@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A PATRA @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI IOSIF,<%0> @SUBTITLE = <%4>SCRIITORUL DE C\NT[RI<%0> @SUBTITLE = <%4>^I F[C[TORUL DE CANOANE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Patria Sf|ntului Iosif a fost Sicilia, n{scut din p{rin`i drept- credincio~i ~i }mbun{t{`i`i, anume Plotin ~i Agatia, c{rora, pentru via`a lor cea pl{cut{ lui Dumnezeu, le-a f{cut parte s{ nasc{ un rod ca acesta, care a fost la toat{ Sf|nta Biseric{ de bun{ trebuin`{ ~i care a fost mai pe urm{ scriitor de c|nt{ri, }mpodobind Biserica cu c|nt{ri ~i canoane. Acest copil a fost crescut }n buna }nv{`{tur{ a c{r`ii ~i pov{`uit la obiceiul cel bun; }nc|t chiar }n obiceiurile lui copil{re~ti se puteau vedea obiceiurile b{rbatului }mbun{t{`it, ce avea s{ fie des{v|r~it. Pentru c{ era bl|nd ~i smerit, }nstr{in|ndu-se de jocurile copil{re~ti, iubind postirea ~i }nfr|narea din copil{rie; c{ nu c{uta bucate dulci, ci numai cu p|ine ~i cu ap{ se hr{nea ~i acelea seara. Apoi a sporit foarte mult }n }nv{`{tura dumnezeie~tilor Scripturi. A~a cresc|nd pruncul acela cu trupul ~i cu duhul, au n{v{lit barbarii asupra unei p{r`i a Siciliei ~i au fost nevoi`i p{rin`ii lui s{ fug{ din patria lor }n alte p{r`i. Deci a mers Iosif cu d|n~ii }n Peloponis mai }nt|i, apoi, l{s|ndu-~i p{rin`ii pentru Dumnezeu, s-a dus }n Tesalonic, Mitropolia Macedoniei. Aici, intr|nd }ntr-o m|n{stire, s-a tuns }n r|nduiala monahiceasc{, unde se deprindea bine }n ostenelile pustnice~ti, trec|nd prin tot felul de nevoin`e ale vie`ii c{lug{re~ti, }mplinind f{r{ lenevire toat{ fapta bun{, }nc|t s-a f{cut b{rbat des{v|r~it ~i monah iscusit. Patul lui }i era p{m|ntul acoperit cu o piele, }mbr{c{minte avea o vechitur{ netrebnic{, postirea }i era aspr{, hrana, o bucat{ mic{ de p|ine ~i ap{ cu m{sur{. Priveghea toat{ noaptea, se pleca }n genunchi totdeauna, c|nta din gur{ de-a pururea ~i lucra mereu. Apoi se }ndeletnicea cu citirea dumnezeie~tilor c{r`i, umpl|ndu-se de }n`elepciune ~i de }n`elegere duhovniceasc{. El era }ntre fra`i ca un }nger al lui Dumnezeu, str{lucind prin chipul cinstitei ~i sfintei sale vie`i, ale c{rui fapte bune ~i multele nevoin`e nu se pot spune cu de-am{nuntul. Astfel fericitul Iosif, cu bun{ pl{cere slujind lui Dumnezeu mai mult dec|t al`ii, a fost silit de egumen ~i de fra`i s{ ia r|nduiala preo`iei ~i a fost hirotonit preot de episcopul Tesalonicului. ]n aceast{ sfin`it{ r|nduial{ se s|rguia spre mai mari nevoin`e ~i osteneli, s{v|r~ind adeseori dumnezeie~tile Taine, rug|ndu-se cu lacrimi pentru el ~i pentru toat{ lumea. Duc|ndu-se }n m|n{stirea aceea Cuviosul Grigorie Decapolitul ~i v{z|nd pe Cuviosul Iosif, a cunoscut c{ este un b{rbat sf|nt; deci l-a iubit foarte ~i l-a f{cut prieten ~i }mpreun{ vie`uitor. @BT+1 = Dup{ c|t{va vreme, duc|ndu-se }n Bizan` pentru }nt{rirea credincio~ilor care erau tulbura`i de eretici }n acea vreme, a rugat pe egumen ~i pe fra`i s{-i dea ajutor pe Iosif, pentru c{ nu voia s{ se despart{ de el. Dar fra`ii ~i egumenul nu voiau s{ se despart{ de un }mpreun{ vie`uitor ca acela, care era rob adev{rat al lui Dumnezeu. ]ns{, netrec|nd rug{mintea marelui stare`, socotind ~i trebuin`a Bisericii care se }nv{luia de furtuna ereticilor, au l{sat pe fericitul Iosif s{ plece cu Sf|ntul Grigorie Decapolitul la Bizan`. Merg|nd ei acolo, locuiau la biserica Sfin`ilor Mucenici Serghie ~i Vah ~i se oboseau prin aspra via`{, r|vnind unul altuia, dar mai ales Fericitul Iosif urm|nd celui mai b{tr|n nevoitor, marelui P{rinte Grigorie. Pe acela av|ndu-l pild{, punea }n inima sa }n toate zilele multe nevoin`e spre s{v|r~irea faptei bune. ^i se osteneau am|ndoi cu dinadinsul, }nv{`|nd pe cei binecredincio~i s{ se fereasc{ de v{t{marea ereticilor, s{ nu se tulbure nici s{ se }ndoiasc{ de dogmele dreptei credin`e, ci s{ fie tari }n m{rturisirea adev{rului. C{ci }ntr-acea vreme, r{ucredinciosul }mp{rat Leon Armeanul, }nnoind blestematul eres al lupt{rii de icoane, ridicase asupra Bisericii mare prigonire, lep{d|nd sfintele icoane din bisericile lui Dumnezeu ~i c{lc|ndu-le cu picioarele, f{r{ de cinste. Pe dreptcredincio~ii p{stori, izgonindu-i de pe scaunele lor }i muncea }n multe feluri ~i-i pierdea, iar }n locul lor punea pe ereticii cei de un g|nd cu el. @BT+2 = Atunci Sf|ntul Grigorie, }mpreun{ cu Sf|ntul Iosif, }mbr{-c|ndu-se }n plato~a credin`ei, umblau pe uli`ele cet{`ii, prin t|rg ~i prin casele credincio~ilor, sf{tuindu-i, }ndemn|ndu-i ~i rug|ndu-i, s{ nu se am{geasc{ de vicle~ugul ereticilor. ^i erau cuvintele lor ca roua cea de diminea`{, care }nvia florile ~i iarba `arinii cea ve~tejit{ de z{duful zilei, pentru c{ }nviau inimile omene~ti cele ce se m|hneau ~i se }ndoiau, ca ~i cum se ve~tejeau de z{duful }nv{`{turilor eretice~ti. Dup{ aceea, Cuviosul Grigorie a fost rugat de mul`imea monahilor s{ trimit{ pe fericitul Iosif }n Roma cea veche, ca pe un iscusit }n cuvinte ~i ca pe cel ce, cu puterea trupeasc{, putea suferi osteneala c{ii celei lungi, la dreptcredinciosul Pap{, care era atunci Leon al treilea, ~i la to`i de acolo s{ le spun{ despre prigonirea ce se f{cea }n Constantinopol asupra Sfintei Biserici, doar cumva dreptcredincio~ii de acolo vor putea s{ le ajute, fiind asupri`i ~i s{ le surpe dogmele eretice~ti cele nedrepte, s{ astupe gura lor cea hulitoare. Deci, Cuviosul Grigorie a sf{tuit pe fericitul Iosif, zic|ndu-i: <192>Acum, o, fiule, este vremea s{-`i ar{`i os|rdia dragostei tale c{tre Dumnezeu ~i r|vna pentru dreapta credin`{. Mergi la Roma cea veche, veste~te acolo p{storului celui bl|nd ~i tuturor celor de la Apus credin`a cea dreapt{, ~i c|te primejdii a adus asupra Sfintei Biserici cel cu numele de fiar{, r{ucredinciosul }mp{rat la R{s{rit. Cum a scuipat ~i c{lcat icoana lui Hristos ~i a Preacuratei Maicii Lui, ~i cum a luat podoaba Bisericii ~i a izgonit cu nedreptate pe p{storii cei buni, iar pe mincino~ii p{stori, pe n{imi`i ~i pe ai lui lupi r{pitori, i-a trimis }n turma lui Hristos, }nc|t oile lui sunt r{pite ~i risipite. Spune cum, }n toate zilele, Biserica lui Hristos este }nv{luit{ de mincinoasa furtun{ a st{p|nitorului, ~i cum cumplitul Leon, care a venit din Armenia, r{cne~te cu }ngrozire ~i }nghite pe mul`i cu vicle~ugul s{u cel ereticesc. Veste~te, }ndeamn{ ~i roag{ ca s{ scoat{ sabia cuv|ntului lui Dumnezeu ~i s{ stea }mpotriva celor ce ne prigonesc!<170> Unele ~i altele ca acestea gr{ind Sf|ntul Grigorie, iar fericitul Iosif, care din tinere`e se deprinsese bine la ascultare, nimic }mpotriv{ n-a gr{it, ci cu smerenie plec|ndu-~i capul, rug{ciunile p{rintelui ~i binecuv|ntare cer|ndu-i de drum, s-a suit }n corabie ~i a plecat. Dar judecata lui Dumnezeu cea ne~tiut{, }ntr-alt chip a voit. Pentru c{ Dumnezeu, Cel ce pe toate le r|nduie~te spre folos, prin cele ce nu se v{d nou{ a fi potrivite ~i nesilnice, face uneori lucruri minunate ~i preasl{vite mai presus de n{dejde, spre pomenirea numelui S{u Cel Sf|nt. Deci ~i calea spre Roma a lui Iosif, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, s-a }nt|mplat }ntr-acest chip: Cei de un g|nd cu }mp{ratul Leon Armeanul pentru eresul acela, slujitorii ~i ajut{torii tiraniei lui. ]n~tiin`|ndu-se c{ mul`i din cetatea }mp{r{teasc{ se duc }n alte `{ri, fugind de lupt{torii de icoane, au r|nduit }n tain{ pe drumurile cele de pe ap{ ~i de pe uscat, p|ndiri t|lh{re~ti, ca, prinz|ndu-i pe cei ce fugeau, s{-i }ntoarc{ }n m|inile lupt{torilor de icoane. De aceea nu s-a t{inuit nici plecarea Cuviosului Iosif, trimis de monahii cei dreptcredincio~i spre Apus, adic{ la Roma. Deci, i-au ie~it }nainte t|lharii, care pentru aceea erau r|ndui`i pe mare, ~i a c{zut Cuviosul }n m|inile potrivnicilor, care, jefuind corabia aceea ~i prinz|nd pe to`i cei ce erau cu Cuviosul Iosif, i-au trimis }n Creta la prigonitorii de icoane. Acolo Cuviosul, fiind pus }n lan`uri grele, a fost aruncat }n temni`{, unde mai erau o mul`ime de lega`i, p{timind }mpreun{ cu d|nsul pentru dreapta credin`{. Pe to`i cei lega`i Sf|ntul Iosif }i m|ng|ia ziua ~i noaptea cu cuvinte insuflate de Dumnezeu, singur veselindu-se pentru Domnul s{u, ~i zicea c{tre ceilal`i: <192>Ce poate s{ fie mai dulce ~i mai de bucurie dec|t lan`urile acestea, cu care, pentru dragostea lui Hristos ~i pentru icoana cea sf|nt{ a Lui, suntem lega`i! De~i }ndur{m nevoi }n leg{turile cele de pu`in timp, totu~i ni se cuvine a mul`umi lui Dumnezeu pentru p{timirea aceasta, av|nd pild{ vie pe Sf|ntul Pavel, care, socotind lan`urile ca pe ni~te podoabe de aur, negr{it se bucura, c{ s-a }nvrednicit pentru numele lui Iisus Hristos a p{timi unele ca acestea. Dar mai ales singur Hristos a p{timit pentru noi, l{s|ndu-ne pild{ ca s{ urm{m Lui, Care n-a f{cut p{cat, ~i oc{ri }mpotriv{ n-a rostit ~i, p{timind, nu s-a }nfrico~at, precum zice Sf|ntul Apostol Petru. Este cu adev{rat oarecare necaz din sim`itele dureri ale trupului, dar este cu neputin`{ a se numi cineva purt{tor al jugului lui Hristos, de nu-I va urma Lui. R{bd|nd acelea~i p{timiri pe care El pentru noi Le-a r{bdat, Dumnezeu fiind Atotputernic, Care putea ~i }n alt oarecare chip s{ m|ntuiasc{ pe om, }ns{ bine a voit, ca din osteneli ~i bucurii s{ se nasc{ acea putere a faptei bune, care poate s{ deschid{ u~a cerului, care de mult a fost }ncuiat{. Deci nu alt{ cale ne-a ar{tat nou{ spre m|ntuire, ci numai aceea prin osteneli ~i prin necazuri. Pentru ce dar s{ ne tulbur{m, pun|ndu-ne s{n{tatea noastr{ }n p{timire pentru Sf|nta Icoan{ a M|ntuitorului ~i a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu? C{ci a~a }mpotrivindu-ne poruncii }mp{ratului celui r{ucredincios, vom c|~tiga darul lui Dumnezeu ~i ajutorul cel }n vreme bun{<170>. Cu aceste cuvinte ~i cu altele asemenea acestora, Cuviosul Iosif m|ng|ia ~i }nt{rea pe cei }mpreun{ cu d|nsul lega`i, care, pentru cinstea icoanelor, erau }nchi~i }n temni`{. S-a }nt|mplat de era aruncat acolo cu d|n~ii un oarecare dreptcredincios episcop, care era prigonit de asemenea pentru cinstirea sfintelor icoane. Acela, neput|nd suferi nevoile temni`ei, se tulbura de g|nduri ca un om ~i, ca o corabie }nv{luindu-se foarte, era aproape de }necare. Pentru c{ acum }ncepea a se }nvoi la erezia prigonirii icoanelor, ca s{ se libereze din leg{turile ~i din primejdiile }n care se afla. Acea tulburare a lui }n`eleg|nd-o Cuviosul Iosif, c|te cuvinte n-a gr{it c{tre d|nsul, c|te lacrimi n-a v{rsat, rug|ndu-l ~i sf{tuindu-l, ca pentru icoana lui Hristos, ca ~i pentru }nsu~i Hristos s{ nu se }ndoiasc{ a muri. ^i nu }n de~ert i-au fost aceluia cuvintele cele de Dumnezeu insuflate. Pentru c{ at|t de mult s-a }nt{rit prin el episcopul acela, }nc|t ~i }n muncile cele cumplite nu s-a lep{dat de buna sa credin`{, ci cu b{rb{`ie ~i cu m{rime de suflet a r{bdat p|n{ la sf|r~it. C{ci atunci c|nd l-a scos la judecat{ ~i a v{zut pe muncitori ~i uneltele cele de munc{, nu s-a }nfrico~at c|tu~i de pu`in, ci singur desbr{c|ndu-~i hainele de pe d|nsul, se d{dea de bun{ voie la b{t{i, dorind de o mie de ori moartea, de ar fi cu putin`{ s{ rabde pentru Hristos Dumnezeul Cel ce S-a }ntrupat, Care este }nchipuit prin zugr{virea icoanelor. Deci, fiind sp|nzurat gol la munci ~i cu s{ge`i }ns{getat, iar la sf|r~it fiind lovit cu o piatr{ mare }n cap ~i-a dat duhul s{u Domnului. Fericitul Iosif, }n~tiin`|ndu-se de mucenicescul sf|r~it al episcopului, s-a bucurat foarte mult de a lui ne}nduplecat{ b{rb{`ie ~i mul`umea lui Hristos, Cel ce a }nt{rit la o nevoin`{ ca aceea pe <%2>alesul S{u osta~, care, de~i alunecase pu`in, }ns{, bine }ndrept|n-du-<%0>se, a biruit pe vr{jma~. ]nc{ ~i pe mul`i al`ii, Sf|ntul Iosif, de <%-2>asemenea, i-a izb{vit din sufleteasca pierzare ~i la Hristos }nainte i-a<%0> trimis, }nv{`|ndu-i ne}ncetat spre calea m|ntuirii. ^i singur el de Dumnezeu se p{zea de moarte, ca spre folosul celor mai mul`i, via`a lui s{ se lungeasc{. P{timind Sf|ntul }n temni`a aceea ~ase ani, a sosit cumplitul sf|r~it al r{ucredinciosului }mp{rat Leon Armeanul. C{ sosind noaptea praznicului Na~terii lui Hristos, a fost ucis de osta~ii s{i }n biseric{, la c|ntarea Utreniei. ^i }n acela~i ceas Cuviosul Iosif a fost }n~tiin`at de pierderea acelui tiran }n temni`a Critului ~i a fost liberat cu minune din leg{turi, prin ar{tarea c{tre d|nsul a <%-1>Sf|ntului Ierarh Nicolae. Pentru c{ toat{ noaptea aceea petrec|nd-o<%0> f{r{ somn, Sf|ntul Iosif, c|nt{rile praznicului c|nt|ndu-le ~i rug|ndu-se, la c|ntarea coco~ilor a str{lucit o lumin{ }n temni`{ ~i a stat }naintea lui un b{rbat cu sfin`it{ cuviin`{ ~i cinstit, }mbr{cat }n ve~minte arhiere~ti, c{runt la p{r, cu fa`a luminoas{, gr{ind c{tre d|nsul: <192>De la Mira Lichiei am venit la tine, fiind trimis de Dumnezeu, ca degrab{ s{-`i aduc veste de bucurie; pentru c{ vr{jma~ul cel ce a tulburat Biserica ~i a risipit oile lui Hristos, s-a lipsit de }mp{r{`ie ~i de via`{, fiind chemat la judecata lui Dumnezeu. Deci, acum `i se cade s{ te }ntorci la Constantinopol ~i cu darul Sf|ntului Duh care locuie~te }n tine, pe mul`i s{-i }nt{re~ti<170>. Spun|ndu-i aceasta, i-a dat o h|rtie ~i i-a zis: <192>Prime~te aceast{ h|rtie ~i o m{n|nc{<170>. Iar scrisoarea era aceasta: <192>Gr{be~te, ]ndurate, ~i Te s|rguie~te ca un Milostiv spre ajutorul nostru, c{ po`i, dac{ voie~ti<170>. Iosif, lu|nd acea h|rtie ~i citind-o, a }nghi`it-o cu bucurie ~i a zis: <192>C|t sunt de dulci g|tlejului meu cuvintele acestea<170>. ^i i-a poruncit cel ce i se ar{tase ca s{ ~i c|nte acele cuvinte ~i, c|nt|n-du-le cu bucurie, }ndat{ a v{zut lan`urile ~i obezile sale dezlegate ~i c{zute de pe grumaz, de la m|ini ~i de la picioare ~i a auzit pe Sf|ntul Ierarh Nicolae, gr{indu-i: <192>Scoal{-te ~i urmeaz{-m{<170>. ^i, scul|ndu-se, a ie~it din temni`{, deschiz|ndu-se u~ile singure de la sine, iar str{jerii temni`ei nu ~tiau nimic de aceasta. Apoi s-a v{zut c{ era dus prin v{zduh de o putere dumnezeiasc{ nev{zut{ ~i }n pu`in timp s-a aflat la Constantinopol, pe calea cea mare care duce }n cetate, sl{vind pe Dumnezeu pentru o minune ca aceea preasl{-vit{. Dup{ ce Sf|ntul Iosif a intrat }n cetate, n-a g{sit }ntre cei vii pe iubitul s{u p{rinte, pe Sf|ntul Grigorie Decapolitul, pentru c{ se dusese c{tre Domnul. Dar a v{zut numai pe Ioan ucenicul lui ~i a pl|ns mult dup{ p{rintele s{u Grigorie, c{ nu s-a }nvrednicit s{-l vad{ iar{~i viu; ~i a stat l|ng{ morm|ntul lui }mpreun{ cu p{rintele Ioan. Apoi dup{ mult{ vreme s-a dus ~i Ioan c{tre Domnul ~i l-a <%-2>}ngropat aproape de Sf|ntul Grigorie. Dup{ aceea Cuviosul Iosif s-a<%0> mutat }n alt loc deosebit ~i lini~tit, afar{ din cetate, nu departe de biserica Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur. Acolo s{l{~luindu-se, a zidit o biseric{ }n numele arhiereului lui Hristos, Nicolae ~i a adus acolo moa~tele la am|ndoi p{rin`ii, ale Sf|ntului Grigorie Decapolitul ~i ale lui Ioan. Apoi a }ntemeiat acolo m|n{stire ~i a adunat fra`i ~i venea la d|nsul totdeauna mul`ime de oameni duhovnice~ti ~i mirene~ti, ca s{-i asculte }nv{`{turile lui cele }nsuflate de Dumnezeu; pentru c{ darul Sf|ntului Duh izvora ca un r|u din gura lui, prin cuvintele cele gr{ite cu dulcea`{. Cuviosul Iosif, duc|ndu-se o dat{ }n Tesalia, a c|~tigat o bun{ parte din moa~tele Sf|ntului Apostol Vartolomeu, pe care le-a pus cu cinste }n m|n{stire. ^i se }nvrednicea adesea a-l vedea }n vedenia visului, c{ci avea c{tre d|nsul mare dragoste ~i credin`{, dorind s{ }mpodobeasc{ pr{znuirea acelui sf|nt apostol cu c|nt{ri de laude, dar nu }ndr{znea, }ndoindu-se de va fi pl{cut sf|ntului apostol acel lucru, sau nu. El se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ~i apostolului Lui, ca s{ i se dea }n~tiin`are despre aceasta ~i }n`elepciune s{ i se d{ruiasc{ de sus, ca s{ poat{ scrie bine stihirile de c|ntare. Deci, rug|ndu-se el pentru aceasta patruzeci de zile, cu post ~i cu lacrimi ~i apropiindu-se ziua pomenirii acelui apostol, la Vecernia praznicului a v{zut pe Sf|ntul Apostol Vartolomeu, ar{t|ndu-se }n altar }mbr{cat }n haine albe, perdeaua altarului fiind ridicat{ ~i }l chema la d|nsul. Duc|ndu-se Iosif mai aproape, Sf|ntul Apostol a luat de pe dumnezeiasca mas{ cartea Sfintei Evanghelii ~i a pus-o pe pieptul lui Iosif, zic|ndu-i: <192>S{ te binecuv|nteze dreapta Atotputernicului Dumnezeu ~i s{ izvorasc{ de pe limba ta cere~ti ape ale }n`elepciunii, fac{-se inima ta scaun <%-2>al Sf|ntului Duh, iar de c|nt{rile tale s{ se }ndulceasc{ toat{ lumea<170>.<%0> Zic|nd aceasta, Sf|ntul Apostol Vartolomeu s-a f{cut nev{zut; iar Cuviosul Iosif, cuprinz|ndu-se de negr{it{ bucurie ~i darul }n`elepciunii sim`indu-l }n sine, s-a umplut cu totul de mul`umire. ^i din acel ceas a }nceput s{ scrie c|nt{ri biserice~ti ~i pesne de <%4>canoane, }mpodobind nu numai praznicul Sf|ntului Apostol Var<%0>tolomeu, dar ~i pe ale multor sfin`i. Dar mai ales pe Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu a cinstit-o cu multe canoane, asemenea ~i pe Sf|ntul Ierarh Nicolae, ~i a umplut Sf|nta Biseric{ de c|nt{rile lui cele frumoase, de unde ~i-a c|~tigat ~i numirea de scriitor de c|nt{ri. Dup{ aceea, }mp{r{`ind Teofil, s-a ridicat iar{~i viforul prigonirii de icoane asupra Bisericii ~i mul`i erau prigoni`i ~i munci`i. Atunci ~i Cuviosul P{rintele nostru Iosif, scriitorul de c|nt{ri, pentru ar{tata mustrare cea cu }ndr{zneal{ a eresului, a fost izgonit }n Herson, unde a petrecut }n leg{turi ~i chinuri, p|n{ la moartea lui Teofil. Apoi, dup{ moartea acestuia, a fost chemat la Constantinopol de }mp{r{teasa Teodora, care }mp{r{`ea }mpreun{ cu fiul ei Mihail ~i avusese dreapta credin`{ }mpreun{ cu preasfin`itul patriarh Metodie. Iar dup{ mutarea Sf|ntului Metodie, lu|nd scaunul Sf|ntul Ignatie, }n acea vreme Cuviosul Iosif a fost pus de d|nsul p{zitor de vase al dumnezeie~tii Biserici celei mari a cet{`ii }mp{r{te~ti. ^i era foarte iubit de preasfin`itul patriarh, asemenea ~i de toat{ r|nduiala duhovniceasc{ ~i mireneasc{, pentru via`a lui cea }mbun{t{`it{ ~i pentru }nv{`{turile cele prea}n`elepte ~i de suflet folositoare care ie~eau din limba lui, prin care pe mul`i }i pov{`uia la calea m|ntuirii. ]ns{ dup{ c|`iva ani a p{timit iar{~i izgonire de la Barda, fratele }mp{r{tesei, care a fost }nt|i st{p|nitor dup{ }mp{ratul, pentru mustrarea f{r{delegii. C{ci, izgonind de la el f{r{ vin{ pe so`ia sa cea dup{ lege, a luat ca so`ie pe o alt{ femeie, rudenia sa, silind legile biserice~ti ~i netem|ndu-se de Dumnezeu, nici de oameni ru~in|ndu-se. Pe acela }l mustra Cuviosul Iosif, precum odat{ Sf|ntul Ioan Merg{torul ]nainte mustra pe Irod. Pentru acest lucru a fost izgonit ~i chinuit de d|nsul, precum ~i preasfin`itul patriarh Ignatie, c{ci ~i el a r{bdat izgonire ~i primejdii multe de la Barda cel f{r{delege. Apoi, dup{ ce Barda a fost ucis de slugile }mp{r{te~ti, pierind cu sunet, iar dup{ d|nsul ~i }mp{ratul Mihail fiind asemenea lipsit <%2>de via`{ de c{tre ai s{i, a luat }mp{r{`ia Vasile Macedon. Atunci s-au<%0> }ntors }n Constantinopol ~i Sf|ntul Ignatie cu Sf|ntul Iosif. Deci, Ignatie ~i-a luat iar{~i scaunul s{u ~i Iosif iar{~i cea mai dinainte cinste a p{zirii de vase. ^i nu numai preasfin`itului Ignatie, dar ~i lui Fotie, care a fost dup{ d|nsul la patriarhie, Sf|ntul Iosif, scriitorul de c|nt{ri, le era iubit ~i cinstit. Pentru c{ acel patriarh toat{ r|nduiala bisericeasc{ o }ncredin`ase Cuviosului ~i-l numea pe el om al lui Dumnezeu ~i }nger }n trup ~i p{rinte al p{rin`ilor. Deci a poruncit la tot clerul s{u, ca pe Cuviosul Iosif s{-l aib{ ca p{rinte duhovnicesc, descoperindu-i con~tiin`ele lor ~i m{rturisind gre~elile lor. Cuviosul era ~i }nainte v{z{tor, v{z|nd mai }nainte gre~elile cele t{inute. ]ns{ nu mustra pe cel gre~it, ci cu cuvinte }ndemn{toare }l }nv{`a, p|n{ ce, umilindu-se cel ce se m{rturisea, }~i spunea singur f{r{delegea t{inuit{; pentru c{ era puternic }n cuvintele cele de Dumnezeu insuflate, cu }nlesnire put|nd s{ }ntoarc{ pe cei p{c{to~i la poc{in`{. Iar dup{ ce a petrecut ani mul`i ~i a ajuns la ad|nci b{tr|ne`i, a sl{bit cu trupul de ostenelile cele multe, }n care a fost din tinere`e, pe de o parte nevoindu-se pustnice~te, iar pe de alta r{bd|nd pentru dreptate surghiun, leg{turi ~i temni`e. Apoi, `in|nd r|nduiala bisericeasc{ ~i }mpodobind cu c|nt{ri praznicele ~i pomenirile sfin`ilor, s-a }ngrijit mult ~i pentru m|ntuirea sufletelor omene~ti. Deci, aproape de moarte, a c{zut }n boal{, c|nd se sf|r~eau zilele Sf|ntului Post de patruzeci de zile, av|nd }n~tiin`are }n somn de la Dumnezeu pentru moartea cea grabnic{. Deci, }n Sf|nta Vineri cea Mare a Patimilor celor de voie ale lui Hristos, scriind toate vasele ~i lucrurile bisericii cele }ncredin`ate lui, le-a trimis la preasfin`itul patriarh Fotie ~i se preg{tea de ie~ire, rug|ndu-se lui Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Dumnezeul meu, c{ }n umbra aripilor Tale m-ai p{zit }n toate zilele vie`ii mele. ^i acum p|n{ }n sf|r~it p{ze~te-mi duhul meu ~i d{-mi parte ca f{r{ v{t{mare s{ scap de diavolii }ntunericului ~i de }nfrico~{rile cele din v{zduh; ca nu c|ndva s{ se bucure de mine vr{jma~ul meu, pentru ne~tiin`a mea ~i pentru gre~elile ce am f{cut }n via`a mea. P{ze~te turma Ta, o, Cuvinte al Tat{lui ~i toate ale Tale zidite cu dreapta Ta, ap{r{-le p|n{ la sf|r~itul veacului. Fii ajut{tor <%-2>fiilor celor iubi`i ai Bisericii Tale. D{ miresei Tale - Sfintei Biserici -<%0> pace ve~nic{ ~i alinare ne}nviforat{. Pe }mp{r{teasca sfin`enie, cu ale Tale daruri lumineaz-o. Pe m|ndrul Veliar supune-l sub picioarele celor ce ap{r{ credin`a cea dreapt{ ~i pe toate eresurile cele v{t{m{toare de suflet izgone~te-le de la Biserica Ta, iar sufletului meu d{ruie~te-i, ca }n pace ~i cu bl|nde`e s{ se despart{ de trupul acesta. De~i nu sunt din num{rul sfin`ilor ~i pl{cu`ilor T{i }n care a petrecut Duhul Sf|nt, pentru c{ m{ ~tiu c{ sunt p{c{tos }naintea Ta, }ns{ Tu, fiind bun{tatea cea nem{surat{, nu c{uta la gre~alele mele, ci f{-m{ vrednic p{r`ii fiilor T{i. Amin<170>. Astfel rug|ndu-se Cuviosul Iosif, }mp{rt{~indu-se cu dumnezeie~tile Taine ~i tuturor celor ce erau l|ng{ d|nsul d|ndu-le binecuv|ntare, ~i-a ridicat m|inile spre cer, cu fa`a luminoas{ ~i vesel{ ~i ~i-a dat lui Dumnezeu Sf|ntul lui suflet. ^i }ndat{ s-a adunat de pretutindeni mul`ime de monahi ~i mireni, dintre care mul`i pl|ngeau, numindu-l unii p{rinte al lor, unii hr{nitor, al`ii f{c{tor de bine, al`ii m|ng|ietor, iar al`ii }nv{`{tor, pov{`uitor ~i oc|rmuitor al m|ntuirii lor ~i l-au }ngropat cu cinste ~i cu laude }n morm|nt. Dar mai cinstit{ ~i mai sl{vit{ i-a fost petrecerea sf|ntului s{u suflet }n cur`ile cere~ti, de c{tre duhurile cele f{r{ de moarte. Acest lucru s-a }nvrednicit a-l vedea cu ochii un prieten iubit al lui, care nu era dep{rtat cu locul, fiind b{rbat drept ~i pl{cut lui Dumnezeu. Pentru c{ }n acel ceas, c|nd iubitul lui suflet, desp{r`indu-se de trup, mergea spre ceruri la Dumnezeu, a auzit b{rbatul acela un glas de sus, zic|ndu-i: <192>Ie~i din cas{ ~i vezi tainele cele minunate ale lui Dumnezeu!<170> Iar el ie~ind ~i privind }n sus, a v{zut crugul ceresc desp{r`indu-se }n dou{ ~i ie~eau de acolo cetele sfin`ilor. Mai }nt|i mergea ceata Apostolilor; dup{ aceea a Mucenicilor, apoi a proorocilor ~i dup{ aceasta a arhiereilor. Ni~te lucruri ca acestea minunate v{z|ndu-le b{rbatul acela, se minuna cu spaim{ ~i nu pricepea ce era aceasta. Apoi iar{~i a auzit glas: <192>Prive~te ~i ia aminte, c{ toate cele v{zute de tine }`i vor fi ar{tate!<170> ^i }ndat{ a v{zut patru tineri unii mai lumino~i dec|t al`ii, iar }ntre ei mergea o Fecioar{ cu negr{it{ slav{ ~i cinste. Aceea era Preacurata ~i binecuv|ntata Fecioar{ Maria, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru. Ea merg|nd, poruncea cetelor sfin`ilor b{rba`i s{ primeasc{ pe acel sf|nt suflet, care le-a l{udat ale lor fapte ~i pomeniri ~i cu via`{ le-a urmat. Atunci putea s{-i vad{ pe to`i cu negr{it{ bucurie ~i s|rguindu-se cu dragoste a primi pe o cinstit{ fa`{ ca aceasta, ce se suia la cer. V{z|nd unele ca acestea acel b{rbat, g|ndea }n sine, zic|nd: <192>Cine este acesta pe care }l }nvrednicesc cu at|ta cinste cetele vie`uitorilor cere~ti?<170> Apoi a auzit glasul }ngerilor ce duceau pe acel sf|nt suflet ~i cu mare glas gr{iau: <192>Acesta este Iosif scriitorul de c|nt{ri, }mpodobitorul a toat{ Biserica, care, }nvrednicindu-se de darul Sf|ntului Duh, a urmat vie`ii apostolilor ~i mucenicilor ~i faptele lor le-a dat }n scris; drept aceea acum de la aceia~i sfin`i prime~te cinste ~i laud{<170>. Astfel sufletul Cuviosului Iosif, scriitorul de c|nt{ri, s-a dus la cele cere~ti cu d{n`uire. Iar b{rbatul care a v{zut aceasta, s-a umplut de nespus{ bucurie, }ntr-o sl{vit{ vedenie ca aceea. ]ns{ de jale mare se cuprindea, c{ci nu s-a }nvrednicit s{ vad{ mai mult slava aceea, cum acel binecuv|ntat suflet a intrat }nl{untru }n cele de sus cum }naintea luminii celei prealuminoase a lui Dumnezeu }n Treime a stat ~i s-a }nchinat. ]nc{ ~i alt{ }n~tiin`are pentru aceast{ petrecere spre cer a Cuviosului Iosif, s-a f{cut }n acest fel. Era }n Constantinopol o biseric{ a Sf|ntului Mucenic Teodor, care se numea Fanerot, adic{ ar{t{tor, c{ci lucrurile cele furate sau t{inuite sau pierdute, le ar{ta celor ce alergau la el cu rug{ciune. Fugind de la un om, un rob foarte trebuitor, ~i de a c{rui fugire m|hnindu-se omul acela, a mers la biserica Sf|ntului Teodor Fanerot ~i rug{ciunile }~i s{v|r~ea, rug|nd pe mucenicul lui Hristos, ca s{-i arate pe robul s{u. ^i petrec|nd trei zile ~i trei nop`i l|ng{ biseric{ ~i nimic }nt|mpl|ndu-se, s-a m|hnit ~i voia s{ se duc{. Deci era vremea Utreniei ~i un cuv|nt folositor de suflet se citea }n biseric{; iar omul acela, }n vremea citirii dormind pu`in, a v{zut pe sf|ntul ar{t|ndu-se lui ~i zic|ndu-i: <192>De ce te m|hne~ti, omule? Iosif, f{c{torul de c|nt{ri, desp{r`indu-se de trup, am fost pe l|ng{ d|nsul; ~i murind acela }n aceast{ noapte, sufletul lui care ne-a cinstit cu canoane ~i cu c|nt{ri, a fost petrecut spre ceruri de noi to`i ~i }naintea fe`ei lui Dumnezeu s-a dus. Pentru aceea am z{bovit de nu m-am ar{tat `ie. Iar acum iat{ sunt aici, ascult|nd cererea ta. Deci du-te }n cutare loc - spun|ndu-i numele locului - ~i acolo }l vei afla pe robul t{u, pe care-l cau`i<170>. Am|ndou{ aceste }n~tiin`{ri ne adeveresc ce fel de slav{ a c|~tigat Cuviosul Iosif de la Dumnezeu pentru ostenelile sale ~i de la sfin`ii lui Dumnezeu cinste ~i laud{ }n cere~tile loca~uri, unde acum, st|nd }naintea scaunului lui Dumnezeu, c|nt{ c|nt{ri }ngere~ti, sl{vind ~i l{ud|nd pe Tat{l ~i pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime, }n veci. Amin. Not{ - Acest Cuvios Iosif, scriitor de c|nt{ri a tr{it }n vremea }mp{r{`iei lui Nichifor, a lui Mihail Curopalatul, a lui Leon Armeanul, a lui Mihail Valvos, a lui Teofil ~i a lui Mihail fiul s{u, care, }mpreun{ cu maica sa Teodora au }mp{r{`it ~i s-a s{v|r~it pe vremea }mp{r{`iei lui Vasile Macedon, }n anul de la facerea lumii 6391, iar de la }ntruparea Cuv|ntului lui Dumnezeu 883, }n a patra zi a lunii Aprilie, }n s{pt{m|na luminat{ a ]nvierii lui Hristos, }n noaptea Miercurii luminate, spre Joia cea luminat{. ^i atunci era slova Pascaliei, Pa~tele lui Hristos. Se cade a ~ti ~i aceasta, c{ se afl{ doi sfin`i cu numele Iosif, scriitori de c|nt{ri. Cel dint|i, Iosif, episcopului Tesalonicului, frate bun al Cuviosului Teodor Studitul, a c{rui pomenire este }n 26 Ianuarie; iar alt Iosif este Cuviosul acesta, care a fost p{zitor de vase al Bisericii celei Mari. Iar canoanele cele f{cute de d|n~ii se cunosc }n acel fel. Unde la }nceputul canonului este scris <192>Facerea lui chir Iosif<170>, s{ cuno~ti c{ este Sf|ntul Iosif cel dint|i, fratele Studitului, episcopul Tesalonicului, pentru c{ acel cuv|nt "chir", este semn de mare cinste ~i st{p|nire, precum este episcopia. Iar unde este scris f{r{ ad{ugirea "chir", s{ }n`elegi c{ este cel de al doilea, Cuviosul Iosif, care n-a fost episcop, f{r{ numai ieromonah ~i egumen, p{zitor de vase al Bisericii celei Mari a Constantinopolului. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTEI MUCENI@E FERVUTA<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A ROABEI SALE<%0> Sf|ntul Simeon, episcopul Persiei, sf|r~indu-~i a sa mucenicie pentru Hristos, fiind chinuit de }mp{ratul Savorie, au r{mas dup{ d|nsul dou{ surori ale lui, una fecioar{, cu numele Fervuta, iar alta v{duv{, ~i o roab{. Deci, sf|nta fecioar{ era t|n{r{ cu anii ~i la fa`{ frumoas{ f{r{ m{sur{, de a c{rei frumuse`e }n~tiin`|ndu-se }mp{r{teasa Persiei, femeia lui Savorie, a poruncit s{ o aduc{ la sine. Duc|ndu-se slugile, au luat pe acea sf|nt{ fecioar{, pe sora ei ~i pe roab{ ~i le-au dus la }mp{r{teas{, c|nd se sf|r~ea anul, dup{ uciderea Sf|ntului episcop Simeon. V{z|nd }mp{r{teasa frumuse`ea Fervutei, a zis c{tre d|nsa: <192>O, fecioar{, `i se cade, s{ fii st{p|n{ a multora, av|nd o astfel de frumuse`e<170>. Iar sf|nta a r{spuns: <192>Am mire pe Hristos, pentru care fratele meu a p{timit ~i nu pot s{ m{ g|ndesc la alt mire<170>. Iar }mp{r{teasa nemai}ntreb|nd-o nimic, a poruncit ca s{ petreac{ }n palatul }mp{r{tesc, cu sora ei ~i cu roaba. Dar a doua zi }mp{r{teasa s-a }mboln{vit deodat{ ~i au mers vr{jitorii Persiei s{ o cerceteze ~i s{-i cunoasc{ boala ei. Deci, au v{zut }n palatul }mp{r{tesei pe Fervuta fecioara cea frumoas{ ~i s-a r{nit unul din vr{jitori de frumuse`ea ei. Apoi, ie~ind din palat, a trimis la d|nsa, zic|ndu-i: <192>De vei voi s{-mi fii mie femeie, apoi te voi cere de la }mp{r{teas{ ~i vei fi st{p|n{ a multor averi ~i bog{`ii<170>. R{spuns-a sf|nta: <192>Nu-mi este cu putin`{ mie, fiind cre~tin{, s{ m{ unesc cu p{g|nii!<170> Auzind aceasta vr{jitorul acela, s-a umplut de ru~ine ~i de m|nie ~i duc|ndu-se la }mp{ratul Savorie, a zis: <192>Nu este u~oar{ boala }mp{r{tesei, fiind otr{vit{. Iat{, sunt }n palatul ei dou{ surori cre~tine, al c{ror frate, Simeon, episcopul cre~tin, a fost ucis din porunca ta. ^i cu adev{rat aceasta este, c{ acelea av|nd r{utate asupra ta pentru fratele lor, preg{tind otrav{, i-au dat }mp{r{tesei tale<170>. Deci, }ndat{ }mp{ratul a poruncit ca s{ le aduc{ pe acelea la }ntrebare. Fiind aduse la }mp{ratul toate trei, Sf|nta Fervuta, sora ei ~i roaba, au ie~it la d|nsele dup{ porunca }mp{ratului, Mauptis, boierul vr{jitorilor, ~i cu d|nsul al`i doi boieri din suit{, ca s{ le }ntrebe ~i s{ aud{ r{spuns de la d|nsele. Aceia ~ez|nd la judecat{ ~i pe femeile aduse pun|ndu-le }nainte, dup{ ce au v{zut negr{ita cuviin`{ a Sfintei Fervuta, }ndat{ s-au r{nit inimile lor ~i fiecare dintre d|n~ii g|ndea }n sine vicle~uguri ~i t{inuia fiecare unul de altul necuratul s{u cuget. ^i au zis c{tre d|nsele: <192>Pentru ce a`i otr{vit pe }mp{r{teasa, st{p|na lumii? Iat{, sunte`i vinovate de moarte<170>. Sf|nta Fervuta le-a r{spuns, zic|nd: <192>Pentru ce a b{gat satana }n inima voastr{ o scornire ca aceasta asupra noastr{, care lucru este departe de adev{r? ^i pentru ce cu nedreptate voi`i s{ ne oc{r|`i pe noi? Dac{ sunte`i }nseta`i de s|ngele nostru, apoi cine este cel ce v{ opre~te pe voi, ca s{-l be`i? Dac{ dori`i }njunghierea noastr{, iat{ }n toate zilele m|inile voastre vi le spurca`i, iar noi pentru Dumnezeul nostru murim ca ni~te cre~tine, nelep{d|ndu-ne de El; de vreme ce El este via`a noastr{ ~i, precum este scris nou{, unui Dumnezeu ne }nchin{m ~i Aceluia Unuia ]i slujim. ]nc{ este ~i aceasta scris{ }n c{r`ile noastre: Vr{jitorul ~i fermec{torul s{ nu tr{iasc{, ci s{ moar{ de m|inile poporului. Deci, cum a~ fi dat cuiva otrav{, c|nd nu este o mai mare r{utate ca aceea, adic{ a ne lep{da de Dumnezeul nostru? C{ci pentru am|ndou{ gre~elile acelea st{ deasupra noastr{ pedeapsa de moarte<170>. Acestea gr{indu-le sf|nta, cu dulcea`{ o ascultau pe ea ~i minun|ndu-se de frumuse`ea ~i de }n`elepciunea ei, nu puteau s{-i gr{iasc{ ceva }mpotriv{, ci fiecare }n sine g|ndea: <192>Eu voi ruga pe }mp{ratul ca s{ le elibereze de la moarte ~i }mi voi lua mie pe fecioara aceasta de femeie<170>. ^i abia a r{spuns Mauptis, zic|nd: <192>De~i nu se cade vou{ a face fermec{torii, precum a`i zis, ca s{ nu c{lca`i legea voastr{, }ns{, dorind r{zbunarea mor`ii fratelui vostru, a`i f{cut aceasta<170>. R{spuns-a Sf|nta Fervuta: <192>Dar ce r{u a p{timit de la voi fratele nostru, ca pentru aceea s{ v{ doresc vou{ moartea, ~i via`a noastr{ s{ o pierdem la Dumnezeu? C{ci de~i voi l-a`i ucis pe el, iu`indu-v{ cu p{g|neasca voastr{ m|nie, }ns{ el este viu ~i se bucur{ cu Hristos }n cereasca Lui ]mp{r{`ie, }n fa`a c{reia }mp{r{`ia voastr{ nu este nimic<170>. Acestea zic|ndu-le sf|nta, a poruncit boierul, s{ duc{ pe sfintele fecioare }n temni`{. A doua zi foarte de diminea`{, Mauptis, boierul vr{jitorilor a trimis }n tain{, }n temni`{, la Sf|nta Fervuta, zic|ndu-i: <192>Iat{ gata sunt, ca s{ rog pentru tine pe }mp{ratul, numai s{ voie~ti s{-mi fii mie femeie<170>. Iar sf|nta fecioar{, auzind acelea, cu }ndr{zneal{ a r{spuns: <192>Astup{-`i gura, preanecuratule c|ine, vr{jma~ule al lui Dumnezeu ~i a toat{ dreptatea, s{ nu }ndr{zne~ti mai mult unele ca acele necurate cuvinte, s{ le aduci }n urechile mele, c{ nu sufer{ mintea s{ le aud{ pe acelea. Nu va fi aceasta }n veci, pentru c{ odat{ m-am unit cu Domnul meu Iisus Hristos ~i fecioria mea Aceluia o p{zesc ~i credin`a ~i adev{rul Aceluia m{ s|rguiesc a le }nchina. C{ Hristos, fiind singurul f{r{ de p{cat, este puternic s{ m{ scoat{ din p{g|ne~tile voastre m|ini ~i din necuratele voastre g|nduri, pe care le-a`i pus asupra mea. Deci nu m{ tem de moarte, nici m{ }nfrico~ez de ucidere, pentru c{ prin aceasta m{ trimite`i la Sf|ntul Episcop Simeon, iubitul meu frate, ~i acolo voi afla m|ng|iere de necazurile mele ~i de suspinuri, pe care le-am r{bdat dup{ moartea lui<170>. Astfel Sf|nta Fervuta mireasa lui Hristos a izgonit pe trimisul lui Mauptis cu necinste de la sine~i; iar pe }nsu~i Mauptis, boierul vr{jitorilor l-a umplut de mare ru~ine. La fel a f{cut ~i celorlal`i doi boieri, care de frumuse`ea ei se r{niser{. Pentru c{ fiecare dintre d|n~ii trimitea }n tain{ la d|nsa }n temni`{ pe solii lor spre a lor }nso`ire ~i to`i s-au ru~inat de c{tre d|nsa. Dup{ aceea ru~in|ndu-se ei de }n`elepciunea fecioarei aceleia ~i v{z|ndu-~i paguba lor, s-au sf{tuit to`i cei trei boieri s{ piard{ cu totul pe fecioara Fervuta ~i pe cele }mpreun{ cu d|nsa. Deci, au m{rturisit cu nedreptate }naintea }mp{ratului min`ind, c{ cele trei cre~tine sunt vr{jitoare ~i fermec{toare vrednice de moarte. Deci, le-a poruncit }mp{ratul s{ se }nchine soarelui ~i s{ fie vii. Iar sfintele muceni`e fiind duse iar{~i la judecat{ }naintea celor trei boieri, dup{ ce au auzit acea porunc{ }mp{r{teasc{, au r{spuns: <192>Noi ne }nchin{m lui Dumnezeu F{c{torul cerului ~i al p{m|ntului ~i cinstea Aceluia nu o vom da soarelui, care este f{ptur{ a lui Dumnezeu pe Care ]l cinstim noi, iar ale voastre }ngroziri, niciodat{ nu pot s{ ne despart{ de dragostea M|ntuitorului ~i Domnului nostru Iisus Hristos<170>. Dup{ ce sfintele au zis acestea, Mauptis ~i cei doi boieri, au strigat cu glas mare: <192>S{ se piard{ de pe p{m|nt femeile acestea, care au dat }mp{r{tesei otrav{ ~i au aruncat-o pe ea }n cumplit{ boal{<170>. ^i s-a dat de la }mp{rat, asupra sfintelor muceni`e, hot{r|re de moarte, ca acele trei femei cre~tine s{ moar{ cu acel fel de moarte cu care vor voi vr{jitorii Persiei. ^i ziceau oamenii aceia p{g|ni: <192>De nu se vor t{ia femeile acelea }n dou{, iar }mp{r{teasa de nu va trece printre p{r`ile t{iate ale trupurilor lor, nu va putea s{ se t{m{du-iasc{<170>. Fiind duse la t{iere sfintele muceni`e, Mauptis iar{~i a trimis la Sf|nta fecioar{ Fervuta, zic|ndu-i: <192>De voie~ti s{ m{ ascul`i pe mine, apoi nici tu nu vei muri, nici cele ce sunt cu tine<170>. Iar sf|nta fecioar{, cu mare ~i m|nios glas oc{r|ndu-l, i-a zis: <192>Pentru ce, necuratule c|ine, gr{ie~ti acestea, pe care nici a le auzi nu pot? Pentru c{ eu des{v|r~it doresc s{ mor pentru Hristos Dumnezeul meu, ca s{ dob|ndesc de la El via`a ve~nic{; pentru c{ niciodat{ nu voi iubi via`a aceasta vremelnic{, ca s{ nu mor cu moartea cea ve~nic{<170>. Atunci p{g|nii, sco`|nd pe sfintele mucenice din cetate, au }nfipt pentru fiecare c|te doi pari, de unul au legat pe Sf|nta Muceni`{ Fervuta de grumaji, iar de altul i-a }ntins picioarele ei. Asemenea ~i pe sora ei ~i pe roab{, }ntinz|ndu-le la pari, le-au legat ~i aduc|nd un fer{str{u de lemn, le-au ferestruit }n dou{. Astfel Sfintele Muceni`e, miresele lui Hristos, ~i-au dat preacuratele lor suflete }n m|inile Mirelui lor Celui f{r{ de moarte. Dup{ aceasta muncitorii au pus ~ase copaci mari, trei de-o parte a drumului ~i trei de alta, ~i au sp|nzurat de ei p{r`ile cele ferestruite ale trupurilor sfintelor muceni`e. O, }nsp{im|nt{toare priveli~te ~i vedere plin{ de lacrimi! Dup{ aceea au petrecut-o pe necurata lor }mp{r{teas{, pe calea aceea, printre trupurile cele sp|nzurate ale sfintelor muceni`e, ~i a trecut dup{ d|nsa toat{ mul`imea <%2>poporului, iar la sf|r~it cinstitele trupuri ale Sfintelor Muceni`e le-<%0>au aruncat }ntr-o groap{. A~a s-a sf|r~it Sf|nta Muceni`{ Fervuta, }mpreun{ cu sora ei ~i cu roaba sa, }n patru zile ale lunii Aprilie, }ntru Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia I se cuvine slava ~i }mp{r{`ia, cinstea ~i }nchin{ciunea }n vecii vecilor. Amin.