Intre zambet si suspin - Petru Lascau

In lupta vietii
Intamplari inspiratoare cand ne confruntam cu greutatile vietii de fiecare zi
 

Cugetari

Doamne, cumplita zi, cand va trebui sa ne pocaim de succesele noastre!

Nu uitati ca-n fata lui Mamre (locul întalnirilor cu îngerii) este totdeauna Macpela (pestera unde Avram si-a înmormantat sotia si unde a fost si el înmormantat),

Ca Aron, avem de ales si noi între adevar si popularitate. Cea din urma duce la vitelul de aur.

Daca ar trebui dat un nume secolului nostru, ar trebui sa alegem între:
Chibrot-Hatava: "mormintele lacomiei";
Magor-Misabib: "spaima din toate partile";
I-ca-bod: "nu mai este slava".

Restul nu e tacere. E cantec sau geamat.

Cumparati-va viori, prietenii mei! In iad nu canta nimeni.

Nu suntem decat sacul de box pe care se antreneaza zilnic laudatorii si bartitorii nostri.

De ar vrea sa ma vanda Iuda, I-as da eu 30 de arginti, numai sa nu ma sarute.

Piscurile sterpe domnesc peste campiile manoase. Pedeapsa cea mai cumplita a iadului va fi privelistea pururi vie a paradisului de dincolo de prapastia vesnica ce le desparte.

Dragostea multora a ajuns ca David la batranete. Nu se mai poate încalzi.

Crucea lui Isus este rascrucea universului.

Intre polii opusi ai universului este o prapastie vesnica si hotararea noastra.

Amintirea paradisului pierdut este infinitul nostru capital la care apelam de milenii pentru painea noastra cea de toate zilele: durerea.

Intre noi si Paradis este o alegere si o sabie învapaiata. Prima va ucide pacatul, iar a doua, fabrica lui.

Un astfel de frate
    Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de Ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata în tata cladirii, a vazut cum un tînc de vreo sapte ani se învartea cu ochii mari în jurul masinii sale. "Este masina dunmeavoastra, domnule?", a întrebat el.
Paul a dat din cap. "Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun". Baiatul ramase nauc. "Vreti sa spuneti ca fratele dumneavoastra v-a dat-o asa... gratis? ... fara sa platiti nimic? Donmule! As vrea... ". Baiatul ezita.
Desigur, se gandi Paul, stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca mine. Dar ceea ce spuse apoi tîncul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata:
"As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate"
Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls interior, îi zise: "N-ai vrea sa te duc cu masina mea?"
"Cum sa nu! Tare mi-ar place!"
Dupa un scurt raid prin cartier, baiatul se întoarse spre Paul. Ochii îi sticleau de emotie. "Domnule, n-ati vrea sa treceti prin fata casei noastre?"
Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, noua-nouta. Dar Paul gresi din nou. "Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea, va rog!"
Urca apoi scarile în fuga. Dupa cateva momente îl auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic. Era handicapat. L-a asezat cu groaza pe ultima treapta a scarii, dupa care s-a asezat langa el. Strangandu-i umerii cu mana dreapta, iar cu ceaialta arata spre masina lui Paul.
"Vezi Jonny. Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta... si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare de Craciun sunt în toate vitrinele din oras despre care am încercat sa-ti spun."
Paul s-a dat jos din masina. L-a luat în bratele sale pe micutul olog, l-a asezat langa el pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au început o calatorie de neuitat prin orasul pregatit de Craciun.
In seara aceea de Ajun, Paul a înteles pentru prima data ce a vrut Isus sa spuna cand a afirmat ca: "este mai bine sa dai decat sa primesti..." (Dan Clark)

Presupunere
    Un fotograf de la unul din ziarele nationale a primit sarcina sa fotografieze un incendiu care decima mii de hectare de padure dintr-o zona muntoasa. I s-a spus ca un mic avion îl astepta la aeroport pentru a survola locul dezastrului.
A ajuns la aeroport cu o ora înaintea asfintitului. Micul avion Cessna îl astepta. A sarit cu tot echipamentul în avion si a strigat pilotului: "Da-i drumul!" Pilotul a pornit motorul si curand avionul decola spre cerul pregatindu-se de apus.
"Zboara la nord de incendiu" i-a spus fotogratul, "apoi ta cateva coborari cat mai aproape de copacii în flacari".
"De ce?", a întrebat pilotul îngrijorat.
"Pentru ca am de gand sa fac cateva fotografii!", i-a raspuns fotograful. "Sunt fotograf", si fotografii fac fotografii!"
Dupa o pauza destul de lunga, pilotul l-a întrebat: "Vreti sa spuneti ca nu sunteti instructorul de zbor?"
    Nu credeti ca manifestam nesabuinte asemanatoare atunci cand pornim la drum în viata, în afaceri sau în noi experiente spirituale cu oameni care sunt cu totul altceva decat ceea ce banuim la început?

Crestini sanatosi
    Doi crestini care au trait o viata buna au murit si au ajuns în cer. In timp ce se plimbau, minunandu-se de frumusetile de negrait ale Paradisului, unul din ei a spus: "Extraordinar! N-am putut sa banuiesc macar cat de frumos si de bine e aici!"
"Da, zise celalalt. Gandeste-te numai ca daca nu mancam atatea vitamine si fulgi de cereale eram cel putin cu zece ani mai devreme aici."

Paiul din ochiul altuia
    Bunica tocmai a terminat de citit o povestire biblica celor doi nepotei gata de culcare si, i-a întrebat daca ei stiu ce-i acela "pacat".
"Cum sa nu'", a raspuns Ionel de vreo 7 anisori. "Pacat este atunci cand faci ceva rau." Fratiorului sau de numai 5 ani, Vasilica, i s-au marit deodata ochisorii. "Eu stiu un pacat foarte mare pe care Ionel l-a facut azi."
Suparat foc, Ionel s-a întors spre tratiorul lui si i-a spus: "Tu sa-ti vezi de pacatele tale, si eu o sa-mi vad de ale mele".
Ce bine se vad pacatele altora si cu cata naivitate credem ca ale noastre sunt mai putin vizibile! Solutia lui Ionel de a ne vedea fiecare de pacatele noastre este buna în cazul în care a vedea de ele inseamna a ne pocai si a le abandona.

Rugaciunea
    Cand un club de noapte s-a deschis în strada principala a micului orasel, singura biserica din localitate s-a adunat la rugaciune. Toata noaptea au stat in rugaciune înaintea lui Dumnezeu cerandu-I ca sa rada clubul de pe fata pamantului. Un fulger a lovit cladirea clubului, care a ars pana în temelii.
Proprietarul a dat bisehca în tribunal. Conducerea bisericii si-a declinat orice vina.
Dupa ce a audiat ambele parti,judecatorul a spus; "Se pare ca indiferent de partea cui e vina, proprietarul clubului de noapte crede în puterea rugaciunii, iar biserica nu crede".
    Avem dificultati cu acceptarea raspunsului rugaciunilor noastre, pe care le vedem mai mult ca simple exercitii religioase decat ca un dialog cu Creatorul. Cand rugaciunea înceteaza sa fie doar monologul nostru si primeste raspuns, suntem gata sa-l tinem afara si sa credem mai degraba ca aducatorii vestilor bune sunt nebuni, decat sa acceptam ca Petru cel întemnitat poate fi eliberat conform rugaciunilor noastre.

Arca lui Noe - O povestire moderna
    Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!" Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în mana.
"Sase luni si va începe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului. "Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea în curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect. Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.
Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator, care îmi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an", se vaita bietul Noe.
Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje. Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat însusi de om."
"Cu ce Doamne?", a întrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;
"Cu guvernul".

Inchinare
O femeie a intrat intr-un magazin din piata centrala a orasului Kansas City, pentru a-si cumpara un corn cu înghetata. Dupa ce a ales soiul de înghetata, s-a întors si s-a trezit fata în fata cu actorul Paul Newman, care se afla în oras pentru turnarea filmului "Mr. & Mrs. Bridge". Acesta i-a zambit si a salutat-o cu un "Hello!": Ochii albastrii ai lui Paul Newman i-au facut genunchii sa-i tremure.
A reusit sa plateasca pentru înghetata si a iesit din pravalie cu inima batandu-i puternic. S-a oprit sa-si revina din emotie si a constatat ca nu avea înghetata pe care o comandase. S-a întors în pravalie, dar în usa a dat din nou nas în nas cu Paul Newman.
"Va cautati înghetata, nu-i asa?", a întrebat-o renumitul actor. A dat din cap fara sa poata scoate un cuvant. "Ati pus-o în poseta împreuna cu restul de bani", i-a spus actorul zambind.
Oare cand a fost ultima data cand ne-am înfiorat si ne-a batut inima de emotie la prezenta lui Hristos în Biserica Sa?

Papa în cer
    Dupa ce papa a murit a fost salutat de Stantul Petru la portile Raiului. Dupa putina orientare l-a întebat pe pontif ce ar vrea sa faca. Papa a spus ca tare i-ar placea sa studieze textele originale dupa care s-a scris Stanta Scriptura. A fost condus la biblioteca unde putea citi dupa placul inimii sale.
La cateva ore, Stantul Petru a devenit curios sa stie ce-i cu strigatele care rasunau din biblioteca. "Este un R în acest cuvant!" A plecat spre biblioteca sa vada care era problema, cand a auzit din nou pe papa strigand: "Este E si nu I!" Stantul Petru a alergat spre biblioteca, unde l-a salutat pe papa, care statea în picioare tinand scrierile sacre in maini. L-a întrebat care-i problema, "Aici spune 'celebrat' si nu 'celibat' cum am stiut noi", a spus papa cu tristete.

Adolescenti
    Cineva a avut initiativa întocmirii unei scrisori-lant, destinata parintilor care au adolescenti. Scrisoarea suna cam asa:
"Draga prietene. Aceasta este o scrisoare-lant care este menita sa-ti aduca usurare si fericire. Spre deosebire de alte scrisori-lant, aceasta nu costa nici un ban. Simplu, trimiti o copie din aceasta scrisoare la alti sase parinti care sunt obositi de adolescentii lor. Apoi, leaga-l pe adolescentul tau si trimi-te-l la ultima adresa de pe lista celor sase. Intr-o saptamana vei primi 16.436 de adolescenti - dintre care unul va merita sa-l pastrezi pentru tine. Atentie! Un parinte care a îndraznit sa întrerupa lantul si-a primit propriul adolescent înapoi."

Pasarea captiva
    O vrabie a patruns pe usa bisericii într-o duminica calduroasa de vara. Serviciul divin era în plina desfasurare. Plina de frica biata pasarica a încercat sa scape din cladire izbindu-se violent de geamurile ferestrelor. 0 doamna urmarea atenta zbaterea micii vietati, mirata de ignoranta ei, de faptul ca nu se reîntorcea pe usa larg deschisa. Epuizata, pasarea s-a asezat pentru a se odihni, dupa care observand usa deschisa a zburat vesela în libertate.
"La fel de ignoranta sunt si eu ca pasarea aceasta", si-a spus femeia impresionata de scena. "Toate eforturile mele de a ma elibera de pacatele în care zac nu sunt decat eforturi sterile ca ale acestei vrabii, pe cand usa harului lui Dumnezeu era mereu deschisa."

O mie de puncte
    Un crestin care se mandrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte ca era la poarta cerului. Cu litere uriase, pe frontispiciul portii scria: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte".
Ingerul l-a întrebat:
- Ce ai facut în viata?
- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viata. Am pazit Cuvantul lui Dumnezeu cu toata sfintenia.
- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?
- Am dat mai mult decat zeciuiala de fiecare data pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe saraci, pe vaduve, pe orfani.
- Exceptional. Inca un punct.
- Am crescut o familie numeroasa de copii, pe care i-am facut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia si am ajutat la raspandirea ei.
- Nemaipomenit! Asa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Inca un punct. Ai mai facut ceva?
Bietul om s-a pierdut cu totul. Daca pentru tot ce spusese pana acum valora numai 3 puncte, ce sa mai adauge ? A ridicat ochii spre uriasa inscriptie si, a citit din nou: "Cei ce vor sa intre aici au nevoie de 1000 de puncte!" A oftat adanc si a exclamat:
- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tau!
- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!

Recomandarea
    Intr-o zi Dr. Bamardo, directorul unui orfelinat din Londra, a fost întampinat de un baietel murdar si îmbracat numai în zdrente, care i-a cerut sa-l primeasca în orfelinatul sau.
- Dar baiete, eu nu te cunosc. Nu stiu cine esti, de unde vii. Cine te-a recomandat?
Baietelul a ridicat pulpana hainei sale murdare si zdrentuite si a spus:
- Aceasta este singura mea recomandare. Alta nu am. Doctorul l-a cuprins în bratele sale si l-a luat sub ocrotirea sa. Singura noastra recomandare la cer, pentru a fî mantuiti, este multimea pacatelor noastre de care nu vom putea scapa niciodata singuri.

Ceea ce este cu adevarat important
    Cu cativa ani în urma, la Seattle în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au întors si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: "Asa ca e mai bine acum?". L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea altora în cursa vietii.

Oportunitate
    Inmultindu-se numarul lupilor din regiune, autoritatile unui stat din SUA au oferit suma de 5000 dolari pentru fiecare lup împuscat. Stirea publicata în ziare i-a transformat pe Sam si Jed, doi buni prieteni, în vanatori de lupi.
Zile si nopti la rand au colindat muntii si padurile în cautarea lupilor, dar acestia, parca vorbiti, disparusera tara urma.
Extenuati si flamanzi, au adormit într-o noapte la un foc în padure, visandu-si fiecare bogatia. Deodata, Sam s-a trezit la un zgomot ciudat. Erau înconjurati de o haita uriasa de lupi, ai caror ochi si colti sticleau în intuneric. L-a zgaltait puternic pe prietenul sau spunand: "Jed, scoala-te repede! Suntem bogati!"

Influenta
    O veche istorioara spune ca un om neprihanit a venit în Sodoma sperand sa salveze cetatea corupta. A început sa umble din casa in casa, din piata în piata, strigand pe fiecare strada: "Oamenilor, pocaiti-va! Ceea ce faceti voi este pacat. Aceasta va va distruge, pe voi si copiii vostri!" Oamenii radeau, dar el continua sa spuna mereu, mereu aceleasi cuvinte, fara ca cineva sa-l bage în seama. Intr-o zi un copil l-a oprit pe strada si l-a întrebat: "Sarmane om, nu vezi ca n-are rost?" "Da, vad", a spus omul. "Atunci de ce mai continui?" "La început, a spus el, am crezut ca-i voi putea schimba. Acum continuu sa strig sa nu ma schimbe ei pe mine."

Tenacitatea lui Lincoln
    Unul dintre ce!e mai ilustre exemple de perseverenta este tara îndoiala, Abraham Lincoln. Daca vrei sa înveti ceva de la cineva care nu s-a lasat batut niciodata, atunci poti sa-l iei pe Lincoln ca dascal.
    Nascut în saracie, Lincoln s-a luptat cu infrangerile toata viata sa. A pierdut opt campanii electorale, a dat faliment de doua ori în afaceri, suferind si un colaps nervos. Ar fi putut sa abandoneze de multe ori, dar n-a facut-o, devenind unul dintre cei mai mari presedinti pe care i-a avut Stalele Unite. Iata o mica schita a drumului sau spre Casa Alba:
1816 - Familia sa a fost fortata sa-si paraseasca locul si casa. A trebuit sa lucreze pentru a-si ajuta parintii.
1818 - I-a murit mama.
1831 - A dat faliment în ataceri.
1832 - Pierde în campania pentru Congresul Statului
1832 - Isi pierde slujba. Vrea sa studieze avocatura, dar nu este admis la scoala.
1833 - Imprumuta bani de la un prieten si începe o afacere. La starsitui anului era falimentar. Timp de 17 ani a tot platit acea datorie.
1834 - Castiga în campania pentru Camera Legislativa a Statului.
1835 - Se logodeste, dar logodnica sa moare înaintea casatoriei. Are inima zdrobita.
1836 - Are un colaps nervos. Este în spital timp de sase luni.
1838 - Cauta sa fie presedintele Camerei Reprezentantilor - infrant la vot.
1840 - Vrea sa ajunga elector - este înfrant din nou la voturi.
1843 - Pierde campania pentru Congres.
1846 - Castiga campania electorala pentru Congres. Se duce la Washington unde lucreaza din greu.
1848 - Pierde realegerea în Congres.
1849 - Concureaza pentru o slujba în statul sau de origine si nu este acceptat.
1854 - Pierde campania electorala pentru un post de senator al Statelor Uaite.
1856 - Cauta nominalizarea ca vicepresedinte la Conventia Nationala a partidului. Pierde, avand 100 de voturi mai putin decat opozantul sau.
1858 - Candideaza pentru Senat. Pierde din nou.
1860 - Ales presedintele Statelor Unite.

Atitudine
"Cararea a fost grea si foarte alunecoasa. Piciorul mi-a alunecat de sub mine, l-a lovit pe celalalt, dar mi-am revenit si mi-am spus: 'Este o alunecare si nu o cazatura'", a spus Abraham Lincoln dupa ce a pierdut alegerile pentru Senat.

Lincoln la varsta mea
Deranjat de rezultatele proaste de la scoala, tatal l-a întrebat pe micutul John: "Stii tu ce facea Lincoln cand era de varsta ta?" "Nu stiu, ce facea la varsta mea, dar stiu ce facea la varsta ta!", a raspuns istetul.

Etape
Orice noua aventura trece prin urmatoarele taze: entuziasm, complicatii, descurajare, cautarea vinovatului, pedepsirea inocentilor si decorarea celor care n-au facut nimic.

Viata

Viata cu Hristos este o speranta fara sfarsit. Viata tara Hristos este un starsit tara speranta.

Viata este ca o piatra de moara. Te macina sau te lustruieste. Depinde de materialul din care esti tacut.

Ceea ce numim noi viata nu este decat o calatorie spre moarte. Ceea ce numim noi moarte nu este decat o poarta spre viata.

Viata e un roman în trei volume: Trecutul, prezentul si, ce-o sa vie. Primul e terminat si pus deoparte, al doilea îl citim zilnic si al treilea si ultimul, e la seif. Cheile sunt la Dumnezeu.

Ingerul te urmareste!
    Un hot a intrat noaptea într-o casa. Luminandu-si drumul cu lanterna, a auzit o voce care spunea: "Ingerul te urmareste!". S-a uitat agitat în jur, a dat din cap si a continuat sa caute lucruri de valoare. A auzit din nou: "Ingerul te urmareste!" S-a întors spre locul de unde venea vocea. La lumina lantemei a zarit un papagal. "Tu ai vorbit?" Papagalul a admis ca el era cel cu pricina:
"Am vrut doar sa te avertizez. Atat!" "Sa ma avertizezi? Cine esti tu? Cum te cheama?" "Moise!", a raspuns papagalul. "Ce fel de oameni stupizi au putut sa numeasca un papagal, Moise?" Pasarea îi raspunse: "Nu stiu. Banuiesc ca aceiasi care au numit camera de luat vederi: 'Ingerul'"

Dragostea
Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem.

Dragostea este decizia de a face din problemele tale, problemele mele.

Datoria ne determina sa facem lucrurile bine. Dragostea sa le facem frumos.

Definitii ale dragostei date de copii:
    Dragostea este ceea ce-i face pe oameni sa creada ca simt frumosi cand nimeni altul nu-i vede astfel.
    Dragostea este ceea ce-i face pe doi sa stea unul langa altul atunci cand este suficient loc.
    Dragostea este ceea ce-i face pe cei doi sa faca liniste cand esti tu de fata.



Cadoul
    Zi de vara peste întinsele preerii.
    Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand în brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand în cand pana la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului.
    La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc. Am sa-i spun ca ti le-am dat tie."
    Fata primi florile îmbujorandu-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se coborî din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

Un simplu gest
    Mark mergea spre casa cand a observat ca un baiat s-a împiedicat si a scapat pe trotuar un brat de carti pe care le cara, doua pulovere, o bata de baseball, o manusa si un mic casetofon. A îngenuncheat alaturi de baiatul acela si l-a ajutat sa adune lucrurile. Pentru ca si asa mergeau în aceeasi directie, l-a ajutat sa care unele din lucruri. A aflat ca pe baiat îl chema Bill, ca-i placeau jocurile electronice, baseball-ul si istoria, ca avea o groaza de necazuri cu celelalte materii si, ca tocmai atunci rupsese prietenia cu o fata.
Au ajuns la Bill acasa si Mark a fost invitat sa intre sa bea un Coca-Cola si sa se uite putin la televizor. Dupa-masa aceea a trecut placut, printre rasete si cateva jocuri electronice. Mark s-a dus acasa. Au continuat sa se mai vada pana cand amandoi au intrat la acelasi liceu. S-au întalnit de cateva ori de-a lungul anilor. In ultimul an, inainte de graduare, Bill l-a cautat pe Mark si a vrut sa-i vorbeasca.
    Bill i-a adus aminte de ziua cand s-au întalnit ei pentru prima data. "Nu te-ai întrebat de ce caram atat de multe lucruri cu mine?", l-a întrebat Bill. "Vezi, in ziua aceea mi-am facut curatenie în dulapul meu pentru ca nu voiam sa las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am luat de la mama si mergeam spre casa ca sa ma sinucid. Dupa ce am petrecut catva timp împreuna in ziua aceea, vorbind si razand, mi-am dat seama ca daca ma omoram nu voi mai avea parte niciodata de prietenia unor oameni ca tine. Asa ca, Mark, atunci cand m-ai ajutat sa adun cartile de pe jos ai facut ceva mult mai important pentru mine. Mi-ai salvat viata."
(John W. Schlatter)

Ce este un american?
Conduce de obicei o masina germana facuta cu otel suedez si tapitata cu piele din Argentina, pe care o alimenteaza cu benzina din Arabia Saudita transportata cu un vas liberian. Dupa ce cumpara de la un magazin auto doua cauciucuri frantuzesti facute din cauciuc natural din Sri Lanka, se îndreapta spre casa, unde îsi arunca geanta diplomat marocana, îsi pune in cuier pardesiul scotian, îsi scoate patofii italieni, camasa facuta din bumbac egiptean si îsi ia halatul facut în Hong Kong care se asorteaza cu papucii de casa facuti în Taiwan. "Ma simt mult mai confortabil acum", îsi zice el, în timp ce-si toarna o ceasca de cafea braziliana într-o cana englezeasca, pe care o aseaza cu grija pe fata de masa facuta în Irlanda, ce se potriveste de minune cu masa daneza finisata cu lac de India. Ia apoi un pix chinezesc si pe o hartie de buna calitate facuta în Finlanda, scrie o scrisoare congresmanului sau, cerandu-i explicatii de ce balanta comerciala a Satelor Unite este atat de dezechilibrata anul acesta.

Graba strica treaba
    Directorul unei firme mari, dedicat eficientiei si productivitatii, facea inspectia zilnica obisnuita din sectie în sectie. Dadea noi directive si verifica punctualitatea personalului si ritmul productiei. Era mandru ca un paun auzind masinile cum zumzaiau si vazand personalul cum muncea cu dedicare.
Deodata, directorul auzi pe cineva fluierand. Fluieratul venea din spatele unei stive de lazi. Sezand linistit pe o lada, un tanar tluiera nepasator.
"Ce salar ai dumneata?", l-a întrebat destul de categoric directorui.
"Cine? Eu?", raspunse fluierasul.
"Da. Dumneata."
"Cam 100 de dolari la saptamana', raspunse tanarul, dupa care continua sa fluiere.
Directorul era furios. Se întoarse spre unul din subalternii sai si-i spuse:
"Da baiatutui 100 de dolari si sa nu-l mai vad pe aici".
Unul din asistentii directorului, mai curajos, spuse: "Dar John, este..."
"M-ai auzit? 100 de dolari si afara cu el. Acum! At înteles?"
La cateva ore dupa incident, directorul este sunat de serviciul contabil în legatura cu fluierasul nostru.
"In ce cont sa trecem cei 100 de dolari, donmule director?", întreba legitim functionarul.
"Natural, în contul salariului sau", raspunse cu naduf directorul.
"Dar, stiti, baiatul nu lucreaza la noi. Ne-a adus niste pachete si astepta pentru semnarea facturii."
Societatea noastra, mereu agitata, în plina viteza, ne imprima ritmurile ei asupra tuturor compartimentelor vietii. Ce e rau, e ca si asupra felului de a gandi. Apreciem pe omul grabit, activ, care munceste tot timpul si dispretuim mai degraba pe lenes, pe cel cu doua viteze; încet si foarte încet. Opusul lenei este graba, care este la fel de pagubitoare. Mai ales pentru suflet.
Daca stam bine sa ne gandim, oare nu graba ne face sa uitam de rugaciune, de cititul Bibliei, de partasie cu fratii, de biserica? Cred ca ea e mai vinovata ca lenea pentru falimentele noastre spirituale.

Adevarata dragoste
    Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un barbat pe departe de a fi chipes. Dimpotriva, pe langa faptul ca era mic de statura avea o cocoasa grotesca.
Intr-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fata foarte draguta, pe care o chema Frumtje. Moise se îndragosti disperat de fata care îl privea cu vadita repulsie pentru întatisarea sa.
    Cand a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj unde era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereasca, iar el se zbatea în chinurile iadului atunci cand fata refuza sa se uite macar la el. Dupa cateva încercari de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid: "Stiti de ce casatoriile se fac în cer?"
"Da", a spus tata, în timp ce se uita mereu în pamant. "Dar, dumneavoastra stiti de ce?"
"Da, stiu", a spus el. "Vedeti, în cer, la nasterea fiecarui baiat, Domnul îl anunta care va fi fata cu care se va casatori. Cand m-am nascut eu, mi s-a aratat viitoarea mea mireasa. Domnul mi-a zis: 'Mireasa ta va fi cocosata!'. Atunci am spus Domnului: 'Doamne, o femeie cocosata ar fi o tragedie. Doamne, da-mi mie cocoasa si las-o pe ea sa fie frumoasa'."
Fascinata de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordand mana sa mai tarziu omului caruia i-a fost o sotie credincioasa.
(Barry and Joyce Vissell)

Pescarul
Un industrias foarte bogat a fost deranjat de un pescar care statea lenevind pe malul raului, aproape de locul în care acesta îsi avea ancorat iahtul sau. Pescarul îsi adunase instrumentele de pescuit si privea alene luciul apei.
- De ce nu esti cu barca în larg, la pescuit?, l-a întrebat industriasul.
- Pentru ca am prins destui peste pentru ziua de azi, raspunse pescarul.
- Cum de nu prinzi mai mult peste decat ai nevoie?, îl întreba omul bogat.
- Si ce sa fac cu el?
- Ai putea castiga mai multi bani, veni raspunsul impacientat, apoi ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare ca sa prinzi mai mult peste. Ai putea sa-ti cumperi plase de nylon, ca sa prinzi si mai mult peste. Mai mult peste înseamna mai multi bani. Curand ai avea o întreaga flota de pescuit si ai deveni un om bogat asa ca mine.
- Interesant. Si dupa aceea ce as face?, întreba pescarul.
- Ai sta, te-ai odihni si te-ai bucura de viata, raspunse industriasul.
- Apoi ce crezi dumneata ca fac eu acuma?, spuse pescarul privind linistit spre tarmul celalalt al raului.

Suferintele noastre
"Vezi tu, femeia aceea? Sufera saraca pentru credinta."
"Dar ce fel de credinta are?"
"Crede ca poate purta pantofi cu doua numere mai mici."

Batranica teolog
    Doi oameni lumesti au vazut o batranica credincioasa care venea pe strada spre ei. "Fac pariu ca doamna Thompson este gata sa gaseasca ceva bun de spus despre orice si oricine. N-am mai vazut asemenea oameni". Celalalt era gata de prinsoare.
"Buna dimineata, doamna Thompson", zise el, politicos. "Ce crezi dumneata despre diavolul?"
Batranica îsi apleca putin capul într-o parte si-i raspunse: "Ei bine, e ceva bun la el. Intotdeauna e la lucru."

Expertul
    Societatea Misionara din Wheaton a angajat traducerea unei carti cu un expert în materie, un profesor universitar aflat la specializare în Statele Unite. Mi-a revenit sarcina sa mentin dialogul cu traducatorul si sa receptionez materialul tradus. Munca de editare a materialului se confrunta nu numai cu neologismele sau cuvintele rare folosite de eruditul traducator, dar mai ales cu lipsa sa de cultura biblica. Cuvinte ca "lentoare" sau "falacios", cu toate ca apartin dictionarului romanesc, creeaza mai multa, confuzie în mintea cititorului neobisnuit sa le foloseasca sau care nu le-a întalnit niciodata. Sa nu mai vorbim de traduceri nascute din ignoranta terminologiei teologice sau biblice. Poate ca cel mai ciudat lucru mi s-a parut expresia: "înger hidraulic". Autorul, vorbind despre potop, mentiona îngerii însarcinati cu problemele hidraulice ale planetei, formulare mai mult poetica a autorului, care a fost tradusa astfel de expertul nostru.
    In timp ce ma luptam cu aceste probleme, am fost întrebat de doctorul Iosif Ton, cum ma simt. Spre deruta sa totala i-am raspuns:
"Am, frate losif, o lentoare falacioasa de înger hidraulic".

Zambetul
    In cartea sa, Micul Print, Saint-Exupery povesteste eliberare sa miraculoasa în timpul razboiului civil din Spania. Desi numele eroului este altul, cei mai multi cred ca este vorba de însusi autorul, deoarece si el a fost pilot si a murit chiar în razboiul împotriva lui Hitler.
    Luat prizonier, pilotul îsi astepta executia. De regula, pilotii capturati erau împuscati tara nici o judecata. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Cautand înfrigurat prin buzunare a gasit o tigara, pe care cu greu a putut s-o duca la gura din pricina tremuratului mainilor. Nu avea cu ce sa si-o aprinda. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l pazea. Acesta evita sa-l priveasca în fata. Probabil vedea un el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu pasi sovaielnici, acesta s-a apropiat de gratii. In timp ce aprinsese un chibrit, ochii i se ridicara de jos. In acel moment pilotul i-a zambit. Nu stia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedasera, sau poate ca atunci cand te apropii de cineva nu poti sa nu-i zambesti. I-a zambit. In secunda aceea, ceva ca un arc electric strabatu distanta dintre inimile celor doi. Zambetul omului încarcerat genera instantaneu un zambet pe fata crispata si pamantenie a soldatului. A ramas aproape de gratii privind pilotul în ochi. "Ai copii?", a întrebat el deodata. "Da, domnule!", a raspuns pilotul cautand in portofel fotografia copiilor sai. Apoi soldatul scoase si el fotografia familiei sale si o arata prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii sai. Pe fata pilotului se scurgeau siroaie de lacrimi cand îi spuse soldatului ca din pacate el nu mai credea sa-si mai vada familia vreodata. A început sa planga si soldatul.
    Deodata, fara nici un cuvant, paznicul scoase cheile si descuie poarta de fier a celulei si-l conduse pe pilot afara din închisoare. Pe cai întortocheate si numai de el cunoscute prin padurea din apropiere, soldatul scoase afara prizonierul si apoi dupa ce-i arata drumul libertatii, se întoarse fara nici un cuvant spre oras.
O viata salvata de un zambet.

O dupa-amiaza în parc
    A fost odata un baietel care dorea sa-L întalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus în gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase can-uri cu Pepsi. A plecat la drum.
    La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca într-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi, cand vazu ca batrana arata foarte flamanda. I-a oterit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; îi darui si un Pepsi. Din nou ea îi zambi atat de frumos. Era încantat.
    Au stat acolo întreaga dupa-amiaza mancand si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant.
    Cand seara se lasa peste oras, baietelul îsi dadu seama ca este obosit si ci trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa pasi se întoarse si-i dadu batranei o îmbratisare. Ea îi darui cel mai mare si frumos zambet.
    Cand baietelul deschise usa casei, mama fu surprinsa de bucuria de pe fata copilului ei. L-a întrebat: "Ce ai facut azi de esti atat de fericit?"
    "Am pranzit cu Dumnezeu." Dar înainte ca mama sa poata spune ceva, adauga: "Stii ceva? Ea are cel mai minuat zambet pe care l-am vazut vreodata!"
    Intre timp, batrana, radiind de bucurie, ajunse si ea acasa. Fiul ei uimit de pacea de pe fata ei, o întreba: "Mama, ce ai facut azi de esti atat de fericita?"
    "Am mancat biscuiti în parc cu Dumnezeu". Dar înainte ca fiul ei sa poata spune ceva, adauga: "Stii, este mult mai tanar decat mi-am închipuit".
(Julie A. Manhan)

Doi calugari
    Doi calugari aflati în pelerinaj, au ajuns la tarmul unui rau. Acolo, asteptand sa treaca apa, statea o tanara frumoasa îmbracata cu haine scumpe. Stiind ca apa raului era destul de adanca si murdara, fata nu vroia sa-si murdareasca hainele. Fara sa stea mult pe ganduri, unul din calugari a luat-o în spate si a trecut-o la tarmul celalalt.
    Calugarii si-au continuat drumul. Cam dupa o ora de mers, celalalt calugar a început sa comenteze: "Stii bine ca nu este voie sa te atingi de femei. Este împotriva regulilor noastre calugaresti sa te apropii de vreo femeie. Cum ai putut sa calci regulamentul asa de usor?"
    Calugarul admonestat mergea în liniste, apoi remarca: "Am pus fata jos pe malul raului de mai bine de o ora, de ce tu o mai duci înca în carca?"

Veverita
    In 11 septembrie 1995, o veverita a sarit pe o linie de curent a metroului din nordul orasului New York, provocand un scurt circuit care a tacut ca unul din cabluri sa cada pe liniile de metrou. Rezultatul a fost ca 47.000 de calatori aflati în metroul marii metropole în acea seara sa fie blocati în Manhattan timp de mai multe ore.
    lacov ne învata ca limba, un madular mic, poate provoca pagube deosebit de mari (Iacov 3:5-6).

Armonie
    Filozoful german Shopenhauer a comparat rasa umana cu o turma de arici care se aduna laolalta în noptile reci ale iernii. El a spus: "Cu cat este mai frig afara, ei se îngramadesc tot mai mult lipindu-se unii de altii pentru a se încalzi; dar cu cat se apropie mai mult unii de altii, cu atat se ranesc mai rau cu tepii lor. In singuratatea noptii iernii planetare, începem sa ne departam unii de altii ratacind afara în frigul de moarte al singuratatii".
    Hristos ne-a dat o altemativa; sa ne iertam unii pe altii pentru ranile tepilor nostri. Aceasta ne va permite sa stam laolalta în caldura dragostei.

Muzica
    Un reporter i-a întrebat pe faimosii cantareti Jose Carreras, Placido Domingo si Luciano Pavarotti, care se pregateau de un concert la Los Angeles, daca exista invidie si concurenta între ei.
"Trebuie sa te concentrezi cu totui pentru a-ti deschide inima spre muzica", a spus Domingo. "Nu putem fi rivali atunci cand facem muzica împreuna". Acelasi lucru este adevarat si despre biserica.

Intrupare
    John Howard Griffin a fost un alb care a crezut ca nu va putea niciodata întelege pe deplin situatia negrilor din America daca nu va deveni ca unul din ei. In 1959, si-a înnegrit pielea cu tratamente medicale, bronzandu-se, dandu-se cu vopsele, apoi a calatorit prin sud. Cartea sa "Black Like Me" (Negru ca mine), i-a ajutat pe albi sa înteleaga mai bine umilintele si discriminarile la care erau supusi zilnic cei de culoare.
    Isus Hristos S-a facut asemenea noua: întruparea Sa este dovada ca Dumnezeu ne-a înteles situatia. "Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta" (Isaia 53:3).

Mandrie
    O broasca testoasa voia sa-si petreaca iarna în Florida, dar stia prea bine ca nu va putea calatori atat de departe. A convins o pereche de gaste sa o ajute, fiecare din ele urmau sa tina în cioc o bucata de sfoara, în timp ce broasca testoasa a apucat cu dintii de mijlocul sforii.
    Zborul a mers destul de bine pana cand cineva de jos, privind cu admiratie la cele vazute, a exclamat: "Cui i-a mai trecut si asa ceva prin minte?".
    Incapabila sa reziste sansei de a primi credit pe meritul personal, broasca si-a deschis gura si a spus: "Ideea a fost a mea".

Viata e la fel
    O doamna a coborat din masina sa întrebe o anumita directie pe un fermier care statea sprijinmdu-se de gardul curtii sale. Dupa ce a primit indicatiile necesare, doamna l-a întrebat pe batranul taran:
"Cum poti domnule, sa traiesti aici asa izolat de lume? Viata este atat de trepidanta. Eu n-as putea nici în ruptul capului sa accept o astfel de viata".
"Pai, doamna, a zis taranul, io nu cred ca viata dumitale e prea diferita de a me. Iaca, dumneata stai colea în masina la volan si te uiti cum trec gardurile pe langa dumneata. Io stau aci în curte la gard si ma uit cum trec masinile pe tanga mine", a raspuns taranul batran.
Viata noastra a fiecaruia nu e cu nimic mai diferita decat a altora. Avem aceleasi probleme fundamentale.

Sacrificiu
    In cartea sa, "De la Ierusalim la Irian Jaya" (Editura Academiei, 1993), Ruth Tucker scrie despre Dr. Eleonor Chestnut. Dupa ce a sosit în China în anul 1893 sub auspiciile Misiunii Prezbiteriene Americane, Dr. Chestnut a construit un spital, cumparand caramizile si mortarul cu bani proprii. Nevoia de îngrijire medicala era atat de mare ca ea a început sa faca operatii în grupurile sanitare pana ce cladirea a fost terminata.
    Una din operatii a constat din amputarea unui picior al unui muncitor. S-au ivit complicatii postoperatorii si era nevoie de transplant de piele. Peste cateva zile, un alt doctor a observat ca Dr. Chestnut schiopata. Cand a fost întrebata de ce schiopateaza, a raspuns simplu: "O, nu-i nimic grav".
    O sora medicala a spus doctorului mai tarziu ca bucata de piele de care avea nevole pacientul fusese luata de pe piciorui doctorului folosindu-se doar anestezic local.
    In timpul rascoalei boxierilor din 1905, Dr. Eleonor Chestnut a fost ucisa împreuna cu alti misionari din multimea celor care au invadat spitalul.

Economii
    Oseola McCarty, acum la 87 de ani, a facut toata viata ei un sigur lucru: a spalat haine. Acum a devenit faimoasa din cauza aceasta, sau mai bine zis, pentru ceea ce a facut cu rezultatele muncii ei.
    Zeci de ani la rand, Miss McCartey a castigat 50 de centi pentru o stiva de haine pe care le spala familiilor avute din Hattiesburg, Mississippi, preferand scandura de spalat în locul masinilor electrice. In fiecare saptamana a pus ceva deoparte în contul ei de economii de la banca. Acum cand s-a pensionat, a cerut bancii sa-i comunice cati bani a adunat.
"250.000 de dolari", a raspuns omul de la banca. A fost socata. "Aveam mai mult decat îmi trebuia", a spus ea. "Nu pot lua cu mine nimic din lumea aceasta, a mai adaugat ea, asa ca m-am gandit sa-i dau pentru un copil sarac sa-si poata face ceva educatie".
Modesta, ramasa necasatorita toata viata, spalatoreasa a daruit Universitatii de Sud a Statului Mississippi suma de 150.000 de dolari pentru a ajuta copiii de culoare sa studieze. "Este mai bine sa dai decat sa primesti", a spus ea reporterilor. "Eu am încercat. Asa este."

"Pacate perfecte"
Nu exista "pacate perfecte", dupa cum nu exista nici crime perfecte. Pacatosul lasa urme ale faradelegii sale. Probabil ca cele mai vizibile si mai daunatoare sufletului sunt cele din constiinta sa. Urmele raman. Demasca.
Uneori credem cu atata naivitate ca "nu stie nimeni", ca "nu ne-a vazut nimeni". Si totusi. Cel mai des uitam de Dumnezeu. Am avea nevoie de copilul acela care, la furat de porumb de pe camp cu tatal sau, l-a întrebat pe acesta care se uita mereu în stanga, în dreapta, în urma sa nu fie vazut de cineva: "Dar în sus nu te uiti?"
Am cules cateva întamplari adevarate care ilustreaza prostia unor infractori, tocmai pentru a face paralela cu atatea fapte prostesti si negandite pe care le comitem pacatuind, si mai ales crezand ca nu lasam urme.

Kentucky: Doi barbati au încercat sa defaca o masina automata de banca de la care se puteau scoate bani gheata, tragand-o cu un lant legat de bara din spate a masinii lor. In loc ca panoul frontal al masinii sa se desfaca, s-a desprins însa bara camionetei lor. Speriati, au parasit scena in graba lasand lantul legat de aparatul bancar. Cu bara din spatele masmii lor legata de lant. Cu numarul masinii lor pe bara.

Carolina de Sud: Un barbat a venit la biroul de politie, a pus pe masa o punga cu cocaina si l-a informat pe sergentul de serviciu ca drogul era de calitate inferioara si a cerut sergentului ca persoana care i-a vandut lui drogul acela prost sa fie arestata imediat.
Indiana: Un barbat înarmat a patruns într-un mic magazin alimentar cerand vanzatorului toti banii din casierie. Dupa ce a luat toti banii din casa a plecat lasandu-si portofelul pe masa.

Arizona: O companie numita "Guns For Hire" se ocupa cu închirierea de "pistolari" si punerea in scena a luptelor cu pistoale pentru filme "western". Intr-o zi, compania a primit un telefon de la o femeie de 47 de ani care dorea sa angajeze un pistolar ca sa-l împuste pe sotul ei de care se saturase. A primit 4 ani si 6 luni de puscarie.

Texas: Un barbat prins în timpul unei spargeri a convenit sa plateasca suma de 9.600 de dolari în schimbul perioadei de detentie. Ca plata, a emis judecatoriei un cec fals. Aprimit 10 ani de închisoare.

Texas: Un barbat a intrat într-un magazin, a scos pistolul si a cerut toti banii din casierie. Intre timp, ca sa nu fie recunoscut, si-a pus pe cap o punga neagra de plastic. Pentru ca a uitat sa taie gauri în punga pentru a putea vedea, vanzatorul a avut timpul necesar sa-l dezarmeze si sa-l imobilizeze.
California: Un infractor a patruns cu succes într-o banca dupa orele închiderii si a furat camera video de supraveghere. In timp ce aceasta înregistra. A plecat cu camera tara caseta video cu propria intractiune.

Oregon: Un barbat a patruns în subsolul unei banci printr-o tereastra aflata la nivelul strazii, taindu-se grav cu sticla geamului. Si-a dat seama ca, (1) nu putea fura nici un ban din încaperea unde ajunsese, (2) nu mai putea pleca din subsol pe unde venise si, (3) era foarte ranit si pierdea mult sange. A luat telefonul si a chemat politia.

Virginia: Doi barbati voiau sa fure un frigider dintr-o casa nou construita. Lovindu-se de pereti si usi, au smuls un frigider si l-au încarcat in autocamioneta lor care, ca o facuta, s-a împotmolit în noroi. Hotii "isteti" cum erau au decis ca frgiderul era prea greu, asa ca lovindu-se de pereti si usi au carat frigiderul înapoi în casa si s-au întors la camioneta, ca sa-si dea dea seama ca au lasat cheile în contact si au blocat usile. Au plecat pe jos lasand camioneta acolo.

New York: Un barbat a intrat într-un mic magazin, a pus o bancnota de 20 de dolari pe tejghea si a cerut vanzatoarei sa-i schimbe banii. Cand aceasta a deschis sertarul casieriei, omul a scos un pistol si a cerut toti banii din sertar. A luat banii de la vanzatoare si a fugit lasand bancnota de 20 de dolari pe masa. Suma totala furata? 15 dolari.