@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOUA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI TIT,<%0> @SUBTITLE = <%4>F[C[TORUL DE MINUNI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Fericitul ~i Sf|ntul P{rintele nostru Tit a iubit din tinere`e pe <%-2>Hristos ~i, plec|nd din lume, s-a dus }ntr-o via`{ de ob~te. Lu|ndu-~i<%0> asupra sa }ngerescul chip, mergea pe calea cea str|mt{ ~i ane-voioas{ a vie`ii monahice~ti, cu mult{ r{bdare pentru Dumnezeu. ^i avea at|ta smerenie ~i ascultare, }nc|t nu numai pe fra`i, ci ~i pe to`i oamenii i-a cov|r~it cu acele fapte bune. Dup{ aceasta a fost pus p{stor al oilor cele cuv|nt{toare ale lui Hristos. ^i avea at|ta bl|nde`e, dragoste ~i mil{ c{tre to`i, }nc|t }ntr-acea vreme nu se afla }ntre acei b{rba`i altcineva de acest fel. P{zindu-se curat cu trupul ~i cu sufletul din t|n{r{ v|rst{, era ca un }nger al Domnului. Drept aceea a fost ~i f{c{tor de minuni, st|lp }nsufle`it ~i nemi~cat s-a ar{tat Sfintei Biserici, care era tulburat{ de eresul lupt{rii de icoane. ^i l{s|nd ucenicilor s{i exemplu de via`{ pustniceasc{, s-a dus c{tre Domnul. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC AMFIAN<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A FRATELUI S[U EDESIE<%0> Sfin`ii mucenici Amfian ~i Edesie au fost fra`i dup{ trup, n{scu`i dintr-un tat{ }n p{g|n{tatea elineasc{, iar patria lor a fost cetatea Patara din `ara Lichiei. De acolo au fost trimi~i de p{rin`ii lor la Virit (Beirut), pentru }nv{`{tura }n`elepciunii celei din afar{, unde, cu cinste, cu bl|nde`e ~i cu toat{ }n`elepciunea petrec|nd zilele lor din tinere`e, erau }n mirarea tuturor, pentru via`a lor cea f{r{ de prihan{. C{ci, lep{d|nd n{ravurile cele obi~nuite ale tinerilor, se asem{nau b{tr|nilor celor cinsti`i, av|nd drept c{runte`e, }n`elepciunea - dup{ Scriptur{ - ~i }n loc de v|rsta b{tr|ne`ilor, via`a cea curat{. Pentru aceasta nu s-au lipsit de darul lui Dumnezeu, pentru c{ a r{s{rit }n inimile lor lumina cuno~tin`ei adev{rului ~i au }nceput a vedea r{t{cirea }nchin{torilor de idoli ~i a cunoa~te calea cea dreapt{ a bunei credin`e celei cre~tine~ti. Apoi, doreau ca mai des{v|r~it s{ ~tie cele despre Domnul nostru Iisus Hristos, adev{ratul Dumnezeu ~i s{ se fac{ robi ai Aceluia. ]ntorc|ndu-se de la Virit acas{, au g{sit pe tat{l lor av|nd boierie }n Patara, dar p{g|n{tatea elineasc{ nu o l{sase; asemenea ~i pe toate rudeniile, care nu voiau s{ se de~tepte din }ntunericul }nchin{rii idole~ti. Deci, nesuferind s{ se }mp{rt{~easc{ cu p{g|nii ~i s{ petreac{ }n loca-~urile p{c{to~ilor, au plecat }n tain{ de la ai lor, l{s|ndu-~i p{rin`ii, casa, averile ~i desf{tarea vie`ii pentru Hristos. Purt|ndu-se cu duhul lui Dumnezeu, au mers }n Cezareea, cetatea Palestinei, unde au aflat pe pl{cutul lui Dumnezeu, Sf|ntul Pamfil, prezbiterul cre~tinesc, care dup{ aceea s-a f{cut mucenic al lui Hristos ~i s-au }ncredin`at lui spre }nv{`{tura duhovnice~tii }n`elepciuni. De la el }nv{`|nd sf|nta credin`{ ~i deprinz|nd toate cre~tine~tile taine, s-au luminat cu Sf|ntul Botez ~i vie`uiau }mpreun{ cu dasc{lul lor Pamfil, spre lauda lui Dumnezeu. Apoi se }ndeletniceau cu citirea c{r`ilor ~i }n legea Domnului }nv{`au ziua ~i noaptea. ]ntr-acea vreme, Maximian, al doilea }mp{rat cu acela~i nume, a luat partea R{s{ritului de la Maximian Galeriu, unchiul s{u, fiind foarte cumplit asupra cre~tinilor. Pentru c{, ar{t|ndu-~i p{g|n{tatea dup{ neamul s{u ~i ur{ }mpotriva adev{ratului Dumnezeu, prigonea Biserica lui Hristos mai amar dec|t }mp{ra`ii care au fost }naintea lui. ^i a fost tulburare mare }n toate p{r`ile R{s{ritului, pretutindeni fiind uci~i robii lui Hristos. Mul`i, s|rguindu-se s{ scape de primejdiile ce veneau asupra lor, }~i l{sau casele ~i cet{`ile ~i fugeau, ascunz|ndu-se de frica muncitorilor; iar mul`i se d{deau }n m|inile p{g|nilor ~i }n nevoin`a p{timirii intrau, pentru dragostea lui Hristos. Unul ca acesta a fost Sf|ntul Amfian, viteazul t|n{r cu v|rsta trupeasc{ abia fiind de dou{zeci de ani, iar de o sut{ de ani cu }n`elegerea ~i cu m{rirea de suflet. C|nd }n toat{ Cezareea, precum ~i prin celelalte cet{`i ~i `{ri, propov{duitorii chemau pe nume pe fiecare dintre cet{`eni la diavole~tile loca~uri, prin porunca boierilor, ~i to`i cre~tinii erau }n mare primejdie, atunci viteazul Amfian, urm{rind scopul s{u, a ie~it din acel loc }n care se ascundeau cre~tinii, t{inuit de to`i, ~i s-a dus la necurata capi~te idoleasc{, }n care Urban ighemonul }n acel ceas aducea idolilor jertf{. F{r{ fric{ apropiindu-se de el, a apucat de dreapta lui cea cu jertf{ ~i cu }ndr{zneal{, cu mare glas, printr-o dumnezeiasc{ st{p|nire }l sf{tuia ca s{ }nceteze de la o r{t{cire ca aceea, iar pe diavolii ~i idolii cei f{cu`i de m|ini omene~ti s{ nu-i socoteasc{ zei, def{im|nd pe Unul adev{ratul Dumnezeu. Acea }ndr{zneal{ a lui pe mul`i cre~tini i-a }nt{rit }n credin`{, iar pe necredincio~i ~i mai ales pe }ns{~i ighemonul, l-a pornit spre m|nie ~i urgie. ^i }ndat{ osta~ii care erau cu ighemonul s-au n{pustit ca lupii asupra oilor, i-au dat lovituri peste gur{, peste fa`{ ~i peste tot trupul, apoi, t{v{lindu-l pe p{m|nt ~i c{lc|ndu-l cu picioarele, l-au aruncat }n temni`{ ~i l-au }nf{~urat }n leg{turi. Iar a doua zi l-au scos la judecat{ ~i l-a silit ighemonul la jertf{ idolilor, dar s-a ar{tat nesupus ~i nebiruit osta~ul lui Hristos. Fiind sp|nzurat ~i cu unelte ascu`ite de fier strunjit peste tot trupul, p|n{ la oase, b{tut cu vergi de plumb peste fa`{, peste grumaji ~i peste coaste, nu i se vedea fa`a de r{ni, }nc|t nici de cei cunoscu`i nu se cuno~tea, iar coastele lui erau sf{r|mate ~i zdrobite. Dar el n-a }ncetat a m{rturisi }n munci numele lui Iisus Hristos, p{timind ca }ntr-un trup str{in. Dup{ aceea l-au }nmuiat }n untdelemn, }nv{luindu-l ~i leg|ndu-i picioarele, l-au aprins cu foc ~i, arz|nd p{timitorul, se topea ca ceara. ]ns{ nici cu aceast{ munc{ nu l-au putut birui, ci, mai ales umpl|ndu-se de o mai mare }ndr{zneal{, striga cu mare glas, pream{rind pe Hristos, iar nedumnezeirea elineasc{ v{dind-o ~i oc{r|nd-o. Apoi, l-au aruncat }n temni`{, iar }n a treia zi, fiind abia viu, iar{~i muncitorii }l }ntrebau cu munci ~i }n aceea~i m{rturisire petrec|nd neschimbat, ighemonul a poruncit s{-l arunce }n ad|ncul m{rii. Duc|nd pe mucenicul }n mijlocul noianului ~i leg|ndu-i o piatr{ de d|nsul l-au aruncat }n mare. ^i }ndat{, }n acel ceas, s-a umflat marea cu valurile, s-a cutremurat p{m|ntul, cetatea s-a cl{tinat ~i to`i erau cuprin~i de fric{ mare. Valurile m{rii, }n{l`|n-du-se, au scos trupul mucenicului afar{ pe p{m|nt, }naintea por`ilor cet{`ii. Astfel a fost p{timirea ~i sf|r~itul Sf|ntului Mucenic Amfian, }n a doua zi a lunii Aprilie, joi. Dup{ aceasta, au fost prin~i ~i ceilal`i cre~tini, precum ~i Edesie, fratele lui Amfian. Deci unii }ndat{ au fost munci`i }n multe feluri, iar al`ii s-au os|ndit la t{iere, prin unelte de aram{, }n Palestina, unde au ~i fost trimi~i, printre care ~i Edesie. Dup{ c|t{va vreme l-au adus pe Edesie }n Alexandria, cetatea Egiptului. Acolo, v{z|nd pe Ieroclei voievodul ~ez|nd la judecat{, mai presus de m{sur{ iu`indu-se asupra cre~tinilor, iar pe fecioarele cele sfin`ite lui Dumnezeu ~i pe femeile cre~tine foarte }n`elepte <%1>d|ndu-le spre batjocur{ desfr|na`ilor celor f{r{ de ru~ine, sf|ntul s-a<%0> umplut de r|vn{ pentru Hristos ~i }naintea tuturor, repezindu-se asupra acelui boier, l-a lovit peste obraz ~i, tr|ntindu-l la p{m|nt, }l b{tea cu m|na, iar cu cuv|ntul }l oc{ra pe acel p{g|n judec{tor, pentru judec{`ile cele nedrepte. Atunci, }ndat{ cei ce st{teau }mprejur l-au apucat ~i l-au muncit asemenea ca pe Sf|ntul Amfian, fratele s{u, ~i astfel ~i-a c|~tigat sf|r~itul. Pentru c{ dup{ cumplitele munci l-au }necat }n mare, lu|nd Sf|ntul Edesie cununa biruin`ei }mpreun{ cu Sf|ntul Amfian, de la Hristos, M|ntuitorul nostru, C{ruia se cuvine slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.