@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A ^ASEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A SF\NTULUI EUTIHIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI<%0> @FP+1 = @@ara Frigiei ~i satul ce se numea dumnezeiesc, a fost patria Sf|ntului Eutihie, pe care el }ngr{dindu-l cu ziduri de piatr{, a zidit o biseric{ mare }n numele Sfin`ilor patruzeci de Mucenici ~i a f{cut acolo loca~ de rug{ciune pentru c{lug{ri, care petreceau via`a }ngereasc{ }n r|nduiala monahiceasc{, pentru ca nu numai cu numele, ci ~i cu lucrul s{ fie satul acela dumnezeiesc ~i s-a }ntemeiat ca o cetate puternic{, cu s|rguin`a sf|ntului. P{rin`ii lui au fost Alexandru, osta~ ~i Sinezia, fiica unui cinstit ~i }mbun{t{`it preot Isihie, care slujea }n biserica Augustopoliei. Sinezia, c|nd purta }n p|ntece pe acest dreptcredincios rod, odihnindu-se }ntr-o noapte, a v{zut o lumin{ negr{it{ str{lucind ~i s-a }nsp{im|ntat, apoi g|ndea }n sine, ce s{ }nsemne aceasta. Dar a fost ca o }nsemnare a luminii celei duhovnice~ti, care avea s{ se nasc{ dintr-}nsa, adic{ a lumin{torului multora, care erau }n }ntunericul r{t{cirii. Pentru c{ Domnul pe robul s{u, precum alt{dat{ pe Ieremia Proorocul, mai }nainte de a ie~i din p|ntecele maicii sale, l-a sfin`it ~i l-a }nsemnat s{ fie mare Arhiereu ~i lumina lumii. ^i s-a botezat pruncul de mo~ul s{u mai sus amintit, adic{ de prezbiterul Isihie, ~i l-a dat la }nv{`{tura c{r`ii, c{ci se ar{tau din copil{reasca lui v|rst{ semnele r|nduielii ce avea s{ fie }n el. Pentru c{ pruncii ce erau de o seam{ cu el, mul`i }nv{`au la prezbiteriul acela, juc|ndu-se ~i scriindu-~i numele pe ziduri, numindu-se unii prezbiteri, al`ii cu alte dreg{torii, iar acest fericit prunc ~i-a scris vrednicia patriarhiei lui astfel: Eutihie Patriarhul, ca ~i cum proorocea, adeverind cinstea patriarhiei, ce era s{ i se dea de la Dumnezeu. C|nd era de doisprezece ani, a fost trimis de p{rin`i ~i de mo~ul lui la Constantinopol pentru }nv{`{tura cea mai mare. Acolo sporind bine }n }n`elepciunea cea din afar{, pe mul`i cov|r~indu-i, s-a convins c{ }n`elepciunea din afar{ nu este de sus pogor|t{ dup{ cuvintele Sf|ntului Apostol Iacov; ci p{m|nteasc{, sufleteasc{, diavoleasc{ - care caut{ adic{ bun{t{`i p{m|nte~ti, slujind poftelor }n sim`irile trupe~ti, cele iubitoare de desf{t{ri ale sufletului, ~i urm|nd m|ndriei diavolului -, care nu le aduce iubitorilor s{i nici un rod duhovnicesc. Iar }n`elepciunea cea de sus este curat{ mai }nt|i, dup{ aceea pa~nic{, bl|nd{, bineascult{toare, plin{ de mil{ ~i de rodurile cele bune, cu care satur{ pe iubitorii ei. Deci, }n`elepciunea care se coboar{ de sus, c{ut|nd-o acest binecunosc{tor t|n{r cu s|rguin`{ ~i cu minte b{rb{teasc{, apoi afl|nd-o, a pus sfat bun }n mintea sa, ca nu lumii, ci lui Dumnezeu s{ slujeasc{ }n ceata monahiceasc{. Deci, ajung|nd la v|rsta ~i la anii b{rbatului des{v|r~it la c{lug{rie g|ndind }n minte cu neschimbat scop, i s-a }nt|mplat, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, pu`in{ }mpiedicare, care l-a oprit oarece vreme de la r|nduiala mona-hiceasc{. Aceasta s-a }nt|mplat astfel: Mitropolitul cet{`ii Amasia ~i al`i oarecare din cei cinsti`i au silit pe fericitul cu mare rug{minte, chiar ~i f{r{ de c{lug{rie s{ primeasc{ episcopia cet{`ii Lazichia. Deci fericitul Eutihie, supun|ndu-se voii mitropolitului ~i celorlal`i ca lui Dumnezeu, s-a dat pe sine ca un miel celui cel tunde, arhiereului Amasiei, care venise la Constantinopol pentru oarecare trebuin`e biserice~ti ~i lu|ndu-l l-a dus }n biserica Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu, ce se numea Urbikiul, c{ci fusese ridicat{ c|ndva de c{tre Urbikie, voievodul R{s{ritului. Acolo la un loc deosebit, i-a tuns pe ei pentru ierarhia bisericeasc{. Iar c|nd se tundea el, din }nt|mplare i-au c{zut to`i perii }n sf|nta ap{ din cristelni`{ ~i gr{iau cu mirare cei ce erau de fa`{, c{ ceea ce l-a n{scut cu duhovniceasc{ na~tere (adic{ cu Botezul) aceea singur{ i-a fost primitoare }n ierarhie, primind }ntr-}nsa perii lui. Dup{ aceasta a fost hirotonisit diacon, apoi prezbiter, }n al treizecilea an al vie`ii sale. ^i acum fiind aproape de primirea vredniciei episcopiei, r|nduind purtarea de grij{ a lui Dumnezeu cele mai bune pentru robul S{u, }n vremea cea viitoare a schimbat acest sfat ~i s-a dat altui b{rbat acea episcopie a Lazichiei. Sf|ntul <%2>Eutihie, av|nd scopul cel mai dinainte spre c{lug{rie, s-a dus }ntr-<%0>una din m|n{stirile Amasiei ~i s-a }mbr{cat }n c{lug{reasca r|nduial{. M|n{stirea aceea era zidit{ de sfin`ii b{rba`i Meletie, Uranie ~i Selevchie care fuseser{ odat{ episcopi, fiecare la vremea sa, ai Bisericii din Amasia ~i }n sfin`enia lor au odihnit }ntru Domnul, d|nd din mormintele lor t{m{duiri bolnavilor, prin minuni. ^i se poveste~te de acel mare Selevchie, c{ }n via`a sa fusese f{c{tor de minuni. Pentru c{ odat{, cuprinz|nd `ara aceea o foamete mare ~i alerg|nd la Sf|ntul Selevchie, pentru hran{, mul`ime f{r{ num{r de s{raci ~i sc{p{ta`i, el ~i-a de~ertat toate hambarele. ]mp{r`itorul de gr|u nemaiav|nd ce s{ }mpart{ la cei ce cereau ~i nesuferind sup{r{rile de la d|n~ii, s-a dus la sf|ntul ~i i-a dat cheile. Iar el lu|nd cheile, le-a pus pe patul s{u ~i toat{ noaptea s-a rugat lui Dumnezeu s{ nu omoare cu foame pe poporul s{u, ci s{ le trimit{ hran{ cu atotputernica Sa m|n{. A doua zi s-a g{sit hambarul at|t de plin de gr|u, }nc|t nici u~ile nu erau cu putin`{ a se deschide. Lua poporul f{r{ de opreal{, c|t le trebuia ~i c|t putea s{ ia ~i, lu|ndu-se din gr|u, nu se }mpu`ina. ^i c|`i luau cu m{sur{ ~i cu num{r, acel num{r de m{suri s-a g{sit scris foarte mare, (adic{ o sut{ de mii de m{suri) din gr|ul scos din hambarele lui Selevchie, care }l }nmul`ise Dumnezeu cu rug{ciunile aceluia. Acestea despre Sf|ntul Selevchie. Iar morm|ntul Sf|ntului Uranie, care a }mpodobit odat{ scaunul }n Iberia ~i s-a }ngropat acolo, asemenea s-a aflat d|nd t{m{duiri de toate neputin`ele. De ni~te b{rba`i ca ace~tia a fost zidit{ m|n{stirea Amasiei, }n care, dup{ aceea Cuviosul Eutihie, primind asupra sa }ngerescul chip cu }mbr{c{minte c{lug{reasc{, ~i-a }ncins mijlocul cu adev{rul; apoi a luat armele lui Dumnezeu, a fost pus arhimandrit al tuturor m|n{stirilor din mitropolia Amasiei ~i ales pov{`uitor al c{lug{rilor. ]n acea vreme }mp{r{`ea Iustinian cel Mare, de c{tre care au fost chema`i arhiereii la al cincilea Sinod din toat{ lumea. ^i se }nt|mplase atunci c{ mitropolitul Amasiei era cuprins de o boal{ ~i l-a rugat pe Cuviosul Eutihie Arhimandritul, ca s{ se duc{ }n locul lui la Sinod }n Constantinopol. Deci, g{tindu-se fericitul de cale, i s-a ar{tat }n vis o vedenie }n acest fel: Degetul lui Dumnezeu }l vedea }ntins pe t{ria cerului, spre muntele ce era deasupra m|n{stirii lui, care era foarte }nalt ~i avea pe el o biseric{ de rug{ciune a Sf|ntului mucenic Talaleu. Deci, ar{t|nd degetul lui Dumnezeu }n{l`imea muntelui, s-a auzit un glas de sus, zic|nd c{tre Eutihie: <192>Acolo vei fi episcop<170>. De~tept|ndu-se din somn, se minuna de vedenia aceea ~i nu se pricepea ce va fi aceasta. Iar aceea }nsemna cinstea cea }nalt{ a patriarhiei Constantinopolului, la care avea s{ se ridice, prin bun{voin`a lui Dumnezeu. Iar dup{ ce s-a dus la Constantinopol, Prea sfin`itul patriarh Mina, fiind b{tr|n ~i aproape de sf|r~it, v{z|nd pe fericitul Eutihie, a zis }n chip proorocesc despre d|nsul c{tre clerul s{u, c{ acela are s{ fie patriarh dup{ d|nsul ~i i-a poruncit, ca s{ locuiasc{ }n casele cele patriarhice~ti ~i cu dragoste vorbea cu d|nsul, }ndulcindu-se cu cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate. Apoi l-a trimis la }mp{rat, vestindu-i aceluia mai }nainte despre buna preg{tire ~i despre buna purtare a b{rbatului aceluia. Din }nt|mplare era }n ceasul acela oarecare din eretici }naintea }mp{ratului. Aceia au }nceput a pune }ntreb{ri sf|ntului despre dogmele credin`ei ~i n-au putut s{ stea }mpotriva }n`elepciunii lui ~i a duhului cu care gr{ia. Iar }ntrebarea le era aceasta: <192>Oare se cade s{-i anatemizeze pe eretici dup{ moartea lor?<170> Adic{ gr{iau c{ asupra acelora care dup{ moarte au fost cunoscu`i ca eretici, nu se cade a pune anatema. Iar Sf|ntul Eutihie gr{ia }mpotriv{: <192>Cu adev{rat, pe eretici se cade ~i dup{ moarte a-i pedepsi cu anatema<170>. ^i a adus din scriptura lui Iosie, }mp{ratul Ierusalimului, <%-2>cum c{ oasele }nchin{torilor de idoli celor mor`i, dup{ mul`i ani le-<%0>a scos din morminte ~i le-a ars cu foc. Deci, asemenea ~i pe eretici, dup{ moartea lor, se cuvine a-i pedepsi. Din acel ceas Cuviosul Eutihie era iubit de }mp{rat ~i de to`i cinstit ~i l{udat. ]n acea vreme Sinodul }nc{ neadun|ndu-se, s-a }mboln{vit preasfin`itul patriarh Mina, fiind plin de zile, ~i s-a dus c{tre Domnul. Mul`i din duhovniceasca r|nduial{ c{utau acea cinste la }mp{rat, cu daruri ~i cu mijlociri. ]mp{ratul, a c{rui inim{ era }n m|inile lui Dumnezeu, g|ndea la Fericitul Eutihie ~i a poruncit unuia din sfetnicii s{i, b{rbat cinstit, cu numele Petru, ca s{ p{zeasc{ cu cinste pe Arhimandritul Amasiei, ca s{ nu fug{ }n tain{ din Constantinopol, ferindu-se de lauda omeneasc{. Atunci i s-a ar{tat Sf|ntului o alt{ vedenie }n vis, pe care singur mai pe urm{ a spus-o casnicilor s{i: <192>Mi se p{rea c{ vedeam o cas{ mare ~i prealuminoas{ ~i }ntr-}nsa era un pat a~ternut cu podoabe de mare pre`. ^i ~edea o femeie cinstit{ pe patul acela, cu numele Sofia, care chem|ndu-m{ la sine, mi-a ar{tat podoabele sale. Atunci am v{zut }ndat{ acoper{m|ntul casei plin de z{pad{ ~i pe un prunc care st{tea }n z{pad{ cu numele Soteric care era gata s{ alunece ~i s{ cad{ jos de pe acoper{m|nt. Iar eu, apuc|ndu-l, l-am cobor|t de pe acoper{m|nt, l-am izb{vit din z{pad{ ~i l-am salvat de la c{dere<170>. Aceast{ vedenie a avut-o el }n noaptea dinaintea alegerii lui la patriarhie, care s-a }mplinit }ndat{. Pentru c{ acea cinstit{ femeie pe care o v{zuse, cu numele Sofia, nu }nsemna altceva dec|t Sf|nta Sofia soborniceasca Biseric{ a Constantinopolului. Iar podoabele ei }nsemnau biserice~tile lucruri }n timp ce pruncul Soteric, care era gata s{ cad{ de pe acoper{m|nt, }nsemna dogmaticeasca m{rturisire, care era aproape de eretica alunecare ~i c{dere, av|nd trebuin`{ de grabnicul ajutor al bunului p{stor. ^i }mp{ratul a avut o dumnezeiasc{ descoperire despre Cuviosul Eutihie, precum singur }mp{ratul a spus suitei sale ~i la tot clerul Bisericii celei mari, zic|nd cu jur{m|nt: <192>Fiind eu }n biserica Sf|ntului Apostol Petru din Atira, la rug{ciune, am dormitat ~i am v{zut pe verhovnicul Apostol ar{t|nd cu m|na spre Eutihie, zic|nd c{tre mine: Acesta s{ se a~eze episcop la voi<170>. Aceasta auzind-o to`i, }ntr-un glas au strigat: <192>Vrednic este! Vrednic este!<170> ^i Sf|ntul Eutihie a fost ridicat la scaunul patriarhiei Constantinopolului dup{ voirea ~i descoperirea lui Dumnezeu }n al patruzecilea an al vie`ii sale. Iar la }nceputul patriarhiei lui, adun|ndu-se Sfin`ii P{rin`i }n Constantinopol, s-a f{cut Sinodul al cincilea din toat{ lumea, la care a fost Vigilie, pap{ al Romei celei vechi, Apolinarie, patriarhul Alexandriei, Domnos al Antiohiei, care }mpreun{ cu preasfin`itul Eutihie, Patriarhul Romei celei noi ~i cu ceilal`i Sfin`i P{rin`i, au }nt{rit dreapta credin`{ d|nd anatemei pe eretici ~i a lor socotin`{ r{u credincioas{. Deci, }ndrept|nd bine Sf|ntul Eutihie Biserica lui Hristos, a ridicat prigonire diavolul asupra sa, prin eretici ~i slujitorii s{i. Pentru c{, dup{ c|`iva ani, }mp{ratul Iustinian s-a }nduplecat de ni~te eretici, fiind am{git }n tain{ de d|n~ii ~i, sub chipul dreptei credin`e, a }nceput a sem{na eresul aftartodochi`ilor, adic{ al socotitorilor de nestric{ciune, zic|nd c{ trupul lui Hristos, ~i mai }nainte de moarte ~i de }nvierea Sa, a fost nestric{cios, fiind nesupus omene~tilor p{timiri, pentru unirea dumnezeirii cu d|nsul. Prin acea eretic{ socoteal{, }mp{ratul tulbura Biserica, silindu-i pe to`i ca s{ cread{ ca d|nsul ~i s{ m{rturiseasc{. ^i se }mpotrivea lui preasfin`itul Patriarh Eutihie, spun|ndu-i c{ o }nv{`{tur{ ca aceea nu este a Bisericii celei drept credincioase, ci a ereticilor. ^i dovedea din dumnezeie~tile Scripturi ~i din Sfin`ii P{rin`i, c{ trupul lui Hristos }n toate a fost asemenea stric{cios ca al nostru, afar{ de p{cat, ~i se afla sub p{timire. Pentru c{, n{sc|ndu-se din Preacurata Fecioar{, S-a }nf{~at }n scutece ~i cu lapte S-a hr{nit, t{iere }mprejur a suferit ~i }n toat{ via`a Sa de pe p{m|nt avea trebuin`{ de hran{ ~i de b{utur{. Cum ar fi suferit un trup nestric{cios ~i nesupus la patimi, piroane ~i suli`{ pentru noi? Numai prin aceasta cunoa~tem c{ este nestric{ciunea Lui, c{ a fost slobod de stric{ciunea p{catului ~i }n morm|nt nu S-a stricat. ]ns{ }mp{ratul nu numai c{ nu voia s{ asculte }nv{`{tura credincioas{ a patriarhului, dar }nc{ }l silea }n tot chipul, ca s{ se }nvoiasc{ la acea nesocotin`{, dar nevr|nd patriarhul s{ }ncuviin`eze credin`a aceea a }mp{ratului, s-a m|niat asupra lui foarte tare. Mai pe urm{, dup{ }mpotrivirile cele multe de am|ndou{ p{r`ile, }mp{ratul Iustinian, fiind }ndemnat de eretici ~i mai ales de eparhii Eterie ~i Adeia, a str|ns o adunare f{r{delege din episcopii cei de un g|nd cu ei, ~i a fost asta }n anul al doisprezecelea al patriarhiei lui Eutihie. ^i, purt|nd clevetiri mincinoase cu m{rturii asupra celui nevinovat ~i sf|nt, a f{cut asupra lui judecat{ nedreapt{ ~i a izgonit de pe scaun pe p{storul cel bun, pe b{rbatul cel sf|nt, pe dreptcredinciosul arhiereu Eutihie. Iar }n locul lui a ales pe mincinosul p{stor Ioan, ce se numea scolastic, r{ucredincios ~i clevetitor de oameni. Iar Sf|ntul Eutihie, pe 22 Ianuarie, la pomenirea Sf|ntului Apostol Timotei, a fost scos de m|inile osta~ilor din biseric{. Pentru c{ Eterie eparhul, merg|nd cu arme ~i cu s{bii ca o fiar{ cumplit{ r{cnind, a poruncit s{ trag{ afar{ cu sila pe sf|ntul ~i singur l-a dezbr{cat de arhiere~tile ve~minte ~i l-a trimis la izgonire }n `ara Amasiei. Apoi nici el }nsu~i n-a sc{pat de dumnezeiasca izb|ndire; c{ci la vreme, el }mpreun{ cu cel de un g|nd ~i de un obicei prieten al s{u Adeia, s-au lipsit de boierii, de bog{`ii ~i de via`{. Deci, }ntr-o zi am|ndoi, la 3 Octombrie, cu dreapt{ judecat{ au fost os|ndi`i la moarte pentru r{ut{`ile lor ~i cu securea li s-au t{iat capetele. Iar arhiereul lui Hristos, Eutihie fiind dus }n p{r`ile Amasiei, }n m|n{stirea sa, petrecea acolo }n post ~i rug{ciuni ~i f{cea multe minuni, t{m{duind neputin`ele omene~ti cu darul lui Hristos, dintre care unele se pomenesc aici. Un oarecare om din cetatea Amasiei, ce se numea Andro-ghin, }mpreun{ cu so`ia sa erau }n mare m|hnire, c{ li se n{~teau copiii mor`i. Adic{ mai }nainte de a ie~i din p|ntecele maicei, cel ce se n{~tea, murea. Deci, a alergat cu rug{minte ~i cu lacrimi la acest arhiereu al lui Dumnezeu, precum oarec|nd Sumaniteanca la Elisei, ca s{ se roage lui Dumnezeu pentru d|n~ii, c{ doar ~i-ar vedea viu rodul }nso`irii lor. Iar el, ung|ndu-i cu sf|nt untdelemn de la f{c{toarea de via`{ cruce ~i de la icoana Preacuratei N{sc{toarei de Dumnezeu, cea din Sozopoli, le-a zis: <192>Pruncului ce se poart{ }n p|ntece - c{ci femeia era }ngreunat{ -, s{-i pune`i numele Petru ~i va fi viu<170>. Iar preotul Eustatie ce era l|ng{ d|nsul - scriitorul vie`ii acestuia -, a zis: <192>Dar de se va na~te parte femeiasc{, cum se va numi?<170>, iar sf|ntul, proorocind, gr{ia c{ parte b{rb{teasc{ se va na~te ~i Petru s{ se numeasc{. Dup{ }mplinirea zilelor, a n{scut femeia prunc de parte b{rb{teasc{ ~i l-a numit Petru, care a fost viu ~i a crescut, ~i a mai n{scut dup{ aceea ~i alt fiu, pe care, duc|ndu-l }n bra`e la arhiereul lui Dumnezeu, }ntreba cum s{-l numeasc{. Iar el a zis: <192>S{ se numeasc{ Ioan, de vreme ce }n biserica Sf|ntului Ioan a auzit Dumnezeu rug{ciunea voastr{<170>. ^i au ajuns acei prunci }n v|rst{ b{rb{teasc{ ~i mo~tenitori ai p{rin`ilor lor. Un prezbiter oarecare, fiind din sfatul bisericesc, a adus pe un fiu al s{u de patrusprezece ani, mut ~i surd, cu numele Nunehie, iar sf|ntul, ung|ndu-l cu sf|nt untdelemn, i-a deschis auzul ~i i-a dezlegat limba, f{c|ndu-l a auzi ~i a vorbi. Un oarecare din clericii biserice~ti, cu numele Chiril, avea un fiu ca de cinci ani, care asemenea, era mut ~i jum{tate mort. ^i pe acela arhiereul lui Dumnezeu cu rug{ciunea l-a f{cut s{n{tos ~i gr{itor. Iar{~i din cetatea Zila i-au adus un prunc de patru ani, uscat, neav|nd dec|t oase ~i pielea, care nu putea s{ m{n|nce altceva dec|t sugea pu`in de la pieptul maicei. ^i acela s-a t{m{duit prin m|inile sf|ntului, fiind uns cu untdelemn sf|nt. Asemenea, alt prunc, fiu al unui me~ter din Amasia, c{z|nd }ntr-o boal{ n{praznic{ ~i fiind aproape de moarte, s-a sculat de la por`ile mor`ii, prin rug{ciunile Sf|ntului Eutihie, pl{cutul lui Hristos ~i cu ungerea sf|ntului untdelemn. O femeie dintr-un sat mergea la cetate pentru trebuin`a sa, cu fiul s{u de ~apte ani, }mpreun{ cu al`i oameni, dar, ating|ndu-l vicleanul diavol, a r{nit pe prunc la picioare ~i se t{v{lea pe p{m|nt, neput|nd nicidecum s{ stea pe picioarele sale. Deci, lu|ndu-l maica sa }mpreun{ cu c{l{torii, l-au dus pe m|ini }n m|n{stire la fericitul patriarh, rug|ndu-se cu lacrimi, s{ se milostiveasc{ pentru d|nsa ~i s{-l t{m{duiasc{ pe fiul ei. Iar arhiereul, prin obi~nuita lui doctorie, prin rug{ciune ~i prin sf|ntul untdelemn l-a f{cut s{n{tos, }nc|t umbla bine ca ~i mai }nainte. <%2>Aproape de cetatea Amasiei era o m|n{stire de femei care se numea Flavia. De acolo s-a adus la sf|ntul o fecioar{ t|n{r{, care nu putea s{ se }mp{rt{~easc{ cu Tainele dumnezeie~ti. C{ci atunci c|nd venea vremea ]mp{rt{~irii, }ndat{ n{v{lea asupra ei <%0>fric{ ~i cutremur ~i striga, }ntorc|ndu-se ~i fugind de sfintele Taine.<%2> Iar dac{ c|ndva cu sila i se d{deau Preacuratele Taine, }ndat{ le v{rsa, ca pe o am{r{ciune nesuferit{, pentru c{ duhul cel viclean era }ntr-<%0>}nsa. Deci, arhiereul lui Dumnezeu, f{c|nd pentru d|nsa rug{ciuni cu dinadinsul la Dumnezeu, a izgonit dintr-}nsa duhul cel necurat. Iar fecioara, dob|ndind t{m{duire, a primit f{r{ tulburare dumnezeiasca }mp{rt{~ire, din m|inile arhiereului. Un t|n{r care ~tia bine a }mpodobi bisericile cu zugr{veli, lucra }n casa unuia, Hrisatie, cet{`ean al Amasiei, ~i care, lu|nd de pe pere`i zugr{veala cea veche, }nchipuia cu alta nou{ sfintele icoane. Era acolo o }nchipuire veche a Venerei celei f{r{ de ru~ine, ~i c|nd a }nceput a o ~terge de pe perete, diavolul cel ce era }n }nchipuirea aceea, i-a v{t{mat m|na cu o boal{ cumplit{, care se nume~te cancer. ^i m|na lui era o ran{ net{m{duit{, }nc|t to`i cei ce o vedeau, ziceau: <192>Se cade a o t{ia, ca nu cumva tot trupul s{-i putrezeasc{<170>. Iar t|n{rul fiind }n durerea aceea ~i }n m|hnire mare, a alergat la pl{cutul lui Dumnezeu, Eutihie, cu mult{ t|nguire, cer|nd ajutor s{n{t{`ii sale. Sf|ntul, f{c|nd rug{ciune c{tre Dumnezeu pentru el ~i ung|ndu-i m|na cu untdelemn sfin`it, }n trei zile l-a t{m{duit des{v|r~it ~i l-a liberat s{n{tos. Deci, cu acea m|n{ t{m{duit{, t|n{rul acela, la locul unde luase v{t{marea aceea, ~terg|nd asem{narea zei`ei celei f{r{ de ru~ine, a f{cut chipul celui f{r{ de plat{ doctor al s{u, preasfin`itul Patriarh Eutihie. Asemenea ~i m|na altui t|n{r, v{t{mat{ cu o boal{ net{m{-duit{, pe care doctorii }l sf{tuiau s{ o taie, a t{m{duit-o sf|ntul. Iar{~i, pe un }ndr{cit l-au dus la sf|ntul, c{ci se muncea cumplit }n toate zilele. Pe acesta fericitul l-a }nsemnat cu semnul Sfintei Cruci ~i i-a uns fruntea cu sf|ntul untdelemn, r{nind puterea dr{ceasc{ ca ~i cu o suli`{ de foc ~i a }nceput cu un glas }nfrico~at a r{cni, scr|~nind cu din`ii, }nc|t se vedea c{ t|n{rul acela era muncit nu de un diavol, ci de mai mul`i. Dup{ aceea, }n`epenind, z{cea la p{m|nt ca un mort ~i dup{ pu`in timp p{timea la fel de cumplit mai multe zile. Sf|ntul se minuna, pentru ce at|t de lung{ vreme nu las{ }ndr{cirea pe t|n{rul acela, ~i a poruncit lui Eustatie, preotul s{u ~i scriitorul vie`ii acestuia, ca s{ }ntrebe pe acel t|n{r, cine ~i de unde este, ce fel }i este petrecerea ~i faptele lui ~i cum i s-a }nt|mplat }ndr{cirea aceea<170>. Deci, fiind }ntrebat t|n{rul de toate cele despre sine cu de-a-m{nuntul, le-a m{rturisit, zic|nd: <192>Eu am fost monah }n M|n{stirea Sf|ntului Ioan din Acropoli, ~i am lep{dat de pe mine r|nduiala monahiceasc{ ~i m-am dus }n lume. Apoi am cunoscut o femeie, cu care am f{cut multe p{cate, de aceea pedepsindu-m{ Dumnezeu, p{timesc acestea dup{ cum vede`i, iar voi, dac{ pute`i ceva, ajuta-`i-m{<170>. Aceasta auzind-o sf|ntul ~i f{c|nd pentru d|nsul rug{ciune cu dinadinsul c{tre Dumnezeu, dup{ obiceiul s{u, sf{tuia pe acel t|n{r s{ se }ntoarc{ iar{~i }n m|n{stirea sa, la monahiceasca r|nduial{. Dup{ ce t|n{rul a f{g{duit cu hot{r|re s{ fac{ aceasta, }ndat{ s-a izb{vit de muncirea diavoleasc{, cu rug{ciunile arhiere-ului lui Dumnezeu, Eutihie. Un om oarecare bolnav a alergat la cuviosul, cer|nd t{m{-duire, ~i a luat s{n{tate cu porunca s{ nu bea vin niciodat{. Alt om, duc|ndu-se cu aproapele s{u la judecat{, s-a judecat cu nedreptate. Dar cu izb|ndirea lui Dumnezeu, a dreptului Judec{tor, pierz|ndu-~i vederea ochilor, un an }ntreg nu a v{zut lumina, ~i duc|ndu-l al`ii, a mers cu poc{in`{ la acel f{c{tor de minuni, m{rturisindu-~i p{catul s{u ~i c{uta t{m{duire de boala sufleteasc{ ~i de cea trupeasc{. ^i le-a c|~tigat pe am|ndou{ prin dumnezeiasca milostivire, din arhiereasca putere, prin rug{ciunile cele primite de Dumnezeu, ale arhiereului lui Hristos, Eutihie, ~i s-a dus }ntru ale sale, v{z|nd cu ochii ca mai }nainte. Apoi o mul`ime de b{rba`i, femei ~i copii, p{timind de felurite boli, alergau la acest bun doctor ~i to`i c|~tigau grabnice t{m{duiri, cu rug{ciunile lui. ]n timpul n{v{lirii per~ilor, mul`i oameni din cet{`ile de primprejur pustiite ~i robite, adun|ndu-se la Amasia, fiind foamete foarte mare, acest pl{cut al lui Dumnezeu a f{cut }n m|n{stirea sa ca s{ fie nelipsit{ hrana. C{ci }n toate zilele venind la m|n{stirea lui popor f{r{ de num{r pentru hran{, iconomii au spus sf|ntului c{, nu numai celor ce vin nu au ce s{ le dea, ci ~i singuri monahii nu au cu ce s{ se hr{neasc{, fiindc{ gr|ul ~i f{ina s-au sf|r~it. El intr|nd }n hambar ~i lipsa aceea cu totul v{z|nd-o, s-a rugat lui Dumnezeu ~i m|ng|ind pe fra`i, zicea: <192>N{d{jdui`i ~i crede`i spre Dumnezeu, c{ cele ce da`i celor ce au trebuin`{, pe acelea }ndoite vi le va da Dumnezeu. C{ci cu ne}ndoire n{d{jduiesc spre }ndur{rile lui Dumnezeu, c{ precum }n zilele lui Ilie, la Sarepta Sidonului, n-a sc{zut la femeia cea v{duv{ vadra cu f{in{, a~a ~i la noi acum nu vor lipsi cele de trebuin`{; ci vor m|nca to`i, se vor s{tura ~i vor l{uda pe Domnul Dumnezeul nostru<170>. ^i a fost a~a dup{ credin`a ~i dup{ cuv|ntul sf|ntului. C{ p|inile, }mp{r`indu-se ne}ncetat, nu numai c{ nu se }mpu`inau, ci ~i mai mult se }nmul`eau. ^i cu c|t mai mult se cheltuia m|ncarea la cei ce veneau, cu at|t mai mult toate se }nmul`eau }n hambar ~i }n c{mar{. Deci to`i str{inii ~i casnicii se hr{neau din destul }n zilele cele de foame. ]nc{ ~i de darul proorociei era nelipsit acest pl{cut al lui Dumnezeu. C{ci cu trei ani mai }nainte de moartea }mp{ratului Iustinian, s-a }nt|mplat c{ era }n Amasia, Iustin, nepotul }mp{ratului, cu boieria Curopalat. ^i duc|ndu-se la slujba }mp{r{teasc{ undeva, pe acela lu|ndu-l fericitul Eutihie deosebi, i-a zis: <192>Ascult{-m{ domnule Curopalate, de~i eu sunt p{c{tos, }ns{ sunt rob ~i preot al Dumnezeului meu, Care m-a }n~tiin`at c{ tu vei }mp{r{`i dup{ moartea unchiului t{u. Deci, caut{ s{ nu te }ndeletnice~ti }n multe lucruri, ci ia aminte la tine, ca s{ fii vrednic spre s{v|r~irea voii Domnului degrab{<170>. Auzind aceasta, Iustin a mul`umit lui Dumnezeu ~i cerea de la sf|ntul s{u prooroc ajutor de rug{ciuni. Asemenea, mai pe urm{ ~i lui Tiberie comitul, care avea s{ }mp{r{`easc{ dup{ Iustin, i-a f{cut }n~tiin`are, prin scrisoarea sa }n acest chip, scriind c{tre d|nsul pe c|nd era }n Asiria: <192>Acum `i-a dat `ie Dumnezeu pov{`uirea poporului ~i f{r{ z{bav{ }`i va }ncredin`a ~i oc|rmuirile }mp{r{`iei<170>. Acest lucru s-a }mplinit }ndat{. Murind }mp{ratul Iustinian ~i venind la }mp{r{`ie nepotul lui, Iustin, iar Ioan scolasticul, cel mai sus zis patriarh al Constantinopolului, sf|r~indu-~i via`a, preasfin`itul Patriarh Eutihie, dup{ cei doisprezece ani ~i opt luni ai izgonirii sale, s-a }ntors la scaun cu negr{it{ bucurie a }ntregului popor, }nt|mpin|ndu-l to`i pe mare ~i pe uscat ~i strig|nd: <192>Bine este cuv|ntat cel ce vine }ntru numele Domnului!<170> ^i ~i-a luat scaunul s{u }ntr-o zi de Duminic{, }n trei zile ale lunii Octombrie, }n care, nu cu mult }nainte, cu judecata noului }mp{rat, vr{jma~ii lui cei mai sus aminti`i, eparhii Eterie ~i Adeia, au fost pedepsi`i cu moartea. ^i a petrecut celelalte zile ale vie`ii sale }n pace, }mpodobind Biserica cu drepte }nv{`{turi ~i cu faceri de minuni. Pentru c{ omorul ce era, cu rug{ciunea l-a potolit ~i pe cei bolnavi i-a t{m{duit. Dup{ aceea ~i el singur vr|nd s{ pl{teasc{ fireasca datorie, a c{zut }n boal{ trupeasc{, la praznicul prealuminatei ]nvieri a lui Hristos ~i a venit s{-l cerceteze dreptcredinciosul }mp{rat Tiberie. El a proorocit }mp{ratului, c{ degrab{ dup{ d|nsul se va sf|r~i, lucru care s-a ~i }mplinit. C{, }mboln{vindu-se preasfin`itul Eutihie }n s{pt{m|na luminat{, a chemat }n Duminica Tomei tot clerul s{u ~i d|ndu-le pace, binecuv|ntare ~i cea din urm{ s{rutare, dup{ ce a }nnoptat, a adormit cu somnul mor`ii celei vremelnice }ntru Domnul. Iar sf|ntul lui suflet s-a dus }n ziua cea ne}nserat{ ~i ve~nic{ la sfin`ii ierarhi. A stat pe scaun, dup{ }ntoarcerea sa din surghiun, patru ani ~i ~ase luni, iar to`i anii de la na~terea sa au fost ~aptezeci. ^i a fost }ngropat cu slav{ }n biserica apostolilor, }naintea treptelor altarului, unde erau moa~tele sfin`ilor apostoli Andrei, Timotei ~i Luca. Dup{ mutarea preasfin`itului Patriarh Eutihie, dreptcredinciosul }mp{rat Tiberie a tr{it numai patru luni ~i trei zile ~i s-a s{v|r~it cu pace, dup{ proorocia sf|ntului. Iar noi pentru toate acestea, s{ sl{vim pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Dumnezeu }n Treime. Amin. Not{ - Nechifor scrie }n cartea a 17-a, capitolul 31, c{ }mp{ratul Iustinian c|nd era s{ moar{, urm|nd marelui }mp{rat Constantin - care fiind aproape de sf|r~itul s{u, ~i-a f{cut testament, ca preasfin`itul Atanasie cel Mare s{ se }ntoarc{ la al s{u scaun; a~a a f{cut ~i Iustinian, poruncind cu a~ez{m|nt lui Iustin nepotul s{u, care avea s{ ia }mp{r{`ia dup{ d|nsul, ca pe preasfin`itul Patriarh Eutihie s{-l }ntoarc{ la scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci este ~i aceasta de crezut, c{ }naintea sf|r~itului s{u, }mp{ratul s-a lep{dat de cel mai de sus eres ~i s-a sf|r~it }n dreapta credin`{. De aceea cu cei dreptcredincio~i }mp{ra`i pe acela }l pomene~te Biserica ~i }ntotdeauna }i face pomenirea lui la 11 Noiembrie, pentru lucrurile cele multe ~i bune ale lui, pentru os|rdia c{tre Dumnezeu ~i pentru poc{in`a lui.