CLXXIX
Nu! gloria iubirii nu este îmbuibarea,
Ospeţe de sãruturi, orgii de îmbrãţişãri,
Ci dorul lung şi taina-mpletitã cu-aşteptarea
Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfãtãri.
Prin înfrânãri şi chinuri asceţii-ating extazul;
Eu te ador cu-acelaşi canon ce-ntreg mã-nfrânge,
Cãci dragostea nu-i apã, sã-ţi umfle-n vânt talazul.
Laşi gloabele în voie; în ştreang pui purul sânge...
Eu nu ţi-am scris, ca alţii, pe lefuri sau merinde
Simţiri gãlãgioase cu arderi mãsluite;
Sonetul meu e cuget şi patimã,-mpietrite.
Cu inima ciocneşte-l, cã scapãrã, s-aprinde..
În scoica mea închisã, dârz, fãr' de rãsuflare,
Încet ia suferinţa chip de mãrgãritare.
Joi, 17 martie 1955