Intre zambet si suspin - Petru Lascau

IN FAMILIA LUI HRISTOS - BISERICA LUI HRISTOS

Biserica
Crestinul
Damicia crestina
Credinta - necredinta
Din serviciile bisericii
Din viata unui pastor
Evanghelia
Melodia preferata
Din buletinul duminical
De la scoala duminicala
Mica publicitate
Venirea Domnului
 

Biserica

Biserica este un spital pentru pacatosi si nu un club de sfinti.

Cand cineva spune ca el este la fei de bun ca jumatate din membri bisericii, adesea nu precizeaza care jumatate.

Unele biserici îmbatranesc, dar nu se maturizeaza niciodata.

Slujba bisericii este sa lichideze raul, si nu sa-l supravegheze.

Separarea Bisericii de Stat este mai mult decat evidenta. Biserica nu înceteaza sa ne învete ca banii nu sunt totul, pe cand Statul ne spune ca sunt.

Daca o biserica neglijeaza copiii, este mai mult ca sigur ca si copiii vor neglija biserica.

Biserica este un atelier si nu un dormitor. Cand biserica înceteaza sa fie în contact cu lumea de dincolo ea înceteaza, sa mai fie în contact cu lumea de aici.

Daca biserica ar fi desavarsita, cu siguranta ca n-ai avea ce cauta în ea.

Un afis pe zidul unei biserici: "Daca ai necazuri vino si spune-ne despre ele. Daca n-ai necazuri, vino si spune-ne cum ai reusit!"

Daca o biserica vrea sa stea pe picioarele ei, trebuie sa stea mai întai pe genunchi.

Singura dovada ca Biserica este de natura divina, este ca ea rezista la propriii ei conducatori.

Unul din parintii Bisericii, a spus ca Biserica este la fel ca si corabia lui Noe. Trebuie sa fie mare potop afara ca sa înduri mirosul greu dinauntru.

Un afis: "Vino cu noi la serviciul de duminica viitoare. Daca nu ai pacate, adu pe cineva care are!"

Cu cat petreci mai mult timp în Casa lui Dumnezeu vei petrece mai bine în casa ta.

Participarea la serviciile bisericii se face pe baza dorintei si nu a distantei.

Cand un membru al bisericii se odihneste, rugineste.

Este mult mai bine sa fii un membru slab al bisericii, decat sa fii un pacatos puternic.

Sunt numai doua feluri de membri în biserica, cei care sunt de acord cu tine si bigotii.

Sunt unii membri în biserica la fel ca baloanele. Plini de aere si explodeaza la cea mai mica atingere.

Multi din membrii bisericii care sunt în trenul mantuirii si-au luat bilete la vagonul de dormit.

Atentie la membrii bisericii cu gura deschisa si portofelul închis.




Copacii padurii
    Intr-un articol publicat în Reader's Digest, se spune ca oamenii de stiinta au constatat ca radacinile copacilor atunci cand se întalnesc secreta o substanta care reduce competitia dintre ei. De fapt, acest fungus necunoscut ajuta ca radacinile unor copaci cu totul diferiti unul de altul sa se lege laolalta. In felul acesta o întreaga padure este conectata ca un singur organism. Daca unul din copaci are acces la umiditate, altul la substante hranitoare, altul la mai multa lumina, toata padurea beneficiaza de aceasta, copacii împartasind unii cu altii resursele.
    Crestinii trebuie sa fie în biserica lor ca si copacii padurii, ajutandu-se reciproc, sprijnindu-se unul pe altul.

Somnul în biserica
Vazand ca unul dintre frati doarme în timpul serviciului, pastorul i-a zis celui de langa el:
- Frate, scoala-l pe cel de langa dumneata.
- Ba, scoala-l dumneata, a spus omul, pentru ca dumneata l-ai adormit cu predica dumneatale.

Visele dln zilele dln urma
Observand ca unii din cei mai în varsta dorm de-a binelea în timp ce pastorul predica, acesta a spus:
- Este adevarat fratilor ca Biblia spune ca în timpurile din urma batranii vor avea visuri, dar nu în biserica.

Votarea
Predicatorul a observat ca cineva dormea în timpul predicii. Cu voce destul de înceata a spus:
- Acum, toti cei ce doriti sa mergeti în Paradis va rog sa va sculati în picioare.
Intreaga biserica s-a ridicat cu exceptia celui ce dormea.Apoi a continuat cu voce tare:
- Toti cei care vreti sa mergeti în iad, sculati-va în picioare!
Somnorosul s-a trezit si a sarit deodata în picioare. S-a uitat înjur si a spus:
- Frate pastor, nu stiu ce se voteaza aici, dar vad ca numai noi doi suntem de aceeasi parere.

Comitetul de opozitie
    Unele dintre cele mai nastrusnice idei le poti auzi la adunarile generale ale bisericilor. Daca ma veti întreba daca îmi aduc aminte de vreuna, nu pot sa nu mentionez ideea unui frate care a propus alegerea unui "comitet de opozitie" al bisericii, pentru ca, spunea el: "Uitati-va cum functioneaza sistemul politic american. Sunt doua partide care se lupta pentru putere si astfel are loc progresul acestei tari". Bineînteles ca el era din "partida de opozitie" care lupta pentru recunoasterea oficiata.

Inchinare
    Membrii bisericii au început închinarea din serviciul de seara. Tamburinele au intrat la lucru, în timp ce tobele bubuiau, iar cantarile si rugaciumle se ridicau spre cer. In final, plin de emotiile închinarii, unul din membrii echipei de închinare încheie cu rugaciune:
"Ah, Doamne, ne-ai binecuvantat în seara aceasta cu un timp atat de minunat de închinare, dar asta nu-i nimic. Pacat ca n-ai fost aici saptamana trecuta sa fi vazut atunci"

Nu merg la biserica!
O mama i-a spus fiului ei într-o duminica dimineata sa se scoale din pat si sa mearga la biserica. "Nu merg!", a spus el. "Ba ai sa mergi!", a spus mama. "Da-mi un singur motiv pentru care ar trebui sa merg!" "Am sa-ti dau trei", a raspuns ea:
    1. Sunt mama ta, si eu spun ca trebuie sa mergi.
    2. Ai patruzeci de ani si esti destul de batran ca sa stii ce-i bine si ce-i rau.
    3. Esti pastorul bisericii, si trebuie sa fii acolo.

Candelabrul muzical
    O bisericuta de la tara si-a desfasurat activitatea fara curent electric, numai cu lampi de petrol si lumanari. In sfarsit, s-a introdus curentul electric si în localitatea aceea. La prima adunare generala cineva a propus ca biserica sa cumpere un candelabru. Membrul cu cea mai mare influenta din biserica, cel care de fapt îsi impunea întodeauna punctul de vedere, a luat cuvantul: "Sper ca nimeni nu va vota sa cumparam un candelabru. Dupa ce m-am cugetat mult asupra situatiei, va pot da trei motive majore pentru care nu trebuie sa-l cumparam. In primul rand, nici unul din noi n-am vazut cum arata unul, apoi nimeni nu stie sa cante la el, si în al treilea rand, stim bine cu totii ca acum avem nevoie de lumina si trebuie sa investim în aceasta directie."

Robele corului
O fetita, asistand pentru prima data la o biserica a fost foarte impresionata de intrarea corului în sala. Coristii purtau robe de cor. S-a întors speriata spre bunica si a întrebat-o. "Sper ca nu predica toti! Nu-i asa?" Credea ca sunt preoti.

Coristul afon
O biserica avea un membru al corului care nu putea canta, Mai multi membri i-au sugerat sa slujeasca Domnului în alte departamente, dar omul nostru refuza cu încapatanare. Disperat, dirijorul s-a dus la pastor si i-a spus:
"Frate pastor, daca omul acesta nu-i dat afara din cor, eu îmi dau demisia. La fel mi-au spus toti ceilalti membri ai corului. Va rog sa faceti ceva."
Pastorul s-a dus la coristul cu pricina si i-a spus: "Poate ca ar fi bine sa va lasati de cor, frate!"
"De ce sa ma las?, a întrebat omul. "Pentru ca cinci sau sase oameni mi-au spus pana acum ca dumneata nu poti canta", a raspuns pastorul.
"Asta nu-i nimic pastore", a raspuns coristul afon. "Peste cincizeci de oameni mi-au spus ca dumneata nu poti predica."

"Sfaturi" pentru membrii comitetelor
1. Nu te prezenta la timp niciodata pentru sedinte, poti fi etichetat "începator".
2. Nu spune nici un cuvant în prima parte a sedintei, aceasta îti va da un aer de întelept.
3. Fii cat se poate de vag in ceea ce spui; acest fapt îi face pe altii sa nu se irite.
4. Cand exista îndoieli si pareri împartite recomanda înfiintarea unui subcomitet.
5. Fii primul care sa propui terminarea sedintei, faptul te va face popular printre ceilalti; toti de fapt asteapta acelasi lucru.

Definitia unui comitet
    Comitetul este un grup de oameni, care luati cate unul nu pot face nimic, dar care se aduna cu totii la un loc pentru a decide ca nu se poate face nimic.

Criticile comitetulul
    O femeie din biserica se mira, minune mare, de ce toata lumea critica, comitetul bisericii. "N-au facut absolut nimic!", zicea ea continuandu-si mirarea.

Explicatie
Motivul pentru care cele zece porunci sunt atat de scurte si concise este ca ele n-au fost elaborate de un comitet.
 

Crestinul

Crestinul este cel ce nu iubeste lumea, dar iubeste pe toata lumea.

"Stalpii Bisericii"
    Cand marele arhitect Christopher Wren a construit Primaria din Windsor, notabilitatile orasului au comentat ca marea cupola nu este prea bine sustinuta si au "recomandat" arhitectului sa mai puna doi stalpi de sustinere.
    Arhitectul care îsi cunostea meseria, dar care era constient si de absurditatea si insistenta "recomandarii" liderilor politici, a construit într-adevar înca doi stalpi, dar care nu ajung sa sustina în nici un fel cupola proiectata de el. Ei sunt mai scurti cu cativa centimetri, neajungand la tavan. Iluzia optica creata de artist, i-a pacalit pe liderii orasului care au fost multumiti ca recomandarea lor fusese luata în serios.
    Turistilor care viziteaza azi aceasta capodopera arhitecturala, li se arata de fiecare data cei doi stalpi falsi, care par sa sustina structura, dar care nu participa cu nimic la povara de mii de tone a cladirii.
    In urma vizitei sale la lerusalim, apostolul Pavel, vorbeste despre Iacov, Chifa si Ioan, "care sunt priviti ca stalpi" ai Bisencii. Cei trei erau într-adevar stalpii Bisericii, care sustineau poverile ei. Din pacate sunt asa de multi crestini în zilele noastre care par sa fie stalpii unor mari lucrari, dar ca stalpii lui Christopher Wren, nu sunt decat înselatoare iluzii optice.

Parabola bisericii moarte
    O persoana a sunat pe pastorul unei biserici si i-a spus ca ar vrea sa vina la biserica, dar dorea sa fie clar de la bun început ca el nu voia sa vina la închinare în fiecare duminica, nici la studiite biblice din timpul saptamanii, nu avea timp pentru a vizita bolnavii, si nici sa depuna marturie celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu voia sa cante în cor sau sa faca alte activitati în biserica.
    Pastorul l-a felicitat pentru dorinta sa de a veni la biserica, dar l-a informat ca biserica pe care o cauta el se alta la o alta adresa. Omul nostru a luat o harta si s-a dus sa gaseasca biserica.
    Cand a ajuns la adresa indicata, a trebuit sa dea fata cu consecinta logica a atitudinii sale apatice. Statea în fata unei biserici parasite, gata de demolare.

Pe urmele lui Hristos
    Spunand ca noi calcam pe urmele lui Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, spunem nu numai ca noi cei credinciosi Lui dorim sa traim o viata, sfanta si de biruinta împotriva pacatului, ci si o viata de martiraj, o viata dedicata Domnului nostru chiar cu pretul vietii ei. Asa au înteles majoritatea din cei ce L-au proslavit cu moartea lor de martiri.
Policarp, venerabilul episcop al Smirnei, prieten si elev al apostolului Ioan, a declarat la varsta de 84 de ani în fata consulului roman care-l ancheta pentru credinta sa: "86 de ani ai vietii mele L-am slujit pe Domnul meu si nu mi-a facut nici un rau. Cum as putea rosti o blasfemie fata de Regele si Mantuitorul meu?"
Intr-un mod asemanator, John Hus, curajosul pastor din Praga, atunci cand a fost arestat, judecat si condamnat la ardere pe rug în anul 1415, a ingenuncheat si s-a rugat: "Doamne Isuse, iarta-i pe toti dusmanii mei!" înainte ca flacarile rugului sa-l mistuiasca, John Hus s-a rugat cu glas tare: "In tine Domnul meu, mi-am pus încrederea; nu ma lasa sa ma rusinez de Tine"
Focul a stins vocea acestei rugaciuni ce n-a pierit însa niciodata din inimile oamenilor. Reforma al carui "luceafar" este considerat John Hus, a biruit, ea fiind stropita de sangele unor martiri ca Johm Hus.

Cum sa devii un crestin de forma:
1. Inscrie-te ca membru în biserica, dar fa ca toti sa stie ca tu nu te implici cu nimic în viata ei.
2. Aranjaza-ti toate sfarsiturile de saptamana astfel ca sa te poti închina Domnului în aer liber si nu în cladirea îmbacsita a bisericii.
3. Fa tot ce-ti produce placere. în definitiv poti sa te rogi pentru a fi iertat mai tarziu.
4. Bombaneste zgomotos atunci cand unii abordeaza subiectul banilor. Isus n-a cerut nici o donatie de la nimeni.
5. Critica aspru pe conducatorii bisericii. Probabil ca au nevoie de cineva sa-i tina în umilinta.
6. Nu-ti asuma nici o responsabilitate în viata bisericii, îti cere prea mult timp sa-ti cheltuiesti departe de familie.
7. Du-ti copiii cu masina la scoala duminicala si ia-i apoi tot cu masina. Pana si Domnul o sa vada ca faci totul pentru a fi un parinte crestin model.
8. Nu vorbi niciodata despre credinta ta în familie sau la lucru. Oamenii te pot eticheta drept fanatic.
9. Viseaza cu ochii deschisi atunci cand pastorul predica. Ai mai auzit tu destule chestii de acestea.
10. Tine Biblia la vedere în camera de zi. Arata bine atunci cand îti vin musafiri.
11. Roaga-te atunci cand esti în aglomerari de trafic. Aceasta il face pe Dumnezeu sa stie ca esti pe aproape.
12. Petrece-ti duminicile dimineata stand acasa. Cum sa te asociezi cu acei "ipocriti" care merg la biserica? Vei fi obisnuit sa fii departe de ei cand va veni Domnul.
 

ABC-ul vietii crestine
Asculta întai si dupa aceea vorbeste.
Binecuvanta si nu blestema.
Credinta în Domnul sa-ti fie taria.
Dragostea acopera o sumedenie de pacate. Iubeste deci.
Edifica-te zilnic prin rugaciune.
Fugi de poftele carnii.
Gaseste totdeauna latura buna a lucrurilor.
Harul lui Dumnezeu este îndeajuns sa fii mereu bucuros.
Ignorarea altora nicicand sa nu fie pomenita în viata ta.
Judeca-te pe tine însuti, caci judecata este a Domnului.
Lumina ta sa-ti fie Cuvantul stant.
Munceste cu drag, ca pentru Domnul oriunde vei fi.
Nu încerca sa te dai altul decat cel ce esti.
Opune-te oricarui rau, oricarui pacat.
Partasia cu fratii caut-o mereu.
Rabda ispita si vei fi biruitor.
Sacrifica-te pentru binele altora.
Stiinta adevarata se capata prin frica de Domnul.
Taci atunci cand n-ai cuvinte de zidire.
Tinuta ta sa-ti fie modesta si decenta.
Urmareste pacea si neprihanirea.
Zeciuiala este datoria ta fata de Domnul.

Statistica
    Nouasprezece din douazeci de crestini s-au întors la Domnul înainte de-a împlini varsta de douazeci si cinci de ani.
Dupa 25 de ani, numai unul din 10.000 de oameni.
Dupa 35 de ani, numai unul din 50.000 de oameni.
Dupa 45 de ani, numai unul din 200.000 de oameni.
Dupa 55 de ani, numai unul din 300.000 de oameni.
Dupa 65 de ani, numai unul din 500.000 de oameni.
Dupa 75 de ani, numai unul din 700.000 de oameni.
Este deci atat de imperios sa predicam Evanghelia tinerilor, sa crestem copiii în "cunoasterea si frica Domnului". 0 data cu trecerea anilor, devine tot mai greu pentru ei ca sa-L primeasca pe Domnul ca Mantuitor personal. In acelasi timp ne bucuram nespus de mult de harul maret pe care Domnul L-a acordat unora dintre noi la varste înaintate.

Gratis dar nu ieftin
    Un miner i-a spus într-o zi pastorului unei biserici ca el nu poate crede ca Isus îi iarta pacatete, deoarece este asa de ieftin totul, numai sa te rogi simplu si sa-I ceri iertare.
Pastorui i-a întrebat:
- Ai fost azi la lucru?
- Da, desigur.
- Cand ai urcat la suprafata ai platit pentru lift?
- Sa platesc? Nici vorba. Am urcat în cabina si am apasat butonul.
- Nu te-ai temut sa te încrezi în cabina aceea a liftului? Era gratuita.
- 0, nu!, a exclamat minerul. A fost gratuita pentru mine, dar a costat o groaza de bani pe patronul minei.
Deodata a înteles marele adevar. Daca iertarea pacatelor sale nu-l costa nimic, asta nu înseamna ca nu L-a costat pe Dumnezeu. El a platit pretul trimitandu-L la cruce pe singurul Sau Fiu, Domnul nostru Isus Hristos. Ceea ce mai ramanea minerului de facut, era sa urce în cabina liftului credintei.

Mostenirea
    Lloyd J. Ogilvie povesteste cum un avocat l-a cautat într-o zi si l-a întrebat de un oarecare John, un tanar ce era membru al bisericii sale. "Nu stiu unde este", i-a spus pastorul. "Nu l-am vazut de mai multe saptamani de zile. Dar pentru ce-l cautati?"
"A primit o frumoasa mostenire o data cu moartea tatalui sau. Trebuie sa intre în posesia averii."
Dupa mai multe zile, pastorul l-a aflat, locuind într-o camera murdara, singur si disperat. Vestea buna l-a umplut de lacrimi.
"Inaintea mortii m-am certat urat cu tata si am plecat de acasa. Sunt vinovat si nu mai credeam ca-mi va mai lasa ceva".
Se îndoia de dragostea tatalui sau, traia in amara saracie, în timp ce o mostenire frumoasa, "îi cazuse la sort".
Multi oameni nu mai cred în dragostea Tatalui, desi El a pregatit o bogata mostenire pentru fiecare din noi. Sa nu pregetam sa intram în posesiunea ei, întorcandu-ne acasa la El.

Lectia ceasurilor
    Carol al V-lea a dus o mare lupta pentru ca toti supusii sai sa adopte acelasi mod de gandire în ceea ce priveste religia. Dorind o uniformizare a crezului crestin din tara sa, a dezlantuit o mare prigoana împotriva celor care aveau alte pareri decat cele oficiale. Mii de oameni au preferat sa moara decat sa se conformeze modelului impus. Dupa o domnie destul de lunga, Carol al V-lea a abdicat în 1556, retragandu-se la o manastire unde a început sa-si omoare vremea încercand sa potriveasca o duzina de ceasuri sa mearga exact la fel. Falimentand în încercarea sa, si-a spus: "Ce nebun am fost atunci cand am crezut ca voi putea face ca toti oamenii sa creada la fel în credinta lor crestina, cand nu pot face nici macar doua ceasuri sa mearga la fel".
    Carol al V-lea nu a fost singurul nebun care a încercat sa-i faca pe altii sa gandeasca la fel ca el. Din pacate, noi, romanii, am avut parte de un asemenea nebun care ne-a pricinuit suferinti inimaginabile, încercand sa ne potriveasca ca pe niste ceasuri sa aratam aceeasi ora a mandriei sale demente.

Baptistul sl penticostalul
    Cand fiecare a primit rasplatirea pentru viata sa de credinta si marturie depusa între oameni, baptistul a primit un Cadillac si penticostalul un Chevrolet Caprice. In timp ce se plimbau prin cer, penticostalul vede cu uimire Cadillac-ul baptistului facut armonica de un pom. S-a dat jos imediat sa vada daca poate fi de folos. "Esti ranit? N-ai patit nimic?" Baptistul se tavalea pe jos de ras. "Nu înteleg ce-i atat de amuzant" i-a spus penticostalul,"Ii-ai distrus masina, si mai poti sa razi?"
    Baptistul a replicat "Tocmai l-am vazut pe papa. I-au dat patine cu rotile".

Surpriza frizerului
    Un rabin s-a dus la frizer. Dupa ce a fost tuns s-a pregatit sa plateasca. "Nu trebuie sa platiti. Eu nu iau bani de la rabini pentru tuns!", a spus frizerul. A doua zi de dimineata, frizerul a gasit o paine evreieasca pe treptele frizeriei.
Peste cateva zile, un preot catolic a venit sa se tunda. Cand sa plateasca, frizerul i-a spus: "Eu nu iau bani de la preoti pentru tuns!". A doua zi de dimineata frizerul a gasit o sticla cu vin pe treptele frizeriei sale.
    Peste alte cateva zile, un pastor penticostal a mers sa se tunda. Cand sa plateasca, frizerul i-a spus: "Eu nu iau bani de la pastori pentru tuns!". A doua zi de dimineata, frizerul a întalnit 15 pastori penticostali gata de tuns la usa frizeriei sale.
 
 

Darnicia

Ligheanul
    Bruce Thielemann, pastorul Primei Biserici Prezbiteriene din Pittsburgh, a povestit conversatia cu unul din membri bisericii sale. Acesta i-a spus:
"Voi predicatorii vorbiti mult despre darnicie, dar ar fi cazul sa stiti ca ori de cate ori abordati acest subiect, nu faceti nimic altceva decat teologia ligheanului."
"Teologia ligheanului? N-am auzit înca de asa ceva pana acum. Ce vrei sa spui cu aceasta?"
"Adu-ti aminte ce a facut Pilat atunci cand a avut ocazia sa-L elibereze pe Isus. A cerut un lighean si si-a spalat mainile, vrand sa spuna ca pe ei nu-l priveste aceasta problema si ca el nu este cu nimic vinovat. Dar Isus, cu o seara înainte, a cerut si El un lighean si a spalat picioarele ucenicilor Sai. Asadar, de fiecare data se ajunge la teologia ligheanului. Pe care îl vei folosi?"

Corbul
    O vaduva saraca nu mai avea nimic sa dea de mancare copilasilor ei într-o seara de iarna grea. Crezand ca vor uita de foame pana a doua zi, a început sa le citeasca din Biblie. Pasajul s-a nimerit sa fie despre Ilie care a fost hranit de catre corbi în pustie. Cel mai mic a fugit repede si a deschis usa.
- De ce deschizi usa? Este foarte frig si asa în casa, a zis mama suparata.
- Deschid sa intre corbii, a spus mezinul. Nu mai avem nimic de mancare în casa. Dumnezeu va trimite corbii Sai.
Primarul satului care tocmai trecea pe acolo a ascultat discutia dintre vaduva saraca si copiii ei, a intrat în casa si le-a spus:
- De azi încolo, eu sunt corbul lui Dumnezeu pentru voi.

Ultima picatura
    La un circ, un barbat foarte putemic îsi demonstra forta în fata unei audiente numeroase. Strangand puternic în pumni a stors o lamaie, dupa care a spus:
"Ofer 200 de dolari pe loc aceluia care poate sa mai stoarca un strop macar din aceasta lamaie". Din sala s-a ridicat un barbat scund si slabut. A luat lamaia si spre uimirea tuturor, a mai stors un strop din ea. Uimit peste masura, artistul l-a întrebat: "Care este secretul puterii dumneatale?"
"Practica", a zis el. "Am fost casier la biserica timp de douazeci de ani".

Atac de inima
    Pentru ca Ion a castigat la loto doua milioane de dolari, sotia s-a temut ca nu cumva o asemenea veste sa-l socheze si sa faca vreun atac de cord. L-a chemat pe pastor, ca sa-i comunice acesta, mult mai priceput ca ea la asemenea treburi.
- Frate Ioane, a spus pastorul. Ce ai face dumneata daca ai castiga doua milioane de dolari?
- Ce as face? Pai, as da imediat un milion la biserica frate pastor. Auzind o asemenea veste, pastorul a cazut jos murind de un atac de inima. Dupa ce am spus aceasta ilustratie în biserica pe care o pastoresc, la Chicago, în introducerea colectei, am primit de la un crestin sugubat, un cec de 1 milion de dolari. Cel care se semna pe cec era "Dumnezeu".
Relatand apoi bisericii întamplarea, unii au înteles ca cecul era chiar adevarat, si ca în sfarsit, biserica avea bani suficienti. Probabil ca acesta este motivul pentru care nu mai contribuie financiar la biserica. Puteau totusi sa-si dea seama ca nu era nimic serios, deoarece nu mi s-a întamplat nimic. Cunoscandu-i pe romani, nu garantez ca n-as fi facut un atac de inima în cazul unui cec veritabil.

Cel mal mare serviciu
    Un senator l-a întrebat pe un pastor ce ar putea face Statul pentru biserica de azi. "Simplu", a raspuns pastorul. "Desfiintati bancnotele de 1 dolar".

Betivul mort
    Unul din betivii notorii ai orasului a murit de ciroza. Pastorul a fost chemat sa oficieze înmormantarea. Fratele lui, un betiv si el, i-a promis pastorului 10.000 de dolari daca va spune ca fratele lui a fost un sfant. Pastorul a promis ca o sa se mai gandeasca la aceasta propunere.
La înmormantare a spus: "Stim cu totii ca defunctul a fost un betiv si si-a torturat o viata întreaga sotia si copii, dar în comparatie cu fratele sau care este de fata, a fost un sfant".

Rugaciunea
    Pastorul întreba biserica: "Este cineva printre dumneavoastra care are nevoie de rugaciune ca Dumnezeu sa-l izbaveasca din unele slabiciuni?".
"Da", a raspuns un barbat din primele randuri. "Rugati-va pentru mine, pentru ca simt un risipitor înrait. Arunc banii în stanga si-n dreapta de parca dolarii ar creste in crengile copacilor", spuse omul cu o figura spasita.
"Ne vom ruga cu totii pentru eliberarea fratelui nostru" zise pastorul, "dupa ce vom face colecta mai întai".

Taxele
    Un inspector de la taxe, l-a sunat pe pastorul bisericii interesandu-se de unul din membrii bisericii sale. "Zice aici în formulare, ca a dat trei mii de dolari la biserica anul trecut. E adevarat, sau nu?" "N-am aici evidentele înaintea mea", zise pastorul, "dar va asigur ca daca nu i-a dat, îi va da!"

Anuntul
Pastorul îsi încuraja biserica înainte de colecta: "Fratilor sa dam de bunavoie, cu generozitate, potrivit cifrelor raportate la taxe".

Daruit cu bucurie
    Tata i-a dat lui Jonny o bancnota de 5 dolari pentru colecta de la scoala duminicala, si 1 dolar pentru ca sa-si cumpere înghetata la terminarea bisericii.
    In drum spre casa de la biserica, tata a observat ca Jonny avea înca cei 5 dolari la el. "Cum de nu i-ai dat la colecta?", a întrebat tatal.
    "Pai, sa vezi, predicatorul a zis sa dam cu bucurie, iar eu mi-am dat seama ca pot da cu mai multa bucurie hartia de 1 dolar decat cea de 5", a zis Jonny.

Tinere de minte
    "Nu stiu de unde sa va iau. Precis v-am mai vazut undeva, dar mintea imi joaca renghiuri. Trebuie sa ne fi cunoscut candva! Semanati poate cu cineva cunoscut mie. Ciudat!"
    "Nu-i nimic ciudat", a raspuns celalalt. "M-ati vazut de multe ori, si nu-i de mirare ca nu vreti sa ma recunoasteti. Timp de douazeci de ani am trecut cu fariuria colectei pe langa dumneata, fara ca sa pui ceva înauntru".

Betivul pocait
    Un betiv notoriu s-a întors la Dumnezeu printr-o convertire spectaculoasa. Nu mult dupa aceea s-a dus la biserica într-o duminica si a pus ultimul banut la colecta. Rezultatut a fost ca a trebuit sa vina pe jos de la biserica, nemaiavand bani pentru biletul autobuzului.
    Carciumarul a auzit de aceasta întamplare si l-a luat în bascalie cu prima ocazie cand s-a întalnit cu el. "Am auzit ca ai prostit de tot. Ti-ai dat ultimii bani la biserica si ai venit pe jos acasa!"', a spus acesta ranjind batjocoritor. "Nu m-am prostit nici macar pe jumatate cum ma prosteam cand dadeam ultimul banut carciumei dumitale", a ripostat omul. "Atunci îti dadeam ultimul banut si nici macar nu mai puteam sa merg pe jos acasa. Ma duceau altii!"

Colecta
    Cand a trecut colecta pe langa el, tanarul student avea doar 25 de dolari, banii pentru scoala, dar îndemnat de inima sa buna, a dat totul pentru lucrarea misionara. Un bogatas, care statea pe acelasi rand a pus doar 25 de centi în farfurie. A doua zi, tanarul a primit un cec de 250 de dolari, o mare si placuta surpriza pentru el, iar bogatasul a primit vestea ca se muta soacra la ei.

Zeciulala
    Dorind sa se laude cu darnicia lui, cineva a spus: "N-am sa fiu ca unul din voi, un zgarcit. N-am sa dau numai a zecea parte bisericii, am sa sporesc la a douazecea parte". Din pacate, sunt multi crestini care "sporesc" astfel în darncia lor. Unii au ajuns pana la cifre mult mai "mari". A suta parte din venitul lor.
 

Credinta - necredinta

Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul.

Credinta se termina acolo unde începe îngrijorarea si îngrijorarea începe acolo unde se termina credinta.

Credinta inseamnia sa crezi ceea ce nu vezi si sa vezi ceea ce crezi.

Ateul nu-L poate gasi pe Dumnezeu din aceleasi motive pentru care hotul nu poate gasi un politist.

O întrebare buna pentru un ateu este ca dupa ce a mancat o mancare gustoasa sa-l întrebi daca crede în existenta bucatarului.

Sperantele cele mai intime ale unui ateu este ca Domnul sa nu intreprinda ceva ca sa-i tulbure planurile.

Ateul este o persoana care flutura pumnii în vant împotriva lui Dumnezeu în a carui existenta nu crede.

Corabia lui Noe si magarul
    Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului, relateaza urmatoarea întamplare. 0 reproducem din cele 600 de istorisiri ale sale, în limbajul sau atat de colorat.
    Intr-o stransura de oameni, se vorbea ceva în legatura cu potopul si corabia lui Noe, discutandu-se ceea ce scria Calendarul Lumina Satelor din anul 1929, despre corabia lui Noe si cutremurul din Balcani.
Un tanar ce umblase prin scoli si se tinea "învatat" mare, lua în zeflemea cele spuse în Biblie despre corabia lui Noe. "Eu - zise tanarul - ca om cu scoala si carte, nu mai pot crede azi în astfel de basme... cum oare ar fi putut încapea toate dobitoacele într-o barca lunga de 300 de coti si lata de 50 de coti? ... si pe deasupra si mancare pentru ele.. sa creada cine poate astfel de basme".
Atunci, ridicandu-se, un batran credincios astfel grai:
- Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea mosul meu si spunea ca a auzit-o si el de la alti batrani.
Cica atunci cand au început ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor sa intre în corabie. A strigat pe camila de la sud:
- Camila intra în corabie!
Si camila a intrat. A strigat apoi pe ursul de la nord:
- Ursule iutra în corabie!
Si ursul a intrat. A strigat elefantul si elefantul a intrat în graba.
Intr-o vreme, iata vine si magarul. Noe îi striga si lui:
- Magarule, intra în corabie! Dar magarul s-a oprit cu mirare la usa corabiei zicand:
- Ce înseamna aceasta barca? Uite e numai de 300 de pasi de lunga si de 50 de lata si, Noe vrea sa ne stranga aici pe toate dobitoacele; ba înca si mancare sa ne puna. Camila, ursul, elefantul si celelalte animale au intrat pentru ca sunt dobitoace proaste si nu-si dau seama despre ceea ce fac... însa eu, care am studiat prin scoli si am învatatura multa, nu pot sa cred într-un astfel de lucru imposibil... Astfel judecandu-se, magarul zabovea sa intre în corabie.
Atunci, ridicandu-se, Noe îi striga:
- Magaruie! Aici nu-i vreme de ocoselile tale, mars înauntru, si apucandu-l Noe de urechi, îi trase una buna mai omenindu-l si peste spate cu un bat. Si a intrat magarul în corabie si a aflat si el loc împreuna cu celelaltei dobitoace.
- Te rog sa nu ma vatemi! Grai atunci tanarul "cel învatat" întru rasetele oamenilor - si de atunci nu s-a mai apucat sa combata cele spuse de Biblie.

Ce ne dati în locul lul Dumnezeu
    Era în pauza, dupa ora de filosofie, la Facultatea de Constructii din Timisoara. Lectorul se întretinea cu studentii pe coridor. Printre altele afirma:
"Predicatorii pocaitilor sunt deosebit de abili sa exploateze crizele ivite în viata oamenilor. De exemplu, moare cineva drag din familie. Imediat, acesti predicatori vin si-L ofera pe Dumnezeu ca suport moral în asemenea momente grele. Astfel, unii se pocaiesc."
"Tovarasul lector, a spus unul dintre studenti, care era credincios, fiecare din noi vom avea asemenea momente grele în viata. 0 sa ne moara parinti, frati, prieteni, copii. Daca noi suntem marxisti atei, ce ne-ati oferi ca suport moral în asemenea momente de criza din viata?"
"Nu am nimic de oferit în locul lui Dumnezeu", a spus lectorul, si a dat sa plece.

Palma lul Dumnezeu
    Incandescent în discursul furibund împotriva lui Dumnezeu, un profesor ateu din Berlin, a facut spre surprinderea tuturor o afirmatie stranie:
- Unde este Dumnezeu? Daca ar exista ar veni acum sa-mi traga o palma pentru tot ce am spus împotriva Sa. Sa vina daca exista. Iata, stau aici. Astept...
Ridicandu-se încet din primele randuri ale audientei, un tanar a înaintat spre tribuna profesorului. Cand a ajuns la un pas în dreptul lui, i-a tras o palma zdravana, spunand: "Un avertisment din partea lui Dumnezeu!"

Pierderea credintei
    Un baietas a fost atat de impresionat de lectia de la scoala duminicala si mai ales de desenul atat de frumos sub care scria: "Aveti credinta în Dumnezeu". Inspre casa, se uita cu bucurie la hartia colorata pe care o primise. Vantul însa, i-a smuls desenul care a zburat pe fereastra deschisa a autobuzului.
- Opriti autobuzul. Mi-am pierdut credinta în Dumnezeu!, a strigat copilul. Soferul a oprit si hartia colorata a fost recuperata. Cei mari din autobuz au comentat: "Binecuvantata este inocenta copilarieii". Cineva însa, cu mai multa întelepciune, a adaugat:
- Am fi mult mai fericiti daca am fi tot atat de întelepti sa cerem o oprire din iuresul vietii atunci cand suntem în real pericol sa ne pierdem credinta noastra în Dumnezeu!

Scepticul
    Zilele noastre au creat atatia sceptici care pretind ca numai ceea ce cade sub incidenta simturilor noastre este demn de crezare. Un astfel de sceptic declara unui credincios batran: "Eu nu pot crede în existenta a ceea ce nimeni n-a vazut. Suntem fiinte rationale!"
"Ai vazut vreodata Franta?", l-a întrebat batranul.
"Nu, dar au vazut-o altii".
"Deci, pot sa adaug ca tu crezi si ceea ce au vazut altii nu numai ceea ce ai vazut tu?"
"Exact!"
"Nu te supara. Ti-ai vazut cumva vreodata creierii? Sau altcineva i-a vazut?"
"Nu"
"Dar crezi ca ai creieri, nu-i asa?", a adaugat batranul.

Nebun sau mincinos
    S-a petrecut într-un satulet din judetul Arad. Brigada de propagandisti atei au adunat satul la Caminul Cultural. Au discutat mai multe ore despre inexistenta lui Dumnezeu, despre cuceririle stiintei, despre zborurile cosmice, despre Univers. Au raspuns mai multor întrebari, iar la plecare, masina care trebuia sa-i duca în alta comuna, unde sa "raspandeasca lumina stiintei", întarzaia sa soseasca. Cel mai înversunat ateu dintre ei a tras o înjuratura de Dumnezeu. Un batran care era prin apropiere si a auzit înjuratura s-a apropiat de tovarasul frumos îmbracat si i-a spus:
- Domnule tovaras. Bag sama ca dumneata ori esti nebun, ori un mare mincinos.
- Cum vorbesti asa cu mine, mosuie?, a întrebat tovarasul profund jignit.
- Apai eu alta nu vad c-ar fi. Ne-ai spus aici la camin ca Dumnezeu nu exista, iar acum te-am auzit ca-L sudui. Ori esti nebun, ca sudui pe cineva care nu exista, ori ne-ai mintit pe toti.
Tovarasul a plecat capul rusinat si n-a mai scos nici un cuvant.
 

Din serviciile bisericii

Unitate
Doi oameni, ce facusera cunostinta unul cu celalalt de curand, intrasera într-o conversatie pe teme religioase.
"Esti protestant sau catolic?", întreba primul.
"Protestant", raspuse al doilea.
"Si eu! Ce denominatiune?"
"Baptist", sosi raspunsul.
"Si eu!", spuse primui cu entuziasm. "Conventia de nord sau cea din sud?"
"Conventia din nord."
"Si eu'", striga acum primul.
Apoi conversatia continua tot asa, întrebare, raspuns, din ce în ce mai aprins. In cele din urma cel dintai întreba:
"Baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept at Conciliului din 1879 sau baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept al Conciliului din 1921 ?"
"Baptist din Conventia de nord, conservator, din regiunea Marilor Lacuri, fundamentalist, adept al Conciliului din 1912."
"Piei,ereticule!"

Cele zece porunci
    In unul din romanele sale, Sara Orne Jewett, povesteste ca pe drum spre casa unui capitan de vas, un pensionar a vazut o multime de bete colorate în rosu si galben, care erau înfipte într-un ogor, aparent fara nici o logica. Curioasa, l-a întrebat pe capitan, care era rostul acelor bete ciudate. Acesta i-a explicat ca atunci cand a arat prima data ogorul, aproape ca si-a distrus plugul lovindu-l de niste stanci ce sunt pana aproape la supratata ogorului. Pentru a ocoli pe viitor acele zone periculoase, a fixat betele colorate.
"Intr-un sens, Dumnezeu a facut la fel atunci cand ne-a dat Cele Zece Porunci..." - a zis el. "Ele semnalizeaza zece domenii periculoase din viata omului. Evita-le si nu-ti vei prinde plugul."

Entuziasm
    O sora ce traia într-un mod energic, sonor, predicile pe care le auzea, vizita de aceasta data o biserica formala. "Amin!", spuse sora dupa ce predicatorul afirmase ceva, dandu-si astfel acordul ei.
"Sora", spuse omul cu ordinea ce era prin apropiere, "Va rog sa va retineti. Nu permitem asa ceva în aceasta biserica."
Dupa cateva clipe, purtata de mesajul predicii, ea striga din nou: "Amin! Slava Domnuluit Aleluia!"
Omul de ordine veni în graba la ea: "Sora! Trebuie sa încetati imediat sau sa plecati!"
"Nu am vrut sa deranjez... dar sunt atat de bucuroasa de cand L-am gasit pe Domnul, explica ea.
"Poate ca L-ati gasit pe Domnul", comenta omul de ordine, "dar sunt sigur ca nu L-ati gasit în biserica aceasta!"

Morti pe campul de lupta
    Un baietel se opri în fata unei placi mari de bronz din holul unei mari biserici. "Ce sunt cu toate numele acestea înscrise pe aceasta placa", întreba el pe ecumenicul ce-l însotea.
"Acestea, fiule, sunt numele celor care au murit în slujba", raspunse acesta. Apoi baiatul întreba din nou: "în care slujba? în cea de dimineata sau în cea de seara?"


Din viata de pastor

Botez
    In anul 1987, eram evanghelist pentru bisericile romanesti de la Church of God din SUA si împreuna cu pastorul bisericii noastre, George Galis, am oficiat un botez în apa. Era obiceiul ca în urma botezului, pastorii care-l oficiau, reveneau împreuna cu candidatii în biserica si se continua serviciul divin. M-am grabit imediat dupa botezul ultimului candidat spre biroul bisericii sa ma schimb de hainele ude pentru a reveni apoi în biserica. Am observat ca pastorul meu nu se prea grabea. Am dedus ca astepta ca eu sa ma îmbrac întai, asa ca am marit viteza. Din nefericire, am constatat ca în graba mea, uitasem lenjeria de schimb acasa.
"Frate Galis, am spus eu, cred ca am îmbatranit. Mi-am uitat lenjeria de schimb acasa."
Intr-un ton calm si cu aceeasi nostalgie, fratele Galis mi-a spus:
"Si eu am uitat-o".

Aproximativ
    Stim cu totii cum functioneaza ceasul romanului. De obicei cu jumatate de ora dupa... Asa se face ca de multe ori serviciile anuntate de fratele Galis ca vor începe la ora 18:00, începeau de fapt la 18:30. Acuzat fiind de unii crestini vesnic nemultumiti, ca nu spune adevarul, fratele Galis a gasit o formula de acoperire. Anunta ca serviciile vor începe "în jur de ora 18". Ferindu-se mereu de cifre exacte, obiceiul s-a statornicit. La un botez pe malul Lacului Michigan, în rugaciunea de deschidere a evenimentului, fratele Galis s-a rugat: "Doamne, Iti multumim pentru cele în jur de 23 de suflete care fac legamantul azi cu Tine". S-ar putea sa fi avut dreptate.

Nedumerire
    In drum spre casa, dupa o duminica grea, am întrebat-o pe sotia mea de ce au ras fratii din biserica atunci cand am anuntat o anumita cantare în comun. "Tu chiar nu stii ce ai spus?" "Nu draga. Am anuntat o cantare comuna înaintea colectei". Da, dar ai spus: "Va rog sa ocupati locurile si sa cantam o cantare comuna stand asa în picioare".

Ascultare
    Suntem atat de familiari cu biletelele care vin la amvon, mai ales atunci cand nu le doresti. Un copil, cu ambele sireturi de la pantofi desfacute, a venit la mine la amvon cu un astfel de biletel. I-am multumit si i-am atras atentia asupra sireturilor care amenintau sa-l împiedice si sa-l faca sa cada. "Leaga-ti sireturile, ca ai sa cazi", i-am spus eu, aratandu-i obiectele cu pricina. A executat imediat, în fata întregii biserici, langa amvon, s-a aplecat imediat si a început, stangaci cum era, sa-si lege sireturile, facand abstractie de sutele de oameni care-i urmareau miscarile.
M-am gandit atunci la ascultarea noastra de Dumnezeu. N-ar trebui sa executam imediat?

Muzicuta
    Fiind la amvonul bisericii, împreuna cu un pastor din Romania, am primit un biletel, prin care un frate, dintr-un alt oras american, ma anunta ca "dorea sa slaveasca pe Domnul cu o cantare la muzicuta". Aratandu-i biletelul fratelui din Romania, i-am spus. "De obicei nu onorez asemenea biletele, dar acesta se va duce în orasul sau si ma va vorbi de rau pe mine si biserica pe care o pastoresc, daca nu si tot orasul Chicago. Ma va face de ras, dar am sa-l pun." Asa am si facut. Fratele a scos din buzunar o muzicuta, a lovit-o de podul palmei de cateva ori si a cantat o cantare. Cand melodia s-a terminat m-am ridicat în picioare sa-i muitumesc si sa anunt unnatorul punct al serviciului divin. N-am apucat sa spun nici un cuvant, pentru ca din celalalt buzunar al hainei, fratele a scos o muzicuta mai mare, cu care a început o alta cantare.
    Am ramas în picioare asteptand terminarea celei de-a doua melodii. Biserica zambea.
    Cand a terminat, am dat din nou sa spun ceea ce doream, dar n-am apucat, pentru ca fratele s-a grabit sa anunte el; "Fratilor, acum am o cantare si cu gura". Zambetul tuturor s-a transformat în ras, mai ales dupa primul vers al cantarii, care suna astfel: "Doamne, da-mi întelepciune". Intreaga biserica a raspuns acestei rugaciuni cu un "Amin!" puternic. Cineva a completat in golul sonor care a urmat: "Da-i Doamne!"

Introducerea de la închelere
    Impreuna cu un grup de tineri din Timisoara, în anii studentiei, faceam adesea misiuni in diferite orase si sate. Cei care ne însotea mereu în calatoriile noastre, de fapt mentorul nostru spiritual, era Dionisie Giuchici. De obicei, în serviciile bisericii pe care o vizitam, eram bine primiti cu cantarile si poeziile noastre, ba chiar uneori eram solicitati sa vestim Cuvantul lui Dumnezeu. Cand Dionisie recita din poeziile sale, avea obiceiul sa faca o introducere, mai ales acolo unde nu aveam acces la amvon pentru a predica. Lucrurile nu s-au petrecut asa, într-o biserica, dintr-un oras, caruia n-am sa-i dau numele din motive lesne de banuit. Pastorul, care cunostea obiceiul lui Dionisie, l-a anuntat cu o poezie, dar a remarcat: "Fratele va recita o poezie, fara introducere".
    Dionisie s-a conformat anuntului, a recitat poezia, dar la terminarea ei" a spus: "Deoarece fratele a spus sa nu am nici o introducere, voi avea o încheiere". A urmat o întreaga predica, spre disperarea celui de la amvon.

Razboiul muzical
    Una din misiuile grupului nostru de studenti a fost la Valea Mare, un sat minunat, pe valea Crisului Alb. La intoarcere, seara tarziu, în vagonul comun al unui tren de navetisti, încercam sa ne gasim putina limste. Urma o noapte de calatorit pana la Timisoara si de schimbari de trenuri. A doua zi trebuia sa mergem la scoala sau la serviciu. Ne-am gasit unde sa ne odihnim.
    Prin tumul de tigari, sa-l tai cu cutitul, calatorii, multi din ei bauti bine, jucau carti, iar pe la mijlocul vagonului, un radio cu tranzistori, mergea la maxim. Ritmurile unor melodii populare te scoteau din minti. Ce am mai fi putut sa facem? Daca plecam din vagonul acela nu ne mai gaseam locuri, si apoi, nu era nici o garantie ca nu vom da peste aceeasi atmosfera. Norocul nostru a fost cu Pavel Alasu. Pavel s-a ridicat de pe scaun, a luat din plasa de deasupra cutia cu trompeta sa. Si-a potrivit-o pe îndelete si a început sa cante. Duelul muzical în care se angajase a dus la potolirea adversarului, nu neaparat prin decibelii superiori ai alamei trompetei, ci prin faptul ca oamenii din jurul celui cu tranzistorul doreau sa asculte muzica lui Pavel. Vagonul soios, urat mirositor, plin de cartofori, s-a transformat pe nesimtite in biserica. Dumnezeu se proslavea prin copiii Sai.

Fratele Ion
    In biserica din Oradea, unde am activat timp de 8 ani, l-am avut ca pastor pe socrul meu. Responsabilul bisericii (cel care se ocupa cu partea administrativa a bisericii) era fratele Chis Mihai. El locuia peste drum de biserica, si era cunoscut ca vechi lucrator în zona Bihorului. Intr-o duminica dimineata, fratele Chis, l-a abordat pe pastorul Strengaru, anuntandu-l ca un bun predicator din Moldova, un prieten de al sau este în sala si-l ruga pe pastor sa-l ia cu el la amvon sa predice. Zis si facut, pastorului i s-a indicat persoana, careia i-a facut semn sa-l urmeze la amvon. Omul a executat imediat, si am vazut cum socrul meu era urmat la amvon de o persoana necunoscuta, care tinea sub brat un caiet din acelea de mai multe foi, cu coperti de plastic de culoarea rosie. Mi-am imaginat ca are schitele predicilor în el.
    Dupa ce a început serviciul divin, pastorul a anuntat ca în urma unei cantari a corului bisericii, din Cuvantul lui Dumnezeu va vorbi fratele Ion. Acesta s-a întors spre pastor si l-a întrebat: "Dar ce trebuie sa vorbesc?" "Frate, din textul citit, sau daca aveti dumneavoastra un alt pasaj biblic, nu avem nimic împotriva", a replicat socrul meu. "Domnule", a spus omul speriat, "eu n-am mai vorbit într-o biserica niciodata. Eu nu sunt credincios. Am venit pentru prima oara la biserica".
    Dupa cantarea corului, pastorul Strengaru a anuntat: "Fratele Ion nu v-a vorbi acum. Are anumite probleme personale. Speram ca va predica alta data".

Inspectorul predicator
    Stim cu totii cu cata usurinta se acorda amvonul fratilor veniti din alte parti, mai ales în bisericutele de la tara. Era suficient ca sa intre cineva îmbracat ca la oras, ca sa fie chemat sa predice.
    In judetul Bihor, a fost numit inspector al cultelor, un fost profesor de istorie, om de treaba, cu frica lui Dumnezeu. Avea rude penticostale si stia multe despre noi si credinta noastra. Cand ne-am întalnit într-o zi, mi-a spus: "Domnule Lascau! De ce nu va instruiti putin oamenii dumneavoastra? îata ce mi s-a întamplat. M-am dus în satul R., la biserica penticostala. Cum am intrat, m-am asezat pe ultimul rand de scaune din sala. Imediat ce m-a vazut, cel de la amvon a anuntat ca "fratele de la oras care a venit acuma, este rugat sa ne vorbeasca din Cuvant". M-am ridicat în picioare si am spus:
'Fratilor, eu nu obisnuiesc sa predic. Am venit numai într-o vizita de lucru la dumneavoastra. Stiti, eu sunt noul inspector al cultelor'."

Dupa revolutie
    Prima mea calatorie in Romania dupa revolutie, a avut loc imediat dupa împuscarea lui Ceausescu. In 28 decembrie 1989 intram cu trenul în tara împreuna cu dr. Iosif Ton prin vama de la Episcopia Bihor. Nu voi uita niciodata sentimentele acelea de bucurie amestecate în acelasi timp cu spaima mortii care plutea înca peste orase ca Timisoara. La biserica baptista pastorita de Petru    Dugulescu, renumitul om politic de azi, pe usile de sticla ale bisericii scria cu litere mari si rosii: "TRAGETI". Indemnul suna mai mult decat ciudat în acele conjuncturi.
    La Oradea, dupa cateva întruniri la Sala Sporturilor cu toti credinciosii baptisti si penticostali din oras, s-a organizat o întrunire a tineretului din aceste biserici, intrunire gazduita de Biserica Baptista nr. 2 din Oradea. Am vorbit scurt, asa cum îmi statea bine ca subaltern al doctorului Ton (lucram atunci ca traducator-editor la Societatea Misionara Romana din Wheaton Illinois), lasandu-i lui timpul pentru predica.
    In timpul predicii sale, el l-a citat pe Jerry Farwell care ar fi spus ca: "daca penticostalii au voie sa sara peste banci în biserica, de ce n-ar avea si baptistii voie sa doarma pe ele". In ciuda mesajului sau deosebit, adresat celor tineri, predica doctorului Ton cu greu învingea în mine oboseala si nepotrivirea ceasului meu biologic cu noua situatie.
La terminarea unui serviciu lung, m-a întrebat cum a fost. I-am spus: "Frate Ton, cred ca sunt baptist. Am dormit la predica dumneavoastra".

Boblioteca
    Predicand la o nunta care avea loc în Biserica "Emanuel" din Anaheim,
California, pastorita de Rev. Lazar Gog, am statuit pe cei doi fericiti, ca atunci cand îsi au de reprosat ceva sa procedeze cu tact. Am dat exemplu pe pastorul meu asociat din Chicago, care uneori cand observa anumite lipsuri la mine si la felul meu de a predica, nu mi le pune pe tava, ci peste cateva zile îmi aduce o carte, care "se întampla" sa contina informatii tocmai în domeniul în care am nevoie. In timp ce povesteam aceste lucruri, pastorul Gog, care era în spatele meu la amvon, a spus cu voce tare: "Spune-i fratelui Galis sa-mi cumpere si mie carti".
    Sunt momente cand "mingea e atat de frumos pusa" ca nu poti rezista ispitei sa nu "sutezi". Contand pe prietenia pastorului si pe faptul ca nu era prima data cand ne permiteam asemenea tachinari, am raspuns: "Fratele Galis nu are atatia bani. Dumneata ai nevoie de o biblioteca întreaga".

Comunicare
    Obisnuia sa vina la biserica noastra din Chicago, un student de culoare din Africa. Biserica îl adoptase într-un fel si-l sprijinea uneori fianciar. Il chema Alex.
    Intr-o duminica dimineata, ne aflam in biroul pastorului si discutam despre serviciul care trebuia sa înceapa imediat dupa ora de rugaciune. Stiind ca in sala era Alex, studentul negru, l-a rugat pe unul din tinerii bisericii sa mearga în sala si sa-l aduca pe Alex.
Dupa cateva minute, Eugen Nasui (acesta era tanarul) a sosit de mana cu cel mai mic copil al meu, de vreo trei ani atunci. Pe mezinul familiei noastre îl cheama Alex.

Arabul sugubat
    Raji este un arab crestin din Iordania care si-a facut studiile la Timisoara, dupa care s-a casatorit cu Ileana, o credincioasa penticostala din Gurahont, judetul Arad. Ne-am împrietenit. In ajunul plecarii noastre in Statele Unite ne-a vizitat la Oradea împreuna cu familia Brancovan. Am petrecut o duminica de neuitat. De neuitat mai ales pentru situatia comica ce s-a creat.
    La masa de amiaza, Raji ne-a spus o poveste araba, cum un tanar sarac, la casatorie nu avea cu ce sa se încalte. Un bun prieten s-a oferit imediat sa-i împrumute pantofii sai. In timp ce alaiul de nunta înainta prin mijlocul satului, prietenul mirelui alerga alaturi de el, spunandu-i cu voce tare: "Ai grija cum calci cu pantofii mei. M-au costat o groaza de bani. Nu calca în gropi! Nu da cu ei în pietre!"
    Suparat de atitudinea acestui om care tinea cu orice pret ca lumea sa stie ai cui sunt pantofii, un alt prieten al mirelui, i-a spus acestuia: "Arunca pantofii nememicului. Iai pe ai mei". Zis si facut. Mirele a luat pantofii celuilalt si alaiul înainta din nou.
De data aceasta, mesajul s-a schimbat. Alaturi de mire si mireasa, noul binevoitor îl sfatuia cu voce tare: "Mie nu-mi pasa de pantofi. Tu esti prietenul meu. Poti sa calci cum vrei cu ei. Poti sa dai în pietre. Nu-mi pasa".
    Am ras cu totii de talcul povestii arabe. Timpul trecea repede si trebuia sa mergem la biserica. Am decis ca vom merge la biserica baptista sa-l auzim predicand pe Paul Negrut, înainte de a iesi din casa, Valer s-a plans sotiei sale, Mariana, ca pantalonii noi pe care-i cumparase erau prea largi si ca nu avea curea. Raji s-a oferit imediat sa-i dea cureaua sa de la pantaloni. Valer a luat-o fara sa-si dea seama atunci de posibilele implicatii ale gestului.
    La biserica baptista era o aglomeratie îngrozitoare. Cu chiu, cu vai, am ajuns pe unul din culoarele de la perete ale bisericii unde trebuia sa stam în picioare ca sardelele între sute de alti curiosi ca noi. Pe la mijlocul serviciului, Raji care statea în spatele lui Valer, a început sa-i spuna cu voce tare, astfel ca auzeau toti cei din jur: "Nu-i asa ca te simti bine cu cureaua mea? Poti sa te încorzi cat vrei. Nu-mi pasa daca se rupe. Tu esti doar prietenul meu".
    Cu greu pot uita privirile nedumerite ale celor din jur, fata rosie ca racul a lui Valer si rasul isteric care ne apucase pe toti care stiam fondalul acestor cuvinte.

Alelula!
    La amvonul Bisericii Penticostale nr. 1 din Oradea, predica Valer Brancovan. Textul era despre ospatul lui Belsatar din cartea lui Daniel. Dupa obiceiul sau, vrand sa fie dramatic si descriptiv al atmosferei acestui banchet regesc, Valer a început sa spuna: "Din toate colturile imperiului, din provincii, au început sa vina renumitele vinuri si bauturi". De undeva din spatele bisericii, o sora care de obicei intervenea în timpul predicilor, a spus cu voce tare: "Aleluia!". Valer s-a oprit pentru cateva secunde, s-a uitat spre mine si i-am facut semn sa continue.
"Apoi în aburii alcoolului, cand mintile mesenilor erau tulburi, în timp ce de la balcoane se presarau petale de trandafiri, au intrat dansatoarele". Din aceeasi parte a salii din nou, si mai tare ca înainte: "Aleluia!".
Valer s-a oprit, s-a întors din nou spre mine si a întrebat cu voce tare:
"Petre, ce se petrece aici?"
I-am spus sa continue. Nu era nimic neobisnuit. Era aceeasi sora care spunea "Aleluia!" cand trebuia si mai ales cand nu trebuia.

Fratele F
    Iarna, vara sufletului, se organizau evanghelizarile. La sate, mai ales. Aproape în fiecare seara eram plecat undeva ca sa predic Evanghelia. Intr-una din aceste seri am fost invitat într-o comuna, nu departe de Oradea. Pentru ca fratii ma cunoasteau au decis sa conduc eu întregul serviciu de evanghelizare din seara aceea. Cred ca a fost ultima data cand am acceptat o asemenea aventura.     Aventura, pentru ca de fapt, conduceau cei care-ti sugerau pe cine sa pui sa predice, sa cante sau sa recite. Dupa ce mi s-a sugerat sa pun vreo trei predicatori si cateva cantari si poezii, ma gandeam sa-mi rezervez macar 20 de minute la încheiere pentru predica de chemare la pocainta.
    Chiar înainte sa ma ridic sa predic, am primit un alt biletel în care eram rugat sa-l pun sa predice pe fratele F. Cel care era cu mine la amvon, din satul respectiv mi-a sugerat "sa-l punem si pe fratele". L-am chemat la amvon. Dupa o cantare urma sa predice. Eu renuntasem deja. Doream doar sa nu scap de sub control situatia si sa putem încheia serviciul macar la ora 10.
I-am spus fratelui F care sosise deja la amvon, ca trebuie sa încheiem la ora 10:00. Mai avea cca 25 de minute. Spre surprinderea mea, acesta mi-a spus cu candoare: "Eu n-aud frate! Sunt surd". Pentru a comunica totusi cu el, am scris imediat pe o foaie de hartie: "Mai aveti 25 de minute pana la 10 cand trebuie sa încheiem serviciul". Raspunsul omului m-a dezarmat total:
"Frace, eu nu sciu carce!" în concluzie, nu mai aveam cu cine sa comunic. M-am lasat în voia Domnului.
    Fratele F s-a ridicat sa predice si spre surprinderea mea a citat o serie de versete din Scripturi care-mi erau destinate. Subiectul era ca cei umili, cei simpli sunt pusi deoparte de catre cei ce se dau mari, dar care sunt firesti si care n-au calauzirea Duhului. In cinci minute a reusit sa rascoale o biserica întreaga împotriva mea pe care a lasat-o sa creada ca el nu putea predica din cauza mea. Conluzia bisericii era cu atat mai mare cu cat nimeni nu stia ce tot i-am spus eu la ureche si i-am tot scris pe hartie. La terminarea serviciului am plecat bucuros acasa ca n-am luat si bataie. Cuvinte greie si jigniri primisem din belsug.
    La numai cateva saptamani, într-o duminica seara, în timp ce conduceam serviciul divin la Biserica Penticostala nr. 1 din Strada Ion Ghica, primesc un biletel la amvon ca fratele F este în sala si sa-l pun sa predice. Meciul nu se mai juca pe teren neutru. Eram acasa. Nu l-am pus. L-am localizat însa din priviri unde se afla în sala.
    La terminarea serviciului am mers direct la el. "Pacea Domnului frate F! Ce mai faceti?". L-am întrebat într-o voce aproape soptita. "Slavit sa fie Domnul frate! Sunt bine, multam de întrebare".
    Cu o voce normala, i-am spus: "Frate F. De ce esti dumneata un fariseu mincinos?" Omul s-a înfuriat de-a binelea. "Cu numai cateva saptamani în urma erai surd.". A facut stanga împrejur si a disparut.
    Nu dupa multa vreme am aflat din partea filialei ca era despartit de sotie, traia cu alta si umbla prin toata tara traind din credulitatea fratilor.

Complicata simplitate
    Prin anul 1975, predam la scoala duminicala a copiilor din Bujac, Arad, împreuna cu Emil Creanga. Parintii îsi aduceau copiii duminica de la ora 4 dupa-masa si timp de cel putin o ora si jumatate îi învatam din Scripturi. Ravna acestor copii nu ne-a inspirat numai pe noi, dascalii lor, ci mai ales pe parintii care erau adusi la biserica de catre copiii lor. N-am sa uit cum o fetita nu învata pe de rost numai "versetul de aur", ci întregul capitol din Biblie unde se afla acesta. Era o minune acea fetita cum recita uneori fara nici o greseala întregul pasaj biblic, mai ales ca era la anii gradinitei.
    In timpul unei lectii, Emil, profesor de istorie, un neobosit "soarece de biblioteca", explica celor mici aventura apostolului Pavel care a fost salvat de la moarte de un nepotel. Instiintat de acesta de un complot urzit împotriva lui, Pavel este coborat cu o cosnita, peste zidul unei cetatui.
"Copii, Stiti voi ce-i aceea o cetatuie?", i-a întrebat Emil pe copiii care ascultau atenti.
    Pentru ca nimeni nu ridica mana, Emil a continuat: "Cum nu stiti? 0 cetatuie este un fort sau un castru". Confuzia noastra a tuturor crescu vertiginos cu noile explicatii.

Misca-l Doamne!
    Unul din batranii mereu tineri din Oradea, era fratele Lotzi, o permanenta printre tineri, mai ales in caiatoriile lor misionare prin satele din Bihor. Nu de putine ori, l-am întalnit în satele prin care mergeam la evanghelizari. Nu avea ravna lipsita de pricepere sa predice cu orice pret, ca multi alti evanghelisti itineranti din acele meleaguri. Se bucura în modestia sa sa fie împreuna cu fratii, mai ales la "serbari", întruniri de cantare si rugaciune la care participau numerosi frati, si care durau de la cinci ore în sus. La o astfel de adunare a participat inspectorul cultelor, Melenco, un fost ofiter de securitate, un dusman înrait al Evangheliei si al credinciosilor. Din nefericire pentru el, s-a asezat langa fratele Lotzi, care participa, cum avea obiceiul, la tot ce se petrecea în adunare, cu tot entuziasmul care-l caracteriza. In timp ce batranul striga: "Aleluia! Amin! Vorbeste Doamne!", a observat ca vecinul de langa el nu reactioneaza nici într-un fel la cele predicate de la amvon. A început sa se roage pentru el, zicand: "Misca-l Doamne! Misca-l Doamne, pe pietroiul asta". Pentru ca îsi însotea rugaciunea cu lovituri zdravene cu cotul în "pietroiul" de langa el, inspectorul a trebuit sa iasa afara.

Psalmul eliberator
    Prezenta inspectorului Melenco în biserica starnea spaima, mai ales a pastorilor sau a celor care conduceau serviciile divine. Se aseza de obicei, pe ultimele randuri din biserica din Oradea, si participa fara nici macar o umbra de sentimente pe fata, la întreg serviciul religios din duminica aceea. Bietul pastor, stiindu-se urmarit si sub colimatorul inspectorului se astepta ca luni sa fie chemat la biroul sau si admonestat pentru te miri ce. Toate însa pana într-o zi, cand inspectorul a venit la o ora de rugaciune. Pentru ca stia cat de mult ura inspectorul sa stea în picioare, cand era observat de majoritatea din biserica data fiind statura sa, cel care conducea serviciul de rugaciune a avut inspiratia sa citeasca Psalmul 119. Tot psalmul. Toate cele 176 de versete. Rar si apasat. Inspectorul a rezistat pana la versetul 85. A fost ultima sa încercare sa "inspecteze" biserica în timpul orei de rugaciune.

Intrebari incomode
    Pentru ca în ultima vreme se constatase ca în timpul serviciilor din biserica participau tot mai des informatori ai securitatii, pastorul a avut o idee exceptionala pentru a-i "întarca" pe acesti curiosi. A îndemnat fratii sa stea de vorba unii cu altii, si fiecare sa marturiseasca celui de langa el cum s-a întors la Domnul. Spre disperarea celor care trageau cu urechea, fratii special asezati langa ei, au început ei sa-i interogheze: "Cum va numiti? Aveti familie? Unde lucrati? Cand v-ati întors la Domnul? Cum a fost prima rugaciune? Unde v-ati botezat? Cine v-a botezat?", etc. Dupa astfel de interogatorii, cei care trageau cu urechea, au decis sa traga de la distanta.

Reumatism
    Imediat dupa revolutie, noua biserica: "Tabor" din Oradea, pastorita de Ioan Bogdan, a deschis o misiune a bisericii printre tiganii din Dumbrava-Bihor. Cel care s-a daruit acestei lucrari de raspandire a Evangheliei între tigani a fost si este fratele Pasca. Inconjurat zilnic de zeci de puradei, Pasca le-a vestit nu numai Evanghelia, ci a încercat sa-i învete si putina carte. Biserica infiintata de el a devenit obiectul curiozitatii fiecarei delegatii crestine straine. Strainii erau mari amatori de fotografii si filmari cu peisajul pitoresc al cartierului de tigani, cu entuziasmul specific acestei etnii.
    Cand o astfel de delegatie a sosit dintr-una din tarile de jos, pastorul Bogdan i-a dus ca de obicei sa vada biserica de tigani. In introducerea oaspetilor, Bogdan i-a anuntat pe fratii tigani ca delegatia sosise sa-i ajute. A urmat o izbucnire vesela de "Aleluia!" si "Slavit sa fie Domnul!". Cand Bogdan a anuntat ca fratii sositi din strainatate doreau sa ajute comunitatea lor si întregul cartier, entuziasmul tiganilor n-a mai cunoscut margini. Cand însa pastorul a specificat ca fratii doreau sa creeze locuri de munca pentru cei din cartier, s-a lasat deodata o liniste ciudata, spintecata doar de glasul unei tiganci mai batrane: "Frate, da' noi avem reuma"
Ori de cate ori îmi aduc aminte de aceasta întamplare, ma gandesc ca tot la fel de caraghioase sunt scuzele noastre atunci cand Dumnezeu ne cheama la evanghelizarea celor din jurul nostru. Iubim atat de mult darurile Duhului Sfant, dar atunci cand El ne trimite sa-I fim martori, sa lucram cu darurile primite, ne loveste dintr-o data "reuma".

Prima împartasanie
    Impreuna cu Valer Brancovan, actual pastor în Sacramento, California, am participat la un botez în apa la Portland, Oregon, în biserica pastorita de prietenul nostru Nicky Pop. Dupa ce s-a terminat serviciul divin, într-unul din parcurile magnifice de pe malul Raului Columbia, am pornit cu totii spre apele maretui fluviu. Ne revenea sarcina din partea conducerii bisericii, ca sa oficiem Cina Domnului celor proaspat iesiti din apa botezului. Unul cate unul, îmbracati în haina alba a Noului Legamant, candidatii se îndreptau spre masa unde le înmanam painea, simbolul Trupului Mantuitorului si apoi paharul, simbolul Sangelui Divin care a curs spre mantuirea tuturor.
    Emotionati, uzi, patrunsi de taina si sfintenia momentului, noii nostri frati, primeau cu bucurie sfanta împartasanie. Valer le întindea blidul cu bucatelele de paine, iar apoi, eu le înmanam paharul, în timp ce citam fiecare din noi versetele cunoscute din Scripturi. I-am intins paharul, unei tinere adolescente spunand: "Beti toti din el. Este sangele Domnului, sangele Noului Legamant!". Tanara a luat paharul, a sorbit cam jumatate din el, dupa care l-a ridicat în sus sa vada cat a mai ramas, a mai baut putin, dupa care, cu o voce candida si un oftat a spus: "I can not do it. Is too much!" (Nu pot. E prea mult). Imediat mi-am dat seama ca în romaneasca ei aproximativa a înteles îndemnul meu un pic diferit: "Beti-l tot...". Nu putuse tot si s-a scuzat gratios.

Placinte cu varza
    De foarte multe ori, oboseala si stresul la care sunt supus ca pastor, ma face sa fiu predispus depresiei. Mai ales duminica seara. La terminarea serviciului divin, dupa predica, ma simt epuizat si doresc liniste. De obicei ma retrageam în biroul meu, aflat la subsolul bisericii si asteptam ca lumea sa plece, pentru a-mi cauta familia si apoi, ultimii sa pornim spre casa. Nu de putine ori, auzeam o bataie înceata la usa, si dupa ce raspundeam celui ce batea, intra în biroul meu sora Deznan. La cei peste 70 de ani ai ei, era de fiecare data bine dispusa. Intra pentru a da mana cu mine înainte de a pleca acasa, pentru a-mi spune cat de mult apreciaza efortul meu de a pastori biserica, si mai ales cat de mult se bucura de Cuvantul lui Dumnezeu pe care-l predicasem în seara aceea. Imi spunea ca era constienta ca noi romanii nu avem asemenea obiceiuri, sa spunem cuvinte de apreciere celui care ne predica Evanghelia, dar ca ea, întelege ca si eu eram om, si ca aveam nevoie de cuvinte de apreciere a muncii mele. Uneori scotea dintr-o punga de plastic cateva bucati de placinte cu varza si mi le înmana cu atata dragoste, ca era greu de refuzat, mai ales ca erau placintele mele favorite.
    Daca ar trebui sa enumera motivele pentru care nu mi-am dat demisia din slujba mea de pastor, placintele cu varza ar fi si ele pe lista.

Limba profetica
    Fiecare vorbitor public îsi aduce aminte (de cele mai multe ori rusinandu-se) de gafele sale lingvistice, nascute din ignoranta sau uneori din pricina emotiilor. Am putea face liste întregi de asemenea perle pe care le-am auzit de-a lungul anilor. Nu de mult am anuntat ca o anume sora va canta o poezie. Dupa ea, amendandu-ma imediat, a urmat un frate care a anuntat ca daca sora a putut canta o poezie, de ce n-ar încerca si el sa recite o cantare.
    Am auzit anuntandu-se de la amvon ca vor fi poezii "reclamate", ca va urma un "sol de cor", sau anuntandu-se rugaciuni pentru vindecarea unui picior "imputat", ca pacatul este o stare de "graviditate" din care numai Dumnezeu ne poate scoate, sau îndemnul sa "frenodam" a anumita melodie. Gafele predicatorilor n-au limite. Dar oricum, cu ei mai avem rabdare. Mai învata. Cu proorocii este însa o situatie mult mai grava. Ei vorbesc în Numele lui Dumnezeu. Gafele lor au implicatii teologice mult mai profunde. Cum ati reactiona sa auziti pe cineva adresandu-se prin proorocie astfel: "Suflete cu ochelari si cizme de cauciuc din randul doi..."? Sau, dupa ce fratii au admonestat pe o proorocita care în mesajul ei afirmase ca Domnului nici nu I-a trecut prin minte de ce sunt în stare copiii Sai, a vrut s-o repare la urmatoarea rugaciune spunand: "Poporul meu. De atatea ori ati gresit înaintea Mea si v-am iertat. Am gresit si eu acuma o data, si pe Mine nu ma poti ierta?"
    Poate, ca cea mai caraghioasa formulare "contemporaneizata" a rostit-o cineva care a spus: "Poporule! Daca te pocaiesti, am sa lucrez în mijlocul tau ca-n filme..".
    As adauga aici, ca toate aceste gafe verbale stirbesc din prestigiul lucrarii lui Dumnezeu, dar în acelasi timp, ele ne apartin noua oamenilor, dovedind înca o data ca suntem creatie din lut, ca neputinta si esecul sunt legate de noi, si ca doar harul lui Dumnezeu este singurul care merita creditul pentru tot ceea ce este bun în noi. Lasati la cheremul mintilor noastre, nu putem decat sa adaugam aceste note discordante, si totusi, uneori pline de umor, la mesajul infailibil al Evangheliei vietii.

Introducerea
    Un bun început poate fi garantia unui sfarsit bun. 0 buna introducere a unei predici poate fi o poarta spre o predica de succes. Nu totdeauna suntem inspirati si reversul este si el adevarat. Cu greu m-am mai putut redresa din gafa unui început de mesaj cu cuvintele: "Iubiti frati si surori" Ce mare lucru? Mare, atunci cand te adresezi doar barbatilor într-o conferinta a pastorilor. Degeaba am încercat s-o întorc spunand ca surorile, desi nu sunt cu noi, sunt în inimile noastre; sau ca în final, tot ele iau deciziile în cele ce le vom discuta, etc.
    Unul din prietenii mei a avut proasta inspiratie sa-si înceapa predica de Pasti astfel: "La acest Pasi, as vrea sa ma ocup putin de Maria..." A fost întrerupt de cineva suparat din cor, care i-a ripostat: "Ocupa-te tu de Saveta ta si las-o pe Maria în pace!"
Un pastor care vizita o închisoare si-a nenorocit mesajul predicii sale cu primele cuvinte; "Ma bucur foate mult sa vad asa multa lume aici!"

Adevarul
Un pastor spuse la o înmormantare: "Acest cadavru a fost membru în biserica noastra de peste 30 de ani!"

Umilinta
Un evanghelist urma sa tina o predica cu tema: "Smerenia". In seara respectiva insa a facut urmatorul anunt: "Trebuia sa-mi prezint în aceasta seara predica despre smerenie, dar auditorul este mult mai mic decat m-am asteptat eu, asa ca voi astepta sa tin aceasta predica într-o alta seara".

Un pastor tanar
    Plin de emotii, trebuia sa predice pentru prima data într-o biserica. Isi pregatise o predica destul de lunga si se uita speriat printre randurile notitelor. A început timid si cu un glas abia soptit. "Nu se aude nimic aici în spate!", striga cineva din sala. Isi drese glasui si continua putin mai tare, dar la fel de încurcat. "Vorbeste domnule mai tare ca sa te aud si eu!", striga din nou aceeasi persoana din ultimul rand. Disperat, rosti rastit si cat putu el de tare urmatoarele fraze la fel de alambicate. Omul din spate se ridica din nou: "Te rog domnule! Vreau sa aud si eu. Mai tare!"
Din randul din fata s-a ridicat un altul care s-a întors spre cel din spate:
"Ce te tot plangi atat? Stai jos si multumeste Domnului, daca nu vin sa schimb locul cu dumneata!"

Cioban sau porcar?
    Un nou pastor a fost întampinat cu destula ostilitate de unul din diaconii bisericii. "Pastore, i-a spus acesta, tocmai discutam între noi cum o sa te numim. Pe vechiul pastor l-am numit "porcarul".
Pastorul s-a uitat putin surprins la el, dupa care a spus: "La ultima biserica unde am fost, obisnuiau sa-mi spuna "Pastorul turmei", dar desigur, dumneata îti cunosti mult mai bine oamenii din aceasta biserica decat mine."

Mai este loc
    Pastorul: "Cum se face ca nu te mai vad la biserica noastra, frate?" Fratele; "Frate pastor, sunt prea multi fatamici in biserica asta." Pastorul: "Nu-ti face probleme scumpul meu. Totdeauna se mai gaseste loc pentru înca unul."

Dialog interconfesional
    Un preot catolic se întalneste cu un rabin evreu la o masa încarcata cu bunatati.
Preotul: "Spune-mi, cand ai de gand sa te lasi de reguli si legi, si sa gusti din sunca asta de porc delicioasa?" Rabinul: "La nunta ta!"

Teologle la apa...
    Cum am intrat în incinta strandului termal de la Baile Felix, la Apollo, pentru a-mi mai curma durerile reumatice, am si fost interpelat de unul din fratii din Oradea: "Slava Domnului, ca ai venit frate Lascau! Fratele acesta baptist nu crede în vorbirea în limbi!", zise el în toata puterea vocii sale, aratandu-mi pe cel de langa el, cu care initiase aprinse dezbateri teologice în bazinul de înot. Privirile tuturor din incinta destul de îngusta a strandului s-au îndreptat spre mine. Am rosit ca un rac înainte de a intra în apa fierbinte a bazinului. Ca sa scap cumva de situatia penibila în care ajunsesem, i-am spus: "Ineaca-l frate! Baga-l sub apa!".

Iadul
    O sora mai în varsta veni la un misionar ce predicase în acea dimineata despre iad. "Frate", spuse ea, "n-am stiut cum e iadul cu adevarat pana n-ati venit dumeavoastra aici!"

Rugaciunea avocatului
    La o masa la care erau prezente mari celebritati, directorul de ceremonii descoperise ca printre cei aflati in acel loc nu era nici un cleric care sa ceara binecuvantarea bucatelor. Asa ca, ceru unui avocat sa se roage. Avocatul se scula în picioare si începu astfel: "Pentru ca nu se afla nici un preot în mijlocul nostru, sa multumim Domnului!"

Evanghelia

    Evanghelia nu este ceea ce auzim mergand la biserica, ci ceea ce spunem altora dupa ce plecam de la biserica.
Predica Evanghelia tot timpul. Daca este necesar, foloseste cuvintele.(Francisc d'Assisi)

10 motive pentru care eu nu ma spal!
1. Cand am fost copil am fost fortat sa ma spal.
2. Cei care se spala sunt niste ipocriti, pentru ca se cred mai curati decat restul.
3. Sunt atatea soiuri de sapunuri si este asa de dificil sa-l alegi pe cel care trebuie.
4. Obisnuiam sa ma spal, dar am încetat, pentru ca e asa de plictisitor.
5. Nici unul din prietenii mei nu s-au spalat vreodata.
6. Sunt înca tanar. Cand voi începe sa fiu murdar o sa iau în considerare sa ma spal.
7. Ma spal la ocazii speciale, cum sunt Craciunul sau la înmormantari.
8. Ca sa ma spal cere timp.
9. Apa calda nu este întotdeauna disponibila.
10. Comerciantii de sapun vor doar sa faca bani pe spinarea noastra.
Suna absurd si caraghios? Desigur. La fel ca motivele pentru care oamenii nu vor sa se spele de murdariile pacatelor prin pocainta.

Ambitia lui Wiliiam Booth
    Timp de treizeci de ani, Annata Salvarii, în frunte cu generalul William Booth, a suferit cea mai grea persecutie dezlantuita împotriva unor crestini in epoca modema. Dar generalul a trait sa vada ziua cand armata sa a primit onorul în toate tarile lumii. Regele Edward al VII-lea l-a invitat la Buckingham Palace în 1904. Toate persecutiile si suferintele prin care a trecut pareau fara importanta cand Booth l-a auzit pe rege spunandu-i: "Faci un lucru bun - o mare lucrare, generale Booth!"
Cand regele l-a rugat sa noteze ceva în albumul sau de autografe, batranul de saptezeci si cinci de ani s-a aplecat, a luat pana si a fcut un rezumat al vietii sale:
"Majestate! Ambitia unor oameni este arta. Ambitia unora este faima. Ambitia altora este aurul. Singura mea ambitie este sufletul oamenilor."

Prioritatea lul Spurgeon
    Cu cativa ani înainte de moartea sa, Charles Spurgeon a primit oferta unei companii americane sa faca un turneu într-o serie de orase mari americane, unde urma sa tina timp de 50 de zile, tot atatea predici. In compensatie, firma se oferea sa suporte toate cheltuielile de transport si cazare pentru el, sotia sa si secretara. In plus, compania oferea suma de 50.000 de dolari, Spurgeon a refuzat prompt. "Pot face mult mai mult. Voi sta la Londra si voi încerca sa castig 50 de suflete în acceasi perioada!"

Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
    Inainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau asa numitele "case de gheata" pentru a pastra mancarea pe o perioada mai mare. "Casele de gheata" aveau peretii grosi, nu aveau ferestre, iar usa era foarte bine etansata. In timpul iernii, cand raurile si lacurile erau înghetate, blocuri mari de gheata erau taiate si transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumegus. Deseori, gheata era pastrata astfel toata vara.
Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casa de gheata si-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A cautat rabdator rascolind tot rumegusul, dar nu l-a gasit. Apoi, în cautarea lui l-au ajutat colegii, insa cautarea s-a dovedit a fi tara succes. Un baietel ce le auzise zarva facuta de insuccesul cautarii insistente, s-a strecurat în acea casa în timpul pauzei de masa, ca apoi sa iasa afara avand ceasul la el.
Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi.

Pacatele ascunse
    Cu cativa ani în urma, într-o vara, ma plimbam pe malul unei balti, asa, ca sa privesc apa si vietatile din ea, dar mai mult ca sa sperii broastele ce erau pe mal sau aproape de mal... La un moment dat am observat o broasca mica, verde, ce nu s-a speriat de mine. Atunci m-am apropiat. Am îngenuncheat pe iarba aproape uscata a malului privind uimit la broasca ce se atla acum la nici un metru de mine. Era o broscuta mica, cu ochi mari si rotunzi. Si asa, cum ma uitam la ea, începuse parca, încet, sa se deformeze, parca se desumtla. Licarirea de viata pieri din ochii ei. Pielea ei pur si simplu pierduse tot ceea ce continuse înainte. Parea ca un cort care se prabuseste.
    S-a desumflat sub ochii mei, ca o minge sparta, iar acum pielea, golita de continut plutea pe apa aratand teribil, monstruos... 0 umbra ovala atama în apa în spatele broastei deformate. Apoi umbra disparu, iar ce mai ramase dtn biata broscuta se scufunda usor în apa.
    Auzisem eu de gandacul de apa, dar nu vazusem niciodata unul. De fapt se numeste gandacul urias de apa, avand un corp masiv, imens pentru un gandac, maroniu, si se hraneste cu pestisori si broaste. Picioarele anterioare ale acestuia sunt puternice, ca niste harpoane. Isi prinde prada cu aceste picioare, o tine strans si o paralizeaza cu o substanta otravitoare injectata în timpul unei vicioase muscaturi. Este singura muscatura ce are loc. Prin aceasta el injecteaza otrava care dizolva muschii, oasele si organele victimei - totul în afara de piele - ca apoi sa absoarba tot continutul de asta data lichid.
Intocmai ca acest gandac, pacatele noastre ascunse pot paraliza sufletul nostru. Si chiar daca efectele nu se vor arata imediat, mai devreme sau mai tarziu ele vor absorbi viata din noi.

Doar o predlca
    Copilul unui diacon si copilul unui predicator îi ascultau pe parintii lor care discutau în timp ce serveau masa. Predicatorul povestea o întamplare lunga, pasionanta si fantastica, cu o asa convingere, încat copilul diaconului a ramas uimit si l-a întrebat în soapta pe fiul predicatorului: "Este adevarat ce spune tatal tau?" Fiul predicatorului a raspuns cu indiferenta: "Nu. Este doar o predica".
 

Melodia preferata

Barfitorul: " O, de-as avea eu limbi o mie!", "Noi peste tot raspandim", "Te-ai grabit sa spui la oameni", " Vreau sa-ti spun amice totul". " Te du în lume si spune ".
Indragostitii: "Ca doi trandafiri".
Melodia celui ce se muta dintr-un loc in altul, dintr-o biserica în alta, fratele "Excursius": "Calatorind prin tara", "Cunosc un loc de fericirit", " Cu viata-mi peregrind ".
Crestinui care nu are prieteni, se tine ta distanta, nu comunica:"Ce-i cu noi, e taina mare".
Cel urmarit de politie: "A batul la usa ta cineva".
Comerciantul: "Astazi este ziua, cantareste bine".
Amatorul de meciuri: "Aud un cor de gloate multe ".
Uitucul: "Imi va ramane-n memorie o zi".
Ignorantul: " Ce bine e ca sa stii".
Crestinul "seralist" (care merge la biserica doar seara): "Doamne, acum seara a sosit".
Somnorosul: "Chiar în ora diminetii", "Dimineata, dimineata..."
Burlacul: "Cand va-ncepe nunta noastra".
"Unsurosul Domnului", romanul "ordinat" (de cine stie cine) caruia îi place la toate conventiile sa se amestece cu pastorii: " O. ce bine ma simt cu alesii Domnului ".
Agricultorul: "Cu bucurie vor secera aceia".
Pescarul: "Cunosc un rau", "Raul binecuvantdrii", "
Inconsecventul: "Daca ceas de ceas".
Cei care vin rar la biserica: "Din an în an sosesc mereu ".
Zgarcitul: "Doamne n-am aur". "Eu n-am ce-Ti da Isuse".
Jucatorui la Loto: "E aproape, e aproape".
Lenesul: "E o minune cand soarele apune".
Hoinarul: "Frumos e campul verde".
Suparaciosii: "Iata stam toti aici, dati mainile".
Cel care se muta: "In curand noi vom pleca", "In lumea asta sunt pribeag".
Lenesul: "In zadarse mai grabeste". "La munca frati pentru Hristos".
Hotui: "Leaga-ne Doamne ".
Cel ce lupta pentru titluri: "Mai sus, mai sus m-as ridica".
Afonul: "M-auzi cum cant si totusi... ". "Rasune a noastra cantare".
Cel care se îngrijoreaza: "Sunt prins ca-ntr-o menghina de framantari".
Marinarul: "O arca piuteste prin nori si furtuna".
Nepasatorul: "Pentru ce sd mdframant". Cei ce dorm în biserica: "Sd ne trezimfrati si surori".
Grabitul: "Stai pe loc si te gandeste ".
Inactivul: "Suflete, scoala din amorteala".
Pierde vara: "Vad cum în zbor se duce timpul".
Batranul: "Viata tinereasca ".
Crestinul cuprins de pofte: "Am o dorinta-nfocata".
Organizatorii conventiilor si congreselor crestine: "Chiar dac-ar fi sa-ndur din greu ", "A mea inima suspind ".
Cel ce doreste sa predice cu orice ocazie: "In vis parca ma vedeam".
Pesimistul: "Cand toate cad si se distrug".
Crestinul amator de "tarie"("ca si Pavel indemna pe Timotei sa mai bea cate putin") :"Precum cerbul apa cauta ".
Ingamfatul: "Sus, deasupra stelelor".
Instabilul, crestinul care se clatina de orice vant de învatatura: "Azi aici, maine unde-o fi".
Sotia pastorului: " Cant-voi celui preaiubit / Cantarea lui de jale / Cantarea unui plans adanc / Asupra viei sale".
Vizionarul: "Vad peste zi si noapte".
Cel cu dese insomnii: "Zi dupa noapte grea".
Nemultumitul: "Nicidecum, nicidecum, niciodata".

Recomandari cantaretilor
Evitati pe cat se poate alegerea urmatoarelor cantari la ocaziile de mai jos:

La nunta:
Da, ziua cea mare groaznica va fi
Durerea mortii m-a cuprins
Valea umbrei mortii
Veniti prunci cu totii
Sosit-a ora despartirii
Suflete scoala din amorteala
Tinere pacatul pe tin' te-a stricat
Plecam pe cai necunoscute
Odata eram pacatos
Nu te pierde in deznadejde
Nu mai fi trist o suflete draga
Chiar daca-ar fi sa-ndur din greu
Mireasa iubita priveste în sus

Inainte de predica:
Plecam pe cai necunoscute
Un singur dor mai am si eu
Ce bine e ca sa stii
Stanca-n pustie

La terminarea predicii:
Fiti bucurosi frati si surori
In zadar se mai grabeste
Indeajuns mi-e Doamne
Negura mortii acum a trecut
Treziti-va frati si surori

La binecuvantari de copii:
Da-mi ulei în lampa mea (poate fi o aluzie la sculatul noaptea la copii)
Pune Doamne dragoste-ntre trati (s-ar întelege ca fratii nu se prea au bine)

La botezul în apa
Pe marea viforoasa
Pierdut în lume, dupa apa însetat
Mai aproape Doamne, catre Tine

La servciul de ordinare:
Intr-un sat ne-nsemnat (s-ar putea sa se creada destinatia celui ordinat)
Am o dorinta-nfocata (s-ar putea crede ca ravnesc posturi mai mari)
Mai sus, mai sus m-as ridica
 

Din buletinul duminical al bisericii

Urmatoarele anunturi au aparut în unele buletine bisericesti americane:
"Surorilor! Nu uitati ca în aceasta saptamana vom organiza vanzarea de obiecte nefolosite în gospodaria dumneavoastra, cu scopul de a ajuta financiar biserica. Este o buna ocazie sa scapati de toate lucrurile nefolositoare, care doar ocupa spatiul casei dumneavoastra. Aduceti si pe sotii dumneavoastra."

"In aceasta duminica nu va avea loc serviciul de vindecare datorita starii de sanatate a pastorului."

"Predica de duminica seara va fi despre chinurile iadului. Veniti mai repede sa participati la repetitia de cor."

"Un nou sistem de difuzoare a fost donat bisericii noastre de un membru al bisericii în memoria nevestei sale."

"Pastorul nostru a început sa predice de la varsta de 15 ani. Punea în curtea casei parintesti niste buturugi de lemne si le predica. De atunci si pana azi face acelasi lucru."

"La masa de dragoste a bisericii noastre de duminica trecuta, a fost ca în cer. Multi dintre cei pe care ne asteptam sa fie prezenti, au lipsit."
 

De la scoala duminicala

Din raspunsurile copiilor
Nevasta lui Lot era un stalp de sare ziua si noaptea un stalp de foc.
Prima porunca a fost cand Eva i-a spus lui Adam sa manance un mar.
Pe sotia lui Noe o chema Ioana de Arca.
Locuitorii Egiptului se numeau mumii si locuiau în desertul Sara. Clima din desert era asa de rea ca locuitorii traiau în alte parti, iar unele regiuni ale desertului se cultivau prin iritatii.
Egiptenii construiau piramide care erau de forma unor cuburi uriase triunghiulare.
Faraon i-a fortat pe sclavii evrei sa faca paine fara paie.
Moise a condus pe evrei la Marea Rosie unde au învatat cum sa faca azimi. Azimile sunt paine fara nici un fel de ingrediente.
David s-a luptat cu filatelistii, o rasa de oameni care traiau în timpurile biblice.
Nero a fost un tiran crud care îsi tortura victimele cantandu-le la vioara.
Martin Luther a fost batut în cuie pe o usa la Wittenberg, pentru ca a vandut indulgente papei de la Roma.
Samson a orbit, pentru ca atunci cand i-au tuns l-au împuns cu foartecele în ochi.

Noua porunci...
- Cate porunci au fost pe tablele lui Moise?, a întrebat învatatorul.
- Zece pentru barbati si noua pentm femei, a raspuns o fetita.
- Cum asa?
- Pai, pentru femei nu se poate aplica porunca a zecea, care zice sa nu poftesti nevasta aproapelui tau.
 

Mica publicitate

Multumesc pe aceasta cale tuturor prietenilor, vecinilor si colegilor care mi-au condus pe ultimul drum omul meu cel vechi.

Pierdut cea mai buna ocazie de a vorbi despre mantuirea sutletului unui om în acceleratul Timisoara - Oradea. Gasitorului îi urez succes!

Schimb de urgenta, credinta noua, nefolosita, contra credinta veche oricat de uzata.

Caut suflet fara chiriasi. Prefer singur în curte.

Pierdut dragoste de bani. O declar nula.

Cumpar dragoste de frati. Inditerent de religie.

Multumesc dusmanilor mei pentru staruinta si spiritul lor de sacrificiu de care au dat dovada în întarirea credintei mele în Dumnezeu.

Pierdut timp pretios citind o carte proasta. 0 declar nula.

Angajez de urgenta barfitori pentru confectionarea coroanei mele de lauri.

Profund interesat în versete biblice care justifica consumul de alcool. Gasibil zilnic la beraria Azuga.

Tanar prezentabil. Sudii, Mercedes. Caut camera de închiriat. Preter similar si singura la parinti.

Cumpar rochie de mireasa nepatata.

Caut scuze spirituale pentru predici proaste.

Vand cu plata-n rate putina dragoste de frate.

Multumim predicatorilor si pastorilor bisericilor neoprotestante pentru contributia lor esentiala la realizarea cifrelor noastre de plan. Frizeriile "Igiena".

Caut motive biblice pentru lene.

Cumpar seminte sau rasad de curcubete.

Este declarata nula ca urmare a pierderii legitimatia cu antetul: Biserica Crestina, pe numele Dima.

Multumim detractorilor si denigratorilor nostri pentru publicitatea facuta.

Angajez de urgenta frizer particular sau drujbist. Absalom.

Caut spanzuratori sigure. Iuda Iscarioteanul.

Vand drept de întai nascut pe un blid de linte si un cartus de Kent. Esau Edomescu.

Angajez contabil sau analist programator pentru evidenta nevestelor si soacrelor mele. Solomon.

Cumpar televizor, marca Daniel sau Patmos.

Schimb de urgenta Cadillac cu magarita vorbitoare.

Schimb tinerete tara batranete, pentru viata tara de moarte.

Cumpar la orice pret dragoste de copii pentru taticu si îndelunga rabdare pentru mamica.

Pierdut siguranta mantuirii la barul de noapte. Gasitorului buna recompensa.

Caut asociati pentru construirea unui bloc cu odaie de sus pe strada Ioan Marcu.

Vindem amvoane pliante si portabile pentru predicatori ambulanti certati cu biserica mama.

Cumpar sarpe de arama si credinta înfocata.

Ofer inima noua, patru camere, ultra central, încalzire centrala, ocupabila imediat.

Inchiriez cai de lemn si troieni pacaliti gata.

Uram bunicului nostru Cornelius, "La multi ani!" si multe binecuvantari, cu ocazia împlirii unui an de la nasterea sa... din nou.

Pierdut oaie neagra, creata. Bea orice, fumeaza orice si raspunde la orice chemare. Alte semnalmente n-are.

Tanar predicator tin predica universala, la evanghelizari, nunti, inmormantari, etc. Astept provincia sau orice fraier.

Vindem benzi înregistrate pentru încurajarea predicatorilor neinspirati. Atmostera garantata. Orice religie.






Venirea Domnului

Biletul dus-întors
    O femeie credincioasa discuta pe tren cu un slujitor al Domnului. Dorind sa-i spuna cat de sigura este ea de viata sa vesnica, a zis: "Am luat bilet spre cer numai într-o singura directie, pentru ca nu am nici o intentie sa ma mai întorc în lumea aceasta. La aceasta, omul lui Dumnezeu a spus: "Ai sa pierzi multe, pentru ca eu mi-am luat bilet dus-întors, pentru ca nu numai ca ma voi duce sa ma întalnesc cu Isus în slava, dar ma voi întoarce cu El în putere si glorie din nou pe Pamant". Avem noi oare o asemenea siguranta?

Inaintea Domnului
    Un grup de nobili englezi, îl asteptau pe regele Angliei la palat. La intrarea majestatii sale, cu totii s-au ridicat în picioare, au luat pozitia de drepti, onorand astfel intrarea regelui. "Ocupati loc domnilor!", a spus regele zambind. "Va consider prietenii mei". Apoi, a urmat glumind: "Eu nu sunt Domnul, voi stiti lucrul acesta". Unul dintre ei, un bun crestin, a spus: "Da Sire, daca ati fi fost Domnul nu ne-am fi ridicat în picioare. Am fi fost cu totii în genunchi".
Pastorii au intrat în staul si au îngenuncheat înaintea Pruncului Isus. La fel au facut si magii. Cum stam oare noi înaintea Sa?

Ce înseamna: "Se va întoarce"?
    Cand am parasit Australia cu multi ani în urma, i-am spus mamei; "Daca Dumnezeu ma va tine în viata am sa ma întorc sa te vad!" Au trecut de atunci multi ani. Multi îi ziceau: "Doamna Tilbot, pe cine astepti?" Ea raspundea de fiecare data: "Baiatul meu din America se va reîntoarce acasa". Sa presupunem ca cineva i-ar fi spus: "Se va întoarce? Ce vreti sa spuneti prin aceasta? Cu siguranta nu asteptati o revenire vizibila, reala!" "Ba da", ar fi raspuns ea, "îl astept sa vina în carne si oase". Poate ca persoana aceea ar fi continuat: "Dar ati primit scrisori, cadouri de la el. Poate ca el a spus ca prin ele, el se va reîntoarce acasa!" Mama ar fi replicat: "Nicidecum, nu aceasta a vrut el sa spuna atunci cand a zis ca el se va reîntoarce acasa!" La cativa ani, am trecut oceanul ce ne despartea si am coborat emotionat de pe vapor în portul cunoscut, strigand de bucurie: "Mama, iata-ma! M-am reîntors la tine"
(Din predica lui L. T. Talbot: "Daca Hristos nu S-ar reîntoarce")

N-o putem scoate dln Biblie
    Dr. W. Henson a tinut o predica despre cea de-a doua venire a lui Hristos în fata unei audiente formate din teologi dintr-o alta confesiune. La terminarea predicii, acestia i-au spus; "Domnule Henson, noi nu vedem lucrurile asa ca dumneata. In ceea ce priveste venirea a doua oara a lui Hristos n-o putem scoate de nicaieri din Noul Testament!" "Aceasta asa este", a raspuns Henson, "nici n-o veti putea scoate pentru ca cele scrise acolo sunt pentru a ramane si nu pentru a fi scoase".

Vino. Doamne Isuse!
    La sfarsitul predicii despre a doua venire a Domnului, pastorul s-a rugat spunand: "Vino, Doamne Isuse!" A sesizat ca cineva din sala iese destul de grabit. La terminarea serviciului, a sesizat o tanara stand într-un colt al holului bisericii. S-a apropiat de ea si, femeia suparata i-a spus: "Cum îndrazniti sa va rugati astfel? Dumneavoastra stiti ca daca Hristos ar veni mi-ar încurca toate planurile? Eu nu vreau sa vina Hristos acum!"  "Doamna", a spus pastorul, "Hristos va veni ori doriti dumneavoastra, ori nu doriti. Daca L-ati iubi, v-ati fi rugat împreuna cu mine: Vino Doamne Isuse"

Apa si sapun
    Plecand pentru mai multe zile de la ferma sa, la oras, tatal i-a mangaiat pe baietii sai ca o sa se reîntoarca si o sa le aduca ceva bun de la oras, daca îl vor astepta la gara. In ziua sosirii tatalui, copiii au fost foarte cuminti, s-au spalat mai cu sarg ca oricand. La ora sosirii trenului erau în statie îmbracati frumos si curat, în asteptarea tatalui. Comentand comportamentul lor, mama a spus ca n-au folosit niciodata apa si sapunul cu atata ravna. Apostolul Ioan ne spune în prima sa epistola ca în asteptarea lui Isus, toti copiii Sai vor proceda la fel: "Preaiubitilor, acum suntem copiii lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat înca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El vom fi ca El; pentru ca îl vom vedea asa cum este. Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum si El este curat". Venirea Domnului trebuie asteptata în curatia inimii si a gandurilor. Sangele Lui ne spala de orice pacat.

Venirea Regelui
    Regina Victoria a Angliei participa la celebrarea unui an de cand Edward al VII-lea a urcat pe tronul Angliei. In urma predicii din catedrala Canterbury, regina a spus emotionata unui prieten apropiat: "Foarte mult as dori ca Isus sa revina în timpul vietii mele!" "De ce, maria ta?", a întrebat prietenul. "Pentru ca as dori sa-I pun coroana mea la picioarele Sale!"

Cand nu va ganditi
    McCheyne a fost un predicator scotian care a întrebat un grup de prieteni: "Credeti ca Isus Hristos va veni în noaptea aceasta?"
Unul dupa altul, acestia au raspuns:  "Cred ca nu va veni în noaptea aceasta".
Dupa ce toti au dat acelasi raspuns, predicatorul a citat cuvintele Bibliei: "El va veni în ceasul în care nu va ganditi".