitul
actor. A dat din cap fara sa poata scoate un cuvant. "Ati pus-o în
poseta împreuna cu restul de bani", i-a spus actorul zambind.
Oare cand a fost ultima data cand ne-am înfiorat si ne-a batut
inima de emotie la prezenta lui Hristos în Biserica Sa?
Papa în cer
Dupa ce papa a murit a fost salutat de Stantul Petru
la portile Raiului. Dupa putina orientare l-a întebat pe pontif ce
ar vrea sa faca. Papa a spus ca tare i-ar placea sa studieze textele originale
dupa care s-a scris Stanta Scriptura. A fost condus la biblioteca unde
putea citi dupa placul inimii sale.
La cateva ore, Stantul Petru a devenit curios sa stie ce-i cu strigatele
care rasunau din biblioteca. "Este un R în acest cuvant!" A plecat
spre biblioteca sa vada care era problema, cand a auzit din nou pe papa
strigand: "Este E si nu I!" Stantul Petru a alergat spre biblioteca, unde
l-a salutat pe papa, care statea în picioare tinand scrierile sacre
in maini. L-a întrebat care-i problema, "Aici spune 'celebrat' si
nu 'celibat' cum am stiut noi", a spus papa cu tristete.
Adolescenti
Cineva a avut initiativa întocmirii unei scrisori-lant,
destinata parintilor care au adolescenti. Scrisoarea suna cam asa:
"Draga prietene. Aceasta este o scrisoare-lant care este menita sa-ti
aduca usurare si fericire. Spre deosebire de alte scrisori-lant, aceasta
nu costa nici un ban. Simplu, trimiti o copie din aceasta scrisoare la
alti sase parinti care sunt obositi de adolescentii lor. Apoi, leaga-l
pe adolescentul tau si trimi-te-l la ultima adresa de pe lista celor sase.
Intr-o saptamana vei primi 16.436 de adolescenti - dintre care unul va
merita sa-l pastrezi pentru tine. Atentie! Un parinte care a îndraznit
sa întrerupa lantul si-a primit propriul adolescent înapoi."
Pasarea captiva
O vrabie a patruns pe usa bisericii într-o
duminica calduroasa de vara. Serviciul divin era în plina desfasurare.
Plina de frica biata pasarica a încercat sa scape din cladire izbindu-se
violent de geamurile ferestrelor. 0 doamna urmarea atenta zbaterea micii
vietati, mirata de ignoranta ei, de faptul ca nu se reîntorcea pe
usa larg deschisa. Epuizata, pasarea s-a asezat pentru a se odihni, dupa
care observand usa deschisa a zburat vesela în libertate.
"La fel de ignoranta sunt si eu ca pasarea aceasta", si-a spus femeia
impresionata de scena. "Toate eforturile mele de a ma elibera de pacatele
în care zac nu sunt decat eforturi sterile ca ale acestei vrabii,
pe cand usa harului lui Dumnezeu era mereu deschisa."
O mie de puncte
Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune
a visat într-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase,
pe frontispiciul portii scria: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000
de puncte".
Ingerul l-a întrebat:
- Ce ai facut în viata?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viata. Am pazit
Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului.
Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Inca un punct.
- Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari.
Eu însumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.
- Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul.
Inca un punct. Ai mai facut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum
valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie
si, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!"
A oftat adanc si a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!
Recomandarea
Intr-o zi Dr. Bamardo, directorul unui orfelinat
din Londra, a fost întampinat de un baietel murdar si îmbracat
numai în zdrente, care i-a cerut sa-l primeasca în orfelinatul
sau.
- Dar baiete, eu nu te cunosc. Nu stiu cine esti, de unde vii. Cine
te-a recomandat?
Baietelul a ridicat pulpana hainei sale murdare si zdrentuite si a
spus:
- Aceasta este singura mea recomandare. Alta nu am. Doctorul l-a cuprins
în bratele sale si l-a luat sub ocrotirea sa. Singura noastra recomandare
la cer, pentru a fî mantuiti, este multimea pacatelor noastre de
care nu vom putea scapa niciodata singuri.
Ceea ce este cu adevarat important
Cu cativa ani în urma, la Seattle în
cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua
handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de
arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri
rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de
un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si
s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au
auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au întors
si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental
s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa ca e mai bine acum?".
L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de
sosire.
Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele
au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da
seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca
cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane,
egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea
altora în cursa vietii.
Oportunitate
Inmultindu-se numarul lupilor din regiune, autoritatile
unui stat din SUA au oferit suma de 5000 dolari pentru fiecare lup împuscat.
Stirea publicata în ziare i-a transformat pe Sam si Jed, doi buni
prieteni, în vanatori de lupi.
Zile si nopti la rand au colindat muntii si padurile în cautarea
lupilor, dar acestia, parca vorbiti, disparusera tara urma.
Extenuati si flamanzi, au adormit într-o noapte la un foc în
padure, visandu-si fiecare bogatia. Deodata, Sam s-a trezit la un zgomot
ciudat. Erau înconjurati de o haita uriasa de lupi, ai caror ochi
si colti sticleau în intuneric. L-a zgaltait puternic pe prietenul
sau spunand: "Jed, scoala-te repede! Suntem bogati!"
Influenta
O veche istorioara spune ca un om neprihanit a venit
în Sodoma sperand sa salveze cetatea corupta. A început sa
umble din casa in casa, din piata în piata, strigand pe fiecare strada:
"Oamenilor, pocaiti-va! Ceea ce faceti voi este pacat. Aceasta va va distruge,
pe voi si copiii vostri!" Oamenii radeau, dar el continua sa spuna mereu,
mereu aceleasi cuvinte, fara ca cineva sa-l bage în seama. Intr-o
zi un copil l-a oprit pe strada si l-a întrebat: "Sarmane om, nu
vezi ca n-are rost?" "Da, vad", a spus omul. "Atunci de ce mai continui?"
"La început, a spus el, am crezut ca-i voi putea schimba. Acum continuu
sa strig sa nu ma schimbe ei pe mine."
Tenacitatea lui Lincoln
Unul dintre ce!e mai ilustre exemple de perseverenta
este tara îndoiala, Abraham Lincoln. Daca vrei sa înveti ceva
de la cineva care nu s-a lasat batut niciodata, atunci poti sa-l iei pe
Lincoln ca dascal.
Nascut în saracie, Lincoln s-a luptat cu infrangerile
toata viata sa. A pierdut opt campanii electorale, a dat faliment de doua
ori în afaceri, suferind si un colaps nervos. Ar fi putut sa abandoneze
de multe ori, dar n-a facut-o, devenind unul dintre cei mai mari presedinti
pe care i-a avut Stalele Unite. Iata o mica schita a drumului sau spre
Casa Alba:
1816 - Familia sa a fost fortata sa-si paraseasca locul si casa. A
trebuit sa lucreze pentru a-si ajuta parintii.
1818 - I-a murit mama.
1831 - A dat faliment în ataceri.
1832 - Pierde în campania pentru Congresul Statului
1832 - Isi pierde slujba. Vrea sa studieze avocatura, dar nu este admis
la scoala.
1833 - Imprumuta bani de la un prieten si începe o afacere. La
starsitui anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot platit acea datorie.
1834 - Castiga în campania pentru Camera Legislativa a Statului.
1835 - Se logodeste, dar logodnica sa moare înaintea casatoriei.
Are inima zdrobita.
1836 - Are un colaps nervos. Este în spital timp de sase luni.
1838 - Cauta sa fie presedintele Camerei Reprezentantilor - infrant
la vot.
1840 - Vrea sa ajunga elector - este înfrant din nou la voturi.
1843 - Pierde campania pentru Congres.
1846 - Castiga campania electorala pentru Congres. Se duce la Washington
unde lucreaza din greu.
1848 - Pierde realegerea în Congres.
1849 - Concureaza pentru o slujba în statul sau de origine si
nu este acceptat.
1854 - Pierde campania electorala pentru un post de senator al Statelor
Uaite.
1856 - Cauta nominalizarea ca vicepresedinte la Conventia Nationala
a partidului. Pierde, avand 100 de voturi mai putin decat opozantul sau.
1858 - Candideaza pentru Senat. Pierde din nou.
1860 - Ales presedintele Statelor Unite.
Atitudine
"Cararea a fost grea si foarte alunecoasa. Piciorul mi-a alunecat de
sub mine, l-a lovit pe celalalt, dar mi-am revenit si mi-am spus: 'Este
o alunecare si nu o cazatura'", a spus Abraham Lincoln dupa ce a pierdut
alegerile pentru Senat.
Lincoln la varsta mea
Deranjat de rezultatele proaste de la scoala, tatal l-a întrebat
pe micutul John: "Stii tu ce facea Lincoln cand era de varsta ta?" "Nu
stiu, ce facea la varsta mea, dar stiu ce facea la varsta ta!", a raspuns
istetul.
Etape
Orice noua aventura trece prin urmatoarele taze: entuziasm, complicatii,
descurajare, cautarea vinovatului, pedepsirea inocentilor si decorarea
celor care n-au facut nimic.
Viata
Viata cu Hristos este o speranta fara sfarsit. Viata tara Hristos este un starsit tara speranta.
Viata este ca o piatra de moara. Te macina sau te lustruieste. Depinde de materialul din care esti tacut.
Ceea ce numim noi viata nu este decat o calatorie spre moarte. Ceea ce numim noi moarte nu este decat o poarta spre viata.
Viata e un roman în trei volume: Trecutul, prezentul si, ce-o sa vie. Primul e terminat si pus deoparte, al doilea îl citim zilnic si al treilea si ultimul, e la seif. Cheile sunt la Dumnezeu.
Ingerul te urmareste!
Un hot a intrat noaptea într-o casa. Luminandu-si
drumul cu lanterna, a auzit o voce care spunea: "Ingerul te urmareste!".
S-a uitat agitat în jur, a dat din cap si a continuat sa caute lucruri
de valoare. A auzit din nou: "Ingerul te urmareste!" S-a întors spre
locul de unde venea vocea. La lumina lantemei a zarit un papagal. "Tu ai
vorbit?" Papagalul a admis ca el era cel cu pricina:
"Am vrut doar sa te avertizez. Atat!" "Sa ma avertizezi? Cine esti
tu? Cum te cheama?" "Moise!", a raspuns papagalul. "Ce fel de oameni stupizi
au putut sa numeasca un papagal, Moise?" Pasarea îi raspunse: "Nu
stiu. Banuiesc ca aceiasi care au numit camera de luat vederi: 'Ingerul'"
Dragostea
Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea
ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem.
Dragostea este decizia de a face din problemele tale, problemele mele.
Datoria ne determina sa facem lucrurile bine. Dragostea sa le facem frumos.
Definitii ale dragostei date de copii:
Dragostea este ceea ce-i face pe oameni sa creada
ca simt frumosi cand nimeni altul nu-i vede astfel.
Dragostea este ceea ce-i face pe doi sa stea unul
langa altul atunci cand este suficient loc.
Dragostea este ceea ce-i face pe cei doi sa faca
liniste cand esti tu de fata.
Cadoul
Zi de vara peste întinsele preerii.
Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi.
Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand în
brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa
se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului.
Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand în cand pana
la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita
a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului.
La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare.
Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ti plac florile
mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc. Am
sa-i spun ca ti le-am dat tie."
Fata primi florile îmbujorandu-se de placere.
Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se coborî din autobuz si intra
pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.
Un simplu gest
Mark mergea spre casa cand a observat ca un baiat
s-a împiedicat si a scapat pe trotuar un brat de carti pe care le
cara, doua pulovere, o bata de baseball, o manusa si un mic casetofon.
A îngenuncheat alaturi de baiatul acela si l-a ajutat sa adune lucrurile.
Pentru ca si asa mergeau în aceeasi directie, l-a ajutat sa care
unele din lucruri. A aflat ca pe baiat îl chema Bill, ca-i placeau
jocurile electronice, baseball-ul si istoria, ca avea o groaza de necazuri
cu celelalte materii si, ca tocmai atunci rupsese prietenia cu o fata.
Au ajuns la Bill acasa si Mark a fost invitat sa intre sa bea un Coca-Cola
si sa se uite putin la televizor. Dupa-masa aceea a trecut placut, printre
rasete si cateva jocuri electronice. Mark s-a dus acasa. Au continuat sa
se mai vada pana cand amandoi au intrat la acelasi liceu. S-au întalnit
de cateva ori de-a lungul anilor. In ultimul an, inainte de graduare, Bill
l-a cautat pe Mark si a vrut sa-i vorbeasca.
Bill i-a adus aminte de ziua cand s-au întalnit
ei pentru prima data. "Nu te-ai întrebat de ce caram atat de multe
lucruri cu mine?", l-a întrebat Bill. "Vezi, in ziua aceea mi-am
facut curatenie în dulapul meu pentru ca nu voiam sa las mizerie
pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am
luat de la mama si mergeam spre casa ca sa ma sinucid. Dupa ce am petrecut
catva timp împreuna in ziua aceea, vorbind si razand, mi-am dat seama
ca daca ma omoram nu voi mai avea parte niciodata de prietenia unor oameni
ca tine. Asa ca, Mark, atunci cand m-ai ajutat sa adun cartile de pe jos
ai facut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata."
(John W. Schlatter)
Ce este un american?
Conduce de obicei o masina germana facuta cu otel suedez si tapitata
cu piele din Argentina, pe care o alimenteaza cu benzina din Arabia Saudita
transportata cu un vas liberian. Dupa ce cumpara de la un magazin auto
doua cauciucuri frantuzesti facute din cauciuc natural din Sri Lanka, se
îndreapta spre casa, unde îsi arunca geanta diplomat marocana,
îsi pune in cuier pardesiul scotian, îsi scoate patofii italieni,
camasa facuta din bumbac egiptean si îsi ia halatul facut în
Hong Kong care se asorteaza cu papucii de casa facuti în Taiwan.
"Ma simt mult mai confortabil acum", îsi zice el, în timp ce-si
toarna o ceasca de cafea braziliana într-o cana englezeasca, pe care
o aseaza cu grija pe fata de masa facuta în Irlanda, ce se potriveste
de minune cu masa daneza finisata cu lac de India. Ia apoi un pix chinezesc
si pe o hartie de buna calitate facuta în Finlanda, scrie o scrisoare
congresmanului sau, cerandu-i explicatii de ce balanta comerciala a Satelor
Unite este atat de dezechilibrata anul acesta.
Graba strica treaba
Directorul unei firme mari, dedicat eficientiei
si productivitatii, facea inspectia zilnica obisnuita din sectie în
sectie. Dadea noi directive si verifica punctualitatea personalului si
ritmul productiei. Era mandru ca un paun auzind masinile cum zumzaiau si
vazand personalul cum muncea cu dedicare.
Deodata, directorul auzi pe cineva fluierand. Fluieratul venea din
spatele unei stive de lazi. Sezand linistit pe o lada, un tanar tluiera
nepasator.
"Ce salar ai dumneata?", l-a întrebat destul de categoric directorui.
"Cine? Eu?", raspunse fluierasul.
"Da. Dumneata."
"Cam 100 de dolari la saptamana', raspunse tanarul, dupa care continua
sa fluiere.
Directorul era furios. Se întoarse spre unul din subalternii
sai si-i spuse:
"Da baiatutui 100 de dolari si sa nu-l mai vad pe aici".
Unul din asistentii directorului, mai curajos, spuse: "Dar John, este..."
"M-ai auzit? 100 de dolari si afara cu el. Acum! At înteles?"
La cateva ore dupa incident, directorul este sunat de serviciul contabil
în legatura cu fluierasul nostru.
"In ce cont sa trecem cei 100 de dolari, donmule director?", întreba
legitim functionarul.
"Natural, în contul salariului sau", raspunse cu naduf directorul.
"Dar, stiti, baiatul nu lucreaza la noi. Ne-a adus niste pachete si
astepta pentru semnarea facturii."
Societatea noastra, mereu agitata, în plina viteza, ne imprima
ritmurile ei asupra tuturor compartimentelor vietii. Ce e rau, e ca si
asupra felului de a gandi. Apreciem pe omul grabit, activ, care munceste
tot timpul si dispretuim mai degraba pe lenes, pe cel cu doua viteze; încet
si foarte încet. Opusul lenei este graba, care este la fel de pagubitoare.
Mai ales pentru suflet.
Daca stam bine sa ne gandim, oare nu graba ne face sa uitam de rugaciune,
de cititul Bibliei, de partasie cu fratii, de biserica? Cred ca ea e mai
vinovata ca lenea pentru falimentele noastre spirituale.
Adevarata dragoste
Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor
german, a fost un barbat pe departe de a fi chipes. Dimpotriva, pe langa
faptul ca era mic de statura avea o cocoasa grotesca.
Intr-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fata
foarte draguta, pe care o chema Frumtje. Moise se îndragosti disperat
de fata care îl privea cu vadita repulsie pentru întatisarea
sa.
Cand a vizitat casa negustorului, înainte
de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj unde
era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete
cereasca, iar el se zbatea în chinurile iadului atunci cand fata
refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva încercari de a lega o
conversatie, Moise a întrebat-o timid: "Stiti de ce casatoriile se
fac în cer?"
"Da", a spus tata, în timp ce se uita mereu în pamant.
"Dar, dumneavoastra stiti de ce?"
"Da, stiu", a spus el. "Vedeti, în cer, la nasterea fiecarui
baiat, Domnul îl anunta care va fi fata cu care se va casatori. Cand
m-am nascut eu, mi s-a aratat viitoarea mea mireasa. Domnul mi-a zis: 'Mireasa
ta va fi cocosata!'. Atunci am spus Domnului: 'Doamne, o femeie cocosata
ar fi o tragedie. Doamne, da-mi mie cocoasa si las-o pe ea sa fie frumoasa'."
Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordand
mana sa mai tarziu omului caruia i-a fost o sotie credincioasa.
(Barry and Joyce Vissell)
Pescarul
Un industrias foarte bogat a fost deranjat de un pescar care statea
lenevind pe malul raului, aproape de locul în care acesta îsi
avea ancorat iahtul sau. Pescarul îsi adunase instrumentele de pescuit
si privea alene luciul apei.
- De ce nu esti cu barca în larg, la pescuit?, l-a întrebat
industriasul.
- Pentru ca am prins destui peste pentru ziua de azi, raspunse pescarul.
- Cum de nu prinzi mai mult peste decat ai nevoie?, îl întreba
omul bogat.
- Si ce sa fac cu el?
- Ai putea castiga mai multi bani, veni raspunsul impacientat, apoi
ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare ca sa prinzi mai mult peste. Ai
putea sa-ti cumperi plase de nylon, ca sa prinzi si mai mult peste. Mai
mult peste înseamna mai multi bani. Curand ai avea o întreaga
flota de pescuit si ai deveni un om bogat asa ca mine.
- Interesant. Si dupa aceea ce as face?, întreba pescarul.
- Ai sta, te-ai odihni si te-ai bucura de viata, raspunse industriasul.
- Apoi ce crezi dumneata ca fac eu acuma?, spuse pescarul privind linistit
spre tarmul celalalt al raului.
Suferintele noastre
"Vezi tu, femeia aceea? Sufera saraca pentru credinta."
"Dar ce fel de credinta are?"
"Crede ca poate purta pantofi cu doua numere mai mici."
Batranica teolog
Doi oameni lumesti au vazut o batranica credincioasa
care venea pe strada spre ei. "Fac pariu ca doamna Thompson este gata sa
gaseasca ceva bun de spus despre orice si oricine. N-am mai vazut asemenea
oameni". Celalalt era gata de prinsoare.
"Buna dimineata, doamna Thompson", zise el, politicos. "Ce crezi dumneata
despre diavolul?"
Batranica îsi apleca putin capul într-o parte si-i raspunse:
"Ei bine, e ceva bun la el. Intotdeauna e la lucru."
Expertul
Societatea Misionara din Wheaton a angajat traducerea
unei carti cu un expert în materie, un profesor universitar aflat
la specializare în Statele Unite. Mi-a revenit sarcina sa mentin
dialogul cu traducatorul si sa receptionez materialul tradus. Munca de
editare a materialului se confrunta nu numai cu neologismele sau cuvintele
rare folosite de eruditul traducator, dar mai ales cu lipsa sa de cultura
biblica. Cuvinte ca "lentoare" sau "falacios", cu toate ca apartin dictionarului
romanesc, creeaza mai multa, confuzie în mintea cititorului neobisnuit
sa le foloseasca sau care nu le-a întalnit niciodata. Sa nu mai vorbim
de traduceri nascute din ignoranta terminologiei teologice sau biblice.
Poate ca cel mai ciudat lucru mi s-a parut expresia: "înger hidraulic".
Autorul, vorbind despre potop, mentiona îngerii însarcinati
cu problemele hidraulice ale planetei, formulare mai mult poetica a autorului,
care a fost tradusa astfel de expertul nostru.
In timp ce ma luptam cu aceste probleme, am fost
întrebat de doctorul Iosif Ton, cum ma simt. Spre deruta sa totala
i-am raspuns:
"Am, frate losif, o lentoare falacioasa de înger hidraulic".
Zambetul
In cartea sa, Micul Print, Saint-Exupery povesteste
eliberare sa miraculoasa în timpul razboiului civil din Spania. Desi
numele eroului este altul, cei mai multi cred ca este vorba de însusi
autorul, deoarece si el a fost pilot si a murit chiar în razboiul
împotriva lui Hitler.
Luat prizonier, pilotul îsi astepta executia.
De regula, pilotii capturati erau împuscati tara nici o judecata.
Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Cautand înfrigurat
prin buzunare a gasit o tigara, pe care cu greu a putut s-o duca la gura
din pricina tremuratului mainilor. Nu avea cu ce sa si-o aprinda. S-a uitat
printre gratii la soldatul înarmat care-l pazea. Acesta evita sa-l
priveasca în fata. Probabil vedea un el doar un cadavru. I-a cerut
un foc. Cu pasi sovaielnici, acesta s-a apropiat de gratii. In timp ce
aprinsese un chibrit, ochii i se ridicara de jos. In acel moment pilotul
i-a zambit. Nu stia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedasera,
sau poate ca atunci cand te apropii de cineva nu poti sa nu-i zambesti.
I-a zambit. In secunda aceea, ceva ca un arc electric strabatu distanta
dintre inimile celor doi. Zambetul omului încarcerat genera instantaneu
un zambet pe fata crispata si pamantenie a soldatului. A ramas aproape
de gratii privind pilotul în ochi. "Ai copii?", a întrebat
el deodata. "Da, domnule!", a raspuns pilotul cautand in portofel fotografia
copiilor sai. Apoi soldatul scoase si el fotografia familiei sale si o
arata prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu
privire la fiecare dintre copiii sai. Pe fata pilotului se scurgeau siroaie
de lacrimi cand îi spuse soldatului ca din pacate el nu mai credea
sa-si mai vada familia vreodata. A început sa planga si soldatul.
Deodata, fara nici un cuvant, paznicul scoase cheile
si descuie poarta de fier a celulei si-l conduse pe pilot afara din închisoare.
Pe cai întortocheate si numai de el cunoscute prin padurea din apropiere,
soldatul scoase afara prizonierul si apoi dupa ce-i arata drumul libertatii,
se întoarse fara nici un cuvant spre oras.
O viata salvata de un zambet.
O dupa-amiaza în parc
A fost odata un baietel care dorea sa-L întalneasca
pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa
ca si-a pus în gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase
can-uri cu Pepsi. A plecat la drum.
La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica
stand pe banca într-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul
s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi,
cand vazu ca batrana arata foarte flamanda. I-a oterit un biscuit. Ea l-a
acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa
ca baietelul dori sa-l mai vada; îi darui si un Pepsi. Din nou ea
îi zambi atat de frumos. Era încantat.
Au stat acolo întreaga dupa-amiaza mancand
si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant.
Cand seara se lasa peste oras, baietelul îsi
dadu seama ca este obosit si ci trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa
pasi se întoarse si-i dadu batranei o îmbratisare. Ea îi
darui cel mai mare si frumos zambet.
Cand baietelul deschise usa casei, mama fu surprinsa
de bucuria de pe fata copilului ei. L-a întrebat: "Ce ai facut azi
de esti atat de fericit?"
"Am pranzit cu Dumnezeu." Dar înainte ca mama
sa poata spune ceva, adauga: "Stii ceva? Ea are cel mai minuat zambet pe
care l-am vazut vreodata!"
Intre timp, batrana, radiind de bucurie, ajunse
si ea acasa. Fiul ei uimit de pacea de pe fata ei, o întreba: "Mama,
ce ai facut azi de esti atat de fericita?"
"Am mancat biscuiti în parc cu Dumnezeu".
Dar înainte ca fiul ei sa poata spune ceva, adauga: "Stii, este mult
mai tanar decat mi-am închipuit".
(Julie A. Manhan)
Doi calugari
Doi calugari aflati în pelerinaj, au ajuns
la tarmul unui rau. Acolo, asteptand sa treaca apa, statea o tanara frumoasa
îmbracata cu haine scumpe. Stiind ca apa raului era destul de adanca
si murdara, fata nu vroia sa-si murdareasca hainele. Fara sa stea mult
pe ganduri, unul din calugari a luat-o în spate si a trecut-o la
tarmul celalalt.
Calugarii si-au continuat drumul. Cam dupa o ora
de mers, celalalt calugar a început sa comenteze: "Stii bine ca nu
este voie sa te atingi de femei. Este împotriva regulilor noastre
calugaresti sa te apropii de vreo femeie. Cum ai putut sa calci regulamentul
asa de usor?"
Calugarul admonestat mergea în liniste, apoi
remarca: "Am pus fata jos pe malul raului de mai bine de o ora, de ce tu
o mai duci înca în carca?"
Veverita
In 11 septembrie 1995, o veverita a sarit pe o linie
de curent a metroului din nordul orasului New York, provocand un scurt
circuit care a tacut ca unul din cabluri sa cada pe liniile de metrou.
Rezultatul a fost ca 47.000 de calatori aflati în metroul marii metropole
în acea seara sa fie blocati în Manhattan timp de mai multe
ore.
lacov ne învata ca limba, un madular mic,
poate provoca pagube deosebit de mari (Iacov 3:5-6).
Armonie
Filozoful german Shopenhauer a comparat rasa umana
cu o turma de arici care se aduna laolalta în noptile reci ale iernii.
El a spus: "Cu cat este mai frig afara, ei se îngramadesc tot mai
mult lipindu-se unii de altii pentru a se încalzi; dar cu cat se
apropie mai mult unii de altii, cu atat se ranesc mai rau cu tepii lor.
In singuratatea noptii iernii planetare, începem sa ne departam unii
de altii ratacind afara în frigul de moarte al singuratatii".
Hristos ne-a dat o altemativa; sa ne iertam unii
pe altii pentru ranile tepilor nostri. Aceasta ne va permite sa stam laolalta
în caldura dragostei.
Muzica
Un reporter i-a întrebat pe faimosii cantareti
Jose Carreras, Placido Domingo si Luciano Pavarotti, care se pregateau
de un concert la Los Angeles, daca exista invidie si concurenta între
ei.
"Trebuie sa te concentrezi cu totui pentru a-ti deschide inima spre
muzica", a spus Domingo. "Nu putem fi rivali atunci cand facem muzica împreuna".
Acelasi lucru este adevarat si despre biserica.
Intrupare
John Howard Griffin a fost un alb care a crezut
ca nu va putea niciodata întelege pe deplin situatia negrilor din
America daca nu va deveni ca unul din ei. In 1959, si-a înnegrit
pielea cu tratamente medicale, bronzandu-se, dandu-se cu vopsele, apoi
a calatorit prin sud. Cartea sa "Black Like Me" (Negru ca mine), i-a ajutat
pe albi sa înteleaga mai bine umilintele si discriminarile la care
erau supusi zilnic cei de culoare.
Isus Hristos S-a facut asemenea noua: întruparea
Sa este dovada ca Dumnezeu ne-a înteles situatia. "Dispretuit si
parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta" (Isaia 53:3).
Mandrie
O broasca testoasa voia sa-si petreaca iarna în
Florida, dar stia prea bine ca nu va putea calatori atat de departe. A
convins o pereche de gaste sa o ajute, fiecare din ele urmau sa tina în
cioc o bucata de sfoara, în timp ce broasca testoasa a apucat cu
dintii de mijlocul sforii.
Zborul a mers destul de bine pana cand cineva de
jos, privind cu admiratie la cele vazute, a exclamat: "Cui i-a mai trecut
si asa ceva prin minte?".
Incapabila sa reziste sansei de a primi credit pe
meritul personal, broasca si-a deschis gura si a spus: "Ideea a fost a
mea".
Viata e la fel
O doamna a coborat din masina sa întrebe o
anumita directie pe un fermier care statea sprijinmdu-se de gardul curtii
sale. Dupa ce a primit indicatiile necesare, doamna l-a întrebat
pe batranul taran:
"Cum poti domnule, sa traiesti aici asa izolat de lume? Viata este
atat de trepidanta. Eu n-as putea nici în ruptul capului sa accept
o astfel de viata".
"Pai, doamna, a zis taranul, io nu cred ca viata dumitale e prea diferita
de a me. Iaca, dumneata stai colea în masina la volan si te uiti
cum trec gardurile pe langa dumneata. Io stau aci în curte la gard
si ma uit cum trec masinile pe tanga mine", a raspuns taranul batran.
Viata noastra a fiecaruia nu e cu nimic mai diferita decat a altora.
Avem aceleasi probleme fundamentale.
Sacrificiu
In cartea sa, "De la Ierusalim la Irian Jaya" (Editura
Academiei, 1993), Ruth Tucker scrie despre Dr. Eleonor Chestnut. Dupa ce
a sosit în China în anul 1893 sub auspiciile Misiunii Prezbiteriene
Americane, Dr. Chestnut a construit un spital, cumparand caramizile si
mortarul cu bani proprii. Nevoia de îngrijire medicala era atat de
mare ca ea a început sa faca operatii în grupurile sanitare
pana ce cladirea a fost terminata.
Una din operatii a constat din amputarea unui picior
al unui muncitor. S-au ivit complicatii postoperatorii si era nevoie de
transplant de piele. Peste cateva zile, un alt doctor a observat ca Dr.
Chestnut schiopata. Cand a fost întrebata de ce schiopateaza, a raspuns
simplu: "O, nu-i nimic grav".
O sora medicala a spus doctorului mai tarziu ca
bucata de piele de care avea nevole pacientul fusese luata de pe piciorui
doctorului folosindu-se doar anestezic local.
In timpul rascoalei boxierilor din 1905, Dr. Eleonor
Chestnut a fost ucisa împreuna cu alti misionari din multimea celor
care au invadat spitalul.
Economii
Oseola McCarty, acum la 87 de ani, a facut toata
viata ei un sigur lucru: a spalat haine. Acum a devenit faimoasa din cauza
aceasta, sau mai bine zis, pentru ceea ce a facut cu rezultatele muncii
ei.
Zeci de ani la rand, Miss McCartey a castigat 50
de centi pentru o stiva de haine pe care le spala familiilor avute din
Hattiesburg, Mississippi, preferand scandura de spalat în locul masinilor
electrice. In fiecare saptamana a pus ceva deoparte în contul ei
de economii de la banca. Acum cand s-a pensionat, a cerut bancii sa-i comunice
cati bani a adunat.
"250.000 de dolari", a raspuns omul de la banca. A fost socata. "Aveam
mai mult decat îmi trebuia", a spus ea. "Nu pot lua cu mine nimic
din lumea aceasta, a mai adaugat ea, asa ca m-am gandit sa-i dau pentru
un copil sarac sa-si poata face ceva educatie".
Modesta, ramasa necasatorita toata viata, spalatoreasa a daruit Universitatii
de Sud a Statului Mississippi suma de 150.000 de dolari pentru a ajuta
copiii de culoare sa studieze. "Este mai bine sa dai decat sa primesti",
a spus ea reporterilor. "Eu am încercat. Asa este."
"Pacate perfecte"
Nu exista "pacate perfecte", dupa cum nu exista nici crime perfecte.
Pacatosul lasa urme ale faradelegii sale. Probabil ca cele mai vizibile
si mai daunatoare sufletului sunt cele din constiinta sa. Urmele raman.
Demasca.
Uneori credem cu atata naivitate ca "nu stie nimeni", ca "nu ne-a vazut
nimeni". Si totusi. Cel mai des uitam de Dumnezeu. Am avea nevoie de copilul
acela care, la furat de porumb de pe camp cu tatal sau, l-a întrebat
pe acesta care se uita mereu în stanga, în dreapta, în
urma sa nu fie vazut de cineva: "Dar în sus nu te uiti?"
Am cules cateva întamplari adevarate care ilustreaza prostia
unor infractori, tocmai pentru a face paralela cu atatea fapte prostesti
si negandite pe care le comitem pacatuind, si mai ales crezand ca nu lasam
urme.
Kentucky: Doi barbati au încercat sa defaca o masina automata de banca de la care se puteau scoate bani gheata, tragand-o cu un lant legat de bara din spate a masinii lor. In loc ca panoul frontal al masinii sa se desfaca, s-a desprins însa bara camionetei lor. Speriati, au parasit scena in graba lasand lantul legat de aparatul bancar. Cu bara din spatele masmii lor legata de lant. Cu numarul masinii lor pe bara.
Carolina de Sud: Un barbat a venit la biroul de politie, a pus
pe masa o punga cu cocaina si l-a informat pe sergentul de serviciu ca
drogul era de calitate inferioara si a cerut sergentului ca persoana care
i-a vandut lui drogul acela prost sa fie arestata imediat.
Indiana: Un barbat înarmat a patruns într-un mic magazin
alimentar cerand vanzatorului toti banii din casierie. Dupa ce a luat toti
banii din casa a plecat lasandu-si portofelul pe masa.
Arizona: O companie numita "Guns For Hire" se ocupa cu închirierea de "pistolari" si punerea in scena a luptelor cu pistoale pentru filme "western". Intr-o zi, compania a primit un telefon de la o femeie de 47 de ani care dorea sa angajeze un pistolar ca sa-l împuste pe sotul ei de care se saturase. A primit 4 ani si 6 luni de puscarie.
Texas: Un barbat prins în timpul unei spargeri a convenit sa plateasca suma de 9.600 de dolari în schimbul perioadei de detentie. Ca plata, a emis judecatoriei un cec fals. Aprimit 10 ani de închisoare.
Texas: Un barbat a intrat într-un magazin, a scos pistolul
si a cerut toti banii din casierie. Intre timp, ca sa nu fie recunoscut,
si-a pus pe cap o punga neagra de plastic. Pentru ca a uitat sa taie gauri
în punga pentru a putea vedea, vanzatorul a avut timpul necesar sa-l
dezarmeze si sa-l imobilizeze.
California: Un infractor a patruns cu succes într-o banca
dupa orele închiderii si a furat camera video de supraveghere. In
timp ce aceasta înregistra. A plecat cu camera tara caseta video
cu propria intractiune.
Oregon: Un barbat a patruns în subsolul unei banci printr-o tereastra aflata la nivelul strazii, taindu-se grav cu sticla geamului. Si-a dat seama ca, (1) nu putea fura nici un ban din încaperea unde ajunsese, (2) nu mai putea pleca din subsol pe unde venise si, (3) era foarte ranit si pierdea mult sange. A luat telefonul si a chemat politia.
Virginia: Doi barbati voiau sa fure un frigider dintr-o casa nou construita. Lovindu-se de pereti si usi, au smuls un frigider si l-au încarcat in autocamioneta lor care, ca o facuta, s-a împotmolit în noroi. Hotii "isteti" cum erau au decis ca frgiderul era prea greu, asa ca lovindu-se de pereti si usi au carat frigiderul înapoi în casa si s-au întors la camioneta, ca sa-si dea dea seama ca au lasat cheile în contact si au blocat usile. Au plecat pe jos lasand camioneta acolo.
New York: Un barbat a intrat într-un mic magazin, a pus
o bancnota de 20 de dolari pe tejghea si a cerut vanzatoarei sa-i schimbe
banii. Cand aceasta a deschis sertarul casieriei, omul a scos un pistol
si a cerut toti banii din sertar. A luat banii de la vanzatoare si a fugit
lasand bancnota de 20 de dolari pe masa. Suma totala furata? 15 dolari.