@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA ]NT\IA @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOASEI MAICII NOASTRE<%0> @SUBTITLE = <%4>MARIA EGIPTEANCA<%0><$FScris{ de preasfin`itul Sofronie, patriarhul Ierusalimului. > @FP+1 = Taina }mp{r{teasc{ bine este a o p{zi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios ~i sl{vit a le descoperi ~i a le propov{dui. Pentru c{ a nu p{zi tainele }mp{r{te~ti, este lucru de fric{ ~i de pierzare; iar lucrurile lui Dumnezeu cele preasl{vite a le t{cea este mare pagub{ pentru suflet. De aceea ~i eu - zice Sf|ntul Sofronie - sunt cuprins de fric{, ca pe cele dumnezeie~ti s{ le ascund }n t{cere, aduc|ndu-mi aminte de primejdia cea }ngrozitoare a slugii celei lene~e, care, lu|nd de la Domnul talantul, l-a }ngropat }n p{m|nt, ~i pe cel dat pentru lucru l-a ascuns, nelucr|ndu-l. Aceast{ povestire sf|nt{, care a ajuns p|n{ la mine, nu o voi t{cea de loc. ]ns{ nimeni s{ nu fie necredincios pentru cele ce voi scrie ~i pe care eu singur le-am v{zut; nici s{ m{ socoteasc{ cineva c{ }ndr{znesc a scrie lucruri neadev{rate, }ndoindu-se de acest lucru mare. S{ nu-mi fie mie a min`i }n cele sfinte! Iar de vor fi oarecare din cei ce vor afla scrierea aceasta ~i, minun|ndu-se de acest preasl{vit lucru, nu vor voi s{ cread{, acelora milostiv s{ le fie Domnul. Deoarece aceia, cuget|nd la neputin`a firii omene~ti, socotesc c{ sunt cu neputin`{ cele ce gr{iesc despre oameni, ca lucruri preasl{vite. Acum se cade s{ }ncepem povestirea de acest lucru minunat, care s-a f{cut }n neamul nostru. ]ntr-una din m|n{stirile Palestinei a fost un ieromonah Zosima, care era at|t de }mbun{t{`it ~i de vestit }n fapta bun{, }nc|t mul`i monahi din m|n{stirile cele dimprejur de multe ori alergau la d|nsul ca s{ aud{ cuv|nt din gura lui. El a petrecut }n m|n{stirea aceea unde a fost cincizeci ~i trei de ani ~i toate nevoin`ele vie`ii pustnice~ti le-a trecut ~i toat{ pravila dat{ de monahi des{v|r~it a p{zit-o. Toate acelea f{c|ndu-le, niciodat{ n-a fost nep{s{tor la }nv{-`{turile dumnezeie~tilor cuvinte, ci chiar culc|ndu-se ~i scul|ndu-se ~i hran{ gust|nd - de se cuvine a numi hran{ aceea din care el gusta pu`in -, un lucru avea }n g|nd necontenit, adic{ de a c|nta lui Dumnezeu totdeauna ~i de a face }nv{`{turi din dumnezeie~tile cuvinte. C{ci din copil{rie duc|ndu-se }n m|n{stire, a stat }ntr-}nsa cincizeci ~i trei de ani, dup{ cum s-a zis mai sus, ~i s-a nevoit }n d|nsa cu osteneli pustnice~ti. Dup{ aceea, tulbur|ndu-se de oarecare g|nduri, ca ~i cum el acum }n toate ar fi fost des{v|r~it, de la al`ii nicidecum trebuindu-i pov{`uire, vorbea }n sine: <192>Oare este pe p{m|nt vreun monah care s{ m{ poat{ folosi pe mine, ~i s{-mi arate chip de pustnicie, pe <%-2>care eu nu le-am f{cut? Oare afla-se-va }n pustie vreun om, ca s{-mi<%0> cov|r~easc{ lucrurile mele?<170> A~a g|ndind el, i s-a ar{tat }ngerul lui ~i i-a zis: <192>O, Zosima, precum era cu putin`{ unui om, bine te-ai nevoit ~i bine ai trecut pustniceasca alergare. ]ns{ nimeni nu este }ntre oameni, care s-ar putea ar{ta pe sine c{ este des{v|r~it. Mai mare }`i va fi nevoin`a ce }`i st{ }nainte, dec|t aceea pe care ai f{cut-o p|n{ acum ~i pe care tu nu o ~tii. Dar ca s{ cuno~ti c|te <%2>c{i sunt spre m|ntuire, ie~i din p{m|ntul t{u, precum alt{ dat{ <%0>Avraam cel vestit }ntre patriarhi, ~i mergi }ntr-una din m|n{stirile<%2> ce sunt pe l|ng{ r|ul Iordanului<170>. Deci }ndat{ Zosima, urm|nd celui ce-i gr{ia, a ie~it din m|n{-stirea }n care din pruncie se f{cuse monah ~i, ajung|nd la Iordan, a fost pov{`uit de }ngerul care l-a chemat }n acea m|n{stire }n care Dumnezeu i-a poruncit lui s{ fie ~i, b{t|nd cu m|na }n poarta m|n{stirii, a g{sit pe monahul care p{zea la poart{ ~i mai }nt|i i-a spus aceluia despre d|nsul. Iar acesta a spus egumenului, care, primindu-l ~i v{z|ndu-l }n chipul monahicesc, a f{cut obi~nuita }nchin{ciune ~i rug{ciune monahiceasc{. Apoi l-a }ntrebat: <192>De unde e~ti, frate, ~i pentru ce ai venit la noi b{tr|nii ~i s{racii?<170> Zosima a r{spuns: <192>De unde am venit acum, nu este nevoie a spune aceasta, ci am venit pentru folos, p{rinte; pentru c{ am auzit de lucrurile cele mari ~i vrednice de laud{ ale voastre, care pot s{ }mprieteneasc{ pe suflet cu Dumnezeu<170>. Iar egumenul i-a zis: <192>Singur Dumnezeu, frate, Cel ce vindec{ neputin`ele sufletului, Acela s{ ne }nve`e pe noi ~i pe tine voile Sale cele dumnezeie~ti ~i s{ ne pov{`uiasc{ pe to`i a face cele folositoare. Pentru c{ om pe om nu poate s{-l foloseasc{, dac{ fiecare nu va lua aminte la d|nsul totdeauna ~i, trezindu-se cu duhul, va lucra cele folositoare, av|nd pe Dumnezeu }n ajutorul lor. Ci, deoarece dragostea lui Hristos te-a pornit ca s{ ne vezi pe noi cei s{raci ~i b{tr|ni, petreci cu noi, dac{ pentru aceasta ai venit; ~i pe noi to`i ne va hr{ni cu darul Sf|ntului Duh, P{storul cel bun, Care ^i-a dat sufletul S{u izb{vire pentru noi<170>. Acestea zic|nd egumenul c{tre Zosima, s-a }nchinat; apoi, cer|ndu-i rug{ciune ~i binecuv|ntare, zic|nd "Amin", a petrecut }n m|n{stirea aceea. ^i a v{zut acolo pe b{tr|ni str{lucind cu lucru-rile, cu faptele lor cele bune ~i cu g|ndirea de Dumnezeu, cu duhul arz|nd ~i slujind Domnului. C|ntarea lor era ne}ncetat{, priveghe-rea de toat{ noaptea, asemenea, }n m|ini av|nd de-a pururi lucrare ~i psalmi }n gurile lor, iar cuvinte de~arte nu erau }ntre d|n~ii; apoi purtare de grij{ pentru c|~tiguri vremelnice ~i g|lcevi lume~ti nici cu numele nu se cuno~tea }ntre d|n~ii. Ci numai una era s|rguin`a lor cea dint|i, pe care o urmau cu sporire to`i - ca s{ se socoteasc{ mor`i cu trupul. Iar hran{ aveau ne}mpu`inat{, adic{ cuv|ntul lui Dumnezeu; iar pe trup }l hr{neau cu p|ine ~i cu ap{, precum fiec{ruia }i era aprins{ dragostea de Dumnezeu. Pe toate acestea v{z|ndu-le Zosima, se folosea foarte, ~i se }ntindea spre nevoin`a ce-i era }nainte. ^i trec|nd multe zile, s-a apropiat vremea sf|ntului ~i marelui post. Iar por`ile m|n{stirii erau }ncuiate totdeauna, ~i niciodat{ nu se deschideau, f{r{ numai c|nd cineva dintre d|n~ii ar fi ie~it, fiind trimis pentru o trebuin`{ de ob~te; pentru c{ locul acela era pustiu ~i nu numai necercetat de al`ii, dar ~i ne~tiut de mireni. ^i era }n m|n{stirea aceea acest fel de r|nduial{, pentru care Dumnezeu l-a dus acolo pe Zosima. ]n }nt|ia Duminic{ a postului f{cea preotul Sf|nta Liturghie ~i to`i se }mp{rt{~eau cu Preacuratul Trup ~i S|nge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, ~i gustau pu`in din bucatele cele pustnice~ti. Dup{ aceea se adunau }n biseric{ ~i, f{c|nd rug{ciune cu dinadinsul ~i cu destule plec{ri de genunchi, se s{rutau b{tr|nii cu }nchin{ciune unul c{tre altul ~i fiecare pe egumen, rug|ndu-l pentru binecuv|ntare ~i rug{ciune, ca s{ le ajute ~i }mpreun{ s{ c{l{toreasc{ spre nevoin`a ce le era }nainte. Dup{ ce f{ceau acestea, deschideau por`ile m|n{stirii ~i c|ntau cu glas frumos: Domnul este luminarea mea ~i M|ntuitorul meu, de cine m{ voi teme? Domnul este scutitorul vie`ii mele, de cine m{ voi }nfrico~a? ^i cealalt{ parte a psalmului aceluia sf|r~ind-o, ie~eau to`i }n pustie, l{s|nd pe unul sau doi fra`i p{zitori ai m|n{stirii, nu ca s{ p{zesc{ averile ce erau }n{untru, pentru c{ nu era }ntr-}nsa ceva ce puteau fura t|lharii, ci ca biserica s{ nu r{m|n{ f{r{ dumnezeiasca slujb{, iar ei treceau r|ul Iordanului. ^i fiecare }~i ducea hrana sa, c|t putea ~i voia, dup{ trebuin`a cea m{surat{ a trupului; unul, pu`in{ p|ine; altul, smochine; altul, finice; altul, linte muiat{ cu ap{, iar altul nimic, f{r{ numai trupul s{u ~i rasa cu care era }mbr{cat. ^i se hr{neau, c|nd firea trupului }i silea, cu verde`urile ce cre~teau }n pustie. Astfel, trec|nd Iordanul, se desp{r`eau departe unul de altul ~i nu se vedeau fiecare cum poste~te, sau cum se nevoie~te; iar dac{ se }nt|mpla s{ vad{ altul pe prietenul s{u venind spre d|nsul, }ndat{ se ab{tea spre alt{ parte ~i singur se ruga lui Dumnezeu, c|nt|nd totdeauna ~i foarte pu`in{ hran{ gust|nd }n vremea cea r|nduit{. A~a tot postul s{v|r~indu-l, se }ntorceau }n m|n{stire, }n Duminica dinaintea }nvierii lui Hristos, }n care <%2>Biserica face pr{znuirea St|lp{rilor. ^i se }ntorceau fiecare, av|ndu-<%0>~i m{rturie a ostenelilor sale con~tiin`a sa, care }i m{rturisea ce a <%-2>lucrat; ~i nimeni nicidecum nu }ntreba pe altul, cum ~i }n ce chip ~i-a<%0> s{v|r~it nevoin`a ostenelii, pentru c{ }n acest fel era r|nduiala m|n{stirii aceleia. Atunci ~i Zosima, dup{ obiceiul m|n{stirii, a trecut Iordanul, pu`in{ hran{ duc|ndu-~i pentru trebuin`a trupeasc{ ~i haina cu care era }mbr{cat. Iar r|nduiala sa de rug{ciune o s{v|r~ea umbl|nd prin pustie, ~i vremea de hran{ o p{zea dup{ nevoia cea fireasc{ cu dinadinsul. Apoi dormea pu`in, z{c|nd pe p{m|nt ~i, ~ez|nd pu`in, se odihnea oriunde }l apuca vremea de noapte ~i foarte de diminea`{ iar{~i, scul|ndu-se, }~i f{cea calea sa. ^i dorea s{ intre }n pustia cea mai din{untru, n{d{jduind c{ va afla pe cineva din p{rin`i nevoindu-se acolo, de la care ar fi putut s{ se foloseasc{ ~i s{ sporeasc{ ~i mai mult. Merg|nd dou{sprezece zile, a stat pu`in }n l{turi din cale ~i, }ntorc|ndu-se spre r{s{rit, c|nta ceasul al ~aselea, f{c|ndu-~i obi~nuitele rug{ciuni - pentru c{ se oprea pu`in din c{l{torie }n vremea pravilei sale, la fiecare ceas c|nt|nd ~i }nchin|ndu-se. Iar c|nd st{tea el c|nt|nd, a v{zut de-a dreapta o umbr{ ca de trup omenesc; deci, }nt|i s-a sp{im|ntat, p{r|ndu-i-se c{ vede o n{lucire diavoleasc{ ~i, tremur|nd, s-a }nsemnat cu semnul crucii. Apoi, lep{d|nd frica, pe c|nd }~i sf|r~ea rug{ciunea, s-a }ntors cu ochii spre miaz{zi ~i a v{zut pe oarecare merg|nd cu trupul gol ~i negru de ar~i`a soarelui, perii av|ndu-i pe cap albi ca l|na ~i scur`i, }nc|t numai p|n{ la grumaji ajungeau. Aceasta v{z|nd-o Zosima, a }nceput a alerga }n direc`ia aceea spre care vedea, bucur|ndu-se cu bucurie mare, pentru c{ nu v{zuse }ntr-acele zile chip omenesc, nici vreo alt{ fiin`{. Iar dup{ ce acea vedenie a v{zut pe Zosima venind de departe, a }nceput a fugi }n pustia cea ad|nc{, iar Zosima, ca ~i cum ar fi uitat b{tr|ne`ile sale ~i osteneala cea de cale, alerga repede, vr|nd s{ ajung{ pe cel ce fugea; deci, el gonea, iar acela fugea, dar a fost alergarea lui Zosima mai grabnic{ dec|t a celui ce fugea. Iar dup{ ce s-a apropiat }nc|t s{ poat{ acum auzi ~i glasul, a }nceput a striga Zosima cu lacrimi, zic|nd: <192>Pentru ce fugi de mine, b{tr|nul cel p{c{tos, robule al adev{ratului Dumnezeu, pentru care }n pustia aceasta petreci? A~teapt{-m{ pe mine nevrednicul ~i neputinciosul. A~teapt{ pentru n{dejdea r{spl{tirii ~i pentru ale tale osteneli. Stai ~i-mi d{ mie, b{tr|nului, rug{ciunea ~i binecuv|ntarea ta, pentru Dumnezeu, Cel ce nu S-a dep{rtat de nimeni!<170> Acestea gr{indu-le Zosima cu lacrimi, s-a mai apropiat de ceea ce fugea, alerg|nd spre un loc oarecare, unde era un semn de p|r|u uscat. Dup{ ce a ajuns la acel loc, aceea ce fugea a trecut de partea cealalt{. Iar Zosima, ostenindu-se ~i nemaiput|nd }nc{ s{ alerge, a st{tut de cealalt{ parte de p|r|u ~i a ad{ugat lacrimi la lacrimi ~i strigare c{tre strigare, }nc|t cele mai de aproape t|nguiri s{ i se aud{. Atunci cel ce fugea a dat un glas ca acesta: <192>Ava Zosima, iart{-m{ pentru Domnul, c{ nu pot s{ m{ ar{t `ie, c{ci sunt femeie goal{, precum m{ vezi, ~i trupul }mi este neacoperit; ci, dac{ voie~ti s{-mi dai mie, femeii celei p{c{toase, rug{ciunea ~i binecuv|ntarea ta, arunc{-mi ceva din hainele tale, ca s{-mi acop{r goliciunea mea ~i, }ntorc|ndu-m{ c{tre tine, voi primi rug{ciunea de la tine<170>. Atunci mare fric{ ~i spaim{ l-a cuprins pe Zosima, c{ci s-a auzit chemat pe nume de femeia aceea, care niciodat{ nu-l v{zuse ~i de care nici odinioar{ nu auzise, ~i a zis }n sine: <192>De n-ar fi fost aceasta }nainte v{z{toare, nu m-ar fi chemat pe nume<170>. Deci, a f{cut degrab{ ce i se zisese lui; ~i dezbr{c|nd de pe el o hain{ veche ~i rupt{ pe care o purta, a aruncat-o la d|nsa, }ntorc|ndu-se cu fa`a de la ea. Iar ea, lu|nd-o, ~i-a acoperit partea trupului pe care se c{dea s-o acopere, mai mult dec|t celelalte p{r`i. ]ncing|ndu-se pe c|t era cu putin`{, s-a }ntors spre Zosima ~i a zis c{tre el: <192>Pentru ce ai voit, p{rinte Zosima, a vedea pe femeia <%-2>p{c{toas{ sau ce voie~ti s{ auzi ~i s{ }nve`i de la mine, }nc|t nu te-ai<%0> lenevit a suferi at|ta osteneal{?<170> Iar el, arunc|ndu-se la p{m|nt, cerea s{ ia binecuv|ntare de la d|nsa. Asemenea s-a aruncat ~i ea. ^i erau am|ndoi la p{m|nt, cer|nd binecuv|ntare unul de la altul. Nimic nu puteai s{ auzi de la ei gr{ind, dec|t numai binecuv|nt{ri. Apoi, dup{ mult{ vreme, femeia a zis c{tre Zosima: <192>P{rinte Zosima, `ie `i se cade s{ m{ binecuvintezi ~i s{ faci rug{ciune, pentru c{ tu e~ti cinstit cu vrednicia preo`iei ~i, st|nd de mul`i ani }naintea Sf|ntului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeie~tilor Taine<170>. Aceste cuvinte au pornit spre mai mare fric{ pe Zosima; ~i, tremur|nd, b{tr|nul se uda cu lacrimi ~i tremura ~i suspina, }ns{ a gr{it c{tre d|nsa cu lini~tit{ r{suflare: <192>O, maic{ duhovniceasc{, tu te-ai apropiat de Dumnezeu ~i mai mult te-ai omor|t lumii, c{ci te arat{ cea mai mare dumnezeiasc{ d{ruire, care }`i este dat{ mai mult dec|t altora, c{ m-ai chemat pe nume ~i m-ai numit preot pe mine, pe care niciodat{ nu m-ai v{zut. Drept aceea, tu singur{ binecuvinteaz{-m{ pentru Domnul ~i-mi d{ rug{ciunea ta, mie celui ce-mi trebuie~te de la a ta s{v|r~ire<170>. Deci, primind acea s|rguin`{ a b{tr|nului, a zis: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Cel ce voie~te m|ntuirea sufletelor omene~ti!<170> Dup{ ce Zosima a zis amin, s-au sculat am|ndoi de la p{m|nt. Apoi ea a zis c{tre b{tr|n: <192>Pentru ce ai venit la mine, p{c{toasa, o, omule al lui Dumnezeu? Pentru ce ai voit s{ vezi o femeie goal{, care n-are nici o fapt{ bun{? Ori darul Sf|ntului Duh te-a pov{`uit s{ s{v|r~e~ti oarecare slujb{ pentru mine, la vreme de trebuin`{? Deci, spune-mi, p{rinte, cum vie`uiesc acum cre~tinii, cum vie`uiesc }mp{ra`ii ~i cum sunt sfintele biserici?<170> Zosima a r{spuns: <192>Prin rug{ciunile voastre sfinte, Dumnezeu a d{ruit pace; deci prime~te rug{ciunea nevrednicului b{tr|n ~i te roag{ Domnului pentru toat{ lumea ~i pentru mine p{c{tosul, ca s{ nu-mi fie f{r{ de road{ umblarea aceasta }n pustie<170>. Ea a zis c{tre b{tr|n: <192>@ie `i se cade mai ales, p{rinte Zosima, av|nd preo`easca r|nduial{, s{ te rogi pentru mine ~i pentru to`i, c{ci spre aceasta e~ti ~i r|nduit. ]ns{, deoarece suntem datori a da ascultare, ceea ce mi se porunce~te prin tine, voi face<170>. Zic|nd aceasta, s-a }ntors spre r{s{rit ~i, ridic|ndu-~i ochii }n sus ~i m|inile }n{l`|ndu-~i, a }nceput a se ruga }ncet, dar nu se auzeau cuvintele ei, din care Zosima n-a }n`eles nimic, ci st{tea, precum zicea el, tremur|nd, c{ut|nd }n jos ~i negr{ind; }ns{ se jura, pun|nd pe Dumnezeu martor, ~i zicea: <192>]n vremea c|nd st{tea ea la rug{ciune, ridic|ndu-mi pu`in ochii de la c{utarea }n p{m|nt, am v{zut-o }n{l`at{ de la p{m|nt ca de un cot, st|nd }n v{zduh ~i rug|ndu-se<170>. Dac{ a v{zut aceasta Zosima, a fost cuprins de mare fric{, s-a aruncat la p{m|nt, se uda cu lacrimi ~i nimic nu zicea dec|t numai: <192>Doamne miluie~te!<170> Z{c|nd el la p{m|nt, i se p{rea c{ este <%-2>n{lucire ~i duh, aceea care se ruga. Apoi, }ntorc|ndu-se ea, a ridicat<%0> pe b{tr|n ~i i-a zis: <192>Pentru ce, p{rinte Zosima, te tulbur{ g|ndu-rile ca de o n{lucire, zic|ndu-`i c{ sunt duh ~i rug{ciunea o prefac? Te rog cu adev{rat, fericite p{rinte, s{ fii }ncredin`at c{ sunt o femeie p{c{toas{ ~i cu Sf|ntul Botez }ngr{dit{, ~i nu sunt duh }n n{lucire, ci p{m|nt, praf ~i cenu~{, trup cu totul, neg|ndind nimic duhovnicesc<170>. Zic|nd aceasta, ~i-a }nsemnat cu semnul crucii fruntea, ochii, gura ~i pieptul, zic|nd astfel: <192>Dumnezeu, p{rinte Zosima, s{ ne izb{veasc{ de cel viclean ~i de cursele lui, c{ multe sunt r{zboaiele lui asupra noastr{<170>. B{tr|nul, auzind ~i v{z|nd acestea, a c{zut la picioarele ei, <%-2>zic|nd cu lacrimi: <192>Te jur pe numele Domnului nostru Iisus Hristos,<%0> adev{ratul Dumnezeu, Cel ce s-a n{scut din Sf|nta Fecioar{, pentru Care por`i goliciunea aceasta ~i pentru Care `i-ai omor|t trupul t{u, s{ nu ascunzi de mine via`a ta, ci s{-mi spui toate, ca s{ faci ar{tate m{ririle lui Dumnezeu; spune-mi toate pentru Dumnezeu, c{ nu pentru laud{ mi le vei spune, ci ca s{-mi ar{`i mie p{c{tosului ~i nevrednicului, deoarece cred Dumnezeului meu, C{ruia vie`uie~ti, c{ pentru aceasta sunt pov{`uit }n pustia aceasta, ca toate ale tale s{ le fac{ Dumnezeu ar{tate. Pentru c{ nu poate puterea noastr{ s{ se }mpotriveasc{ judec{`ilor lui Dumnezeu; c{ de n-ar fi fost cu pl{cere lui Hristos, Dumnezeul nostru, ca s{ fii ~tiut{, precum ~i nevoin`ele tale, nu mi te-ar fi ar{tat, ~i pe mine nu m-ar fi }nt{rit at|ta cale, pe care niciodat{ nu o voiam, nepu-t|nd nici s{ ies din chilia mea<170>. Acestea ~i multe altele zic|nd Zosima, aceea l-a ridicat de la p{m|nt, zic|nd c{tre d|nsul: <192>M{ ru~inez, p{rinte, dar iart{-m{; mi-e ru~ine s{-`i spun lucrurile mele; dar, deoarece ai v{zut trupul meu, }`i voi dest{inui `ie ~i lucrurile mele, ca s{ cuno~ti de c|t{ ru~ine ~i mustrare este plin sufletul meu; c{ci nu pentru vreo laud{, precum ai zis singur, }`i voi spune cele despre mine; ~i pentru ce m{ voi l{uda, fiind vas ales al diavolului? C{ de voi }ncepe povestirea mea vei fugi de mine, precum fuge cineva de un ~arpe, nesuferind s{ auzi cu urechile lucrurile cele necuviincioase ale mele, pe care le-am f{cut eu, nevrednica; deci }`i voi spune, neascunz|nd nimic, dar te rog mai }nt|i s{ nu }ncetezi a te ruga pentru mine, ca s{ aflu mil{ }n ziua judec{`ii<170>. Deci, dorind b{tr|nul s{ ~tie via`a ei, ~i mult l{crim|nd, a }nceput aceea a povesti cele despre sine, astfel: Eu, p{rinte, sunt n{scut{ }n Egipt. C|nd eram de doisprezece ani, tr{ind }nc{ p{rin`ii mei, m-am lep{dat de dragostea lor ~i m-am dus }n Alexandria, dup{ ce mai }nt|i mi-am }ntinat fecioria, fiind nes{`ioas{, am }nceput a face desfr|nare; m{ ru~inez numai a g|ndi, dar a le spune cu de-am{nuntul, }ns{ ceea ce este mai de seam{ voi spune mai degrab{, ca s{-mi ~tii ne}nfr|narea trupului meu. ^aptesprezece ani ~i mai bine am f{cut desfr|nare }n popor, nu pentru daruri sau pentru oarecare pl{`i, c{ nu voiam s{ iau nimic de la cei ce-mi d{deau, ci aceasta o socoteam, ca pe mul`i s{-i fac s{ alerge la mine }n dar ~i s{-mi }mplineasc{ pofta trupeasc{. ^i s{ nu crezi c{ eram bogat{, dac{ nu luam, c{ci vie`uiam }n s{r{cie ~i de multe ori, fl{m|nzind, torceam cu furca. Iar aprindere aveam f{r{ sa` ca s{ m{ t{v{lesc totdeauna }n noroiul desfr|n{rii; pentru c{ aceea mi se p{rea c{ este ~i via`a, ca adic{ s{ fac totdeauna firea necinstit{. Deci astfel vie`uind, am v{zut, }ntr-o vreme de seceri~, popor mult de b{rba`i libieni ~i egipteni merg|nd spre mare ~i am }ntrebat atunci pe unul ce se g{sea l|ng{ mine: <192>Unde se duc ace~ti b{rba`i cu s|rguin`{?<170> Iar acela mi-a zis: <192>La Ierusalim, pentru ]n{l`area cinstitei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci, care nu dup{ multe zile se va pr{znui<170>. ^i am zis c{tre d|nsul: <192>Dar oare m{ vor lua ~i pe mine, dac{ m-a~ duce cu ei?<170> Iar acela mi-a zis: <192>De vei avea plat{ pentru chirie ~i hran{, nimeni nu te va opri<170>. ^i i-am zis: <192>Cu adev{rat, frate, nici pentru chirie nu am, nici pentru hran{, dar voi merge ~i eu. Voi intra }ntr-o corabie cu ei ~i m{ vor hr{ni ~i pe mine, pentru c{ le voi da trupul meu }n loc de chirie. ^i pentru aceasta am voit a merge cu ei - p{rinte, iart{-m{ -, ca s{ am ~i mai mul`i }ndr{gosti`i la patima mea. @i-am spus, P{rinte Zosima, nu m{ sili ca s{ mai spun ru~inea mea, c{ci m{ }nsp{im|nt. ^tie Domnul c{ spurc singur{ p{m|ntul cu cuvintele mele<170>. Iar Zosima, ud|nd cu lacrimi p{m|ntul, a r{spuns c{tre d|nsa: <192>Spune-mi, pentru Domnul, o, maica mea, spune, nu }nceta povestirea cea de folos mie<170>. Iar ea, la cele dint|i a ad{ugat acestea: <192>Deci acel t|n{r, auzind acele necurate cuvinte ale mele, cuprins de r|s, s-a dus; iar eu, lep{d|nd furca ce se }nt|mplase a o purta }n acea vreme, am alergat spre mare, unde am v{zut pe cei ce plecau, ~i am v{zut pe c|`iva st|nd l|ng{ mare, ca la zece b{rba`i, sau ~i mai mul`i, tineri, care mi s-au p{rut a fi de ajuns pentru pofta mea. ^i intraser{ ~i al`ii mai }nainte }n corabie. ^i, <%-2>dup{ obiceiul meu, s{rind }ntre ei cu neru~inare, le-am zis: Lua`i-m{<%0> ~i pe mine cu voi, oriunde a`i merge, pentru c{ nu voi fi vou{ nepl{cut{!. ]nc{ ~i multe alte cuvinte necurate zic|nd, i-am pornit <%-2>pe to`i spre r|s. Iar aceia, v{z|nd neru~inarea mea, lu|ndu-m{, m-au<%0> dus }n corabia lor ~i de acolo am }nceput a pluti. Dar cele ce am f{cut, cum le voi spune `ie, o, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limb{ le va gr{i sau ce auz le va primi acele lucruri rele ale mele, pe care le-am f{cut pe cale ~i }n corabie; c{ci ~i pe cei ce nu voiau, eu, tic{loasa, i-am silit la p{cat; pentru c{ nu este chip de necur{`iile care se pot gr{i ~i care nu se pot gr{i, pe care s{ nu le fi f{cut. S{ m{ crezi, p{rinte, c{ m{ }nsp{im|nt cum marea a suferit desfr|narea mea ~i cum p{m|ntul nu ~i-a deschis gura ~i nu m-a cufundat de vie }n iad, pe mine, care am v|nat at|tea suflete cu la`ul mor`ii, dar socotesc c{ Dumnezeu c{uta poc{in`a mea, El, Care nu voie~te moartea p{c{tosului, ci }i a~teapt{ cu }ndelung{ r{bdare }ntoarcerea. Deci, cu astfel de s|rguin`{ m-am dus la Ierusalim ~i c|teva zile mai }nainte de praznic am petrecut; tot a~a am f{cut aici, dar mai multe ~i mai rele, pentru c{ nu eram }ndestulat{ cu tinerii care au fost cu mine }n corabie ~i pe cale, ci ~i pe mul`i al`ii, cet{`eni ~i str{ini, }i adunam la acea necur{`ie. Iar dup{ ce a sosit praznicul Sfintei ]n{l`{ri a Cinstitei Cruci eu, ca ~i mai }nainte, umblam v|n|nd sufletele tinerilor. ^i am v{zut foarte de diminea`{, pe to`i alerg|nd cu un g|nd la biseric{. Deci, m-am dus ~i eu, am alergat cu cei ce alergau ~i am intrat cu ei }n pridvorul bisericii. C|nd a sosit ceasul ]n{l`{rii Cinstitei Cruci a Domnului, eu, silindu-m{ s{ intru }n biseric{ cu poporul, m{ }ndesam, dar eram }mpins{ }napoi ~i }nghesuindu-m{ cu mult{ osteneal{ ~i sil{, m-am apropiat de u~a bisericii ~i eu tic{loasa. Dar, dup{ ce am p{~it pe pragul u~ii, al`ii f{r{ de oprire intrau, iar pe mine o putere dumnezeiasc{ m{ oprea, nel{s|ndu-m{ s{ intru. ^i iar{~i m-am ispitit, dar m-a }mpins }napoi. ^i singur{ st{team lep{dat{ }n pridvor, p{r|ndu-mi-se c{ aceasta mi se }nt|mpl{ din sl{biciune femeiasc{; iar c|nd intrau al`ii, m{ amestecam ~i m{ sileam s{ intru, dar m-am ostenit }n zadar. Pentru c{ iar{~i, c|nd piciorul meu cel p{c{tos s-a atins de prag, biserica pe to`i }i primea, neoprind pe nimeni, dar pe mine singur{ tic{loasa nu m{ primea. Ca o mul`ime de oaste r|nduit{ s{-mi opreasc{ intrarea, a~a o putere m{ oprea, ~i iar{~i m-am aflat }n pridvor; ~i astfel de trei sau patru ori p{timind, oste-nindu-m{ ~i nimic sporind, am sl{bit, ~i n-am putut s{ m{ amestec cu cei ce intrau, fiind ~i trupul meu foarte obosit de sila celor ce m{ }nghesuiau. Fiind }n ru~ine ~i }n dezn{d{jduire, m-am dep{rtat ~i stam }ntr-un col` al pridvorului bisericii. Abia }n urm{ mi-am venit }n <%-2>sim`ire ~i am }n`eles care a fost pricina ce m{ oprea a vedea lemnul<%0> f{c{tor de via`{ al Crucii Domnului. Pentru c{ se atinsese de ochii inimii mele lumina }n`elegerii celei m|ntuitoare, porunca Domnului cea str{lucit{, care lumineaz{ ochii cei suflete~ti, ar{t|ndu-mi c{ tina faptelor mele }mi opre~te intrarea }n biseric{. Deci, am }nceput a pl|nge, a m{ t|ngui ~i a m{ bate }n piept, sco`|nd suspinuri din ad|ncul inimii mele. Pl|ng|nd }n locul unde st{team, am v{zut sus icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu st|nd }n perete, ~i am zis c{tre ea, cu ochii ~i cu mintea f{r{ de abatere privind: O, Fecioar{, St{p|n{, care ai n{scut cu trup pe Dumnezeu Cuv|ntul! ^tiu cu adev{rat, ~tiu c{ nu este cu cuviin`{, nici cu pl{cere `ie ca s{ privesc eu <%-2>desfr|nata, cea at|t de necurat{, spre cinstit{ icoana ta, a Preacuratei<%0> ~i pururea Fecioarei Maria, care ai sufletul ~i trupul curat. ^i cu dreptate este ca eu, desfr|nata ~i ur|ta, s{ fiu lep{dat{ de la fecio-reasca ta cur{`enie. Dar de vreme ce am auzit c{ pentru aceasta Dumnezeu S-a f{cut om, pe care L-ai n{scut, ca s{ cheme pe cei p{c{to~i la poc{in`{, ajut{-mi mie, care, fiind singur{, nu am de la nimeni ajutor. Porunce~te ca s{-mi fie ~i mie neoprit{ intrarea }n biseric{ ~i nu m{ lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel n{scut din tine, Care ~i-a dat S|ngele S{u pentru a mea izb{vire. Porunce~te, o, St{p|n{, ca ~i mie ne-vrednicei s{ mi se deschid{ u~a, spre }nchinarea dumnezeie~tii Cruci, ~i s{-mi fii tu mie mijlocitoare preavrednic{ de credin`{ c{tre Cel ce s-a n{scut din tine. C{ci de acum nu-mi voi mai }ntina trupul cu nici un fel de fapt{ a necuratei desfr|n{ri. C{, dup{ ce voi vedea Lemnul cel Sf|nt al Crucii Fiului T{u, m{ voi lep{da cu totul de lume ~i de cele din ea ~i }ndat{ voi ie~i, oriunde, tu singur{ ca o chez{~uitoare a m|ntuirii mele, m{ vei pov{`ui pe mine. Acestea zic|nd, aprinz|ndu-m{ cu credin`{ ~i cu n{dejdea spre milostivirea N{sc{toarei de Dumnezeu }nt{rindu-m{, am plecat din locul acela }n care f{ceam aceast{ rug{ciune ~i, duc|ndu-m{ iar{~i la cei ce intrau }n biseric{, m-am amestecat printre d|n~ii. Acum nimeni nu era care s{ m{ }mping{ }n l{turi, nimeni nu m{ oprea, ca s{ m{ apropii de u~ile prin care se intra }n biseric{. Deci, m-a luat deodat{ o fric{ ~i o spaim{, }nc|t tremuram cu totul ~i m{ scuturam. Apoi, ajung|nd la u~ile acelea, care at|t mi se }nchi-seser{, f{r{ de osteneal{ am intrat }n{untru bisericii, iar cinstitul ~i de via`{ f{c{torul lemn al Crucii m-am }nvrednicit a-l vedea ~i am v{zut tainele lui Dumnezeu, Care este gata s{ primeasc{ pe cei ce se poc{iesc. ^i, c{z|nd la p{m|nt, m-am }nchinat cinstitului lemn al Sfintei Cruci, l-am s{rutat cu fric{ ~i am ie~it, s|rguindu-m{ a merge spre mijlocitoarea mea. Ajung|nd la acel loc unde era sf|nta icoan{ a Mijlocitoarei mele scris{ cu m|na ~i, plec|nd genunchii, m-am }nchinat }naintea Pururea Fecioarei N{sc{toare de Dumnezeu ~i aceste cuvinte am zis: Tu, o, pururea fericit{ Fecioar{, St{p|n{ de Dumnezeu N{sc{toare, deoarece ai ar{tat spre mine a ta preabun{ iubire de oameni ~i de nevrednicele mele rug{ciuni nu te-ai }ngre`o~at - c{ci am v{zut slava care pe dreptate cu nevrednicie }mi era mie desfr|natei ca s{ o v{d -, dau slav{ lui Dumnezeu care prin tine prime~te poc{in`a p{c{to~ilor. ^i mai mult ce am s{ g|ndesc eu, p{c{toasa sau ce s{ zic? Acum este vremea, st{p|n{, s{ fac ceea ce <%2>prin mijlocirea ta am f{g{duit. Acum oriunde voie~ti, pov{`uie-~te-<%0>m{ ~i s{-mi fii mie de aici }nainte }nv{`{toare spre m|ntuire, pov{`uindu-m{ la calea poc{in`ei. Acestea gr{indu-le, am auzit un glas de departe strig|nd: De vei trece Iordanul, bun{ odihn{ vei afla! Auzind glasul acela ~i crez|nd c{ a fost pentru mine, cu lacrimi am strigat, c{ut|nd spre icoana N{sc{toarei de Dumnezeu: St{p|n{, st{p|n{, de Dumnezeu N{sc{toare, nu m{ l{sa pe mine! A~a strig|nd, am ie~it din pridvorul bisericii ~i cu grabnic{ alergare am plecat. Deci merg|nd eu, m-a v{zut oarecine ~i mi-a dat trei bani. ^i }n~tiin`|ndu-m{ care este poarta cet{`ii }n acea parte, am ie~it, alerg|nd, l{crim|nd ~i }ntreb|nd de cale pe cei pe care }i }nt|lneam ~i am sf|r~it ziua aceea }n c{l{torie. Era ceasul al treilea din zi c|nd m-am }nvrednicit a vedea cinstita ~i Sf|nta Cruce a lui Hristos, ~i soarele acum spre apus plec|ndu-se, am ajuns la biserica Sf|ntului Ioan Botez{torul, care se afla aproape de Iordan, ~i cu ap{ sf|nt{ mi-am sp{lat fa`a ~i m|inile. ^i merg|nd iar{~i }n biserc{ m-am }mp{rt{~it }ntr-}nsa cu Preacinstitele ~i de via`{ F{c{toarele Taine ale lui Hristos. Dup{ aceasta am m|ncat jum{-tate dintr-o p|ine, am b{ut ap{ din Iordan ~i pe p{m|nt }n noaptea aceea m-am odihnit. A doua zi de diminea`{, afl|nd acolo o luntre mic{, am trecut pe cealalt{ parte de Iordan ~i iar{~i m-am rugat pov{`uitoarei mele, N{sc{toarei de Dumnezeu, ca s{ m{ pov{`uiasc{ unde }i este cu bun{ pl{cere. Deci, am venit }n pustiul acesta ~i de atunci ~i p|n{ ast{zi m-am dep{rtat fugind. Aici m-am s{l{~luit, a~tept|nd pe Dumnezeu, Cel ce m{ m|ntuie~te de neputin`a sufletului ~i de vifor, pe mine, ceea ce m{ }ntorc c{tre El<170>. Iar Zosima a zis c{tre d|nsa: <192>C|`i ani sunt, o, doamna mea, de c|nd locuie~ti }n pustia aceasta?<170> Iar ea a r{spuns: <192>Patruzeci de ani socotesc c{ sunt ~i }nc{ ~apte ani, de c|nd am ie~it din sf|nta cetate<170>. Iar Zosima a zis: <192>^i ce g{se~ti de hran{, doamna mea?<170> Ea a r{spuns: <192>Acele trei p|ini ~i jum{tate ce le-am adus trec|nd Iordanul, }ncet usc|ndu-se, s-au }mpietrit; din care gust|nd c|te pu`in, }n c|`iva ani le-am sf|r~it<170>. ^i a zis Zosima: <192>Dar cum ai petrecut f{r{ primejdie at|t de mult{ vreme, f{r{ ca nici o schimbare potrivnic{ s{ te tulbure pe tine?<170> R{spuns-a aceea: <192>De un cuv|nt m-ai }ntrebat acum, p{rinte Zosima, de care m{ }nsp{im|nt s{-`i spun, pentru c{ de-mi voi aduce aminte de at|tea sup{r{ri ~i nevoi pe care le-am suferit, de g|ndurile cele cumplite care m-au tulburat, m{ tem ca nu cumva iar{~i s{ m{ cuprind de <%-2>d|nsele<170>. Iar Zosima a zis c{tre d|nsa: <192>S{ nu la~i nimic, o, st{p|na<%0> mea, care s{ nu-mi spui mie, pentru c{ odat{ te-am }ntrebat de aceasta, ci pe toate cu de-am{nuntul s{ mi le ar{`i mie<170>. <%-2>Iar ea a zis c{tre d|nsul: <192>Crede-m{, p{rinte Zosima, c{ ~apte-<%0>sprezece ani am petrecut }n pustia aceasta, ca ~i cu ni~te fiare cumplite lupt|ndu-m{ cu poftele mele nebune~ti. Pentru c{, }ncep|nd s{ gust hran{, }mi venea dor de carne ~i de pe~te, pe care le aveam }n Egipt. ]ns{ doream ~i b{utura vinului iubit{ de mine, pentru c{ mult vin beam c|nd eram }n lume; iar aici, neav|nd nici ap{, cumplit m{ ardeam de sete ~i cu nevoie r{bdam. ]nc{ mi se f{cea ~i dor de c|ntece desfr|nate, care foarte mult m{ sileau s{ c|nt c|ntece diavole~ti, cu care m{ deprinsesem. Dar }ndat{ l{crim|nd ~i }n piept b{t|ndu-m{, }mi aduceam aminte de f{g{duin`ele pe care le-am f{cut c|nd am ie~it }n pustia aceasta ~i m{ duceam cu g|ndul }naintea icoanei Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, ajut{toarea mea. ]naintea ei pl|ngeam, rug|nd-o s{ izgoneasc{ de la mine g|ndurile acelea, ce-mi tulburau tic{losul meu suflet. Iar dup{ ce deajuns pl|ngeam ~i m{ b{team }n piept cu os|rdie, atunci vedeam o lumin{ ce m{ lumina de pretutindeni ~i mi se aducea o alinare, care m{ scotea din }ntreitele valuri ale ispitelor. Dar g|ndurile care m{ }mpingeau iar{~i spre desfr|nare, cum `i le voi spune `ie, p{rinte? Iart{-m{, pentru c{ se aprindea foc }n{untrul inimii mele p{tima~e, ce m{ ardea de pretutindeni ~i spre pofta amestec{rii m{ silea. Iar c|nd }mi venea un g|nd ca acesta, atunci m{ aruncam la p{m|nt ~i m{ udam cu lacrimi, socotind c{ stau }naintea Maicii Domnului, ajut{toarea mea, care }mi judeca c{lcare de a~ez{m|nt ~i }mi ar{ta }nfrico~are. Apoi nu m{ sculam de la p{m|nt ziua ~i noaptea, p|n{ ce lumina cea dulce iar{~i str{lucea ~i gonea g|ndurile ce m{ tulburau, iar ochii }mi ridicam c{tre ajut{toarea mea, rug|ndu-m{ ne}ncetat s{-mi ajute mie, celei ce m{ chinuiam }n de~ertul acesta al pustiei. Ajut{toare am avut-o <%2>pe aceea ~i }n poc{in`{ cu adev{rat sporitoare. A~a am s{v|r~it ~ap<%0>tesprezece ani, nenum{rate nevoi p{timind; iar de atunci p|n{ ast{zi ajut{toarea mea, N{sc{toarea de Dumnezeu, m{ pov{`uie~te la tot pasul<170>. <%-2>^i a zis Zosima c{tre d|nsa: <192>Dar n-ai avut trebuin`{ de hran{<%0> sau de }mbr{c{minte?<170> Iar ea i-a r{spuns: <192>Sf|r~indu-se p|inile acelea }n ~aptesprezece ani, m-am hr{nit dup{ aceea cu verde`urile ce se afl{ }n pustia aceasta; iar }mbr{c{mintea pe care am avut-o trec|nd Iordanul, }nvechindu-se ~i rup|ndu-se, am r{bdat mult de ger ~i de z{duf. C{ci z{duful arz|ndu-m{ ~i gerul }nghe`|ndu-m{, tremuram, }nc|t de multe ori c{z|nd la p{m|nt, z{ceam ca o ne}nsufle`it{, cu totul nem|ncat{. ^i a~a m-am luptat cu multe feluri de nevoi ~i cu ispite f{r{ de num{r. Iar de atunci puterea lui Dumnezeu }n multe chipuri a p{zit p{c{tosul meu suflet ~i smeritul meu trup. Pentru c{ numai g|ndind din ce fel de r{ut{`i m-a izb{vit pe mine Domnul, am ca hran{ ne}mpu`inat{ n{dejdea m|ntuirii mele, iar ca hran{ m{ hr{nesc ~i m{ acop{r cu cuv{ntul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, c{ci nu numai cu p|ine va fi omul viu, de vreme ce c|`i nu aveau acoper{m|nt, }n piatr{ s-au }mbr{cat, c|nd ei s-au dezbr{cat de }mbr{c{mintea p{catului<170>. Auzind Zosima c{ pomene~te ~i de cuvinte din Scriptur{, de la Moise ~i de la prooroci ~i din cartea psalmilor, a zis c{tre d|nsa: <192>Dar psalmi ~i alte scripturi }nv{`at-ai, o, st{p|n{?<170> Iar ea auzind aceasta, a z|mbit ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Crede-m{, omule, c{ n-am v{zut alt om, de c|nd am trecut Iordanul, f{r{ numai fa`a ta ast{zi, nici fiar{, nici alt{ fiin`{ n-am v{zut, iar carte niciodat{ nu am }nv{`at, nici pe altul citind sau c|nt|nd nu am auzit, dar cuv|ntul lui Dumnezeu cel viu ~i lucr{tor }nva`{ pe om cuno~tin`a. Iat{, aici este sf|r~itul povestirii celei despre mine. Deci, acum te jur pe tine cu }ntruparea Cuv|ntului lui Dumnezeu, s{ te rogi pentru mine, desfr|nata<170>. Acestea zic|ndu-le ~i cuv|ntul sf|r~indu-l, s-a dus b{tr|nul s{ i se }nchine ei ~i cu lacrimi a strigat: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari ~i }nfrico~ate, sl{vite, minunate ~i negr{ite, c{rora nu este num{r! Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Cel ce mi-a ar{tat mie c|te bunuri d{ruie~te celor ce se tem de El! Cu adev{rat, Doamne, nu p{r{se~ti pe cei ce te caut{ pe Tine!<170> Apoi ea, apuc|nd pe b{tr|n, nu l-a l{sat mult s{ i se }nchine ei ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Acestea toate pe care le-ai auzit, p{rinte, te jur cu Iisus Hristos, Dumnezeu M|ntuitorul nostru, ca nim{nui s{ nu le spui p|n{ ce Dumnezeu nu m{ va lua pe mine de pe p{m|nt. Iar acum du-te cu pace, iar la anul viitor m{ vei vedea pe mine, p{zindu-ne dumnezeiescul dar pe am|ndoi. ]ns{, m{ rog s{ faci pentru Domnul tot ce }`i voi spune `ie acum: }n postul anului viitor s{ nu treci Iordanul, precum v-a`i obi~nuit a face cei din m|n{stire<170>. Iar Cuviosul Zosima se minuna, auzind c{ ~i r|nduiala m|n{stirii i-a spus ~i nimic altceva nu gr{ia, f{r{ numai aceste cuvinte: <192>Slav{ lui Dumnezeu, Cel ce a dat at|t de mari daruri celor ce-L iubesc pe El!<170> Iar cuvioasa i-a zis lui: <192>S{ r{m|i }n m|n{stire, precum }`i gr{iesc `ie, c{ci ~i de vei vrea s{ ie~i, nu-`i va fi cu putin`{! Iar }n Sf|nta ~i marea Joi, }n seara Cinei celei de Tain{ a lui Hristos, s{ iei din F{c{torul de via`{ Trup ~i S|nge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, }ntr-un vas sf|nt, vrednic de o Tain{ ca aceasta, s{-mi aduci ~i s{ m{ a~tep`i pe mine }n partea cealalt{ a Iordanului, care este aproape de locuin`a lumeasc{, ca s{ m{ }mp{rt{~esc de Darurile cele de via`{ f{c{toare; pentru c{ de c|nd m-am }mp{rt{~it cu ele }n biserica Merg{torului ]nainte, mai }nainte de a trece Iordanul, p|n{ acum sfin`enia aceea nu am dob|ndit-o. Iar acum cu os|rdie o doresc pe ea ~i m{ rog `ie s{ nu treci cu vederea rug{ciunea mea, ci cu adev{rat s{-mi aduci acele f{c{toare de via`{ dumnezeie~ti Taine, }n ceasul }n care Domnul pe ucenicii s{i i-a f{cut p{rta~i Cinei celei dumnezeie~ti. Iar lui Ioan, egumenul m|n{stirii unde locuie~ti, s{-i spui s{ ia aminte de sine ~i de turma sa, pentru c{ se fac acolo oarecare lucruri c{rora le trebuie }ndreptare. ]ns{ voiesc ca nu acum s{-i spui lui acestea, ci c|nd Domnul }`i va porunci `ie<170>. Acestea auzindu-le ~i cer|nd rug{ciune pentru sine de la b{tr|nul, s-a dus in cea mai din{untru pustie. Iar Zosima s-a }nchinat p|n{ la p{m|nt ~i a s{rutat locul unde r{m{seser{ urmele picioarelor ei, d|nd slav{ lui Dumnezeu. Apoi s-a }ntors l{ud|nd ~i binecuv|nt|nd pe Hristos, Dumnezeul nostru. Trec|nd pustia aceea, a mers }n m|n{stire, }n ziua }n care se obi~nuise a se }ntoarce fra`ii cei ce petreceau }ntr-}nsa. ]ntr-acel an le-a t{inuit pe toate, ne}ndr{znind s{ spun{ nim{nui cele ce v{zuse, dar el se ruga }n sine lui Dumnezeu ca s{-i arate iar{~i fa`a cea dorit{ ~i se }ntrista. Apoi, g|ndind la lungimea curgerii anului, dorea s{ fie numai ca o zi anul acela, de ar fi fost cu putin`{. Iar c|nd s-a apropiat }nt|ia Duminic{ a marelui post, }ndat{ dup{ obiceiul ~i r|nduiala m|n{stirii, f{c|ndu-se rug{ciune, to`i ceilal`i fra`i au ie~it }n pustie; iar Zosima, fiind cuprins de boal{, a fost nevoit s{ r{m|n{ }n m|n{stire. Dar el ~i-a adus aminte de ce i-a zis cuvioasa aceea, c{, vr|nd s{ ias{ din m|n{stire, nu }i era cu putin`{. ]ns{ nu dup{ multe zile, vindec|ndu-se de boal{, el era }n m|n{stire. Iar dup{ ce s-au }ntors fra`ii ~i s-a apropiat seara Cinei celei de Tain{ a lui Hristos, a f{cut Zosima ceea ce i se poruncise lui. A pus }ntr-un pahar mic din Preacuratul Trup ~i S|nge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, apoi a pus }ntr-o co~ni`{ pu`ine m{sline ~i smochine uscate, pu`in{ linte muiat{ }n ap{ ~i s-a dus }ntr-o sear{ foarte t|rziu ~i a ~ezut pe malul Iordanului, a~tept|nd pe cuvioasa. Z{bovind sf|nta, Zosima n-a adormit, ci cu r{bdare privea spre pustie, a~tept|nd ca s{ vad{ pe aceea cu os|rdie; ~i gr{ia }n sine b{tr|nul, ~ez|nd: <192>Au doar nu cumva nevrednicia mea a oprit-o ca s{ vin{ ea, sau venind ~i neafl|ndu-m{ pe mine, s-a }ntors?<170> Astfel cuget|nd, a suspinat ~i a l{crimat, ridic|ndu-~i ochii la cer, se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Nu m{ opri pe mine, St{p|ne, de a vedea iar{~i fa`a aceea, pe care m-ai }nvrednicit s{ o v{d, ca s{ nu m{ duc de~ert, purt|ndu-mi p{catele mele spre mustrarea mea<170>. A~a cu lacrimi rug|ndu-se, la alt{ g|ndire a trecut, zic|nd }n sine: <192>Dar ce va fi de va veni, c{ci luntre nu este, ~i cum va trece Iordanul ~i la mine nevrednicul cum va veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m-a f{cut ca s{ m{ lipsesc de un bine ca acesta?<170> Astfel g|ndind b{tr|nul, iat{ cuvioasa a venit ~i a stat de cealalt{ parte de r|u, de unde venea. Iar Zosima s-a sculat, bucur|ndu-se ~i veselindu-se ~i sl{vea pe Dumnezeu. Dar se lupta <%-2>}nc{ cu g|ndul c{ nu va putea sf|nta s{ treac{ Iordanul. ^i a v{zut-o<%0> pe ea }nsemn|nd Iordanul cu semnul crucii, pentru c{ toat{ noaptea atunci lumina luna. Cu acea }nsemnare s-a dus sf|nta pe ap{ ~i, umbl|nd pe deasupra, venea la Cuviosul Zosima, iar el a vrut s{ i se }nchine ei, }ns{ d|nsa l-a oprit, c|nd c{l{torea }nc{ pe ap{, zic|ndu-i: <192>Ce faci, p{rinte, c{ci e~ti preot ~i por`i la tine dumnezeie~tile Taine?<170> Iar el a ascultat pe aceea ce-i gr{ia, care, ie~ind de pe ap{, a zis c{tre b{tr|n: <192>Binecuvinteaz{, p{rinte! Binecuvinteaz{, p{rinte!<170> Iar el a r{spuns c{tre d|nsa cu cutremur - pentru c{ }l cuprinsese spaim{ de vedenia cea preaminunat{ -, zic|nd: <192>Cu adev{rat, Dumnezeu este nemincinos, Cel ce a f{g{duit ca s{ asemene Lui pe acei care se cur{`esc pe ei dup{ puterea lor. Slav{ @ie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai ar{tat prin aceast{ roab{ a Ta, c|t sunt de departe de m{sura des{v|r~irii!<170> Zic|nd aceasta, cuvioasa l-a rugat pe fericitul Zosima s{-i citeasc{ Simbolul sfintei credin`e, "Crezul", ~i rug{ciunea Domnului, "Tat{l nostru". Sf|r~ind rug{ciunea, sf|nta s-a }mp{rt{~it cu Preacuratele ~i de via`{ f{c{toarele lui Hristos Taine ~i a s{rutat pe b{tr|n, dup{ obicei. Dup{ aceea ~i-a ridicat m|inile la cer, a suspinat, a l{crimat ~i a strigat: Acum sloboze~te pe roaba Ta, St{p|ne, dup{ cuv|ntul T{u, }n pace, c{ v{zur{ ochii mei m|ntuirea Ta. Apoi a zis c{tre b{tr|n: <192>Iart{-m{, P{rinte Zosima, dar te rog s{ }mpline~ti ~i o alt{ dorin`{ a mea. Du-te acum la m|n{stirea ta, fiind p{zit cu pacea lui Dumnezeu, iar }n anul viitor s{ vii iar{~i la acela~i p|r|u unde am vorbit cu tine }nt|i. S{ vii, dar s{ vii pentru Domnul, ~i iar{~i m{ vei vedea, dac{ va voi Domnul<170>. Iar el i-a r{spuns: <192>A~ fi voit, dac{ ar fi fost cu putin`{, s{ umblu }n urma ta, s{ v{d cinstita ta fa`{, dar te rog s{ faci ceea ce voi cere eu de la tine, eu, b{tr|nul: Gust{ pu`in din hrana pe care am adus-o!<170> Zic|nd aceasta, i-a ar{tat cele ce adusese }n co~ni`{. Iar ea, ating|ndu-se de linte cu v|rful degetelor, lu|nd ca trei gr{un`e, le-a dus la gur{ ~i a zis: <192>Destul este aceasta darului celui duhovnicesc, care p{ze~te ne}ntinat{ firea sufletului<170>. Apoi a zis iar{~i c{tre b{tr|n: <192>Roag{-te Domnului pentru mine, p{rinte al meu, roag{-te ~i adu-`i aminte totdeauna de tic{lo~ia mea!<170> Iar el s-a }nchinat }naintea picioarelor ei ~i }i zicea s{ se roage lui Dumnezeu pentru biserici, pentru }mp{ra`i ~i pentru d|nsul. ^i aceasta cer|nd-o cu lacrimi, a l{sat-o s{ se duc{, suspin|nd singur ~i t|nguindu-se, pentru c{ nu }ndr{znea s{ o opreasc{ mai mult; c{ci de ar fi voit, era neoprit{. Ea }nsemn|nd iar{~i Iordanul cu semnul crucii, l-a trecut pe deasupra, precum f{cuse mai }nainte. Iar b{tr|nul s-a }ntors, cuprins de fric{ ~i de bucurie mare; }ns{ se oc{ra singur ~i-i era jale c{ nu ~tia numele cuvioasei, dar n{d{jduia s{ c|~tige aceasta anul viitor. Trec|nd anul, Zosima iar{~i s-a dus }n pustie, }mplinind toate dup{ obicei, alerga spre acea preaminunat{ vedenie ~i, trec|nd lungimea pustiei, a ajuns la oarecare semne, care }i ar{tau locul cel c{utat. Privea }n dreapta ~i }n st|nga, c{uta cu ochii }n toate p{r`ile, <%-2>ca un v|n{tor preaiscusit, unde ar fi putut c|~tiga v|natul cel preapl{-<%0>cut. Iar dac{ n-a v{zut pe nimeni, a }nceput a pl|nge ~i, ridic|nd ochii la cer, se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Arat{-mi, Doamne, comoara ta cea nefurat{, pe care ai ascuns-o }n pustia aceasta. Arat{-mi, rogu-m{, pe }ngerul cel }n trup, c{reia toat{ lumea nu este vrednic{ a se asem{na<170>. A~a rug|ndu-se, a ajuns la locul pe care }l }nsemna p|r|ul acela ~i, st|nd pe marginea lui, a v{zut spre partea de la r{s{rit pe cuvioasa z{c|nd moart{ cu m|inile str|nse precum se c{dea, iar fa`a o avea }ntoars{ c{tre r{s{rit. Alerg|nd spre d|nsa, i-a sp{lat picioarele cu lacrimile sale, pentru c{ nici n-a }ndr{znit a se atinge de vreo alt{ parte a trupului. ^i pl|ng|nd mult, citind ~i psalmii cei potrivi`i la trebuin`a vremii aceleia, a f{cut rug{ciunea de }ngropare ~i zicea }n sine: <192>Voi }ngropa oare trupul cuvioasei, ori poate nu }i va fi pl{cut fericitei un lucru ca acesta?<170> Socotind acestea }n g|ndul s{u, a v{zut pe p{m|nt l|ng{ capul ei, scrisoarea aceasta: <192>P{rinte Zosima, }ngroap{ trupul smeritei Maria }n locul acesta. D{ `{r|na `{r|nei; ~i te roag{ Domnului pentru mine, care am r{posat }n luna "Farmutie", egiptene~te, iar grece~te, Aprilie, }n ziua }nt|ia, }n noaptea m|ntuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dup{ }mp{rt{~irea dumnezeie~tii Cine celei de Tain{<170>. Citind b{tr|nul acea scrisoare, se g|ndea mai }nt|i cine este cel ce a scris-o, pentru c{ ea, precum zicea, nu ~tia s{ scrie. ]ns{ s-a bucurat foarte, afl|nd numele cuvioasei. Atunci a cunoscut c{ }n ceasul }n care ea s-a }mp{rt{~it l|ng{ Iordan cu dumnezeie~tile <%2>Taine }ndat{ s-a scris la locul acela unde s-a ~i sf|r~it; iar el, ostenindu-se, a c{l{torit cale de dou{sprezece zile, pe unde Cuvioasa Maria a trecut }ntr-un ceas ~i }ndat{ s-a dus c{tre Dumnezeu. Iar b{tr|nul, sl{vind pe Dumnezeu ~i ud|nd cu lacrimi p{m|ntul ~i trupul cuvioasei, a zis }n sine: <192>Este vremea, o, b{tr|nule Zosima, ca s{ s{v|r~e~ti cele poruncite `ie. Dar cum vei putea s{pa, tic{losule, neav|nd nimic }n m|ini?<170> ^i zic|nd aceasta, a v{zut nu departe un lemni~or mic, aruncat }n pustie, pe care lu|ndu-l a }nceput a s{pa cu d|nsul. ]ns{ p{m|ntul fiind uscat, nu asculta nicidecum pe b{tr|nul, care se ostenea s{p|nd ~i ud|ndu-se de sudori ~i nimic nu putea s{ sporeasc{. Atunci suspin|nd foarte din ad|ncul sufletului, a v{zut un leu mare st|nd l|ng{ trupul Cuvioasei Maria, ling|ndu-i picioarele. ^i, v{z|ndu-l, s-a cutremurat tem|ndu-se de acea fiar{, mai ales aduc|ndu-~i aminte de ceea ce zisese fericita, c{ niciodat{ n-a v{zut fiar{. ]nsemn|ndu-se cu semnul crucii, a crezut c{ se va p{zi nev{t{mat cu puterea aceleia ce z{cea. Iar leul a }nceput a se apropia cu lini~te de b{tr|n, gudur|ndu-se prin semnele lui, ca ~i cum i s-ar }nchina. Atunci Zosima a zis c{tre leu: <192>De ce oare, o, fiar{, aceast{ mare cuvioas{ mi-a poruncit s{-i }ngrop trupul? Eu sunt b{tr|n ~i nu pot s{-i sap grop{; n-am nici unealt{ ce trebuie la s{pat ~i, fiind ~i at|ta dep{rtare de m|n{stire, nu pot s{ m{ duc s{ o aduc degrab. Deci, sap{ tu cu unghiile tale, ca s{ d{m p{m|ntului trupul cuvioasei<170>. Auzind leul cuv|ntul acesta, }ndat{ a s{pat groapa cu picioarele dinainte, pe c|t putea s{ acopere pe aceea ce se }ngropa. Deci b{tr|nul, sp{l|nd cu lacrimi iar{~i picioarele cuvioasei ~i mult rug|ndu-se ei ca s{ se roage pentru to`i, a acoperit cu p{m|nt trupul care era gol, neav|nd nimic altceva dec|t acea hain{ veche ~i rupt{, pe care i-o aruncase Zosima dint|i, cu care Maria }~i acoperise atunci oarecare p{r`i ale trupului s{u, care se c{dea s{ le acopere. Dup{ aceea, Zosima s-a }ntors }ntru ale sale, binecuv|nt|nd ~i l{ud|nd pe Hristos, Dumnezeul nostru, desp{r`indu-se de leu }n lini~te ca de o oaie, iar leul s-a dus }n pustia cea mai din{untru. ^i merg|nd }n m|n{stirea aceea, a spus tuturor monahilor despre Cuvioasa aceasta Maria, neascunz|nd nimic din cele ce a v{zut ~i a auzit de la d|nsa, }nc|t to`i cei ce au auzit m{ririle lui Dumnezeu, s-au minunat. Au }nceput a-i face pomenirile cu fric{, cu credin`{ ~i cu dragoste ~i a cinsti ziua mor`ii acestei Cuvioase Maria. Iar Ioan egumenul a aflat ni~te lucruri }n m|n{stire, c{rora le trebuia }ndreptare, dup{ cuv|ntul cuvioasei, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a }ndreptat. Iar Zosima, petrec|nd cu dumnezeiasc{ pl{cere, c|nd era aproape de o sut{ de ani ~i-a sf|r~it }ntru acea m|n{stire via`a cea vremelnic{ ~i s-a dus c{tre cea ve~nic{ la Domnul, ~i a l{sat monahilor acelei m|n{stiri nescris acolo cuv|ntul acesta, despre Cuvioasa Maria. Dar auzindu-l unii de la al`ii, }l gr{iau ~i, spre folosul cel de ob~te, puneau }nainte povestirea aceasta la cei ce ascultau, dar }n scris p|n{ atunci nu s-a auzit. Iar eu - zice Sf|ntul Sofronie -, povestirea aceea ce am primit-o nescris{, am ar{tat-o prin scris. Dac{ al`ii au scris via`a acestei cuvioase ~tiind-o mai bine, aceasta nu ~tiu }nc{, eu }ns{, pe c|t am putut am scris, nimic mai mult dec|t cinstind adev{rata povestire. Iar Dumnezeu, Care face lucruri preaminunate ~i r{spl{te~te cu mari daruri celor ce cu credin`{ n{zuiesc la El, s{ dea plat{ celor ce vor c|~tiga folos dintr-aceast{ povestire, citind-o ~i ascult|nd-o. Iar pe cel ce s-a s|rguit s{ dea povestirea aceasta }n scris, s{-l }nvredniceasc{ pe el p{r`ii celei bune a fericitei Maria, }mpreun{ cu to`i cei ce prin g|ndire de Dumnezeu ~i osteneli, i-au binepl{cut Lui }n veac. S{ d{m slav{ lui Dumnezeu, ]mp{ratul Cel ve~nic, ca ~i pe noi s{ ne }nvredniceasc{ s{ afl{m mil{ }n ziua judec{`ii la Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine toat{ slava, cinstea, st{p|nirea ~i }nchin{ciunea, ca ~i Tat{lui ~i Sf|ntului ~i de via`{ f{c{torului Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = CUVIOSUL MACARIE M[RTURISITORUL, @SUBTITLE = EGUMENUL PELECHITULUI Acest }ntre sfin`i, p{rintele nostru Macarie, }n Constantinopol fiind n{scut, ~i prunc s{rman r{m|n|nd dup{ p{rin`ii s{i, a fost crescut de un mo~ adev{rat al s{u, fiind dat la }nv{`{tura Sfintelor Scripturi. ^i av|nd fireasc{ iste`ime, ~i mult{ os|rdie ar{t|nd, }n scurt{ vreme petrec|nd toat{ Scriptura, a cunoscut nimicnicia ~i grabnica stric{ciune a celor vremelnice~ti, precum ~i ve~nicia celor cere~ti. Pentru aceasta, ie~ind din cetate, s-a dus la M|n{stirea numit{ Pelechit, ~i amestec|ndu-se pe sine cu monahii de acolo, lep{d|nd numele Hristofor, c{ci a~a se numea mai }nainte, Macarie de acum }nainte s-a numit. Deci, slujind mai la toate trebuin`ele chinoviei ~i s{v|r~ind virtu`ile prin multa smerenie, s-a f{cut }ncep{tor ~i f{c{tor de minuni preaminunat. C{ci Dumnezeu prin el a vindecat patimi nevindecate; ~i ploaie din cer a pogor|t prin rug{ciune; ~i mare ~i vestit f{c|ndu-se el }n zilele acelea, mult{ mul`ime n{zuia c{tre el. Unii adic{ durerile suflete~ti prin el cur{`indu-le, iar al`ii trupe~ti vindec{ri dob|ndind; }ns{ al`ii suflete~te ~i trupe~te de el }nt{rindu-se, se }ntorceau la casele lor. Auzind vestea aceasta, Tarasie, preasf|ntul patriarh al Constantinopolului a trimis de la chemat ca s{ vindece pe Pavel patriciul, ce avea boal{ primejdioas{ ~i era dezn{d{jduit de vindecare. Merg|nd Sf|ntul la casa sa l-a vindecat. Dup{ aceea ~i pe so`ia lui, deasemenea, boal{ p{timind ~i dezn{d{jduit{ fiind de doctori, iar{~i a vindecat-o sf|ntul, pe care ~i binecuv|nt|ndu-l patriarhul, l-a f{cut ~i slujitor Domnului, c{ci nu bolea cu boala neascult{rii ca cei mul`i. Duc|ndu-se la m|n{stirea sa, smerenia ce o avea mai mult }nmul`it{ a pus-o }n lucrare. Atunci lucr{torul de sminteli, diavolul, a pus }n Bizan` }mp{rat tiran, care a dat cinstitele icoane }n foc ~i }n ap{. Acesta era Leon Armeanul, care a trimis }n surghiunie pe preasf|ntul patriarh Nichifor, ~i care chinuia pe arhierei ~i arhimandri`i cu izgoniri ~i }nchisori ~i cu cumplite b{t{i. Atunci ~i acest minunat b{rbat, fiind din pomeni`ii mai sus Sfin`i P{rin`i, la felurite chinuri a fost dat ~i }n }nchisoare a petrecut p|n{ la sf|r~itul acelui }mp{rat. Iar dup{ acela, }mp{r{`ind Mihail G|ngavul, ~i acesta de aceea~i spurcat{ credin`{ fiind, a scos pe <%-2>sf|ntul de la }nchisoare, ~i prin al`ii mult m{gulindu-l ~i }ngrozindu-l,<%0> nu a reu~it s{-l }nduplece de partea lui a fi. Pentru care ~i izgonindu-l la Ostrovul Afusie }l avea }n paz{. Iar sf|ntul suferind toate viteje~te, mul`umea lui Dumnezeu. Deci z{bovind }n acea izgonire ~i mult nevoindu-se, ~i de minuni f{c{tor acolo f{c|ndu-se, s-a mutat c{tre Domnul.