@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A UNSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC ANTIPA,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PERGAMULUI DIN ASIA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]n zilele Apostolilor ~i pe vremea }mp{r{`iei lui Domi`ian, s-a pornit mare prigoan{ asupra cre~tinilor, }nc|t prin toat{ lumea se trimitea la domni ~i la st{p|nitori scrisori de la }mp{ratul, ca s{ se supun{ cre~tinii poruncilor }mp{r{te~ti ~i s{ primeasc{ credin`a cea rea a nebuniei idolilor ~i s{ cinsteasc{ capi~tile idole~ti cu toat{ r|nduiala. Atunci s-a ar{tat mul`ime de credincio~i ~i de mucenici, care f{r{ de fric{ m{rturiseau Cuv|ntul lui Dumnezeu, pretutindeni nevoindu-se pentru Hristos M|ntuitorul. Atunci ~i marele st|lp al credin`ei, temelia adev{rului cre~ti-n{t{`ii ~i propov{duitorul Dumnezeirii Celei mai }nainte de veci, a Unuia N{scut Fiul lui Dumnezeu, Sf|ntul Ioan Evanghelis<%2>tul, preaalesul Apostol, a fost surghiunit }n insula Patmos, unde i s-<%0>a <%-1>ar{tat Domnul }n descoperire, }ntre cele ~apte sfe~nice, poruncindu-i <%0>s{ scrie c{tre cei ~apte }ngeri, adic{ episcopi ai celor ~apte biserici ale Asiei, care }nt{resc adun{rile mucenicilor. Acolo, prin gura Domnului, s-a pomenit acest arhiereu Antipa, astfel: <192>Antipa m{rturisitorul Meu cel credincios a fost ucis }ntre voi, }ntre care petrece satana<170>. C{ci Sf|ntul Antipa a fost episcop al bisericii Pergamului. ^i dintr-acele cuvinte care s-au scris pentru d|nsul }n descoperirea lui Ioan, este ar{tat }n ce fel a fost Antipa, credinciosul m{rturisitor al lui Hristos ~i }n ce fel au fost locuitorii Pergamului, av|nd sataniceasca petrecere }ntre ei. Iar }n mijlocul lor, Sf|ntul Antipa, era ca o lumin{ }n }ntuneric, ca un trandafir }n mijlocul spinilor, ca ni~te aur }n mijlocul noroiului, sau mai bine s{ zicem }n mijlocul cuptorului de foc, dup{ cum este scris, ca aurul cel l{murit }n ulcea. Acolo nici legea firii nu se p{zea, nici nu era judecata lucrurilor, ci fiecare lucra pentru sine; ~i pe c|t cineva putea, pe at|t n{p{stuia pe al`ii. Fiec{ruia i se p{rea c{ este viteaz, bun ~i drept, dac{ biruia pe cineva din cre~tini, sau }l pierdea de pe p{m|ntul celor vii. Acolo, fiind cre~tineasca adunare, erau cre~tinii }n mare chinuire ~i tulburare din pricina acelor necredincio~i. Atunci fericitul Antipa, b{rbatul cel ales, cel neclintit }n credin`{ ~i statornic }n via`a }mbun{t{`it{, deloc nu se tulbura, ci ca ~i cum ar fi fost schimbat }ntr-o fire }ngereasc{ din cea omeneasc{, st{tea }mpotriva potrivnicilor, netem|ndu-se de nimic. Chiar ie~ea adeseori }n popor, neav|nd nici o grij{ de }ngrozirea muncitorilor; apoi str{lucea ca o raz{ prin mijlocul lor ~i cu lumina credin`ei celei curate ~i drepte izgonea }ntunericul r{t{cirii ~i al }nchin{rii idolilor. Pentru aceasta, diavolii cei crezu`i de elini, a fi zei, to`i au fugit de acolo ~i nici unul dintre aceia nu }ndr{znea s{ mai r{m|n{ }n acea cetate a Pergamului, }n care vie`uia Sf|ntul Antipa. Deci, diavolii se ar{tau }n vis slujitorilor lor, zic|ndu-le: <192>Nici din jertfele voastre nu gust{m, nici mirosim aburii ~i fumul jertfelor, de vreme ce suntem izgoni`i de Antipa, mai marele cre~tinilor<170>. Atunci, mul`imea elinilor m|niindu-se, s-au pornit asupra lui Antipa ~i, prinz|ndu-l, }l tr{geau la locul unde se obi~nuia a se aduce necuratele lor jertfe. ^i a zis ighemonul c{tre d|nsul: <192>Au tu e~ti Antipa, care nu ascul`i poruncile }mp{r{te~ti ~i pe al`ii }i }nve`i s{ nu asculte? Jertfele cele f{cute de noi zeilor at|t le tulburi, }nc|t pe nici unul din zei nu-l la~i s{ se sature de gr{sime? De aceea, to`i zeii, l{s|nd cetatea, s-au dus ~i ne este fric{, s{ nu n{v{leasc{ vreo mare primejdie asupra cet{`ii, de vreme ce ei nu voiesc s-o mai p{zeasc{. Destul }`i este p|n{ ast{zi }ndeletnicirea }n cre~tineasca vr{jitorie. Poc{ie~te-te de acum ~i la legile noastre supune-te; ca zeii care st{p|nesc aceast{ preafrumoas{ cetate, s{ aib{ grij{ de noi ~i s{ nu }nceteze a ne p{zi. Iar de nu vei face aceasta ~i de nu vei voi s{ te lepezi de credin`a ta, ~i cinstirea zeilor no~tri de o vei def{ima, apoi dup{ legea romanilor, te vei munci cu vrednice pedepsiri<170>. Sf|ntul Antipa a r{spuns: <192>Aceasta s-o ~tii, o, ighemoane, c{ sunt cre~tin, iar }mp{r{te~tii porunci, celei nebune ~i p{g|ne~ti, niciodat{ nu voiesc s{ m{ supun. Dar, de vreme ce }mpotriva cuvintelor tale se cuvine a da r{spuns cuviincios, }`i r{spund astfel: Dac{ zeii vo~tri, c{rora v{ }nchina`i, sunt izgoni`i de un om muritor, ~i dac{ aceia pe care }i socoti`i c{ v{ sunt ap{r{tori ~i pentru voi izb|nditori, caut{ de la voi ajutor, de aici pute`i cu u~urin`{ s{ v{ cunoa~te`i r{t{cirea. C{ci dac{, celor ce li se face vreun r{u, nu pot s{ se r{zbune, ~i singuri m{rturisesc c{ de un om sunt birui`i, apoi cum vor putea, pe tot neamul omenesc sau vreo cetate, s-o izb{veasc{? Aceasta socotind ~i cunosc|nd, sunte`i datori m{car acum s{ v{ dep{rta`i din pierz{toarea voastr{ r{t{cire ~i s{ crede`i }n Hristos, Care S-a pogor|t din cer ca s{ m|ntuiasc{ neamul omenesc. Acela cu adev{rat la sf|r~itul veacurilor va veni s{ judece pe to`i ~i s{ r{spl{teasc{ fiec{ruia dup{ lucrurile lui, ori cu cinste, ori cu os|nd{<170>. Astfel r{spunz|nd Sf|ntul Antipa cu bun{}n`elegere, ighe-monul a }nceput a zice a~a: <192>Voi v{ supune`i legilor celor noi ~i r|nduielilor celor aflate de voi, def{im|nd buna cinstire cea veche, pe care din }nceput am primit-o de la str{mo~ii no~tri ~i ca o mo~tenire de la d|n~ii a ajuns p|n{ la noi, adic{ cinstirea de zei. Deci, urm|nd obiceiurilor str{mo~ilor no~tri, nu este bine a ne }ndep{rta de d|n~ii; c{ci cele vechi sunt mai bune dec|t cele noi, sunt mai adev{rate ~i mai vrednice dec|t acelea ~i care cu vechimea vremii sunt }nt{rite. De aceea e~ti dator ~i tu a-`i schimba credin`a, ca s{ nu urmezi acelui Om, care S-a ar{tat nu cu mult{ vreme mai }nainte de tine ~i care a tulburat via`a omeneasc{ prin farmece ~i a fost r{stignit pe vremea lui Pilat. Deci, supune-te poruncilor }mp{r{te~ti, ca }mpreun{ cu noi s{ petreci f{r{ primejdie, pentru c{ la tot lucrul ne vei avea ajut{tori, ca pe ni~te fii iubi`i ai t{i. C{ci b{tr|ne`ile tale sunt vrednice de toat{ cinstea ~i meri`i s{ te iubim ca pe un tat{<170>. La acestea, Sf|ntul Antipa a r{spuns: <192>Chiar de vei astupa urechile mele cu dovezi f{r{ de num{r, eu nu voi fi at|t de nebun ~i f{r{ minte, dup{ ce am ajuns la b{tr|ne`ile cele mai de pe urm{ ~i de moarte m-am apropiat, s{-mi schimb credin`a pentru aceast{ tic{loas{ ~i necinstit{ via`{ ~i s{ m{ dep{rtez de m{rturisirea credin`ei celei adev{rate. Deci, nu-mi am{gi mintea, care }ntotdeauna se }ndeletnice~te cu citirea dumnezeie~tilor c{r`i; c{ci din }nceput n-a fost nici un zeu de-ai vo~tri, ci mai pe urm{ s-au ar{tat ~i nici un bine n-au f{cut, nici un folos de la ei nu ne-a venit. Ci singuri, fiind oameni necura`i, s-au f{cut pricinuitori de via`{ rea altor oameni iubitori de desf{t{ri. Pentru ce nu urma`i celor ce au voit s{ se suie la cer, care nu se ru~inau a se amesteca cu ale lor surori? Pentru aceea a ~i venit potopul, care a pierdut neamul lor, de vreme ce pe c{ile cele drepte ~i credincioase n-au voit s{ umble. Iar dac{ ~i voi ve`i voi s{ urma`i f{r{delegilor pentru vechimea lor, apoi nu cu ap{, ci cu focul cel ve~nic ve`i fi pedepsi`i ~i de viermii cei neadormi`i ve`i fi m|nca`i, de nu v{ ve`i poc{i<170>. Acestea ~i multe altele gr{ind b{rbatul cel sf|nt, l-au r{pit oamenii cei p{g|ni ~i l-au dus la capi~tea Artemidei, unde era un bou de aram{, pe care arz|ndu-l, l-au aruncat pe mucenic peste el. Dar el }nsemn|ndu-se cu semnul Crucii, se ruga din mijlocul focului c{tre Dumnezeu, strig|nd: <192>Dumnezeule, Cel ce ne-ai ar{tat Taina cea din veac ascuns{, pe Domnul nostru Iisus Hristos, prin care ~i sfaturile Tale cele ne~tiute ni le-ai descoperit, }`i mul`umesc de toate bun{t{`ile Tale, c{ ne m|ntuie~ti pe noi cei ce n{d{jduim spre Tine ~i m-ai }nvrednicit }n ceasul acesta, s{ fiu vrednic s{ m{ scriu }n num{rul sfin`ilor mucenici, care au p{timit pentru numele <%2>T{u cel Sf|nt. Prime~te duhul meu c|nd va ie~i din via`a aceasta ~i-<%0>mi d{ parte ca s{ aflu doar la Tine parte ~i la Unul N{scut Fiul T{u ~i nu numai pe mine, dar ~i pe cei ce vor fi dup{ mine, s{-i faci p{rta~i milei Tale, ca de to`i s{ se sl{veasc{ numele T{u cel Sf|nt, }n veci. Amin<170>. Acestea ~i alte asemenea zic|nd Sf|ntul Antipa, s-a rugat mult{ vreme, chinuindu-se pe boul cel ro~it de foc. Dup{ aceea s-a rugat pentru cei care }i vor face pomenire s{ fie feri`i de patimi ~i de alte boli, de nesuferita durere a din`ilor, cum ~i pentru l{sarea p{catelor, ca s{ dob|ndeasc{ mil{ la judecata care va s{ fie pentru toat{ lumea. Ispr{vindu-~i rug{ciunea ~i-a dat duhul }n m|inile lui Dumnezeu, adormind cu somn dulce ~i s-a suit la cer, fiind }mpodobit cu sl{vit{ cunun{ muceniceasc{. Apoi ni~te b{rba`i binecredincio~i, lu|nd sfintele lui moa~te, le-au pus cu cinste }n aceea~i cetate a Pergamului. ^i a izvor|t dintr-}nsele mir, care t{m{duia toate bolile omene~ti, }ntru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA @SUBTITLE = (1787-1868)<$FDup{ "Patericul Rom|nesc" de Arhim. Ioanichie B{lan> Sf|ntul Ierarh Calinic de la Cernica s-a n{scut la 7 octombrie, 1787 }n Bucure~ti, aproape de biserica Sf|ntul Visarion. Din sf|ntul botez a primit numele de Constantin. P{rin`ii s{i se numeau Antonie ~i Floarea ~i erau foarte evlavio~i. Cel mai mare dintre copiii lor a fost }n tinere`e preot de mir; apoi, intr|nd }n via`a monahal{, s-a c{lug{rit sub numele de Acachie. De asemenea ~i mama Sf|ntului Calinic, fericita Floarea, <%-2>dup{ ce ~i-a crescut copiii, s-a retras }n M|n{stirea Pas{rea, primind marele ~i }ngerescul chip sub numele de schimonahia Filoteia.<%0> T|n{rul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit din pruncie o educa`ie religioas{ aleas{, }nv{`|nd carte }n Bucure~ti, la ~colile care func`ionau pe acea vreme pe l|ng{ biserici. ]n anul 1807 a intrat }n nevoin`a c{lug{reasc{ la M|n{stirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stare`, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns }n schima monahal{ sub numele de Calinic, iar la 3 decembrie 1808 a fost hirotonit ierodiacon. Sf|ntul Ierarh Calinic de la Cernica, fiind vas ales al Duhului Sf|nt, a iubit de mic rug{ciunea, t{cerea, cinstea ~i milostenia. ]nc{ de c|nd era c{lug{r t|n{r }n M|n{stirea Cernica, postea foarte mult, }~i }mplinea regulat canonul ~i pravila cu mult{ os|rdie, se lupta }mpotriva somnului ~i nu lipsea niciodat{ de la slujbele bisericii, dup{ m{rturia b{tr|nului Hariton, iar ziua lucra }mpreun{ cu p{rin`ii la ascult{rile cele grele ale m|n{stirii. Dup{ plecarea la Sf|ntul Munte a duhovnicescului s{u p{rinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic ~i-a pus aceast{ aspr{ r|nduial{, ca }n toat{ s{pt{m|na s{ nu m{n|nce bucate fierte la foc, f{r{ numai p|ine cu ap{, dup{ apusul soarelui, iar s|mb{ta ~i Duminica s{ mearg{ la trapez{ }mpreun{ cu p{rin`ii ~i s{ se m|ng|ie cu }nfr|nare. M{rturisesc p{rin`ii care l-au cunoscut pe Sf|ntul Calinic c{ fa`a }i era mereu palid{ de multa postire ~i ochii ad|nci`i }n orbite din pricina multor privegheri ~i a at|tor lacrimi. C{ci dob|ndise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sf|nta rug{ciune. ]n anul 1813, murind de cium{ mul`i preo`i c{lug{ri din M|n{stirea Cernica, stare`ul Timotei st{ruia mereu s{ fac{ preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El }ns{ se lep{da de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. ]ns{, fiind foarte ascult{tor ~i l{s|ndu-se }n voia lui Dumnezeu, a primit taina sfintei preo`ii, s{v|r~ind cele sfinte }n toat{ via`a sa cu lacrimi ~i cu mult{ evlavie. Dup{ primirea darului preo`iei, la 13 februarie, 1813, Sf|ntul Calinic a }nceput ~i mai mult a se nevoi ~i a sluji cu os|rdie tuturor, fiind plin de dumnezeiasca dragoste c{tre to`i, dup{ cuv|ntul ce zice: <192>Dac{ vrei s{ te iubeasc{ to`i, iube~te ~i tu pe to`i<170>. De vedea pe cineva sc|rbit, }mpreun{ cu el se }ntrista; pe cei bolnavi }i cerceta ~i dup{ ale sale puteri }i m|ng|ia, iar pe s{raci mereu }i miluia. Pentru aceasta to`i }l iubeau ca pe un adev{rat tat{ ~i p{rinte duhovnicesc. Apoi era at|t de smerit, c{ pe c|t se }n{l`a cu cinstea ~i cu darul de c{tre to`i, cu at|t mai mult se smerea c{tre to`i, dup{ cuv|ntul Domnului Care zice: Care }ntre voi va vrea s{ fie }nt|i, s{ v{ fie vou{ slug{ (Matei 20, 27). Cuviosul Calinic a fost hirotesit duhovnic al M|n{stirii Cernica la 20 septembrie, 1815, de }nsu~i mitropolitul @{rii Rom|ne~ti, Nectarie ~i este r|nduit eclesiarh mare. Din aceast{ zi aproape to`i p{rin`ii ~i fra`ii din ob~te se m{rturiseau la el, pentru c{ to`i se cucereau de nevoin`a lui ~i }~i f{ceau ad{post ~i m|ng|iere sup{r{rilor lor. ^i era at|t de iscusit duhovnic, }nc|t veneau la spovedanie nu numai monahii, ci ~i mult{ lume din afar{ ~i chiar mitropolitul. Acest fericit p{rinte, ori de c|te ori era oc{r|t de cineva, gr{ia de bine, iar pe cel care }l nedrept{`ea, }ndat{ }l miluia ~i }l ajuta cu tot ce putea. ]ns{ la d|nsul }n chilie altceva nu se g{sea, f{r{ numai un ulcior cu ap{. Mai spuneau p{rin`ii c{ }n chilia sa cuviosul era at|t de lini~tit, }nc|t nici ucenicii lui nu-l auzeau ce face, c|nd adic{ se odihnea ~i c|nd era la rug{ciune. Dup{ m{rturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic s{v|r~ea }n timp de 24 de ore dou{ mii de }nchin{ciuni ~i trei sute de metanii mari, precum ~i pravila cea r|nduit{ fiec{rui c{lug{r la chilie. Aceia~i duhovnici ai M|n{stirii Cernica adevereau c{ Sf|ntul Calinic, }nc{ din anii tinere`ii, a primit darul ne}ncetatei rug{ciuni a lui Iisus, prin care s-a f{cut cas{ a Duhului Sf|nt ~i vas al alegerii. ]n prim{vara anului 1817, Cuviosul Calinic, }mpreun{ cu Ignatie duhovnicul ~i cu un alt c{lug{r s-au sf{tuit s{ posteasc{ des{v|r~it tot Postul Mare p|n{ la Sfintele Pa~ti. Deci, lu|nd binecuv|ntare de la stare`ul M|n{stirii Dorotei, au }nceput aceast{ aspr{ ~i mai presus de putere nevoin`{; dar din lipsa dreptei socoteli, satana le-a f{cut la to`i o grea ispit{. C{lug{rul n-a putut s{ posteasc{ deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit c|teva s{pt{m|ni, s-a }mboln{vit ~i cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a postit des{v|r~it p|n{ }n joia Canonului Mare - adic{ p|n{ }n joia din s{pt{m|na a cincea a Postului Mare, c|nd a m|ncat o jum{tate de prescur{. Dar voind s{ }mplineasc{ cele 40 de zile de post, asemenea M|ntuitorului ~i sfin`ilor de demult, s-a }mboln{vit de o cumplit{ ame`eal{ de cap ~i sl{bire a firii, }nc|t n-a mai ~tiut nimic de sine p|n{ }n Duminica Tomei. Pentru aceasta stare`ul Dorotei era foarte m|hnit, crez|nd c{ nu va mai sc{pa cu via`{. ]ns{, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic ~i-a venit din nou }n sim`ire, spre bucuria stare`ului ~i a tot soborul. Din ceasul acela, p{rintele Dorotei i-a r|nduit s{ `in{ toat{ via`a calea cea }mp{r{teasc{. Adic{, s{ se }mp{rt{~easc{ zilnic din masa cea de ob~te la trapez{. Deci, f{c|nd ascultare, Sf|ntul Calinic m|nca zilnic cu fra`ii la mas{, f{r{ s{ mai aibe nimic de m|ncare la chilie sau s{ guste ceva f{r{ binecuv|ntare. Cu toate acestea, din postirea cea de 40 de zile, cuviosul a r{mas cu o permanent{ durere de cap, pe care a sim`it-o p|n{ la ob~tescul s{u sf|r~it. ]n vara aceluia~i an, Sf|ntul Calinic n-a m|ncat p|ine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, dup{ apusul soarelui, m|nca c|te o felie de pepene ~i fructe crude, ca s{-~i potoleasc{ sl{biciunea firii ~i s{ nu calce porunca sare`ului. Ucenicul s{u, arhimandritul Anastasie Baldovin, m{rturisea c{ toat{ via`a sa, cuviosul nu dormea }ntins pe pat, ci a`ipea c|teva ceasuri pe un scaun, }mbr{cat ~i }ncins cu o curea lat{ de piele. Era ca o adev{rat{ santinel{, gata oric|nd de lupt{, veghind ne}ncetat asupra nev{zu`ilor vr{jma~i care }ncercau s{-l ispiteasc{, fie prin trup, fie prin g|nduri. Acela~i ucenic zicea c{ nimeni nu putea s{ ascund{ ceva sau s{ spun{ vreo minciun{ }naintea Sf|ntului Calinic, pentru c{ era }naintev{z{tor ~i }ndat{ descoperea adev{rul ~i cele ce urmau s{ se }nt|mple }n viitor. Acela~i ucenic preaiubit al Sf|ntului Calinic spunea c{ dasc{lul s{u era at|t de bl|nd ~i smerit cu inima, }nc|t oricine socotea c{ are }n fa`a sa un }nger, iar nu om p{m|ntesc. De aceea to`i }l iubeau, }l cinsteau ~i }l aveau ca pe un adev{rat sf|nt, at|t c{lug{rii ~i mirenii, c|t ~i episcopii ~i dreg{torii `{rii. Cu binecuv|ntarea duhovnicului s{u, fericitul Calinic a c{l{torit la Sf|ntul Munte Athos }n vara anului 1817, minun|ndu-se de nevoin`ele c{lug{rilor atoni`i. Apoi, cu r|nduiala lui Dumnezeu, s-a }ntors }napoi la metanie, lu|nd mult folos sufletesc de la p{rin`ii atoni`i. La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic a fost ales stare` al M|n{stirii Cernica, cu voia lui Dumnezeu ~i a Sf|ntului Ierarh Nicolae, patronul acestui sf|nt loca~, av|nd doar 30 de ani. Pentru sfin`enia vie`ii lui ~i buna chivernisire a m|n{stirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit ~i p{store~te ob~tea Cernic{i timp de 32 de ani, adun|nd }n jurul s{u mul`i c{lug{ri, c{ci se silea, nu numai cu via`a sa, ci ~i cu alese sfaturi duhovnice~ti, s{ }ndrepteze pe cei lene~i ~i tulbur{tori din m|n{stire. Astfel, pe mul`i }i }ndrepta pe calea cea bun{, iar pe cei r{zvr{ti`i ~i neascult{tori }i scotea afar{ din ob~te, dup{ porunca Apostolului, ca s{ nu vat{me pe al`ii. Urm|nd Sfin`ilor P{rin`i el socotea c{ ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi ~i temelia vie`ii c{lug{re~ti. Astfel, }nv{`a pe fiii s{i duhovnice~ti c{ "via`a de ob~te, }n sf|nta ascultare, a }ntemeiat-o }nsu~i Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vie`ii sale p{m|nte~ti". @BT-1 = Spuneau p{rin`ii ~i acestea: c{ marele stare` nu }ng{duia deloc clevetirea }n via`a c{lug{reasc{, c{ci o socotea "moartea sufletului". ]n locul multei vorbiri, }i sf{tuia pe ucenici s{ practice ne}ncetat t{cerea ~i rug{ciunea lui Iisus. Aceia~i p{rin`i spuneau de Cuviosul Calinic c{ }~i }mplinea chemarea de stare` cu mare r|vn{ ~i fric{ de Dumnezeu, ~tiind c{ "lucrul cel mai greu ~i anevoios este me~te~ugul c{l{uzirii sufletelor pe calea m|ntuirii". @BT-1 = Uneori zicea c{tre ucenici: <192>Stare`ul este inima tuturor inimi-lor care }l caut{ ~i }i cer sfat ~i m|ng|iere. El este calea spre des{v|r~ire a tuturor sufletelor credincioase din jurul s{u<170>. @BT-1 = Cuviosul obi~nuia adesea s{ pescuiasc{ }n lacul din jurul m|n{stirii, iar pe~tele pe care }l prindea }l d{dea la ob~te pentru hrana p{rin`ilor. ]ntr-o zi, un c{lug{r t|n{r, cur{`ind de solzi o caracud{ mic{, a }nceput a c|rti ~i, lovind-o cu cu`itul, zicea: <192>Na, na! De ce n-ai adus pe tat{l t{u, pe mam{-ta, pe mo~ul t{u, pe str{mo~ul t{u, care aveau solzi mai mari, c{ nu m{ mai nec{jeam at|ta!<170> Apoi tot el r{spundea: <192>Am venit ~i cu tata, ~i cu mama, ~i cu mo~ul, ~i cu str{mo~ul, dar i-au luat p{rin`ii duhovnici cei din comitet ~i p{rintele stare`<170>. @BT-1 = Aceste cuvinte au ajuns la urechile cuviosului stare` Calinic. Atunci el, st|nd pu`in pe g|nduri, pentru a }nl{tura orice pricin{ de sminteal{ din m|n{stire a zis: <192>De azi }nainte nu voi mai pune pe~te }n gura mea!<170> ^i, }ntr-adev{r, p|n{ la sf|r~itul vie`ii sale, nu a mai m|ncat niciodat{ pe~te, p{zind cu sfin`enie f{g{duin`a dat{. Se hr{nea numai cu verde`uri, ~i acelea o dat{ pe zi, cu mult{ }nfr|nare. @BT-1 = ]n timpul r{scoalei din anul 1821, mul`i locuitori din Bucure~ti s-au ad{postit la M|n{stirea Cernica. Iar bunul stare` i-a g{zduit pe to`i }n Insula Sf|ntul Nicolae, prin chiliile c{lug{rilor, iar pe c{lug{ri i-a mutat }n Insula Sf|ntul Gheorghe. ]n acele zile de grea }ncercare pentru `ar{, mult{ m|ng|iere au aflat unii din locuitorii Capitalei de la Sf|ntul Calinic. C{ pe to`i }i }mb{rb{ta, }i odihnea ~i }i hr{nea gratuit din alimentele m|n{stirii. @BT-1 = ]n prim{vara aceluia~i an, auzind turcii de mul`imea mirenilor ad{posti`i }n insula Cernic{i ~i socotind c{ ar fi dintre r{scula`i, au }nconjurat m|n{stirea cu tunuri ~i st{teau gata s-o distrug{, iar pe cei afla`i }n ambele insule s{-i ucid{ cu sabia. Atunci Sf|ntul Calinic a adunat tot poporul ~i pe c{lug{ri }n biseric{, le-a `inut cuv|nt de }mb{rb{tare ~i au f{cut }mpreun{ priveghere de toat{ noaptea. Iar a doua zi a trimis un c{lug{r cu jalb{ la mai marele turcilor din tab{ra al{turat{. ^i astfel, cu rug{ciunile Sf|ntului Calinic, cu lacrimile poporului ~i cu mijlocirea Sf|ntului Nicolae, s-au lini~tit turcii ~i s-au izb{vit cu to`ii de moarte. @BT-1 = Termin|ndu-se hrana }n M|n{stirea Cernica, c{lug{rii ~i mirenii erau amenin`a`i de cumplit{ foamete. Deci, c{z|nd Sf|ntul Calinic la rug{ciune cu multe lacrimi }n fa`a icoanelor Maicii Domnului ~i a Sf|ntului Nicolae ~i cer|ndu-le grabnic ajutor, }ndat{ a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stare` de la rug{ciune, au intrat pe poarta m|n{stirii cinci care trase de c|te doi boi, pline cu pesme`i de p|ine, trimise de pa~a, mai marele turcilor din tab{ra apropiat{. @BT-1 = Tot }n anul 1821, un alt pa~{, care }~i avea tab{ra sa }n satul Pantelimon, a r{pit o c{lug{ri`{ din M|n{stirea Pas{rea, drept ostatec{. Dar Sf|ntul Calinic, ner{bd|nd ca mireasa lui Hristos s{ fie }n m|inile p{g|nilor, a f{cut jalb{ la st{p|nire ~i a izb{vit c{lug{ri`a din m|inile turcului. Deci, sup{r|ndu-se cumplit pa~a, a hot{r|t s{ porneasc{ noaptea cu armele asupra m|n{stirii ca s-o prade ~i s{-l ucid{ pe stare`. Atunci Sf|ntul Calinic, auzind de r{zbunarea turcului, a f{cut priveghere de toat{ noaptea, cer|nd ajutorul lui Dumnezeu. ^i iar{~i, prin minune, a fost izb{vit de primejdie, c{ci chiar }n noaptea aceea, pe c|nd pa~a lua cafeaua ca apoi s{ n{v{leasc{ asupra m|n{stirii, o slug{ a sa a }ncercat s{-l omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se }n punga cu galbeni, turcul a sc{pat cu via`{. Cutremurat de aceast{ minune, a doua zi, pa~a a trimis acei galbeni la M|n{stirea Cernica din care, dup{ porunca cuviosului, s-a f{cut la intrare o f|nt|n{ cunoscut{ p|n{ ast{zi sub numele de "F|nt|na Turcului". @BT-1 = Pe l|ng{ }nnoirea vie`ii duhovnice~ti }n ob~tea sa, marele stare` al Cernic{i s-a }ngrijit ~i de cele necesare vie`ii p{m|nte~ti, dup{ exemplul }nainta~ilor s{i. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sf|ntului Nicolae, iar cu banii dona`i de arhiereul Ioanichie Stratonichias din Bucure~ti, a zidit o biseric{ mare cu cetate, }n insula Sf|ntului Gheorghe, pentru c{ nu mai }nc{peau c{lug{rii }ntr-o singur{ biseric{. @BT-1 = Mai }nainte }ns{ de }nceperea bisericii, i s-au ar{tat noaptea }n vis Sf|ntul Ierarh Nicolae, Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe ~i fericitul stare` Gheorghe. Deci, Sf|ntul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: <192>Scoal{-te ~i s{ zide~ti }n ostrovul cel mic o biseric{ }n numele Sf|ntului Mucenic Gheorghe...<170>. Marele Mucenic i-a ad{ugat, apoi, aceste cuvinte: <192>Noi }`i vom trimite tot ce-`i va trebui<170>. Iar stare`ul Gheorghe i-a zis: <192>S{ nu ai nici o }ndoial{ }n inima ta!<170> Aceast{ vedenie ar{t|nd-se deodat{ ~i cuviosului Pimen duhovnicul, l-a }ncredin`at pe Sf|ntul Calinic s{ }nceap{ lucrul. ]n anul 1832 a }nceput noua biseric{. ]n anul 1838 s-a d{r|mat de un puternic cutremur, iar dup{ patru ani a fost zidit{ din nou, a~a cum se vede p|n{ ast{zi. A mai zidit, din anul 1846, biserica M|n{stirii Pas{rea ~i alte c|teva biserici parohiale. Sf|ntul Calinic a fost, de asemenea, ~i un bun iconom al M|n{stirii Cernica ~i al celorlalte m|n{stiri - Pas{rea, Snagov, C{ld{ru~ani, Ciorog|rla ~i Poiana M{rului -, care erau sub pov{`uirea sa. C|nd a intrat Cuviosul ca stare`, Cernica avea doar "o telegu`{ cu un bou cu care umbla un c{lug{r pe uli`ele Bucure~tilor ~i oricine voia din popor arunca c|te o p|ine }n acea telegu`{ ~i apoi se }ntorcea la m|n{stire ~i }mp{r`ea acea p|ine pe la c{lug{ri. Iar pentru }mbr{c{mintea c{lug{rilor se trimitea ajutor de la domnie ~i de la al`i buni cre~tini...". ]ns{ venerabilul stare`, }n pu`in{ vreme, a ref{cut iconomia m|n{stirii, a f{cut un mare metoc }n satul Bue~ti-Ilfov, a ridicat case ~i ad{posturi pentru oameni ~i vite, a cultivat p{m|ntul cu tot felul de cereale, a plantat vii ~i p{duri, }nc|t se mirau to`i de priceperea lui. Acolo cre~tea m|n{stirea cirezi de vite ~i turme de oi pentru hrana ~i }mbr{c{mintea c{lug{rilor din lavr{. Fiind chemat ~i propus de c|teva ori s{ fie mitropolit al @{rii Rom|ne~ti, Sf|ntul Calinic, din marea lui smerenie, nu a primit. Dar un om vr{jma~ din preajma sa, }ndemnat de zavistnici, i-a dat otrav{. Pe c|nd marele stare` z{cea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne, Dumnezeul m|ntuirii mele, nu credeam ~i nu doream s{ mor otr{vit<170>. Atunci, }n umbra nop`ii, un glas de tain{ i-a r{spuns: <192>Nu vei muri de otrav{! Scoal{-te ~i fii s{n{tos, c{ nu dup{ mult timp vei fi episcop la R|mnicu-V|lcea, unde vei }ndrepta Biserica ~i clerul care este }n dec{dere<170>. ]n ceasul acela cuviosul s-a sculat s{n{tos din pat ~i s-a dus la Utrenie, c{ era miezul nop`ii. Pentru bl|nde`ea ~i sfin`enia vie`ii sale, at|t de mul`i c{lug{ri s-au str|ns }n jurul Sf|ntului Calinic, }nc|t nu mai }nc{peau }n am|ndou{ insulele. ]n anul 1850, c|nd a plecat ca episcop la R|mnicu-V|lcea a l{sat }n M|n{stirea Cernica peste 350 de c{lug{ri cu via`{ aleas{. Pe c|nd era stare`, a venit la Cuviosul Calinic pitarul m|n{stirii ~i l-a }n~tiin`at c{ s-a ispr{vit f{ina. Iar el a r{spuns: <192>S{ avem n{dejde la Maica Domnului ~i la Sf|ntul Ierarh Nicolae ~i nimic nu ne va lipsi<170>. Apoi, intr|nd }n chilie, a c{zut la rug{ciune }naintea icoanei protectorului s{u, zic|nd: <192>Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae, m|ng|ietorule al s{racilor ~i cald folositorule al celor ce te roag{ cu credin`{, vino ~i acum ~i ajut{ smeritei turmei tale ~i ne scap{ de foamete, precum ai m|ntuit pe cei ce erau s{ se }nece }n mare, c{ nu avem alt ajutor dup{ Maica Domnului, afar{ de tine...<170>. Apoi, dup{ Vecernie, a pus s{ se citeasc{ }n biseric{ acatistul Sf|ntului Nicolae. Sf|ntul Ierarh Nicolae, ascult|nd rug{ciunea pl{cutului s{u, a venit imediat }n ajutorul M|n{stirii Cernica. ]n ceasul acela a sosit la arhondaricul m|n{stirii un car cu boi }nc{rcat cu f{in{. Erau doi oameni necunoscu`i, trimi~i cu aceast{ milostenie de st{p|nul lor, care, dup{ ce au desc{rcat povara, }ndat{ au plecat. Drept recuno~tin`{, marele stare` a adunat soborul }n biseric{ ~i, dup{ pavecerni`{, a pus s{ se fac{ p|ine }n noaptea aceea pentru m|ng|ierea p{rin`ilor ~i fra`ilor. @BT-1 = ]n alt{ zi, pe c|nd vorbea cu p{rintele Pimen, duhovnicul s{u, a venit la Sf|ntul Calinic un om cer|ndu-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. Dup{ un ceas a venit un t|n{r ~i i-a spus stare`ului: <192>P{rinte, tat{l meu a murit ~i a l{sat s{ aduc la m|n{stire o mie de lei. Iat{ aici 500 lei ~i restul }i voi aduce mai pe urm{, c{ nu }i am acum<170>. Apoi a plecat. Atunci b{tr|nul duhovnic a }ntrebat pe cuviosul: <192>Ce cugetai, p{rinte Calinic, c|nd ai dat milostenie acelui om?<170> Iar bl|ndul stare` i-a r{spuns: <192>A~ fi vrut s{-i dau o sut{ de lei dar n-am avut. I-am dat numai cincizeci ~i am primit 500<170>. @BT-1 = ]n anul 1829, luna iulie, }n diminea`a unei zile de praznic st{tea Cuviosul Calinic }n chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci, privind pe fereastr{ a v{zut mul`ime de musafiri care veniser{ atunci, iar pe bie`ii c{lug{ri, "ascult{torii din arhond{rie", cum alergau }n toate p{r`ile ca s{ slujeasc{ musafirilor. Deci, c{ut|nd la d|n~ii cu durere de inim{, a zis }n sine: <192>Ah, Dumnezeule! Cum are s{ se defaime chipul monahicesc prin petrecerea }mpreun{ cu mirenii!<170> ^i, tare oft|nd, a }nceput s{ citeasc{ icoasele Sf|ntului Ierarh Nicolae! @BT-1 = Spuneau ucenicii Sf|ntului Calinic c{ faptele }i erau }ntocmai dup{ graiul gurii ~i nu putea nimeni s{-i g{seasc{ nici un cusur. C{ dup{ cum }nv{`a, a~a ~i lucra. C{ zice ~i M|ntuitorul: S{ v{ fie cuv|ntul a~a, a~a ~i nu, nu! (Matei 5, 37) @BT-1 = La 14 septembrie, 1850, cu sfat de ob~te, Sf|ntul Calinic a fost ales episcop la R|mnicu-V|lcea, desp{r`indu-se cu mult{ durere ~i lacrimi de fiii s{i, fiindc{ "n-a putut strica hat|rul iubitului s{u fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie ^tirbei, domnul @{rii Rom|ne~ti ~i s-a supus la voia ob~te~tii Adun{ri...". Iat{ ~i cuv|ntul de }nv{`{tur{ al Sf|ntului Calinic rostit c{tre }ntreaga ob~te, }n ziua plec{rii sale la episcopie: @SUBTITLE = Fra`ilor ~i P{rin`ilor, <192>Dumnezeu a~a binevoie~te ca ast{zi s{ ne desp{r`im trupe~te unii de al`ii, dar cu duhul cred c{ vom fi }mpreun{ p|n{ la sf|r~itul acestei vremelnice vie`i, c{ eu a~a m-am rugat lui Dumnezeu, ca unde mi s-au topit tinere`ile, acolo s{ mi se sf|r~easc{ ~i aceast{ via`{, ~i cred c{ se va adeveri. C{ nici un lucru nu este mai dulce dec|t cre~terea }n c{minul p{rintesc, dup{ cum adesea se }nt|mpl{ la noi c{lug{rii, iar mai v|rtos }n`eleg cuv|ntul meu cei ce au gustat din acest pahar. C{ci, c{lug{rul, oriunde va merge ~i oric|t bine va g{si, tot nu este ca unde ~i-a pus metania; fiindc{ inima lui nu este }n pace. A~a ~i eu, ca un c{lug{r ce sunt, am petrecut aici }ntre aceste ostroave 43 de ani. G|ndi`i-v{ cu ce m|hnire le las acum ~i ce jale m{ cuprinde, care singuri o vede`i pe fa`a mea c{, pentru lacrimile ce m-au cuprins, nu pot s{ v{ spun tot ce am }n inim{, f{r{ numai aceste pu`ine }nv{`{turi ~i v{ rog s{ le p{zi`i, ca de la un duhovnicesc p{rinte al vostru ~i asculta`i, iubi`ilor, cu luare-aminte. @SUBTITLE = Fra`ilor ~i P{rin`ilor, Domnul nostru Iisus Hristos a zis c{tre iudei: Casa Mea cas{ de rug{ciune se va chema la toate limbile, iar voi a`i f{cut-o pe~ter{ de t|lhari (Matei 21,12). Ca s{ nu p{timim ~i s{ auzim ~i noi una ca aceasta, iubi`ii mei fra`i ~i fii, trebuie dar s{ avem mare grij{ c|nd intr{m }n Sf|nta Biseric{ sau }n Sf|ntul Altar, c{ acolo este ]nsu~i Domnul noastru Iisus Hristos de fa`{ }n Sfintele Taine. Nu este nimeni iertat, f{r{ de mare trebuin`{, a intra }n Sf|ntul Altar. Iar c|nd suntem sili`i, s{ intr{m cu mare sfial{ ~i fric{, dup{ cum zice Proorocul David: Sluji`i Domnului cu fric{... (Ps.2,9); ~i s{ intr{m cu }nv{`{tur{, ca nu din ne~tiin`{ s{ gre~im ~i s{ m|niem pe Domnul ~i s{ pierim din calea cea dreapt{. De aceea noi cu mare evlavie s{ cinstim cele sfinte. C|nd este trebuin`{ s{ intr{m, s{ facem trei }nchin{ciuni }naintea u~ii ~i, intr|nd, s{ descoperim capul. Apoi s{ facem alte trei }nchin{ciuni }n{untru. Cei hirotoni`i s{rut{ Sf|nta Mas{, iar monahii nu se ating de d|nsa. ^i c|t{ vreme vom fi }n Sf|ntul Altar s{ st{m cu mare fric{ ~i cu e-vlavie, ca }naintea lui Hristos. ^i fiind vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul descoperit s{ pomenim, dup{ cum zice Pavel Apostolul: "B{rbatul, rug|ndu-se sau proorocind cu capul acoperit, ru~ineaz{ pe Hristos, Capul s{u". Iar fiind cineva bolnav sau fiind frig tare, poate a-~i acoperi capul, c{ Dumnezeu cunosc{tor de inimi este; ~tie g|ndul nostru pentru care ne va ~i r{spl{ti. A~a suntem datori a urma. Iar }n vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nim{nui a intra }n Sf|ntul Altar, numai preo`ii, diaconii ~i paraclisierii cei slujitori, ~i ace~tia cu evlavie ~i cu lini~te s{ umble. Iar ceilal`i to`i suntem datori a sta }n Sf|nta Biseric{ cu mare evlavie ~i fric{; nici f{c|nd vreo neor|nduial{ sau vorbind, sau cu ochii uit|ndu-ne }n vreo parte sau }n alta; nici s{ ie~im p|n{ la sf|r~itul slujbei, ca s{ nu c{dem }n blestemul Sfintelor Sinoade ale Sfin`ilor P{rin`i, care afurisesc pe cei ce fug mai }nainte de otpust. Iar av|nd ascultare sau neputin`{, s{ mearg{ la preot, s{-i s{rute m|na, s{ ia anafur{ ~i a~a s{ ias{. ]ns{ s{ se cerce fiecare pe sine, ca nu cumva s{ fie ispit{ diavoleasc{ sau lenevie, sau neb{gare de seam{, ca s{ nu cad{ }n blestemul cel proorocesc, c{ zice: Blestemat tot cel ce face lucrul lui Dumnezeu cu lenevire sau cu neb{gare de seam{. A~a, fra`ilor, s{ petrecem }n Casa lui Dumnezeu, c{ este Cas{ de rug{ciune, iar nu cort de comedii. S{ cinstim cele sfinte ca ~i noi s{ fim cinsti`i de Dumnezeu; iar nu s{-L m|niem ca fiii lui Aaron ~i s{ pierim. Acestea v{ sf{tuiesc ~i v{ }nv{`, iubi`ilor, ca to`i s{ ne m|ntuim, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, c{ de~i vom fi departe cu trupurile, dar cu duhul vom fi nedesp{r`i`i, rug|ndu-ne ~i ajut|ndu-ne unii cu al`ii, dup{ cuv|ntul ce zice: <192>Frate cu frate ajutor|ndu-se se vor face ca o cetate nebiruit{<170>. A~a ~i voi, fiilor, c|nd v{ ve`i face rug{ciunile cele r|nduite de duhovnic, s{ v{ aduce`i aminte ~i de mine, p{rintele vostru, care mult{ grij{ am purtat pentru fiecare din voi, din ziua }n care v-am primit }n m|n{stire. C{ v-am iconomisit pe fiecare dup{ puterea voastr{ ~i am }ngrijit de voi p|n{ ast{zi. ^i acum v{ dau }n m|na Sf|ntului Ierarh Nicolae, m|ng|ietorul neputin`elor mele, ca s{ }ngrijeasc{ de m|ntuirea voastr{. ^i dup{ d|nsul, v{ }ncredin`ez }n }ngrijirea cuviosului ~i al meu iubitor, chir Nicandru, pe care din mica copil{rie l-am primit }n m|n{stire ~i este sporit ~i vrednic de a pov{`ui suflete la m|ntuire. Apoi, }ntorc|ndu-se c{tre cuviosul stare`, p{rintele Nicandru, a }nceput cu dulci ~i jalnice cuvinte a-i zice a~a: @NICANDRU = Iubite fiule Nicandru, Dumnezeu a~a binevoind, ca s{ te las }n locul meu s{ p{store~ti aceast{ turmuli`{, ce de 32 de ani, prin multe osteneli o am }ngrijit; ~i multe necazuri ~i trude am tras pentru locu~orul acesta, numai ~i numai s{-l v{d }mpodobit cu adunare de ucenici ai lui Hristos. ^i iat{, fiule, `i-i }ncredin`ez ast{zi, la num{r 354 de c{lug{ri, afar{ de fra`i, ~i te rog s{ por`i grij{ de m|ntuirea tuturor, ca s{ iei ~i cuvio~ia ta plat{ de p{stor adev{rat. ^i acum, cu darul lui Dumnezeu s{ ne m|ntuim to`i ~i peste pu`in iar{~i ne vom vedea<170>. @AN+LUNA = Apoi, a~ez|ndu-se }n stran{ cu ochii plini de lacrimi, i-au s{rutat m|na to`i p{rin`ii, pl|ng|nd dup{ d|nsul, iar c|nt{re`ii c|ntau c|nt{ri de desp{r`ire. ^i dup{ otpust au ie~it to`i din biseric{ }n sunetul clopotelor, care f{cea pe tot muritorul s{ scoat{ lacrimi, chiar de avea inim{ de piatr{. ^i petrec|ndu-i p|n{ la un loc, ~i-a luat ziua bun{, s-a urcat }n c{ru`{ ~i a plecat, lu|nd cu sine vreo c|`iva din p{rin`i ca s{-i fie de slujb{ }n eparhie. Dup{ un an de zile, Sf|ntul Calinic, episcopul R|mnicului, trimite iar{~i un cuv|nt de }nv{`{tur{ c{tre ob~tea M|n{stirii Cernica, plin de aceia~i mireasm{ duhovniceasc{, precum urmeaz{: @SUBTITLE = Fra`ilor ~i P{rin`ilor, <192>Vin cu duhul cercet|ndu-v{, c{ m-am dep{rtat de voi cu trupul, dar cu duhul sunt }mpreun{ cu voi. Pentru c{ v{ doresc sporirea cea sufleteasc{ ~i buna petrecere, ca s{ spori`i }n cele duhovnice~ti fapte: }n dragoste, unire, ascultare ~i }ntru supunerea c{tre mai marele vostru ~i c{tre to`i cei }n Hristos fra`i, cum ne-am f{g{duit }naintea Sf|ntului Jertfelnic, la primirea sf|ntului chip al c{lug{riei, cu umilin`{. ]n locul lui Hristos, v{ rog, fra`ilor, umbla`i cu bun{ r|nduial{ }ntre cei de afar{, ca v{z|nd faptele voastre cele bune s{ sl{veasc{ pe Tat{l vostru Cel ceresc, iar nu s{ se defaime numele lui Dumnezeu prin voi. Iat{ cum ve`i putea p{zi cinstea lui Dumnezeu ~i a voastr{, prin paza poruncilor ~i a f{g{duin`elor c{lug{re~ti: - a p{zi mai }nt|i pravila bisericeasc{, cu mare luare aminte ~i umilin`{, iar nu cu }mpr{~tieri de g|nduri ~i cu vorbe de~arte. C{ dac{ Domnul zice c{ pentru tot cuv|ntul de~ert vom da seam{ }n ziua judec{`ii, cu c|t mai v|rtos cei ce vorbesc }n vremea sfintei slujbe; - a p{zi masa de ob~te; - a v{ p{zi de adun{ri la m|nc{ri, la b{uturi, la vorbe de~arte, c{ acestea duc la mare pierzanie pe c{lug{ri; - a nu ie~i din m|n{stire f{r{ binecuv|ntare; - a nu merge }n Capital{ sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. C{lug{rul care z{bove~te afar{ de chilie f{r{ a fi de ascultare se stric{ ca pe~tele scos din ap{; - a nu avea priete~uguri osebite; - a nu avea pung{ osebit{, ca Iuda. V{ rog, p{zi`i-v{ ~i de cele trei arme ale diavolului, adic{ acestea: lenevirea, uitarea ~i necredin`a, prin care satana robe~te lumea }n pierzare. A~a v{ rog, fra`ilor, p{zi`i poruncile lui Dumnezeu ca ~i El s{ v{ p{zeasc{ pe voi. V{ rog, ruga`i-v{ lui Dumnezeu ~i pentru mine ca s{-mi ierte toate p{catele ~i s{ m{ p{zeasc{ de v{zu`i ~i nev{zu`i vr{jma~i, s{ m{ }nt{reasc{ }n lupta care mi-a pus-o }nainte ~i ca s{ am sf|r~it bun, cre~tinesc. Iar pentru c{ v{ ve`i osteni }ntru rug{ciune, at|t pentru voi, c|t ~i pentru cei }mpreun{ cu mine, fra`ii vo~tri cei duhovnice~ti, ~i ei din osteneala lor vor trimite vou{ ajutor trupului, ca s{ nu sl{bi`i }ntru rug{ciune ~i s{ nu-i ave`i desp{r`i`i de aceast{ sf|nt{ adunare; c{ ~i noi }nc{ nu v{ uit{m }n sfintele rug{ciuni. Iar dac{ vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea. ]ns{ nu cred c{ se <%-2>va afla vreunul necredincios ca s{ uite dragostea noastr{ cu care v-am<%0> iubit ~i v{ iubim. De ve`i petrece }ntru poruncile lui Iisus Hristos, ~i El va fi cu voi }mpreun{. C{ El a zis c{ cel ce M{ iube~te pe Mine, poruncile Mele le p{ze~te, ~i Eu }l voi iubi pe el ~i M{ voi ar{ta lui (Ioan 14,21). A~a v{ rog, iubi`ii mei fra`i ~i fii, p{zi`i r|nduielile pe care vi le-am a~ezat, dup{ canoanele Sfin`ilor P{rin`i, pe care ~i eu le-am p{zit, dup{ cum m-a`i v{zut, fiind }ntre voi. Iar eu sunt al cuvio~iei voastre c{tre Dumnezeu smerit rug{tor ~i de tot binele voitor. Spune`i tuturor celor ce ne iubesc }nchin{ciunile, cu m|na mea<170>. CALINIC, R|mnic, 1851, Aprilie 11 Spunea ucenicul s{u, Anastasie, c{ }ndat{ dup{ a~ezarea sa }n scaunul episcopiei de la R|mnicu-V|lcea, a ~i }nceput a da porunci la protopopi, ca "unde s-ar afla un om necununat s{-l cunune ~i s{-l cerceteze pentru ce nu se cunun{ ~i ~ade cu posadnic{". Sf|ntul Ierarh Calinic avea mare evlavie c{tre Sf|ntul Ierarh Nicolae, al c{rui acatist }l citea zilnic. Cu ajutorul lui Dumnezeu ~i al marelui Ierarh, protectorul s{u, a rezidit din temelie catedrala episcopal{ din R|mnicu-V|lcea, casele episcopale ~i seminarul, }ntre anii 1854-1856, care fuseser{ distruse de incendiul din 1847. Odat{ cu biserica, bl|ndul episcop a redeschis ~i vestita tipografie din R|mnic, }n care a tip{rit tot felul de c{r`i de slujb{ ~i de zidire sufleteasc{, pe care apoi le trimitea gratuit la preo`i ~i credincio~i. @BT-1 = Spunea iar{~i Arhimandritul Anastasie despre dasc{lul s{u, preasfin`itul Calinic: <192>M{ minunam de a~a via`{ supranatural{, pentru c{ vedeam c{ slujesc un sf|nt viu. De aceea }ndr{zneam de multe ori ~i-l }ntrebam c|te ceva despre tainele dumnezeie~ti ~i el }mi descoperea ceea ce cuno~tea c{-mi este de folos ~i c|t putea s{ }ncap{ }n mintea mea cea slab{ ~i }ntunecat{. Iar dac{ }naintam cu }ntreb{rile mai departe, }mi zicea: Nu este acum timpul pentru asemenea }ntreb{ri<170>. @BT-1 = Acela~i ucenic spunea: <192>Avea obicei fericitul, c{ dup{ rug{ciunea de sear{ m{ `inea l|ng{ preasfin`ia sa mai mult timp, pov{`uindu-m{ }n credin`{ ~i la datoriile mele monahale ~i multe lucruri de tain{ }mi descoperea<170>. Adeseori }mi zicea fericitul: <192>Fiul meu, mul`i sunt din c{lug{ri ~i mireni numai cu numele cre~tini, iar cu via`a ~i cu faptele sunt departe de adev{rul cre~tin{t{`ii. De aceea, la unii ca ace~tia nu ai voie s{ le ar{`i ce ai v{zut la mine. Iar acelora pe care }i vei cunoa~te c{ sunt cre~tini buni ~i cred }n darul ~i puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine s{ le ar{`i ~i s{ le scrii, numai dup{ ce m{ voi duce din aceast{ lume trec{toare<170>. @BT-1 = ]n vara anului 1854, merg|nd Sf|ntul Calinic spre T|rgu-Jiu, }nso`it de ucenicul s{u ~i de mai mul`i slujitori, la rug{mintea credincio~ilor a poposit peste noapte }ntr-un sat din cale. ^i fiii unui om }nst{rit au m{rturisit bunului p{stor c{ tat{l lor a murit de mai mul`i ani, dar trupul lui n-a putrezit }n p{m|nt. L-au dezgropat de trei ori, i-au f{cut parastas cu arhierei ~i cu preo`i, dar trupul s{u tot }ntreg l-au scos din groap{. Deci, l-au rugat pe Sf|ntul Calinic s{ le dea voie s{-l dezgroape a patra oar{ pe tat{l lor. Iar dup{ ce fericitul va termina Liturghia arhiereasc{, s{ citeasc{ rug{ciunile de dezlegarea p{catelor la morm|nt. ^i bunul p{stor, milostivindu-se de ei, i-a ascultat. @BT-1 = Dup{ terminarea Liturghiei, au mers cu to`ii la morm|nt. Trupul r{posatului, }ntreg ~i nev{t{mat, era rezemat de zidul bisericii. ^i, iat{, o minune preasl{vit{! ]n timp ce Sf|ntul Calinic citea rug{ciunile de dezlegarea p{catelor, trupul cel neputred a }nceput a se preface }n `{r|n{, de la picioare spre cap. La sf|r~itul rug{ciunilor, }ntreg trupul s{u se pref{cuse }ntr-o gr{m{joar{ de `{r|n{ amestecat{ cu oase albe. Uimindu-se to`i de aceasta, au dat slav{ lui Dumnezeu. P{rintele Anastasie, ucenicul Sf|ntului Calinic, spunea c{ au poposit }mpreun{ timp de trei zile la schitul Lainici, unde era egumen marele duhovnic ~i arhimandrit Irodion Ionescu, renumit pentru via`a sa }n toate hotarele Olteniei ~i dincolo de Carpa`i. Apoi, pornind pe poteci de munte spre R|mnicu-V|lcea, a poposit pu`in }ntr-o poian{. ^i plec|nd }nso`itorii s{i }nainte, Sf|ntul Calinic st{tea jos ~i pl|ngea. <192>De ce pl|ngi, preasfinte? l-a }ntrebat ucenicul. Te doare stomacul?<170> <192>Nu, fiul meu, a r{spuns el. Dar nu credeam s{ mai tr{iesc s{ v{d alt stare` schimb|ndu-se la Cernica. Nicandru, stare`ul Cernic{i, a murit!...<170> Ucenicul, }nsemn|nd ziua ~i ceasul acela, a plecat dup{ dou{ s{pt{m|ni la M|n{stirea Cernica ~i s-a }ncredin`at c{ arhimandritul Nicandru se mutase la Domnul chiar }n ziua ~i ceasul c|nd pl|nsese Sf|ntul Calinic. Odat{, pe c|nd Sf|ntul Calinic slujea Sf|nta Liturghie }n paraclisul Episcopiei R|mnicului cu mai mul`i slujitori, a fost adus{ la biseric{ o femeie legat{ }n lan`uri, cumplit chinuit{ de un duh necurat. La sf|r~itul slujbei, protoiereul ora~ului a rugat pe bunul p{stor de suflete s{-i citeasc{ o rug{ciune de vindecare. Arhi-mandritul Anastasie i-a preg{tit molitfelnicul. Dup{ citirea rug{ciunii, Sf|ntul Calinic a binecuv|tat pe femeia bolnav{ de trei ori }n numele Preasfintei Treimi ~i a zis: <192>]n numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoal{-te!<170> ]n clipa aceea bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, scul|ndu-se s{n{toas{ de jos, s{ruta cu lacrimi sfintele icoane, mul`umind binef{c{torului ei. Apoi, intr|nd Sf|ntul Calinic }n chilia sa, a }nceput a pl|nge cu multe lacrimi. <192>De ce pl|ngi, preasfin`ite?<170> l-a }ntrebat ucenicul. <192>Nu am nimic, fiul meu, dar v{d c{ pentru multele mele p{cate m{ pedepse~te Dumnezeu. Spune`i la to`i c{ nu pentru mine p{c{tosul a f{cut Dumnezeu aceast{ minune de a t{m{dui pe femeia bolnav{!<170> Acela~i ucenic spunea despre Sf|ntul Calinic: <192>Era at|t de milostiv, }nc|t atunci c|nd nu avea ce s{ dea de milostenie }~i d{dea hainele de pe el ~i, pl|ng|nd, m{ ruga pe mine nevrednicul s{ caut bani de unde voi ~ti ca s{ aib{ s{ dea la "fra`ii lui Hristos", c{ a~a numea fericitul pe s{raci ~i pe neputincio~i<170>. Odat{, pe c|nd Sf|ntul Calinic ie~ea de la slujb{ la o biseric{ din Craiova, epitropul i-a dat ~ase galbeni. Iar }n ograda episcopiei, o femeie, cer|ndu-i milostenie, a scos acei galbeni ~i i-a pus }n m|inile ei. Dup{ trei zile, femeia aceea a venit iar la u~a Sf|ntului Calinic s{ cear{ milostenie. Deci chem|nd pe p{rintele Anastasie, ucenicul s{u, i-a poruncit, zic|nd: <192>D{ milostenie femeii de afar{!<170> <192>Prea sfin`ite, a r{spuns el, aceast{ femeie a primit ~ase galbeni c|nd ne-am }ntors de la biseric{<170>. Dar bl|ndul p{stor i-a zis cu asprime: <192>Dar cuvio~ia ta, dac{ ai m|ncat ieri, ast{zi nu mai m{n|nci? O fi fost ~i ea datoare la cineva ~i de aceea mai cere. Du-te ~i d{-i milostenie!<170> Din clipa aceea p|n{ la sf|r~itul vie`ii Sf|ntului Calinic, n-a mai }ndr{znit ucenicul s{-i fac{ vreo observa`ie }n privin`a milosteniilor. @BT-1 = Spunea iar{~i ucenicul despre Sf|ntul Calinic: c|nd hirotonea preo`i, nu numai c{ nu lua nimic pentru osteneala sa, ci oprea ~i pe al`ii de a le lua ceva. Iar c|nd plecau preo`ii pe la bisericile lor, }i chema }naintea sa ~i }i pov{`uia cum s{ se poarte }n societate ~i cu enoria~ii lor, apoi le d{dea bani de cheltuial{ pe drum, c{r`i de preo`ie ~i alte c{r`i }n dar. @BT-1 = ]n timpul domniei lui Cuza Vod{ - spunea ucenicul Sf|ntului Calinic - s-a }nt|mplat o tulburare }n seminarul Episcopiei de R|mnic ~i el, cu darul ~i cu bl|nde`ea sa, a potolit acea tulburare. Afl|nd de aceasta Mitropolitul Nifon ~i ministrul de Culte, Scarlat Cre`ulescu, au trimis de la Bucure~ti un func`ionar }n anchet{. <192>Nu mai este nevoie ca s{ faci dumneata cercetare, a zis Sf|ntul Calinic, pentru c{ eu, ca episcop, i-am lini~tit ~i mul`umit pe to`i. S{ spui la cei care te-au trimis c{ sunt }n ne~tiin`{ de aceasta<170>. @BT-1 = Auzind de cuvintele Sf|ntului Calinic, ministrul s-a sup{rat ~i intr|nd }n audien`{ la domnitor i-a spus: <192>M{ria Ta, s{ isc{li`i decretul de suspendare a Episcopului de R|mnic ~i darea lui }n judecat{, iar dac{ nu, s{-mi primi`i demisia<170>. <192>Demisia dumitale pot s-o primesc, iar decretul contra Episcopului de R|mnic niciodat{ nu-l voi semna!<170> a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, cu voce }nalt{, a strigat: <192>M{i, Scarlate, acela, Episcopul R|mnicului, Calinic, este adev{ratul ~i sf|ntul c{lug{r al lui Dumnezeu ~i ca el altul nu mai este }n toat{ lumea<170>. @BT-1 = Sf|ntul Calinic, av|nd darul }nainte-vederii, }ntr-una din zile a spus ucenicului s{u, Anastasie: <192>S{ ~tii, fiul meu, c{ la 1866, Cuza nu va mai fi domn al `{rii ~i au s{ se fac{ mari schimb{ri. S{ mai ~tii c{ la 1877 are s{ vin{ }n `ar{ }mp{ratul Rusiei cu familia ~i cu o~tirile sale ~i are s{ treac{ Dun{rea s{ se bat{ cu turcii; dar ru~ii au s{ fie }nvin~i de turci. Dup{ aceea, ru~ii au s{ cheme }n ajutorul lor o~tirea rom|n{ ~i, cu ajutorul lui Dumnezeu, au s{ fac{ rom|nii mari victorii, }nc|t s{-i laude ~i s{-i admire toate continentele lumii. Dup{ acest r{zboi s|ngeros are s{ fie un r{zboi cu condeiul, adic{ cu diploma`ia. ^i dup{ aceasta are s{ vin{ un r{zboi a~a de mare, cum nu a fost de c|nd p{m|ntul, ~i ferice de aceia care vor sc{pa de acest mare r{zboi<170>. Adeseori, merg|nd Sf|ntul Calinic }n vizit{ canonic{ prin eparhie, i-a pl{cut locul lini~tit de la schitul Fr{sinei. De aceea a voit s{ fac{ aici m|n{stire de chinovie, ca la Cernica. Deci, numaidec|t, }n anul 1863, a pus de s-a zidit biseric{ frumoas{, ~i chilii pentru p{rin`i ~i a a~ezat reguli ca }n Cernica, unde s-au adunat vreo c|`iva c{lug{ri. ]ns{, pentru asprimea locului n-au putut s{ se adune prea mul`i p{rin`i. Dup{ zidirea M|n{stirii Fr{sinei, a voit Sf|ntul Calinic ca }n acest loca~ sih{stresc s{ nu intre niciodat{ parte femeiasc{. De aceea, }nainte de retragerea sa din scaun, a fixat la un km mai jos de Fr{sinei o piatr{ pe care scrie urm{toarele: <192>Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al R|mnicului, Noului Severin. Acest sf|nt l{ca~ s-a cl{dit din temelie de noi, spre a fi chinovie de p{rin`i monahi. ^i fiindc{ prin partea femeiasc{ putea s{ se aduc{ vreun scandal monahilor vie`uitori acolo, de aceea, sub grea leg{tur{ s-au oprit ca de la acest loc s{ nu mai treac{ }nainte, sub nici un chip, parte femeiasc{. Iar cele ce vor <%-2>}ndr{zni a trece s{ fie sub blestem ~i toate nenorocirile s{ fie asupra<%0> lor, precum s{r{cia, gub{via ~i tot felul de pedepse. ^i iar{~i, cele ce vor p{zi aceast{ hot{r|re s{ aib{ binecuv|ntarea lui Dumnezeu ~i a smereniei noastre ~i s{ vin{ asupra lor tot fericitul bine. Amin<170>. @GLOSAR = CALINIC. Rm, 1867, ianuarie, 17. ]n vara aceluia~i an, dup{ }nnoirea M|n{stirii Fr{sinei, o copil{ din satul Muereasca, care p{~tea vitele aproape de hotarul m|n{stirii, alerg|nd dup{ vite, a trecut din gre~eal{ mai sus de piatra cu leg{m|ntul pus de Sf|ntul Calinic. ]n ceasul acela, copila s-a }mboln{vit de epilepsie. La rug{mintea p{rin`ilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sf|ntului Calinic, rug|ndu-l s-o ierte ~i s{-i citeasc{ rug{ciuni de vindecare. <192>Ce trist{ }nt|mplare, a zis bl|ndul episcop. S{ mergem s{ ne rug{m pentru d|nsa!<170> Deci a venit anume }n satul Muereasca ~i a intrat }n casa bolnavei. Copila z{cea }n pat }n grea suferin`{. <192>M{ cuno~ti?<170> a }ntrebat-o Sf|ntul Calinic. Iar bolnava a f{cut semn din cap c{ }l cunoa~te. Apoi, m|ng|ind-o i-a zis: <192>Ai s{ te faci s{n{toas{; da, da, ai s{ te faci s{n{toas{! Eu te-am iertat! S{ ne rug{m lui Dumnezeu s{ te ierte ~i El<170>. Apoi ~i-a pus omoforul peste bolnav{, i-a citit rug{ciunea de iertare, a stropit-o cu aghiasm{ pe frunte ~i i-a zis din nou: <192>Da, ai s{ te faci s{n{toas{!<170> ~i a plecat. Dup{ o zi copila s-a sculat s{n{toas{ din pat. Vestea acestei minuni s-a r{sp|ndit }n toate p{r`ile, c{ci to`i }l cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un adev{rat sf|nt ~i f{c{tor de minuni. Spunea Arhimandritul Anastasie ~i despre alt{ minune. Fiul me~terului Costache, care zidise catedrala episcopal{ din R|mnicu-V|lcea ~i M|n{stirea Fr{sinei, s-a }mboln{vit de epilepsie. Boala }l chinuia tot mai cumplit. B{tr|nul me~ter a alergat la Sf|ntul Calinic, cer|ndu-i, cu lacrimi, rug{ciuni de vindecare pentru fiul <%-2>s{u. <192>Du-te acas{, me~tere Costache, i-a zis preasfin`itul, ~i te roag{ Maicii Domnului!<170> Cum a intrat }n cas{ tat{l, ~i-a g{sit feciorul s{n{tos, rug|ndu-se }n fa`a icoanei Maicii Domnului. <192>Ruga`i-v{ ~i voi Maicii Domnului, a zis copilul, nu vede`i cum se roag{ preasfin`itul episcop? De acum }nainte nu m{ mai }mboln{vesc!<170><%0> ]n acela~i ceas a venit ~i p{rintele Anastasie, cu moa~tele Sf|ntului Mercurie, s{ le s{rute copilul, dup{ porunca preasfin-`itului Calinic. Spunea iar{~i ucenicul s{u c{ din anul 1820 ~i p|n{ c|nd s-a mutat din via`a aceasta, pe~te n-a m|ncat, f{r{ numai verde`uri ~i acelea f{r{ untdelemn, o dat{ pe zi. Iar unt de vaci, ou{, br|nz{ ~i lapte numai s|mb{ta gusta c|te pu`in, ca s{ biruiasc{ m|ndria. Acela~i arhimandrit spunea c{ din anul 1850, c|nd a fost ales episcop ~i p|n{ }n anul 1868, c|nd a trecut la Domnul, nu ~i-a schimbat }ntru nimic paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia }ntru toate faptele cele bune. Chiar ~i hainele ce le purta ca episcop nu erau mai luxoase ca cele pe care le purta c|nd era stare` }n M|n{stirea Cernica. Pe c|nd era episcop de R|mnic, Sf|ntul Calinic toat{ ziua ~edea cu cartea }n m|n{ ~i citea. Pentru ca s{ nu-l prind{ somnul, sau s{-~i risipeasc{ mintea de la lucrarea ei, obi~nuia s{ pun{ pe carte o greutate metalic{ rotund{, iar jos, }n dreptul c{r`ii un lighean de tabl{ gol. ]ndat{ ce Sf|ntul Calinic se }ngreuia de somn ~i }~i pierdea echilibrul, greutatea metalic{ c{dea }n lighean ~i }l de~tepta din nou la rug{ciune ~i la citit. Astfel, cuviosul era permanent st{p|n pe voin`a ~i pe trupul s{u. Se mai spunea despre d|nsul un fapt vrednic de ~tiut. ]ntruc|t nu m|nca niciodat{ carne, dup{ r|nduiala vie`ii monahale, d{duse porunc{ p{rin`ilor de la episcopie s{ nu m{n|nce nici ei carne. ]ntr-o zi, st|nd }n cerdacul casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne fript{. Atunci a pornit }ncet dup{ miros ~i a ajuns la chilia unui c{lug{r. Dup{ ce a b{tut la u~{, a intrat }n{untru. C{lug{rul tocmai frigea o bucat{ de carne. Deci m|niindu-se prea-sfin`ul de aceasta, a }nceput s{-l mustre cu asprime, zic|nd: <192>Hoitarule! Nu te-ai mai s{turat de hoit? Nu vezi c{ faci m|ncare viermilor ~i putoare?<170> ]ntr-adev{r, Sf|ntul Calinic `inea ca ucenicii s{i s{ fie c{lug{ri ~i cu fapta, nu numai cu cuv|ntul. Dup{ 17 ani de rodnic{ p{storire a turmei lui Hristos, adic{ la 24 mai 1867, Sf|ntul Ierarh Calinic s-a retras din nou la metania sa, M|n{stirea Cernica, unde dorea s{-~i dea ob~tescul sf|r~it. A doua zi, de ]n{l`area Domnului, a venit la biseric{, a stat la liturghie ~i la urm{ a dat anafor{ p{rin`ilor, s{rut|ndu-i to`i m|na. Pe urm{ a mers }n chilia sa, cea mai dinainte g{tit{ pentru sine, ~i de aici n-a mai ie~it p|n{ la sf|r~itul s{u, fiindc{ sl{bise cu totul de b{tr|ne`e ~i de mult post. Spunea Mitropolitul Nifon c{tre Anastasie, ucenicul Sf|ntului Calinic: <192>^tiu c{ voi, fra`ii Baldovini, a`i servit cu fric{ de Dumnezeu pe episcopul vostru. Te rog, c|nd vei vedea c{ este greu bolnav s{ m{ veste~ti ~i pe mine ca s{ m{ m{rturisesc lui, c{ci am multe cuvinte care trebuie s{ i le ar{t c|t este }n aceast{ via`{ ~i s{-mi cer iert{ciune<170>. Dup{ aceea Mitropolitul a intrat la Sf|ntul Calinic ~i s-a m{rturisit lui, ie~ind de la el a~a de vesel ~i luminat la chip, cum nu mai fusese }n toat{ via`a lui. Plec|nd Mitropolitul Nifon, a zis Sf|ntul Calinic, care z{cea }n pat, c{tre iubitul s{u ucenic, Anastasie: <192>Fiul meu, Nifon, mi-a spus totul ~i cred c{ este speran`{ de m|ntuirea lui. S{ ~tii c{ la ~apte ani, c|nd m{ vor dezgropa pe mine, va intra Mitropolitul }n morm|nt<170>. Aceast{ prevestire s-a }mplinit }ntocmai. ]n Joia cea Mare, anul 1868, spre sf|r~itul lunii martie, Sf|ntul Calinic a chemat la chilia sa ~apte preo`i de au slujit <%-2>Sf|ntul Maslu. Dup{ otpust, le-a zis preasfin`itul: <192>P{rin`ilor, ruga`i-v{<%0> lui Dumnezeu pentru mine, c{ poate zilele acestea ne vom desp{r`i!<170> La rug{mintea Sf|ntului Calinic, }n fiecare sear{ venea }n chilia sa ucenicul s{u iubit, cuviosul Anastasie, ~i }i citea toat{ pravila, c{ci acum sl{bise ~i nu mai putea s{ ~i-o fac{ singur. Dup{ terminarea rug{ciunii st{tea mult de vorb{ cu p{rintele Anastasie ~i ceilal`i p{rin`i apropia`i, d|ndu-le tot felul de sfaturi folositoare de suflet. Spunea p{rintele Anastasie c{ }ntr-una din aceste seri de rug{ciune ~i priveghere, i-a zis Sf|ntul Calinic: <192>Adu-`i aminte ceea ce `i-am spus }n anul 1852 la Craiova, ~i de atunci p|n{ acum, c{ voi, fra`ii Baldovini, Anastasie ~i Orest, ave`i s{-mi }nchide`i ochii ~i s{ m{ duce`i la groap{. A~a c{, acum mai am 14 zile ~i m{ duc din <%2>aceast{ lume. Ai grij{, s{ m{ }mbraci la moarte cu ve~mintele ce `i-am<%0> spus c{ sunt trimise de c{lug{ri`a Br|ncoveanca din Moldova<170>. Spunea iar{~i p{rintele Anastasie: <192>]ntr-o sear{, preasfin`ia sa }ntinz|nd cu mine vorba despre mai multe }nv{`{turi ~i eu, ~tiind c{ darul Sf|ntului Duh este cu des{v|r~ire }n el, i-am zis: Prea sfin`ite St{p|ne, ~tiu c{ mult-pu`in, c|t te-am servit, dar te-am servit cu credin`{ ~i dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva, dec|t s{ te rogi <%-2>lui Dumnezeu ca s{-mi ierte p{catele mele pe aceast{ lume. Atunci<%0> preasfin`ia sa a }nceput s{ pl|ng{ amarnic, }nc|t m-a f{cut ~i pe mine p{c{tosul s{ pl|ng. Dup{ ce s-a lini~tit, a }nceput a-mi zice: Fiul meu, eu v-am primit }n M|n{stirea Cernica, eu v-am <%2>c{lug{rit ~i v-am luat din m|n{stire ~i a`i urmat mie. ^tiu c{ nu v-a`i <%0>p{zit datoriile ~i f{g{duin`ele c{lug{riei, }ns{ s{ v{ sili`i a le p{zi de aici }nainte ~i v{ f{g{duiesc, c{ dac{ voi afla har }naintea lui Dumnezeu, am s{ m{ rog pentru voi ~i pentru to`i ai mei<170>. Dorind Sf|ntul Calinic s{ asculte ultima liturghie pe p{m|nt ~i s{ se bucure de praznicul ]nvierii lui Hristos, }n ziua de Pa~ti a <%1>slujit un preot Sf|nta Liturghie }n paraclisul chiliei unde ~edea, ~i s-a <%0>}mp{rt{~it pentru ultima dat{ cu Preacuratele Taine. Era ziua de 7 aprilie, 1868. ]n joia luminat{, adic{ la 11 aprilie, se }mplineau cele 14 zile prev{zute de Sf|ntul Calinic. C|teva zile mai }nainte, a venit la el stare`ul m|n{stirii, Arhimandritul ^tefan, pe care }l iubea foarte mult ~i i-a dat testamentul pentru }nmorm|ntare scris cu c|t{va vreme }nainte. Apoi l-a mai }nv{`at ~i ceva lucruri duhovnice~ti, vorbind am|ndoi multe ceasuri. ]n noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit p{rintele Anastasie la Sf|ntul Calinic ~i i-a citit Utrenia. Dup{ otpust au stat am|ndoi de vorb{, vorbind pentru m|ntuire ~i alte lucruri folositoare. C|nd se lumina de ziu{, p{rintele Anastasie s-a retras }n chilia sa. Iar la orele cinci, diminea`a, Sf|ntul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano, ca s{-l }mbrace }n c{ma~{ ~i haine de }ngropare. Pe toate celelalte le d{duse de poman{. Apoi singur s-a sculat, s-a sp{lat pe fa`{, s-a piept{nat ~i a binecuv|ntat pe to`i c|`i erau }n cas{. Spunea ucenicilor: <192>Au venit ni~te oameni mari }n cas{ ~i vor s{ m{ ia cu d|n~ii<170>. Cum st{tea a~a }n picioare, a cerut o cruce. Apoi, `in|nd crucea }n m|n{, s-a }nchinat ei, a s{rutat-o ~i a zis: <192>Sf|nt{ Cruce, ajut{-mi!<170> Iar c{tre ucenici a zis: <192>S{ ne vedem }n fericirea din cealalt{ lume!<170> ^i rezem|ndu-~i capul pe pieptul lui Ghermano, a r{suflat ad|nc ~i ~i-a dat duhul }n m|inile Domnului, fiind num{rat }n ceata Sfin`ilor Ierarhi ai Bisericii lui Hristos. La }nmorm|ntarea Sf|ntului Calinic, care a avut loc s|mb{t{, 13 aprilie, a venit Mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai mul`i egumeni ~i zeci de mii de credincio~i, }nc|t nu mai }nc{peau }n am|ndou{ ostroavele. Cu to`ii se sileau s{-i s{rute m|inile. Trupul s{u era }mbr{cat }n ve~minte arhiere~ti, a~a cum poruncise el, era a~ezat pe scaun, cu c|rja ~i Evanghelia pe bra`. Slujba prohodului s-a f{cut }n biserica cea mare din ostrovul Sf|ntului Nicolae. Apoi patru preo`i l-au purtat pe bra`e, }mpreun{ cu zeci de arhierei, preo`i ~i diaconi ~i l-au }nmorm|ntat a~ezat pe scaun, }n partea de nord a pridvorului bisericii Sf|ntul Gheorghe, ctitorit{ de el. Tot atunci s-a citit ~i testamentul l{sat de Sf|ntul Calinic de la Cernica, pe care }l d{m }n continuare: @SUBTITLE = <%4>DIATA (Testamentul)*<%0> @SUBTITLE = <%4>PREA SFN@ITULUI EPISCOP CALINIC<%0> @SUBTITLE = ]n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Amin. <192>Eu, smerit arhiereu Calinic, Episcopul R|mnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice }n Sf|nta Evanghelie: Fi`i gata, c{ }n ceasul care nu g|ndi`i, Fiul Omui va veni, seara sau la miezul nop`ii, sau la c|ntatul coco~ilor, sau diminea`a. Ca nu cumva venind f{r{ de veste, s{ v{ afle dormind (Luca 12,40). Acest glas al lui Dumnezeu auzind, ~i tem|ndu-m{, fiind cu totul cuprins de neputin`e ~i b{tr|ne`e ~i din zi }n zi sl{bind cu trupul, a~tept|nd }n toat{ vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul mor`ii, dup{ putere }nainte g{sindu-m{ spre ie~irea dintru aceast{ vremelnic{ via`{, am g|ndit s{ scriu aceast{ duhovniceasc{ a mea }n~tiin`are ~i diat{, ca s{ fac cunoscut fiec{ruia ce ar voi, dup{ sf|r~itul meu, s{ cerce averile chiliei mele. Ca adic{ s{ nu se osteneasc{ }n zadar, nici s{ cerceteze pe cei ce au slujit mie pentru Dumnezeu, ca s{ afle bog{`ia mea sau comoara pe care din tinere`e o am adunat. Pentru c{ de c|nd am }mbr{cat sf|ntul ~i }ngeresc cin monahicesc, }n Sf|nta Monastire Cernica, la anul al nou{sprezecea al vie`ii mele - 1808, noiembrie, 12 - ~i m-am f{g{duit lui Dumnezeu ca s{ am vie`uirea cea de bun{voie, dintru acea vreme p|n{ la apropierea de morm|nt, n-am c|~tigat averi sau mi~elii, ci numai sfinte c{r`i! N-am adunat aur ~i argint; n-am voit s{ am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului. C{ nec|~tigarea cea c{lug{reasc{ cu duhul ~i cu lucrul, dup{ putin`{ m-am s|rguit a p{zi, ne}ngrijind de sine-mi, ~i pun|ndu-mi toat{ n{dejdea spre purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, care niciodat{ nu m-a l{sat. Iar darurile cele ce le primeam de la <%2>f{c{torii mei de bine ~i veniturile cele de la dreg{torii, pe acelea le-am<%0> cheltuit la ale mele nevoi ~i ale monastirei trebuin`e, c|t am fost arhimandrit. Asemenea ~i arhiereu fiind, n-am adunat veniturile, ci le-am cheltuit la trebuin`ele mele ~i nevoile celor lipsi`i fra`i }n Hristos ~i unde Dumnezeu mi-au poruncit, ~i la }nnoirea Episcopiei, fiind cu totul }n d{r{p{nare. Drept aceea, nimeni s{ nu se osteneasc{ dup{ moartea mea cerc|nd sau iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, c{ eu nici de }ngropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu s{r{cia cea c{lug{reasc{, mai mare la sf|r~it, ca s{ se arate c{ lui Dumnezeu cred. C{ mai primit }i voi fi lui Dumnezeu de nu va r{m|nea dup{ moartea mea nici un ban, dec|t de s-ar }mp{r`i cea mai mult{ str|nsoare dup{ mine. ^i dac{ n-ar voi nimeni, ca pe mine cel at|t de s{rac, s{ m{ dea obi~nuitei }ngrop{ri, apoi m{ rog acelora care }~i aduc aminte de moartea lor, s{-mi t|rasc{ p{c{tosul meu trup la oricare biseric{ s{rac{ ~i acolo l|ng{ trupuri s{-l }ngroape. Iar dac{ voirea st{p|nitorilor ar porunci s{ m{ }ngroape dup{ obicei, apoi m{ rog iubitorilor de Hristos }ngrop{tori, fiind }n eparhie, s{ m{ <%2>}ngroape }n Episcopie, l|ng{ biserica cea din nou f{cut{. Iar fiin-du-<%0>mi s{v|r~irea afar{ de eparhie, s{ m{ }ngroape }n Sf|nta <%2>Monastire Cernica, l|ng{ biserica cea nou{ de noi zidit{, unde ne-<%0>am c{lug{rit ~i mult ne-am ostenit din tinere`e la b{tr|ne`e. Deci, dac{ cel ce va voi ca f{r{ de bani s{-mi pomeneasc{ p{c{tosul meu suflet la rug{ciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela ~i singur s{ fie pomenit }ntru }mp{r{`ia cerului. Iar cel ce va avea trebuin`{ de plat{ pentru pomenire, m{ rog s{ nu m{ pomeneasc{ pe mine, cel at|ta de s{rac, cel ce nimic nu mi-am l{sat de pomenire. Iar Milostivul Dumnezeu s{ fie milostiv tuturor ~i mie p{c{tosul, }n veci. Amin. Aceasta este diata ~i duhovniceasc{ a mea scrisoare, aceasta este }n~tiin`area de averea mea. Iar necrez|nd cineva aceasta ~i ar }ncepe cu iscodire a cerca aur ~i argint, m{car ~i mult de s-ar osteni, nimic nu va afla. Iar Milostivul Dumnezeu va judeca. Amin<170>. @GLOSAR = Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu @GLOSAR2 = CALINIC, Episcopul R|mnicului, Noul Severin Dup{ }nmorm|ntarea Sf|ntului Ierarh Calinic, "a venit comisia de la guvern ca s{-l cerceteze pentru stare, adic{ averea personal{. ^i a aflat bani, o ril{ ~i o jum{tate de napoleon ~i multe adeverin`e }nt{rite cu isc{lituri de pe la toate locurile pe unde d{duse milostenie, at|t de aici din Rom|nia, c|t ~i din Orient, Ierusalim, Sfetagora (Sf|ntul Munte) ~i alte locuri de prin Turcia, h|rtii care s-au luat de minister". Despre acest mare episcop, Sf|ntul Calinic de la Cernica, spunea ucenicul s{u, Cuviosul Anastasie, aceste cuvinte: <192>Acest Sf|nt Episcop ~i Arhiereu al Bisericii noastre Ortodoxe a s{v|r~it multe fapte mari ~i folositore pentru aceast{ `ar{ ~i Biserica Rom|n{<170>. Spunea iar{~i despre el c{ }n timpul c|t a tr{it, a f{cut ~apte biserici mari ~i trei paraclise ~i a crescut mii de fii duhovnice~ti. Ultimele cuvinte ale ucenicului s{u formeaz{ o solemn{ m{rturisire c{tre credincio~i: <192>Declar pe con~tiin`a mea, ca arhimandrit ~i duhovnic ce sunt eu p{c{tosul, ~i }n numele adev{rului adev{rat, c{ acest Sf|nt Episcop Calinic, cum a ie~it din p|ntecele maicii sale, tot a~a a intrat }n p|ntecele p{m|ntului<170>. Aceasta a fost nevoin`a ~i via`a plin{ de sfin`enie, precum ~i sf|r~itul minunat al Sf|ntului Ierarh Calinic de la Cernica, f{c{torul de minuni, care s-a mutat la cere~tile loca~uri, }n ceata Sfin`ilor P{rin`i purt{tori de Dumnezeu, la 11 aprilie, 1868. Canonizarea Sf|ntului Ierarh Calinic s-a f{cut la 20 octombrie, 1955, sub Patriarhul Justinian al Rom|niei, iar pr{znuirea lui se face la 11 aprilie. Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni s{ ne miluiasc{ ~i s{ ne miluiasc{ Hristos Dumnezeu totdeauna, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.