@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A CINCEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>AGATOPOD DIACONUL ^I TEODUL CITE@UL<%0> @FP+1 = Pe vremea }mp{r{`iei lui Diocle`ian ~i Maximiam, p{g|nii }mp{ra`i ai Romei, erau }n Tesalonic doi clerici biserice~ti pl{cu`i lui Dumnezeu, Agatopod ~i Teodul. Agatopod era cu r|nduiala diacon, b{tr|n de ani ~i foarte }n`elept, }mpodobit cu c{runte`e, iar Teodul era cite`, t|n{r ~i frumos la fa`{, fiind }n anii tinere`ii ~i vie`uind }n cur{`ie ~i f{r{ de prihan{, fiu al unor cinsti`i p{rin`i cre~tini, care avea fra`i dup{ trup, pe Capiton, Mitrodor ~i Filostorghie, to`i des{v|r~i`i dreptcredincio~i c{tre Dumnezeu. Chiar mai }nainte de nevoin`a p{timirii, fericitul Teodul a luat semn de la Dumnezeu pentru cununa m{rturisirii ce avea s{ o c|~tige. Pentru c{ }ntr-o noapte, odihnindu-se, i se p{rea }n vedenia visului c{ ia }n m|na sa un lucru de la o persoan{ cinstit{. Deci, de~tept|ndu-se din somn, a g{sit }n m|inile sale un inel foarte frumos, ne~tiind din ce fel de materie era lucrat, av|nd pecete cu }nchipuirea Sfintei Cruci, care era semnul p{timirii <%-2>pentru Iisus Domnul, Cel ce a p{timit pe Cruce pentru noi. Cu inelul<%0> acela t|n{rul cel sf|nt t{m{duia toate bolile }ntre oameni ~i numai dac{ }nt|mpina Teodul, care purta inelul acela, pe cineva din cei bolnavi, }ndat{ fugea boala de la cel neputincios ~i i se d{dea s{n{tate, ~i pentru aceasta mul`i dintre elini se }ntorceau c{tre Hristos. Dup{ aceea, p{g|nii }mp{ra`i au ridicat prigonire asupra cre~tinilor ~i au trimis poruncile lor cele necurate pretutindeni, ca oamenii s{ se }nchine idolilor celor f{cu`i de m|ini omene~ti, iar nu lui Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Acea porunc{ a mers ~i la Tesalonic ~i se puneau }nainte la priveli~te uneltele cele de muncire pentru cei ce nu se supuneau poruncii }mp{r{te~ti. Mul`i din credincio~i fugeau s{ se ascund{, oriunde puteau. Unii alergau voio~i la munci, iar al`ii, fiind neputincio~i, tem|ndu-se de }ngrozirile cele de moarte, se lipeau de p{g|ni ~i m|ncau din jertfele cele idole~ti, iubind aceast{ de~art{ via`{ mai mult dec|t cea f{r{ de moarte; ~i, fugind de muncile cele de scurt{ vreme, }~i preg{teau moartea cea ve~nic{ ~i pierz{toare. Deci, diavolul se bucura de unii ca aceia, }ns{ se biruia ~i se ru~ina de cei viteji la suflet ~i tari osta~i ai lui Hristos, precum ~i de ace~ti doi sfin`i, adic{ de Agatopod ~i Teodul, pentru c{ ace~tia }n vremea cumplitei prigoniri n-au fugit, nici nu s-au ascuns, ci petreceau }n casa lui Dumnezeu totdeauna. Ziua ~i noaptea se rugau lui Dumnezeu pentru Sf|nta Biseric{, care era }n primejdii ~i a~teptau s{-i duc{ la munci. Dar, }n~tiin`|ndu-se osta~ii, i-au prins ~i i-au aruncat }n temni`{. Pe atunci era }n Tesalonic un ighemon cu numele Faustin. Acela, }ntr-una din zile, ~ez|nd la judecat{ a poruncit s{ pun{ }nainte la cercetare pe m{rturisitorii lui Hristos, pe Agatopod ~i Teodul. Iar aceia, fiind chema`i, mergeau cu veselie ca la un osp{`, `in|ndu-se de m|ini unul de altul, cu fe`ele luminoase, cu sufletele viteze ~i cu mare glas ~i cu }ndr{zneal{ strigau: <192>Suntem cre~tini!<170> ^i astfel au stat }nainte la judecata tiranului. Vr|nd tiranul mai }nt|i pe cel t|n{r s{-l v|neze cu am{girile sale, a poruncit ca s{ se dep{rteze to`i ~i pe Agatopod s{-l duc{ de acolo, iar lui Teodul, chem|ndu-l mai aproape de sine, i-a zis prietene~te: <192>Ascult{-m{, o, t|n{rule, rogu-te, leap{d{ acea nou{ am{gire cre~tineasc{ ~i apropie-te de legile cele vechi, ca s{ nu te lipse~ti r{u de via`a ta<170>. Iar Sf|ntul Teodul, cu fa`a vesel{, i-a r{spuns: <192>Eu de mult am sc{pat de toat{ am{girea ~i r{t{cirea, iar pentru tine, care ai iubit de~ert{ciunea, m{ tem foarte mult ca s{ nu cazi }n moartea cea ve~nic{<170>. Aceasta zic|nd sf|ntul, nu s-a m|niat ighemonul, ci }n tot chipul }l am{gea, uneori f{g{duindu-i daruri, iar alteori cinste, ca s{ se apropie la }nchinarea de idoli. ^i st{tea acolo un slujitor al lui Die, anume Zenos. Acela a zis c{tre sf|ntul: <192>Dac{ darurile ~i cinstirile nu te pleac{ spre jertf{, apoi muncile te vor sili, ca s{ te supui }mp{r{te~tilor porunci<170>. Mucenicul a r{spuns aceluia: <192>]ngrozirile muncilor nu pot deloc s{ m{ }nfrico~eze ~i c|t de pu`in nu pot s{ m{ plece la voia voastr{<170>. Faustin iar{~i }l sf{tuia ~i }i zicea: <192>Au nu este mai bun{ via`a cea cinstit{, dec|t moartea cea cumplit{?<170> Sf|ntul Teodul a r{spuns: <192>Cu adev{rat ~i eu am cunoscut aceasta, c{ mai bun{ este via`a dec|t moartea, ~i mi-am pus }n minte s{ trec cu vederea aceast{ via`{ muritoare de pu`ine zile pe p{m|nt, ca s{ m{ fac p{rta~ vie`ii celei f{r{ de moarte ~i bun{t{`ilor cere~ti celor ve~nice. Drept aceea, munce~te-m{ cu focul ~i cu b{t{ile ~i vei cunoa~te c{ trupul care se munce~te este stric{cios ~i pieritor, iar sufletul cel }n`eleg{tor fiind nestric{cios, prin munci desp{r`indu-se mai degrab{ de trup, mai mult se va veseli }n via`a cea f{r{ de sf|r~it<170>. Zis-a ighemonul: <192>Spune-mi, te rog, cine este mijlocitorul acestui mare bine, pentru a c{rui dragoste `i-ai ales b{t{ile ~i moartea, a le trece cu vederea ast{zi de voie<170>. Sf|ntul Teodul a r{spuns: <192>Dumnezeu, Cel ce a }ncuiat toate cu legile cele fire~ti, ~i Fiul S{u, Iisus Hristos, Cuv|ntul Tat{lui, cu a C{rui Cruce }nsemn|ndu-m{ din pruncie, p|n{ la sf|r~itul vie`ii mele nu m{ voi p{r{si de }nsemnarea Lui; ci, mai degrab{ prin muncile tale m{ voi desp{r`i de trup, dec|t de Crucea lui Hristos; pentru c{ sunt slug{ credincioas{ a St{p|nului meu ~i nu m{ }nfrico~ez nici de foc, nici de uneltele de munc{<170>. Faustin ighemonul, minun|ndu-se de o b{rb{`ie ~i }ndr{zneal{ ca aceea a Sf|ntului t|n{r Teodul, a poruncit s{-l duc{ departe, la un loc deosebit, iar Sf|ntul Agatopod, chem|ndu-l la sine, i-a zis: <192>]nchin{-te zeilor no~tri, c{ci Teodul, care a fost mai }nainte }n }n~el{ciune, acum a f{g{duit s{ se }nchine lor ~i s{ aduc{ }mpreun{ cu noi jertf{<170>. Iar Sf|ntul Agatopod, cunosc|nd am{girea ighemonului, a r{spuns: <192>^i eu cu s|rguin`{ ~i cu bucurie, dup{ cuv|ntul lui Teodul, voi aduce jertf{ adev{ratului Dumnezeu ~i Fiului S{u, Iisus Hristos. Pentru c{ acelui Dumnezeu a f{g{duit Teodul s{-I aduc{ jertf{ de bun{ mireasm{<170>. Faustin la r|ndul lui a zis: <192>Nu acelora pe care tu }i nume~ti, ci celor doisprezece zei care `in lumea a f{g{duit Teodul s{ le jertfeasc{<170>. Iar Sf|ntul Agatopod, cl{tin|nd pu`in din cap, a zis: <192>Oare dumnezei nume~ti pe aceia care din materii stric{cioase i-a }nchipuit me~terul dup{ asem{narea omeneasc{? Oare dumnezei sunt aceia, pe care i-au f{cut oamenii cu m|inile lor ~i ca unor mai buni ~i mai mari dec|t ei f{r{ de minte au legiuit s{ le slujeasc{? Oare dumnezei sunt aceia, care, dac{ voie~te cineva s{-i r{stoarne ~i s{-i sf{r|me pe d|n~ii, nu pot s{ se }mpotriveasc{, nici s{ se apere pe ei? Care nu v{d cu ochii, nici nu umbl{ cu picioarele ~i nici o sim`ire oarecare nu au }n ei? Oare dumnezei sunt aceia, pe care }i cred elinii c{ aveau oarec|nd suflet viu ~i spun despre d|n~ii c{ fac preaur|te lucruri desfr|nate, iar acum pe aceia cioplindu-i, }ntr-un ban sau }n patru, }i v|nd me~terii? Oare eu jertfa ce se cuvine Atotputernicului Dumnezeu s{ o aduc nevrednicilor ~i necura`ilor ce sunt socoti`i de tine ca dumnezei ai vo~tri? Oare c|ntare s{ c|nt idolilor celor surzi?<170> Unele ca acestea gr{ind sf|ntul, boierii ce st{teau }naintea ighemonului s-au temut ca nu cumva ~i ceilal`i cre~tini care erau adu~i la ispitire, prin cuvintele lui Agatopod, s{ se }nt{reasc{ }n credin`{. Deci, }ndat{ a poruncit ca }mpreun{ cu Teodul s{-l duc{ }n temni`{. ^i fiind du~i sfin`ii, popor mult urm|ndu-le, }n multe feluri }i sup{rau pe d|n~ii, v{z|ndu-i c{ se s|rguiesc spre mai bine. Pentru c{ unii, milostivindu-se de tinere`ile lui Teodul, se sileau, prin multe ~i }ndemn{toare cuvinte, s{-l }ntoarc{ de la socotin`a lui cea neschimbat{; iar al`ii, v{z|nd cinstitele c{runte`i ale lui Agatopod, cu glas ca de sf{tuire strigau c{tre el: <192>Oare ~i tu, Agatopoade, ai minte copil{reasc{, de nu cuno~ti cele ce }`i sunt de folos vie`ii tale?<170> Iar sfin`ii, ner{spunz|nd nimic poporului, mergeau. Sosind la temni`{, s-au rugat lui Dumnezeu cu lini~te ~i s-au al{turat celor }nchi~i, care erau `inu`i acolo din diferite pricini. Iar la miezul nop`ii, prin oarecare vedenii dumnezeie~ti, s-au }nt{rit ~i s-au de~teptat bucuro~i, chem|nd pe Iisus, M|ntuitorul tuturor. Dup{ aceea, sp{l|ndu-~i m|inile ~i fa`a cu ap{ curat{ ~i plec|ndu-~i capul ~i genunchii la p{m|nt, cu un glas au }n{l`at rug{ciune lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Dumnezeule, F{c{torule ~i Atoate~tiutorule, pierz{torul ad|ncului, Cel ce ai f{cut lumea aceasta v{zut{ ~i ai r|nduit alergarea cea ne}ncetat{ a cerului, ca }ntru d|nsa soarele pe toate s{ le lumineze ziua, iar luna s{ alunge }ntunericul cel de noapte cu str{lucirea sa, ~i am|ndoi s{ slujeasc{ }mpreun{ cu stelele la ie~irea celor ce se nasc pe p{m|nt; Cel ce ai dat p{m|ntului s{ nasc{ fiin`e, iar ad|ncului m{rii, na~tere de pe~ti, p{s{rilor, loc }n v{zduh, ca marea s{ slujeasc{ omului celui zidit de Tine, prin ale sale daruri, iar v{zduhul, prin c|ntarea p{s{rilor, s{ aduc{ c|ntare pl{cut{ @ie, apoi p{m|ntul, sco`|nd cu }ndestulare neamului omenesc roduri de multe feluri, @ie, St{p|nului tuturor, s{-@i }nal`e mul`umire prin gurile omene~ti; Tu pe neamul nostru, cel ce a f{cut f{r{delege ~i de la poruncile Tale s-a dep{rtat ~i }n be`ii ~i desfr|n{ri a c{zut, nu l-ai l{sat s{ piar{ p|n{ }n sf|r~it, nici ai eliberat pe diavol s{ orbeasc{ f{ptura cea }n`eleg{toare ~i s{ o duc{ p|n{ la iad, ci, d|nd uit{rii gre~elile omene~ti ~i, prin milostivire plec|ndu-Te, ai trimis la oameni de pe scaunul ceresc pe Unul n{scut Fiul T{u, Care, firea omeneasc{ primind-o, pe a Sa nestric{ciune s{ o amestece cu a noastr{ stric{ciune ~i cuv|ntul T{u, Cel ce petrece cu Tine pururea, prin Care toate s-au f{cut, pe cei r{t{ci`i }n nedrept{`i s{-i }ntoarc{ iar{~i la calea cea dreapt{. Pentru c{ Tu cu Fiul ~i Fiul cu Tine ~i cu Sf|ntul Duh, privind spre toat{ lumea, cu minunile Tale cele preasl{vite pe cei necredincio~i i-ai adus la sf|nta credin`{. Tu, Fiule al lui Dumnezeu, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, l-ai }nviat pe Laz{r cel mort de patru zile cu cuv|ntul, biruind legile firii ~i ale mor`ii. Tu, prin tina cea pus{ pe ochii lui, ai luminat pe omul cel orb din na~tere, precum ~i alt{dat{ acelei femei ce-i curgea s|nge, c|nd s-a atins de hainele Tale, }ndat{ i-ai dat t{m{duire, asemenea ~i pe sl{b{nog f{c|ndu-l s{n{tos, i-ai poruncit s{-~i poarte patul s{u. Deci, ~i acum, o, Dumnezeule, binevoie~te spre }nso`irea noastr{ ~i ne }nt{re~te cu putere de sus, ca prin ajutorul T{u suferind cu vitejie muncile p{g|nilor, s{ putem trece la cereasca ]mp{r{`ie<170>. Astfel rug|ndu-se sfin`ii, cei ce erau lega`i }mpreun{ cu d|n~ii, care pentru ucideri sau desfr|n{ri erau `inu`i acolo, lep{d|nd frica mor`ii celei trupe~ti, degrab{ au c{zut la picioarele sfin`ilor, cer|ndu-~i iertare de gre~elile lor ~i sc{pare din moartea cea sufleteasc{. Iar poporul care era afar{, stric|nd }ncuietorile temni`ei a intrat }n{untru ~i asculta cu dulcea`{ ~i cu mirare cuvintele ce ie~eau din gurile robilor lui Dumnezeu. V{z|nd-o aceasta Evpsihie, mai marele cur`ii Tesalonicului, cel mai os|rdnic slujitor al diavolului, a alergat degrab{ la ighemon, spun|ndu-i c{ mul`i vor l{sa slujba zeilor dac{ acei doi cre~tini care se `in lega`i }n lan`uri nu vor fi pierdu`i. ^i s-a tulburat ighemonul de m|nie ~i }ndat{ a trimis osta~i ca s{ aduc{ la d|nsul pe b{tr|n ~i pe t|n{r ~i i-a pus }nainte la nedreapt{ judecat{ pe robii lui Hristos. Deci, uit|ndu-se ighemonul c{tre Sf|ntul Teodul, a zis: <192>Oare nu ~tii c{ cu dreptate este a asculta poruncile }mp{ra`ilor ce st{p|nesc lumea?<170> Sf|ntul Teodul a r{spuns: <192>Pe cele ce le porunce~te St{p|nul cerului ~i al p{m|ntului, pe acelea cu adev{rat trebuie a le asculta mai }nt|i ~i cu lucrul a le }mplini, c{ acesta este lucru dreptcredincios, iar cele ce poruncesc }mp{ra`ii cei vremelnici, numai acele porunci care vor fi drepte ~i nepotrivnice cerescului F{c{tor este bine a le asculta, iar de sunt nedrepte, apoi nicidecum nu se cade a le asculta pe d|nsele<170>. Faustin ighemonul a zis: <192>Spune-mi mie, cine a f{cut cerul?<170> R{spuns-a Sf|ntul Teodul: <192>Dumnezeu Atot`iitorul ~i Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care este Cuv|ntul Tat{lui<170>. Zis-a Faustin: <192>Oare Acela este, pe Care, muncindu-L cu munci preacumplite iudeii, L-au r{stignit?<170> R{spuns-a mucenicul: <192>Acela este, pe Care L-au r{stignit evreii ~i a p{timit de voie pentru noi; Care, dup{ aceea, a }nviat din mor`i cu puterea dumnezeirii Sale ~i Care, ca un biruitor al mor`ii, a fost v{zut }n{l`|ndu-se la cer, de unde iar{~i va veni ca s{ judece pe cei necredincio~i<170>. Dup{ aceea Faustin a zis: <192>Dar pentru ce zeilor no~tri nu voie~ti s{ le aduci jertfe?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Nu este mai bine a aduce jertfe Aceluia de care sunt zidi`i f{c{torii idolilor, dec|t idolilor celor f{cu`i? Cu adev{rat este mai bun Ziditorul dec|t zidirea<170>. Atunci Faustin ighemonul a poruncit s{ dezbrace de haine pe Sf|ntul Teodul cel t|n{r ~i s{-l goleasc{ spre muncire. Iar crainicul striga: <192>Jertfe~te zeilor ~i vei sc{pa!<170> Dar mucenicul gr{ia c{tre muncitor: <192>Hainele de pe trup mi le-ai luat, dar credin`a c{tre Dumnezeul meu nu o vei putea lua }n veci de la mine<170>. Gr{ind astfel sf|ntul cu libertate ~i def{im|nd muncile, numindu-i pe }mp{ra`i tirani de multe ori, ighemonul a poruncit ca }naintea fe`ei lui Teodul s{-i pun{ s{ jertfeasc{ idolilor pe cei care au fost mai }nainte cre~tini ~i care, fiind birui`i de munci, s-au }nchinat idolilor. Acest lucru v{z|ndu-l Sf|ntul Teodul, }l durea inima pentru cei birui`i ~i c{zu`i; iar c{tre ighemon gr{ia: <192>Pe cei neputincio~i i-a`i biruit, iar pe osta~ii cei tari ai lui Hristos nicidecum nu pute`i s{-i birui`i, chiar de ve`i afla munci ~i mai mari, dar s{ ~tii, ighemoane, c{ aceste munci pe care le-ai g{tit asupra noastr{ sunt pu`ine ~i vrednice de r|s. Deci s{ afli mai cumplite munci, ca s{ cuno~ti c|t de mare este credin`a ~i dragostea noastr{ c{tre Dumnezeu<170>. Dup{ aceasta ighemonul a poruncit Sf|ntului Teodul ca s{ aduc{ c{r`ile cre~tine~ti la judecat{. Iar sf|ntul a r{spuns: <192>Dac{ a~ fi ~tiut c{, cunosc|nd de~ert{ciunea }nchin{rii idole~ti, o vei lep{da ~i vei voi a te }nt{ri }n adev{rul dreptei credin`e, apoi `i-a~ fi adus c{r`ile prooroce~ti ~i apostole~ti. Dar, de vreme ce ~tiu c{ g|nde~ti vicle~ug, nu-`i voi da }n m|ini dumnezeie~tile daruri<170>. Faustin zise: <192>Nu te voi cru`a, zdrobindu-`i trupul ~i d|ndu-l fiarelor spre m|ncare, dac{ nu m{ vei asculta degrab{<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Iat{ trupul meu st{ }naintea muncilor, iu`e~te-te asupra lui precum voie~ti ~i munce~te-l mai cumplit dec|t }ngrozirile cele gr{ite de tine, dar eu nu voi da p{g|nilor spre batjocur{ sfintele c{r`i<170>. Atunci ighemonul, voind s{ }nfrico~eze pe mucenic, a poruncit s{-l duc{ la moarte, socotind c{, v{z|nd pedeapsa de moarte, se va teme ~i se va supune voin`ei lui. Deci fiind scos la locul de schin, c|nd a v{zut Sf|ntul Teodul sabia asupra sa, a strigat c{tre Dumnezeu: <192>Slav{ @ie, Dumnezeule, Tat{l Domnului meu, Cel ce a binevoit a p{timi pentru noi. Iat{, cu darul lui Hristos, vin ~i eu c{tre Tine, murind pentru Tine cu os|rdie!<170> Zic|nd aceasta, ~i-a plecat capul sub sabie, dar nu l-a t{iat; pentru c{, afl|nd ighemonul c{ Sf|ntul Teodul dore~te t{ierea de sabie, ca pe o cunun{ de veselie, a poruncit s{-l }ntoarc{ }ntreg. ]ntr-acea vreme ighemonul ispitea pe Sf|ntul Agatopod, }ntreb|ndu-l ~i zic|nd: <192>Ce fel de via`{ ai?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Aceea pe care o are ~i Teodul<170>. Ighemonul zise: <192>Ce fel de }mp{rt{~ire ai cu Teodul? Oare vreo rudenie oarecare v-a }nso`it?<170> Sf|ntul Agatopod r{spunse: <192>Cu neamul suntem desp{r`i`i }ntre noi, dar cu credin`a ~i cu obiceiul suntem uni`i, ~i pe c|t ne deosebim cu neamul, pe at|t ne unim cu duhul<170>. Ighemonul zise: <192>V{d c{ am|ndoi v{ s|rgui`i la o munc{, pentru c{ aceasta o spun cuvintele voastre<170>. Sf|ntul Agatopod r{spunse: <192>Dac{ cu o munc{ ne ducem din via`a aceasta, apoi tot de aceea~i r{spl{tire ne vom }nvrednici de la Dumnezeul nostru<170>. Faustin zise: <192>Nu-`i este ru~ine `ie, fiind b{tr|n, s{ te am{ge~ti ca un t|n{r ~i s{ te dai de bun{voie }n ar{tat{ primejdie?<170> Sf|ntul Agatopod r{spunse: <192>Nu m{ am{gesc nicidecum, nici nu sunt de~ert de n{dejdea }n Hristosul meu ~i pe c|t sunt mai b{tr|n cu anii, pe at|t m{ s|rguiesc a ar{ta mai mult{ os|rdie c{tre Dumnezeul meu ~i laud pe Teodul, care st{ tare, de~i este mai t|n{r, pentru cinstea adev{ratului nostru Dumnezeu<170>. Iar Faustin ighemonul, c{ut|nd spre Teodul, i-a zis: <192>Nu te am{gi, o, t|n{rule, de cuvintele b{tr|nului acestuia! Nu te da la moarte f{r{ socoteal{, pentru c{ el, fiind b{tr|n acum, nu este cu mirare c{ dore~te moartea; iar tu, fiind }nc{ t|n{r ~i pu`in vie`uind, pentru ce voie~ti s{ te lipse~ti }n de~ert de aceast{ dulce via`{?<170> Sf|ntul Teodul r{spunse: <192>S{ nu m{ socote~ti c{ sunt mai neputincios dec|t b{tr|nul ~i nu voi putea suferi muncile cele de o potriv{, pentru c{, de~i sunt t|n{r cu anii, }ns{ }ntocmai ca b{tr|nul ~tiu pe Unul Dumnezeu a toate f{c{tor ~i sunt gata a p{timi }ntocmai pentru D|nsul<170>. Gr{ind sfin`ii unele ca acestea ~i chem|nd pe Hristos, i-au legat osta~ii dup{ porunca tiranului ~i i-au dus iar{~i }n temni`{; iar ei sl{veau pe Dumnezeu, cu al C{rui ajutor au biruit pe diavol. Iar cunoscu`ii lor, adun|ndu-se, i-au }nconjurat pl|ng|nd; ~i i-a }ntrebat Sf|ntul Teodul: <192>Pentru ce v-a`i adunat aici ~i de ce pl|nge`i?<170> Ei au r{spuns: <192>Pl|ngem pentru primejdia voastr{<170>. Iar sf|ntul, z|mbind, a zis: <192>Pentru ce voi, }nduio~|ndu-v{, pl|nge`i de primejdiile noastre, ca s{ ne }ntrista`i pe noi, cei ce alerg{m spre cele mai bune?<170> Gr{ind acestea Sf|ntul Teodul, a venit un osta~ cumplit trimis de la ighemon, care, leg|ndu-i pe am|ndoi cu lan`uri de fier, i-a b{gat }n temni`a cea mai din{untru ~i i-a }ncuiat, s{ nu poat{ intra nimeni la d|n~ii. Sfin`ii mucenici, dup{ ce a }nserat, }ntr-un t|rziu, s-au rugat lui Dumnezeu ca s{-i }nt{reasc{ }ntru nevoin`{ p|n{ }n sf|r~it ~i s-au odihnit. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce caut{ pe cuvio~ii S{i, fiind cu un suflet ~i un g|nd, le-a trimis la am|ndoi o vedenie }n vis, despre sf|r~itul ce aveau s{-l aib{. Aceast{ vedenie le-a fost astfel: Li se p{rea c{ intr{ am|ndoi }ntr-o corabie, ce era plin{ de oameni, ~i se vedeau }n corabie }n mijlocul m{rii, primejduindu-se de furia valurilor, pentru c{ marea se }nv{luia de o furtun{ mare ~i se izbea corabia de valuri sf{r|m|ndu-se ~i afund|ndu-se. ^i vedeau pe oamenii care erau cu d|n~ii, unii }nec|ndu-se, al`ii }not|nd, al`ii apropiindu-se de c|te o piatr{ ~i pierind, iar pe ei prin }ndreptarea c|rmaciului, s-au v{zut izb{vi`i de }necare, }mbr{ca`i }n haine luminoase ~i ajung|nd la un munte oarecare }nalt, care nu era departe. Deci, de~tept|ndu-se din somn, au spus unul altuia vedenia aceea ~i se mirau cum am|ndoi au avut aceea~i vedenie. ^i au cunoscut c{ la am|ndoi un dar li se va d{rui de Hristos, adic{ mucenicia m{rii, }n care mul`i afund|ndu-se, ei vor trece izb{vi`i, ~i se vor sui la muntele ceresc, spre primirea r{spl{tirilor celor ve~nice. ^i }nt{rindu-se cu n{dejde, au mul`umit de aceea Bunului Dumnezeu, Pov{`uitorul lor, c{z|nd cu fe`ele la p{m|nt ~i zic|nd: <192>Cine a~tepta vreodat{ o facere de bine ca aceasta, pe care Tu, o, Dumnezeule, ne-ai d{ruit-o nou{ prin }ntruparea Fiului T{u, Domnului nostru Iisus Hristos? Cine este cu obiceiul at|t de f{r{ de omenie, s{ nu cinsteasc{ dreapta credin`{, mai mult dec|t desf{t{rile cele de~arte, fiind miluit cu at|tea faceri de bine? Cine este at|t de grabnic la facerea de bine ca Fiul T{u, Care }ntru al S{u dar mai }nainte de vreme ne-a f{cut }ncredin`a`i prin descoperire, ar{t|ndu-ne cununile mai }nainte de a sf|r~i noi alergarea noastr{ ~i ne-a }nt{rit spre nevoin`a ce ne este }nainte?<170> <%2>A~a mul`umir{ ei lui Dumnezeu p|n{ a doua zi ~i, rug|n-du-se, st<%0>r{jerii temni`ei au intrat c|nd se f{cea ziu{, spun|ndu-le c{ pe Teodul ~i pe Agatopod }i cheam{ osta~ii la ighemon. Iar ei, }ngr{dindu-se cu semnul crucii, au ie~it din temni`{, fiind lega`i cu lan`uri ~i merg|nd dup{ osta~i. Iar mul`imea cunoscu`ilor, adun|ndu-se acolo, a ridicat pl|ngere pentru d|n~ii, ~tiind c{ acum are s{ moar{ acea frumoas{ pereche, c{tre care Sf|ntul Teodul cu fa`a luminoas{, a zis: <192>Dac{ din dragoste pl|nge`i pentru noi, apoi mai mult se cade vou{ a v{ bucura de noi, c{ pentru at|t de bun{ pricin{, adic{ pentru cinstea adev{ratului Dumnezeu, ne nevoim. Iar de pl|nge`i din inim{ diavoleasc{, apoi pentru voi pl|nge`i mai mult dec|t pentru noi, c{ a`i r{t{cit din calea cea dreapt{ ~i v{ duce`i la pierzare<170>. Dup{ ce la a treia cercetare au pus }nainte pe sfin`i, Faustin ighemonul }ntreb|ndu-i, nimic n-au mai r{spuns, f{r{ numai acestea: <192>Suntem cre~tini ~i anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le p{timi<170>. Atunci ighemonul, cu fa`a m|hnit{, a hot{r|t asupra lor munci de moarte: <192>Teodul ~i Agatopod, care n-au voit s{ aduc{ jertf{ idolilor, s{ se arunce }n mare!<170> ^i, lu|ndu-i osta~ii, i-au dus la mare ~i, leg|ndu-le m|inile }napoi ~i pietre grele la grumaji, i-au pus }n corabie. ]ntr-acel ceas s-a adunat o mul`ime de prieteni, de vecini ~i necunoscu`i, dintre care unii se t|nguiau pentru un sf|r~it ca acela, iar al`ii cu laude fericeau pe vitejii osta~i ai lui Hristos, c{ au sf{r|mat capul vr{jma~ului ~i mor cu os|rdie pentru dreapta credin`{. Iar ighemonul, fiindu-i mil{ de sfin`i, a trimis la d|n~ii pe un b{rbat vestit, anume Fulvie, sf{tuindu-i ca numai t{m|ie s{ aduc{ idolilor ~i vor sc{pa de la moarte, iar ei nu }ncetau a chema pe Iisus Hristos ~i de idolii cei necura`i lep{d|ndu-se. Dup{ mult{ sf{tuire ~i }ndemnare, v{z|nd p{g|nii c{ nicidecum robii lui Hristos nu se pleac{ la sfatul lor, au }nceput mai }nt|i pe Sf|ntul Agatopod a-l arunca }n mare. Iar el, c{ut|nd la cer, a strigat cu glas mare: <192>Cu acest al doilea botez se spal{ toate gre~alele noastre ~i mergem la Iisus Hristos cura`i!<170> Zic|nd sf|ntul a~a, l-au aruncat }n mare, iar dup{ d|nsul ~i pe Sf|ntul Teodul. ^i a~a ~i-au sf|r~it nevoin`a p{timirii sfin`ii mucenici ~i cununa biruin`ei au luat din dreapta Celui de sus. Iar marea, primind trupurile sfin`ilor, }ntr-acela~i ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de leg{turi ~i de pietre, fiind foarte luminate, pe care, lu|ndu-le cunoscu`ii, le-au }ngropat cu cinste. Dup{ pu`in{ vreme, li s-a ar{tat lor Sf|ntul Teodul }n haine albe ~i cu fa`a luminoas{, poruncindu-le ca averile lui s{ se }mpart{ celor sc{p{ta`i, s{rmanilor ~i v{duvelor. Deci, s-au sf|r~it ace~ti doi sfin`i, }n cinci zile ale lunii aprilie, }ntru slava Tat{lui ~i a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a unui Dumnezeu sl{vit }n Treime }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI MARCU<%0> @SUBTITLE = <%4>DIN MUNTELE FRACESC - ETIOPIA<%0> Cuviosul Serapion ne spunea: Petrec|nd am mers ~i eu }n pustia cea mai din{untru a Egiptului, la p{rintele Ioan, stare`ul cel mare ~i, lu|nd binecuv|ntare de la d|nsul, am ~ezut s{ m{ odihnesc dup{ osteneal{. Dormind, am avut o vedenie }n somn ~i am v{zut doi siha~tri oarecare venind ~i lu|nd binecuv|ntare de la stare`, zic|nd }ntre ei: <192>Acesta este ava Serapion, s{ lu{m binecuv|ntare de la d|nsul<170>. ^i le-a zis lor ava Ioan: <192>Acum a venit din pustie ~i foarte mult este ostenit; l{sa`i-l pu`in s{ se odihneasc{<170>. Iar aceia au zis despre mine c{tre stare`ul: <192>C|t de mult{ vreme este de c|nd se ostene~te acesta }n pustie, iar la ava Marcu, cel ce vie`u-ie~te }n muntele Fracesc, din Etiopia, n-a mers. C{ci }ntre to`i pustnicii din pustiet{`i nu este asemenea cu acel Marcu, care are o sut{ treizeci de ani. ^i acum sunt nou{zeci ~i cinci de ani de c|nd locuie~te }n pustie ~i pe nici un om din cei care vie`uiesc pe p{-m|nt n-a v{zut; iar unii din cei ce sunt }ntru lumina vie`ii ve~nice, au fost la d|nsul mai }nainte de aceasta ~i s-au f{g{duit c{-l vor primi la ei<170>. Acestea gr{indu-le ei c{tre ava Ioan, m-am de~teptat din dormitare ~i pe nimeni n-am v{zut la b{tr|nul ~i i-am spus lui vedenia aceea. Iar el mi-a zis: <192>Dumnezeiasc{ este vedenia aceasta, dar unde este muntele Fracesc?<170> ^i i-am zis lui: <192>Roag{-te pentru mine, p{rinte!<170> ^i dup{ terminarea rug{ciunii, am s{rutat pe b{tr|nul ~i m-am dus }n Alexandria, calea fiind cam de dou{sprezece zile; ~i am trecut-o }n cinci zile, ostenindu-m{ prin aspra pustie ziua ~i noaptea, arz|ndu-m{ ziua de z{duful soarelui, care ardea chiar ~i }n `arina p{m|ntului. Intr|nd }n Alexandria, am }ntrebat pe un negu`{tor despre calea c{tre muntele Fracesc, din Etiopia, dac{ este departe. Iar el a zis: <192>Cu adev{rat, p{rinte, mare este lungimea c{ii aceleia. C{ci p|n{ la hotarele Etiopiei ~i a limbii heteului, este cale de dou{zeci de zile, iar muntele de care }ntrebi este ~i mai departe<170>. ^i iar{~i l-am }ntrebat: <192>C|t{ hran{ ~i b{utur{ ar fi nevoie spre trebuin`{ trupeasc{? Pentru c{ voiesc s{ m{ duc acolo<170>. R{spuns-a acela: <192>Dac{ c{l{toria ta va fi pe mare, nu vei z{bovi mult, c{ci nu sunt departe de aici p{r`ile acelea; iar de te vei duce pe uscat, vei c{l{tori treizeci de zile<170>. Auzind acestea de la d|nsul, mi-am luat ap{ }ntr-o plosc{ de tigv{ ~i pu`ine finice ~i, pun|ndu-mi n{dejdea spre Dumnezeu, am plecat la drum ~i am mers prin pustia aceea dou{zeci de zile. ^i merg|nd n-am v{zut nimic, nici fiar{, nici pas{re, c{ci pustia aceea nu are vreun loc de odihn{ sau hran{; pentru c{ ploaie sau rou{ nicidecum nu se pogoar{ acolo ~i nimic nu se afl{ de m|ncare }n acea pustie. Iar dup{ acele dou{zeci de zile mi s-a sf|r~it apa pe care o aveam }n tigv{, asemenea ~i finicii s-au }mpu`inat ~i am sl{bit foarte, }nc|t nu puteam merge mai departe, nici s{ m{ }ntorc }napoi ~i eram ca un mort. ^i iat{ mi s-au ar{tat acei doi siha~tri, pe care mai }nainte }i v{zusem }n vedenie la Ioan, marele stare`. Aceia, st|nd }naintea mea, mi-au zis: <192>Scoal{-te ~i mergi cu noi<170>. ^i scul|ndu-m{, am v{zut pe unul dintre ei plec|ndu-se la p{m|nt ~i }ntorc|ndu-se c{tre mine, mi-a zis: <192>Voie~ti s{ te r{core~ti?<170> ^i i-am zis lui: <192>Precum voie~ti, p{rinte<170>. ^i mi-a ar{tat o r{d{cin{ din semin`ele pustiei ~i mi-a zis: <192>Prime~te ~i m{n|nc{ din r{d{cina aceasta ~i c{l{tore~te }ntru puterea Domnului<170>. ^i am m|ncat pu`in ~i }ndat{ m-am r{corit ~i f{r{ de necaz s-a f{cut sufletul meu, c{ci eram ca ~i cum niciodat{ nu sl{bisem. ^i mi-au ar{tat c{rarea pe care s{ merg spre Sf|ntul Marcu, iar ei s-au dus de la mine. Eu c{l{torind, m-am apropiat de un munte foarte }nalt, care p{rea c{ ajunge la }n{l`imile cere~ti, }ns{ nu era pe d|nsul nimic altceva, f{r{ numai `{r|n{ ~i pietre. Apropiindu-m{ de munte, am v{zut }n marginea lui marea ~i am mers, suindu-m{ la munte, ~apte zile. Sosind a ~aptea noapte, am v{zut pe }ngerul lui Dumnezeu pogor|ndu-se din cer spre Sf|ntul Marcu ~i zic|nd: <192>Fericit e~ti ava Marcu ~i bine-`i va fi! Iat{ am adus la tine pe ava Serapion, pe care l-a dorit sufletul t{u s{-l vad{, de vreme ce pe altcineva din neamul omenesc n-ai voit s{ vezi!<170> Iar eu auzind acestea, m-am f{cut f{r{ de fric{ ~i mergeam dup{ vedenia aceea, p|n{ ce am ajuns la pe~tera }n care vie`uia Sf|ntul Marcu. C|nd m-am apropiat la u~a pe~terii, am auzit pe Sf|ntul gr{ind stihuri din psalmii lui David ~i zic|nd: O mie de ani }naintea ochilor T{i, Doamne, ca ziua de ieri care a trecut, ~i cealalt{ parte a psalmului aceluia. Dup{ aceea a }nceput, din multa bucurie duhovniceasc{ care era }ntr-}nsul, a gr{i c{tre sine astfel: <192>Fericit este sufletul t{u, o, Marcu, c{ci, p{zindu-te Domnul, nu te-ai }ntinat cu necur{`iile lumii acesteia, nici s-a robit mintea ta de g|ndurile cele necurate. Fericit este trupul t{u, c{ nu s-a legat cu poftele ~i cu patimile p{catelor. Ferici`i sunt ochii t{i, pe care n-a putut s{-i am{geasc{ diavolul, prin vederea frumuse`ilor celor str{ine. Fericite sunt urechile tale, c{ n-au auzit glasul ~i strigarea femeiasc{ }n lumea de~art{. Fericite sunt n{rile tale, c{ n-au mirosit lucrurile p{catelor. Fericite sunt m|inile tale, c{ nu s-au `inut, nici s-au atins <%2>de ceva din lucrurile omene~ti. Fericite sunt picioarele tale, care n-au p{~it }n calea ce duce la moarte, nici s-au pornit pa~ii t{i spre <%0>p{cat; pentru c{ sufletul ~i trupul t{u s-au umplut de via`a cea duhovniceasc{ ~i s-au sfin`it cu dulcea`a sfin`ilor }ngeri<170>. ^i a }nceput iar{~i c{tre sufletul s{u a gr{i: <192>Binecuvinteaz{, suflete al meu pe Domnul ~i toate cele dinl{untru meu numele cel sf|nt al Lui. Binecuvinteaz{, suflete al meu pe Domnul ~i nu uita toate r{spl{tirile Lui. Pentru ce te m|hne~ti suflete? Nu te teme! Nu te vei opri }n temni`ele iadului ~i diavolii nicidecum nu vor putea s{ cleveteasc{, pentru c{ nu este }n tine, cu darul lui Dumnezeu, prihana p{catului. T{b{r}-va }ngerul Domnului }mprejurul celor ce se tem de D|nsul ~i-i va izb{vi pe ei. Fericit{ este sluga aceea, care a f{cut voia Domnului s{u<170>. Acestea ~i multe altele spun|nd Cuviosul Marcu din dumnezeiasca Scriptur{, pentru m|ng|ierea sufletului s{u ~i spre }nt{rirea n{dejdii celei ne}ndoite }n Dumnezeu, a ie~it spre u~a pe~terii ~i, pl|ng|nd de bucurie, a gr{it c{tre mine cu umilin`{: <192>O, <%2>c|t{ este osteneala duhovnicescului meu fiu, Serapion, care s-a ostenit s{ vad{ petrecerea mea!<170> ^i, binecuv|nt|ndu-m{, m-a cuprins cu m|inile ~i, s{rut|ndu-m{, mi-a zis: <192>Nou{zeci ~i cinci de ani am petrecut }n pustia aceasta ~i n-am v{zut vreun om, iar acum v{d fa`a ta, pe care de mult am dorit s-o v{d. ^i cum nu <%0>te-ai lenevit s{ suferi at|ta osteneal{, ca s{ vii la mine? Deci, s{-`i<%2> dea Domnul <%0>nostru Iisus Hristos plat{ }n ziua }n care va judeca tainele omene~ti<170>. Acestea zic|ndu-le Cuviosul Marcu, mi-a poruncit s{ ~ed. ^i am }nceput eu - zice Serapion - a-l }ntreba de via`a lui cea vrednic{ de laud{, iar el mi-a spus, zic|nd: <192>Nou{zeci ~i cinci de ani am, <%2>precum am zis, dar nici fiar{, nici pas{re, nici p|ine omeneasc{ n-<%0>am m|ncat, nici cu }mbr{c{minte nu m-am }mbr{cat. Dar am p{timit treizeci de ani }n nevoi ~i necaz, de foame, de sete, de goliciune ~i, mai ales, de n{v{lirile diavole~ti. ]n acei ani am m|ncat `{r|n{, silindu-m{ foamea, ~i beam ap{ din mare, c|nd m{ chinuia setea. ^i s-au jurat }ntre ei diavolii p|n{ la o mie de ori, ca s{ m{ }nece }n mare; ~i apuc|ndu-m{, m{ tr{geau spre p{r`ile cele de jos ale muntelui acesta. Iar eu m{ sculam ~i m{ suiam la v|rful muntelui, dar ei iar{~i m{ t|rau, p|n{ ce n-am r{mas nici cu piele pe trupul meu. B{t|ndu-m{ ~i t|r|ndu-m{ strigau, zic|nd: Ie~i din p{m|ntul nostru, pentru c{ de la }nceputul lumii nimeni din oameni n-a venit aici. Dar tu cum ai }ndr{znit de ai venit? Dup{ o p{timire ca aceasta de treizeci de ani, dup{ o foame ca aceasta, sete, goliciune ~i r{zboaie de la diavoli, s-a v{rsat darul lui Dumnezeu ~i milostivirea Lui asupra mea cu purtarea de grij{ a Lui; s-a schimbat trupul meu cel firesc ~i a crescut p{r pe el, precum ~i hran{ ne}mpu`inat{ mi se aduce acum ~i }ngerii Domnului vin la mine. ^i am v{zut locul ]mp{r{`iei cerului ~i loca~urile sufletelor sfin`ilor, fericirea cea f{g{duit{ ~i preg{tit{ celor ce fac cele bune. Am v{zut ar{tarea Raiului lui Dumnezeu ~i pomul cuno~tin`ei din care au m|ncat str{mo~ii no~tri. Am mai v{zut ~i ar{tarea lui Enoh ~i Ilie }n Rai ~i nu este ceva, care s{ nu-mi fi ar{tat mie Domnul, din cele ce am cerut de la El<170>. ^i am }ntrebat pe fericitul Marcu - zice Serapion: <192>Spune-mi <%2>mie, p{rinte, cum `i-a fost venirea ta aici?<170> Iar Sf|ntul a }nceput a-<%0>mi povesti a~a: <192>Eu m-am n{scut }n Atena ~i am }nv{`at filosofia, iar dup{ ce au murit p{rin`ii mei, am zis }n sine-mi: ^i eu voi muri precum ~i p{rin`ii mei au murit; deci, scul|ndu-m{, m{ voi lep{da de bun{voie de lume mai }nainte, p|n{ a nu-mi veni ceasul ca s{ m{ r{pesc dintr-}nsa. ^i }ndat{, dezbr{c|ndu-m{ de haine, m-am aruncat pe o sc|ndur{ }n mare, fiind purtat de valurile, ~i cu purtarea de grij{ a lui Dumnezeu am sosit la muntele acesta<170>. A~a vorbind, zice Serapion, a sosit ziua ~i am v{zut trupul lui, c{ era cu peri acoperit peste tot ca o hain{ ~i m-am }nsp{im|ntat ~i tremuram de fric{, de vreme ce nu se putea vedea }ntr-}nsul nicidecum cuviin`{ omeneasc{ ~i dup{ nimic nu se putea cunoa~te c{ este om, f{r{ numai dup{ glasul ~i dup{ cuvintele ce ie~eau din gura lui. Iar el, v{z|ndu-m{ c{ m{ tem, mi-a zis: <192>Nu te }nsp{im|nta de vederea trupului meu, c{ este trup stric{cios luat din p{m|nt<170>. ^i m-a }ntrebat, zic|nd: <192>Oare lumea st{ }n legea lui Hristos, dup{ cel mai dinainte obicei?<170> Iar eu i-am zis lui: <192>Cu darul lui Hristos, mai bine este ast{zi dec|t }n vremurile de mai }nainte<170>. Iar{~i m-a }ntrebat: <192>Mai este oare slujirea de idoli ~i prigonire asupra cre~tinilor p|n{ acum?<170> I-am r{spuns: <192>Cu ajutorul sfintelor noastre rug{ciuni a }ncetat prigonirea, ~i slujirea de idoli nu mai este<170>. ^i s-a bucurat b{tr|nul cu bucurie mare, auzind acestea. Apoi iar{~i m-a }ntrebat: <192>Mai sunt oare sfin`i }n lume, ca s{ fac{ minuni, precum a zis Domnul }n Evanghelie: De ve`i avea credin`{ c|t un gr{unte de mu~tar, ve`i zice muntelui acestuia, treci de aici ~i te arunc{ }n mare ~i va fi vou{?<170> Zic|nd Sf|ntul acestea, deodat{ s-a ridicat muntele ~i s-a pornit de la locul s{u, ca de cinci mii de co`i ~i s-a dus }n mare. Plec|ndu-se Sf|ntul Marcu ~i v{z|nd muntele pornind, a f{cut cu m|na spre d|nsul, zic|ndu-i: <192>Ce ai f{cut tu, munte? Nu `i-am zis s{ porne~ti, ci am vorbit cu fratele; deci, tu stai la locul t{u<170>. Zic|nd el acestea, a stat iar{~i muntele la locul s{u. Eu, v{z|nd aceasta, am c{zut cu fa`a la p{m|nt de fric{. Iar el, apuc|ndu-m{ de m|n{, m-a ridicat ~i, scul|ndu-m{, mi-a zis: <192>N-ai v{zut, cred, ni~te minuni ca acestea }n zilele tale!<170> Eu am zis: <192>Nu, p{rinte<170>. Iar el, suspin|nd, a pl|ns cu amar ~i a zis: <192>Amar p{m|ntului c{ pe el cre~tinii numai cu numele se numesc cre~tini, iar cu faptele sunt departe!<170> ^i iar{~i a zis: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Cel ce m-a adus la locul acesta sf|nt, ca s{ nu mor }n patria mea ~i s{ m{ }ngrop }n p{m|ntul cel necurat ~i plin de gre~eli<170>. Petrec|nd ziua aceea }n c|nt{ri de psalmi ~i }n duhovniceasc{ vorbire ~i f{c|ndu-se sear{, Sf|ntul mi-a zis: <192>Frate Serapioane, oare nu este vremea ca, dup{ rug{ciune, s{ gust{m ceva?<170> Iar eu nu i-am r{spuns. ^i }ndat{, ridic|ndu-~i m|inile spre cer, a }nceput a citi psalmul acesta: Domnul m{ pa~te ~i nimic nu-mi va lipsi... Iar dup{ sf|r~itul psalmului, }ntorc|ndu-se spre pe~ter{, a strigat gr{ind: <192>Pune, frate, masa!<170> ^i iar{~i a zis c{tre mine: <192>S{ intr{m ~i s{ ne }mp{rt{~im din masa pe care Dumnezeu ne-a trimis-o<170>. Iar <%2>eu m-am minunat ~i m-am }nsp{im|ntat, c{ toat{ ziua pe nimeni n-<%0>am v{zut }n pe~ter{, f{r{ numai pe Sf|ntul Marcu singur; iar el c{tre un necunoscut porunce~te s{-i pun{ mas{. Intr|nd noi }n pe~ter{, am v{zut masa, dou{ scaune ~i dou{ p|ini calde ~i moi erau puse }nainte ~i multe poame, doi pe~ti frip`i, verde`uri curate, m{sline, finice, sare ~i un vas plin cu ap{ mai dulce dec|t mierea. ^ez|nd noi, Sf|ntul Marcu a zis: <192>Binecuvinteaz{, fiule Serapioane<170>. Iar eu am zis: <192>Iart{-m{, p{rinte!<170> Atunci sf|ntul a zis: <192>Doamne, binecuvinteaz{!<170> ^i am v{zut din cer o m|n{ }ntins{ aproape de mas{, }nsem|nd cu crucea cele puse }nainte. Iar dup{ ce am m|ncat, a zis: <192>Ia, frate, acestea de aici!<170> ^i }ndat{ cu o nev{zut{ m|n{ s-a luat masa. Iar eu de am|ndou{ m{ minunam: ~i de sluga cea nev{zut{ - c{ci }ngerul Domnului cel f{r{ de trup, cu porunca lui Dumnezeu slujea celui ce era }nger }n trup, adic{ Cuviosului Marcu - ~i c{ }n toate zilele vie`ii mele n-am gustat a~a fel de p|ine dulce ~i din acea hran{, nici n-am b{ut o ap{ dulce ca aceasta, precum era la acea mas{. Atunci, Sf|ntul mi-a zis: <192>V{zut-ai, frate Serapioane, c|te bun{t{`i trimite Dumnezeu robilor s{i? Pentru c{ }n toate zilele }mi <%2>trimite Dumnezeu o p|ine ~i un pe~te. Iar ast{zi, pentru tine, mi s-<%0>a }ndoit masa; c{ci dou{ p|ini ~i doi pe~ti ne-a trimis ~i cu o mas{ ca aceasta }n toate zilele m{ hr{ne~te Domnul, pentru p{timirea mea cea dint|i. Pentru c{ treizeci de ani, precum `i-am spus mai }nainte, petrec|nd }n locul acesta, nici o r{d{cin{ de buruian{ nu g{seam, cu care a~ fi putut s{ m{ hr{nesc, suferind de foame ~i de sete. Apoi de mare nevoie m|ncam `{r|n{ ~i beam ap{ amar{ din mare ~i am umblat gol ~i descul`; ~i mi-au c{zut degetele de la picioare, de ger ~i de cumplitul z{duf ~i soarele mi-a ars trupul. Z{ceam cu fa`a la p{m|nt ca un mort ~i diavolii m{ munceau ca pe un p{r{sit de Dumnezeu; iar eu cu ajutorul lui Dumnezeu pe toate acestea le r{bdam, pentru dragostea Lui cea dumnezeiasc{. Iar dup{ ce s-au sf|r~it acei treizeci de ani ai p{timirii mele, cu porunca lui Dumnezeu mi-a crescut p{r ~i, ca o hain{, mi-a acoperit toate m{dularele. ^i de atunci p|n{ acum, diavolii n-au mai putut s{ se apropie de mine, foamea ~i setea nu m{ st{p|ne~te, nici gerul ~i nici z{duful nu m{ sup{r{ ~i pe l|ng{ toate acestea de nimic n-am bolit. Iar ast{zi se sf|r~e~te m{sura vie`ii mele ~i te-a trimis Dumnezeu aici ~i cu sfintele tale m|ini s{-mi }ngropi smeritul meu trup<170>. Dup{ un ceas Sf|ntul iar{~i mi-a zis: <192>Frate Serapioane, s{ petreci noaptea aceasta f{r{ somn, pentru desp{r`irea mea<170>. ^i am stat am|ndoi la rug{ciune, c|nt|nd psalmii lui David. Dup{ aceea, mi-a zis Sf|ntul: <192>Frate Serapioane, dup{ plecarea mea, s{-mi pui trupul meu }n pe~tera aceasta cu pacea lui Hristos ~i s{ astupi u~a cu pietre ~i s{ te duci la locul t{u ~i aici s{ nu r{m|i<170>. Iar eu, }nchin|ndu-m{ Sf|ntului, rug|ndu-l, i-am zis: <192>P{rinte, roag{-te lui Dumnezeu, s{ m{ ia }mpreun{ cu tine ~i s{ merg unde vei merge tu<170>. Iar Sf|ntul, r{spunz|nd, mi-a zis: <192>]n ziua veseliei mele nu pl|nge, ci mai ales te vesele~te, c{ `i se cade s{ te }ntorci la locul t{u. Iar Domnul, Care Te-a adus aici, s{-`i d{ruiasc{ m|ntuire pentru osteneala ta cea pl{cut{ Lui. ^i s{ ~tii c{ nu pe aceia~i c{rare pe care ai venit aici, va fi }ntoarcerea ta, ci cu alt{ neobi~nu-it{ c{l{torie vei ajunge la locul t{u<170>. Apoi Sf|ntul Marcu, dup{ ce a t{cut pu`in, a }nceput a zice: <192>Frate Serapioane, pl{cut{ }mi este ziua aceasta, mai mult dec|t zilele vie`ii mele, pentru c{ ast{zi se desparte sufletul meu de p{timirile cele trupe~ti ~i merge s{ se odihneasc{ }n loca~urile cele cere~ti. Ast{zi se odihne~te trupul meu de multe dureri ~i osteneli; ast{zi m{ prime~te odihna mea cea luminat{<170>. Acestea zic|nd el, s-a umplut pe~tera de o lumin{ mai luminoas{ dec|t soarele ~i s-a umplut muntele acela de o mireasm{ de aromate. Lu|ndu-m{ de m|n{ Sf|ntul Marcu, a zis astfel: <192>R{m|i pe~ter{, }n care am petrecut cu trupul meu, slujind lui Dumnezeu }n vremelnica mea via`{; iar{~i va petrece }n tine, care ai fost cas{ durerilor, ostenelilor ~i nevoilor, trupul meu cel mort, p|n{ la }nvierea cea de ob~te. Iar Tu, Doamne, desparte-m{ de trupul meu, c{ci pentru Tine am r{bdat foamea, setea, goliciunea, gerul, z{duful ~i toat{ str|mtorarea. ]nsu`i, St{p|ne, }mbrac{-m{ cu haina slavei, }n ziua }nfrico~at{ a venirii Tale. Odihni`i-v{ de acum ochii mei, care n-a`i dormitat }n rug{ciunile cele de noapte; odihni`i-v{ picioarele mele cele ostenite de st{rile cele de toat{ noaptea. M{ duc din via`a aceasta vremelnic{, iar tuturor celor ce r{m|n pe p{m|nt, le doresc s{ se m|ntuiasc{. M|ntui`i-v{, pustnicilor, care r{t{ci`i }n pe~teri ~i }n mun`i pentru Dumnezeu! M|ntui`i-v{, nevoitorilor, care pentru }mp{r{`ia cerurilor cea cu anevoie, r{bda`i toat{ nevoia! M|ntui`i-v{, lega`ii lui Hristos, cei }nchi~i pentru dreptate, care nu ave`i m|ng|iere dec|t numai pe unul Dumnezeu! M|ntui`i-v{, lavre, cele ce sluji`i lui Dumnezeu ziua ~i noaptea! M|ntui`i-v{, sfinte biserici, cele ce sunte`i cur{`ire a p{c{to~ilor! M|ntui`i-v{, preo`ii Domnului, mijlocitori c{tre Dumnezeu pentru oameni! M|ntui`i-v{, fiii }mp{r{`iei lui Hristos, care v-a`i f{cut fiii lui Hristos prin Sf|ntul Botez! M|ntui`i-v{, iubitorilor de Hristos, cei ce primi`i pe str{ini ca pe }nsu~i Hristos! M|ntui`i-v{, milostivilor, cei vrednici de mil{. M|ntui`i-v{, cei boga`i }n Domnul care sunte`i f{c{tori de bine! M|ntui`i-v{, cei s{raci pentru Domnul! M|ntui`i-v{, binecredincio~ilor }mp{ra`i ~i domni, care, cu dreptate ~i cu milostivire, face`i judec{`ile! M|ntui`i-v{, pustnicii cei smeri`i, ~i nevoitorii cei iubitori de osteneal{. M|ntui`i-v{ to`i cei ce v{ iubi`i unul pe altul, }ntru Hristos. M|ntuie~te-te, p{m|ntule, ~i to`i cei ce vie`uiesc pe tine, prin pacea ~i dragostea lui Hristos<170>. Dup{ ce a zis acestea Sf|ntul Marcu, }ntorc|ndu-se c{tre mine, m-a s{rutat, zic|ndu-mi: <192>M|ntuie~te-te ~i tu, frate Serapioane! Hristos, pentru Care, cu n{dejde, ai suferit osteneala aceasta, s{-`i dea plat{ dup{ osteneala ta, }n ziua venirii Lui<170>. ^i iar{~i mi-a zis: <192>Frate Serapioane, te jur cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca s{ nu iei ceva de la smeritul meu trup, nici chiar un fir de p{r. Nici s{ se apropie de el }mbr{c{minte de haine, ci perii cu care m-a }mbr{cat Dumnezeu, s{ fie trupului meu spre }mbr{care, iar tu s{ nu petreci aici<170>. Aceasta zic|nd Sf|ntul, ~i eu t|nguindu-m{, s-a auzit un glas din cer, zic|nd: <192>Aduce`i-Mi vasul cel ales din pustie. Aduce`i-Mi pe lucr{torul drept{`ii, pe cre~tinul cel des{v|r~it ~i pe credinciosul rob. Vino, Marcu! Vino, de te odihne~te }n lumina bucuriei ~i }n duhovniceasca via`{!<170> ^i a gr{it c{tre mine Sf|ntul: <192>S{ plec{m genunchii, frate<170>. ^i i-am plecat. Apoi am auzit un glas }ngeresc, gr{ind c{tre Cuviosul: <192>]ntinde`i m|inile tale<170>. Pe acest glas auzindu-l eu - zice Serapion - m-am sculat }ndat{ ~i uit|ndu-m{ am v{zut sufletul Sf|ntului Marcu, dezleg|ndu-se din leg{turile trupe~ti ~i acum de m|ini }ngere~ti cu hain{ alb{ luminoas{ acoperindu-se ~i suindu-se la ceruri. ]nc{ am v{zut ~i calea v{zduhului c{tre cer ~i acoper{m|ntul cerului descoperindu-se. Apoi am v{zut cetele diavole~ti st|nd l|ng{ drum gata ~i am auzit un glas }ngeresc gr{ind c{tre diavoli: <192>Fugi`i, fiii }ntunericului, de la fa`a luminii drept{`ii!<170> ]ns{ a fost oprit }n v{zduh sf|ntul lui suflet, ca un ceas ~i a venit un glas din cer c{tre sfin`ii }ngeri, zic|nd: <192>Lua`i ~i aduce`i aici, pe cel ce a ru~inat pe diavoli<170>. Iar dup{ ce sufletul Cuviosului a trecut de cetele diavole~ti f{r{ de v{t{mare, pe c|nd se apropia spre cerul cel deschis, am v{zut ca o asem{nare de m|n{ dreapt{ }ntins{ pe cer ~i primind sufletul cel f{r{ prihan{. Apoi acea vedenie s-a ascuns din ochii mei ~i nimic n-am mai v{zut, fiind la al ~aselea ceas din noapte. Deci am }ngrijit ~i am a~ezat cinstitul trup al Sf|ntului Marcu, petrec|nd toat{ noaptea }n rug{ciune. Iar dup{ ce s-a f{cut ziu{, am s{v|r~it obi~nuita c|ntare de laud{ asupra trupului, s{rut|ndu-l cu lacrimi de bucurie; apoi l-am pus }n pe~ter{ ~i am astupat u~a pe~terii cu pietre. Dup{ rug{ciunile cele din destul, m-am pogor|t din munte, rug|ndu-m{ lui Dumnezeu ~i chem|nd pe Sf|ntul s{-mi fie ajutor, }ntr-acea ie~ire din pustia cea }nfrico~at{ ~i neumblat{. Iar dup{ apusul soarelui, ~ez|nd eu s{ m{ odihnesc, iat{ cei doi siha~tri, care mai }nainte mi se ar{taser{, mi-au stat }nainte, zic|ndu-mi: <192>Cu adev{rat, frate Serapioane, ai }ngropat ast{zi trupul unui fericit p{rinte, c{ruia nu-i este vrednic{ toat{ lumea. Deci, scul|ndu-te, s{ c{l{tore~ti noaptea pentru c{ aerul este r{coros; c{ci ziua nu se poate umbla cu }nlesnire din cauza z{dufului celui mare al soarelui<170>. Iar eu, scul|ndu-m{, i-am urmat ~i am c{l{torit cu d|n~ii p|n{ diminea`a. Iar c|nd }ncepea s{ r{sar{ ziua, mi-au zis: <192>Frate Serapioane, mergi cu pace la ale tale ~i te roag{ Domnului Dumnezeu<170>. Merg|nd eu nu departe de d|n~ii, mi-am ridicat ochii, c{ut|nd }naintea mea, ~i m-am v{zut sosit }naintea u~ii bisericii din m|n{stirea p{rintelui Ioan, marele stare`. ^i minun|ndu-m{, am pream{rit pe Dumnezeu cu mare glas ~i mi-am adus aminte de cuvintele Sf|ntului Marcu, care }mi zisese c{ nu pe aceia~i cale pe care am mers la d|nsul, }mi va fi }ntoarcerea de la d|nsul. ^i am crezut, c{ eram purtat cu rug{ciunile sf|ntului. Apoi am m{rit mila preabunului Dumnezeu, pe care a f{cut-o cu mine nevrednicul, prin rug{ciunile ~i mijlocirile Cuviosului P{rintelui nostru Marcu, credinciosul robul S{u. Auzindu-mi glasul Cuviosul Ioan, a ie~it la mine degrab{ ~i a zis: <192>S-a }ntors la noi }n pace cu Dumnezeu, Cuviosul Serapion<170>. ^i am intrat }n biseric{, apoi am spus stare`ului ~i ucenicilor lui toate cele ce se f{cuser{ ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu. ^i a zis c{tre mine stare`ul: <192>Cu adev{rat, frate, acela a fost des{v|r~it cre~tin, dar noi numai cu numele ne numim cre~tini, iar cu faptele st{m departe de adev{rata cre~tin{tate. ]ns{ Iubitorul de oameni ~i milostivul Dumnezeu, Cel ce a primit pe Sf|ntul Marcu, pl{cutul S{u, }n cur`ile cele ve~nice ale ]mp{r{`iei cerurilor, Acela s{ ne acopere ~i pe noi ~i toat{ sf|nta sa soborniceasc{ ~i apostoleasc{ Biseric{ cu aripile Sale, de toate me~te~ugirile diavole~ti ~i totdeauna s{ fie cu noi smeri`ii robii S{i, s{ ne pov{`uiasc{ spre }mplinirea voii Lui celei sfinte ~i dumnezeie~ti, ca s{ urm{m ~i noi marilor Sfin`i P{rin`i, cuvio~ilor p{rin`ilor no~tri. Ca ~i noi, }ntru }nfrico~ata zi a judec{`ii, s{ c|~tig{m mil{, }mpreun{ cu Cuviosul Marcu, marele p{rinte; cu rug{ciunile Preacuratei St{p|nei noastre N{sc{toare de Dumnezeu ~i cu ale tuturor sfin`ilor celor ce au pl{cut Domnului nostru Iisus Hristos. C{ruia I se cuvine toat{ slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Preasf|ntul, bunul ~i de via`{ f{c{torul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii nesf|r~i`i<170>. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = POMENIREA CUVIOSULUI PUPLIE MONAHUL Acest cuvios a fost }n p{r`ile Egiptului, pe vremea }mp{r{`iei lui Iulian Paravatul. Acel }mp{rat p{g|n din Persia, a trimis pe diavol }n p{r`ile Apusului, ca s{-i aduc{ veste de acolo. Merg|nd diavolul }n locul acela, unde petrecea cuviosul Puplie monahul, a stat }n acel loc zece zile nemi~cat, neput|nd s{ se duc{ mai departe. C{ci cuviosul, sim`ind pe diavol c{ trece pe acolo, a stat la rug{ciune ~i n-a }ncetat s{ se roage ziua ~i noaptea, ridic|ndu-~i m|inile }n sus ~i s-a }ntors diavolul f{r{ nici o isprav{ la Iulian. ^i a zis c{tre d|nsul Iulian: <192>Pentru ce ai z{bovit at|ta vreme?<170> Diavolul i-a r{spuns: <192>Da, am z{bovit ~i f{r{ de isprav{ la tine m-am }ntors, c{ am a~teptat zece zile, p|n{ ce a }ncetat Puplie monahul de la rug{ciune, ca s{ pot trece acel loc ~i nimic sporind, m-am }ntors<170>. Atunci p{g|nul Iulian a zis cu m|nie c{tre diavol: <192>C|nd m{ voi }ntoarce de la r{zboi, voi face izb|ndire acelui monah<170>. ^i nu dup{ multe zile a fost ucis cu nev{zuta putere a lui Dumnezeu, Iulian dep{rtatul. ^i }ndat{, un voievod din cei ce era cu d|nsul, v|nz|ndu-~i toate averile sale ~i }mp{r`indu-le la s{raci, a mers la Cuviosul Puplie ~i, lep{d|ndu-se de lume, s-a f{cut monah ales. Iar Puplie Cuviosul prin }ndestulat{ vreme, des{v|r~it pl{c|nd lui Dumnezeu, s-a mutat de aici. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOASA TEODORA DIN TESALONIC<%0> Aceast{ cuvioas{ a fost n{scut{ }n insula Eghina, din p{rin`i cre~tini dreptcredincio~i, Antonie ~i Hrisanta, a c{ror dreapt{ credin`{ ~i fapt{ bun{ a fost ar{tat{ }n acea vreme, c|nd Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, }n }mp{r{`ia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a v{t{mat acea bun{ doime; ci, ca o lumin{ }n }ntuneric prin dreapta credin`{ a luminat. Din ni~te p{rin`i ca ace~tia fiind n{scut{ fericita Teodora, dup{ cre~terea sa, a fost dat{ dup{ b{rbat ~i a n{scut o fiic{. Dup{ aceea, din cauza n{v{lirii barbarilor, s-a mutat }n cetatea Tesalonic, unde, cresc|nd pe fiica sa, a f{cut-o mireasa lui Hristos. Dup{ ce a murit b{rbatul ei, a intrat }n m|n{stirea de fecioare, la fiica sa ~i s-a tuns }n r|nduiala monahiceasc{. Prin via`a sa }mbun{t{`it{, prin pustnice~tile nevoin`e ~i ostenelile ascult{rii, at|t a pl{cut lui Dumnezeu, }nc|t, nu numai }n via`{ ci ~i dup{ moartea sa, multe minuni a f{cut. Trec|nd dup{ moartea sa c|`iva ani ~i murind egumena m|n{stirii aceleia, s-a pus trupul ei mort, }n morm|nt aproape de sf|nta fecioar{; ~i c|nd s-a descoperit morm|ntul aceleia, atunci au putut s{ vad{ to`i cei ce erau acolo, o minune mare. C{ci Cuvioasa Teodora, dup{ mul`i ani de la sf|r~itul s{u, mi~c|ndu-se, ca ~i cum ar fi fost vie, a f{cut pu`in loc egumenei ce se a~eza l|ng{ d|nsa, d|nd locul cel mai larg pov{`uitoarei sale, cum ~i smerenia sa ar{t|ndu-~i dup{ moarte; ~i to`i v{z|nd acest lucru s-au }nsp{im|ntat ~i au strigat: <192>Doamne, miluie~te!<170> ]nc{ ~i mir mirositor ~i t{m{duitor izvora din sfintele ei moa~te ~i se f{ceau t{m{duiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau ~i toate neputin`ele se vindecau, }ntru slava lui Hristos Dumnezeu. Amin.