@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A ^AISPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTELOR MUCENI@E ^I<%0> @SUBTITLE = <%4>SURORI - AGAPIA, HIONIA ^I IRINA<%0> @SUBTITLE = @BT+1 = <%2>Z{bovind }mp{ratul Diocle`ian }n Acvilinia, cetatea Italiei, i s-a<%0> dat de ~tire de la Roma, cum c{ toate temni`ele Romei sunt pline de cre~tini care, de~i p{timesc mai multe feluri de munci, nu se leap{d{ de Hristosul lor, ci to`i }l au de }nv{`{tor pe Hrisogon ~i-l ascult{, `in|ndu-se de }nv{`{tura lui. Deci, Diocle`ian a poruncit ca pe to`i cre~tinii s{-i dea la moarte, iar pe Hrisogon s{-l aduc{ la d|nsul spre cercetare. @BT+1 = Deci, Hrisogon, m{rturisitorul lui Hristos, fiind adus legat din Roma }n Acvilinia, la }mp{ratul Diocle`ian, Sf|nta Anastasia, vindec{toarea de r{ni, }i urma de departe, ca unui }nv{`{tor al s{u. Deci, cercet|ndu-se de c{tre }mp{rat mucenicul lui Hristos ~i nesupun|ndu-se p{g|ne~tii porunci a }mp{ratului, l-a condamnat la moarte ~i i-a t{iat capul afar{ din cetate, departe, la un loc pustiu. ^i se afla cinstitul lui trup pe malul m{rii, fiind aruncat spre m|ncare fiarelor ~i p{s{rilor. @BT+1 = Nu departe de acel loc era locuin`a unui oarecare preot cu numele Zoil, b{rbat cre~tin ~i sf|nt ~i aproape de el }~i aveau locuin`a aceste trei fecioare surori dup{ trup ~i dup{ duh: Agapia, Hionia ~i Irina. Acel preot, prin descoperire dumnezeiasc{, afl|nd de trupul Mucenicului Hrisogon, l-a luat pe el }mpreun{ cu capul ~i, pun|ndu-l }ntr-o racl{ de lemn, l-a ascuns }n c{mara sa. Dup{ treizeci de zile i s-a ar{tat }n vis Sf|ntul Hrisogon, zic|ndu-i: <192>S{ ~tii c{ }n timpul celor nou{ zile, cele trei fecioare ale lui Hristos vor fi supuse la chinuri. Deci, tu s{ spui roabei lui Dumnezeu Anastasia ca s{ se }ngrijeasc{ de d|nsele, de~tept|ndu-le spre vitejeasca nevoin`{ p|n{ ce se vor }ncununa prin p{timire. ^i s{ fii ~i tu cu bun{ n{dejde, c{ }`i vei lua rodadele cele dulci ale ostenelilor tale; pentru c{ degrab{ de cele de aici te vei libera ~i la Hristos vei trece cu bucurie ~i te vei odihni }mpreun{ cu sfin`ii<170>. S-a descoperit despre aceasta ~i Sfintei Anastasia ~i, pornin-du-se cu Duhul lui Dumnezeu, a mers la casa preotului pe care niciodat{ nu l-a cunoscut }nainte ~i-l }ntreba unde sunt fecioarele acelea de al c{ror mucenicesc sf|r~it ce avea s{ fie i s-a descoperit lui. Deci, afl|ndu-le casa, a mers la d|nsele, le-a s{rutat cu dragoste ~i a petrecut o noapte, vorbind cu d|nsele multe cuvinte folositoare de suflet ~i pline de dragostea dumnezeiasc{. Apoi le }ndemna s{ stea cu b{rb{`ie }n munci pentru Hristos, Mirele lor, p|n{ la s|nge; ~i au v{zut }n casa preotului ~i moa~tele Sf|ntului Hrisogon, mucenicul lui Hristos ~i iubitul s{u }nv{`{tor ~i au pl|ns peste moa~te mult timp cu lacrimi fierbin`i, }ncredin`|ndu-le rug{ciunilor aceluia. Dup{ aceea iar{~i s-a }ntors }n cetatea Acvilinia s{ fac{ obi~nuita slujire lega`ilor lui Hristos celor din temni`{. ^i a fost dup{ cum a gr{it Sf|ntul Hrisogon preotului Zoil }n vedenie. Acel sf|nt preot, }n timpul celor nou{ zile s-a mutat c{tre Domnul, iar <%2>pe sfintele fecioare Agapia, Hionia ~i Irina le-au prins p{g|nii ~i le-<%0>au dus la }mp{ratul Diocle`ian la cercetare. V{z|ndu-le }mp{ratul, a zis c{tre d|nsele: <192>Ce nebunie v-a }ndemnat pe voi s{ urma`i r{t{cirii celei de~arte ~i de prisos, s{ da`i def{imare legii celei drepte, iar pe zei, ca pe o ur|ciune, s{-i trece`i cu vederea? Dar, deoarece v{ v{d c{ sunte`i de bun neam, tinere ~i frumoase, de voi fiindu-mi mil{, v{ cru` ~i v{ sf{tuiesc ca, lep{d|ndu-v{ de Hristos al vostru, s{ aduce`i zeilor jertfe, iar eu v{ voi da din palatele mele tineri de mare neam, vrednici de frumuse`ile voastre, ca s{ ave`i pentru voi b{rba`i sl{vi`i, pentru care ve`i fi cinstite<170>. Cea mai mare dintre surori, Sf|nta Agapia, a r{spuns zic|nd: <192>]mp{rate, `ie }`i st{ }nainte purtarea de grij{ pentru trebuin`ele poporului, a neamurilor ~i o~tirilor, iar tu gr{ie~ti cele nedrepte spre def{imarea Dumnezeului Celui viu, al C{rui ajutor }`i este de trebuin`{ ~i a C{rui bun{tate }ndelung te rabd{, iar tu }l hule~ti pe El<170>. Diocle`ian a r{spuns: <192>A }nnebunit aceasta; s{ se apropie cealalt{<170>. Deci, apropiindu-se cealalt{, Sf|nta Hionia, a zis: <192>Nu a }nnebunit sora mea, ci sfatul t{u cel nedrept l-a mustrat cu dreapt{ judecat{<170>. Iar }mp{ratul, lep{d|nd-o ~i pe aceea, a poruncit ca pe a treia s{ o aduc{ mai aproape de d|nsul. ^i a zis c{tre ea: <192>Deoarece s-au f{cut rele surorile tale, m{car tu, cea mai t|n{r{, pleac{-`i capul zeilor ca ~i surorile tale, uit|ndu-se la tine, s{ fac{ la fel<170>. Sf|nta Irina a r{spuns: <192>S{-~i plece capul idolilor to`i cei ce st{ruiesc zadarnic }n nebunia lor, cei ce-L sup{r{ pe adev{ratul Dumnezeu. ^i ce poate s{ fie mai de~ert ~i mai nebunesc lucru dec|t acesta, ca s{ se }nchine omul idolului f{cut de m|ini omene~ti, care pentru pre` a fost lucrat; c{ci mai }nt|i te sf{tuie~ti cu me~terul cu ce pre` ~i ce fel de idoli s{-`i fac{ `ie, adic{ ori st|nd, ori ~ez|nd, ori culcat, ori juc|nd, ori r|z|nd, ori pl|ng|nd ~i din ce fel de materie s{-l fac{, adic{ ori de lemn, ori de piatr{, ori de aram{, sau din oricare alt{ materie. ^i, dac{ }l lucreaz{ r{u, atunci }i lepezi lucrul; iar dac{ este bine, }i dai pre`ul ce te-ai tocmit. Apoi lucrului aceluia cump{rat }`i pleci capul, numind pe acel idol zeu al t{u, pe care mai bine se cade a-l numi rob cump{rat<170>. Zis-a Diocle`ian: <192>La ni~te cuvinte ca acestea, cu munci se cade a r{spunde<170>. ^i a poruncit ca pe sfintele fecioare s{ le arunce }n temni`{, iar Sf|nta Anastasia }ndat{, dup{ obiceiul ei m|ng|ia pe cei ce p{timeau }n leg{turi ~i a mers la sfintele fecioare, m|ng|indu-le cu n{dejdea ajutorului celui nedep{rtat al lui Hristos ~i cu n{dejdea sl{vitei biruin`e asupra vr{jma~ilor. Nu dup{ multe zile, a trebuit ca }mp{ratul s{ se duc{ }n Macedonia pentru oarecare r|nduieli ale poporului ~i au fost du~i dup{ d|nsul to`i cre~tinii cei ce se aflau }n temni`ele Acviliniei, }ntre care erau ~i aceste trei sfinte fecioare - Agapia, Hionia ~i Irina -, iar Sf|nta Anastasia le urma de departe. Dar dup{ ce au ajuns }n Macedonia, }mp{ratul a }ncredin`at lui Dul`ie, ighemonul, cercetarea cre~tinilor, ca s{-i sileasc{ la jertfa idoleasc{; iar pe cei ce nu se vor }ndupleca, s{-i piard{ cu felurite munci. Dar patimile acelor mul`i sfin`i mucenici, munci`i }n acea vreme acolo, }n multe feluri, nu s-a putut a le scrie, ci, numai cumplitele chinuri ale acestor trei sfinte fecioare se pun }nainte. Pe aceste mirese ale lui Hristos, c|nd le-au pus la cercetare }naintea ighemonului Dul`ie, acela, v{z|nd frumuse`ea cea mare a lor, a nutrit g|nduri necurate pentru d|nsele ~i le-a dat }n paz{ la un str{jer, care le f{g{duia libertate ~i daruri de se vor }nvoi cu ighemonul la necurata poft{. ]ns{ sfintele fecioare voiau mai bine s{ moar{ de o mie de ori, dec|t o dat{ s{ se prih{neasc{; }nc|t nici cu }mbun{ri, nici cu }ngroziri, nici cu daruri, nici cu chinuri, nu se }nduplecau la pofta ighemonului. Iar ighemonul, nemair{bd|nd focul desfr|n{rii celei aprinse }ntr-}nsul, a g|ndit ca singur s{ se duc{ la d|nsele noaptea, }n casa }n care erau `inute ~i s{ le sileasc{ la p{cat. Deci, dup{ ce a }nnoptat, sfintele fecioare st{teau la rug{-ciune, }n{l`|nd lui Dumnezeu rug{ciuni de toat{ noaptea, c|nt|nd psalmi. Iar ighemonul, vr|nd s{ intre la d|nsele, c|nd s-a atins de pragul u~ii lor, }ndat{ a }nnebunit. ^i era acolo o buc{t{rie ~i st{teau vasele buc{t{riei, oalele, c{ld{rile, tig{ile }nnegrite de funingine. El, neintr|nd la sfintele fecioare, a mers la vasele acelea ~i }n loc de fecioare, cuprindea ~i s{ruta c{ld{rile cele }nnegrite, oalele ~i tig{ile, pentru c{ mintea lui se }ntunecase de diavolul desfr|n{rii ~i nu era cuno~tin`{ }ntru el. ^i a fost chinuit de necuratul duh mult{ vreme, p{r|ndu-i-se c{ vasele cele }nnegrite sunt sfintele fecioare. ^i cu totul i s-a }nnegrit fa`a; m|inile ~i toate hainele }ntin|ndu-se foarte mult. Apoi a ie~it afar{ la slujitorii cei ce-l a~teptau pe el, st|nd cu lum|n{rile. Iar aceia, v{z|ndu-l cu totul }nnegrit ~i }nfrico~at ca un arap, sau mai bine zis ca un diavol, s-au sp{im|ntat ~i, arunc|nd lum|n{rile au fugit de d|nsul. P{r|ndu-i-se c{ este def{imat de d|n~ii, s-a m|niat asupra lor. Apoi a }nceput a se lumina de ziu{ ~i oriunde se ducea, }n toate p{r`ile fugeau de d|nsul slugile, str{jerii ~i str{inii, ca de o n{luc{ }nfrico~at{. Deci, s-a dus la palatul }mp{r{tesc, vr|nd s{ se jeluiasc{ }mp{ratului de osta~ii care erau sub st{p|nirea lui, c{ nu-l ascult{ ~i }~i bat joc de d|nsul. Dar, dup{ ce s-a apropiat de palat, to`i au r|s }n hohote de el ~i unii fugeau de d|nsul, iar al`ii }l }mpingeau, nel{s|ndu-l ~i d|ndu-i br|nci de la u~ile palatului, c{ nu-l cuno~tea nimeni, cum c{ este ighemonul Dul`ie, ci li se p{rea c{ este un nebun. Nici el nu putea s{ se cunoasc{ pe sine c{ este }nnegrit, fiindu-i schimba`i ochii de lucrarea diavoleasc{; ci i se p{rea c{ este la fa`{ alb, iar la haine ~i la m|ini curat. ^i, abia }n`eleg|nd slugile c{ a }nnebunit st{p|nul lor, au alergat dup{ d|nsul ~i, prinz|ndu-l, l-au dus }n cas{, zic|ndu-i: <192>Vezi-te singur }n ce chip e~ti<170>. Iar dup{ ce a intrat }n cas{, femeia lui ~i to`i cei din cas{, slugile ~i slujnicile au }nceput a se t|ngui pentru d|nsul, ca pentru un }ndr{cit, iar al`ii se m|hneau pentru el, ca de un ie~it din minte; }ns{ el nu }n`elegea ~i se mira pentru ce unii pl|ngeau pentru d|nsul, iar al`ii fugeau. Dar abia atunci i s-au deschis ochii lui necura`i ~i s-a v{zut }nnegrit, fa`a sa }n oglind{ a v{zut-o ca de arap ~i s-a cunoscut pe sine c{ este batjocorit de diavolul. Atunci s-a m|niat asupra sfintelor fecioare, socotind c{ acelea i-au f{cut aceasta cu oarecare vraj{ ~i g|ndea }n ce chip s{ le pedepseasc{. Sp{l|ndu-~i trupul ~i hainele schimb|ndu-~i, a ~ezut la judecat{ la vedere, }naintea poporului. Iar uneltele cele de muncire pun|ndu-le }nainte ~i pe sfintele fecioare aduc|ndu-le de fa`{, a poruncit s{ le dezgoleasc{, ca s{ vad{ trupurile lor. ]ns{ c|nd au }nceput slujitorii s{ dezbrace hainele de pe d|nsele, nu puteau s{ le dezbrace nicidecum, pentru c{ prin lucrarea lui Dumnezeu, hainele lor at|t de mult se lipiser{ de sfintele lor trupuri, ca pielea de trup ~i to`i se mirau de o minune ca aceea; deci, mult s-au ostenit slujitorii ca s{ le dezbrace ~i nimic n-au sporit. Iar ighemonul, ~ez|nd la judecat{, deodat{ a dormit un somn greu, }nc|t nici nu puteau a-l de~tepta. Pentru c{ }l cl{tinau ~i cu mare glas strigau spre d|nsul, iar el dormea ca un mort. ^i, lu|ndu-l, l-au dus }n casa lui. Iar dup{ ce l-au dus }n cas{, }ndat{ s-a de~teptat. Auzind }mp{ratul de cele ce s-au }nt|mplat ighemonului Dul`ie }l batjocorea, iar pe sfintele fecioare le-a dat spre cercarea lui Sisinie comitul. Iar acela, mai }nt|i pe Sf|nta Irina pun|nd-o }naintea sa, a }ntrebat-o: <192>Te vei supune poruncii }mp{r{te~ti?<170> R{spuns-a sf|nta: <192>Nu m{ voi supune, c{ci sunt cre~tin{ ~i roab{ a Atotputernicului Dumnezeu<170>. ^i a poruncit comitul s{ o duc{ }n temni`{. Apoi pe Agapia ~i pe Hionia pun|ndu-le }naintea judec{`ii sale a zis c{tre d|nsele: <192>Sora voastr{ cea mai t|n{r{ a fost am{git{ ~i }nv{`at{ de voi ca s{ defaime dumnezeie~tile legi; pentru aceea i-am mutat pe urm{ chinuirea ei ca, privind la voi, s{ se team{ ~i s{ ne asculte. Dar ~i voi, de voi`i s{ v{ libera`i de munci, aduce`i zeilor jertf{, precum aducem ~i noi, supun|ndu-ne }mp{r{te~tilor porunci<170>. R{spuns-a Sf|nta Agapia: <192>Credin`a noastr{ este nebiruit{!<170> Zis-a comitul c{tre Sf|nta Hionia: <192>Dar tu ce zici?<170> A r{spuns Sf|nta Hionia: <192>Credin`a noastr{ este neschimbat{!<170> Zis-a comitul: <192>Sunt la voi c{r`i cre~tine~ti?<170> Gr{it-au sfintele: <192>Sunt c{r`i, dar sunt ascunse }n mintea noastr{, de unde nicidecum nu se pot lua de vr{jma~ii lui Hristos<170>. Zis-a comitul: <192>Cine v-a sf{tuit s{ v{ da`i de bun{voie la o primejdie ca aceasta?<170> Fecioarele r{spunser{: <192>Primejdia aceasta este vremelnic{, dar folositoare; c{ci dintr-}nsa se na~te slava cea ve~nic{<170>. Comitul zise: <192>]mplini`i porunca }mp{r{teasc{ ~i jertfi`i zeilor<170>. Iar sfintele fecioare au r{spuns: <192>Noi aducem jertf{ de laud{ lui Dumnezeu, iar diavolului nu vom jertfi niciodat{. Deci nu n{d{jdui, c{ nu ne vei }ntoarce de la Domnul nostru Iisus Hristos, ci f{ cele poruncite `ie de }mp{ratul t{u cel p{m|ntesc, precum ~i noi facem cele poruncite de ]mp{ratul nostru cel ceresc<170>. Atunci Sisinie comitul a dat un r{spuns ca acesta asupra lor: <192>Agapia ~i Hionia, care nu s-au supus prin }ngrozirea de judecat{ s{ }mplineasc{ }mp{r{teasca porunc{, poruncesc s{ se ard{<170>. Auzind aceasta, sfintele fecioare s-au umplut de bucurie ~i au strigat cu mare glas: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Iisuse Hristoase, c{ ne-ai }nvrednicit a fi m{rturisitoare numelui T{u celui Preasf|nt, }n m|inile Tale, St{p|ne, prime~te sufletele noastre<170>. ^i le-au aruncat }n foc ~i, rug|ndu-se, ~i-au dat sufletele }n m|inile Domnului lor, iar acel mare foc arz|nd, nu numai c{ nu s-a atins de trupurile acelor sfinte fecioare, dar nici de hainele lor ~i nici urm{ nu era pe d|nsele de arderea focului, spre ar{tarea necredincio~ilor c{ nu au murit de arderea focului, ci cu rug{ciune ~i-au cerut de la Dumnezeu acel sf|r~it fericit. Iar trupurile lor, fiind nev{t{mate, le-au furat noaptea din foc slugile Sfintei Anastasia, vindec{toarea de r{ni ~i le-au dus la st{p|na lor, }n casa }n care locuia. Iar Sf|nta Anastasia, ung|nd cu aromate acele trupuri mucenice~ti, le-a pus <%2>cu cinste }n morm|ntul cel nou, bucur|ndu-se cu duhul ~i rug|n-du-<%0>se Domnului, ca s{ o }nvredniceasc{ ~i pe ea a fi p{rta~{ darului acelora. @BT-1 = A doua zi, Sisinie comitul, ~ez|nd la judecat{, a adus pe Sf|nta Irina ~i a zis c{tre d|nsa: <192>Jertfe~te zeilor ca s{ nu pieri }n foc ca ~i surorile tale<170>. Sf|nta r{spunse: <192>Nu voi jertfi, ci m{ s|rguiesc a fi p{rta~{ surorilor mele, ca s{ nu fiu str{in{ de d|nsele <%2>c|nd voi sta }naintea fe`ei lui Dumnezeu!<170> Comitul zise: <192>Supu-ne-<%0>te, ca s{ nu cazi }n mai mari munci dec|t surorile tale<170>. Sf|nta r{spunse: <192>Sunt gata pentru toate muncile, pentru c{ doresc s{ mor pentru adev{r; apoi prin moarte s{ dob|ndesc via`{ ~i prin foc trec|nd, s{ ajung la odihn{ ~i la r{corire<170>. Comitul zise: <192>Voi porunci s{ te duc{ }n casa de desfr|nare, ca acolo s{ fii batjocorit{ p|n{ vei muri<170>. Sf|nta r{spunse: <192>Trupul meu va p{timi de la desfr|na`i, m|nc|ndu-se ca de un c|ine, sau de lup, sau de urs, sau de balaur mu~c|ndu-se ~i mai cu voie }mi este s{ p{timesc prih{nirea aceea a trupului, dec|t s{-mi }ntinez sufletul cu }nchinarea la idoli; pentru c{ necur{`ia care se face f{r{ de voie ~i pe care sufletul nu o voie~te nu se socote~te p{cat }naintea lui Dumnezeu. Oare s-au }ntinat sfin`ii care au p{timit mai }nainte pentru m{rturisirea numelui lui Hristos, c{rora c{l{ii le turnau }n gur{ cu sila din s|ngiuirile cele jertfite idolilor?<170> @BT-1 = Comitul zise: <192>Cu adev{rat nu s-au }ntinat m|nc|nd din jertfele noastre?<170> Sf|nta Irina r{spunse: <192>Cu adev{rat nu s-au }ntinat; }nc{ s-au ~i }ncununat. C{ci, av|nd m|inile legate ~i gura deschiz|ndu-le cu sila, le-a`i turnat s|ngele cel jertfit; c{ pl{cerea ce se prime~te de voie are pedeapsa p{catului, iar ceea ce se d{ de sil{ aduce cunun{ celui silit. A~a ~i mie, care mi-am dat trupul Hristosului meu, chiar orice fel de silire }mi ve`i face }n acest fel, n{d{jduiesc c{ neprih{nit{ voi fi }naintea Mirelui meu Cel f{r{ de moarte; }nc{ n{d{jduiesc c{ voi lua ~i cinste de la D|nsul, ca una ce p{timesc pentru D|nsul nevoie ~i sil{. Deci n-am nici o grij{ de orice ve`i voi s{ face`i trupului meu ori la b{t{i, ori la foc de }l ve`i da, sunt gata a le p{timi pe toate pentru numele Dumnezeului meu, c{ci este puternic Dumnezeul meu s{ nu v{ lase s{-mi face`i ceea ce a`i g|ndit asupra mea<170>. Atunci comitul a dat-o osta~ilor, ca s-o duc{ }n casa de desfr|nare ~i s-o batjocoreasc{ oric|`i vor voi, p|n{ ce va muri. Deci, fiind dus{ sf|nta de osta~i, i-au ajuns al`i doi osta~i al c{ror chip era minunat ~i luminat, ca trimi~i de la comitul ~i au gr{it c{tre cei ce o duceau pe sf|nta: <192>Ne-a trimis comitul s{ duce`i pe aceast{ fecioar{ la locul unde v{ vom ar{ta<170>. Apoi i-au dus dup{ <%1>cetate ~i, suindu-i pe un deal foarte }nalt, au zis osta~ilor: <192>Duce-`i-<%0>v{ ~i zice`i comitului Sisinie c{ am pus fecioara pe deal cum ne-a poruncit<170>. Deci, s-au dus osta~ii la comit, iar cei doi lumina`i s-au f{cut nev{zu`i, c{ci fuseser{ }ngerii lui Dumnezeu. ^i st{tea Sf|nta Irina pe deal, l{ud|nd ~i mul`umind lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a izb{vit-o de m|inile desfr|na`ilor. Afl|nd de aceea, comitul s-a m|niat c{ nu i s-a }ndeplinit porunca ~i }nc{lec|nd pe cal a alergat la dealul acela. ^i vedea pe sf|nta fecioar{ st|nd pe deal, dar nu putea s{ se suie, pentru c{ i se ar{ta dealul acela }ngr{dit ca de un zid mare ~i de nesuit. Deci, umbl|nd }mprejurul dealului, se trudea cu m|nie, c{ nu putea s{ ajung{ la aceea ce o vedea; ~i, ostenindu-se a~a de diminea`{ p|n{ seara, nimic n-a sporit. Dar unii din osta~i care erau l|ng{ el au }ntins arcurile, au slobozit s{ge`i c{tre d|nsa ~i au r{nit-o. Iar ea a strigat cu glas mare c{tre comit: <192>Eu r|d de tine, tic{losule, c{ci ca la un b{rbat tare ai ie~it cu oaste ~i cu r{zboi c{tre mine neputincioasa. ]ns{, iat{, m{ duc curat{ la Domnul meu Iisus Hristos, Care m{ }nso`e~te acum cu surorile mele!<170> Zic|nd aceasta ~i lui Dumnezeu d|nd mul`umire s-a culcat pe p{m|nt ~i ~i-a dat duhul s{u Domnului. Aceasta a fost cu o zi mai }nainte de Pa~ti, iar dup{ ce a }nnoptat, Sf|nta Anastasia a trimis pe slugile sale ~i au luat cinstitul trup al Sfintei Muceni`e Irina din deal ~i, ung|ndu-l cu miruri binemirositoare, l-au pus al{turi de trupurile surorilor ei. Astfel s-a s{v|r~it p{timirea Sfintelor trei muceni`e, surori ~i fecioare Agapia, Hionia ~i Irina ~i }ndat{ sfintele muceni`e fecioare au stat }naintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, al Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, al Unuia Dumnezeu, C{ruia se cade slava }n veci. Amin. @CEVA_NOU = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR FILIC EPISCOPUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>IANUARIE PREOTUL, FURTUNAT ^I SEPTEMIN<%0> ]n al optulea an al }mp{r{`iei lui Diocle`ian ~i Maximian, a ie~it porunc{ pe la toate locurile, ca s{ se ard{ toate c{r`ile cre~tinilor. De aceea a fost trimis }n cetatea Biucan un oarecare Marian, b{rbat preaspurcat, care a adus }naintea sa pe Filic episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat ~i pe Septemin ~i, citindu-le porunca }mp{r{teasc{, cerea numaidec|t c{r`ile ce erau la ei. Iar preasfin`itul episcop a zis c{tre ei: <192>Scris este, guvernatorule: Nu da`i cele sfinte c|inilor, nici arunca`i m{rg{ritarele }naintea porcilor. ]n zadar te nevoie~ti, de~i ai cu tine poruncile }mp{r{te~ti<170>. Guvernatorul a zis: <192>Las{ vorbele nebune~ti ~i f{ voia }mp{ratului, c{ altfel te voi trimite legat la proconsul<170>. ^i sf|ntul i-a zis: <192>Precum m{ aflu c{tre tine, asemenea ~i c{tre to`i, ~i c{tre }nsu~i }mp{ratul t{u m{ voi afla<170>. Atunci }nchiz|ndu-l }n temni`{, f{r{ de nici o }ngrijire l-a l{sat trei zile, apoi, sco`|ndu-l, l-a mai cercetat; ~i leg|ndu-l pe el ~i pe <%-1>cei }mpreun{ cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iar{~i cercet|ndu-i,<%0> i-a pus la }nchisoare. ^i dup{ ~ase zile sco`|ndu-i, i-a trimis la prefectul pretorilor, care, dup{ ce i-a primit ~i i-a }ngrozit foarte mult, i-a aruncat }ntr-o cumplit{ temni`{ cu mult{ paz{, ~i dup{ 14 zile, sco`|ndu-i de acolo ~i }nc{ cercet|ndu-i, i-a b{gat pe ei }ntr-o corabie la un loc cu caii, lega`i de picioarele cailor; iar sfin`ii t{v{lindu-se printre picioarele cailor f{r{ s{ guste hran{ sau ap{ patru zile, mul`umeau lui Dumnezeu. Ajung|nd la limanul unei cet{`i, au fost cerceta`i pe ascuns de c{tre cre~tini. ^i de acolo merg|nd la cetatea numit{ Tavromeni ~i plutind }nc{ pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci tic{losul prefect, dezleg|nd pe sfin`i din leg{turi, cu glas lin le f{cea }ntreb{rile; iar sfin`ii gr{ind dimpotriv{, c{ nici c{r`ile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei s{ fie t{ia`i de sabie; ~i afl|nd ei hot{r|rea, au f{cut rug{ciune; ~i, t{indu-li-se capetele, au primit cununile din m|na Domnului.