@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A ^APTEA @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL GHEORGHE M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>MITROPOLITUL MITILINIEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest Cuvios P{rinte Gheorghe, iubind pe Hristos din tinere`e, a primit via`a monahiceasc{, a trecut prin toat{ fapta bun{ ~i a c|~tigat smerit{ cugetare, ca nimeni altul. Apoi s-a f{cut m{rturisitor al lui Hristos pe vremea }mp{r{`iei lui Leon Isaurul, r{bd|nd prigonire ~i chinuire de la lupt{torii de icoane. Dup{ aceea s-a ridicat la scaunul arhieriei ~i la Mitropolia insulei Lezvia, }n cetatea Mitiliniei, pe vremea }mp{r{`iei drept credincio~ilor Constantin ~i Irina. El era foarte milostiv, s{tur|nd pe cei fl{m|nzi prin }ndestulat{ dare. Iar pentru multa }nfr|nare s-a f{cut p{rta~ cu }ngerii ~i s-a ar{tat f{c{tor de minuni, t{m{duind bolile cele nevindecate ~i izgonind duhurile cele necurate. Ajung|nd }mp{r{`ia lui Leon Armeanul, cel care a }nnoit lupta }mpotriva sfintelor icoane, a suferit iar{~i prigonire pentru sfintele icoane, fiind la ad|nci b{tr|ne`i. Iar mai }nainte de }mp{r{`ia acelui Leon Armeanul, de }nnoirea luptei }mpotriva icoanelor ~i de izgonirea Sf|ntului Gheorghe, s-au f{cut oarecare semne }n cetatea aceea, care ar{tau mai }nainte primejdia ~i tulburarea Bisericii lui Hristos era s{ fie. C{ci odat{ }n sf|nta biseric{ a Marei Muceni`e Teodora ce este aproape de liman, }n vremea c|nt{rii Vecerniei, poporul c|nt|nd "Doamne miluie~te", sf|nta cruce, care sta pe sf|nta mas{, deodat{ s-a ridicat cu o nev{zut{ putere de la locul s{u, cu mare zgomot, ~i s-a }n{l`at la bolt{. Apoi, plec|ndu-~i v|rful }n jos, a c{zut la p{m|nt. Poporul v{z|nd aceasta, s-a cuprins de mare fric{ ~i spaim{ ~i ridic|ndu-~i ochii ~i m|inile }n sus, a strigat cu mare glas mult{ vreme "Doamne miluie~te" ~i nu voia s{ ias{ din biseric{, pentru c{ a~tepta s{ n{v{leasc{ asupra acelei insule a Lezviei o pierzare grabnic{. ]n vremea aceea era acolo Cuviosul Simeon cu fratele s{u Gheorghe, cel mai t|n{r - acest Gheorghe a fost mai pe urm{ mo~tenitor al scaunului acestui Gheorghe mai b{tr|n. Deci acel Simeon, fiind mai }nainte v{z{tor, a zis cu pl|ngere c{tre popor: <192>Nu va fi a~a, fra`ilor, precum a~tepta`i, nici nu va pierde Dumnezeu latura aceasta p|n{ }n sf|r~it; ci va veni }n zilele acestea un }mp{rat ur|tor de Dumnezeu ~i potrivnic Lui, care va lua podoaba Bisericii, arunc|nd la p{m|nt cinstitele icoane<170>. Dup{ pu`ine zile, }n aceia~i biseric{, fiind din }nt|mplare u~ile deschise, un porc s{lbatic mare ~i }nfrico~at, av|nd urechile ~i coada t{iate, a intrat }n biseric{ }n Sf|ntul Altar ~i s-a culcat pe scaunul de sus. V{z|nd aceasta slujitorii bisericii, au }ncercat s{-l scoat{, dar nu puteau, fiind s{lbatic, c{ci repezindu-se, }i fug{rea pe to`i care voiau s{-l scoat{ din Altar. Apoi aduc|ndu-se drugi mari, l-au <%1>b{tut mult{ vreme p|n{ la s|nge ~i, obosindu-l cu mare greutate,<%0> l-au putut scoate. Despre acest lucru }n~tiin`|ndu-se acest fericit Simeon, a zis: <192>S{ m{ crede`i, fiilor, c{ porcul acela preveste~te pe cel ce are s{ fie episcop aici cu voin`a lui Dumnezeu, care va avea obicei ~i via`{ porceasc{<170>. ^i s-a }mplinit aceasta degrab{, pentru c{, venind la }mp{r{`ie cel mai sus pomenit Leon Armeanul, c|nd a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Dumnezeu, chem|nd la Constantinopol pe mul`i episcopi, voia s{-i am{geasc{ la eresul s{u cel lupt{tor de icoane. Atunci, fiind chemat ~i Cuviosul P{rintele nostru Gheorghe Mitropolitul Mitiliniei, s-a ar{tat osta~ viteaz al lui Hristos. C{ mul`i }nvoindu-se la credin`a cea rea a }mp{ratului, el, prin }n`elepciunea cea bogat{, a ru~inat pe }mp{rat, iar pe mincinosul patriarh Teodot, care se numea "Casiter" ~i pe ceilal`i cu d|n~ii eretici, i-a f{cut s{-~i cunoasc{ am{girea lor. Iar }mp{ratul ~i mincinosul patriarh, nesuferind mustr{rile de la d|nsul, l-au izgonit }n Herson; iar }n locul lui a pus mitropolitul pe un oarecare eretic, care, asemenea porcului care iese din p{dure, a mu~cat ~i a prih{nit via lui Hristos, c{lc|nd sfintele icoane ~i tulbur|nd ca o fiar{ oile cele cuv|nt{toare. Sf|ntul Gheorghe, petrec|nd }n surghiun celelalte zile ale vie`ii sale, a f{cut multe minuni, cu darul lui Hristos. Dup{ aceea, sosind vremea mor`ii lui, a r{s{rit pe cer o stea foarte luminoas{, vestind mai }nainte sf|r~itul lui cel fericit, care s-a v{zut ~i }n insula Lezviei. Dup{ aceea s-a cunoscut ~i }n Mitilinia de c{tre oile cele cuv|nt{toare, ducerea c{tre Domnul a Sf|ntului Gheorghe p{storul lor, pentru c{, pe cel ce a fost }n via`{ lumin{ lumii, prin faptele cele bune, pe al acelui fericit sf|r~it l-a pream{rit Dumnezeu, prin stea luminoas{ ~i, dup{ sf|r~it, au izvor|t din moa~tele lui izvoare de minunate t{m{duiri, spre pream{rirea pl{cutului S{u. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC CALIOPIE<%0> O femeie, Teoclia, din Perga Pamfilei, fiind dreptcredincioas{ ~i tem{toare de Dumnezeu cu toat{ casa sa, f{cea milostenii multe ~i avea via`{ cinstit{. Apoi, fiind }nso`it{ cu un b{rbat cinstit ~i cu rangul de senator ~i patriciu, nu a n{scut fii mul`i ani, c{ci era stearp{. Dup{ aceea a z{mislit, cer|nd de la Dumnezeu dezlegarea nerodirii sale prin rug{ciuni. C|nd purta }n p|ntece pe cel z{mislit, b{rbatul ei a murit l{s|ndu-i bog{`ie mare. Iar ea, dup{ ce a n{scut fiu, i-a pus numele Caliopie ~i l-a crescut }n }nv{`{tura c{r`ii, s|rguindu-se s{-l }nve`e bine frica de Dumnezeu ~i toat{ }n`elepciunea dumnezeie~tilor Scripturi. Dar }n vremurile acelea cei mai mul`i oameni se }nchinau ~i aduceau jerfe necura`ilor idoli. Iar Sf|ntul Caliopie se }ndeletnicea totdeauna cu rug{ciuni ~i cu postiri. Dup{ ce s-a adus ~tire judec{torului despre sf|ntul t|n{r, c{ este cre~tin, fericita Teoclia, maica sa, d|nd fiului s{u aur mult, haine ~i slugi, l-a trimis cu corabia }n alt{ `ar{ ca s{ scape de judecata p{g|neasc{. ^i a plutit fericitul Caliopie }n Pembropoli, cetatea Ciliciei, unde p{g|nul ighemon Maxim f{cea jertfe, hore ~i jocuri }n cinstea necura`ilor s{i idoli. V{z|nd aceasta sf|ntul t|n{r, se mira ~i a }ntrebat pe unii: <192>Care este pricina unei d{n`uiri ca aceasta?<170> Iar ei au r{spuns: <192>Acum este praznicul zeilor no~tri; deci vino ~i tu de te }mp{rt{~e~te cu noi la osp{`ul nostru<170>. Iar el le-a r{spuns: <192>Sunt cre~tin ~i pr{znuiesc cele ce sunt ale Hristosului meu. Deci, nu este cu putin`{ ca omul care sl{ve~te pe Hristos, s{ intre }n necuratele jertfe ale zeilor p{g|ne~ti<170>. Deci, a ajuns aceasta la auzul lui Maxim ighemonul, care, umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit s{ prind{ pe sf|ntul t|n{r ~i s{-l pun{ }naintea judec{`ii sale. ^i l-a }ntrebat: <192>Cum te nume~ti?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Sunt cre~tin ~i m{ numesc Caliopie<170>. Ighemonul a zis: <192>Osp{`ul cel mare f{c|ndu-se acum pentru praznicul zeilor, cum numai tu singur stai }n am{gire, nevr|nd s{ pr{znuie~ti cu noi?<170> Gr{it-a Sf|ntul Caliopie: <192>Voi sunte`i cei ce umbla`i }n am{gire ~i }n }ntuneric, c{ a`i l{sat pe Dumnezeul Cel viu, pe Ziditorul cerului ~i al p{m|ntului, Care a f{cut toate cu cuv|ntul ~i v{ }nchina`i lemnului celui nesim`itor, pietrei celei scobite ~i lucrului celui f{cut de m|ini p{g|ne~ti<170>. Ighemonul zise: <192>Tinere`ile tale te fac }ndr{zne`, dar }`i preg{tesc nu pu`ine munci. Din ce `ar{ ~i din ce neam e~ti?<170>, l-a }ntrebat ighemonul. Sf|ntul r{spunse: <192>Sunt din Perga Pamfilei, din neam de senator ~i de patriciu; dar mai de cinste dec|t toate }mi este aceasta, c{ci sunt cre~tin<170>. Ighemonul zise: <192>Ai p{rin`i?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Am maic{, iar tat{l meu a murit }nc{ de mult<170>. Ighemonul zise: <192>M{ jur pe marele zeu, adic{ soarele, ~i pe to`i zeii, c{ de te vei }nchina zeilor, am o fiic{ una n{scut{, pe aceasta `i-o voi da de so`ie<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>De a~ fi voit s{ m{ }nsor, a~ fi putut s-o iau de so`ie pe fiica ta ~i s-o duc }n averea maicei mele. Dar s{ ~tii c{ am f{g{duit lui Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a zidit dup{ chipul S{u, ca s{-mi p{zesc trupul acesta de `{r|n{ }n feciorie curat{ ~i f{r{ de prihan{ s{-l pun }naintea dreptei Lui judec{`i. Deci f{ ceea ce voie~ti, dar eu sunt ~i r{m|n cre~tin!<170> Ighemonul zise: <192>Necuratule ~i prear{ule, nu `i se pare c{ prin ni~te cuvinte ca acestea m{ vei porni spre m|nie, ca s{ te ucid mai degrab{? S{ ~tii c{ te voi munci mult sf{rm|ndu-`i trupul buc{`i, iar r{m{~i`a o voi da focului spre ardere<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Cu c|t }mi vei lungi muncile mai mult, cu at|t mai luminoas{ cunun{ mi se va }mpleti de Hristosul meu, pentru p{timirea mea; pentru c{ zice Scriptura: Nimeni nu se }ncununeaz{, dac{ nu va fi muncit dup{ lege<170>. Ighemonul zise c{tre slujitori: <192>]ntinde`i-l ~i sf{rma`i-i toate oasele cu toiege de plumb<170>. Deci, fiind b{tut, Sf|ntul Caliopie a gr{it: <192>Mul`umesc @ie Hristoase c{ m-ai }nvrednicit a p{timi munc{ pentru m{rirea numelui T{u Cel Sf|nt<170>. Ighemonul zise c{tre d|nsul: <192>Jertfe~te zeilor, ca s{-`i vezi mo~ia ~i s{ nu te lipse~ti de averile tale, c{ vezi c|t de amar te munce~ti<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>V{d dulcea`a odihnei ce are s{-mi fie, care }mi este f{g{duit{ de la Hristos, iar muncile nu le simt. ^i dac{ sunt acum }n `ar{ str{in{, ~tiu c{ al Domnului este p{m|ntul ~i plinirea lui. Dar aici v{d ~i pe maica mea ~i patria mea, pentru c{ maica mea este dreptcredincioasa Biseric{ a lui Hristos, iar patria }mi este Ierusalimul cel ceresc dup{ cuv|ntul Apostolului care zice: Petrecerea noastr{ este }n cer! Iar de-mi vei pomeni de maica cea dup{ trup, m{ }nt{resc prin dumnezeiescul glas care zice: C{ cel ce iube~te pe tat{ sau pe mam{ mai mult dec|t pe Mine nu este vrednic de Mine. Iar }ndestularea bog{`iei }ntru nimic o socotesc, c{ci voiesc mai bine s{ p{timesc cu Hristos Cel r{stignit dec|t s{ am sa`iul cel de pu`in{ vreme cu p{catul acestei lumi nebune<170>. @BT-1 = Ighemonul zise c{tre slujitori: <192>Precum este }ntins, }ntoarce`i-l ~i-l bate`i pe p|ntece cu vine crude, zic|ndu-i: Necuratule, nu r{spunde una pentru alta, ci s{-mi r{spunzi la cele }ntrebate<170>. Sf|ntul Mucenic Caliopie a zis c{tre ighemon: <192>Nebunule ~i mai cumplitule dec|t toat{ fiara, }nstr{inatule de bun{t{`ile cere~ti, eu }`i gr{iesc cuvintele drept{`ii, iar tu av|ndu-`i ochii suflete~ti orbi`i ~i urechile astupate ca s{ nu auzi cuvintele Domnului ~i cu nedreptate m{ munce~ti b{t|ndu-m{ ca pe un t|lhar<170>. Atunci a zis ighemonul c{tre slujitori: <192>A~eza`i o roat{ de muncire cu fiare ascu`ite, s{ pune`i foc mare sub d|nsa ~i, }ntinz|nd pe Caliopie pe roat{, s{-l `ine`i p|n{ la dezlegarea }ncheieturilor; apoi s{-l }ntoarce`i ca, t{indu-se de fiare ~i aprinz|ndu-se de foc, s{ piar{<170>. @BT-1 = ]ncep|ndu-se acea muncire, iar pe sf|ntul t|n{r dur|ndu-l, a strgat c{tre Domnul, zic|nd: <192>Vino ~i-mi ajut{ Hristoase al meu robului T{u, ca p|n{ }n sf|r~it s{ se pream{reasc{ }n mine nevrednicul, numele T{u cel sf|nt ~i s{ ~tie to`i c{ cei ce n{d{jduiesc }n Tine nu se vor ru~ina }n veci<170>. ^i }ndat{ i-a stat }nainte ]ngerul Domnului, care a stins focul ~i roata a oprit-o, apoi a f{cut-o nemi~cat{, }nc|t nu mai puteau slujitorii s{ }ntoarc{ roata, c|t de pu`in. ^i se uda t|n{rul trup al mucenicului cu s|ngele de pe roat{, iar oasele i se vedeau prin r{nile cele ad|nci, pentru c{ roata avea }n am|ndou{ p{r`ile cu`ite ascu`ite }n chip de fer{str{u. @BT-1 = Deci a poruncit ighemonul s{ dezlege de pe roat{ pe mucenic ~i s{-l ia; ~i era jalnic{ priveli~te tuturor celor ce priveau. Apoi poporul a strigat, zic|nd: <192>O, judecat{ nedreapt{! O, ce t|n{r ~i cum se pierde!<170> ^i a zis ighemonul c{tre Sf|ntul Caliopie: <192>Oare nu `i-am spus c{ tinere`ile tale te fac }ndr{zne` ~i mai grele munci }`i mijlocesc `ie?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>C|ine f{r{ de ru~ine, `i se pare c{ m-am }nfrico~at de muncile tale?<170> Zis-a ighemonul: <192>Tic{losule, m{ oc{r{~ti ca s{ te pierd mai degrab{; dar nu va fi astfel. Deci apropie-te ~i jertfe~te zeilor ca s{ scapi de cele mai multe ~i mai cumplite munci<170>. Sf|ntul mucenic a zis: <192>N{d{jduiesc spre Hristosul meu c{ nu-mi voi p{ta curata m{rturisire a lui Dumnezeu, Care este }ntru mine. Trupul meu st{ }naintea ta, deci munce~te-l precum voie~ti, av|nd s{-`i iei r{splata de la Dumnezeu }n ziua }nfrico~atei judec{`i; c{ci cu ce m{sur{ vei m{sura, cu aceea `i se va m{sura `ie<170>. @BT-1 = Zis-a ighemonul c{tre slujitori: <192>Fereca`i-l cu lan`uri de fier, apoi azv|rli`i-l }n cea mai din{untru temni`{ ~i s{ nu ave`i de d|nsul nici o grij{, nici s{ l{sa`i pe cineva dintre cre~tini s{ intre la d|nsul, ca nu cumva s{-l fericeasc{ pentru r{bdarea lui<170>. ^i }ndat{ slujitorii ferec|nd pe p{timitorul, l-au aruncat }n temni`a cea mai ad|nc{. @BT-1 = Iar Teoclia, fericita lui maic{, afl|nd despre p{timirea pentru Hristos a Sf|ntului Caliopie, fiul ei cel unul n{scut, a scris }ndat{ a~ez{m|nt des{v|r~it pentru casa sa ~i pentru toate averile. ^i a d{ruit libertate robilor ~i roabelor sale, }n num{r de dou{ sute ~i cincizeci, ~i c|t aur ~i argint avea, ca ~i }mbr{c{minte de mult pre`, pe toate le-a }mp{r`it s{racilor, iar pe celelalte mo~ii ~i averi, adic{ <%-2>`arine ~i vii le-a d{ruit Sfintei Biserici. Apoi, l{s|ndu-~i patria sa, s-a<%0> dus }n Cilicia la fiul s{u cel ce p{timea pentru Hristos. ^i, d|nd str{jilor temni`ei aur, a intrat }n cea mai din{untru temni`{ ~i v{z|nd pe fiul s{u }n lan`uri, i s-a }nchinat lui ~i }i ~tergea r{nile. Iar Sf|ntul Caliopie fiind legat cu fiare ~i cu tot trupul istovit de multe r{ni, nu putea s{ se scoale }naintea maicei sale ~i a zis: <192>Bine ai venit, maica mea, m{rturisitoarea patimilor lui Hristos<170>. Iar ea, v{z|nd trupul fiului zdrobit cu r{ni, gr{ia c{tre d|nsul: <192>Fericit{ <%-2>sunt eu ~i bine cuv|ntat este rodul p|ntecelui meu, de vreme ce te-am<%0> pus ca Ana pe Samuil, ca un vas sf|nt }naintea lui Dumnezeu ~i ca Sara pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu jertf{ bineprimit{<170>. @BT+1 = ^i a petrecut maica }n temni`{ toat{ noaptea aceea, ~ez|nd l|ng{ picioarele fiului, c|nt|nd cu d|nsul }mpreun{ ~i sl{vind pe Dumnezeu. Iar la miezul nop`ii a str{lucit o lumin{ mare }n temni`{ ~i s-a f{cut un glas, zic|nd: <192>Voi sunte`i sfin`ii lui Dumnezeu, m{rturisitori ai lui Hristos ~i stric{tori ai idolilor, cei ce v-a`i l{sat patria ~i averile ~i cu Hristos a`i voit a p{timi<170>. @BT-1 = A doua zi Maxim ighemonul, ~ez|nd la judecat{, a scos din temni`{ pe Sf|ntul Caliopie spre ispitire ~i, aduc|ndu-l }naintea sa, a zis c{tre d|nsul: <192>Oare te-ai schimbat din nebunia ta? Sau iar{~i voie~ti s{ p{time~ti r{u, ca ~i dasc{lul t{u Hristos?<170> R{spuns-a Sf|ntul: <192>M{ minunez de neru~inarea ta, c{ de multe ori auzind de la mine unul ~i acela~i r{spuns, c{ sunt cre~tin ~i pentru Hristos voiesc s{ mor ~i iar{~i m{ }ntrebi de acela~i lucru ~i nu te ru~inezi a te }mpotrivi adev{rului. Pentru c{ eu doresc s{ p{timesc asemenea ca ~i Hristos al meu ~i m{ s|rguiesc }n tot chipul s{ mor pentru d|nsul<170>. @BT-1 = Auzind aceasta ighemonul, ~i din ni~te r{spunsuri ca acestea cunosc|nd cugetul neschimbat al mucenicului ~i m{rimea lui de suflet cea nemi~cat{, a poruncit ca asemenea lui Hristos s{-l r{stigneasc{ pe Cruce. ^i era ziua aceea Joia cea mare, }n care se s{v|r~e~te aducerea aminte de Cina Sfintelor Taine ale lui Hristos. ^i v{z|nd Sf|nta Teoclia pe fiul s{u dus la locul de r{stignire, a dat osta~ilor cinci galbeni, rug|ndu-i s{ nu r{stigneasc{ pe Sf|ntul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul }n jos. Iar aceasta a f{cut-o din smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei s{ fie asemenea cu Hristos, Domnul s{u, prin r{stignire. @BT-1 = Deci, a fost r{stignit Sf|ntul Caliopie cu capul }n jos pentru Hristos, }n ziua Cinei celei m|ntuitoare, iar }n Vinerea cea mare a Patimilor lui Hristos, }n ceasul al treilea din zi ~i-a dat duhul }n m|inile lui Dumnezeu. Atunci un glas dumnezeiesc, venind c{tre d|nsul din cer, a zis: <192>Suie-te, mucenice al lui Hristos, }mpreun{ mo~tenitorule cu sfin`ii<170>. Iar dup{ ce au luat de pe Cruce trupul lui cel mort, a cuprins grumazul fiului fericita sa maic{, sl{vind pe Hristos, ~i }ndat{ ~i-a dat ~i ea duhul. Apoi venind fra`ii, au luat trupurile am|ndurora ~i le-au }ngropat }mpreun{ la un loc cinstit, l{ud|nd pe Tat{l ~i pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime, C{ruia I se cuvine toat{ slava, }n vecii vecilor. Amin.