@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL VASILE M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PARIEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Paria, cetatea cea veche a Misiei celei mici, dup{ ce a primit credin`a }n Hristos, a fost cinstit{ cu r|nduiala scaunului episcopiei, ce era r|nduit{ sub mitropolitul Cizicului ]ntr-acea cetate a fost pus episcop Cuviosul P{rintele nostru, Vasile, pentru cov|r~itoarea fapt{ bun{ a lui ~i pentru via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu. Apoi, dup{ ce s-a pornit eresul lupt{rii de icoane pe vremea }mp{r{`iei lui Leon Isaurul, Sf|ntul Vasile s-a ar{tat m{rturisitor al lui Hristos. Pentru c{ nu se unea cu ereticii, nici nu se }nvoia cu ei ~i nici nu voia s{ isc{leasc{ pentru lep{darea sfintelor icoane, de~i era silit. De aceea, fiind prigonit ~i chinuit de d|n~ii, ~i-a petrecut via`a ca Sf|ntul Apostol Pavel, }n necazuri, }n primejdii ~i }n str|mtor{ri, mut|ndu-se din loc }n loc, dar p{zind neschimbate p{rinte~tile dogme, iubind dreapta credin`{, iar adun{rile celor r{ucredincio~i ur|ndu-le. ^i pl{c|nd lui Dumnezeu }n toate, a adormit cu pace }ntru Domnul. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL ISAC SIRUL<%0> Sf|ntul Grigorie Dialogul, pap{ al Romei, }n vorbirea sa cu diaconul Petru, gr{ie~te astfel despre acest Cuvios Isac. ]n vremurile cele vechi ale Go`ilor, aproape de cetatea ce se numea Spoletanai, era un b{rbat care ducea o via`{ foarte cinstit{, cu numele Isac, care ajunsese p|n{ }n anii cei din urm{ ai Go`ilor ~i pe care }l ~tiau mul`i din ai no~tri, dar mai ales sf|nta fecioar{ Gregoria, care vie`uia }n cetatea Romei, aproape de cinstita biseric{ a Preasfintei ~i Pururea Fecioarei Maria, N{sc{toarea de Dumnezeu. Aceast{ Gregoria, }n vremea tinere`ilor ei, fiind logodit{ cu un b{rbat ~i sosindu-i nunta, a fugit de la biseric{, dorind via`a ~i chipul cel sf|nt monahicesc. Iar acest sfin`it b{rbat Isac, izb{vind-o de cei ce voiau s-o ia cu sila, a }mbr{cat-o }n chipul monahicesc cel dorit de d|nsa, ajut|ndu-i Domnul. Fecioara, de vreme ce a def{imat pe mirele cel p{m|ntesc, s-a }nvrednicit a se logodi cu Mirele cel ceresc. @BT-1 = Deci, despre acest sf|nt b{rbat Isac, multe am aflat de la cinstitul p{rinte Elefterie, care se cuno~tea cu d|nsul prietene~te ~i ~tia cele ce Elefterie gr{ia despre Isac. C{ci via`a lui Isac d{dea }ncredin`are cuvintelor lui Elefterie. Iar Cuviosul Isac nu era din Italia cu neamul, ci povestim acele minuni ale lui, pe care le-a f{cut }n Italia. C|nd a mers din p{r`ile Siriei la cetatea Spoletanului, intr|nd }n biseric{, a poftit pe eclesiarh ca s{-i dea vreme s{ se roage ~i, }n ceasul }nchiderii u~ii bisericii, s{ nu-i porunceasc{ ca s{ ias{ afar{. Deci, a stat }ntr-un loc de rug{ciune ~i toat{ ziua s-a rugat; asemenea a urmat ~i }n noaptea urm{toare ~i a doua zi f{r{ sl{bire a stat la rug{ciune, cum ~i a treia zi. @BT-1 = Aceasta v{z|nd-o unul din eclesiarhi, umpl|ndu-se de duhul m|ndriei, fiind plin de pizm{, a c{zut }n paguba gre~elii; pentru c{ a }nceput cu cuvinte proaste a def{ima pe fericitul, numindu-l f{`arnic, adic{ trei zile ~i trei nop`i rug|ndu-se cu prefacere, ca s{ fie v{zut de oameni. ^i alerg|nd, a lovit peste obraz pe omul lui Dumnezeu, ca s{ ias{ ca un f{`arnic f{r{ de cinste din biseric{. ]ns{ }ndat{ pe acel eclesiarh l-a ajuns pedeapsa, pentru c{, din voia lui Dumnezeu, deodat{ a c{zut asupra lui un duh necurat care-l muncea cumplit ~i, arunc|ndu-l la picioarele omului lui Dumnezeu, prin gura celui muncit, a }nceput a striga: <192>Isac m{ izgone~te pe mine!<170> Nimeni nu ~tia ce nume avea b{rbatul cel str{in, iar duhul cel necurat a ar{tat numele lui, strig|nd c{ de Isac este prigonit. Iar omul lui Dumnezeu s-a plecat peste trupul celui muncit ~i a fugit duhul cel necurat; ~i a fost ~tiut{ }ndat{ }n toat{ cetatea minunea ce s-a f{cut }n biseric{ ~i au alergat }ntr-un suflet b{rba`ii ~i femeile, boga`ii ~i s{racii, fiecare dintre d|n~ii s|rguindu-se ca s{ aduc{ }n casa sa pe alesul lui Dumnezeu. Unii f{g{duiau s{-i fac{ m|n{stire ~i s{-i dea mo~ii ~i averi, iar al`ii voiau s{-i dea cele de hran{ ~i altele de trebuin`{. @BT-1 = Dar robul Atotputernicului Dumnezeu n-a voit s{ ia nimic dintr-acel dar, ci a ie~it din cetate ~i nu departe afl|nd un loc pustiu ~i-a zidit acolo o chilie mic{. Deci, venind la d|nsul mul`i ~i folosindu-se de chipul lui cel }mbun{t{`it, au }nceput a se aprinde de dorul vie`ii ve~nice ~i din }nv{`{tura lui a se da spre slujirea lui Dumnezeu ~i a~a s-a alc{tuit m|n{stirea lui. ^i pe c|nd }l rugau ucenicii cu dinadinsul, ca pentru trebuin`ele m|n{stirii, s{ primeasc{ cele ce i se aduceau lui, acel p{zitor al obi~nuitei s{r{cii, r{spundea ucenicilor: <192>Monahul cel ce c|~tig{ averi pe p{m|nt, nu este monah<170>. Pentru c{ at|t se temea, s{ nu-~i piard{ bog{`ia sa duhovniceasc{, dup{ cum boga`ii se p{zesc s{ nu-~i piard{ bog{`ia lor p{m|nteasc{. ^i a fost }mpodobit acest sf|nt cu duhul proo-rociei, ~i era ~tiut de to`i locuitorii acelui p{m|nt pentru minunile s{v|r~ite de d|nsul, pentru c{ str{lucea ca o lumin{ via`a lui. @BT-1 = ]ntr-una din zile, spre sear{, a poruncit ucenicilor ca toate sapele c|te se vor afla }n m|n{stirea lor, s{ le arunce noaptea }n gr{dina m|n{stirii; iar la c|ntarea Utreniei acelei nop`i, scul|ndu-se fra`ii, sf|ntul le-a zis: <192>C|nd se va ivi ziua, s{ preg{ti`i m|ncare lucr{torilor no~tri<170>. Dup{ ce s-a f{cut ziu{ ~i m|ncarea a fost gata, sf|ntul a luat pe fra`i ~i, poruncindu-le s{ ia m|ncarea, a mers cu d|n~ii }n gr{din{ ~i, intr|nd, au g{sit }ntr-}nsa at|`ia lucr{tori c|te sape au fost aruncate de cu sear{. Pentru c{ cei ce intraser{ au fost t|lhari ~i, schimb|nd cu puterea lui Dumnezeu scopul cel r{u, au luat sapele pe care le-au g{sit acolo ~i din ceasul cel dint|i al nop`ii }n care au intrat }n gr{din{ ~i p|n{ la venirea Cuviosului Isac, n-au }ncetat lucr|nd ~i tot p{m|ntul ce era nes{pat }n gr{din{, l-au s{pat. @BT-1 = Intr|nd la d|n~ii omul lui Dumnezeu, le-a zis: <192>Bucura`i-v{, fra`ilor! ]nceta`i acum de la lucru, pentru c{ v-a`i ostenit mult, lucr|nd toat{ noaptea<170>. ^i aduc|ndu-le hran{, le-a poruncit ca, dup{ at|t de mult{ osteneal{, s{ se odihneasc{ ~i s{ se veseleasc{. Iar dup{ ce s-au s{turat, cuviosul a zis c{tre d|n~ii: <192>S{ nu mai face`i de acum r{ut{`i, ci de cele ce ave`i trebuin`{ din gr{din{, intr|nd prin fa`{, s{ cere`i ~i cu binecuv|ntare ve`i lua, iar p{catul t|lh{riei s{-l l{sa`i<170>. ^i a poruncit ca s{ le dea toat{ }ndestularea de haine, c|t au voit; ~i aceasta s-a f{cut astfel: c{ cei ce intraser{ }n gr{din{ t|lh{re~te ca s{ fac{ p{cat au ie~it f{r{ de p{cat ~i cu binecuv|ntare, }nc{rca`i cu plat{ pentru ostenelile lor. @BT-1 = Alt{dat{, oarecare str{ini, }mbr{ca`i }n haine rupte, au mers la d|nsul cer|nd haine. Iar el, poruncindu-le s{ a~tepte pu`in, a chemat pe unul din ucenicii s{i ~i i-a zis }n tain{, gr{ind: <192>Mergi afar{ din m|n{stire }n cutare dumbrav{, spun|nd numele locului, c{ este acolo un copac v|rtos ~i hainele ce le vei g{si }ntr-}nsul, s{ le iei de acolo ~i s{ le aduci la mine aici<170>. Duc|ndu-se fratele ~i c{ut|nd precum i se poruncise, a g{sit hainele lor ascunse }n copac ~i, lu|ndu-le, le-a adus }n tain{ }nv{`{torului s{u. Iar omul lui Dumnezeu le-a dat str{inilor acelora, care, ca ni~te goi, cereau haine, zic|nd c{tre d|n~ii: <192>Deoarece sunte`i goi, primi`i hainele acestea ~i v{ }mbr{ca`i<170>. Iar ei, lu|ndu-le ~i cunosc|ndu-~i hainele ce le ascunseser{ }n copac, s-au umplut de ru~ine; ~i astfel, cei ce cu }n~el{ciune cereau haine str{ine, ru~in|ndu-se, le-au primit chiar pe ale lor. @BT-1 = ]ntr-alt{ vreme iar{~i, un oarecare dreptcredincios b{rbat, dorind rug{ciunile cuviosului p{rinte, a trimis la d|nsul cu un copil al s{u dou{ co~ni`e pline de bucate. Iar copilul, ascunz|nd o co~ni`{ pe drum, cealalt{ a dus-o omului lui Dumnezeu, spun|ndu-i de cererea celui ce l-a trimis. Iar sf|ntul, primind cu bl|nde`e cele trimise ~i pe copil }nv{`|ndu-l cu cuvinte bl|nde, i-a zis: <192>D{ruirea aceasta o primesc, dar te fere~te, ca s{ nu }ndr{zne~ti a te atinge de co~ni`a pe care ai ascuns-o pe drum; pentru c{ a intrat un ~arpe }ntr-}nsa ~i dac{ cumva }`i bagi m|na }n co~ni`{, }ndat{ te va mu~ca<170>. Iar copilul s-a ru~inat de ni~te cuvinte ca acestea ale omului lui Dumnezeu ~i s-a temut foarte mult; dar s-a ~i bucurat pentru c{ a fost }n~tiin`at despre ~arpe, de care era s{ moar{. Acestea le zice Sf|ntul Grigorie Dialogul despre Sf|ntul Isac. @BT-1 = Deci, cu oarecare gre~eal{ l-a presupus pe acest Cuvios Isac, <%2>c{ este cel a c{rui via`{ a scris-o Sf|ntul Grigorie Dialogul ~i c{ toat{ c{l{toria lui este de la patria sa, la via`a cea de ob~te; din via`a de ob~te, la pustie; iar din pustie, la cetatea Ninivei ~i dintr-<%0>}nsa iar{~i la pustie. Iar a acestui al doilea Isac, este de la r{s{ritul soarelui, p|n{ la apus, adic{ din Siria, p|n{ la Spoleta Italiei. ]nc{ ~i din epistola c{tre Simeon cel de la muntele cel minunat, putem cu dinadinsul a desp{r`i pe ace~ti b{rba`i sfin`i. C{ci de vreme ce zice Dialogul cum c{ Isac al s{u, ascunz|ndu-se de ucenici ~i numele schimb|ndu-~i, a venit }n Italia }n anii cei dint|i ai st{p|nirii Go`ilor. Se cuvine a }n`elege deci anii 541, adic{ anii m|ntuirii, }n care Totila a }nceput a }mp{r{`i }n Italia. ^i a ajuns tr{ind p|n{ }n anii cei mai de pe urm{, adic{ p|n{ }n anul 552 de la Hristos, }n care Totila, fiind biruit de Norsit, a pierit. Ori p|n{ la 553, }n care ~i Tia omor|ndu-se, `ara Italienilor s-a eliberat de tirania Go`ilor. ^i at|t de mult ~i-a ascuns numele s{u cel adev{rat, p|n{ c|nd necuratul duh l-a ar{tat. Deci, nu este de crezut Simeon, care sih{strea }n muntele cel minunat, care era aproape de Antiohia ~i care nici dup{ nume nu era cunoscut }n Spolet. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOASEI ATANASIA EGUMENA<%0> Este porunc{ apostolic{ s{ s{v|r~im pomenirile sfin`ilor, iar vie`ile ~i nevoin`ele lor s{ le scriem, spre folosul de ob~te al celor ce le citesc; ~i s{ le punem }nainte, cu adev{rat este lucru de laud{ ~i de m|ntuire. Pentru aceasta ~i via`a fericitei Atanasia am dorit a o scrie, de~i }n pu`ine cuvinte, ca s{ nu se dea uit{rii lucrurile cele bune prin trecerea vremii ~i s{ se lipseasc{ oamenii de folosul sufletesc. Aceast{ femeie vrednic{ de laud{, numit{ cu numele nemuririi, care bine ~i-a s{v|r~it via`a sa ~i s-a ar{tat St{p|nului a toate Dumnezeu, roab{ bun{ ~i credincioas{, s-a n{scut din tat{l s{u Nichita ~i din maica sa Irina, care au fost de bun neam ~i tem{tori de Dumnezeu. Petrecerea lor era }n insula ce se numea Eghina, din care aduc|ndu-se }n via`a aceasta omeneasc{ s-a f{cut vas bineprimit al Sf|ntului Duh. Fiind de ~apte ani, a }nv{`at Psaltirea }n pu`in{ vreme ~i se <%2>silea la c{r`i, }ndeletnicindu-se }n dumnezeie~tile Scripturi. Iar }ntr-<%0>una din zile, ~ez|nd singur{ ~i `es|nd un postav, a v{zut o stea cu raze luminoase care se cobora spre d|nsa ~i, ajung|nd p|n{ la pieptul ei, o lumina de sus p|n{ jos. Cum s-a apropiat de pieptul ei steaua aceea cu raze luminoase, }ndat{ s-a f{cut nev{zut{. Din acel ceas, acea fericit{ fecioar{ s-a luminat cu sufletul ~i a }nceput a ur} de~ert{ciunea lumii acesteia ~i dorea s{ intre }ntr-o m|n{stire. ]ns{ p{rin`ii ei i-au }mpiedicat foarte mult acest scop ~i chiar nevr|nd, au }nso`it-o cu sil{ mare cu un b{rbat, cu care numai ~aisprezece zile petrec|nd, deodat{ a r{mas v{duv{. C{ci un neam de barbari, ce se numeau mauri, f{r{ de veste au n{v{lit asupra `{rii acesteia ~i era nevoie ca b{rbatul Atanasiei s{ mearg{ la r{zboi, unde, dup{ ne~tiute judec{`i ale lui Dumnezeu, a fost ucis cu sabia de barbari. Deci, dup{ uciderea b{rbatului Atanasiei, ea s-a apucat iar{~i de scopul ei cel mai dinainte, ca s{ se duc{ }n m|n{stire, }ns{ mai }nainte de a s{v|r~i lucrul acela, a venit o porunc{ de la }mp{ratul }n p{r`ile acelea, ca fecioarele ~i v{duvele cele tinere s{ se duc{ dup{ osta~ii lui. ^i iar{~i a fost silit{ de p{rin`ii s{i, ca s{ se m{rite dup{ alt b{rbat. ^i de~i acea nunt{ s-a f{cut, ea se }ngrijea pentru a sa m|ntuire, }n c|ntarea de psalmi f{r{ de lenevire ~i }n citirea c{r`ilor }ndeletnicindu-se. Apoi cu nici un fel de dulce`i ale lumii acesteia sau de grijile bun{t{`ilor celor vremelnice schimb|ndu-se, se lumina prin smerenia inimii cu cuvio~ie ~i era foarte iubit{ de casnicii s{i ~i l{udat{ de vecinii cei ce }i vedeau bun{tatea. Iar spre darea milosteniei era at|t de os|rdnic{, }nc|t, de~i era plin{ de toate bun{t{`ile casa ei, acelea nu-i erau destule spre }mp{r`ire. ^i pe to`i cei ce mergeau }n casa ei, monahi ~i str{ini, }i primea cu cinste ~i-i odihnea cu iubire de str{ini, apoi v{duvelor, s{rmanilor ~i tuturor celor ce aveau trebuin`{, le d{dea din destul cele trebuincioase vie`ii. Odat{, fiind foamete ~i to`i fiind lipsi`i, p|n{ ~i celor necredincio~i, care erau acolo ~i se numeau antigani ~i care mureau de foame, d|nsa av|nd mil{ de d|n~ii, le d{dea hran{, c{ci }mplinea cuv|ntul Domnului Care zice: Fi`i milostivi, precum ~i Tat{l vostru Cel ceresc este milostiv, c{ci r{sare soarele S{u spre cei r{i ~i spre cei buni ~i plou{ spre cei drep`i ~i spre cei nedrep`i. Dar nu numai hran{, ci ~i haine le d{dea lor ~i cu celelalte daruri }i m|ng|ia. Iar Duminicile ~i la zilele de praznice, adun|nd femeile cele de aproape, le citea dumnezeie~tile Scripturi ~i le deschidea mintea spre frica ~i dragostea Domnului; ~i le pov{`uia spre toat{ fapta bun{. A~a, }ntru cele dumnezeie~ti sporind ~i }mpodobindu-se cu lucruri bune ca un c|mp cu flori, dup{ c|`iva ani a sf{tuit pe b{rbatul s{u, s{ se lepede de lume ~i de cele din lume ~i s{ mearg{ la sf|nta via`{ monahiceasc{. Deci, prin pov{`uirea fericitei sale so`ii, f{c|ndu-se bun monah ~i vie`uind cu sf|nt{ cuviin`{, s-a odihnit }ntru Domnul. Iar acea fericit{ femeie, r{m|n|nd singur{, s-a dat cu totul lui Dumnezeu. C{ci afl|nd ~i alte femei cucernice, care aveau acela~i scop, arz|nd cu duhul, de acelea s-a lipit cu sufletul ~i }mp{r`ind toate averile sale s{racilor, s-a dus din via`a lumeasc{ }mpreun{ cu acele femei ~i }ntr-un loc oarecare deosebit, a }nceput via`a lini~tit{, tunz|ndu-se }n c{lug{rie de un sf|nt b{tr|n. Iar dup{ trei sau patru ani, fericita Atanasia a fost aleas{ stare`{ femeilor acelora, fiind silit{. Deci, ea singur{ se socotea pe sine c{ este cea mai de pe urm{, p{zind porunca Domnului, Care zice: Cel ce voie~te }ntre voi s{ fie mai mare, s{ v{ fie vou{ slug{. Dar care cuv|nt sau ce limb{ va putea spune }n{l`imea smereniei ei? C{ din femeile cele ce vie`uiau cu d|nsa, pe nici una nu a l{sat-o vreodat{ s{-i slujeasc{ ei sau s{-i toarne ap{ pe m|ini, numindu-se nevrednic{ a petrece }mpreun{ cu d|nsele, c{ci mai ales se socotea nevrednic{ a primi slujba de la d|nsele. ]nfr|narea ei era mare, c{ gusta seara pu`in{ p|ine de orz ~i ap{ cu m{sur{, iar untdelemn ~i vin, asemenea ~i unt de vaci, br|nz{ ~i pe~te nu m|nca niciodat{, dec|t numai la praznicul na~terii lui Hristos ~i al Prealuminatei ]nvieri, obi~nuia a gusta, mul`umind lui Dumnezeu. Iar }n Sf|ntul Post cel de 40 de zile ~i }n celelalte posturi, dup{ dou{ zile primea hran{, dar nu p|ine, ci pu`ine verde`uri crude; iar b{utur{ }n acele zile nu gusta nicicum. @BT-1 = Patul ei erau pietrele cele a~ternute pe p{m|nt, cu o mic{ vechitur{ de p|nz{ de l|n{ aspr{ se acoperea deasupra, pe care odihnindu-se, ca David, toat{ noaptea }~i uda patul cu lacrimi. C{ci, arz|nd de dumnezeiasca dorin`{ }n{untrul ei, lacrimile ie~eau la c|ntarea de psalmi ~i la rug{ciuni cu }ndestulare din ochii ei, ca ni~te r|uri din izvoare. Haina de deasupra era din l|n{ de oi, iar pe trup avea o c{ma~{ aspr{ de p{r. Somn avea pu`in ~i cea mai mare parte din noapte o petrecea totdeauna }n rug{ciunile cele cu dinadinsul c{tre Dumnezeu ~i }n g|ndirea de Dumnezeu. Iar ziua, uneori singur{, iar alteori cu celelalte, c|nta psalmii lui David. ^i se s|rguia ca nici un ceas s{ nu-l piard{ f{r{ rug{ciune sau s{-~i opreasc{ gura de la binecuv|ntarea lui Dumnezeu, precum c|nta David: Bine voi cuv|nta pe Domnul }n toat{ vremea, pururea lauda Lui }n gura mea. @BT-1 = Din ziua }n care a intrat }n m|n{stire, n-a gustat nici poame, p|n{ la sf|r~itul s{u, pentru }nfr|nare. ^i a primit multe necazuri, fiind egumen{ peste surori ~i }ngrijind de d|nsele. Iar pentru smerenie ~i bl|nde`e, n-a zis c{tre nici una vreun cuv|nt aspru sau de ocar{, nici a ie~it din cinstita ei gur{ vreo vorb{ c{tre cineva f{r{ cinste, nici c{tre mic, nici c{tre mare, nici c{tre rob, nici c{tre slobod, de~i de multe ori nu era ascultat{. ^i le r{bda toate cu bl|nde`ea sufletului ~i cu inim{ dreapt{, privind totdeauna spre r{spl{tirea care va s{ fie. @BT-1 = Dup{ patru ani de egumenie, fericita Atanasia s-a sf{tuit cu surorile s{ se mute de acolo }n alt loc pustiu ~i lini~tit, unde ar putea mai cu }nlesnire s{ slujeasc{ lui Dumnezeu }n t{cere ~i cu dumnezeiasc{ pov{`uire. ^i a aflat un monah b{tr|n, cinstit cu cinstea preo`iei ~i a egumeniei, cu numele Matei, b{rbat cu adev{rat dumnezeiesc ~i sf|nt. Acela, cunosc|nd scopul lor cel bun, <%-2>le-a ar{tat un loc precum doreau, }n aceea~i insul{ a Eghinei, }ntr-un<%0> munte pustiu, unde era o biseric{ veche a Sf|ntului ~i }nt|iului Mucenic ^tefan. Acel loc dac{ l-a v{zut Cuvioasa Atanasia, a zis: <192>Eu am v{zut de mult acest loc cu ochii min`ii ~i socotesc c{ de acum, aici ne va fi via`a ~i moartea<170>. Deci, Cuviosul Matei, cu binecuv|ntarea episcopului p{r`ii aceleia, a f{cut locuin`{ fericitei Atanasia ~i surorilor ei la acel loc, l|ng{ biserica Sf|ntului ^tefan. Dar se cade aici s{ pomenim }n parte ~i despre fericita via`{ a lui Matei. Acel cuvios p{rinte avea nevoin`{ mare, pentru c{ }n toat{ noaptea citea psaltirea cu rug{ciunile ~i c|nd avea nevoie s{ <%1>doarm{, nu se culca pe coaste, ci avea pu`in somn. Si era at|t de mare umilin`a b{rbatului aceluia }nc|t, atunci c|nd c|nta psalmii ~i se ruga sau s{v|r~ea dumnezeiasca jertf{ cea f{r{ de s|nge, curgeau<%0> ne}ncetat lacrimi din ochii lui; ~i oricine c{uta la el dob|ndea mare folos. Purta totdeauna o hain{ aspr{ de p{r ~i }~i sub`ia trupul cu postul ~i }nfr|narea cea f{r{ de m{sur{. El avea o deosebit{ dragoste ~i smerenie pentru Sf|ntul Evanghelist Ioan Cuv|nt{torul de Dumnezeu, iubitul ucenic al lui Hristos, a c{rui pomenire ~i praznic de peste an sosindu-i, c|nd }ncepea Dumnezeiasca Liturghie, i-a zis unui slujitor din cei ce st{teau l|ng{ d|nsul: <192>O, cine ar fi vrednic s{ fie acum }n Efes ~i s{ vad{ pe Sf|ntul Apostol Ioan!<170> Zic|nd acestea, scotea p|raie de lacrimi din ochi, apoi a suspinat din inim{ ~i s-a f{cut un lucru minunat: a v{zut pe Sf|ntul Apostol Ioan st|nd }n Altar l|ng{ dumnezeiasca mas{ ~i nu numai el a v{zut aceea, dar ~i al`i doi slujitori. ^i a stat Sf|ntul Ioan v{zut de d|n~ii, de la }nceputul Sfintei Liturghii p|n{ la otpust. De acest lucru at|t de mult s-a bucurat inima fericitului Matei ~i s-a umplut de vesel{ umilin`{, }nc|t p|n{ la trei zile n-a putut s{ guste hran{. La acest Cuvios Matei, aduc|ndu-se un om oarecare sl{-b{nogit cu toate m{dularele, s-a milostivit spre d|nsul, c{, dezbr{c|nd mantia de pe d|nsul, a pus-o pe umerii lui ~i }ndat{ acel om s-a f{cut s{n{tos. Altul a venit, av|nd fa`a }ntoars{ prin lucrare diavoleasc{, ~i dac{ s-a atins cuviosul cu m|na sa de fa`a lui, f{c|nd pe d|nsa semnul Crucii, }ndat{ fa`a s-a }ntors la r|nduiala cea dint|i. O b{tr|n{ oarecare, ce era muncit{ de duhul cel necurat, duc|ndu-se la sf|ntul, prin rug{ciunile lui a sc{pat de muncirea diavoleasc{. Asemenea ~i alt{ femeie, monahie, care p{timea ~i ea de duh necurat, s-a t{m{duit cu rug{ciunea sf|ntului p{rinte. Acestea s-au zis despre Cuviosul Matei, care era pl{cut lui Dumnezeu ~i avea dar de t{m{duiri de la El. ]ns{, dup{ ne~tiutele judec{`i ale lui Dumnezeu, s-a sf|r~it }n ap{, cu moarte de primejdie. C{ci, c{l{torind cu corabia spre Constantinopol, s-a scufundat }n mare ~i to`i care erau }ntr-}nsa s-au }necat ~i s-a lipsit insula Eghina de cinstitele moa~te ale cuviosului p{rinte, de la care bolnavii ar fi primit multe t{m{duiri. Dup{ d|nsul a venit alt preot ~i egumen famen, cu numele Ignatie. Acela, prin via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu ~i cu darul cel dat de la El, a fost asemenea Cuviosului Matei, c{ vie`uind cu sfin`enie s-a sf|r~it bine, iar morm|ntul lui izgonea diavolii ~i t{m{duia bolile. Dar s{ ne }ntoarcem iar{~i la povestirea despre Cuvioasa Atanasia. Acea fericit{ femeie avea, precum am zis, mare smerenie ~i bl|nde`e ~i se ruga totdeauna c{tre Dumnezeu ~i adeseori, privind spre cer, se umplea de spaim{ ~i de mirare; c{ci vedea un nor luminos l{s|nd raze de soare ~i }n mijlocul norului pe un b{rbat oarecare cu bun{cuviin`{, lumin|ndu-se de o mare frumuse`e. V{z|nd acestea adeseori, se mira de acel b{rbat ~i gr{ia }n sine: <192>Cine a }mpodobit pe acel b{rbat? Ce fapt{ bun{ l-a f{cut at|t de luminos ~i de bine }ncuviin`at?<170> Acestea g|ndind }n sine, i se p{rea c{ aude un glas zic|nd c{tre d|nsa: <192>B{rbatul de care te miri, l-a }mpodobit a~a smerenia }mpreun{ cu bl|nde`ea; deci s{ fii }n~tiin`at{, c{ ~i tu asemenea te vei lumina pentru smerenie ~i pentru bl|nde`e<170>. Fericita, v{z|nd aceasta }n toate zilele, cu acele dou{ fapte, cu smerenia ~i cu bl|nde`ele, at|t de mult se }nfrumuse`a, ca nimeni altul. De m|nie ~i de m{rire nici urm{ nu era }ntr-}nsa; iar cum s-a suit ~i la }n{l`imea celorlalte fapte bune, este ar{tat de aici, c{ putea s{ vad{ vedenii cere~ti cu ochiul cel curat al inimii. ]nc{ ~i cu faceri de minuni a }mpodobit-o Dumnezeu. C{ci odat{, ~ez|nd ~i }ndeletnicindu-se }ntru g|ndire de Dumnezeu, a venit un om foarte bolnav la ochi ~i o ruga, ca s{ se roage lui Dumnezeu pentru el. Iar ea, smerindu-se ca ~i cum m|ng|ia pe acela, i-a zis: <192>^i eu asemenea p{timesc de durere de ochi; deci rabd{, c{ Dumnezeu }`i va ajuta<170>. Iar el nu voia s{ se duc{, ci cu credin`{ cerea t{m{duire. Atunci fericita, pun|nd m|na pe ochii lui, a zis: <192>Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a t{m{duit pe cel orb din na~tere, s{-`i dea, frate, t{m{duire des{v|r~it{<170>. ^i }ndat{ omul acela s-a f{cut s{n{tos des{v|r~it de ochi. ^i a str{b{tut slava despre d|nsa }n toat{ partea aceea ~i mul`i bolnavi alergau la m|n{stirea ei ~i primeau s{n{tate cu rug{ciunile ei cele primite de Dumnezeu. Cuvioasa a zidit l|ng{ biserica Sf|ntului ^tefan }nc{ alte trei biserici: una }n numele Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu, alta }n a Sf|ntului Ioan Merg{torul ]nainte ~i a treia }n numele Sf|ntului Ierarh Nicolae. Dar mai mult dec|t pe celelalte biserici, a }mpodobit biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Pentru c{ toate cele de trebuin`{ la zidire ~i }nfrumuse`are le avea de la iubitorii de Hristos, care aveau cinstire ~i dragoste pentru d|nsa. ]ns{ de vreme ce era sl{vit{ ~i cinstit{ de oameni ~i sup{rat{ de cei ce mergeau la d|nsa, de aceea se m|hnea foarte ~i g|ndea unde s-ar putea ascunde. @BT-1 = Deci, lu|nd cu sine dou{ surori, pe Marina ~i pe Evpraxia, a fugit }n tain{ la Constantinopol ~i acolo, }ntr-o m|n{stire de fecioare, a petrecut ~apte ani. ]ns{ }i p{rea r{u de iubita ei biseric{, a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pe care o zidise }n m|n{stirea sa ~i de multe ori zicea cu lacrimi: <192>De sup{rarea omeneasc{ ~i de slava de~art{, sunt izgonit{ din biserica St{p|nei mele, Preacurata Fecioar{ N{sc{toare de Dumnezeu, ~i ~ed aici str{in{<170>. Dar nu s-a t{inuit cuvioasa nici acolo vie`uind; c{ci Dumnezeu, pream{rind pe roaba Sa, a }nceput a izgoni diavolii ~i a t{m{dui boli. Afl|nd despre d|nsa surorile ei din m|n{stirea Eghinei ~i merg|nd la d|nsa, au rugat-o s{ mearg{ cu ele la m|n{stirea sa. ]nc{ ~i o vedenie dumnezeiasc{ a }ndemnat-o, s{ se }ntoarc{ la locul s{u ~i zicea iubitelor sale surori, Marina ~i Evpraxia: <192>Este vremea s{ ne }ntoarcem la locul nostru, c{ci am v{zut }n vedenie biserica Preacuratei Maicii lui Dumnezeu deschis{ ~i poruncindu-ne ca s{ intr{m }ntr-}nsa<170>. @BT-1 = Deci, scul|ndu-se, s-a dus cu surorile din Constantinopol ~i au ajuns la insula Eghinei ~i la m|n{stirea sa. Acolo, peste c|teva zile, s-a }mboln{vit greu ~i ~i-a cunoscut sf|r~itul mai }nainte cu dou{sprezece zile. C{ci a v{zut doi b{rba`i }n haine albe, venind c{tre d|nsa, d|ndu-i o h|rtie scris{ ~i zic|ndu-i: <192>Iat{ liberarea ta! Prime~te-o ~i te vesele~te!<170> @BT-1 = Dup{ vedenia aceea, venindu-~i }n sine, a cunoscut c{ era aproape de ie~irea sa din trup ~i a petrecut dou{sprezece zile }n ne}ncetat{ cugetare de Dumnezeu ~i }n rug{ciune. Iar hran{ ~i b{utur{ }n acele zile n-a gustat deloc. Iar surorilor celor ce ~edeau l|ng{ d|nsa nu le zicea nimic mai mult, dec|t numai aceasta: <192>C|nta`i, surorile mele, c|nta`i ~i l{uda`i pe Dumnezeu totdeauna, ca s{ fie milostiv gre~elilor noastre!<170> Sosind ziua a dou{sprezecea, Cuvioasa Anastasia a zis c{tre d|nsele: <192>Ajuta`i-mi c{ci am sl{bit ~i merge`i }n biseric{ de sf|r~i`i psaltirea; c{ci eu acum nu pot s-o sf|r~esc, c{ mi-a sl{bit puterea foarte mult<170>. Iar ele, pl|ng|nd, au zis: <192>P|n{ la care psalm ai citit? De unde s{ o }ncepem ca s-o sf|r~im?<170> Iar ea a }nceti~or a r{spuns: <192>Al nou{zecelea psalm }l am }n gur{ ~i acum nu pot mai mult<170>. ^i merg|nd surorile }n biseric{, au sf|r~it pe ceilal`i psalmi. Apoi ie~ind, au c{zut cu fa`a }naintea patului ei ~i pl|ngere mare au f{cut, cer|nd de la d|nsa rug{ciunile cele mai de pe urm{. Iar ea rug|ndu-se pentru toate, pe Marina ~i pe Evpraxia le-a cuprins cu cinstitele ei m|ini, zic|ndu-le: <192>Iubitele mele surori, iat{ }n aceast{ zi ne desp{r`im, dar }n veacul ce o s{ fie, iar{~i ne va uni Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos s{ v{ dea pace, dragoste ~i }n`elepciune ~i s{ v{ umple de toate bun{t{`ile Sale<170>. Acestea ~i altele zic|nd, fa`a ei s-a luminat ~i to`i cei ce veniser{ la d|nsa s-au umplut de lumin{. Se apropia ziua }n care se pr{znuie~te Adormirea Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu ~i zicea fericita: <192>Vede`i s{ nu r{m|n{ ceva din cele cuviincioase praznicului, ci ~i c|ntarea bisericeasc{ cu bun{ r|nduial{ s{ fie; s{racilor, sc{p{ta`ilor ~i v{duvelor s{ le face`i osp{`, dup{ putere. Iar dup{ dumnezeiasca Liturghie, s{ da`i p{m|ntului trupul meu cel s{rac<170>. Aceasta zic|nd ~i cuprinz|nd pe cele dou{ surori mai sus amintite, s-a odihnit }ntru Domnul, dormind cu somn de ob~te, c{ci ca o vie ~i-a }nchis ochii ~i gura, c{ci nu era trebuin`{ ei de obi~nuita slujb{ care se face la moarte. Iar surorile, c{z|nd la sf|ntul ei trup, pl|ngeau de s{r{cia lor, zic|nd: <192>Unde te-ai dus <%-2>acum, o, sf|nt{ maica noastr{, cea numit{ cu nemurire? Astfel, ne-ai<%0> l{sat s{rmane, duc|ndu-te din ochii no~tri. Unde vom mai vedea dup{ aceasta, fa`a ta cea cu chip de }nger? Unde vom auzi glasul t{u care }nveselea inimile noastre ~i la lucruri bune ne }nv{`a? S-a stins lumina n{dejdii noastre celei bune! Tu acum dormi, dar noi de }ntristare pentru tine murim! Nu te vom mai avea de acum }mpreun{ cu noi c|nt|nd, citind, rug|ndu-te, vorbind ~i lucr|nd, c{ci Domnul te-a ales ~i te-a luat }n ve~nicele loca~uri, cele f{r{ de moarte!<170> A~a zic|nd ~i mult pl|ng|nd, au grijit trupul ei cel sf|nt. Cuvioasa Atanasia s-a sf|r~it la 14 August, la Vecernia praznicului Adormirii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Iar la praznic, dup{ dumnezeiasca slujb{, cu cinste a fost }ngropat{, cu nem|ng|iata t|nguire a surorilor. Iar cea care se pusese dup{ d|nsa egumen{, ziua ~i noaptea nu ie~ea de la morm|nt, pl|ng|nd. ^i i s-a ar{tat }n vis Sf|nta Atanasia, zic|nd c{tre d|nsa: <192>Cu dinadinsul s{ ~tii, c{ dup{ s{v|r~irea celor patruzeci de zile de la adormirea mea, voi lua cele preg{tite mie de Dumnezeu<170>. ^i de~tept|ndu-se egumena, nu se pricepea ce }nseamn{ vedenia aceea ~i cuv|ntul zis de cuvioasa. Dar, sosind ziua cea de 40 de zile, au uitat surorile - precum adeseori se }nt|mpl{ -, ca s{-i fac{ obi~nuita pomenire, p{r|ndu-le c{ dup{ dou{ zile se }mplinesc cele 40 de zile. ^i }n aceea~i sear{ iar{~i s-a ar{tat sf|nta, zic|nd egumenei: <192>Pentru ce n-a`i `inut seama de cele 40 de zile ~i n-a`i preg{tit cele spre pomenire, nici spre dare la s{raci, nici spre primirea de oaspe`i?<170> ^i, de~tept|ndu-se din somn, egumena a num{rat zilele cu dinadinsul ~i a cunoscut c{ aceea era seara zilei a 40-a, }n care se c{dea s{ c|nte panahida. Iar a doua zi, f{c|ndu-se pomenirea ~i s{v|r~indu-se dumnezeiasca slujb{, dou{ monahii }ncep{toare a cetelor biserice~ti, c{rora Dumnezeu le-a deschis ochii suflete~ti, au v{zut o minunat{ vedenie }n biseric{: Doi b{rba`i oarecare, foarte cinsti`i cu chipul, }mbr{ca`i }n haine luminoase, au intrat }n biseric{, duc|nd }ntre d|n~ii pe Cuvioasa Atanasia, pe care pun|nd-o }naintea Sf|ntului Altar, au }mbr{cat-o cu porfir{ }mp{r{teasc{, }mpodobit{ cu pietre scumpe ~i cu m{rg{ritare de mult pre` ~i i-au pus pe cap coroan{ }mp{r{teasc{, care avea cruce dinainte ~i }napoi; i-au dat apoi ~i un toiag de aur, la fel }mpodobit cu pietre scumpe; apoi, lu|nd-o de m|ini, au dus-o }n Sf|ntul Altar prin u~ile }mp{r{te~ti. Se mai scrie despre d|nsa ~i aceasta. C{, duc|ndu-se c{tre Domnul, a poruncit surorilor ca p|n{ la patruzeci de zile s{ pun{ mas{ s{racilor. Dar ele numai p|n{ la a noua zi au f{cut aceasta, iar dup{ acele nou{ zile au }ncetat. ^i li s-a ar{tat sf|nta cu doi }ngeri, zic|ndu-le: <192>Pentru ce a`i c{lcat porunca mea? ]n ~tire s{ v{ fie vou{, c{ milosteniile cele ce se fac pentru suflet, p|n{ la 40 de zile, cum sunt s{turarea fl{m|nzilor ~i rug{ciunile preo`ilor, milostivesc pe Dumnezeu ~i chiar p{c{toase fiind sufletele celor adormi`i, primesc iertarea p{catelor }ntru Domnul, iar de vor fi drepte, apoi aceia care fac pomenire, se }mbog{`esc cu }mplinirea a tot binele<170>. Aceasta zic|nd sf|nta ~i-a }nfipt }n p{m|nt toiagul ~i s-a f{cut nev{zut{. Iar a doua zi scul|ndu-se surorile au v{zut toiagul ei }nflorit ~i au pream{rit pe Dumnezeu a toate F{c{torul. Aceasta poveste~te prologul. Apoi s{v|r~indu-se anul dup{ moartea Cuvioasei Atanasia ~i pomenirea sfintei sosind, precum scrie Metafrast, au venit doi b{rba`i preo`i ~i cu d|n~ii au adus o femeie muncit{ de multe duhuri rele. Acei preo`i, lu|nd acoper{m|ntul morm|ntului ~i m{tur|nd `{r|na p|m|ntului, au scos afar{ racla cu moa~tele Cuvioasei Atanasia ~i }ndat{ necuratele duhuri au fugit din femeia aceea ~i s-a f{cut s{n{toas{. Iar din racl{ a ie~it o mare ~i bun{ mireasm{ ~i s-a v{zut picur|nd din racl{ mir. Apoi, descoperind racla, au v{zut pe Cuvioasa Anastasia ca ~i c|nd atunci adormise, lumin|ndu-~i spr|ncenele, buzele ~i fa`a cu frumoas{ podoab{, iar trupul cu m|inile ~i tot sf|ntul ei trup era }ntreg, neav|nd nici c|t de pu`in{ stric{ciune ~i izvora mir. Aceasta v{z|nd-o to`i cei ce erau acolo, scoteau lacrimi de bucurie din ochi. Iar acei sfin`i preo`i, acoperind racla, au judecat s{ nu pun{ sfintele moa~te ale Cuvioasei Atanasia }n p{m|nt, ci la vedere }n biseric{ ~i au f{cut astfel. Dup{ aceasta f{c|ndu-i o racl{ nou{, au mutat cinstitele moa~te }ntr-}nsa din cea veche. Dup{ aceea au luat c{lug{ri`ele de pe moa~te, cea dint|i hain{ de p{r a sfintei, preg{tindu-i alta nou{ de m{tase. Dar nu puteau s{ }mbrace trupul sfintei, de vreme ce Sf|nta Atanasia nu voia, ~i }~i `inea m|inile pe piept, ca ~i cum era vie, nevr|nd haine de m{tase, ~i chiar dup{ moarte iubind s{r{cia. Iar una din ceata c{lug{ri`elor celor }mbun{t{`ite, fiind vas ales al Sf|ntului Duh ~i-a plecat genunchii ~i a }nceput a se ruga c{tre d|nsa, ca ~i c{tre o vie, gr{ind: <192>C|nd vie`uiai }ntre noi, ai avut }n toate f{r{ }mpotri-vire ascultare, st{p|na noastr{. A~a ~i acum binevoie~te a ne asculta ~i cu aceast{ smerit{ hain{, care `i s-a adus, binevoie~te a te }mbr{ca<170>. Astfel, dup{ ce s-a rugat fecioara aceea, Cuvioasa Atanasia, ca o vie, a ascultat. O, minune! Atunci, ridic|ndu-se, a ~ezut ~i ~i-a }ntins m|inile spre }mbr{care, iar dup{ ce s-a }mbr{cat, s-a culcat iar{~i }n racl{. ^i multe alte minuni se s{v|r~eau de la sfintele ei moa~te, c{ci se f{ceau t{m{duiri de toate bolile ~i diavolii se goneau din oameni cu sfintele ei rug{ciuni. Ale c{rei faceri de minuni nu ajunge vreme scriitorului a le scrie toate cu de-am{nuntul, ca s{ nu se supere ~i cei ce citesc, asemenea, ~i cei ce ascult{. Ci cu aceast{ scurt{ ~i de folos povestire despre cuvioasa, s{ fim }ndestula`i. Iar tu, o, fecioar{, doamn{, ceea ce e~ti cinstit{ cu numele nemuririi, Atanasia, ceea ce e~ti }mpreun{ vie`uitoare cu dumnezeie~tii }ngeri, care ai s{r{cit pentru Hristos ~i cu dumnezeie~tile daruri te-ai }mpodobit; care totdeauna ai pl|ns ~i m|ng|ierea cea nesf|r~it{ ai c|~tigat-o, care cu bl|nde`e te-ai }mpodobit ~i p{m|ntul celor bl|nzi ai mo~tenit, apoi }n foame ~i }n sete `i-ai petrecut vremelnica via`{ ~i sa`iul }ndulcirii celei ve~nice l-ai aflat; care milostiv{ c{tre s{raci ai fost ~i de la Dumnezeu te-ai miluit; tu, care pentru cur{`enia inimii tale, ai luat }n tine lumina Sf|ntului Duh ~i, av|nd pace }n sufletul t{u, aceluia~i Duh Sf|nt te-ai f{cut loca~ ~i ai fost vistierie a tuturor lucrurilor celor bune; pentru aceasta luminii celei negr{ite te-ai }nvrednicit }n cer. Tu, ceea ce locuie~ti cu adun{rile sfin`ilor ~i cu cetele drep`ilor te s{l{~luie~ti, pomene~te-ne ~i pe noi, cei ce l{ud{m via`a ta cea }mbun{t{`it{ ~i cu duhovniceasc{ bucurie cinstim pomenirea ta. Caut{ spre via`a noastr{ cea }nv{luit{ de lume~tile valuri, ca, prin rug{ciunile tale binevie`uind, de cursele diavole~ti s{ sc{p{m ~i }mpreun{ cu tine s{ ne }nvrednicim ve~nicilor bun{t{`i, cu darul ~i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine slava, cinstea ~i }nchin{ciunea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.