@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A ZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>TERENTIE, AFRICAN, MAXIM, POMPIA,<%0> @SUBTITLE = <%4>ZINON, ALEXANDRU, TEODOR<%0> @SUBTITLE = <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU D\N^II<%0> @FP+1 = Decie, p{g|nul }mp{rat al Romei, prin credin`a sa cea rea a }nchin{rii la idoli, vr|nd pe to`i s{-i cufunde }n groapa pierz{rii, ca un fiu al diavolului, a trimis porunc{ }n toate p{r`ile st{p|nirii sale, ca to`i cre~tinii s{ fie atra~i cu sila la }nchinarea de idoli ~i la gustarea din cele jertfite idolilor; iar cei ce se vor }mpotrivi, s{ primeasc{ judecat{ ~i pedeaps{. Dup{ ce a ajuns acea porunc{ }n Africa, la ighemonul Fortuna`ian, ~ez|nd ighemonul la judecat{ ~i chem|nd pe tot poporul la sine, astfel le zicea: <192>Jertfi`i zeilor, iar de nu, cu cumplite chinuri v{ ve`i munci ~i r{u ve`i muri<170>. Aceasta zic|nd, a pus uneltele cele de muncire dinaintea poporului, pe care v{z|ndu-le, mul`i s-au }nfrico~at ~i supun|ndu-se ighemonului, s-au dep{rtat de credin`a }n Hristos. Iar unii dintre credincio~i, }n num{r de patruzeci, cu t{rie au vrut s{ moar{ pentru Hristos. ^i gr{iau cu n{dejde unul c{tre altul: <192>P{zi`i-v{, fra`ilor, ca s{ nu ne lep{d{m de Hristos, Dumnezeul nostru, ca nici Acela s{ nu se lepede de noi }naintea Tat{lui Celui ceresc ~i a sfin`ilor Lui }ngeri. Aduce`i-v{ aminte de ceea ce a zis Domnul: Nu v{ teme`i de cei ce ucid trupul, c{ci sufletul nu pot s{-l ucid{; ci v{ teme`i mai mult de cel ce poate ~i sufletul ~i trupul s{-l piard{ }n gheen{<170>. Astfel robii lui Hristos }nt{rindu-se unul pe altul cu cuvinte, ighemonul Fortuna`ian le-a zis: <192>V{ v{d b{rba`i }n`elep`i, des{v|r~i`i cu anii ~i m{ minunez pentru ce sta`i }ntr-o nebunie ca aceasta; c{ci m{rturisi`i c{ Acela este Dumnezeu ~i ]mp{rat, pe care evreii, ca pe un f{c{tor de rele, L-au r{stignit<170>. Atunci Sf|ntul mucenic Terentie i-a r{spuns pentru to`i: <192>De ai fi cunoscut o, ighemoane, puterea lui Hristos Cel r{stignit, l{s|nd r{t{cirea idoleasc{, te-ai fi }nchinat Aceluia ~i i-ai fi slujit Lui; c{ci este Fiul lui Dumnezeu, }ndurat ~i milostiv, Care cu bun{voirea lui Dumnezeu, Tat{l S{u, S-a pogor|t pe p{m|nt ~i pe a Sa dumnezeire unind-o cu omenirea, pentru m|ntuirea noastr{ a r{bdat Crucea de bun{ voie<170>. Ighemonul a zis: <192>Jertfi`i zeilor, iar de nu ve`i voi s{ jertfi`i, apoi m{dularele voastre le voi arde ~i v{ voi pierde pe voi<170>. Iar Sf|ntul Terentie a r{spuns: <192>Oare `i se pare c{ cu frica ne vei }ngrozi pe noi? Nu suntem a~a de slabi, ca, l{s|nd via`a cea f{r{ de moarte ~i pe d{t{torul Acela, s{ ne }nchin{m dumnezeilor celor str{ini. Deci, f{ degrab{ ceea ce voie~ti a face, scornind munci }mpotriva noastr{, c{ suntem robi tari ~i statornici ai lui Hristos<170>. M|niindu-se ighemonul, a poruncit ca s{-i dezbrace de haine ~i s{-i trag{ la capi~tea cea idoleasc{; ~i erau idolii }mpodobi`i cu }mbr{c{minte de aur ~i de argint de mult pre`. Deci, intr|nd ighemonul, a zis c{tre sfin`i: <192>Jertfi`i lui Heracle marele zeu, c{-i vede`i slava ~i puterea!<170> Iar Sf|ntul Terentie a zis: <192>Te am{ge~ti singur ne~tiind cele ce-`i sunt `ie de folos; pentru c{ dumnezeii t{i ace~tia sunt pietre, lemne, aram{ ~i fier ~i i-a`i }mpodobit cu aur, ca s{ se am{geasc{ oamenii ~i s{-i dep{rteze pe d|n~ii de via`a ve~nic{. C{ acei idoli nu v{d, nu gr{iesc, nu aud ~i nu umbl{, c{ sunt f{cu`i de m|ini omene~ti ~i cu asem{nare omeneasc{ }nchipui`i. Deci, asemenea lor s{ fie cei ce-i fac pe ei ~i to`i cei ce n{d{jduiesc }n ei. Spune`i dar, rogu-v{, oare pot s{-~i ajute lor, aceia pe care-i numi`i dumnezei? Sau pot s{ izb|ndeasc{ asupra celor ce le fac lor r{u? ^i dac{ lor nu-~i pot ajuta, apoi cum ne vor ajuta nou{?<170> Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit ca pe Terentie, African, Maxim ~i pe Pompia s{-i arunce }n temni`a cea mai din{untru ~i cu toat{ }nt{rirea s{-i p{zeasc{, zic|nd: <192>M|ine diminea`{ }i voi scoate pe d|n~ii la cercetare<170>. Iar pe fericitul Zinon, Alexandru ~i Teodor, }mpreun{ cu to`i ceilal`i }n num{r de 36, pun|ndu-i }naintea judec{`ii aproape de capi~tea idoleasc{, a zis c{tre d|n~ii: <192>Deoarece din sfada ~i cearta voastr{ cea dint|i, nici o sporire sau folos nu s-a f{cut, asculta`i-m{ pe mine ~i aduce`i jertfe marelui zeu Heracle<170>. R{spuns-au sfin`ii: <192>De multe ori `i-am spus c{ suntem cre~tini, de care lucru te-ai }n~tiin`at de la cele dint|i }ntreb{ri, ~i niciodat{ nu vei putea s{ ne }ndupleci ca s{ cinstim pe necura`ii idoli ~i s{ ne }nchin{m lor, pentru c{ }`i vom r{spunde cu u~urin`{ la toate }ntreb{rile tale<170>. Zis-a ighemonul: <192>Dac{ nu voi`i s{ asculta`i sfaturile mele de voie, apoi ~i f{r{ de voie ve`i asculta poruncile }mp{ra`ilor celor nebirui`i<170>. ^i a poruncit s{-i bat{ f{r{ de cru`are cu toiege grele ~i cu vine uscate. Iar sfin`ii mucenici, ridic|ndu-~i m|inile spre cer, au strigat }ntr-un glas, zic|nd: <192>Caut{ spre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, ~i ajut{ robilor t{i ~i ne izb{ve~te de cel potrivnic<170>. Aceasta auzind-o ighemonul, poruncea ca mai cumplit s{-i bat{; ~i mul`i slujitori s-au schimbat, unii dup{ al`ii b{t|nd ~i iar{~i a poruncit s{-i bat{ cu be`e, de~i toate cele dinl{untru ale lor se vedeau. ]ns{ at|t de luminoase ~i de vesele erau fe`ele mucenicilor, }nc|t to`i se minunau de r{bdarea ~i de b{rb{`ia cea nebiruit{ a sfin`ilor. Iar dup{ b{taie a zis c{tre d|n~ii ighemonul: <192>Jertfi`i zeilor ~i v{ ve`i libera<170>. Iar sfin`ii t{ceau. Deci, m|niindu-se ighemonul, a poruncit s{ ard{ `epi de fier, s{ le frig{ spatele lor, apoi cu o`et ~i sare s{ ung{ r{nile lor ~i cu aspre buc{`i de p{r s{ le frece. Atunci sfin`ii mucenici ai lui Hristos, c{ut|nd spre cer au zis: <192>Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai m|ntuit din cuptorul cel aprins pe cei trei tineri Anania, Azaria ~i Misail, nel{s|ndu-i s{ se vat{me de v{paie c|t de pu`in; iar pe Daniil din gurile leilor l-ai izb{vit, pe Moise din m|inile lui Faraon l-ai scos ~i pe Sf|nta Tecla de foc ~i de fiare ai ap{rat-o; Cel ce dai iubi`ilor T{i des{v|r~it{ biruin`{ asupra vr{jma~ilor; Cel ce ai ridicat din mor`i pe P{storul oilor Cel Mare, pe Fiul T{u, Domnul nostru Iisus Hristos; Cel ce ne-ai ar{tat nou{ multe faceri de bine; Cel ce ai zidit lumina ~i ai }ntins cerul ca o piele; Cel ce numeri mul`imea stelelor ~i le ~tii numele tuturor; Cel ce ai dus adev{rul p|n{ la marginile p{m|ntului, auzi-ne ~i pe noi, cei ce ne rug{m @ie ~i din nevoile noastre izb{ve~te-ne, c{ a Ta este slava }n veci. Amin<170>. Sf|r~indu-~i ei rug{ciunea, ighemonul iar{~i umpl|ndu-se de m|nie, a poruncit ca sp|nzur|ndu-i, s{-i strunjeasc{ cu unghii de fier, }nc|t curgea s|ngele ca p|raiele din coastele lor. Dar de muncile acelea cumplite, nici c|t de pu`in nu se biruiau, nici nu sl{beau; pentru c{ Dumnezeu }i }nt{rea, d|ndu-le putere ~i t{rie. ^i a zis <%2>c{tre d|n~ii ighemonul: <192>Oare v-au }nv{`at pe voi muncile? Oare v-<%0>a`i deprins a v{ dep{rta de la nebunia voastr{, sau }nc{ }n necur{`ia voastr{ petrece`i?<170> Iar sfin`ii nimic nu au r{spuns. Ighemonul a zis atunci cu m|nie: <192>Vou{ v{ zic acestea, necura`ilor<170>. Iar sfin`ii, c{ut|nd spre cer, au zis: <192>Dumnezeule Atotputernice, Cel ce alt{dat{ ai plouat cu foc asupra cet{`ii Sodoma pentru f{r{delegile ei, deci ~i acum r{stoarn{ ~i risipe~te aceast{ capi~te necurat{ a necura`ilor zei, pentru adev{rul T{u<170>. Zic|nd aceasta, ~i-au f{cut semnul crucii lui Hristos pe fe`ele lor ~i au suflat asupra capi~tei ~i }ndat{ au c{zut idolii cu mare zgomot ~i s-au risipit la p{m|nt. Atunci sfin`ii mucenici au zis c{tre ighemon: <192>Vezi pe zeii t{i? Unde este acum t{ria ~i puterea lor? Oare n-au putut s{-~i ajute lor?<170> Iar dup{ pu`in timp a c{zut ~i capi~tea ~i s-a risipit p|n{ }n temelie. Deci, umpl|ndu-se ighemonul de mult{ m|nie, pentru stricarea zeilor s{i ~i a capi~tei, a poruncit ca pe sfin`ii mucenici s{-i taie cu sabia. Iar ei de un r{spuns de <%2>moarte ca acela veselindu-se, sl{veau pe Dumnezeu ~i bucur|n-du-<%0>se mergeau la locul cel de moarte. Sosind acolo, ~i-au plecat genunchii, ~i-au }ntins cu os|rdie grumajii sub sabie pentru Hristos. ^i a~a au murit uci~i de sabie. Iar ni~te b{rba`i bine credincio~i lu|nd sfintele lor trupuri, le-au }ngropat la un loc sf|nt. Dup{ uciderea acestor sfin`i mucenici, a poruncit ighemonul, ca pe Sfin`ii Terentie, African, Maxim ~i Pompia, s{-i aduc{ }naintea sa ~i a zis: <192>Jertfi`i zeilor, iar de nu, r{u ve`i p{timi ~i nimeni nu va putea s{ v{ scoat{ din m|inile mele<170>. R{spuns-au sfin`ii: <%2><192>Suntem cre~tini, precum de multe ori `i-am spus ~i }n Hristos ne-<%0>am pus n{dejdea noastr{. Iar diavolilor nu ne vom }nchina, nici vom sluji zeilor t{i ~i de muncile tale nu ne temem. Deci, pune asupra noastr{ orice fel de munc{ vei voi; pentru c{ noi credem Dumnezeului nostru, c{ biruit vei fi de noi, precum ~i diavolul este biruit de Hristos, Cel ce ne }nt{re~te, ca s{-`i biruim socotin`a ta cea rea<170>. Deci, ighemonul a poruncit ca iar{~i s{ duc{ }n temni`{ pe sfin`ii mucenici ~i fiare grele s{ pun{ pe grumajii lor, iar m|inile ~i picioarele s{ le lege cu leg{turi de fier, ba }nc{ ~i cuie de fier s{ le a~tearn{ pe p{m|nt ~i pe acelea s{ pun{ pe mucenici, nel{s|nd pe cineva din cre~tini s{ intre la ei, ca s{ le dea hran{. ]ntr-o mucenicie ca aceea fiind sfin`ii ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu, la miezul nop`ii a str{lucit o lumin{ mare }n temni`{ ~i ]ngerul Domnului a stat }naintea lor ~i a zis c{tre d|n~ii: <192>Terentie, Africane, Maxime ~i Pompie, robii Dumnezeului Celui de sus, scula`i-v{ ~i }nt{ri`i-v{ trupurile voastre<170>. Acestea zic|ndu-le }ngerul, s-a atins de <%2>lan`urile cele de fier ~i }ndat{ lan`urile, rup|ndu-se, au c{zut. ^i iat{ o mas{ s-a v{zut }naintea lor, plin{ de toate bun{t{`ile. ^i le-a zis }ngerul: <192>Odihni`i-v{ ~i primi`i hrana pe care v-a trimis-o Hristos vou{!<170> Iar sfin`ii, binecuv|nt|nd pe Hristos Dumnezeu, s-au }nt{rit cu hrana ~i cu b{utura aceea ~i au dat mul`umire St{p|nului lor.<%0> Str{jerii, v{z|nd lumin{ }n temni`{, au intrat }n{untru ~i au v{zut pe sfin`ii mucenici bucur|ndu-se ~i veselindu-se ~i au spus aceasta ighemonului. Iar acela, sco`|nd diminea`a pe sfin`ii mucenici, i-a pus }naintea judec{`ii ~i a zis c{tre d|n~ii: <192>Au nu v-au }nv{`at pe voi chinurile ca s{ v{ lep{da`i de nebunia voastr{, s{ v{ apropia`i de zei ~i s{ v{ }nchina`i lor?<170> R{spuns-a Sf|ntul Terentie: <192>Nebunia aceasta s{ fie la noi ~i la to`i cei ce iubesc pe Dumnezeu, c{ci cel nebun al lui Dumnezeu este mai }n`elept dec|t oamenii, iar }n`elepciunea omeneasc{ este nebunie la Dumnezeu. Nebuni ~i f{r{ de minte am fi fost dac{, l{s|nd pe Dumnezeu, ne-am fi }nchinat diavolilor, precum faci tu<170>. Iar ighemonul, m|niindu-se de acele cuvinte, a poruncit ca sp|nzur|ndu-i pe d|n~ii la munci, cu unghii de fier s{ le strunjeasc{ coastele. Fiind strunji`i sfin`ii, se rugau lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui ce este }n veci, Lumina cre~tinilor, n{dejdea noastr{ cea }ncredin`at{, fii cu noi ~i ne ajut{; nu ne ru~ina pe noi cei ce p{timim pentru numele T{u cel Sf|nt<170>. Astfel rug|ndu-se, nu sim`eau muncile cumplite, c{ci Hristos le u~ura. Apoi iar{~i a poruncit ighemonul s{-i arunce }n temni`{ ~i a chemat vr{jitorii ~i desc|nt{torii cei ce ~tiau s{ farmece fiarele ~i jivinele. Le-a poruncit ca pe cele mai cumplite jivine, pe aspide, vipere ~i ~erpi, cu farmecele lor adun|ndu-le s{ le }nchid{ }n temni`{ cu mucenicii. ^i f{c|ndu-se aceea, jivinele t|r|ndu-se pe l|ng{ picioarele sfin`ilor mucenici, nici nu se atingeau ~i nici nu-i v{t{mau pe ei; iar sfin`ii, c|nt|nd, pream{reau pe Dumnezeu. Astfel trei zile ~i trei nop`i sfin`ii ~ez|nd }nchi~i }n temni`{ cu jivinele, }n a patra zi, noaptea a trimis ighemonul s{ afle, oare <%-2>mucenicii sunt omor|`i ~i m|nca`i de ~erpi? Iar trimi~ii, apropiindu-se<%0> de u~ile temni`ei, au auzit pe sfin`ii lega`i, c|nt|nd ~i l{ud|nd pe Dumnezeu. Apoi, vr|nd ca s{ ~tie neap{rat ce se face }n temni`{, s-au suit deasupra ~i au descoperit acoper{m|ntul ~i au v{zut pe sfin`i ~ez|nd ~i pe ]ngerul Domnului st|nd, dar nel{s|nd jivinele s{ se apropie de sfin`ii mucenici. Aceasta v{z|nd-o, s-au sp{im|ntat ~i au spus ighemonului. ^i foarte de diminea`{ scul|ndu-se ighemonul, a poruncit fermec{torilor ca s{ ia din temni`{ ~erpii, aspidele, viperele ~i toate jivinele, iar pe mucenici s{-i duc{ la judecat{; ~i dup{ ce fermec{torii s-au apropiat de temni`{ ~i au gr{it dup{ obicei cuvintele cele vr{jitore~ti, nu i-au mai ascultat jivinele. ^i fiind u~ile descuiate, toate cu mult{ m|nie au s{rit asupra fermec{torilor lor ~i i-au r{nit de moarte; pe to`i ceilal`i oameni care se aflau acolo i-au omor|t ~i au fugit la locurile lor. Dup{ aceea sfin`ii r{bd{tori de chinuri au fost du~i la ighemon spre a fi judeca`i. V{z|ndu-i ighemonul nev{t{ma`i c|tu~i de pu`in, s-a umplut de m|nie ~i i-a os|ndit la t{iere de sabie. Atunci sfin`ii s-au bucurat cu bucurie negr{it{ ~i, merg|nd la moarte cu veselie, c|ntau: M|ntuitu-ne-ai pe noi, Doamne, de cei ce ne nec{jesc ~i pe cei ce ne ur{sc pe noi i-ai ru~inat. Iar slujitorii duc|ndu-i la locul de moarte, ~i-au }mplinit porunca. Astfel m{rturisitorii lui Hristos ~i-au luat cununa muceniciei, iar ni~te b{rba`i cucernici }ngrijind sfintele lor trupuri, le-au }ngropat cu cinste, ca la dou{ stadii de cetate, }ntru slava M|ntuitorului nostru Iisus Hristos, Care }mp{r{`e~te }n vecii vecilor. Amin.