@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A NOUA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC EVPSIHIE<%0> @FP+1 = Sf|ntul Mucenic Evpsihie a fost n{scut ~i crescut }n Cezareea Capadochiei, din p{rin`i de bun neam ~i cu dreg{torie de patrician; ~i a petrecut f{r{ prihan{ anii tinere`ilor lui, }n }ntreaga }n`elepciune cea cre~tineasc{. El a dus o via`{ f{r{ prihan{ ~i s-a }nso`it cu femeie dup{ legea nun`ii, pe vremea }mp{r{`iei potrivnicului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul. ]nc{ p|n{ a nu se sf|r~i osp{`ul nun`ii, a ar{tat pentru Dumnezeu, Hristosul s{u, mare r|vn{ ~i dragoste. ^i era }n cetatea aceea o capi~te a unui idol necurat, care se numea "Tihis", adic{ noroc. Capi~tea aceea era vestit{, pentru c{ }mp{ratul Iulian }n toate zilele }~i aducea necuratele sale jertfe, c|nd mergea }n Cezareea. @BT+1 = Iar c|nd se s{v|r~ea nunta lui Evpsihie, s-a }nt|mplat atunci de era ~i praznicul necuratului idol. ^i v{z|nd Sf|ntul Evpsihie pe elini, care atunci erau mul`i }n Cezareea, c{ mergeau s{ aduc{ jertfe }n capi~tea lor, s-a aprins cu r|vna pentru Domnul. Lu|nd cu sine mul`ime de cre~tini, s-au dus ~i au sf{r|mat idolii ~i capi~tea idoleasc{ au d{r|mat-o p|n{ }n temelie. ^i }ndat{ elinii aceia au }n~tiin`at pe }mp{ratul Iulian. Iar Sf|ntul Evpsihie, ~tiind p{timirile cele ce erau s{-i vin{ lui pentru aceea, a }mp{r`it s{racilor averea }n vremea aceea ~i, mai }nainte, se preg{tea spre muceniceasca nevoin`{, petrec|nd }n post ~i }n rug{ciuni. Iar }mp{ratul Iulian, c|nd a auzit de d{r|marea capi~tei zeilor s{i care se f{cuse }n Cezareea Capadochiei, s-a umplut de mare sup{rare, m|niindu-se nu numai asupra lui Evpsihie, ci ~i asupra }ntregii cet{`i. Apoi }ndat{ a poruncit ca pe to`i cet{`enii cei cinsti`i s{-i prind{, ~i pe unii cu moarte s{-i pedepseasc{, iar pe al`ii }n surghiun s{-i trimit{ ~i averile lor s{ le jefuiasc{; ba }nc{ ~i de la <%-2>toate bisericile Cezareei s{ se ia averile, iar pe clerici a poruncit s{-i <%0>oblige la serviciul militar ~i s{-i duc{ cu sila }n cete. Apoi a luat cinstitul nume al cet{`ii Cezareea, cu care se cinstise pe vremea }mp{r{`iei lui Claudiu cetatea aceea ~i a poruncit s{ i se dea numele cel mai dinainte, adic{ Maza, c{ci a~a se numea mai }nainte. ^i a num{rat-o pe aceea printre sate, ~terg|nd-o din num{rul cet{`ilor celor cinstite, ~i a pus dajdie mare asupra credincio~ilor cre~tini, a locuitorilor de acolo; iar capi~tea cea d{r|mat{, cu mult{ grab{ a poruncit cre~tinilor s{ o zideasc{ iar{~i. Pentru c{ se f{g{duia cu jur{m|nt, c{ nu va }nceta de a face r{u cet{`ii, nici va l{sa pe Galileeni - c{ a~a numea el pe cre~tini - f{r{ s{ poarte pe grumajii ~i pe capetele lor buc{`i din capi~te, p|n{ ce se va ridica iar{~i capi~tea cea risipit{ a zeilor eline~ti. ^i ei s-ar fi }ncercat s{ s{v|r~easc{ acel lucru, dac{ nu ar fi ajuns grabnica pieire pe }mp{ratul cel ur|t de Dumnezeu. Iar pe Sf|ntul Evpsihie, a poruncit s{-l munceasc{ ~i s{-l sileasc{ spre jertfa idoleasc{ ca pe cel dint|i pricinuitor al risipirii aceleia. Deci sf|ntul fiind `inut }n leg{turi, }l scoteau adesea la }ntrebare ~i }l munceau, apoi }l sileau la slujirea idoleasc{; pentru c{ i-ar fi iertat }ndr{zneala, c{ risipise capi~tea, numai dac{ s-ar fi }nchinat idolilor. ]ns{ osta~ul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci st{tea cu b{rb{`ie }n m{rturisirea numelui lui Hristos. Atunci l-au sp|nzurat pe un lemn de muncire ~i l-au strujit cu piepteni de fier, p|n{ la cele din{untru, }ns{ se }nt{rea de }ngerul ce i se ar{tase }n munci. Apoi, dup{ multe ~i grele munci, i-au t{iat capul cu sabia ~i s-a v{zut o minune, c{ }n loc de s|nge a curs din r{ni lapte ~i ap{, ~i, lu|nd credincio~ii sf|ntul lui trup, l-au }ngropat cu cinste. Iar cetatea se chinuia de m|nia tiranului, mai ales c|nd a trecut prin `ara Capadochiei asupra per~ilor ~i se apropia de Cezareea; apoi se l{uda c{ va risipi cetatea p|n{ }n sf|r~it. ^i a ie~it }n }nt|mpinarea lui Sf|ntul Vasile cel Mare, d|ndu-i cinste ca unui }mp{rat ~i aduc|ndu-i spre binecuv|ntare trei p|ini de orz, cu care se hr{nea singur. Dar }mp{ratul a poruncit osta~ilor s{i, s{ ia acele p|ini, iar Sf|ntului Vasile s{-i dea o sarcin{ de f|n, zic|ndu-i }n batjocur{: <192>Tu ne-ai dat orz, hran{ dobitoceasc{, iar tu prime~ti de la noi f|n<170>. Sf|ntul Vasile a r{spuns: <192>Noi, o, }mp{rate, `i-am adus de acelea cu care ne hr{nim, iar tu ne-ai dat hran{ dobito-ceasc{. Cu adev{rat ne batjocore~ti, deoarece cu puterea ta nu po`i s{ prefaci acel f|n }n p|ine ~i }n hrana firii omene~ti<170>. Atunci, m|niindu-se Iulian, a zis c{tre sf|ntul: <192>S{ ~tii cu adev{rat, cu acel f|n te voi hr{ni, c|nd m{ voi }ntoarce din Persia pe aici, pentru c{ voi r{sturna ~i voi risipi aceast{ cetate p|n{ la temelie; cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine gr|u s{ rodeasc{ dec|t oameni. Pentru c{ poporul ascult|nd de sfatul t{u, a }ndr{znit a strica chipul ~i capi~tea Fortunii, adic{ a Norocului<170>. ]mp{ratul zic|nd aceasta cu m|nie, s-a dus }n calea sa. Dar a pierit acolo degrab{, fiind ucis de Marele Sf|nt Mucenic Mercurie, precum se scrie de aceasta }n via`a Sf|ntului Vasile cel Mare. Apoi, dup{ uciderea lui Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biseric{ foarte frumoas{ deasupra morm|ntului Sf|ntului Mucenic Evpsihie ~i au izvor|t izvoare de t{m{duiri din sfintele lui moa~te, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh sl{vit }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC VADIM DIN PERSIA<%0> ]n vremea uciderii sfin`ilor patruzeci de mucenici din Persia, a fost prins ~i Sf|ntul Vadim arhimandritul, }mpreun{ cu ~apte ucenici ai s{i, ~i din porunca }mp{ratului Savorie au fost }nchi~i }n temni`{. Acest sf|nt era din cetatea Vitlaplata, de neam foarte bogat ~i, c|nd a voit s{ se fac{ monah, toat{ bog{`ia sa a }mp{r`it-o <%2>s{racilor. Apoi, zidindu-~i o m|n{stire afar{ din cetate, vie`uia }ntr-<%0>}nsa, cu fapte bune, s|rguindu-se }n toate a pl{cea lui Dumnezeu ~i a }mplini voia cea sf|nt{ a Lui; pentru c{ era b{rbat plin de dar ~i de adev{r, vas ales al lui Dumnezeu. Acest cuvios p{rinte, purt|ndu-se cu }n`elepciune dumnezeiasc{ ~i fiind des{v|r~it, s-a suit la muntele Domnului, a locuit }n locul cel sf|nt al Lui, a luat binecuv|ntare de la Dumnezeu, M|ntuitorul s{u, ~i a v{zut fa`a Dumnezeului lui Iacov. Acesta era }n acele vremuri }n Persia, ca ni~te aluat la fr{m|ntat, fiind din aluatul cel des{v|r~it mucenicesc, al m{rturisirii lui Hristos, prin care cei neputincio~i s-au }nt{rit }n credin`{. Acesta era cu adev{rat piatr{ credincioas{ t{iat{ din mun`ii aceia, care de la }nceput au fost credincio~i, preot ales al lui Dumnezeu, pov{`uind pe mul`i la calea m|ntuirii, care }~i pusese viteazul ~i neschimbatul s{u scop c{tre mucenicia cea c{tre Hristos, ar{t|nd mare r|vn{ pentru Dumnezeul s{u. ^i at|t de curat s-a ar{tat, }nc|t nici un lucru r{u nu avea loc }ntr-}nsul; l{comia era departe de el, iar poftirile fiind stinse }ntr-}nsul, nu puteau s{-l vat{me, }nc|t chiar Mamona, cunosc|nd bun{tatea lui, s-a minunat. Aurul nici nu }ndr{znea s{ vin{ }naintea fe`ei lui, pentru c{ bog{`iile erau dispre`uite de d|nsul, m|ndria s-a smerit }naintea lui, mintea cea }nalt{ ca praful s-a c{lcat de d|nsul, iar s{r{cia ~i bl|nde`ile l-au cuprins, dreptatea a privit spre d|nsul ~i adev{rul a r{s{rit }n el, dragostea a cuprins grumajii lui, pacea l-a s{rutat ~i de d|nsul s-a bucurat, o }ntocmire ~i o minte s-a s{dit }n el ~i de toate rodurile cele drepte era plin acest b{rbat, c{ multe bun{t{`i erau }ntr-}nsul; iar din roadele lui duhovnice~ti to`i s-au s{turat cu dulcea`{. Acesta a petrecut patru luni }n temni`{, legat }mpreun{ cu ucenicii lui, b{tut aspru }n toate zilele, r{bd|nd toate cu b{rb{`ie, pentru n{dejdea ~i adev{rata credin`{, care o avea c{tre Dumnezeu. ]n acea vreme era un oarecare b{rbat cu numele Nirsan, boier mare al cet{`ii, care se numea Aria, fiind }n hotarele ce se numeau Vidghern. Acest Nirsan era cre~tin ~i fiind silit de }mp{ratul s{ se }nchine soarelui, dup{ ce n-a voit s{ se lepede de sf|nta credin`{ }n Hristos Domnul, l-a }ncuiat }n temni`{. Dup{ aceea, sl{bind prin }mpu`inarea sufletului ~i }nfrico~|ndu-se cu inima de muncile cele ce era s{ p{timeasc{, n-a stat p|n{ la sf|r~it, precum }ncepuse, }n m{rturisirea lui Hristos. C{ci, iubind via`a aceasta de pu`in{ vreme ~i a~tept|nd de~arta cinste, de la }mp{ratul cel muritor, s-a lipsit de via`a cea dumnezeiasc{ ~i de cinstea cea ve~nic{. ]ns{ n-a putut a se }ndulci de desf{t{rile lumii acesteia, precum mai pe urm{ va ar{ta cuv|ntul, ci fugind de mucenicie, a c{zut }n munci; c{ut|nd slava cea p{m|nteasc{, a c|~tigat necinstea, de vreme ce pe }mp{ratul cel de pu`in{ vreme l-a cinstit mai mult dec|t pe Cel ve~nic ~i ceresc. ^i a dat ~tire despre sine, c{ toate cele ce }mp{ratul Savorie le va porunci, este gata a face. ]mp{ratul auzind, s-a bucurat foarte ~i aduc|ndu-~i aminte de Sf|ntul Vadim, i-a poruncit s{-l elibereze din leg{turi ~i s{-l duc{ din temni`{ la palatul s{u. ^i a zis c{tre boierii care st{teau }naintea lui: <192>Dac{ Nirsan va ucide cu m|na sa pe Vadim, apoi s{ se dezlege din leg{turi ~i s{ ia el toate averile lui Vadim<170>. ^i i-a spus }ndat{ lui Nirsan acele cuvinte }mp{r{te~ti, iar el a f{g{duit, ca }n toate s{ fac{ voia }mp{ratului. Deci, a adus pe Sf|ntul Vadim la Nirsan ~i l-a pus }n mijloc, iar tic{losul Nirsan lu|nd sabia, s-a apropiat ca s{ ucid{ pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, c|nd a voit s{ loveasc{ pe mucenic, s-a f{cut ca o piatr{ nemi~cat{. Iar robul lui Dumnezeu c{ut|nd spre el, a zis: <192>P|n{ }ntr-at|t a crescut r{utatea ta, o, Nirsane, }nc|t, nu numai c{ te-ai lep{dat de Dumnezeu, ci ~i pe robul Lui voie~ti a-l ucide? Vai `ie, tic{-losule, ce vei face }n ziua aceea, c|nd vei sta }naintea }nfrico~atei judec{`i, ca s{ dai un r{spuns Dumnezeului Celui ve~nic? Eu, o, tic{losule, m{ s{v|r~esc }n chinuri pentru Hristosul meu, }ns{ n-a~ fi voit ca din m|inile tale s{ fiu ucis, ci de la altul oarecare a~ fi dorit, ca s{ suf{r moartea aceasta<170>. Iar Nirsan, ru~in|ndu-se de cuvintele acelea ~i neput|nd s{ fac{ porunca aceea, st{tea tremur|nd. Dup{ aceea, f{c|ndu-~i fa`a ca piatra ~i inima }nt{rindu-~i ca fierul, a lovit cu sabia }n grumaji pe mucenic. Dar de vreme ce m|inile uciga~ului tremurau, era nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe s{ taie pe sf|ntul. Deci, lovindu-l de multe ori cu sabia }n grumaji, abia a putut s{v|r~i t{ierea. Iar Cuviosul Vadim, }ntr-o chinuire ca aceea, ~i-a dat sf|ntul lui suflet }n m|inile lui Dumnezeu. ^i to`i necredincio~ii care erau acolo, s-au mirat de r{bdarea mucenicului, de vreme ce era nemi~cat ca un st|lp, primind lovirile de sabie de mai multe ori. Iar pe uciga~ul acela }l batjocoreau ca pe un fricos ~i oc{r|ndu-l, se dep{rtau de el. Apoi, nu dup{ mult{ vreme, uciga~ul acela ~i-a luat plata cea vrednic{ dup{ faptele sale, c{ci cu multe feluri de r{ut{`i fiind prins, a pierit de sabie, singur el fiindu-~i uciga~ }n a sa dezn{dejde. Sf|ntul Vadim s-a sf|r~it prin mucenicie, }n 8 Aprilie, }ntru Domnul nostru Iisus Hristos. Iar trupul sf|ntului mucenic, fiind <%2>aruncat afar{ din cetate, oamenii cei cucernici lu|ndu-l }n tain{, l-<%0>au }ngropat cu cinste. Iar cei ~apte ucenici ai lui, care r{m{seser{ }n temni`{, au petrecut patru ani acolo, p|n{ la moartea }mp{ratului Savorie. Iar dup{ sf|r~itul aceluia s-au liberat cu pace ~i li s-a poruncit s{ petreac{ }n a lor credin`{, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a C{rui slav{ este }n veci. Amin.