@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A TREIA @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL NICHITA M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL M\N[STIRII MIDICHIA<%0> @FP+1 = Patria Cuviosului Nichita a fost Cezareea Bitiniei, fiind n{scut din p{rin`i dreptcredincio~i. Tat{l lui se numea Filaret ~i s-a tuns }n c{lug{rie, c|nd so`ia sa dup{ lege s-a mutat la Domnul, }ntr-a opta zi dup{ na~terea pruncului Nichita, pruncul fiind hr{nit de maica tat{lui s{u, care pe atunci era }ntre cei vii. Dup{ ce a crescut ~i a }nv{`at carte, s-a dat spre slujba lui Dumnezeu. Mai }nt|i f{cea slujba paracliseriei }n biseric{, }ndeletnicindu-se la citirea dumnezeie~tilor c{r`i. Dup{ aceea, s-a dus la un oarecare sihastru, ^tefan, b{rbat }mbun{t{`it, de la care, dup{ ce a luat pov{`uire din destul, a fost trimis la M|n{stirea Midichiei, pe care a zidit-o Cuviosul Nichifor ~i a fost egumen }ntr-}nsa. A primit, deci, Nichifor pe Nichita cu dragoste, v{z|nd de mai }nainte }ntr-}nsul darul cel dumnezeiesc ~i l-a tuns }n r|nduiala monahi-ceasc{. Iar fericitul Nichita at|t de mult a sporit cu pustnice~tile nevoin`e, cu smerenia, cu ascultarea ~i cu toate lucrurile cele bune, }nc|t pe to`i monahii cei ce erau acolo i-a cov|r~it, ne}mplinind }nc{ ~apte ani }n m|n{stire. Apoi a fost silit de egumen s{ ia r|nduiala preo`easc{, sfin`indu-l preasfin`itul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Dup{ primirea preo`iei, }ndat{ i s-a }ncredin`at toat{ r|ndu-iala m|n{stirii }nceput{ de Cuviosul Nichifor, care acum sl{bise de b{tr|ne`e. El }ndrept{ bine m|n{stirea }n locul p{rintelui s{u Nichifor, p{sc|nd cuv|nt{toarea turm{ cu grij{, }nmul`ind-o prin chipul }mbun{t{`itei sale vie`i. Deci mul`i, auzind de via`a lui pl{cut{ lui Dumnezeu, veneau }ntr-acel loca~, lep{d|ndu-se de lume ~i dorind a se pov|`ui de d|nsul pe calea m|ntuirii, acolo voiau s{ petreac{. ]n pu`ini ani, ca la o sut{ de fra`i s-au }nmul`it cu darul lui Hristos, }ntre care era ~i fericitul Atanasie, b{rbat cu adev{rat cinstit ~i minunat, a c{rui fapt{ bun{ nu este cu putin`{ a o ar{ta prin scurte cuvinte ~i a spune dragostea lui cea mare c{tre Dumnezeu, pe care a ar{tat-o la }nceput lep{d|ndu-se de lume, }nc|t ~i }ngerii puteau s{ se minuneze de aceea. C{ci, def{im|nd lumea aceasta ~i poftele, pentru Dumnezeu, a ie~it }n tain{ din casa p{rinteasc{ ~i, intr|nd }ntr-o m|n{stire oarecare, voia a }ncepe nevo-in`ele monahice~ti. ]n~tiin`|ndu-se tat{l lui cel trupesc, a alergat cu m|nie }n m|n{stirea aceea ~i lu|nd pe fiul s{u, pe care }l iubea foarte mult, a lep{dat de pe d|nsul monahiceasca }mbr{c{minte, pe care o purta }n via`a cea nou{ ~i l-a }mbr{cat }n haine luminoase de mare pre` ~i cu sila l-a dus }n casa sa. Iar copilul a zis c{tre d|nsul: <192>O, tat{, oare socote~ti c{ hainele acestea de mare pre` m{ vor }mpiedica de la scopul meu? Toat{ lumea aceasta }mi este ur|t{, pentru c{ ce folos este omului, de va c|~tiga toat{ lumea ~i }~i va <%-2>pierde sufletul s{u?<170> Tat{l s{u l-a }nchis }ntr-o camer{ deosebit{ ~i se<%0> s|rguia }n tot chipul ca s{-i }ntoarc{ g|ndul c{tre dragostea lu-measc{. Iar el, cu dragostea lui Dumnezeu biruind dragostea tat{lui ~i iubirea cea de~art{ a lumii, dezbr{c|ndu-se de acele haine mirene~ti cu care era }mbr{cat, le-a rupt }n mici buc{`i. Afl|nd tat{l s{u, l-a }mbr{cat }n altele mai scumpe, pentru c{ era bogat, cinstit ~i sl{vit. Iar el a f{cut cu hainele acestea ca ~i cu cele dint|i. De acest lucru pornindu-se tat{l s{u cu m|nie mare, l-a b{tut f{r{ mil{, }nc|t trupul lui s-a zdrobit de r{ni ~i s-au }nvine`it spatele ~i umerii de b{t{ile cele cumplite, }nc|t era nevoie ca doctorii s{-l t{m{duiasc{ ~i trupul cel r{nit s{-l cure`e. Iar copilul zicea: <192>Chiar ~i }n buc{`i de m-ar zdrobi tat{l meu, nicidecum nu m{ va desp{r`i <%-2>de dragostea lui Dumnezeu, nici nu m{ va }ntoarce de la scopul meu<170>.<%0> Dup{ aceea, umilindu-se tat{l s{u ~i multe lacrimi v{rs|nd, a zis lui Atanasie: <192>Mergi, fiul meu, pe calea cea bun{ pe care ai ales-o ~i Hristos s{-`i fie `ie ajutor, izb{vindu-te de toate cursele vr{jma~ului<170>. Iar el, duc|ndu-se }n m|n{stirea }n care fusese mai }nainte, a luat pe d|nsul des{v|r~it haina monahiceasc{. ^i at|t de mult s-a smerit, }nc|t nimic lumesc nu se mai vedea }ntr-}nsul; nici cuv|nt, nici obicei, nici c|~tigare de oarecare lucruri. Ci, obiceiul }i era bl|nd, cuv|ntul lin ~i smerit, hainele rupte ~i mai proaste dec|t ale tuturor; toat{ via`a lui era aspr{ ~i f{r{ de m{sur{, de~i crescuse }n moliciuni lume~ti, fiind fiu de oameni boga`i. @BT+1 = Pe un b{rbat }mbun{t{`it ca acesta, care a petrecut ani destui }n ostenelile monahice~ti, dragostea p{rintelui nostru Nichita ~i slava vie`ii lui cea asemenea cu a }ngerilor, l-au atras la d|n~ii }n M|n{stirea Midichiei ~i s-a f{cut }mpreun{ vorbitor ~i vie`uitor iubit cu am|ndoi cuvio~ii - adic{ cu Nichifor ~i cu Nichita -, de la care Atanasie, fiind rugat dup{ c|tva timp, a luat }n m|n{stire slujba de iconom. ^i a fost fericitul Atanasie }mpreun{ cu Nichita, pentru }ndreptarea m|n{stirii aceleia, ca un suflet ~i o }n`elegere }n dou{ trupuri, }ndrept|nd pe to`i fra`ii cu cuv|ntul ~i cu lucrul spre toat{ fapta bun{ ~i des{v|r~it{, spre pl{cerea lui Dumnezeu. Astfel, s{deau }ntru d|n~ii dragostea, }i }nv{`au smerenie, erau slujitori ai cur{`iei lor trupe~ti ~i suflete~ti, sprijinind pe cei neputincio~i ~i }mpu`ina`i la suflet, pe cei ce erau tari }nt{rindu-i ~i mai mult, iar pe cei ce c{deau ridic|ndu-i cu }nv{`{turi ~i cu sfaturi }n multe chipuri; c{ci dac{ unul dintre d|n~ii se f{cea }nv{`{tor mai aspru, atunci cel{lalt se f{cea sf{tuitor mai bl|nd ~i mai milostiv; ~i am|ndoi erau iubi`i de to`i, iar cuv|ntul lor era ca ~i cum ar fi ie~it din gura lui Dumnezeu; astfel se primea }ntre fra`i. @BT+1 = Dar nu p|n{ }n sf|r~it a petrecut }mpreun{ o doime ca aceasta a pov{`uitorilor celor }mbun{t{`i`i, pentru c{ dup{ c|`iva ani Cuviosul Atanasie s-a mutat la Domnul, }n 26 de zile ale lunii octombrie. Mut|ndu-se el, cel mai de pe urm{ cuv|nt gr{it c{tre fra`i a fost: <192>Dup{ sf|r~itul meu, cu adev{rat ve`i ~ti despre mine, de voi afla ceva dar la Dumnezeu<170>. Iar dup{ ce s-a }ngropat Cuviosul Atanasie, a crescut un copac de chiparos, din porunca Domnului, deasupra morm|ntului lui, chiar din pieptul aceluia, ale c{rui frunze t{m{duiau des{v|r~it toate neputin`ele. Dup{ aceea ~i Cuviosul Nichifor, ziditorul M|n{stirii Midichiei ~i }nt|iul egumen }ntr-}nsa, dup{ multe osteneli ~i dureri trupe~ti, s-a dus c{tre Domnul, }n patru zile ale lunii mai. ^i a r{mas Cuviosul Nichita lipsit de Sf|ntul Nichifor, duhovnicescul lui p{rinte, ~i de iubitul prieten Atanasie Cuviosul ~i nu pu`in se m|hnea dup{ am|ndoi, din mult{ dragoste ce avea pentru d|n~ii. ]ns{ }~i m|ng|ia m|hnirea prin }ncredin`area cea ne}ndoit{ pentru d|n~ii, c{ci au c|~tigat darul ~i fericita via`{ la St{p|nul Hristos, C{ruia, din tinere`e slujindu-i, bine i-au pl{cut. @BT+1 = Iar dup{ mutarea fericitului p{rinte Nichifor, to`i fra`ii au rugat pe Cuviosul Nichita ca s{ primeasc{ r|nduiala ~i dreg{toria egumeniei; dar Sf|ntul Nichita nu primea cinstea ~i dreg{toria egumeneasc{, de~i r|nduia des{v|r~it m|n{stirea }n locul Sf|ntului <%4>Nichifor, p{rintele s{u, c|nd acesta sl{bise de b{tr|ne`ile cele de <%0>mul`i ani. Deci, fiind rugat de fra`i ~i mai ales de al`i mul`i p{rin`i fiind silit, a primit dreg{toria aceea ~i s-a binecuv|ntat de preasfin`itul patriarh al Constantinopolului, Nichifor, care se alesese dup{ Tarasie. ^i ad{uga osteneli peste osteneli, singur acum cu ajutorul lui Dumnezeu }ndrept|nd m|n{stirea ~i }ngrijindu-se pentru m|ntuirea sufletelor celor }ncredin`ate lui. Binecuv|nt|nd Dumnezeu pe pl{cutul S{u, i-a dat dar de a t{m{dui boli ~i a izgoni diavolii, c{ci pe un prunc ce era mut din na~tere, cu }nsemnarea crucii l-a f{cut a gr{i, pe un frate ce }~i ie~ise din min`i, prin ungerea cu sf|ntul untdelemn l-a t{m{duit, pe unul din cei noi }ncep{tori, care se }ndr{cise, cu rug{ciunea l-a <%-2>izb{vit din diavoleasca muncire; iar pe diavolul ce se pref{cuse }ntr-un<%0> }nfrico~at balaur l-a izgonit. Pe altul }ndr{cit, l-a izb{vit de duhul cel viclean. ^i multe boli trupe~ti, friguri, lingoare ~i alte multe feluri, le t{m{duia prin minune, cu darul lui Hristos ce era }n el. A~a cu dumnezeiasc{ pl{cere vie`uind, a ajuns la anii b{tr|ne`ilor sale ~i a sosit la vremea m{rturisirii ~i a p{timirii celei viteje~ti, pe care a r{bdat-o pentru cinstea sfintelor icoane, mai }nainte de sf|r~itul vie`ii sale. ]ntr-acele vremi eresul lupt{rii de icoane }nc{ nu }ncetase, de~i acum era blestemat de al ~aptelea Sinod din toat{ lumea al Sfin`ilor P{rin`i. ]ns{ iar{~i se }nnoise, av|nd ajutor de la st{p|nirea }mp{r{teasc{, c{ci ~i }nceputul lui era de la }mp{ra`ii grece~ti. Mai }nt|i de la }mp{ratul Leon, care era al treilea cu acela~i nume, cu porecla Isaurul, acel eres p{g|n s-a }nt{rit ~i ca o boal{ v{t{m{-toare s-a }nmul`it. Pentru c{ acela mai }nt|i a dat porunc{ de lep{dare a icoanelor ~i cu st{p|nire }mp{r{teasc{ pe mul`i la a sa nedreapt{ socoteal{ i-a plecat. Apoi, izgonind pe Sf|ntul ~i dreptcredinciosul patriarh Gherman, a ridicat la scaun pe Atanasie, ereticul cel de un g|nd cu el. Iar dup{ moartea acelui p{g|n }mp{rat, a venit Constantin Copronim, fiul lui, mai groaznic prigonitor asupra Bisericii lui Dumnezeu, care nu numai c{ lep{da sfintele icoane, ci a oprit ~i ca sfin`ii pl{cu`i lui Dumnezeu s{ fie numi`i sfin`i, iar moa~tele sfin`ilor }ntru nimic le socotea. ]n scurt, zicem c{ numai pe dinafar{ }mp{ratul acela se ar{ta a fi cre~tin, iar pe din{untru era cu totul jidov necredincios. C{ci ~i pe Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu, pe cea mai }nalt{ dec|t toat{ zidirea ~i numele ei cel preasf|nt }mpreun{ cu icoana, a }ndr{znit tic{losul acela a le lep{da; iar folosirile ei cele c{tre Dumnezeu, prin care toate se }ntemeiaz{, a poruncit ca nici s{ le pomeneasc{. Iar spre ocara ei, ar{ta un s{cule` plin cu galbeni ~i }ntreba pe cei ce st{teau }naintea lui: <192>Ce zice`i, de mult pre` este s{cule`ul acesta?<170> Iar cei ce st{teau }naintea lui }i r{spundeau: <192>At|t este de mult pre`, c|t aur se afl{ }ntr-}nsul<170>. Iar Copronim, v{rs|nd din s{cule` aurul, iar{~i }ntreba: <192>Acum s{cule`ul f{r{ de aur mai este de mult pre`?<170> Aceia }i r{spundeau: <192>]ntru nimic nu este de mult pre`, fiind de~ert. Pentru c{ ce folos este, c|nd nu are }n el aur?<170> Dup{ aceasta zicea Copronim: <192>Astfel este Maria, p|n{ ce a avut }n p|ntecele s{u pe Hristos, p|n{ atunci a fost cinstit{, iar dup{ ce l-a n{scut pe Acela, s-a lipsit de cinstea aceea ~i }ntru nimic nu se deosebe~te de celelalte femei<170>. O, preanecurat{ gur{ ~i limb{! Ce fel de hulire gr{ie~ti asupra celei mai cinstite dec|t toate puterile cere~ti ~i asupra celei mai sf|nt{ dec|t to`i sfin`ii, Maica Ziditorului? Au doar ]mp{r{teasa, dup{ ce a n{scut pe }mp{r{tescul Fiu, nu este vrednic{ de cinstea }mp{r{teasc{? Au doar numai p|n{ atunci Maica ]mp{ratului avea s{ fie cinstit{, c|t l-a purtat }n p|ntece pe ]mp{rat? O, amar de tic{losul acela hulitor, care cu nimic nu s-a deosebit de hulitorii jidovi, cei ur|`i de Dumnezeu, c{ nu numai }ntr-acest chip era hulitor, ci ~i pe ceilal`i pe to`i }i atr{gea spre aceea~i p{g|neasc{ hulire, cu }mbun{ri }n~el{toare ~i cu certuri }ngrozitoare; iar pe cei ce nu se }nvoiau cu d|nsul ~i i se }mpo-triveau }i pedepsea cu felurite munci, cu leg{turi ~i cu foamea mult timp }i chinuia, r{nindu-i cu cumplite b{t{i, cu sabia t{indu-i, }ntru ad|ncul m{rii }nec|ndu-i ~i prin toate chinurile nesuferitelor ~i amarelor munci cu moarte pierz|nd pe credincio~ii ~i adev{ra`ii robi ai lui Hristos. El singur ~i-a lep{dat tic{losul lui suflet cu cea mai cumplit{ moarte, pentru c{, sufl|nd cu amar, striga, zic|nd: <192>De viu sunt dat focului celui nestins<170>. ^i cel ce hulea mai }nt|i pe Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu, acela atunci poruncea cu c|nt{ri ~i laude s{ o cinsteasc{ pe ea. Dar acum nu a aflat nici o u~urare, acel om }nstr{inat de la mila lui Dumnezeu. Astfel pierind muncitorul acela cu sunet, s-a suit pe tron fiul s{u, Leon, cel al patrulea cu acela~i nume, tot eretic ~i lupt{tor }mpotriva icoanelor, sem{n|nd tat{lui s{u. Dar ~i acela degrab{ murind, a luat }mp{r{`ia Irina, femeia lui, }mpreun{ cu fiul s{u cel mai mic Constantin. Aceea a adus pacea Sfintei Biserici, a adunat Sinodul al ~aptelea din toat{ lumea, spre blestemarea eresului iconoclast. ^i s-a bucurat toat{ Biserica lui Hristos, lu|ndu-~i iar cea dint|i a sa }nfrumuse`are de icoane ~i pe dreptcredincio~ii }mp{ra`i ~i arhierei pun|ndu-i pe scaune. Dup{ Irina a }mp{r{`it Nichifor, iar dup{ d|nsul Mihail, }mp{ra`i dreptcredincio~i. Dup{ aceea, a venit Leon al cincilea cu acela~i nume, care se numea - Armeanul. Acela, urm|nd celui mai dinainte de un nume cu el, r{ucredinciosului }mp{rat Leon Isaurul, a }nceput iar{~i a prigoni pe cei dreptcredincio~i ~i pe sfin`i, }nnoind ~i pornind iar{~i blestematul eres iconoclast. ^i c{ut|ndu-~i ajutor de un g|nd, dasc{li ai r{ut{`ii, a g{sit pe pu`ini din boieri, }ntre care erau doi mai r{i: Ioan, care se numea Specta ~i Evtihian. Iar din sfin`ita r|nduial{ a aflat pe Ioan, care se chema Gr{matic, noul Tertil, care era vas ales al diavolului ~i pe oarecare Antonie Silea. Iar din r|nduiala monahiceasc{ a g{sit pe Leontie ~i pe Zosima, care, nu dup{ mult{ vreme fiind prin~i }n fapte necurate, au suferit t{ierea nasului ~i au murit cu ru~ine, l{s|nd dup{ d|n~ii rea pomenire. Cu ace~tia }mp{ratul }nv{`a p{g|n{tatea aceea, ascult|nd sfatul lor, se }ndemna spre r{zboiul pe care }ncepuse a-l ridica asupra Bisericii. Apoi aduc|nd din st{p|nirea sa }n Constantinopol pe to`i arhiereii ~i toat{ r|nduiala duhovniceasc{, a chemat }n palatele sale pe sfin`itul Patriarh Nichifor, }mpreun{ cu tot sfin`itul sobor, voind ca }naintea fe`ei lui ~i }naintea a toat{ suita s{ aib{ dovad{, cu cei mai sus-zi~i eretici de un g|nd cu d|nsul, pe care }i avea ascun~i la el. Deci, mai }nt|i a vorbit singur c{tre cei drept-credincio~i, f{c|ndu-se a fi dreptcredincios ~i sco`|nd din s|n icoana r{stignirii lui Hristos, pe care o avea la g|t, c{reia i s-a ~i }nchinat cu f{`{rnicie. Plec|nd capul la icoan{, a zis c{tre Sfin`ii P{rin`i: <170>Nici eu nu m{ deosebesc }ntru nimic de voi, pentru c{ cinstesc sf|nta icoan{, precum vede`i singuri. Dar s-au sculat al`ii care }nva`{ }ntr-alt chip ~i zic c{ este dreapt{ calea pe care o `in ei. Deci s{ vin{ aici }naintea voastr{ ~i prin }ntreb{ri ~i r{spunsuri s{ caute }n`elegerea cea dreapt{ despre icoane. Dac{ ei se vor ar{ta a fi biruitori }n cuvinte, ar{t|ndu-~i l{murit adev{rul lor ~i biruin-du-v{ pe voi, atunci s{ nu opri`i nici voi lucrul cel bun ~i mai ales singuri s{ nu-i l{sa`i. Iar dac{ aceia se vor dovedi de c{tre voi ~i se va v{di de~arta lor cuv|ntare, apoi s{ }nceteze a mai sem{na acea pierz{toare }nv{`{tur{ ~i s{ se `in{ dreapta credin`{ ca mai }nainte. Iar eu voi fi ascult{tor ~i judec{tor al }ntreb{rilor voastre, din am|ndou{ p{r`ile; c{ dac{ pentru orice lucru c|t de mic se cade s{ judec, cu at|t mai v|rtos nu voi fi neb{g{tor de seam{ pentru }ndreptarea Bisericii. V{ ascult pe voi, }ns{ sunt dator s{ ascult ~i alte p{r`i ~i la care voi cunoa~te care este adev{rata dreptate, acelora vom urma<170>. Dar preasfin`itul Patriarh Nichifor ~i to`i arhiereii cei }mpreu-n{ cu d|nsul nu se }nvoiau nicidecum la aceasta ~i nu doreau s{ aib{ dovedire, dar nici nu voiau s{ vad{ pe acei eretici cu rea socoteal{, nici a-i l{sa s{ vin{ }naintea fe`ii lor, zic|nd c{ nu este trebuin`{ a socoti ceva mai mult despre acel eres, blestemat de Sinodul al ~aptelea a toat{ lumea al Sfin`ilor P{rin`i, ~i a-l }nnoi }n Biseric{, pentru c{ este cu totul lep{dat. Dar Sfin`ii P{rin`i v{z|nd pe }mp{ratul foarte plecat spre credin`a cea rea ~i d|nd ajutor ereticilor, Sf|ntul Emilian, episcopul <%-2>Cizicului, a zis c{tre d|nsul cu }ndr{zneal{: <192>Dac{ }ntrebarea aceasta,<%0> pentru care ne-ai chemat, o, }mp{rate, este }ntrebare bisericeasc{ despre dreapta credin`{, apoi se cade ca s{ fie aceea cercetat{, dup{ obicei, }n Sf|nta Biseric{, iar nu }n palatele }mp{r{te~ti!<170> ]mp{ratul zise: <192>Dar ~i eu sunt fiu al Bisericii ~i v{ ascult ca un mijlocitor ~i }mp{ciuitor, ca, socotind cele gr{ite din am|ndou{ p{r`ile, s{ cunosc adev{rul<170>. La aceasta i-a r{spuns Sf|ntul Mihail, episcopul Sinadului: <192>Dac{ e~ti mijlocitor ~i }mp{ciuitor, atunci de ce nu faci ceea ce se cuvine mijlocitorului ~i }mp{ciuitorului? C{ci aduni pe potrivnicii Bisericii ~i }i `ii }n palatele tale, d|ndu-le }ndr{zneal{, ca f{r{ de fric{ s{ }nve`e pe to`i a `ine dogmele relei credin`e; iar cei ce sunt dreptcredincio~i, aceia nici prin unghere nu }ndr{znesc s{ gr{iasc{ ceva despre dreapta credin`{, fiind }nfrico~a`i de cumplitele tale }ngroziri. Aceasta nu este semn de mijlocire ~i de }mp{care, ci de prigonire ~i de tiranie<170>. ]mp{ratul zise: <192>Dar n-am zis eu c{ sunt cu voi la un g|nd? ]ns{ de vreme ce acel lucru despre cinstirea icoanelor a ajuns cu }ndoire p|n{ la mine, nu mi se cade a t{cea despre d|nsul, ci a ispiti cu dinadinsul despre adev{r. Dar care este pricina, de nu voi`i s{ vorbi`i cu acei ce v{ sunt potrivnici? Atunci v{ ar{ta`i c{ sunte`i pro~ti ~i nu ave`i m{rturii din dumnezeie~tile Scripturi, cu care a`i putea s{ v{ ap{ra`i }n`elegerea voastr{<170>. Sf|ntul Teofilact, episcopul Nicomidiei, r{spunse: <192>Martor ne este Hristos, a c{rui sf|nt{ icoan{ o ai }naintea ochilor, o, }mp{rate, c{ avem m{rturii f{r{ de num{r ale dreptei noastre credin`e, care }nt{resc drapta cinstire a sfintelor icoane; dar nu este nimeni ca s{ asculte ~i nu putem s{ sporim deloc, lupt|ndu-ne cu m|na cea puternic{, care ne amenin`{ cu puterea<170>. Apoi Sf|ntul Petru, episcopul Nicomidiei, a zis c{tre }mp{rat: <192>Cum gr{ie~ti s{ avem cu aceia lupt{, c{rora tu le aju`i ~i cu care singur te ostene~ti asupra noastr{? Nu ~tii oare c{ ~i pe manihei de i-ai fi adus aici ~i ai fi voit s{-i aju`i, apoi ~i ei ne-ar fi biruit cu u~urin`{, av|nd ajutor de la tine?<170> Dup{ aceasta Sf|ntul Eftimie, episcopul Sardichiei, a }nceput a gr{i cu mai mult{ }ndr{zneal{: <192>Ascult{, o, }mp{rate! De c|nd s-a pogor|t pe p{m|nt Hristos, Domnul nostru, acum sunt opt sute de ani ~i mai bine, pretutindeni Acela~i se }nchipuie~te }n biserici, prin zugr{virea icoanelor ~i }n acela~i fel se cinste~te. ^i cine este at|t de trufa~, care s{ }ndr{zneasc{ s{ mi~te sau s{ strice predania care se `ine de at|`ia ani }n biserici de la Sfin`ii Apostoli, de la mucenici ~i de la p{rin`ii cei de Dumnezeu insufla`i, care au ajuns ~i p|n{ la noi? C{ci gr{ie~te Apostolul: Drept aceea, fra`ilor, sta`i ~i `ine`i predaniile prin care v-a`i }nv{`at, ori prin cuv|nt, ori prin scrisoarea noastr{. ^i iar{~i: Chiar ~i }nger din cer de v{ va propov{dui mai mult dec|t ceea ce v-am propov{duit vou{, anatema s{ fie! Pentru aceea }mpotriva celora ce aflaser{ acel eres lupt{tor de icoane s-a adunat Sinodul cel din toat{ lumea, pe vremea dreptcredincioasei }mp{r{`ii a Irinei ~i a lui Constantin, ~i singur Fiul lui Dumnezeu a }nsemnat cu degetul s{u acel Sinod. Deci, de va }ndr{zni cineva s{ strice sau s{ ~tearg{ ceva din Sinodul acela, s{ fie blestemat<170>. Auzind }mp{ratul acestea, de~i se m|nia }n{untru cu iu`ime, asculta cu r{bdare cele ce se gr{iau, pref{c|ndu-~i bl|nde`ea cu f{`{rnicie. Dar Sf|ntul Teodor }nv{`{torul Bisericii, cel fierbinte r|vnitor, egumenul m|n{stirii Studi`ilor, f{r{ de fric{ a }ndr{znit a zice: <192>Nu strica, o, }mp{rate, r|nduiala cea bine a~ezat{ a Bisericii, pentru c{ Sf|ntul Apostol Pavel zice: Dumnezeu a dat }n Biseric{ pe unii apostoli ~i pe al`ii prooroci, iar pe al`ii p{stori ~i }nv{`{tori, spre s{v|r~irea sfin`ilor, }ns{ n-a ad{ugat acolo Apostolul ~i pe }mp{ra`i. Deci `ie, o, }mp{rate, `i s-a }ncredin`at ca s{ }ndreptezi cele mirene~ti, lucrurile cet{`ilor ~i puterile o~tilor. Pentru acelea s{ te }ngrije~ti tu, iar biserice~tile }ndrept{ri s{ le la~i p{storilor ~i }nv{`{torilor, dup{ }nv{`{tura Apostolului. Iar de nu, apoi s{ ~tii c{, chiar }ngerul din cer de ar aduce vreo }nv{`{tur{ potrivnic{ credin`ei noastre celei drepte, nu-l vom asculta; cu at|t mai mult pe tine nu te vom asculta, care e~ti un om de lut!<170> Atunci }mp{ratul s-a m|niat foarte, socotind cuvintele acelor sfin`i p{rin`i ca hul{ ~i ocar{ lui, de~i m|nia cea din{untrul lui o ascundea sub bl|nde`e. Apoi la ar{tare sco`|nd-o, cu necinste ~i cu oc{ri a gonit din palat tot sfin`itul sobor ~i a scos de pe scaun pe p{storul cel drept, pe preasfin`itul Patriarh Nichifor. Aceea~i a f{cut ~i celorlal`i dreptcredincio~i arhierei. Pe to`i i-a trimis la }nchisori, }n diferite `{ri ~i locuri, asemenea ~i pe Cuviosul Teodor Studitul. Iar la scaunul patriarhiei din Constantinopol a ridicat pe unul din sfetnicii s{i, care era din r|nduiala mireneasc{, anume Teodot, cu porecla Casiter, cu credin`a eretic ~i cu via`a necurat; c{ci avea o slujnic{, doctori`{ cu me~te~ugul, pe care o `inea pentru t{m{duirea bolii sale, pentru c{ el zicea c{ bole~te de p|ntece, iar cu lucrul o avea pentru a sa necur{`ie. Asemenea ~i la celelalte scaune, dup{ izgonirea episcopilor dreptcredincio~i, }mp{ratul a pus pe ai s{i r{ucredincio~i ~i mincino~i episcopi ~i a lep{dat sfintele icoane din sfintele biserici, }nc|t era iar{~i asupra credincio~ilor pentru cinstirea icoanelor acest fel de prigonire, cum a fost ~i }nainte, pe vremea lui Leon Isaurul ~i a lui Copronim, fiul s{u. Apoi a adunat acel r{ucredincios }mp{rat, Leon Armeanul, }mpreun{ cu falsul patriarh Teodot, o adunare f{r{delege }n Constantinopol, care a blestemat pe cei dreptcredincio~i, dumnezeie~ti ~i binecuv|nta`i Sfin`i P{rin`i, fiind ei singuri blestema`i; iar pe cei ce nu se }nvoiau cu acea nedreapt{ adunare a lor, }i munceau }n multe feluri ~i-i pierdeau. Dup{ s{v|r~irea adun{rii celei p{g|ne~ti, a chemat la sine }mp{ratul pe egumenii m|n{stirilor celor mai vestite, }ntre care era ~i dumnezeiescul p{rintele nostru Nichita, pentru care ne este cuv|ntul. Deci, mai }nt|i }i am{gea cu }mbun{ri spre a sa credin`{. Apoi, nev{z|ndu-i pleca`i la voia lui, i-a }nchis }n diferite temni`e pe fiecare deosebit ~i g|ndea ce }nc{ le-ar mai face? Cuviosul Nichita a fost `inut mai multe zile }ntr-o temni`{ foarte rea ~i }ns{~i acea }nchisoare }i era sf|ntului mare chinuire. Dar pe l|ng{ aceasta, }n toate zilele mergeau la el ni~te oameni f{r{ or|nduial{ ~i f{r{ de ru~ine cu obiceiul ~i cu cuv|ntul, care nici de numele omenesc nu erau vrednici. Aceia huleau ~i oc{rau pe sf|ntul cu cuvinte de hul{ ~i de ru~ine, f{c|nd ocar{ mare b{tr|nului, pentru c{ erau }ntr-adins r|ndui`i de eretici, }ntre care unul cu numele Nicolae a fost mai r{u. Acela ~i mai mult nec{jea cu nebunia sa pe cuviosul, b|rfind asupra lui cuvinte necurate, p|n{ ce lui Nicolae acela i s-a ar{tat tat{l s{u }n vis, care murise demult, zic|ndu-i: <192>Dep{rteaz{-te de robul lui Dumnezeu!<170> Deci, }ntr-acel ceas a }ncetat Nicolae cu vorbele sale de~arte ~i nu numai c{ nu sup{ra pe sf|ntul, ci ~i pe al`ii care }l sup{rau, }i oprea. Iar dup{ ce cuviosul a p{timit multe zile }n temni`{, }mp{ratul a poruncit s{-l duc{ }n surghiun spre partea R{s{ritului, }ntr-o cetate ce se numea Masaleon; aceea era }n vreme de iarn{ cea mai cumplit{, ~i mult{ nevoie p{timea b{tr|nul de ger, de z{pad{ ~i de v|nturi, av|nd haine proaste. Chiar ~i arma~ul cel care-l ducea }n izgonire, era foarte cumplit ~i nemilostiv ~i chinuia pe b{tr|n }n c{l{toria aceea, m|n|ndu-l repede, gr{bindu-se ca }n pu`ine zile s{ fac{ acel drum. Acela~i lucru a f{cut }mp{ratul ~i celorlal`i cinsti`i egumeni, pe fiecare trimi`|ndu-i deosebit }n surghiun. Dup{ aceea, socotind }n sine c{ nimic nu va spori `in|ndu-i }n surghiun, c{ci sunt mai presus de tot necazul ~i mai ales mai os|rduitori }i va face la `inerea ~i la p{zirea dogmelor ortodoxe, ~i-a schimbat g|ndul s{u, ca unul ce era nestatornic la minte ~i abia cinci zile petrec|nd Cuviosul Nichita }n izgonire }n cetatea amintit{ mai sus, }mp{ratul i-a poruncit lui, precum ~i celorlal`i egumeni, ca s{ se }ntoarc{ degrab{ }n Bizan`, ~i a }ntors pe sf|ntul cu mai grabnic{ alergare dec|t cea dint|i, }nc|t abia r{m{sese viu, pe deoparte, de sup{rarea cea mai mare, iar pe de alta, de c{l{toria cea grabnic{ pe cale. ^i dup{ ce au fost adu~i to`i egumenii aceia }n Bizan`, }mp{ratul a poruncit s{-i lase }n cetate, p|n{ ce va socoti }n ce chip ar putea s{-i atrag{ la un g|nd cu el. Trec|nd iarna ~i Sf|ntul ~i Marele Post de patruzeci de zile, dup{ prealuminatul praznic al Sfintelor Pa~ti, i-a dat pe ei celui mai sus pomenit Ioan gramaticul, ca celui ce avea gur{ de orator ca a diavolului, ca s{-i munceasc{ precum va voi. Iar acest tiran, }nchiz|nd pe fiecare deosebit, }n diferite temni`e }i muncea, nu mai pu`in de cum munceau p{g|nii pe sfin`ii mucenici. Pentru c{ temni`ele erau str|mte, }ntunecoase, rele ~i pline de toate nevoile cele grele, c{ nu aveau nici paturi, nici r{corire ~i li se da printr-o ferestruic{ mic{ p|ine necurat{ ~i umed{, ca la c|ini, ~i aceea c|te o unghie pe zi, ca numai s{ nu moar{ de foame, iar ap{ li se d{dea tulbure ~i necurat{, c{ci socotea acel muncitor, Ioan, c{ci cu o nevoie ca aceea o s{-i biruiasc{ pe acei p{rin`i ~i s{-i sileasc{ la credin`a lor cea rea, ori s{-i omoare. ^i }nc{, spre cea mai mare m|hnire a Cuviosului Nichita, pe un ucenic al lui t|n{r, anume <%-2>Teoctist, prinz|ndu-l }nr{ut{`itul acela Ioan ~i asemenea }nchiz|ndu-l<%0> cu sila }n temni`{, cu foamea ~i cu setea }l muncea. Dup{ aceea, acei eretici r{ucredincio~i, v{z|nd pe p{rin`ii aceia c{ voiesc mai bine s{ moar{ dec|t s{ se dep{rteze de credin`a lor cea deapt{, au g{sit asupra lor o am{gire ca aceasta, zic|ndu-le: <192>Nu avem trebuin`{ de altceva de la voi, dec|t numai }mpreun{ cu Teodot, patriarhul, s{ v{ }mp{rt{~i`i }n biseric{ cu Sfintele Taine, iar mai mult dec|t aceea s{ nu face`i nimic. ^i astfel ve`i merge }n libertate }n m|n{stire, cu credin`a ~i }n`elegerea voastr{<170>. Cu acel vicle~ug ereticesc am{gindu-se p{rin`ii, ca ~i cum se }nvoiau }ntr-acea vreme la eresul lor, dar pe urm{, cunosc|nd am{girea aceea, se c{iau foarte mult ~i s-au }ndreptat bine. Deci, fiind libera`i fiecare dintru a sa }nchisoare ~i din leg{turi, au mers la Cuviosul P{rinte Nichita, sf{tuindu-l ~i rug|ndu-l ca, }nvoindu-se ~i el cu }mp{rt{~irea lui Teodot, s{ ias{ din temni`{. Dar nevr|nd Sf|ntul Nichita s{ lase }nchisoarea pe care o r{bda pentru Hristos ~i nesuferind de loc s{-i asculte pe d|n~ii, }i st{teau }mpotriv{ p{rin`ii, zic|ndu-i: <192>Nu se poate s{ ie~im noi de aici ~i pe tine s{ te l{s{m. Pu`in este lucrul pe care-l cer ei de la noi, adic{ numai s{ ne }mp{rt{~im cu Teodot, iar credin`a noastr{ s{ ne-o `inem, s{ potrivim judecata la vremea nevoilor acestora, ce ne sunt deasupra. Cu acest mic lucru s{ ne dezleg{m pe noi }n~ine, ca nu cu totul s{ ne pierdem<170>. Astfel ei cu sup{rare st|ndu-i }mpotriv{ ~i mult timp silindu-l, a ie~it Cuviosul Nichita chiar nevr|nd, nu de p{timirea cea rea fugind, nici de munci tem|ndu-se, ci ascult|nd cu dinadinsul rug{-mintea p{rin`ilor acelora ~i c{runte`ile lor v{z|ndu-le, s-a plecat spre sf{tuirea acelora, f{r{ voia sa. C{ci, fiindu-le }nainte via`a ~i moartea, cu voie }i era lui ca pentru dreapta credin`{ s{-~i aleag{ mai bine moartea dec|t via`a. ]ns{ nu s-a lep{dat }ntr-acea vreme <%-1>de cinstita }nso`ire a p{rin`ilor, c{rora le ~tia ~i credin`a cea dreapt{<%0> ~i }mbun{t{`ita via`{. Deci au mers cu to`ii la mincinosul acela patriarh. Iar acela, ca s{-i v|neze cu mai mult{ u~urin`{ spre a lui }mp{rt{~ire, i-a dus la un oarecare loc de rug{ciune, care }ntr-adins era }mpodobit cu icoane, ca, v{z|nd p{rin`ii sfintele icoane, s{ socoteasc{ c{ patriarhul este dreptcredincios. Acolo, Teodot slujind, au primit }mp{rt{~irea din m|inile lui, pentru c{ auzeau din gura aceluia ni~te cuvinte ca acestea: <192>De nu va cinsti cineva icoanele lui Hristos, anatema s{ fie!<170> Aceasta o zicea el, nu cinstind icoana M|ntuitorului, ci f{`{rnicindu-se }naintea lor, ca s{ nu se }ndoiasc{ a se }mp{rt{~i cu d|nsul. Dup{ aceasta, plec|nd fiecare la a sa m|n{stire, Cuviosul Nichita cu jale }n inim{ s-a r{nit, c{ci cu Teodot, mincinosul patriarh, cu f{`arnicul }n~el{tor s-a }mp{rt{~it; c{ ~i pe acea mic{ abatere din calea cea dreapt{ sf|ntul ca pe o }ntreag{ r{t{cire o socotea pentru el. Deci, a socotit s{ fug{ }ntr-alt{ parte ~i acolo s{ se poc{iasc{ de gre~eala sa. ^i intr|nd }ntr-o corabie, a plecat la ostrovul ce se numea Proconis. Apoi, socotind }n sine c{ unde i-a fost gre~eala, acolo se cade s{-i fie ~i poc{in`a, s-a }ntors iar{~i }n Bizan` ~i, umbl|nd prin cetate, }nv{`a f{r{ fric{ pe popor ca s{ se `in{ de dogmele cele drepte, care la al ~aptelea Sinod din toat{ lumea s-au stabilit de Sfin`ii P{rin`i. ]n~tiin`|ndu-se }mp{ratul de aceea, a chemat la d|nsul pe sf|nt ~i i-a zis lui: <192>Pentru ce nu te-ai dus la m|n{stirea ta, precum s-au dus ~i ceilal`i egumeni? Pentru ce tu singur ai r{mas umbl|nd dup{ voia ta, iar poruncii noastre, precum am zis, nu te-ai supus? Oare socote~ti }ntru nimic st{p|nirea noastr{? Deci, ascult{ porunca noastr{ ~i te du la m|n{stirea ta; iar de nu, apoi voi porunci s{ te munceasc{ pe tine<170>. Iar sf|ntul cu glas lin a r{spuns, zic|nd: <192>Eu, o, }mp{rate, nici la m|n{stirea mea nu m{ voi duce, nici credin`a mea nu voiesc a o l{sa. Ci, }n m{rturisirea mea petrec ~i voi petrece, }n care ~i p{rin`ii mei, sfin`ii episcopi cei dreptcredincio~i, au petrecut; care au p{timit izgonire ~i }nchisori cu nedreptate de la tine ~i la multe primejdii s-au dat, ap{r|nd Biserica cea dreptcredincioas{, }n care st{m ~i ne l{ud{m }ntru n{dejdea slavei lui Dumnezeu. ^i s{ ~ti`i de la mine cu adev{rat, c{ nici de moarte nu m{ tem, nici via`a aceasta vremelnic{ nu o iubesc. Dumnezeu }mi este mie martor, c{ am f{cut ceea ce nu mi se c{dea s{ fac. Ci, pentru ascultarea b{tr|nilor m-am supus nevr|nd, }mplinind voia lor, m-am }mp{rt{~it cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru }mi este jale ~i m{ c{iesc. Deci, s{ ~tii bine c{ de acum }nainte nici o }mp{rt{~ire nu-mi este cu voi. Ci petrec }ntru predaniile Sfin`ilor P{rin`i, pe care le-am primit de la }nceput. De <%-2>aceea, f{ cu mine ce vrei, f{r{ a n{d{jdui s{ auzi altceva de la mine<170>.<%0> V{z|nd }mp{ratul voin`a aceea neschimbat{, l-a dat unui oarecare Zaharia, mai mare peste palatele }mp{r{te~ti, care se numea "Mangan", ca s{-l `in{ sub straj{, p|n{ va hot{r} }n privin`a lui. Iar Zaharia, fiind om bun ~i dreptcredincios, nu numai c{ nu a nec{jit cu nimic pe b{tr|n, dar ~i cinste mult{ }i d{dea lui. Dup{ aceea }mp{ratul a trimis pe Cuviosul Nichita }n surghiun la o insul{ mic{, care purta numele Sfintei Muceni`e Glicheria, pentru c{ acolo se aflau sfintele ei moa~te. O biseric{ ~i m|n{stire era zidit{ }n numele ei, care era }ncredin`at{ de st{p|nirea ereticeasc{ oarec{rui famen, cu numele Antim. Acel om era foarte r{u, vr{jitor, ur|tor de cele sfinte, r{u-me~te~ugar, vr{jma~ viclean, m|ndru ~i nemilostiv, pentru a lui s{lb{ticie ~i r{u n{rav, locuitorii de acolo }l numeau Caiaf{. Pentru c{ unora ca acelora se d{deau pe atunci r|nduielile m|n{stirilor, ca nu }nt{rindu-se st{p|nirea mireneasc{, s{ r{stoarne toate din voia lor. Acela, lu|nd pe sf|ntul trimis la d|nsul, }l chinuia cu dinadinsul. Pentru c{, }nchiz|ndu-l }ntr-o temni`{ foarte str|mt{, totdeauna muncea pe pl{cutul lui Dumnezeu, nel{s|ndu-l s{ priveasc{ afar{ din temni`{, singur purt|nd cheia temni`ei ~i poruncind ca printr-o <%-2>gaur{ s{-i dea foarte pu`in{ m|ncare. C{ci lui Antim }i era f{g{duit{<%0> o mai mare cinste de la }ncep{torii ereticilor, de va sili pe Nichita spre socotin`a lor. De aceea ~i mai mult }l sup{ra pe sf|ntul acel tic{los, n{d{jduind c{ cu sila }l va abate spre }n`elegerea ereticeas-c{, iar cuviosul r{bda cu dragoste chinul pentru dreapta credin`{; Dumnezeu }ns{ cu darul S{u cel minunat ce se lucra }ntr-}nsul, }l adeverea pe el c{ este drept, sf|nt, f{c{tor de minuni ~i ajut{tor oamenilor celor ce erau }n primejdii. Lui Zaharia cel mai sus pomenit, fiind trimis de }mp{rat pentru trebuin`ele poporului }n p{r`ile Traciei, i s-a }nt|mplat a c{dea }n m|inile barbarilor ~i l-au dus pe el }n robie. De acest lucru afl|nd Sf|ntul Mihail, episcopul Sinadului, care asemenea st{tea }nchis }n temni`{ pentru dreapta credin`{, a trimis la Cuviosul Nichita, spun|ndu-i lui: <192>Zaharia, prietenul cel de ob~te, }n `ara barbarilor a fost dus legat. Deci, te rog pe tine, roag{-te lui Dumnezeu pentru d|nsul, c{ po`i s{-l izb{ve~ti pe el<170>. Sf|ntul, lu|nd o }n~tiin`are ca aceea, s-a m|hnit foarte mult ~i toat{ ziua aceea nu a gustat hran{. Iar dup{ ce a }nserat, lu|nd o lum|nare de la fratele Filip, slujitorul s{u, a aprins-o ~i toat{ noaptea aceea a stat la rug{ciune pentru Zaharia cel robit, rug|nd bun{tatea lui Dumnezeu s{-l elibereze din m|inile barbarilor. ^i a luat }n~tiin`are de la Dumnezeu, c{ }ntr-adev{r Zaharia va fi liber. A doua zi merg|nd Filip, a aflat pe p{rintele cu fa`a vesel{, bucur|ndu-se cu duhul ~i l-a }ntrebat, zic|nd: <192>Asear{ m-am dus de la tine ~i erai tare m|hnit ~i nec{jit, iar acum te v{d pe tine, p{rinte, vesel. Rogu-te, spune-mi care este pricina schimb{rii tale din m|hnire }n bucurie?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Pentru Zaharia, prietenul nostru, m{ bucur, c{ degrab }l vom vedea aici<170>. ^i a~a a fost. C{ci nu dup{ multe zile, a f{cut pace }mp{ratul grecesc cu barbarii ~i se liberau robii }n schimb din am|ndou{ p{r`ile. ]ns{ n-a pomenit }mp{ratul de Zaharia, trimi`|nd spre schimbarea celor robi`i, pentru c{ ~tia de d|nsul, c{ de dogmele Sinodului al ~aptelea se `ine ~i celor dreptcredincio~i le ajut{. Pentru aceea }l l{sa }n m|inile barbarilor, ca s{ piar{ acolo. Deci, liber|ndu-se de barbari mul`i greci robi`i, boierul barbarilor a zis c{tre Zaharia, cel ce r{m{sese: <192>Oare voie~ti s{ te duci }ntru ale tale?<170> Iar el a r{spuns: <192>Foarte mult a~ fi voit, }ns{ n-a voit }mp{ratul nostru s{ m{ izb{veasc{ din robia aceasta<170>. Zis-a boierul: <192>Eu te liberez pe tine, mergi oriunde vei voi<170>. Iar Zaharia, v{z|nd o milostivire ca aceasta nea~teptat{ a st{p|nitorului barbarilor, a cunoscut c{ aceea este r|nduiala lui Dumnezeu, Care s-a milostivit spre d|nsul prin Sfin`ii P{rin`i, c{rora oarec|nd le f{cea bine. ^i, lu|nd }ndr{znire, a zis c{tre boierul acela: <192>Dac{ ai voit tu s{ m{ la~i liber, apoi d{ruie~te-mi ~i pe cel{lalt care a fost cu mine }ntre leg{turi robit, pe cel de un nume cu mine ~i de o str{in{tate<170>. Iar boierul a zis: <192>Ia-l ~i pe acela ~i merge`i cu pace la locul vostru<170>. Astfel, liber|ndu-se Zaharia, a mers cu prietenul s{u }n insula aceia la Cuviosul Nichita, d|ndu-i mul`umire pentru sfintele lui rug{ciuni, pentru care l-a izb{vit Dumnezeu din robia barbarilor. ]nc{ ~i alt{ minune preasl{vit{ a f{cut acest sf|nt p{rinte. Pe trei b{rba`i fra`i dup{ trup, care navigau }ntr-un caic, de valurile ce se ridicaser{ f{r{ de veste la miezul nop`ii ~i de }necare i-a izb{vit, prin a sa rug{ciune c{tre Dumnezeu, ~i la uscat i-a scos s{n{to~i. Astfel, fiind singur }n leg{turi ca un robit ~i }n primejdii, i-a izb{vit din leg{turi ~i din primejdii. ^i a petrecut Cuviosul }ntr-acea p{timire a temni`ei ~ase ani, p|n{ la pieirea }mp{ratului Leon Armeanul, cel potrivnic lui Dumnezeu, care a fost ucis de osta~ii s{i f{r{ de veste. Apoi s-a suit pe tron dup{ d|nsul Mihail cel din Amoreea, ce se chema "Travlos" sau "Valvos", ~i se liberau Sfin`ii P{rin`i din leg{turi ~i din surghiun. Atunci ~i Cuviosul P{rinte Nichita, egumenul M|n{stirii Midichiei, liber|ndu-se, a ie~it. Dar mucenicul cel f{r{ de s|nge, m{rturisitorul credin`ei cel neclintit, osta~ul lui Hristos cel nebiruit, nu s-a dus }ntr-a sa m|n{stire. Ci la lini~te vr|nd s{ locuiasc{, s-a s{l{~luit la un loc oarecare deosebit aproape de Bizan`, }n partea dinspre miaz{-noapte. Acolo petrec|nd pu`in{ vreme dup{ cumplita p{timire ~i la mul`i f{c|nd bine prin darul cel mult t{m{duitor, s-a apropiat c{tre sf|r~itul s{u. ^i dup{ ostenelile cele cu multe dureri ce i s-au f{cut lui }n surghiun, s-a }mboln{vit cu boala cea mai de pe urm{ ~i s-a }mp{rt{~it cu dumnezeie~tile Taine, }ntr-o zi de s|mb{t{. Iar Duminic{, c|nd se lumina de ziu{, s-a mutat la Domnul, }n trei zile ale lunii aprilie. ^i }ndat{ s-a auzit despre sf|nta lui adormire }n }mp{r{teasca cetate ~i primprejur. ^i s-a adunat degrab{ din cetate ~i de pretutindeni mul`ime de popor din am|ndou{ p{r`ile ~i din am|ndou{ r|nduielile, adic{ ~i duhovniceasc{ ~i mireneasc{, precum ~i fra`ii de la M|n{stirea Midichiei ~i de la celelalte m|n{stiri. Au mers ~i doi episcopi, Sf|ntul Teofil al Efesului ~i Sf|ntul Iosif Tesaloniceanul, ~i }ngrijind dup{ obicei cinstitul trup al sf|ntului p{rinte, }n racl{ pun|ndu-l, l-au pus }n corabie ~i l-au dus la m|n{stirea lui din Midichia. ^i i-au }nt|mpinat la `{rm fericitul Pavel, episcopul Plusiadei, cu mul`ime de monahi ~i de mireni ~i, lu|ndu-l pe umeri, l-au dus la m|n{stire, f{c|ndu-se nu pu`ine minuni pe cale. Pentru c{ neputincio~ii dob|ndeau t{m{duiri ~i duhurile cele viclene din oameni se izgoneau. Apoi o femeie oarecare, av|nd curgeri de s|nge de mult timp, numai c|t s-a atins de sfintele moa~te ale Cuviosului Nichita ~i }ndat{ a dob|ndit t{m{duire. Deci, tot soborul c|nt|nd psalmi ~i c|nt{ri cuviincioase, au pus pe cuviosul }n morm|ntul celui mai-nainte odihnit, al sf|ntului p{rinte Nichifor, }nt|iul egumen al loca~ului aceluia, }n partea st|ng{ a pridvorului. ^i multe minuni, chiar ~i dup{ }ngroparea lui, se s{v|r~eau ~i t{m{duiri se d{deau celor ce cu credin`{ se apropiau, }ntru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel pream{rit }ntru sfin`ii S{i. C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, s{-I fie de la to`i cinste, slav{ ~i }nchin{ciune, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.