Cuvant înainte
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul
din ei, care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat în
fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de
perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora.
In acest timp încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului
sau de suferinta, un barbat paraiizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra
si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere.
Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal
peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele
unor îndragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe ogiinda albastra
a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase...
Zilele treceau parca mai usor, si paralizatul astepta
acum cu înfrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minunata
este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a trai se trezea
din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oaseie lui
imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.
Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul boînav
de plamani, a început sa tuseasca înfiorator. Mana sa imobila
n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa.
Era acum singur. Nespus de singur si trist. O daca ar fi cineva sa-i mai
spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l mute în
patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti, dupa luni de zile
de nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra
sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de
colegul sau de suferinta.
In fata ferestrei era un perete mare si gol.
Cele scrise în aceasta carte sunt imagini vazute
de un suferind pentru alti suferinzi, pentru ca prin ele sa aduca speranta
unei vieti autentice celor care au asa mare nevoie de ea.
Am adunat de-a lungul anilor aceste întamplari
pe care unele le-am trait, alteie le-am auzit, altete le-am citit. Pe toate
însa le-am folosit mereu în predicile mele, pentru ca ele nu
sunt decat imagini vazute prin fereastra lumii, imagini care zugravesc
o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifica a lui Dumnezeu. Fie
un zambet, fie un suspin nascut din cititul acestor randuri, este rasplata
muncii mele, si o noua speranta în mai bine, si mai frumos al sufletul
iubitor de adevar.
Am scris aceste randuri si în speranta ca
unele din povestirile sau frazele acestei carti vor sluji predicatorilor
sau altor vorbitori publici, facandu-le vorbirea mai colorata si mai accesibila
ascultatorilor lor, prin forta de etalat a ilustratiilor.
Petru Lascau