[SCRÂȘIT]
[FÂNĂ
CLIC]
RICHARD DE NEUFVILLE: Așadar,
realitatea analizei de proiectare
este că intrările
și contextul --
adică cererea pentru orice
produce
sau furnizează sistemul -- sunt incerte.
Au distribuții.
Nu știm cu adevărat,
nu putem prezice cu
exactitate cum
va funcționa sistemul,
pentru că nu
știm exact care sunt costurile.
Nu știm care
sunt cerințele.
Alte lucruri nu știm
despre asta.
Deci nu vom putea
prevedea exact.
Deci performanța unui
sistem, atunci când o calculăm,
trebuie să fie un fel
de distribuție,
un fel de gamă
de posibilități
de la cel mai mic la cel mai bun,
cu posibilități diferite
ale diferitelor puncte
de-a lungul distribuției.
Și este important să realizați
că rezultatele unui sistem
nu sunt aceleași cu
intrările în sistem.
Adică, dacă introduci
o distribuție normală,
nu obții neapărat
o distribuție normală.
Ești aproape sigur că nu vei
obține o distribuție normală.  De
ce asta?
Pentru că avem
sisteme complexe.
Aceștia funcționează neliniar.  Vor
exista
constrângeri de capacitate, astfel
încât să puteți obține
dezavantajul, dar nu și avantajul.
Există tot felul de
motive pentru care ceea ce intră
se amestecă în ceea ce
privește sistemul.
Și apoi obțineți un alt
tip de distribuție
afară.
Așa că ține cont de asta.
Acum, permiteți-mi să vă ofer o
vedere generică a tipului
de distribuție care poate apărea.
Și să vedem ce vom
face în privința asta.
Deci, în general, avem o
distribuție pentru
rezultatele proiectării, reprezentată
aici în termeni
de
funcție de distribuție a probabilității, nu
un document portabil.
Deci avem posibilitatea
ca lucrurile să nu meargă atât de bine, să
fie pierderi, să fie o
performanță slabă într-un fel.
Este în
partea stângă a graficului.
Și avem ceva
mediu, poate.
Nu trebuie să fie
unimodal, dar există
diverse puncte înalte și
situații mai probabile.
Și apoi, avem
posibilele avantaje
care pot apărea dacă
totul merge foarte bine
și dacă oamenilor le place cu adevărat
produsul pe care ați putea să îl
gestionați și așa mai departe.
Deci există un fel
de distribuție.
Deci ce facem în privința asta?  Ei
bine, ceea ce vrem să facem este
să avem un design proactiv.
Adică,
obiectivul este că
nu trebuie să acceptăm
distribuția noastră care poate
proveni din proiectarea cazului de bază.
Putem spune, corect, dacă
asta se întâmplă,
ce putem face pentru a
îmbunătăți designul?
Deci, ceea ce putem face în mod
proactiv este, în primul rând,
să reducem riscurile negative.
Cum ai putea face
ca acele
riscuri negative pe care le-ai anticipat în
primul tău proiect să nu apară?  Ei
bine, o modalitate de a face
asta -- nu singurul mod --
este să spunem că vom
construi sistemul mai mic.
Deci, dacă este construit mai mic
și nu reușește,
atunci puteți pierde mai puțin.
Deci aceasta este o modalitate de a face asta.
Dar există și alte moduri.
Dar, în orice caz, ne
putem gândi la modalități
de a reduce dezavantajul.
În mod complementar, putem
profita de oportunități.
Deci, de exemplu, dacă
produsul funcționează foarte bine
și dacă există o
cerere mare pentru el, este
posibil să ne putem extinde
facilitățile, sistemul nostru,
astfel încât să putem
profita rapid de el.
Am dezvoltat un nou gadget sau
jucărie înainte de
sezonul Crăciunului.
Este foarte popular.
Cum trecem și
creștem producția și vânzările
pentru a profita
de ea, de exemplu?
Și, în același timp, ceea ce am
dori să facem este cu siguranță să reducem
costul total -- cel
puțin, costurile de început --
astfel încât să avem
câștigul de a evita
dezavantajul, câștigul
de a profita
de avantajul la un  cost mai mic.
Deci ce facem atunci?
Deci, iată ce am
sugerat:
designul proactiv schimbă
distribuția corectă.
Deci, dacă ai avut
designul tău de bază,
care a fost așa,
că cumva ai trecut
prin
lucruri, care mută
distribuția către
partea pozitivă,
atât prin tăierea
cozii în jos,
cât și prin extinderea
cozii în sus.
Și faci asta
explorând diversele game
de lucruri posibile pe
care le-ai putea face,
flexibilitățile care
te-ar putea ajuta să faci asta.
Așa că vrem să ajungem, atunci, cu
soluția câștig-câștig la cost mai mic
, mai puțină pierdere, mai mult câștig,
mai puțină investiție în comparație cu
alternativele, cel
puțin la început.
Într-o formă de grafic, ceea ce avem
aici este curba pe care o avem.
Încercăm să tăiem
dezavantajul, să facem lucruri
care să reducă posibilitățile
de a avea
pierderi cu adevărat mari,
în același timp
fiind capabili să extindem partea pozitivă
dacă lucrurile merg foarte bine.
Deci, aceasta este esența a ceea ce
încearcă
să facă designul flexibil.
Și de foarte multe ori
reușește, Slavă Domnului.