@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A TREISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC ARTEMON<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]n timpul }mp{r{`iei lui Diocle`ian a fost mare prigoan{ }mpotriva cre~tinilor; de vreme ce au fost trimi~i muncitori prin toate cet{`ile ~i `{rile st{p|nirii romanilor, ca s{ aduc{ jertfe zeilor ~i s{ sileasc{ pe cre~tini la }nchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor pleca, s{-i schingiuiasc{ ~i s{-i ucid{. Deci, a mers }n p{r`ile Capadochiei un comit cu numele Patrichie, care s{v|r~ea porunca }mp{ratului. Dar mai }nainte de venirea lui, fericitul Sisinie, episcopul Laodichiei, afl|nd c{ se apropia comitul, a luat pe Sf|ntul Artemon presbiterul ~i pe oarecare din cre~tini ~i s-a dus noaptea }n capi~tea Artemidei ~i au sf{rmat pe to`i idolii ce au fost acolo ~i i-au ars cu foc. Apoi }ntorc|ndu-se la biserica cre~tin{, care era la cinci stadii de cetate, }~i s{v|r~eau obi~nuitele rug{ciuni ~i-i }nt{rea pe credincio~i, zic|ndu-le: <192>Fiii mei, auzim de Antihrist cel ce vine }n cetate, vr|nd s{ ucid{ pe cre~tini. Deci, nimic s{ nu v{ despart{ pe voi de dragostea lui Hristos, nici focul, nici sabia, nici fiarele ~i nici un fel de moarte oric|t de cumplit{<170>. Iar dup{ ce a intrat }n cetate comitul Patrichie, a adus mai }nt|i o jertf{ }n capi~tea lui Apolon ~i a f{cut }n acea zi cercetare. Apoi }ngrozirile }mp{r{te~ti le-a pus }nainte ~i s-au }ndeletnicit cinci zile }n cercet{ri ~i }n v|n{toare. Dup{ aceea a intrat }n capi~tea Artemidei, vr|nd s{ s{v|r~easc{ necurata jertf{ ~i neg{sind pe idoli, }ntreba unde sunt. Iar oarecare din elini i-au spus c{ episcopul Sisinie cu preotul s{u Artemon ~i cu al`i cre~tini au sf{r|mat pe Artemida ~i pe ceilal`i idoli ce au fost acolo. Deci, }ntreb|nd comitul unde este episcopul ~i cre~tinii, i-a r{spuns c{ s-au adunat }n biserica lor. Atunci comitul }ndat{ }nc{lec|nd pe cal, s-a dus cu osta~i }narma`i spre biserica cre~tin{, ca s{ verse s|ngele celor credincio~i, iar pe Sisinie ~i pe Artemon s{-i taie buc{`i. Dup{ ce s-a apropiat el de biseric{, c|nd era ca de o stadie, deodat{ l-a cuprins ni~te friguri mari, }nc|t a c{zut ~i foc peste m{sur{ l-a cuprins, }nc|t pe n{s{lie l-au dus la o cas{ ce se afla acolo. Dup{ ce a }nnoptat, osta~ii au stat cu lum|n{ri pe l|ng{ comi-tul cel bolnav, a~tept|ndu-i moartea, iar comitul a zis c{tre casnicii <%2>s{i: <192>Cre~tinii m-au blestemat ~i Dumnezeul lor m{ munce~te<170>. Zis-<%0>au lui casnicii: <192>Puternicii zei ~i luminata zei`{ Artemida, te vor face pe tine s{n{tos<170>. Bolind el greu ~i sim`ind c{ moare, a zis c{tre osta~i: <192>Duce`i-v{ }n biserica cre~tin{ ~i spune`i episcopului Sisinie, c{ a~a zice comitul Patrichie: Mare este Dumnezeul cre~tinilor. Deci, roag{-te c{tre d|nsul pentru mine, ca s{ m{ scol din aceast{ boal{ grea ~i-`i voi face chipul t{u din aur ~i }n mijlocul cet{`ii }l voi pune<170>. Duc|ndu-se osta~ii, au spus episcopului cuvintele comitului, iar episcopul i-a r{spuns: <192>Aurul t{u cu tine s{ fie! Dar de crezi }n Domnul nostru Iisus Hristos, te vei izb{vi de boala ta<170>. ^i iar{~i a trimis comitul, zic|nd: <192>Cred }n Dumnezeul t{u, numai s{ m{ t{m{duiesc!<170> Deci, episcopul a f{cut pentru d|nsul rug{ciune ~i }ndat{ comitul s-a sculat s{n{tos, neav|nd nicidecum boal{ trupeasc{. Dup{ c|teva zile comitul Patrichie s-a dus }n cetatea Cezareei din Palestina, fiind departe de Laodiceia cam la trei stadii ~i a }nt|mpinat pe Sf|ntul Artemon venind de la v|nat. Pentru c{, cu cuv|ntul lui Hristos, v|na fiare s{lbatice ~i }l urmau doi cerbi ~i ~ase asine s{lbatice pe care le ducea preotul la episcop, fiindc{ avea episcopul o gr{din{ frumoas{ de pomi ~i }ntr-}nsa voia s{ aib{ ~i fiare s{lbatice. Deci, poruncind comitul s{ stea, a }ntrebat pe robul lui Dumnezeu Artemon, cum a v|nat fiarele acelea. Iar el a r{spuns: <192>Cu cuv|ntul Hristosului meu am v|nat acestea!<170> ^i i-a zis comitul: <192>B{tr|nule, mi se pare c{ e~ti cre~tin<170>. Sf|ntul a r{spuns: <192>Din tinere`e sunt cre~tin<170>. Atunci leg|ndu-l cu dou{ lan`uri, l-a dat pe el la doi osta~i, poruncind s{-l duc{ pe Artemon dup{ d|nsul, }n cetatea Cezareei. Iar sf|ntul, fiind legat ~i }ntorc|ndu-se c{tre fiarele ce-i urmau lui, le-a zis: <192>Merge`i la Sisinie episcopul<170>. Iar ele s-au dus ~i au stat l|ng{ u~ile ogr{zii bisericii ~i episcopul a }ntrebat pe portar: <192>De unde au venit aceste animale?<170> Atunci cu porunca lui Dumnezeu, un cerb lu|nd glas omenesc, a zis: <192>Robul lui Dumnezeu, Artemon este prins de c{tre r{ucredinciosul comit ~i l-au dus legat }n Cezareea, iar pe noi ne-a trimis la tine<170>. Episcopul s-a sp{im|ntat de gr{irea cerbului ~i suspin|nd greu de prinderea lui Artemon, a chemat pe diaconul Filie ~i i-a zis: <192>O minune nou{ s-a f{cut, c{ iat{ din aceste fiare pe care le vezi, un cerb a gr{it cu glas omenesc, spun|nd, c{ robul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necuratul comit ~i l-a dus }n Cezareea legat. ^i m-a cuprins spaim{ de vorbirea omeneasc{ a cerbului ~i jale grea pentru prinderea lui Artemon. Deci, ia c|teva prescuri ~i du-te }n Cezareea cu o slug{, ca s{ afli dac{ sunt adev{rate cele gr{ite de cerb<170>. Diaconul, lu|nd prescurile ~i o slug{, rug|ndu-se, s-a dus. Sosind }n Cezareea, a aflat pe Sf|ntul Artemon ~ez|nd }n temni`{ ~i }nchin|ndu-se lui, a zis: <192>Robule al lui Dumnezeu Cel de sus ~i p{stor al oilor cuv|nt{toare, cum ne-ai l{sat ~i ai c{zut }n m|inile tiranului, c{ci noi n-am ~tiut? Ci una din fiarele s{lbatice a vestit episcopului despre tine, vorbind omene~te; de aceea m-a trimis episcopul aici, s{ v{d dac{ sunt adev{rate cele gr{ite, pentru c{ greu se m|hne~te pentru tine<170>. Sf|ntul Artemon a r{spuns: <192>Filie, slujitor al Domnului, dac{ te duci, veste~te st{p|nului meu, sf|ntului episcop, c{ sunt prins la cazne pentru Hristos ~i ~ed }n temni`{. Deci, s{ se roage pentru mine ca s{ pot birui izvodirile cele viclene ale c{l{ului ur|t de Hristos ~i s{ m{ }nvrednicesc a fi p{rta~ cu Domnul meu, Iisus Hristos<170>. Apoi ~i-au dat s{rutare unul altuia ~i s-au desp{r`it; diaconul s-a }ntors la locul s{u, iar Artemon a r{mas }n lan`uri. Venind diaconul la episcop ~i spun|ndu-i cuvintele lui Artemon, episcopul s-a rugat cu lacrimi c{tre Dumnezeu gr{ind: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai izb{vit pe Daniil din groapa cu lei ~i pe cei trei tineri i-ai scos din cuptorul cel }nfocat a lui Nabucodonosor, izb{ve~te ~i pe robul t{u Artemon de vr{jma~ul Patrichie ~i f{ ca s{ biruiasc{ toate scornirile de munc{ ale acestuia ~i }l num{r{ }n ceata sfin`ilor mucenici<170>. ]ntr-una din zile comitul Patrichie, f{c|nd cercetare }n cetatea Cezareei, a poruncit s{ aduc{ }naintea sa pe Sf|ntul Artemon, presbiterul Laodichiei ~i a zis c{tre d|nsul: <192>B{tr|nule, spune-ne cum te nume~ti!<170> El a r{spuns: <192>M{ numesc Artemon, rob al lui Hristos Dumnezeul meu<170>. Comitul zise: <192>Tu e~ti cel care ai sf{r|mat chipul cel cioplit al marii zei`e?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Eu sunt<170>. Comitul zise: <192>Spune-mi, b{tr|nule, cum ai asuprit puterea ei, cum n-ai cru`at chipul acela ~i cum nu te-ai temut de r{spl{tirea ei? Iat{ ea fiind bl|nd{ te-a l{sat s{ tr{ie~ti }nc{<170>. Sf|ntul Artemon r{spunse: <192>^i pe tine te voi asupri, rug|ndu-m{ Dumnezeului meu, ~i-`i voi birui tirania ta! Iar pe idolul cel mort ~i mut cum n-a~ fi putut s{-l asupresc?<170>. Comitul zise: <192>Eu, auzind de numele t{u, c{ te nume~ti Artemon, socoteam c{ e~ti rob al zei`ei Artemida ~i mi se pare c{, chiar aceea te-a l{sat s{ tr{ie~ti, pentru c{ e~ti de un nume cu d|nsa<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Preanecuratule p{g|n, fiu al diavolului, }ntunecatule cu mintea, dac{ voie~ti s{ auzi de numele meu, }n`elege c{ eu, fiind }nc{ }n p|ntecele maicii mele, mi s-a d{ruit acest nume de la Dumnezeu<170>. Comitul a zis: <192>Cinste~te-`i b{tr|ne`ile, cru`{-`i c{runte`ile ~i jertfe~te marelui Asclipios, zeul acestei cet{`i<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>^aisprezece ani am fost cite`, citind c{r`ile }n biserica Dumnezeului meu; dou{zeci ~i opt de ani am fost diacon, citind Sf|nta Evanghelie ~i treizeci ~i trei de ani am }mplinit }n preo`ie, }nv{`|nd pe oameni ~i pov{`uindu-i la calea m|ntuirii cu ajutorul lui Hristos. Iar acum }mi porunce~ti s{ fiu asemenea `ie ~i s{ jertfesc diavolului ce este }n idolul cel nesim`itor? Iat{, vreau s{ v{d pe zeul t{u ~i s{-i cunosc puterea<170>. Comitul zise: <192>Mare slav{ ~i putere are marele zeu Asclipios! Iar dac{ cineva nu aduce t{m|ie cu rug{minte }naintea capi~tei lui, nu poate s{ intre }n{untru; c{ci erau ni~te balauri petrec{tori }n capi~tea lui Asclipios ~i slujitorii le aduceau m|nc{ruri dulci odat{ pe an<170>. Sf|ntul zise: <192>S{ mergem }n capi~tea lui Asclipios ~i dac{ nu m{ va l{sa s{ intru }n{untru, atunci }i voi aduce t{m|ie!<170> @BT-1 = Merg|nd comitul ~i poporul cu sf|ntul, apropiindu-se de capi~tea aceea, balaurii ~i mai ales necuratele duhuri dintr-}n~ii, <%-2>nesuferind venirea mucenicului ~i puterea lui Hristos ce era }ntr-}nsul<%0>, scoteau ~uier{turi }nfrico~ate }n capi~te ~i tulburare, }nc|t se cl{tina ca un copac de v|nt, ~i v{z|nd aceea popoarele ~i comitul, fugeau de fric{. Dup{ aceea comitul a zis c{tre sf|nt: <192>Vezi c|t de mare este puterea lui Asclipios, c{ci pe nimeni nu las{ s{ intre la <%2>d|nsul f{r{ t{m|ie?<170> Sf|ntul zise: <192>Porunce~te jertfitorului t{u s{-mi<%0> deschid{ capi~tea, c{ci eu voi intra<170>. ^i a poruncit comitul s{ deschid{ capi~tea. Iar slujitorul care se numea Vitalie a zis c{tre comit: <192>M{ rog prealuminatei st{p|nirii tale, nu pot deschide f{r{ t{m|ie ~i f{r{ rug{minte; pentru c{ este mare }ngrozirea zeului Asclipios<170>. Deci, lu|nd slujitorul t{m|ia, a adus-o dup{ obiceiul s{u ~i a deschis u~a cea }ncuiat{, apoi a fugit }ndat{. @BT-1 = Atunci comitul, st|nd departe, a zis c{tre sf|nt: <192>B{tr|nule, dac{ po`i s{ intri, intr{<170>. Iar sf|ntul, apropiindu-se de u~{ ~i f{c|nd semnul Crucii, a intrat cu }ndr{zneal{ ~i balaurii st{teau nemi~ca`i. Sf|ntul s-a rugat c{tre adev{ratul Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Dumnezeul meu, Cel ce prin robul T{u Daniil ai sf{rmat pe idolul Baal din Babilon ~i ai ucis balaurul, tu ~i acum, Doamne, prin mine p{c{tosul, cu puterea Ta dumnezeiasc{ ucide balaurii ace~tia, ca s{ se pream{reasc{ numele T{u cel Sf|nt<170>. Apoi }ngrozind pe balauri ca s{ nu vat{me pe nimeni, le-a poruncit s{-i urmeze ~i a ie~it cu d|n~ii afar{. Iar poporul ~i comitul, v{z|nd cum ie~iser{ balaurii din capi~tea lui Asclipios, s-au sp{im|ntat ~i au }nceput s{ fug{. Sf|ntul a strigat }n urma lor: <192>De ce fugi`i? Nu v{ teme`i! Sta`i ~i vede`i cum, cu puterea Dumnezeului meu Cel adev{rat, balaurii ace~tia vor muri }naintea ochilor vo~tri!<170> ^i sufl|nd asupra lor, }ndat{ i-a l{sat mor`i, pentru c{ s-au risipit }naintea picioarelor lui, fiind lovi`i ca de un tunet. Atunci Sf|ntul Artemon a gr{it c{tre comit: <192>Vezi, Patrichie, pe zeii cei cinsti`i de voi, cum au murit prin puterea lui Dumnezeu ~i Tat{l Domnului nostru Iisus Hristos?<170> Iar comitul ~i tot poporul s-au }nsp{im|ntat, v{z|nd pe balauri uci~i f{r{ fier, }ntre care era unul foarte mare, av|nd cinci co`i grosime, iar }n lungime dou{zeci ~i cinci de co`i. V{z|nd aceasta Vitalie slujitorul, ~i-a ridicat glasul ~i a zis: <192>Mare este Dumnezeul cre~tinilor ~i mare este puterea acestui b{rbat! C{ci prin suflarea gurii a ucis pe ace~ti balauri<170> ^i, c{z|nd la picioarele sf|ntului, gr{ia: <192>Robule al Dumnezeului Celui de sus, nu m{ dep{rta de tine, ci m{ rog `ie, }nsemneaz{-m{ cu puterea Dumnezeului t{u, ca s{ fiu des{v|r~it, oaie a turmei tale. Pentru c{ p|n{ acum am fost }n }n~el{ciune, uit|ndu-m{ la idoli ~i la ace~ti balauri, iar acum cunosc pe Dumnezeul cel adev{rat!<170> Iar p{g|nul comit, av|nd ochii suflete~ti orbi`i, de~i vedea o minune ca aceea, }ns{ n-a voit s{ cunoasc{ adev{rul prin puterea dumnezeiasc{, ci socotea c{ Artemon prin vr{ji a ucis balaurii. Nesuferind ru~inea ~i umpl|ndu-se de m|nie pentru a sa ru~inare ~i pentru pierderea balaurilor, a poruncit ca iar{~i s{ piard{ pe sf|ntul mucenic ~i s{-l supun{ la }ntrebare }naintea nedreptei sale judec{`i. ^i a zis cu m|nie c{tre sf|ntul: <192>A~a m{ jur pe zei`a cea mare Artemida ~i pe luminatul Apolon, c{ de nu vei spune cu ce putere ai ucis balaurii cei mari, }n buc{`i te voi sf{r|ma<170>. R{spuns-a mucenicul: <192>Cu puterea lui Hristos ~i cu ajutorul Sf|ntului Arhanghel Rafail, trimis de Dumnezeu, am ucis pe balaurii vo~tri<170>. Zis-a comitul: <192>Oare poate Cel r{stignit de neamul jidovesc, s{ aib{ o putere ca aceasta?<170> Zis-a sf|ntul: <192>O, }ntunecatule cu r{utatea, }nvechitule }n r{ut{`i ~i mo~tenitorule al iadului, ai auzit ~i }nc{ auzi, c{ prin puterea Dumnezeului meu, au murit fiarele voastre<170>. Atunci comitul, umpl|ndu-se de m|nie, a ars o tigaie unde a pus pe sf|ntul mucenic, }nc{ ~i `epi de fier a ars ~i a poruncit ca s{-l }mpung{ ~i cu alte fiare ascu`ite s{-i taie m{dularele trupului. ^i zicea c{tre d|nsul: <192>Vezi, nesupusule b{tr|n, cum piere trupul t{u }n munci?<170> Iar p{timitorul, c{ut|nd la cer, a zis: <192>Doamne Iisuse Hristoase, nu l{sa pe necuratul comit s{ r|d{ de mine robul T{u; c{ci ~tii, c{ pentru Tine p{timesc astfel. Ci d{-mi r{bdare p|n{ }n sf|r~it, s{ se ru~ineze vr{jma~ul meu. Ascult{, Dumnezeule, rug{ciunea robului T{u ~i ia }n urechi ruga mea, Doamne Savaot. Pentru c{ Tu ai f{cut cerul ~i p{m|ntul ~i toate cele ce sunt minunate sub cer. Tu e~ti Domn al tuturor ~i nu este cel ce poate s{ se }mpotriveasc{ @ie. Deci cu mila Ta m|ntuie~te-m{, Doamne. Tu ai sfin`it pe pruncul T{u, Abel, cel f{r{ de r{utate ~i junghiat f{r{ vin{. Tu ai }ndreptat ~i la }n{l`ime ai r|nduit pe pl{cutul T{u Enoh. Tu ai p{zit }n corabie pe Noe ~i ai }n{l`at pentru binecuv|ntare pe arhiereul Melchisedec. Pentru jertf{ ai pream{rit pe Avraam, ai }nmul`it neamul lui Iacov prin na~terea de fii, ai scos din focul Sodomei pe Lot ~i ai fericit prin r{bdare pe Iov. Cu al T{u ajutor Iosif a biruit patimile trupe~ti, s-a pream{rit Moise, robul T{u, asupra vr{jma~ilor ~i to`i cei }ndrepta`i prin Tine, Te laud{ pe Tine Dumnezeul Cel pream{rit. Acum ~i eu, robul T{u, m{ rog @ie, Doamne, miluie~te-m{ pe mine cu mila Ta ~i ajut{-m{ cu puterea Ta<170>. Astfel rug|ndu-se sf|ntul, iat{ cerbul care gr{ise }n Laodiceia cu glas omenesc c{tre episcop, a intrat }n Cezareea ~i trec|nd prin mijlocul poporului }n acea priveli~te, a c{zut }naintea sf|ntului mucenic Artemon ~i-i lingea picioarele cele sfin`ite. Apoi, st|nd }naintea comitului, prin dumnezeiasca porunc{ pentru mustrarea ~i }nfruntarea p{g|nilor, iar{~i lu|nd glas omenesc, a }nceput a zice: <170>O, comitule, r{ucredinciosule, cunoa~te c{ nimic nu este care s{ fie cu neputin`{ la Dumnezeu ~i puternic este ~i celor necuv|n-t{toare s{ le dea grai omenesc spre ar{tarea dumnezeie~tii Sale puteri. Deci s{ ~tii c{ robul lui Dumnezeu, Artemon, degrab se va <%-2>libera, iar tu de dou{ p{s{ri cere~ti vei fi r{pit ~i vei fi aruncat }ntr-o<%0> c{ldare clocotit{, pentru c{ pe Dumnezeu, pe care L-ai m{rturisit ~i ai crezut }ntr-]nsul, de Acela te-ai lep{dat ~i pe omul cel drept, f{r{ omenie }l munce~ti<192>. Iar necuratul comit, fiind dat }n vileag ~i mustrat de dobitocul cel s{lbatic, dar socotind aceea vraj{, s-a m|niat foarte ~i a poruncit osta~ilor s{ ucid{ cerbul acela. ^i unul din osta~i, lu|nd o suli`{, s-a pornit s{ ucid{ pe cerb; dar cerbul a s{rit, iar suli`a a lovit pe stolnicul comitului ~i l-a str{puns, iar cel }nsuli`at, }ndat{ }n acel loc ~i-a dat sufletul. Acest lucru v{z|ndul comitul, i-a fost jale de stolnicul s{u ~i, scul|ndu-se de pe divan, s-a dus la casa sa, iar pe mucenic a poruncit s{-l arunce iar }n temni`{. A doua zi, a poruncit comitul s{ g{teasc{ o c{ldare mare, s-o umple cu smoal{ ~i s-o fiarb{, vr|nd ca s{ arunce }ntr-}nsa pe <%-2>mucenic cu capul }n jos. ^i f{c|ndu-se aceasta, slujitorii au mers s{-i<%0> spun{ de fierberea c{ld{rii cu smoal{; iar comitul, vr|nd cu ochii s{i s{ vad{ c{ldarea aceea, a }nc{lecat pe cal ~i s-a dus spre c{ldare. Iar dup{ ce s-a apropiat, s-au pogor|t din cer doi }ngeri ca doi vulturi ~i, apuc|nd de pe cal pe comit, l-au aruncat }n smoala care fierbea }n c{ldare ~i s-a topit, }nc|t nici oasele nu i-au mai r{mas. Atunci osta~ii ~i tot poporul, v{z|nd aceasta, s-au }nsp{im|ntat ~i au fugit, iar sf|ntul, fiind scos din c{ldare, a r{mas singur la un loc, ~i st|nd, sl{vea pe Dumnezeu. Deci, plec|ndu-~i genunchii, s-a rugat ~i a izvor|t din locul acela izvor de ap{. Apoi, venind Vitalie, slujitorul idolesc ~i al`i mul`i, au fost }nv{`a`i ~i s-au botezat de sf|ntul. Iar }n noaptea aceea, a venit un glas de sus, zic|nd c{tre mucenic: <192>Ie~i din cetatea aceasta ~i vino }n Asia, }n locul ce se nume~te Vuli, care este l|ng{ mare. Acolo vei afla pe Alexandru ~i pe Pironia, maica aceluia, ~i vei cur{`i }mpreun{ cu d|n~ii pe mul`i de diavoli ~i de felurite boli ~i mul`i lumin|ndu-se prin tine, vor pream{ri pe Dumnezeu<170>. A doua zi, s-au adunat la Sf|ntul Artemon to`i cei nou-lumina`i prin botez. Iar el, lu|nd p|inea dumnezeie~tilor Taine, a fr|nt-o }n buc{`i ~i amestec|nd-o }n paharul sf|nt, le-a dat, zic|nd: <192>Aceast{ p|ine este Trupul lui Hristos ~i acest vin este S|ngele lui Hristos, cel v{rsat pentru sufletele voastre! Deci, p{zi`i-v{, fiilor, ca nici unul din voi s{ nu v{ desp{r`i`i de dragostea lui Hristos, ci sta`i neclinti`i }n credin`{; c{ci mie mi s-a poruncit s{ m{ duc }n Asia<170>. Auzind episcopul Cezareei toate cele despre Sf|ntul Mucenic Artemon, c{ mul`i au fost boteza`i de el ~i c{ }nva`{ pe popor cuv|ntul adev{rului, a mers la d|nsul cu credincio~ii care erau cu el ~i s{rut|nd pe sf|nt ~i f{c|nd rug{ciune, au }nsemnat locul acela cu un semn, pe care a p{timit Sf|ntul Mucenic Artemon ~i dup{ aceea a zidit pe el o biseric{. Iar din mucenicii cei boteza`i, pe unii i-a sfin`it preo`i, pe al`ii diaconi, iar pe Vitalie l-a pus episcop; c{ruia i-a ~i }ncredin`at p{r`ile Palestinei. Iar Sf|ntul Mucenic Artemon, s{rut|nd pe episcop ~i pe popor, a ie~it spre partea Asiei hot{r|t{ lui. Dar pe cale fiind r{pit de }nger, a fost dus la locul unde a fost trimis; acolo a f{cut minuni mari cu puterea lui Dumnezeu, c{ci pe mul`i i-a luminat ~i i-a adus la Dumnezeu. Dup{ aceea prinz|ndu-l cei necredincio~i, i-au t{iat capul ~i astfel s-a dus la ve~nicele loca~uri, ca s{ ia cununa cinstitei slave de la Hristos Dumnezeul nostru, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh se cuvine slav{ ~i }nchin{ciune }n vecii vecilor. Amin.