@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A PAISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0> @SUBTITLE = <%4>MARTIN M[RTURISITORUL<%0>, @SUBTITLE = <%4>PAP[ AL ROMEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Dup{ sf|r~itul lui Teodor pap{ al Romei, a luat scaunul Bisericii Romei fericitul Martin, cu gl{suit{ alegere a tuturor. ]n acea vreme la r{s{rit }mp{r{`ea peste greci, Consta, fiul lui Constantin ~i nepotul lui Eraclie }mp{ratul. Dar }n acei ani }mp{ra`ii grece~ti st{p|neau ~i Roma cea veche, iar rudele st{p|neau p{r`ile Apusului ~i se }nmul`ea atunci la R{s{rit eresul monoteli`ilor, adic{ al celor ce m{rturisesc c{ numai o voie este }n Hristos Domnul nostru. Iar eresul acela ie~ise din eresul ce fusese mai }nainte al lui Evtihie, care zicea c{ numai o fire este }n Hristos, }mpotriva m{rturisirii ortodoxe, care }nt{re~te a crede c{ }n Domnul nostru Dumnezeu Cel }ntrupat sunt dou{ firi, precum ~i dou{ voin`e ~i lucr{ri, fiind deosebit{ fiecare fire, }ns{ }ntr-o singur{ persoan{ a lui Hristos. Pentru c{ nu }n dou{ persoane desp{r`ite este Hristos Dumnezeu, ci }n doimea firilor este cunoscut cu neamestecare. ^i a }nceput acel eres prin Chir, patriarhul Alexandriei ~i Serghie al Constantinopolului, }nvoindu-se la aceasta ~i }mp{ratul Eraclie, unchiul }mp{ratului Constantin. Dup{ Serghie a fost patriarh }n Constantinopol, Piros, tot eretic monotelit, apoi Pavel, de acela~i eres. Dup{ }ndemnarea acelui Pavel, }mp{ratul Consta a scris o c{rticic{ plin{ de eresul monoteli`ilor, numind-o "tipos" ~i a trimis-o pretutindeni, poruncind ca astfel s{ se cread{. Deci, mul`i din cei dreptcredincio~i, care nu se }nvoiau cu eresul acela, se }mpotriveau nedreptei porunci }mp{r{te~ti, suferind prigoniri, b{t{i, chinuri ~i mor`i. Unul ca acesta a fost Cuviosul Maxim M{rturisitorul, precum se scrie }n via`a lui pe larg. La preasfin`itul pap{ Martin, care a luat scaunul patriarhiei Romei celei vechi, }mp{ratul a trimis }ndat{ acea c{rticic{ a sa cu socoteal{ ereti-ceasc{ ~i cu credin`a cea rea, dorind ca noul pap{ Martin s{ primeasc{ acea credin`{ ~i s{ se }nt{reasc{ sobornice~te. Iar Fericitul Martin lep{da acea rea credin`{, zic|nd: <192>Chiar dac{ toat{ lumea ar voi s{ primeasc{ aceast{ nou{ }nv{`{tur{, potrivnic{ celei drepte, eu nu o voi primi, nici m{ voi dep{rta de evanghelica ~i apostolica }nv{`{tur{ ~i de la a~ez{mintele Sfin`ilor P{rin`i, m{car de voi p{timi ~i moartea<170>. ^i a trimis la Pavel patriarhul Constantinopolului b{rba`i cinsti`i din r|nduiala bisericeasc{ cu o scrisoare, prin care }l ruga ~i-l sf{tuia s{ nu se fac{ }mperechere }n unirea bisericeasc{, nici s{ semene neghine eretice }n mijlocul gr|ului credin`ei dreptcredincioase; ~i s{ sf{tuiasc{ pe }mp{ratul, s{ }nceteze de la o socoteal{ ca aceea potrivnic{ Bisericii. Iar patriarhul Pavel, nu numai c{ nu a ascultat pe Fericitul Pap{ Martin; dar ~i pe trimi~ii lui i-a surghiunit cu necinste ~i cu b{t{i }n `{ri }ndep{rtate. Atunci preasfin`itul Pap{, cu sfatul Cuviosului Maxim Hriso-politeanul, care era }n acea vreme }n Roma, a adunat sobor local, chem|nd pe episcopii Apusului, }n num{r de 105; ~i pun|ndu-le }nainte r{t{cirea lui Chir, a lui Serghie, a lui Piros ~i a lui Pavel }mpreun{ cu }mp{r{teasca scrisoare, care se numea "tipos", le-au dat anatemei; ~i a scris c{tre to`i credincio~ii, care erau }n toat{ lumea, }nt{rindu-i }n dreapta credin`{, ar{t|ndu-le ereticeasca v{t{mare ~i poruncindu-le s{ se fereasc{ cu str{~nicie de ea. Auzind de aceasta }mp{ratul Consta, s-a umplut de m|nie ~i de mare tulburare, }nc|t a trimis la Roma pe un oarecare voievod al s{u, cu numele Olimpie, ca s{ prind{ pe Sf|ntul Martin Pap{. Iar c|nd a sosit Olimpie la Roma, a apucat soborul din acel loc; ~i v{z|nd mul`imea episcopilor ~i a poporului ce se adunase, iar cetatea plin{ de duhovniceasc{ ~i mireneasc{ r|nduial{, n-a mai }ndr{znit s{ prind{ pe papa la ar{tare, ci a }nv{`at pe unul din osta~i, s{-l ucid{ }n biseric{. ^i intr|nd acel osta~ }n biseric{, av|nd ascuns{ pe sub haine o sabie ascu`it{, s-a apropiat de pap{, ca s{-l str{pung{ deodat{. Dar a orbit }ndat{, pentru c{ Domnul, Care nu las{ toiagul p{c{to~ilor peste soarta drep`ilor, n-a l{sat pe uciga~ s{-~i ridice m|na de c{l{u asupra credinciosului s{u rob. V{z|nd Olimpie c{ Domnul p{ze~te pe slujitorul S{u, a l{sat pe Papa Martin ~i s-a dus }n Silicia }mpotriva saracinilor ~i a murit acolo. Iar }mp{ratul, fiind }ndemnat de Pavel Patriarhul, a trimis la Roma pe voievodul Teodor, care se numea Caliop, ca s{ piard{ pe Papa Martin, arunc|nd asupra lui ni~te pricini mincinoase, zic|nd c{ s-ar fi }n`eles cu saracinii, }ndemn|ndu-i asupra }mp{r{`iei grece~ti ~i c{ voie~te s{ se scoale cu r{zboi }mpotriva }mp{ratului, ca ~i cum n-ar fi p{zit credin`a cea dat{ de la p{rin`i ~i c{ ar fi hulit ~i pe Preacurata Maica lui Dumnezeu. Ajung|nd trimisul }mp{ratului la Roma, punea }nvinuirile acelea asupra Papei }naintea tuturor. Iar Fericitul Martin Pap{, nefiind vinovat de nici o }nvinuire din acelea, se dezvinov{`ea de clevetirile cele nedrepte, zic|nd: <192>Cu saracinii n-am avut niciodat{ vreo }n`elegere, numai c{ am trimis milostenie fra`ilor celor dreptcredincio~i, care petrec }n mijlocul saracinilor }n s{r{cie ~i }n nevoi. Iar pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, dac{ nu o cinste~te cineva, nu o m{rturise~te ~i nu i se }nchin{ ei, blestemat s{ fie acela, }n veacul de acum ~i }n cel viitor. ^i sf|nta credin`{ cea dat{ de la Sfin`ii Apostoli ~i de la purt{torii de Dumnezeu p{rin`i, nu noi, ci cei ce }n`eleg cele potrivnice, n-o p{zesc cu dreptate<170>. Dar trimisul }mp{ratului, neascult|nd }ndrept{rile papei, }l g{sea vinovat }n toate, ad{ug|nd la sf|r~it ~i aceasta, c{ nu dup{ pravil{ s-ar fi suit pe scaun. Apoi, }ntr-o noapte, ne~tiind nimeni, cu putere ost{~easc{ a prins pe papa, l-a dus la liman ~i pun|ndu-l }ntr-o corabie, l-a trimis departe pe mare, printre insulele ce se numeau Ciclade. ^i la una din insulele acelea, care se numea Naxia, a fost `inut sf|ntul un an }ntreg, chinuindu-se cu foamea ~i cu cele ce nu-i ajungeau pentru trebuin`{. Iar c|nd i se aducea ceva de la iubitorii de Dumnezeu ai acelei `{ri, c{rora li se f{cea mil{ de papa cel izgonit, apucau str{jerii }nainte ~i o luau cu sila, de la cei ce aduceau ~i, oc{r|ndu-i, le zicea: <192>Dac{ cineva va voi s{-l iubeasc{ ~i s{-i fie mil{ de d|nsul, acela este vr{jma~ patriei. C{ci izgonitul acesta este eretic, potrivnic lui Dumnezeu ~i r{sturn{tor a toat{ }mp{r{`ia greceasc{<170>. ^i str{jerii aceia f{ceau mult necaz sf|ntului, batjocorindu-l ~i oc{r|ndu-l. ^i sl{bea sf|ntul cu puterea trupeasc{, pe de o parte cu chinurile ~i neajunsurile cele din toate zilele, iar pe de alt{ parte de boala de care era cuprins. Dar nu sl{bea ~i cu m{rimea sufletului, ci r{bda cu mul`umire toate pentru Dumnezeu. Dup{ aceea l-au dus }n Bizan`. Ajung|nd corabia }n Bizan` pe o vreme senin{ ~i sosind de diminea`{ la limanul ce se numea al lui Eftimie, aproape de Arhandia, veneau la sf|ntul, care era foarte bolnav, diferi`i oameni f{r{ de omenie, trimi~i anume de la palatele }mp{r{te~ti ~i de la patriarhie, s{ necinsteasc{ cu vorbe grele ~i cu def{im{ri pe cel at|t de cinstit arhiereu al lui Dumnezeu. Deci r{bda aceasta sf|ntul de diminea`a p|n{ seara. Apoi, apun|nd soarele, a venit un oarecare Notarie, cu numele Sagoliv, cu mul`i osta~i ~i, lu|nd pe sf|ntul din corabie, l-au pus pe o p|rghie, neput|nd nicidecum s{ mearg{ de boal{, ~i l-au dus }ntr-o curte oarecare ce se numea Prandiaria. Acolo l-au }nchis }ntr-o c{mar{ }ntunecoas{ ~i str|mt{ ~i }l str{juiau cu t{rie, p{zindu-l s{ nu ~tie de d|nsul nimeni din cetate c{ este acolo. ^i a petrecut sf|ntul }n acea }nchisoare nou{zeci ~i trei de zile, neput|nd c{tre nimeni s{ vorbeasc{. Dup{ aceea l-au dus de acolo }n casa sachelarului ~i adun|ndu-se acolo senatorii, pe c|nd }l duceau pe p|rghie la d|n~ii, un oarecare senator mai mare a strigat la d|nsul poruncindu-i s{ se scoale, dar slujitorii care-l duceau, i-au spus c{ nu poate s{ stea, deoarece este bolnav. ]ns{ el }i poruncea cu m|nie ca ~i bolnav s{ <%-2>stea }n picioare, }naintea lor; dar el neput|nd s{ stea, a poruncit s{-l <%-1>sprijineasc{. Deci, s-a sculat sf|ntul ~i a stat }n mijloc, sprijinindu-se<%0> de al`ii. Mai erau acolo ~i mul`i martori mincino~i, preg{ti`i anume pentru aceea ~i mai }nainte }nv{`a`i, care aduceau asupra lui cele pomenite mai sus ~i alte feluri de pricini nedrepte ~i mincinoase ~i m{rturiseau, jur|ndu-se pe Sf|nta Evanghelie. ^i fiindc{ Fericitul Martin nu ~tia s{ vorbeasc{ grece~te, voind s{ se }ndrepteze prin t{lmaciul s{u, nu-l asculta ~i nici nu-l l{sa a vorbi ceva, oc{r|ndu-l cu cuvinte necinstite. Atunci prea sf|ntul Papa a gr{it c{tre d|n~ii: <192>^tie Domnul c{ }mi ve`i face mare bine, dac{ m{ ve`i ucide mai degrab{ cu orice fel de moarte<170>. Dup{ aceasta sf|ntul a fost dus la un loc oarecare }nalt, de priveli~te, unde tot poporul obi~nuia a se aduna, ~i acolo, neput|nd s{ stea, }l `ineau sprijinit. Iar }mp{ratul privea spre d|nsul pe ascuns din oarecare case }nalte. ^i merg|nd Sachelarie de la }mp{ratul, cu groaz{ a zis c{tre sf|ntul: <192>Vezi, c{ de vreme ce ai l{sat pe Dumnezeu ~i Dumnezeu te-a l{sat pe tine!<170> Zic|nd aceasta, a poruncit poporului ca s{ blesteme pe Fericitul Martin ~i striga poporul cu glas mare: <192>Anatema s{ fie Papa Martin!<170> Iar cei ce ~tiau c{ nu este cu nici un lucru vinovat Papa Martin, aceia cu fa`a m|hnit{ ~i cu ochii plini de lacrimi ie~eau de la acea priveli~te. Dup{ aceea a zis Sachelarie c{tre mai marele cur`ii: <192>Ia-l pe acesta ~i s{-l zdrobe~ti, c{ci nu este vrednic s{ mai tr{iasc{<170>. ^i }ndat{, lu|nd pe sf|ntul, au dezbr{cat de pe el haina de deasupra, iar pe cea de dedesubt au rupt-o de sus p|n{ jos ~i i-au pus fiare grele pe grumaz ~i pe tot trupul ~i de acolo }l duceau prin cetate la divan ~i o sabie era dus{ }nainte, ca s{-l taie. Iar din popor unii }l batjocoreau, }l oc{rau, }l def{imau ~i cl{tin|nd capul, ziceau: <192>Unde este Dumnezeul lui? Unde este }nv{`{tura credin`ei lui?<170> Iar al`ii pl|ngeau ~i se t|nguiau, v{z|nd o necinstire ca aceea ~i chinuire f{cut{ pentru nevinov{`ie, unui at|t de mare arhiereu al lui Dumnezeu. Iar cuviosul suferea }ndoit{ p{timire: pe de o parte cu trupul de boal{, de leg{turile cele grele ~i de m|inile c{l{ilor, care cu nemilostivire }l tr{geau; iar pe de alta cu sufletul, de oc{rile cele f{r{ de cinste, r{bd|nd ru~ine ~i durere. Fiind dus la divan, l-au aruncat }n temni`{, }ntre f{c{torii de rele ~i }ntre t|lhari, t|r|ndu-l pe jos legat, pe trepte multe, pe care sf|ntul c{z|nd ~i lovindu-se, s-a r{nit pe tot trupul p|n{ la v{rsare de s|nge. Dup{ c|teva ceasuri, l-au mutat }ntr-o alt{ temni`{, care se chema a lui Diomid, unde, de dureri ~i de r{ceala mare, c{ci era luna lui ianuarie, era aproape de moarte. Dar femeia str{jerului temni`ei milostivindu-se de sf|ntul, a mers }n tain{ }n temni`{ la sf|ntul legat. Lu|ndu-l de acolo, i-a bandajat r{nile ~i l-a pus pe patul s{u ~i l-a }mbr{cat cu haine ~i a z{cut sf|ntul p|n{ seara f{r{ de glas, ca un mort. Iar dup{ ce s-a f{cut sear{ t|rziu, Grigorie, mai marele famenilor }mp{r{te~ti, a trimis pe v{taful casei sale, cu pu`ine m|nc{ri la Sf|ntul Martin, zic|ndu-i: <192>Nu sl{bi de triste`e, c{ci n{d{jduiesc la Dumnezeu, c{ nu vei muri!<170> Aceasta auzind Cuviosul Martin, a suspinat din inim{, pentru c{ nu i-a fost bine primit acel cuv|nt, c{ci dorea s{ moar{ }ntr-a sa p{timire pentru dreapta credin`{; ~i }ndat{ a luat de pe d|nsul obezile cele de fier. Iar a doua zi, }mp{ratul s-a dus s{ cerceteze pe Patriarhul Pavel, care, fiind bolnav, era aproape de moarte ~i i-a spus toate cele despre Papa Martin. Iar Pavel greu suspin|nd ~i }ntorc|ndu-se spre perete, a zis: <192>Vai mie ~i aceasta s-a ad{ugat la os|ndirea mea!<170> ^i l-a }ntrebat }mp{ratul: <192>Pentru ce gr{ie~ti astfel?<170> Patriarhul a r{spuns: <192>Au doar pu`in{ tiranie este aceasta st{p|ne, ca s{ p{timeasc{ papa unele ca acestea?<170> ^i cu jur{m|nt sf{tuia pe }mp{ratul, ca s{ }nceteze a mai face r{u mai mult papei. Dup{ opt zile, patriarhul Pavel murind, Demosten notarul, a fost trimis de }mp{rat cu al`i b{rba`i vesti`i, }n temni`a lui Diomid, la Sf|ntul Martin. Aceia intr|nd, i-au zis: <192>St{p|nul nostru, }mp{ratul, se mir{ }n ce slav{ mare erai ~i la c|t{ necinste ai ajuns! Iar pentru necinstirea ta nimeni nu este vinovat, dec|t numai tu singur<170>. Iar preasfin`itul pap{, ner{spunz|ndu-le nimic, ci ridic|n-du-~i spre Dumnezeu ochii, a zis: <192>Slav{ ~i mul`umit{ ]mp{ratului Celui f{r{ de moarte!<170> ^i }ntrebau pe Sf|ntul Martin despre Pir, care a fost mai }nainte patriarh, dac{ de voia sa a fost }n Roma ~i a f{cut lep{darea de credin`a a monoteli`ilor ~i dac{ Teodor cel ce a fost mai }nainte pap{, l-a primit pe el. Iar Sf|ntul Martin le-a spus toate cele despre Pir am{nun`it; c{, merg|nd de bun{ voie la Roma, a dat pe h|rtie lep{darea sa de nedreapta credin`{, de~i dup{ aceea s-a }ntors iar{~i la cea dint|i rea credin`{ a monoteli`ilor; ~i c{ Papa Teodor a fost primit cu cinste ca un episcop ~i }ndestulat cu toate cele de trebuin`{. Iar la sf|r~it, sf|ntul a spus ~i aceasta c{tre ei: <192>Iat{ }n m|inile voastre sunt, face`i cu mine ce voi`i, precum Dumnezeu v-a l{sat. ]ns{ s{ ~ti`i cu }ntemeiere, c{ de m{ ve`i sf{r|ma }n buc{`i, nu m{ voi }mp{rt{~i cu cei r{u credincio~i, c|t timp vor sta }n credin`a cea rea. ]ncerca`i cu lucrul ~i ve`i vedea ce fel este darul lui Dumnezeu }n robii Lui<170>. Acestea auzindu-le trimi~ii, s-au }ntors la }mp{rat, minun|n-du-se de astfel de m{rime de suflet ~i de ne}nfricata inim{ a sf|ntului, care nu se }nfrico~a de chinuri ~i de moarte. ^i petrec|nd sf|ntul }n temni`a lui Diomid optzeci ~i cinci de zile, Sagoliv notarul a mers la sf|ntul, zic|nd: <192>Poruncit }mi este, s{ te iau de aici }n casa mea, iar dup{ aceea te voi trimite undeva<170>. Iar sf|ntul }l }ntreba, unde va fi trimis ~i }n care loc, dar acela nu voia s{-i spun{. Cuviosul a zis: <192>L{sa`i-m{ s{ fiu aici p|n{ }n ceasul acela, }n care voi`i s{ m{ trimite`i unde voi`i<170>. ^i s-a dus notarul. Apoi apun|nd soarele, Fericitul Martin Papa a zis c{tre ai lui }mpreun{ lega`i: <192>Apropia`i-v{, fra`ilor, ~i s{ d{m cea mai de pe urm{ s{rutare unul altuia, c{ci }ndat{ va veni cel ce o s{ m{ ia de aici<170>. Deci, s-au s{rutat cu durere }n inim{. Iar sf|ntul cu fa`a vesel{ le-a zis: <192>Nu pl|nge`i, ci mai bine bucura`i-v{ }mpreun{ cu mine, care m{ bucur; c{ci m{ duc }n surghiun pentru dreapta credin`{!<170> Dup{ aceea iar{~i a mers notarul cel sus-pomenit ~i lu|nd pe sf|ntul, l-a dus; ~i to`i cei ce erau }n temni`{, se t|nguiau f{r{ de m|ng|iere pentru desp{r`irea lui de ei. Sf|ntul a fost pus }n corabie ~i trimis }n surghiun la Herson, unde, fiind chinuit cu foamea, cu str|mtorarea ~i cu tot felul de lipsuri, dup{ doi ani s-a dus c{tre Domnul. Iar sf|ntul lui trup a fost }ngropat afar{ din cetatea Hersonului, }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, care se numea a Vlahernei. Morm|ntul lui era sl{vit, de vreme ce multe feluri de t{m{duiri se d{deau bolnavilor, cu rug{ciunile lui cele sfinte ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, se cuvine slava }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFINTEI MUCENI@E TOMAIDA<%0> Aceast{ Sf|nt{ Muceni`{ Tomaida, a fost n{scut{ }n Alexandria de p{rin`i dreptcredincio~i ~i a fost crescut{ de d|n~ii }n }nv{`{tur{ ~i }n bune obiceiuri. Iar dup{ ce a ajuns la v|rsta de 15 ani, p{rin`ii ei au m{ritat-o cu legiuit{ nunt{, dup{ un oarecare t|n{r cre~tin. ^i vie`uia Tomaida cea t|n{r{ }n casa b{rbatului ei cu cinste, av|nd laud{ pentru }ntreaga }n`elepciune, bl|nde`e, bun{tate ~i pentru celelalte obiceiuri bune ale sale, locuind }n aceea~i cas{ cu socrul s{u. Acela, prin a satanei lucrare, g|ndea cu vicle~ug asupra nurorii sale, ispitit de frumuse`ea ei ~i aprinz|ndu-se cu poft{ trupeasc{ spre d|nsa, c{uta timp ca s{ fac{ cu d|nsa p{cat, dar nu afla, dec|t numai }n toate zilele o momea prin oarecare }mbun{ri ~i adeseori o s{ruta. Dar t|n{ra Tomaida, fiind }ntreag{ la minte, nu i-a cunoscut s{rutarea lui cea }n~el{toare ~i g|ndul cel viclean, ci socotea c{ din dragoste p{rinteasc{ o face aceasta ~i se ru~ina de el ca de un tat{. B{rbatul ei era v|n{tor de pe~te ~i }ntr-o noapte, venind al`i v|n{tori, l-au luat s{ v|neze pe~te; iar dup{ plecarea t|n{rului din cas{, s-a sculat tat{l lui ~i a }nceput a o sili pe nora sa spre p{cat. Iar ea deodat{ }nsp{im|nt|ndu-se, ca de o r{utate nea~teptat{, a }nceput a se }mpotrivi b{tr|nului celui f{r{ de ru~ine ~i-i zicea: <192>Ce faci tat{? F{-`i semnul Crucii pe fa`a ta ~i te du, c{ diavolesc este lucrul acesta<170>. Dar b{tr|nul nu se dep{rta, silind-o cu cuvinte f{r{ de ru~ine, dar ea fiind }n`eleapt{ ~i plin{ de frica lui Dumnezeu, se ap{ra de el, rug|ndu-l ~i sf{tuind pe socrul s{u ca s{ }nceteze de la o f{r{delege ~i necurat{ poft{ ca aceea. Ci pe c|t ea se ap{ra, pe at|t o silea mai tare, arz|nd ca o v{paie de p{catul poftirii spre d|nsa. Deasupra patului la perete, era o sabie sp|nzurat{ ~i b{tr|nul ajung|nd cu m|na la sabia aceea ~i sco`|nd-o din teac{, a }nceput a o }nfrico~a, zic|ndu-i: <192>De nu m{ vei asculta, iat{, cu aceast{ sabie }`i voi t{ia capul<170>. Iar t|n{ra i-a r{spuns: <192>Chiar ~i buc{`i de m{ vei t{ia, nicidecum nu voi face o astfel de f{r{delege<170>. Atunci b{tr|nul, umpl|ndu-se de mare m|nie, a lovit tare cu sabia pe Fericita Tomaida, nora sa, ~i a ucis-o, t{ind-o }n dou{. Iar ea ~i-a dat sufletul s{u }n m|inile lui Dumnezeu, voind mai bine s{ moar{, dec|t s{ m|nie pe Dumnezeu cu o f{r{delege ca aceea ~i s{-~i }ntineze trupul ~i patul b{rbatului s{u. Iar pe uciga~ul acela }ndat{ l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, pentru c{ el, fiind orbit cu sufletul, a orbit ~i cu ochii ~i, arunc|nd sabia, c{uta u~ile, vr|nd s{ ias{ afar{ din cas{ ~i s{ fug{ f{r{ de ~tire; dar neput|nd s{ le afle, mult{ vreme s-a ostenit pip{ind pere`ii ~i c{ut|nd u~ile, }ns{ neafl|du-le a r{mas acolo. Apoi venind al`i v|n{tori ~i b{t|nd }n u~{, strigau pe fiul lui la lucru, iar tat{l a r{spuns: <192>Fiul meu s-a dus la v|narea pe~telui, ar{ta`i-mi u~ile casei mele, deoarece nu pot s{ le aflu<170>. Aceia, deschiz|nd, au intrat ~i au g{sit pe b{tr|n av|nd m|inile ~i hainele pline de s|nge ~i pip{ind pere`ii; iar pe femeia cea moart{ z{c|nd la p{m|nt, t{iat{ }n dou{ ~i t{v{lindu-se }n s|ngele s{u. Aceasta v{z|nd-o s-au }nsp{im|ntat ~i }ntrebau ce este aceasta ~i cine a f{cut uciderea. Iar b{tr|nul ~i-a m{rturisit p{catul s{u ~i-i ruga s{-l duc{ la divan ~i s{-l dea judec{`ii celei dup{ lege, ca s{-~i ia pedeapsa cea vrednic{ dup{ faptele sale. Deci, }ntorc|ndu-se b{rbatul de la v|narea pe~telui ~i v{z|nd ceea ce se f{cuse, s-a umplut de negr{it{ jale ~i ru~ine. El se t|nguia pentru so`ia sa cea at|t de }n`eleapt{ ~i se ru~ina de tat{l s{u cel at|t de f{r{delege; c{ci netem|ndu-se nici de Dumnezeu, nici de c{runte`ile sale ru~in|ndu-se, a f{cut unele ca acestea. Deci, a dat pe b{tr|n judec{`ii, de ~i-a luat pedeapsa prin sabie. Iar la trupul celei ucise s-a adunat mul`ime de popor din cetatea Alexandriei, mir|ndu-se de un lucru nemaipomenit ~i }nfrico~at ca acesta ~i fericind }ntreaga }n`elepciune a ei cu laude. S-a }nt|mplat }n acel timp, c{ era acolo Cuviosul P{rinte Daniil Schiteanul. Acela a zis c{tre ucenicul s{u: <192>Fiule, s{ mergem s{ vedem moa~tele sfintei celei tinere<170>. ^i, duc|ndu-se, le-au v{zut; iar dup{ aceea s-au }ntors }n m|n{stirea care se numea Octodecat, adic{ a optsprezecea ~i au }nt|mpinat monahii pe Daniil primindu-l cu cinste ~i cu dragoste, iar p{rintele le-a spus despre p{timirea Sfintei Tomaida, zic|ndu-le: <192>Duce`i-v{ ~i aduce`i aici cinstitele ei moa~te, pentru c{ nu se cade, ca trupul ei s{ se pun{ cu oamenii cei mireni, ci cu sfin`ii p{rin`i<170>. Dar unii din fra`i au }nceput a c|rti nevr|nd ca trupul cel femeiesc s{-l pun{ al{turi cu sfin`ii p{rin`i. Iar cuviosul le-a r{spuns: <192>Acea t|n{r{ pe care nu voi`i s{ o aduce`i aici, }mi este maic{ ~i mie ~i vou{, deoarece pentru }ntreaga ei }n`elepciune a murit<170>. Atunci monahii nemai}ndr{znind a se <%2>}mpotrivi Sf|ntului P{rinte Daniil, s-au dus ~i au luat acel trup ~i l-au<%0> }ngropat cu cinste }n gropni`a m|n{stirii cu sfin`ii p{rin`i. Dup{ aceasta, s{rut|nd cuviosul pe to`i p{rin`ii, s-a dus cu ucenicul la schitul s{u. ^i s-a }nt|mplat, c{ un oarecare frate s{ fie chinuit foarte r{u de diavolul desfr|n{rii ~i, merg|nd la Cuviosul Daniil ~i-a m{rturisit trupeasca patim{ cea mare. Zis-a lui cuviosul: <192>Mergi la M|n{stirea Octodecatului ~i }ntr|nd }n gropni`a sfin`ilor p{rin`i, roag{-te, zic|nd: Dumnezeule, pentru rug{ciunile Sfintei Muceni`e Tomaida, ajut{-m{ ~i m{ izb{ve~te de p{catul desfr|n{rii! Apoi n{d{jduie~te spre Dumnezeu, c{ te vei libera de ispita diavoleasc{<170>. Iar fratele, lu|nd porunca p{rintelui, s-a dus acolo ~i a f{cut precum i se poruncise lui, iar de atunci i-a }ncetat r{zboiul trupului. ^i }ntorc|ndu-se la schit, a c{zut la picioarele Cuviosului P{rinte Daniil, zic|nd: <192>Cu rug{ciunile Sfintei Muceni`e Tomaida ~i cu ale tale, p{rinte, m-a liberat Dumnezeu de p{catul desfr|n{rii<170>. ^i l-a }ntrebat stare`ul cum s-a liberat, iar fratele a zis: <192>Numai dou{-sprezece rug{ciuni am f{cut ~i din candela ce era la morm|ntul Sfintei Tomaida m-am uns cu untdelemn ~i am pus capul pe morm|ntul ei, unde am adormit. ^i, iat{, mi s-a ar{tat o t|n{r{ luminoas{, adic{ Sf|nta Muceni`{ Tomaida ~i mi-a zis: P{rinte, p{rinte, prime~te binecuv|ntarea aceasta ~i mergi cu pace la chilia ta. Iar eu, lu|nd binecuv|ntare, m-am de~teptat din somn ~i m-am sim`it des{v|r~it liber de patimile trupe~ti. ]ns{ nu ~tiu ce era binecuv|ntarea aceea care mi-a dat-o }n somn sf|nta, dec|t numai am cunoscut liberare de patimi<170>. ^i a zis Cuviosul Daniil: <192>O }ndr{zneal{ ca aceasta au la Dumnezeu, to`i cei ce se nevoiesc pentru }ntreaga }n`elepciune<170>. Deci a petrecut dup{ aceea fratele acela neav|nd nici o sup{rare trupeasc{ ~i sl{vea pe Dumnezeu, dar pream{rea ~i pe Sf|nta Muceni`{ Tomaida, t{m{duitoarea patimilor sale. ^i f{ceau aceasta ~i al`ii, c|`i se tulburau de ni~te patimi ca acelea. C{ci alergau la morm|ntul sfintei ~i c|~tigau u~urare ~i liberare de r{zboaiele trupe~ti cu sfintele ei rug{ciuni. ^i a~a sl{veau prin Sf|nta Tomaida, pe Hristos Domnul Cel pream{rit, C{ruia }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Duhul Sf|nt, se cuvine toat{ cinstea ~i }nchin{ciunea }n veci. Amin. @SUBTITLE = *** ]n patericul Romanilor, }n 14 Aprilie, se vorbe~te de aceast{ sf|nt{ astfel: ]n Alexandria, Sf|nta fecioar{ Muceni`{ Tomaida, de~i a avut b{rbat, }ns{ la r|nduiala mucenicilor se socote~te f{r{ de nici o }ndoial{, nu at|t pentru aceea c{ era foarte t|n{r{ ~i demult ~i-a adus fecioria }n }nso`ire cu cur{`enia, c|t pentru aceasta, c{ pentru cur{`enie a p{timit ~i vrednic{ s-a ar{tat a fi num{rat{ }naintea Domnului }mpreun{ cu cetele fecioarelor celor curate. Iar Mineiul cel mare o nume~te pe ea cuvioas{ muceni`{, dar acel titlu de cuvioas{ muceni`{, se cuvine numai la monahiile care p{timesc pentru Hristos. Cu toate c{ Sf|nta Tomaida nu era monahie cu r|nduiala, }ns{ a ar{tat monahiceasc{ fapt{ bun{, pentru }ntreaga }n`elepciune, p{timind p|n{ la s|nge. Drept aceea ~i }n gropni`a monahiceasc{ }ntre cuvio~ii p{rin`i, fericitul P{rinte Daniil Schiteanul nu s-a }ndoit a o pune pe ea. Deci, cu vrednicie s-a cinstit cu titlul de cuvioas{ muceni`{ }n Minei. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEASTA ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI DIN LITVA,<%0> @SUBTITLE = <%4>ANTONIE, IOAN ^I EUSTATIE<%0> Ace~ti mucenici erau din Vilna, cetatea Litvei, unde, dup{ obiceiul p{g|nesc de atunci, oamenii acelei `{ri se }nchinau focului. Antonie ~i Ioan, fiind fra`i dup{ trup, iubeau din tot sufletul dreapta credin`{ cre~tineasc{. Apoi venind }n Litva un preot, anume Nestor, de la acela au primit dumnezeiescul Botez; cel mai mare numindu-se Ioan, iar cel dup{ d|nsul, Antonie. Dup{ Botez ei petreceau via`{ cuviincioas{ cre~tineasc{ ~i slujeau lui Olgherd, voievodul Litvei, dar }~i t{inuiau }naintea lui cre~tineasca credin`{. ]ns{ n-au putut s-o t{inuiasc{ mult, de vreme ce }~i deosebeau via`a ~i obiceiul de r|nduiala cea schimbat{ a altora. Pentru c{ n-au voit s{ se asemene altora, nici s{-~i tund{ capul ~i barba, precum le tundeau p{g|nii, nici s{ m{n|nce carne }n zile de post, nici s{ fac{ alt{ }ntinare potrivnic{ cre~tin{t{`ii. Fiind }ntreba`i odat{ de voievod, pentru ce nu urmeaz{ obiceiurilor celor vechi ale litvenilor, ei au m{rturisit cu }ndr{zneal{ c{ sunt cre~tini. Iar voievodul }i silea s{ se lepede de cre~tin{tate ~i s{ m{n|nce c{rnurile cele puse }naintea lor pe mas{. Dar ei cu t{rie st|nd }n cre~tineasca credin`{, n-au voit s{ guste din c{rnuri, de vreme ce atunci era zi de post. Deci, a poruncit voievodul, ca s{-i }nchid{ }ntr-o temni`{ }ntunecoas{, }n care ei cu veselie, nu ca }n temni`{, ci ca la o }mp{r{`ie au mers, bucur|ndu-se ~i mul`umind lui Dumnezeu c{ s-au }nvrednicit a p{timi pentru Sf|ntul Lui nume. Petrec|nd ei }n temni`{ un an, lui Ioan i-a sl{bit t{ria sufleteasc{, speriat de chinurile temni`ei, }nfrico~|ndu-se de munci. Apoi a trimis la voievod rug{minte, ca s{-l libereze din }nchisoare, f{g{duind c{ va }mplini toate poruncile aceluia. Iar voievodul, bucur|ndu-se, a poruncit s{-i libereze pe am|ndoi ~i i-a r|nduit }n cea dint|i slujb{. Drept aceea Ioan se asem{na p{g|nilor, f{c|nd obiceiul lor ~i }mplinind voin`a voievodului, dar }n inima sa `inea cre~tin{tatea, rug|ndu-se }n tain{ lui Hristos Dumnezeu, pe care }n public, pentru frica muncilor nu }ndr{znea a-L m{rturisi. Iar Antonie nicidecum nu ~i-a schimbat cre~tinescul obicei, ci f{r{ temere f{cea ceea ce se cade adev{ratului cre~tin a face; iar pe Ioan }l oc{ra pentru a lui nevrednicie ~i team{ ~i }l sf{tuia }n tot chipul s{ vin{ la poc{in`{ ~i, ne}nfrico~|ndu-se de chinuri, iar{~i s{ m{rturiseasc{ pe Hristos }n public. P{g|nii, v{z|nd pe Ioan, fratele cel mare, supun|ndu-se voievodului, de lucrurile lui Antonie nu se }ngrijeau. Iar }ntr-o vreme, c|nd, dup{ obicei, am|ndoi fra`ii Ioan ~i Antonie st{teau }naintea voievodului, Ioan m|nca c{rnurile ce i se d{deau lui, fiind zi de post, iar fericitul Antonie nici nu voia s{ guste, m{rturisind c{ este cre~tin. Deci, iar{~i din porunca voievodului l-a }nchis }n temni`{; iar Ioan era }ntr-o ocar{ de la to`i, neiubit de cre~tini ca un c{lc{tor de lege, iar de p{g|ni oc{r|t ca un nestatornic, care nici vechea credin`{ cea p{rinteasc{ nu a `inut-o ~i nici pe cea cre~tineasc{ pe care ~i-a ales-o mai pe urm{, nu a p{zit-o }ntreag{. Drept aceea ~i-a venit }n sim`ire Ioan ~i din a sa c{dere a }nceput a se c{i cu lacrimi. ^i apropiindu-se de cel mai }nainte zis, pres<%-2>biterul Nestor, l-a rugat s{ fie mijlocitor pe l|ng{ fratele s{u, ca s{-i<%0> ierte gre~eala lui ~i s{-l primeasc{ }n }mp{rt{~irea sa. Auzind aceasta Antonie de la presbiter, i-a r{spuns: <192>Nici o }mp{rt{~ire nu se poate s{ am cu d|nsul, de nu va m{rturisi pe Hristos }n public, cum ~i cre~tineasca credin`{; iar f{c|nd aceasta, atunci toate ne vor fi nou{ de ob~te<170>. Iar Ioan, cu adev{rat c{indu-se, cuvintele fratelui le-a primit cu dragoste ~i c{uta vreme cuviincioas{ c|nd ar fi putut pe fa`{ s{ m{rturiseasc{ cre~tineasca credin`{. Deci, }ntr-o zi, voievodul sp{l|ndu-se }n baie, }i slujea Ioan ~i v{z|nd cuviincioas{ vreme, a luat }ndr{zneal{ ~i s-a m{rturisit f{r{ temere c{ este cre~tin chiar }naintea voievodului. Iar voievodul, de vreme ce atunci era singur }n baie, n-a }ndr{znit acolo s{-i fac{ nimic, nici nu ~i-a ar{tat m|nia sa. Dup{ aceea iar{~i }ntr-o vreme c|nd mul`i st{teau }naintea voievodului, Ioan cu mare glas s-a numit pe sine cre~tin, ~i }ndat{ din porunca voievodului l-au r{nit ~i to`i cei ce erau acolo cu s{lb{ticie l-au b{tut mult cu m|inile ~i cu be`ele ~i }n temni`{ l-au aruncat. Aici v{z|ndu-l Sf|ntul Antonie, s-a umplut de negr{it{ bucurie. ^i petreceau am|ndoi }n temni`{, pream{rind pe Dumnezeu, unde s-a }mp{rt{~it ~i cu Preacuratele ~i de via`{ f{c{toarele lui Hristos Taine de la cel mai }nainte preot. Iar dup{ c|`iva ani pe Sf|ntul Mucenic Antonie l-au os|ndit la moarte }njositoare, ca pe un f{c{tor de rele, adic{ pe lemn s{ fie sp|nzurat. De acest lucru }n~tiin`|ndu-se el de cu sear{, toat{ noaptea aceea f{r{ de somn a petrecut-o l{ud|nd pe Dumnezeu, rug|ndu-se ~i }nt{rind pe fratele s{u, ca f{r{ fric{ s{ sufere p{timirea cea pentru Hristos. Apoi, sf{tuindu-l s{ se fereasc{ de cea dint|i c{dere, prooroce~te i-a spus }nainte a~a: <192>Dup{ al meu sf|r~it ~i tu, frate, nu dup{ mult{ vreme, cu acela~i sf|r~it vei trece la Hristos. ^i, lumin|ndu-se de ziu{, s-au }mp{rt{~it am|ndoi cu dumnezeiescul ~i de via`{ F{c{torul Trup ~i S|nge al lui Hristos. Iar aproape de ceasul pr|nzului au scos din temni`{ pe Sf|ntul Mucenic al lui Hristos, Antonie ~i l-au sp|nzurat de un stejar dup{ porunca <%-2>voievodului, pe 14 ianuarie. ^i a~a, nebiruitul osta~ al lui Hristos, ~i-a<%0> dat sf|ntul ~i neprih{nitul s{u suflet, }n m|inile lui Hristos Dumnezeul s{u, pe Care L-a iubit. Iar Sf|ntul Mucenic Ioan a r{mas }n temni`{, pentru c{ a~teptau p{g|nii s{-l am{geasc{ ~i de la cre~tineasca credin`{ s{-l }ntoarc{. Dar dup{ ce l-au v{zut neschimbat }ntru sf|nta credin`{ ~i cu }ndr{zneal{ propov{duind chiar }n temni`{ pe Hristos, la aceea~i moarte, ca ~i mai }nainte pe fratele s{u, os|ndindu-l, }n acela~i an prin sugrumare l-au omor|t, de acela~i stejar sp|nzur|ndu-l, pe 24 aprilie. Astfel ~i acest r{bd{tor de chinuri, s{v|r~indu-~i nevoin`a muceniceasc{, a mers la pun{torul de nevoin`{ Hristos, pentru Care bine s-au nevoit. Iar <%2>trupurile lor cele sfinte, al lui Antonie ~i al lui Ioan, credincio~ii le-au<%0> }ngropat la un loc de cinste. Dup{ aceasta a p{timit fericitul Eustatie. Acesta era t|n{r de ani, }ns{ prin b{rb{teasca vitejie pe mul`i }i cov|r~ea. ^i era frumos la fa`{, dar mai frumos cu sufletul ~i cu }n`elegerea. C{ci, cunosc|nd pe adev{ratul Dumnezeu, a lep{dat nedumnezeirea p{g|nilor; ~i, iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit presbiter Nestor. ]nv{`|nd de la d|nsul sf|nta credin`{, a primit dumnezeiescul Botez ~i de atunci cu cuviincioas{ pl{cere petrecea }n cre~tin{tate, precum se cade unui bun cre~tin. Apoi petrecea cinstit{ via`{ }n post ~i rug{ciuni, s{v|r~ind toat{ fapta bun{. ]ns{ ~i acesta slujea voievodului Olgherd. ]ntr-o vreme, cuget|nd voievodul la cele despre domnia sa ~i obiceiurile p{m|ntului s{u, Eustatie st{tea }naintea lui, f{c|nd slujba sa ~i spre el c{ut|nd voievodul, a v{zut pe capul lui crescu`i peri. ^i era atunci obicei la acei p{g|ni, care se }nchinau focului ca lui Dumnezeu, ca dup{ a lor r|nduial{ s{-~i rad{ adeseori capul ~i barba. Dar fericitul t|n{r Eustatie, dup{ ce a lep{dat p{g|na ~i nebuna lor credin`{ ~i a primit Sf|ntul Botez, de atunci ~i-a p{zit perii capului s{u nera~i. V{z|ndu-l voievodul, l-a }ntrebat: <192>Oare e~ti cre~tin?<170> Dup{ ce s-a m{rturisit cre~tin pe fa`{, voievodul s-a umplut de m|nie ~i, vr|nd s{ }ntoarc{ pe sf|nt de la g|ndul lui cel bun, mai }nt|i }l silea s{ m{n|nce carne, iar el nu voia s{ m{n|nce. Dar nici cu ochii n-a vrut s{ se uite la ea, pentru c{ era postul cel dinaintea Na~terii lui Hristos ~i era ~i Vineri. Aceasta v{z|nd-o voievodul, mai mult s-a aprins de m|nie ~i a poruncit ca s{-l bat{ cu toiege de fier f{r{ de mil{ pe sf|ntul t|n{r. Iar el, fiind b{tut f{r{ de cru`are, r{bda cu at|ta b{rb{`ie, }nc|t nu numai c{ nu se v{ita, nici suspina ~i nici nu v{rsa lacrimi; ci mai v|rtos mul`umea lui Dumnezeu, c{ l-a }nvrednicit a p{timi pentru numele Lui cel Sf|nt. @BT+1 = O r{bdare b{rb{teasc{ ca aceea a mucenicului, a pornit spre mai mult{ m|nie pe voievod, care a poruncit s{-i toarne ap{ rece }n gur{, iarna fiind cumplit{, }nc|t se }nvine`ise trupul lui de gerul cel mare. Dar nici atunci nu s-a supus sf|ntul voievodului, ca s{ m{n|nce carne }n timpul postului; de aceea voievodul a adus cumplite munci asupra lui. Pentru c{ a poruncit s{-i zdrobeasc{ ~i s{-i sf{r|me oasele picioarelor, gleznele ~i fluierele p|n{ la genunchi, iar perii capului }mpreun{ cu pielea a jupuit-o; iar dup{ aceea i-a t{iat nasul ~i urechile. ]n ni~te munci ca acestea a petrecut sf|ntul trei zile, }ns{ ca ~i cum nesim`ind durerile, nu se tulbura, near{t|nd nici un fel de m|hnire pe fa`a sa. Ci vorbea cu dragoste c{tre oarecare cre~tini, care pl|ngeau pentru p{timirea lui ~i le zicea: <192>Nu pl|nge`i, fra`ilor, pentru mine, c{ loca~ul trupului meu nu se zdrobe~te de b{t{i; c{ci n{d{jduiesc s{ iau de la Hristos Dumnezeul nostru, cas{ nef{cut{ cu m|na ~i ve~nic{ }n ceruri<170>. @BT+1 = Dup{ aceasta, v{z|nd voievodul c{ nimic nu spore~te, a os|ndit pe mucenic la moarte, poruncind s{-l sp|nzure de acela~i stejar, de care }ntr-acela~i an au fost sp|nzura`i cei doi Sfin`i Mucenici, Antonie ~i Ioan. Deci, slujitorii lu|ndu-l abia viu, l-au dus la moarte; iar Sf|ntul Mucenic Eustatie, de~i avea coapsele sf{r|mate, precum ~i pulpele ~i fluierele picioarelor, }ns{ cu ajutorul lui Dumnezeu }nt{rindu-se des{v|r~it cu trupul, ca unul care nicidecum n-ar fi p{timit, alerga bine ~i iute, nu numai l{s|nd }n urm{ pe cei ce-l duceau, ci }i }ntrecea mult pe d|n~ii. @BT+1 = Venind la stejarul mai sus zis, slugile tiranului au pus ~treangul pe grumajii mucenicului ~i l-au sp|nzurat. ^i a~a p{timitorul lui Hristos ~i-a dat sf|ntul lui suflet }n m|inile lui Dumnezeu, la 13 Decembrie; iar cinstitul lui trup a fost l{sat s{ sp|nzure aproape de p{m|nt, spre m|ncarea fiarelor ~i a p{s{rilor r{pitoare. ]ns{ nici una din fiare sau p{s{ri nu s-a apropiat de el, pentru c{ Dumnezeu }l p{zea. Apoi, dup{ trei zile a fost luat }ntreg de credincio~i ~i }ngropat cu cinste l|ng{ trupurile mucenicilor, care au p{timit mai }nainte. De mirare a fost ~i acest lucru c{, pream{rind Dumnezeu pe mucenicii S{i, dup{ sf|r~itul lor, nimeni din cei os|ndi`i la stejarul acela ~i sub d|nsul, n-a mai fost os|ndit s{ moar{, de~i locul acela era de ob~te pentru chinuri. C{ la d|nsul to`i cei vrednici de pedeaps{ g{seau moarte, totu~i dup{ p{timirea sfin`ilor, nici unul nu a mai fost pedepsit. @BT+2 = Iar dup{ c|t{va vreme }nmul`indu-se cre~tinii }n cetatea aceea ~i sf|nta credin`{ din zi }n zi cresc|nd ~i }nt{rindu-se, s-au adunat credincio~ii ~i merg|nd, au rugat pe voievod s{ le dea lor acel loc, }n care cei trei mucenici au murit pentru Hristos. Deci, voievodul plec|ndu-se la rug{ciunea lor, Dumnezeu a~a r|nduind, le-a dat acel loc cerut. Iar cre~tinii t{ind acel stejar, au zidit o biseric{ }n numele Preasfintei Treimi, al Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh; iar unde era stejarul, acolo au a~ezat dumnezeiescul prestol ~i au adus }ntr-acea biseric{ moa~tele sfin`ilor mucenici ai lui Hristos: Antonie, Ioan ~i Eustatie etc, }ntru slava lui Dumnezeu Celui l{udat }n Sf|nta Treime, C{ruia se cuvine toat{ slava, cinstea ~i }nchin{ciunea, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.