@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A ^APTESPREZECEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC SIMEON,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PERSIEI<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A CELOR ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = ]nmul`indu-se cre~tinii }n Persia ~i av|nd biserici, episcopi, preo`i ~i diaconii lor, s-au pornit spre m|nie ~i iu`ime vr{jitorii cei ce-~i tr{geau semin`ia lor din vr{jitorii cei mai de demult, care erau }nv{`{tori, pov{`uitori ~i ap{r{tori ai p{g|ne~tii ~i mincinoasei credin`e persane. S-au pornit }mpreun{ cu ei spre zavistie ~i evreii, care sunt vr{jma~ii cei de-a pururea ai cre~tinilor, c{ci unindu-se cu vr{jitorii, au }ndemnat pe Savorie, }mp{ratul Persiei, s{ ridice prigonire asupra cre~tinilor. Dar mai }nt|i au clevetit pe Sf|ntul Simeon, care era episcopul cet{`ilor ce se numeau Salic ~i Ctesifon, cum c{ acel episcop al cre~tinilor ar fi fost vr{jma~ al }mp{r{`iei persane ~i prieten al }mp{ratului grecesc, ~i c{ }l }n~tiin`eaz{ de toate cele ce se lucreaz{ }n Persia. Deci, Savorie mai }nt|i a pus dajdie mare ~i grea asupra cre~tinilor ~i au r|nduit b{rba`i vame~i s{lbatici peste d{jdiile acelea, obosind cu mari greut{`i pe credincio~i. Dup{ aceea, au }nceput f{r{ sfial{ a ucide pe preo`ii ~i slujitorii Bisericii, a jefui averile Bisericii ~i chiar a d{r|ma bisericile ~i a le face una cu p{m|ntul. Iar pe Sf|ntul Simeon, ca pe un vr{jma~ al }mp{r{`iei persane ~i al mincinoasei credin`e p{g|ne, a poruncit s{-l prind{ ~i s{-l aduc{ la el. ^i fiind Sf|ntul Simeon adus }naintea }mp{ratului, }mpreun{ cu doi preo`i, Avdelae ~i Anania, prins ~i legat cu lan`uri de fier, nu numai c{ nu s-a }nfrico~at de m|nia aceluia, dar nici nu i s-a }nchinat lui. Pentru aceasta mai cumplit m|niindu-se }mp{ratul, a }ntrebat pe sf|ntul: <192>Pentru ce nu te }nchini mie, precum te-ai }nchinat mai }nainte?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Mai }nainte n-am fost adus la tine astfel, precum sunt adus acum ~i m{ }nchinam, d|nd vrednica cinste }mp{r{`iei tale. Iar acum, de vreme ce sunt adus ca s{ m{ lep{d de Dumnezeul meu ~i s{ m{ dep{rtez de credin`a mea, de aceea nu mi se cade s{ m{ }nchin `ie, fiindc{ e~ti vr{jma~ al Dumnezeului meu!<170> Deci, }l }ndemna }mp{ratul s{ se }nchine soarelui ~i-i f{g{duia pentru aceea multe daruri ~i cinste; iar de nu se va }nchina soarelui, apoi se l{uda c{ va pierde toat{ cre~tin{tatea din }mp{r{`ia lui. ]ns{ dup{ ce a v{zut pe sf|ntul viteaz, neplecat nici de }mbun{ri, nici de }ngroziri, a poruncit s{-l arunce }n temni`{. ^i fiind dus sf|ntul din palatul }mp{r{tesc, l-a v{zut Husdazat famenul, care era foarte b{tr|n ~i crescuse pe }mp{ratul Savorie din copil{ria lui ~i era cinstit, av|nd cel mai dint|i loc }n casa }mp{r{teasc{. Acela ~ez|nd l|ng{ palatul }mp{r{tesc ~i v{z|nd pe Sf|ntul Simeon episcopul ie~ind afar{, }ndat{ s-a sculat de la locul s{u ~i s-a }nchinat p|n{ jos arhiereului lui Dumnezeu. Iar Sf|ntul Simeon ~i-a }ntors fa`a de la el ~i cu m|nie ridic|ndu-~i glasul, l-a oc{r|t ca pe un c{lc{tor de lege, de vreme ce mai }nainte a fost cre~tin, iar dup{ aceea se }nchinase soarelui, de frica }mp{ratului. Iar Husdazat zdrobit cu inima, a }nceput a pl|nge ~i a se t|ngui ~i, dezbr{c|ndu-~i hainele cele de mare pre`, s-a }mbr{cat }ntr-o hain{ neagr{ ~i proast{ ~i ~ez|nd l|ng{ u~ile palatului pl|ngea, zic|nd }n sine: <192>Vai mie tic{losul, cum m{ voi ar{ta Dumnezeului meu, de care m-am lep{dat! Iat{ Simeon ~i-a }ntors fa`a de la mine, pentru c{lcarea legii mele! Cum va c{uta spre mine Ziditorul meu?<170> Aceasta zic|nd, se m|ng|ia greu. ^i, }n~tiin`|ndu-se despre aceasta }mp{ratul Savorie, }ndat{ a chemat la sine pe Husdazat, hr{nitorul s{u ~i, v{z|ndu-l pl|ng|nd, l-a }ntrebat: <192>Care este pricina unui necaz ca acesta, ~i ce `i s-a }nt|mplat, c{ at|t de mare }`i este m|hnirea?<170> R{spuns-a Husdazat: <192>Niciodat{ ceva nenorocit, sau de m|hnire nu mi s-a }nt|mplat s{ v{d }n casa ta cea }mp{r{teasc{. A~ fi voit mai bine ca toate nenorocirile din lumea aceasta, m|hnirile ~i primejdiile s{ le suf{r, dec|t aceea de care acum m{ doare inima ~i pl|ng. C{ci p|n{ acum tr{iesc pe p{m|nt, fiind at|t de b{tr|n; de~i eram dator a muri demult, totu~i }nc{ mai privesc la soare, c{ruia m-am }nchinat ca unui Dumnezeu ~i n-am murit mai }nt|i, dec|t s{ m{ fi lep{dat de Dumnezeu, Ziditorul a toat{ f{ptura; ~i am cinstit zidirea mai mult dec|t pe F{c{torul. ]ns{ am f{cut-o cu f{`{rnicie, nu cu adev{rat{ inim{, f{c|nd dup{ pl{cerea ta, ~i m-am f{cut pentru am|ndou{ pricinile vrednic de pedeapsa mor`ii. Pentru c{ m-am lep{dat de Hristos Dumnezeul meu ~i pentru c{ m-am f{cut necredincios `ie, la b{tr|ne`ile mele. ]ns{ m{ jur pe Dumnezeu, Ziditorul cerului ~i al p{m|ntului, c{ de acum nu voi mai face un p{cat ca acesta; nu voi m|nia mai mult pe Domnul meu ~i Dumnezeu Iisus Hristos, ]mp{ratul cel f{r{ de moarte, pentru }mp{ratul cel muritor. Nu-mi voi pleca de acum genunchii mei soarelui, zidirii lui Dumnezeu, ci de acum mai bine m{ voi }nchina la singur Ziditorul }n veci<170>. Aceasta auzind-o Savorie }mp{ratul, s-a mirat foarte mult de acea schimbare a lui Husdazat ~i a }nceput a se m|nia mai mult asupra cre~tinilor, socotind c{ aceia cu vr{ji au am{git ~i au schimbat pe Husdazat. ^i, fiindu-i mil{ de b{tr|n, }l ruga ca pe un tat{, s{ nu fac{ o def{imare ca aceea zeilor lui, iar lui necinste ~i casei }mp{r{te~ti m|hnire. ^i-l sf{tuia uneori cu }mbun{ri, iar alteori cu <%-2>}ngroziri. Iar Husdazat gr{ia: <192>Destul }mi este nebunia ce am f{cut-o<%0> p|n{ la b{tr|ne`ile mele, iar mai mult dec|t acum nu voi mai face aceasta, ca s{ cinstesc pe f{ptur{, mai mult dec|t pe F{c{tor<170>. Deci, dup{ multe ~i felurite sf{tuiri, }mp{ratul v{z|nd pe Husdazat neplecat spre voia lui, l-a os|ndit la t{iere cu sabia. Fiind dus la moarte fericitul Husdazat, a chemat la d|nsul pe un oarecare prieten credincios al s{u, famen }mp{r{tesc ~i l-a rugat ca, merg|nd la }mp{rat, s{-i spun{ cererea lui, zic|ndu-i: <192>]mp{rate, a~a gr{ie~te Husdazat: adu-`i aminte de slujba mea, cu care din tinere`ile mele, mai }nt|i tat{lui t{u, dup{ aceea `ie `i-am slujit p|n{ acum cu toat{ cuviin`a ~i nu este trebuin`{ de martori pentru cele gr{ite. Tu singur bine ~tii. Iar pentru toate acelea un dar cer de la tine; f{ cunoscut tuturor pentru ce mor. Porunce~te propov{duitorului s{ strige cu mare glas, ca s{ ~tie domnii ~i boierii ~i tot poporul, c{ nu pentru o necredin`{ ~i neprimit{ slujb{ a }mp{ratului moare Husdazat; ci pentru aceea c{ fiind cre~tin, n-a voit s{ se lepede de Dumnezeul s{u<170>. Dup{ ce Savorie s-a }n~tiin`at de aceasta, }ndat{ a poruncit s{ se fac{ dup{ cererea lui Husdazat, pentru c{ n{d{jduia c{ }n mare fric{ va duce pe to`i cre~tinii, c|nd cei ce vor auzi c{ nici pe Husdazat, b{rbatul b{tr|n, cinstit ~i iubit, pe hr{nitorul }mp{r{tesc nu l-a cru`at; ci pentru m{rturisirea numelui lui Hristos, f{r{ de mil{ l-a dat mor`ii. Iar Sf|ntul Husdazat }ntr-alt chip se g|ndea }n sine: c{ cre~tinii, pe care i-a }nfrico~at ~i i-a m|hnit, auzind de }ntoarcerea ~i de muceniceasca lui moarte pentru Hristos au s{ se bucure ~i c{tre p{timire vitejeasc{ au s{ se }nt{reasc{. Astfel sf|ntului muce-nic i s-a t{iat capul, strig|nd propov{duitorul cu mare glas c{ nu pentru altceva, dec|t numai pentru Hristos ~i-a dat capul Husdazat. Sf|ntul Simeon episcopul, afl|nd despre un sf|r~it ca acesta al lui Husdazat, ~ez|nd }n temni`{ cu preo`ii ~i cu ceilal`i cre~tini, s-au umplut cu to`ii de negr{it{ bucurie ~i pream{reau pe Dumnezeu c{ l-a }ntors pe Husdazat de la r{t{cire ~i cu cunun{ muceniceasc{ l-a }ncununat. Dup{ aceasta Simeon a fost chemat a doua oar{ la }mp{rat ~i a vorbit mult }naintea }mp{ratului cu mare }ndr{zneal{ despre credin`a cre~tin{; dar a se }nchina soarelui ~i }mp{ratului nu voia. Deci, }mp{ratul m|niindu-se, a poruncit ca pe to`i cre~tinii cei ce erau }n temni`{ ~i }n lan`uri s{-i scoat{ la moarte, }n ziua m|ntuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Num{rul celor sco~i era o sut{, }ntre care erau mul`i preo`i, diaconi ~i al`i clerici, os|ndi`i fiind de }mp{rat, ca to`i s{ fie uci~i cu sabia }naintea ochilor lui Simeon, iar la sf|r~it ~i Simeon s{ fie ucis. To`i fiind du~i la moarte lega`i, mai marele vr{jitorilor cu mare glas zicea: <192>De voie~te cineva din voi s{ fie viu ~i cu }mp{ratul s{ se }nchine soarelui, acela }ndat{ va fi l{sat liber!<170> Nici unul n-a gr{it }mpotriva lui, dar nici nu a r{spuns; pentru c{ nimeni dintre d|n~ii nu vroia s{-~i aleag{ via`a cea vremelnic{, ci fiecare dorea cu os|rdie a muri pentru Hristos, D{t{torul de via`{. Iar sf|ntul episcop }i }nt{rea pe d|n~ii, ca s{ nu se team{ de moarte, spun|ndu-le multe din dumnezeie~tile cuvinte ale Scripturii ~i m|ng|indu-i cu n{dejdea vie`ii celei ve~nice }ntru ]mp{r{`ia Cerului. ^i a~a i-au t{iat pe to`i. La sf|r~it ~i Sf|ntul Simeon, p{storul turmei celei cuv|nt{toare, trimi`|ndu-~i turma sa }naintea lui Hristos, ]ncep{torul p{storilor, ~i-a plecat capul s{u sub sabie ~i a trecut la Domnul. ^i au fost t{ia`i ~i am|ndoi preo`ii prin~i }mpreun{ cu d|nsul, Avdelae ~i Anania, am|ndoi b{tr|ni. Dar pe c|nd Anania se pleca sub sabie, a }nceput a tremura de fric{. ^i era acolo un oarecare boier, cu numele Fusic, care era mai mare peste lucrurile din casa }mp{r{teasc{. El era cre~tin t{inuit, dar v{z|nd pe preotul Anania c{ se teme de t{iere, a strigat c{tre d|nsul: <192>Nu te teme, b{tr|nule! ]nchide-`i ochii ~i fii viteaz, c{ }ndat{ vei vedea lumina cea dumnezeiasc{<170>. Iar dac{ a zis aceasta b{tr|nul acela, }ndat{ s-a cunoscut c{ este cre~tin. Deci, l-au prins ~i l-au dus la }mp{rat, iar el f{r{ de fric{ a zis }naintea }mp{ratului c{ este cre~tin, ~i de necur{`ia persan{ se leap{d{. Deci, umpl|ndu-se de m|nie }mp{ratul, a poruncit ca nu cu sabia, ci cu alt{ moarte mai cumplit{ s{-l omoare <%-2>~i t{indu-i grumajii pe dinapoi, i-a scos limba prin ceaf{ ~i i-a t{iat-o<%0>. Dup{ aceea i-a jupuit pielea de pe tot trupul ~i a~a a omor|t pe sf|nt. ]n acela~i ceas a prins ~i pe o fiic{ a lui, fecioar{, anume Askitreia ~i, dup{ o tiran{ chinuire, a ucis-o pentru Hristos. ^i mul`i al`ii au fost uci~i }n acel timp, pentru m{rturisirea numelui lui Hristos. Iar dup{ ce a trecut un an, a fost ucis }n Vinerea Mare, Sf|ntul Azad, eunucul }mp{r{tesc cel preaiubit, ~i }mpreun{ cu d|nsul ~i o mie de sfin`i mucenici, pe care, adun|ndu-i Biserica, }i num{r{ o mie o sut{ ~i cincizeci. Iar istoricii Sozomon ~i Nichifor povestesc }n c{r`ile lor c{ au fost uci~i }n acea vreme mul`ime de cre~tini }n ziua Patimilor lui Hristos ~i la praznicul Pa~tilor. Pentru c{ atunci c|nd a ie~it porunca p{g|nului }mp{rat Savorie, ca to`i cre~tinii din p{m|ntul lui s{ se piard{, atunci credincio~ii b{rba`i ~i femei, b{tr|ni ~i tineri, singuri ie~ind cu s|rguin`{ din cas{, se d{deau pe d|n~ii cu os|rdie la moarte ~i mureau cu bucurie pentru Domnul lor. Iar dup{ ce a fost ucis Sf|ntul Azad, a pl|ns dup{ d|nsul }mp{ratul, fiindc{ }l iubea foarte mult ~i a poruncit s{ se }nceteze acele ucideri; dar numai pe }nv{`{torii ~i pov{`uitorii cre~tini, pe preo`i ~i pe episcopi, i-a }ncredin`at vr{jitorilor, ca s{-i caute pentru muncire; iar pe cel{lalt popor cre~tin a poruncit s{-l cru`e. Iar noi, cinstind pomenirea sfin`ilor mucenici celor num{ra`i ~i celor f{r{ de num{r, sl{vim pe Pun{torul de nevoin`{ ~i D{t{torul de cununi Hristos M|ntuitorul nostru, Cel }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, sl{vit }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI ACACHIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL MELITINEI<%0> @BT+1 = Melitina, cetatea Armeniei, a crescut pe acest pl{cut al lui Dumnezeu, Acachie, n{scut din p{rin`i binecredincio~i ~i de Dumnezeu tem{tori, care, fiind neroditori, prin rug{ciuni ~i prin post au cerut de la Dumnezeu pe acest rod binecuv|ntat. Apoi, cresc|ndu-l }n }nv{`{tura c{r`ii, l-au dus la episcopul cet{`ii aceleia ~i l-au dat la slujba lui Dumnezeu, pentru c{ astfel se f{g{duiser{, c|nd au cerut de la Dumnezeu acest rod. ^i era atunci episcop al cet{`ii Melitinei fericitul Otrie, care la al doilea Sinod din toat{ lumea al Sfin`ilor P{rin`i, pe vremea }mp{r{`iei Marelui Teodosie, a fost }mpotriva lui Macedonie, lupt{torul contra Sf|ntului Duh. Deci Otrie, fiind unul din cei o sut{ cincizeci de Sfin`i P{rin`i, bine se nevoia pentru dreapta credin`{, }mpreun{ cu Sf|ntul Grigorie Teologul ~i cu ceilal`i r|vnitori ~i ap{r{tori ai dreptei credin`e, st|nd tare ~i lupt|nd }mpotriva eresului. Acestui b{rbat, de Dumnezeu }nsuflat, Otrie, i s-a }ncredin`at de c{tre p{rin`i fericitul copil Acachie. Iar Sf|ntul Otrie episcopul, v{z|nd mai }nainte darul lui Dumnezeu ce era }n pruncul acela, l-a f{cut cleric bisericesc. ^i mergea Acachie din putere }n putere, sporind }n fapte bune ~i }n biserice~tile osteneli }ntinz|ndu-se, iar cu anii, cu }n`elegerea ~i cu via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu, venind }ntru des{v|r~ire ~i sfin`enie, s-a f{cut ~i altora spre folos ~i }nv{`{tur{. La d|nsul fiind ~i Eftimie cel Mare, }n anii copil{riei, a }nv{`at carte, precum de aceasta se poveste~te }n via`a lui Eftimie. ^i nu numai copiilor, ci ~i b{tr|nilor a fost }nv{`{tor Fericitul Acachie, cu cuv|ntul ~i cu chipul }mbun{t{`itei sale vie`i, dup{ ce acum ~i la treapta preo`iei se suise ~i i se }ncredin`ase grija pentru m|ntuirea sufletelor omene~ti. Fiind vas ales al Sf|ntului Duh, s-a }nvrednicit de arhiereasca cinste }n a sa vreme, ca un vrednic. Pentru c{ dup{ ce Sf|ntul Otrie, episcopul Melitinei s-a dus c{tre Domnul din via`a aceasta, }n locul aceluia Fericitul Acachie aleg|ndu-se de to`i cu un glas ~i la scaunul acela ridic|ndu-se dup{ r|nduial{, a fost pus ca o f{clie luminoas{ }ntr-un sfe~nic de aur, ca toat{ lumea s{ o lumineze. ^i at|t a pl{cut lui Dumnezeu arhiereul acesta, ~i s-a f{cut mare cu sfin`enia, }nc|t s-a }nvrednicit ~i de darul facerii de minuni. Deci, se cade ca din cele mai multe minuni ale lui, s{ povestim aici pe unele din ele. Fiind secet{ mare }n acel an ~i foametea st|nd deasupra ~i m|hnirea poporului }nmul`indu-se, s-a dus arhiereul lui Dumnezeu }mpreun{ cu poporul cel fl{m|nd la biserica Sf|ntului Marelui Mucenic Eustatie, care era afar{ din cetate, rug|nd pe p{timitorul lui Hristos, ca s{-i ajute }n rug{ciunile lor ~i }mpreun{ s{ cear{ de la Dumnezeu ploaie p{m|ntului celui uscat. ^i, afar{ de biseric{, la un loc frumos f{c|nd jertfelnic ~i prestol dumnezeiesc, }n c|mp, f{r{ de acoper{m|nt ~i poruncind cele cu cale, a }nceput jertfa cea f{r{ de s|nge a o s{v|r~i, ridic|ndu-~i ochii cei plini de lacrimi spre cer. ^i n-a amestecat }n sf|ntul pahar ap{ }n vin, precum este obiceiul a amesteca, ci }n{l`|ndu-~i mintea la Dumnezeu, cu dinadinsul se ruga ca El Singur de sus cu ap{ de ploaie s{ amestece paharul ~i brazdele p{m|ntului cele uscate s{ le adape. ^i at|t a fost de tare ~i de puternic{ la Domnul rug{ciunea lui, }nc|t }ndat{ s-a v{rsat ploaie mare ~i nu numai paharul a amestecat, ci ~i p{m|ntul a ad{pat din destul. ^i s-a schimbat }n bucurie m|hnirea tuturor popoarelor ce erau acolo, care se veseleau ~i mul`umeau lui Dumnezeu. ^i a fost }n acel an }mbel~ugare prea}ndestulat{ cu rug{ciunile pl{cutului lui Dumnezeu Acachie. Un r|u din acele p{r`i de multe ori surp|ndu-~i malurile sale, }neca satele }nvecinate; iar odat{ at|t s-a umplut, }nc|t ~i casele cele mari, care erau aproape, cu totul le-a }necat, iar pe altele le d{r|ma ~i din ceas }n ceas mai mult amenin`a cu }necarea mai multor locuin`e. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Acachie, v{z|nd necazul cel mare al poporului s{u de potopul acela ~i f{c|nd rug{ciune c{tre Dumnezeu, a pus o piatr{ nu departe de mal ~i a poruncit r|ului s{ nu treac{ de hotarul cel pus de d|nsul. ^i }ndat{ s-a }mpreunat apa }n malurile sale ~i se vedea c{-~i f{cea curgerea mai sus dec|t p{m|ntul, din cauza apei multe, iar din maluri nu se rev{rsa mai departe, f{r{ numai p|n{ la piatra aceea, cu care arhiereul a }ncuiat r|ul acela }n ale sale hotare. A fost un loc elinesc, de la cetatea de acolo ca de optsprezece stadii, care se numea Miasini, foarte frumos, potrivit ~i desf{tat, av|nd de am|ndou{ p{r`ile c|mp larg, care se desp{r`ea }ntre dou{ dealuri; iar prin mijloc curgea un r|u repede ~i curat spre r{s{rit, care se numea Azoros sau Azur ~i cu b{l`i era }nconjurat ~esul acela. ^i era acolo la un loc deosebit ales ~i preafrumos, o capi~te idoleasc{ ~i sad de pomi bine roditori }mprejur, care se ad{pau cu apa iezerului Azurului. ]ns{ se }ntina cu diavole~tile ur|ciuni, pentru c{ adun|ndu-se acolo elinii cei ce se `ineau de }nchinarea de idoli cea veche, }~i s{v|r~eau necuratele lor jertfe. Iar r|vnitorul lui Hristos, Sf|ntul Acachie, a voit s{ cur{`easc{ acel loc ~i s{-l sfin`easc{ spre lauda adev{ratului Dumnezeu. ^i multe osteneli a suferit, de vreme ce slujitorii de idoli se }mpotriveau foarte mult aceluia, nel{s|ndu-~i locul lor de jertfit idolilor. Dup{ ce sf|ntul a }nceput a zidi acolo o biseric{ }n numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, atunci oamenii aceia r{i }i f{ceau noaptea r{u; pentru c{ cele ce ziua zideau credincio~ii, pe acelea noaptea le d{r|mau p{g|nii }nchin{tori la idoli. Dar, }narm|ndu-se cu rug{ciunea asupra lor, Arhiereul lui Hristos, Acachie, a biruit puterea potrivnicilor. Deoarece, cu ajutorul lui Dumnezeu, a d{r|mat capi~tea idoleasc{ ~i a s{v|r~it Biserica Maicii lui Dumnezeu ~i a sfin`it-o, f{c|nd locul acela locuin`{ sfin`ilor }ngeri, care mai }nainte era loca~ al diavolilor. ^i a zidit o m|n{stire l|ng{ Biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pentru monahii cei }mbun{t{`i`i. Apoi unde se f{ceau jertfele s|ngeroase ale diavolului, acolo f{r{ de s|nge ~i curat{ jertf{ se aducea lui Dumnezeu ~i }n toate zilele, m{riri ~i rug{ciuni. Apoi se s{v|r~eau minuni, cu darul Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ~i cu rug{ciunile f{c{torului de minuni Acachie pe care v{z|ndu-le elinii, }~i p{r{seau p{g|n{tatea ~i se }ntorceau la Hristos Dumnezeu. Deci, s{ pomenim o minune preasl{vit{, care s-a f{cut acolo. V|rful bisericii, din }nt|mplare nefiind bine }ntemeiat, pe c|nd Arhiereul lui Dumnezeu s{v|r~ea dumnezeiasca slujb{ }n Altar, se pleca s{ cad{ }nl{untrul bisericii, }ncep|nd chiar a c{dea. ^i poporul cu mare team{ fugea afar{, iar arhiereul a strigat: <192>Dom<%2>nul este ap{r{torul vie`ii mele, de cine m{ voi }nfrico~a?<170> ^i }ndat{ s-<%0>a `inut v|rful bisericii ~i st{tea sp|nzurat }n v{zduh, sprijinindu-se prin rug{ciunea sf|ntului ca de un st|lp tare, p|n{ ce arhiereul a s{v|r~it slujba ~i a ie~it afar{ cu clerul s{u; iar dup{ ce a ie~it, a c{zut v|rful la p{m|nt cu mare zgomot, nev{t{m|nd pe nimeni. ]ntr-alt{ biseric{ oarecare, la un loc ce se numea Samurie, pe c|nd acest bun p{stor d{dea hran{ duhovniceasc{ la turma sa cea cuv|nt{toare, adic{ propov{duirea cuv|ntului lui Dumnezeu, vorbind c{tre popor, o mul`ime de r|ndunele care erau acolo, cu c|ntarea lor cea gl{suitoare f{ceau }mpiedicare glasului lui cel lin, asurzind urechile ascult{torilor, }nc|t nu se auzeau bine cuvintele ce ie~eau din gura cea de Dumnezeu gl{suitoare a arhiereului. Atunci }nv{`{torul, }ncet|nd pu`in din vorbirea cea c{tre popor, ~i-a }ntors cuv|ntul spre r|ndunele ~i le-a poruncit }n numele Celui de ob~te Ziditor al tuturor, s{ tac{ din strigarea lor ~i }ndat{ r|ndunelele au t{cut, fiind legate cu amu`ire; ~i nu numai au t{cut, ci au ~i zburat mai departe, l{s|ndu-~i cuiburile. Din acea vreme nu se mai }ncuibau acolo ~i chiar dac{ una din r|ndunele zbura din }nt|mplare pe la biserica aceea, nu putea s{-~i dea acolo firescul s{u glas, ci ca o mut{ zbura; ~i }ndat{ se ducea de acolo, ca ~i cum era gonit{ de cineva. Casa acestui f{c{tor de minuni era }naintea cet{`ii, }n care vie`uia mai }nainte de luarea cinstitei episcopii. Iar dup{ ce a luat scaunul arhieresc, a f{cut casa sa bolni`{ de odihn{ s{racilor ~i bolnavilor ~i adeseori mergea la d|n~ii, }i cerceta, le d{dea cele de trebuin`{ ~i slujea singur bolnavilor. Odat{, pe vremea seceri~ului, merg|nd la bolnavi, }i }ntreba de ce sunt lipsi`i, sau de ce nu le ajung cele de trebuin`{. Ei spuneau c{ sunt }ndestula`i cu de toate, dec|t numai de una au necaz, c{ }i sup{r{ mul`ime de mu~te, c{z|nd pe r{nile ~i bubele lor ~i cu durere le pi~c{ trupurile. Sf|ntul, rug|ndu-se lui Dumnezeu, a izgonit mu~tele cu rug{ciunea ~i a pus hotar, s{ nu fie acolo mu~te niciodat{. ^i a fost aceea p|n{ la sf|r~itul pl{cutului lui Dumnezeu, pentru c{ de la acea vreme }n to`i anii, nici o musc{ nu s-a mai v{zut }n casa aceea. Minuni ca acestea a f{cut multe, acest minunat b{rbat cu <%2>darul lui Dumnezeu. Pe ni~te broa~te, care or{c{iau asurzitor }ntr-un<%0> lac, le-a certat, poruncindu-le s{ tac{. Iar dup{ c|t{va vreme miluindu-le, le-a dezlegat de amu`ire, }ns{ nu cu totul, pentru c{ le l{sase s{-~i dea glasurile, dar nu cu mare glas ca mai }nainte. ]ntr-un loc f{r{ de ap{ a scos izvor de ape vii dintr-o piatr{ uscat{ ~i pe cei }nseta`i i-a ad{pat. ^i cu mai multe alte faceri de minuni a uimit lumea f{c{torul de minuni cel ales. Iar la Sinodul al treilea din Efes cel din toat{ lumea, care s-a `inut pe vremea }mp{r{`iei lui Teodosie cel T|n{r, cu Sf|ntul Chiril patriarhul Alexandriei ~i }mpreun{ cu ceilal`i Sfin`i P{rin`i, a biruit pe r{u credinciosul Nestorie, patriarhul Constantinopolului, pe hulitorul Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu ~i l-au dat anatemei. El era l{udat ~i iubit de to`i Sfin`ii P{rin`i, precum ~i de dreptcredinciosul }mp{rat mult cinstit. ^i p{sc|nd biserica lui Hristos din destul ~i f{c|nd multe minuni, s-a dus c{tre Domnul ~i s-a a~ezat l|ng{ morm|ntul Sf|ntului Mucenic Polieuct, cu care acum }n ceata sfin`ilor sl{ve~te pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe Unul Dumnezeu Cel sl{vit de toat{ f{ptura }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CELUI ]NTRE SFIN@I @SUBTITLE = P[RINTELE NOSTRU AGAPET, @SUBTITLE = PAP[ AL ROMEI @BT-2 = Acest }ntre sfin`i p{rintele nostru Agapet a tr{it pe vremea }mp{r{`iei lui Justinian, crescut fiind prin sih{strie ~i virtute ~i }nvrednicit de cinstea preo`iei. Purcez|nd s{ mearg{ la Constantinopol, ca s{ se }nt|lneasc{ cu }mp{ratul Justinian, }ndat{ pe cale a dat dovad{ de virtutea sa ~i de }ndr{zneal{ c{tre Dumnezeu, c{ci ajung|nd }n Grecia, v{z|nd un om cuprins de dou{ neputin`e, c{ci nici nu putea vorbi, nici nu putea umbla, apuc|ndu-l de m|n{, l-a f{cut cu picioare noi, ~i b{g|ndu-i }n gur{ sf|nt{ p{rticic{ din st{p|nescul Trup, l-a ar{tat binegr{itor. Dar ~i dup{ ce a ajuns la Poarta de Aur, pun|nd m|na pe un orb ce s-a apropiat de el, ia d{ruit puterea vederii. @BT-2 = Drept aceea, dup{ vrednicia virtu`ii sale, fiind primit de cei }n dreg{torii ~i de senat ~i de }nsu~i }mp{ratul ~i de toat{ cetatea ~i izgonind din scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care r{u trecuse la acel scaun, ca cel ce cugeta ale lui Eutihie ~i ale lui Sever, l-a dat pe el anatemei ~i a hirotonit pe preacucernicul preot Mina, al preasfintei Bisericii celei mari, }ncuviin`at cu via`a ~i cu cuv|ntul ~i cu care avea drepte cuget{rile credin`ei. Pe acesta a~ez|ndu-l }n scaunul patriarhicesc, dup{ c|tva timp s-a mutat c{tre Domnul. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI SAVATIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>DIN INSULA SOLOVE@ULUI,<%0> @SUBTITLE = <%4>NOUL F[C[TOR DE MINUNI<%0> @BT+1 = ]n zilele dreptcredinciosului ~i marelui voievod Vasilie Vasilievici al Vladimirului, al Moscovei ~i al }ntregii Rusii, marelui voievod Boris Alexandrovici al Tferului ~i marelui voievod Olgovici al Riazanului, ocupa scaunul Mitropoliei Rusiei Fotie Grecul; iar }n marele Novgorod ~i }n Poscov era arhiescop Eftimie B{rbosul. Atunci a fost la Bealoezer }n m|n{stirea lui Chiril, un stare` anume Savatie, vie`uind acolo }n pustnicie cu al`i monahi. @BT+1 = Slujind Domnului ziua ~i noaptea, }~i omora trupul cu setea ~i cu foamea, cu privegherea, cu rug{ciunile ~i cu toate ostenelile vie`ii monahice~ti celei }ntrist{toare, fiind ascult{tor egumenului ~i fra`ilor ~i trec|nd toate slujbele m|n{stire~ti cu s|rguin`{. Pentru aceasta era iubit ~i cinstit de to`i, ~i via`a sa }mbun{t{`it{ ~i iubitoare de osteneal{ a devenit pild{ pentru ceilal`i, iar numele lui era sl{vit }ntre monahi. ^i sup{r|ndu-se, nu suferea s{ fie sl{vit de oameni, ~tiind c{ nu de la oameni, ci la Dumnezeu se cuvine a c{uta slava. Deci g|ndea s{ se dep{rteze de acolo ~i s{-~i caute un loc unde s{ fie ne~tiut. ^i a auzit c{ }n st{p|nirea Novgorodului era un lac numit Nevo, }n care se afla o insul{ ce se cheam{ Valaam ~i acolo era o m|n{stire a Schimb{rii la Fa`{ a Domnului; iar monahii acelei m|n{stiri aveau via`{ foarte }mbun{t{`it{, ostenin-du-se ziua ~i noaptea }n dumnezeiasca r|nduial{, iar hrana o aveau din ostenelile lor. Deci, a rugat pe egumen ~i pe fra`i s{-l lase cu binecuv|ntare }n acea m|n{stire. ^i fiind liberat, a venit }n insula Valaam ~i a fost primit }n m|n{stire cu dragoste, urm|nd nevoin`ei pline de osteneal{, a monahilor de acolo. Apoi, }nnoindu-~i ostenelile sale, a cov|r~it pe to`i prin nevoin`ele lui ~i s-a cunoscut via`a sa }mbun{t{`it{, pentru c{ ~i-a sub`iat trupul des{v|r~it ~i s-a ar{tat loca~ al Sf|ntului Duh. Astfel s-a f{cut acolo, ca ~i }n m|n{stirea lui Chiril, cinstit ~i l{udat de to`i fra`ii. De aceea Cuviosul Savatie se m|hnea }n sine, primind cu greu cinstirea de la fra`i ~i se g|ndea s{-~i caute lini~te. Auzind de insula Solove`ului din ocean, ce este dep{rtat{ de `{rm cam de dou{ zile, care }n acea vreme era pustie ~i nelocuit{ de oameni, s-a bucurat cu duhul. Fiind cuprins de un mare dor s{ mearg{ acolo ~i s{ se s{l{~luiasc{ la lini~te, ruga pe egumen s{-l libereze. Iar egumenul ~i fra`ii iubeau pe cuviosul pentru fapta cea bun{ a lui ~i }l cinsteau ca pe un rob al lui Dumnezeu, trimis de El }ntre d|n~ii. Nevr|nd s{ se lipseasc{ de un }mpreun{ vie`uitor ca acesta, de al c{rui chip al vie`ii celei }mbun{t{`ite se foloseau to`i, rugau pe stare` s{ nu-l lase, ~i prin rug{mintea cea st{ruitoare, nu-l liberau. Deci, p|n{ la o vreme a vie`uit }nc{ pu`in cuviosul cu ei. Apoi rug|ndu-se lui Dumnezeu ~i la ajutorul Lui l{s|ndu-se, a ie~it }n tain{, ne~tiindu-l nimeni, ~i de Dumnezeu pov{`uindu-se, a plecat }n insula Solove`ului. ^i venind la mare, }n preajma insulei Solove`ului, a v{zut pe locuitorii care vie`uiau acolo aproape de mare ~i-i }ntreba despre insul{. Aceia }i spuneau c{ este mult{ dep{rtare de la mal p|n{ acolo ~i calea este grea, c{ci marea este }nfrico~at{ ~i cei ce plutesc spre Solove`, abia ajung }n dou{ zile, c|nd este lini~tit{. Iar cuviosul cu mult{ os|rdie }i }ntreba cu de-a-m{nuntul despre insula aceea; ~i a }n`eles din spusa lor, c{ locul este bun pentru via`a monahiceasc{ pustniceasc{ ~i lini~tit{. C{ci a auzit c{ insula este mare, av|nd }mprejurul ei ca o sut{ de stadii ~i are }n ea ape dulci, lac de pe~te, mun`i ~i v{i, p{duri ~i brazi ~i altele pentru petrecerea omeneasc{ cea pl{cut{. ]ns{ nu locuiesc }ntr-}nsa mireni pentru c{ se ajunge greu acolo; mul`i, de multe ori vr|nd s{ s{l{~luiasc{ acolo, n-au putut de frica primejdiilor m{rii. Uneori se duc }ntr-acolo pescarii }n luntre, socotind vremea pentru v|narea pe~telui ~i, }mplinind trebuin`a lor, se }ntorc. Aceasta auzind de la locuitori, Cuviosul Savatie, ardea cu duhul s{ vie`uiasc{ }n ostrovul acela ~i }n`eleg|nd locuitorii g|ndul fericitului, c{ voie~te s{ se s{l{~luiasc{ acolo, i-au zis: <192>O, b{tr|nule, cu ce te vei hr{ni acolo sau te vei }mbr{ca, fiind s{rac ~i b{tr|n? Cum vei petrece singur departe de oameni, neput|nd nimic singur s{ faci?<170> Cuviosul le-a r{spuns: <192>Eu, o, fiilor am un St{p|n, Care face t|n{r{ firea b{tr|ne`ilor, precum ~i pe prunc p|n{ la b{tr|ne`e }l cre~te. ^tie a }mbog{`i pe cei s{raci ~i sc{p{ta`ilor a le da cele de trebuin`{; iar pe cei fl{m|nzi a-i s{tura cu pu`in{ hran{, precum alt{dat{ a s{turat cu cinci p|ini, cinci mii de oameni }n pustie<170>. Iar locuitorii, auzind pe b{tr|nul c{ vorbe~te din c{r`i, unii se minunau de }n`elepciunea lui, iar al`ii u~ori la minte, r|deau de el. Iar cuviosul, arunc|nd spre Domnul grija sa, s-a dus de acolo spre r|ul numit Vig, la care ajung|nd a g{sit un monah ce se chema Ghermano, vie`uind l|ng{ o cas{ de rug{ciune. Petrec|nd la d|nsul c|teva zile ~i despre insula Solove`ului auzind acelea~i de la el, ca ~i de la locuitori, s-au sf{tuit am|ndoi, ca, pun|ndu-~i n{dejdea }n Dumnezeu, s{ mearg{ ~i s{ vie`uiasc{ acolo. Deci, preg{tind o luntre ~i pu`ine din cele spre trebuin`a trupeasc{, adic{ unelte la lucrarea cea cuviincioas{, s-au rugat mult lui Dumnezeu ~i pun|ndu-~i n{dejdea ne}ndoit{ spre El, s-au a~ezat }n luntre ~i au pornit, marea fiind alinat{. Iar Domnul ajut|ndu-le ~i f{r{ de primejdie plutind, au ajuns la insula cea dorit{, bucur|ndu-se ~i veselindu-se cu duhul ~i mul`umind lui Dumnezeu Cel ce i-a pov{`uit }n acel loc pustiu. ^i merg|nd de la mare ca la o stadie, au v{zut un loc frumos aproape de iezer. Drept aceea, acolo au voit s{-~i fac{ locuin`{; au }nfipt o cruce, au f{cut o chilie ~i au }nceput a vie`ui }ntru Domnul, ostenindu-se ~i lucr|nd cu m|inile ~i din sudoarea fe`ei lor c|~tig|nd pustniceasca hran{, adic{ cu m|inile ne}ncetat lucrau, iar cu gura l{udau pe Dumnezeu, totdeauna rug|ndu-se ~i c|nt|nd psalmii lui David, pe c|nd cu mintea se apropiau de Dumnezeu. Dup{ o vreme, locuitorii cei mai sus-pomeni`i, care petreceau aproape de mare }n preajma insulei, au }nceput a ur} pe cuvio~ii b{tr|ni, c{ vie`uiau acolo ~i au zis }ntre ei: <192>Noi suntem mai aproape de insul{, ca ni~te mo~tenitori ai aceleia, fiind de neam din p{m|ntul Corilei ~i nou{ mai mult ni se cade, s{ avem acolo parte ~i fiilor no~tri din neam }n neam<170>. Dup{ pu`in{ vreme, un om pescar, dup{ sfatul prietenilor s{i, a venit cu femeia sa ~i cu toat{ casa, }n insula aceea ~i s{l{~luindu-se nu prea departe de chilia b{tr|nilor celor pl{cu`i lui Dumnezeu, au }nceput a vie`ui ~i a v|na pe~te din lac cu ai s{i. Iar ferici`ii p{rin`i ~edeau }n lini~te, lu|nd aminte la m|ntuirea lor ~i cu obi~nuitele lucruri se }ndeletniceau. Dar odat{, }ntr-o zi de Duminic{ diminea`a, dup{ c|ntarea pravilei sale, Cuviosul Savatie, lu|nd c{delni`a, a ie~it din chilie s{ c{deasc{ Sf|nta Cruce, pe care a }nfipt-o de la }nceput ~i a auzit un glas de b{taie ~i strig{te de pl|ngere, ca de la o fiin`{ foarte ab{tut{; ~i s-a }nsp{im|ntat cuviosul de glasul acelei v{it{ri, socotind c{ este o n{lucire, apoi s-a }ngr{dit cu semnul Crucii, s-a }ntors }n chilie ~i i-a spus fericitului Ghermano, care vie`uia cu el, despre glasul de b{taie ~i de v{itare care se auzea. Iar Ghermano, ie~ind afar{, a auzit la fel ~i, merg|nd spre glas, a g{sit o femeie pl|ng|nd ~i a }ntrebat-o ce i s-a }nt|mplat ~i pentru ce pl|nge? Iar ea, pl|ng|nd, a spus ceea ce i se }nt|mplase: <192>Eu merg|nd spre lac la b{rbatul meu, m-au }nt|mpinat doi tineri, lumino~i la chip ~i <%-2>apuc|ndu-m{, m-au b{tut cu vergile foarte tare ~i, b{t|ndu-m{, mi-au<%0> zis: Duce`i-v{ din locul acesta, c{ nu se cade vou{ s{ fi`i aici, de vreme ce spre petrecerea monahilor a r|nduit Dumnezeu locul acesta. Iar dup{ b{taie s-au f{cut nev{zu`i!<170> Fericitul Ghermano, }ntorc|ndu-se la Cuviosul Savatie, i-a spus cele ce auzise de la femeie ~i am|ndoi au pream{rit pe Dumnezeu. Iar pescarul acela, f{r{ }nt|rziere lu|ndu-~i femeia ~i toate ale sale, a plutit la satul s{u }n care locuise mai }nainte, ~i din vremea aceea n-a }ndr{znit nimeni s{ locuiasc{ acolo cu casa, f{r{ numai pescarii care veneau uneori pentru pe~te. Dup{ c|`iva ani fericitul Ghermano s-a dus la r|ul Onig, iar Cuviosul Savatie a r{mas singur }n insul{, vie`uind dup{ Dumnezeu. Dar ce fel era acolo traiul lui, cum postea, }n ce chip era duhovnice~tile lui nevoin`e, le ~tie numai singur Domnul Cel ce toate le ~tie, Cel ce privea de sus spre pl{cutul S{u, cum ~i sfin`ii Lui }ngeri care cercetau pe robul lui Dumnezeu, cel ce }n trup urma celor f{r{ de trup. Iar din locul }n care cuviosul vie`uia, putem s{-i }n`elegem via`a. Pentru c{ }n insula m{rii, cea dep{rtat{ de oameni ~i rareori cercetat{ de cineva, ce altceva avea s{ fac{, dec|t }n cele pl{cute lui Dumnezeu s{ se }ndeletniceasc{. La Acela ne}ncetat g|ndind, cu El prin rug{ciune vorbind ~i }ntru El toat{ mintea sa ad|ncindu-~i, ridic|ndu-~i c{tre El ochii cu lacrimi, ziua ~i noaptea suspina din ad|ncul inimii, dorind s{ se dezlege de trup ~i s{ mearg{ c{tre Domnul. Iar c|nd ~i-a cunoscut ducerea sa la Dumnezeu, fiind plin de zile ~i de osteneli pl{cute lui Dumnezeu, g|ndea cum ar putea s{ se }nvredniceasc{ de }mp{rt{~irea cu dumnezeie~tile Taine. ^i <%2>rug|ndu-se c{tre Domnul, a ~ezut }ntr-o luntri~oar{ mic{, alin|n-du-<%0>se marea cu rug{ciunile lui ~i a plutit }n cealalt{ parte a m{rii. ]n dou{ zile ajung|nd la mal, a mers pe uscat, vr|nd s{ ajung{ la o cas{ de rug{ciune ce era l|ng{ r|ul Viga, la care atunci se }nt|mplase s{ z{boveasc{ egumenul Natanail, care venise pentru cercetarea dreptcredincio~ilor cre~tini. ^i c|nd cuviosul mergea pe calea ce-i st{tea }nainte, dup{ dumnezeiasca r|nduial{ a }nt|mpinat pe acel egumen Natanail, merg|nd cu dumnezeie~tile Taine la un sat dep{rtat ca s{ }mp{rt{~easc{ un bolnav. ^i dup{ obi~nuita metanie }ntreb|ndu-se }ntre ei ~i cunosc|ndu-se cine sunt, s-au bucurat unul de altul. Cuviosul s-a bucurat, c{ a aflat ceea ce c{uta, iar Natanail, egumenul, era bucuros c{ s-a }nvrednicit a vedea cinstitele c{runte`e ~i fa`a cea cu sf|nt{ podoab{ a Cuviosului Savatie de a c{rei }mbun{t{`it{ via`{ auzise. ^i a gr{it fericitul Savatie c{tre Natanail: <192>Rogu-m{ sfin`iei tale, p{rinte, ca p{catele mele s{ le m{rturisesc `ie, s{ le iei de la mine, cu puterea ce `i s-a dat de la Dumnezeu ~i s{ m{ }nvrednice~ti }mp{rt{~irii Sfintelor Taine ale Preacuratului Trup ~i S|nge al lui Hristos St{p|nului meu, pentru c{ de mul`i ani doresc cu dumnezeiasc{ hran{ s{-mi hr{nesc sufletul meu. Deci, s{ m{ hr{ne~ti acum tu, sfinte p{rinte, c{ci Hristos Dumnezeul meu mi-a ar{tat a ta dragoste c{tre Dumnezeu, ca s{ m{ cur{`e~ti de gre~elile pe care din tinere`e le-am f{cut, cu cuv|ntul, cu lucrul ~i cu g|ndul, }n toat{ via`a mea, p|n{ }n ziua de ast{zi<170>. R{spuns-a Natanail: <192>Dumnezeu s{ te ierte, frate<170>. ^i, t{c|nd, ~i-a ridicat m|inile }n sus ~i cu mult{ mirare ~i cu lacrimi a zis: <192>O, cuvioase, de a~ avea eu p{catele tale, spre cur{`irea ne}ngrijirii mele<170>. Gr{it-a Sf|ntul Savatie c{tre Natanail: <192>De vreme ce s-a apropiat sf|r~itul vie`ii mele, rogu-m{ dar sfin`iei tale ca ne}nt|rziat s{ m{ }nvrednice~ti dumnezeie~tii }mp{rt{~iri<170>. Zis-a lui egumenul: <192>Acum, domnul meu, P{rinte Savatie, s{ mergi la casa de rug{ciune ~i s{ m{ a~tep`i acolo c{ci eu voi merge la acel bolnav ~i degrab{ m{ voi }ntoarce la cuvio~ia ta, iar m|ine de diminea`{ voi veni la tine<170>. Gr{it-a Sf|ntul Savatie: <192>Nu }nt|rzia, p{rinte, p|n{ diminea`{, c{ nu ~tiu dac{ voi mai avea suflare, iar despre cele ce se vor }nt|mpla dup{ aceasta, cum vom fi }ncredin`a`i?<170> ^i aceasta o zicea sf|ntul, mai }nainte spun|nd ducerea sa degrab{ c{tre Dumnezeu. ^i f{c|nd dup{ dorin`a lui, l-a }mp{rt{~it cu dumnezeie~tile Taine ale lui Hristos, dup{ s{v|r~irea m{rturisirii; ~i d|ndu-i s{rutarea cea iubit{ pentru Hristos, i-a gr{it: <192>Rogu-te, robule a lui Dumnezeu, s{ m{ a~tep`i la Viga, l|ng{ casa de rug{ciune<170>; ~i a f{g{duit sf|ntul s{-l a~tepte acolo pe egumen. Deci, acela s-a dus la bolnav, iar cuviosul la casa pomenit{, }ntru care, d|nd mul`umit{ lui Dumnezeu pentru c|~tigarea }mp{rt{~irii ~i pentru toate darurile ~i din destul rug|ndu-se, a intrat }n chilia care era l|ng{ acea cas{; ~i }ntr-}nsa }nchiz|ndu-se, }~i g{tea fericitul s{u suflet, cum s{-l dea }n m|inile lui Dumnezeu. ]ntr-acea vreme un negu`{tor din cetatea Novgorodului, anume Ioan, merg|nd pe ap{ cu negu`{toria sa, a stat la acea cas{ de rug{ciune, care se afla l|ng{ mal. Ie~ind din luntrea sa, s-a <%2>}nchinat }n biseric{ sfintelor icoane ~i, intr|nd }n chilie, a aflat }ntr-}nsa<%0> pe Cuviosul Savatie ~i s-a binecuv|ntat de d|nsul, iar sf|ntul binecuv|nt|ndu-l l-a }nv{`at destul din dumnezeiasca Scriptur{, pov{`uindu-l la lucruri bune. Folosindu-se negu`{torul, voia s{ dea sf|ntului din averea sa cele de trebuin`{, pentru c{ era foarte bogat. Iar el nimic nu voia s{ ia de la d|nsul ~i zicea: <192>De voie~ti s{ faci milostenie, ai pe cei ce le trebuie, iar mie nu-mi trebuie nimic<170>. ]l }nv{`a pe Ioan despre iubirea de s{raci, despre milostivire ~i despre celelalte fapte bune. Iar b{rbatul acela s-a m|hnit, c{ci nimic n-a luat de la d|nsul stare`ul. Iar cuviosul, vr|nd s{-l m|ng|ie, i-a zis: <192>Fiule Ioan, s{ te odihne~ti aici p|n{ diminea`{ ~i vei vedea darul lui Dumnezeu ~i apoi f{r{ de osteneal{ te vei duce }n calea ta<170>. ]ns{ Ioan voia s{ pluteasc{ de acolo ~i }ndat{ s-a f{cut cutremur ~i }nv{luire }n r|u ~i }n mare; ~i s-a sp{im|ntat Ioan v{z|nd schimbarea cea nea~teptat{ a v{zduhului ~i tulburarea cea mare a apei ~i a r{mas acolo. @BT-1 = A doua zi a mers Ioan la chilie, vr|nd s{ ia binecuv|ntare de la Cuviosul Savatie ~i s{ se duc{ }n calea sa, de vreme ce }nv{luirea apei se schimbase }ntru alinare. ^i b{t|nd cu rug{ciune }n u~{, n-a primit r{spuns. Deci, b{t|nd el a doua oar{ ~i a treia oar{, s-a deschis u~a ~i, intr|nd }n{untru, a v{zut pe sf|nt }mbr{cat }n mantie ~i cu culionul }n cap. Apoi, apropiindu-se de el, zicea: <192>Iart{-m{, robule al lui Dumnezeu, c{ am }ndr{znit a veni la tine, av|nd <%2>dragoste ~i credin`{ c{tre sfin`ia ta. Deci, m{ rog cuvio~iei tale s{-mi<%0> dai binecuv|ntare de cale, cu bun{ sporire s{ c{l{toresc cu ale tale sfinte rug{ciuni<170>. Acestea zic|ndu-le Ioan, nu auzea glas nici ascultare; c{ci acum cinstitul ~i sf|ntul suflet al Cuviosului Savatie s-a dus c{tre Domnul ~i un frumos miros venea }n chilie. Iar Ioan, v{z|nd c{ nimic nu-i r{spunde cuviosul ~i p{r|ndu-i-se c{ a adormit, s-a apropiat de d|nsul, ating|ndu-l cu m|na, dar v{z|ndu-l sf|r~it }ntru Domnul, s-a sp{im|ntat ~i s-a umilit, v{rs|nd lacrimi fierbin`i din ochi. @BT-1 = ]ntr-acea vreme egumenul Natanail, }ntorc|ndu-se de la cel bolnav, a venit; ~i v{z|nd pe sf|ntul mort, a pl|ns ~i a s{rutat cinstitul lui trup, povestind negu`{torului despre faptele cuviosului. Unul spunea cum s-a }nvrednicit a-i da dumnezeie~ile Taine pl{cutului lui Dumnezeu; iar cel{lalt spunea cum s-a }nvrednicit a se }ndulci de folositoarele vorbe ale aceluia. ^i c|nt|nd rug{ciuni deasupra gropii, a }ngropat cu cinste sf|ntul lui trup, d|nd `{r|na `{r|nii. Cuviosul Savatie s-a s{v|r~it }n 26 de zile ale lunii lui septembrie, zi }n care ~i pomenirea lui se cinste~te, }ntru slava lui Dumnezeu Celui }n Treime sl{vit, a Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, C{ruia se cuvine cinstea ~i }nchin{ciunea }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI ZOSIMA,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL SOLOVE@ULUI<%0> Dup{ un an de la moartea Cuviosului Savatie, Dumnezeu, vr|nd s{ ridice ~i s{ pream{reasc{ locul }n care pl{cutul Lui s-a ostenit }n insula Solove`ului ~i s{ ridice loca~ preasl{vit ~i mare, }n pustia aceea pentru mul`ime de monahi, a r|nduit }n acel loc un b{rbat }mbun{t{`it, asemenea celui dint|i iubitor de pustie ~i nevoitor, pe Cuviosul P{rinte Zosima. ^i era cuviosul din st{p|nirea marelui Novgorod, din satul cel mare ce se numea Tolvuia, de la lacul Onega. P{rin`ii lui se numeau Gavriil ~i Varvara, de credin`{ cre~tin{, petrec|nd }n dreapta credin`{ }n care s-au n{scut. Ei au crescut copilul }n }nv{`{tura c{r`ii ~i l-au pov{`uit }n bunul obicei, fiind smerit ~i bl|nd, ru~in|ndu-se de obiceiurile tinere~ti. Cresc|nd cu trupul ~i cu duhul, se str{duia ca din dumnezeie~tile c{r`i s{-~i c|~tige m{rg{ritarul }n`elegerii. ^i, c|~tig|ndu-l, }n`elegea cele pl{cute lui Dumnezeu ~i cuno~tea bog{`ia cuv|nt{rii Lui. Copilul cel }n`elept a iubit fecioria ~i s-a lep{dat de nunt{ cu hot{r|re tare, fugind de cei ce voiau s{-l }mpiedice de la pl{cerea de Dumnezeu, ascult|nd pe apostolul care zice: Cel ne}nsurat se }ngrije~te cum s{ plac{ Domnului; iar cel }nsurat se }ngrije~te de cele ale lumii, cum s{ plac{ femeii. Deci, ca s{ plac{ lui Dumnezeu, s-a lep{dat de pl{cerile trupe~ti ~i le-a supus }nfr|n{rii. @BT+1 = Fiind silit de p{rin`ii s{i spre nunt{, s-a m|hnit ~i, ie~ind din casa p{rinteasc{, s-a lep{dat de lume ~i a luat }mbr{c{minte ~i via`{ monahiceasc{. Apoi s-a s{l{~luit la un loc lini~tit, aproape de cas{, ca un sihastru, }ndeletnicindu-se cu rug{ciuni, cu post ~i alte osteneli cuviincioase unei vie`i ca aceasta, }ncep|nd a sluji Domnului, dorind s{ aib{ pov{`uitor. Pentru c{ el nu se mul`umea s{ se }nve`e via`a cea }mbun{t{`it{ ~i monahice~tile nevoin`e din citirea c{r`ilor, ci avea trebuin`{ de un pov{`uitor iscusit, care s{ poat{ a-i ar{ta cu lucrul, ceea ce se cuvine t|n{rului celui os|rdnic s{ deprind{ la fapta bun{. Pe l|ng{ aceasta ~i vie`uirea cu ceilal`i o socotea piedic{, g|ndind s{ se dep{rteze cu totul de cele lume~ti ~i s{ se duc{ }n locuri pustii, potrivite pentru petrecerea monahiceasc{, pentru c{ focul dumnezeie~tii iubiri se aprinsese }n inima lui ~i spre des{v|r~irea duhovniceasc{ }l }ndemna. Dorind s{ zideasc{ o m|n{stire undeva, nu numai pentru d|nsul, ci ~i pentru al`ii care ar voi s{ se fac{ monahi, se ruga lui Dumnezeu s{-i arate un loc ~i }nlesnire pentru cele pl{nuite. ^i, dup{ r|nduiala lui Dumnezeu, a aflat un monah anume Ghermano, b{rbat }mbun{t{`it, care mai }nainte a vie`uit cu Cuviosul Savatie }n insula Solove`ului. Acela a povestit fericitului Zosima cu de-a-<%2>m{nuntul toate cele despre Cuviosul Savatie ~i i-a spus ~i despre in<%0>sula aceea, cum c{ este dep{rtat{ de loca~urile mirene~ti, dar potrivit{ pentru s{l{~luirea monahilor, av|nd p{duri, dumbr{vi ~i lacuri }ndestulate de pe~te. Iar Fericitul Zosima, auzind acestea de la b{tr|nul Ghermano, s-a bucurat cu duhul ~i a dorit s{ fie vie`uitor al insulei aceleia ~i mo~tenitor al Cuviosului Savatie, rug|nd cu dinadinsul pe Ghermano s{-l duc{ la insula aceea ~i s{-l pov{`uiasc{ la via`a pustniceasc{. ]n acel timp, p{rin`ii lui Zosima d|ndu-~i fireasca datorie a mor`ii, el i-a }ngropat ~i averile lor }mp{r`indu-le, }ndat{ a plecat }mpreun{ cu Ghermano spre insula Solove`ului ~i cu ajutorul Domnului, plutind f{r{ primejdie, au ajuns acolo. ^i g{sind locul unde plutitorii au odihn{ ~i alinare, aproape de lacul ce avea ap{ dulce, s-au ad{postit acolo. Pu`in mai departe de mal ~i-au pus coliba lor, apoi }ntr-}nsa au f{cut priveghere toat{ noaptea, c|nt|nd psalmii lui David ~i rug|ndu-se lui Hristos Dumnezeu ~i Preacuratei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu, ca s{ trimit{ ajutor de sus, spre }nceperea s{l{~luirii lor }n acea insul{ a m{rii. Fiind vremea Utreniei, a ie~it Cuviosul Zosima din colib{ ~i a v{zut o raz{ de lumin{, str{lucind pe el ~i }n tot locul acela. ^i s-a sp{im|ntat foarte mult cuviosul, v{z|nd acea str{lucire de lumin{ neobi~nuit{ ~i ridic|ndu-~i ochii spre r{s{rit, a v{zut o biseric{ }n v{zduh, ar{t|ndu-se lui mare ~i frumoas{. Deoarece nu se obi~nuise cu ni~te descoperiri ca acestea, nu cuteza s{ priveasc{ mult la acea biseric{ ~i }ndat{ s-a }ntors }n colib{. Iar Ghermano, v{z|ndu-l schimbat la fa`{ a }n`eles c{ a v{zut ceva nou ~i l-a }ntrebat, zic|ndu-i: <192>Pentru ce, o, iubitule, te-ai schimbat a~a la fa`{? De ce te-ai }nfrico~at? Ai v{zut oare ceva nou ~i neobi~nuit?<170> Cuviosul Zosima i-a r{spuns c{ a v{zut str{lucirea cea negr{it{ de sus, luminarea locului ~i o biseric{ necunoscut{ }n v{zduh. Deci, Ghermano, socotind }n minte puterea acelei vedenii, ~i-a adus aminte de izgonirea mirenilor din insula aceea, care a fost }n vremea P{rintelui Savatie ~i de proorocia vie`ii celei monahice~ti ~i a gr{it c{tre Zosima: <192>S{ nu te sp{im|ntezi, o, iubite, ci s{ iei aminte, pentru c{ prin tine, precum socotesc, Domnul voie~te s{ adune aici, mul`ime de monahi<170>. Apoi i-a spus lui despre cele ce se }nt|mplaser{ femeii pescarului, care din zavistia oamenilor venise acolo din Corila, }mpreun{ cu b{rbatul s{u, ca s{ st{p|neasc{ insula aceea. Apoi i-a spus cum au b{tut-o doi tineri lumino~i, f{c|ndu-i mul`ime de rane ~i zic|ndu-i: <192>Nu ave`i loc }n insula aceasta; pleca`i de aici, c{ spre s{l{~luirea monahilor a preg{tit Domnul locul acesta<170>. Iar robul lui Dumnezeu, Zosima, s-a umplut de mare bucurie duhovniceasc{ din acele cuvinte ale stare`ului s{u Ghermano ~i s-a pornit spre mai mare r|vn{ la zidirea m|n{stirii }n acel loc. Astfel s-au rugat am|ndoi la Dumnezeu, ca s{ le fie ajut{tor la lucrul lor ~i ceea ce au }nceput s{ aduc{ la }ndeplinire. ^i a~a, apuc|ndu-se, au }nceput lucrul, t{ind lemne de zidire, au f{cut chilii, au }ngr{dit ograd{ ~i se str{duiau cu }ndoit{ osteneal{ trupeasc{ ~i duhovniceasc{; cu trupul ostenindu-se la zidirea m|n{stirii, iar cu duhul lupt|nd }mpotriva diavolilor, }narm|ndu-se cu rug{ciunea ~i cu postul, iar hran{ aveau din sudoarea fe`ei lor, lucr|nd p{m|ntul cu sapa ~i sem{n|nd semin`e; iar Dumnezeu }nt{rea pe robii S{i, privind de sus spre d|n~ii cu milostivire ~i ajut|ndu-i }n toate lucr{rile lor. Trec|nd c|t{va vreme, fericitul Ghermano a trebuit s{ se duc{ }n partea cealalt{ de mare pentru o nevoie, unde z{bovind c|teva zile, c|nd a voit s{ se }ntoarc{ }n insul{, n-a putut pentru c{, fiind toamn{, timpul }ncepuse a se r{ci, erau z{pezi ~i vifore mari, marea se }nv{luia cu valuri ne}mbl|nzite, ghea`a plutea pe mare ~i nici un fel de corabie nu putea s{ }noate pe luciul acela, spre insula Solove`ului. De aceea stare`ul Ghermano a iernat pe malul acela p|n{ }n prim{var{, iar fericitul Zosima a r{mas singur }n insul{. Deci, }nt|i se m|hnea cu cugetul pentru stare`ul Ghermano, apoi ~i-a aruncat grija spre Dumnezeu, gr{ind ca David: Spre Tine sunt aruncat din p|ntecele maicii mele, Dumnezeul meu e~ti Tu, nu Te dep{rta de la mine. ^i iar{~i: ]ntru Tine m-am }nt{rit din p|ntecele maicii mele, Tu e~ti acoperitorul meu. ^i a }nceput a se nevoi mai mult, ad{ug|nd osteneli peste osteneli, petrec|nd }n ne}ncetat{ rug{ciune ~i postire. Iar diavolii, neput|nd s{ vad{ o via`{ }mbun{t{`it{ ca aceea a lui, nici suferind s{ fie batjocori`i de d|nsul, au ridicat asupra lui multe uneltiri. Uneori }l aruncau }n tr|nd{vie, alteori }i n{luceau diferite spaime, f{c|ndu-i oarecare necazuri, ca s{ }nfrico~eze pe <%2>osta~ul lui Hristos cel ne}nfricat ~i s{ clatine pe cel necl{tinat. Un<%0>eori se }nchipuiau }n fiare s{lbatice ~i }n ~erpi, se repezeau asupra lui cu <%-2>asprime, }n t{ria puterii lor, ca ~i cum ar fi vrut s{-l rup{ ~i s{-l }nghit{.<%0> Dar robul lui Dumnezeu se }mpotrivea lor cu semnul Crucii ~i cu rug{ciunea ~i }i batjocorea, zic|ndu-le: <192>O, neputincioas{ putere a vr{jma~ului! De a`i luat asupra mea putere de la Dumnezeu, apoi face`i ceea ce voi`i; iar de nu, de ce v{ osteni`i }n de~ert?<170> ^i c|nta din psalmii lui David: Umbl|nd m-au }nconjurat ~i }n numele Domnului i-am }nfr|nt pe ei. ^i iar{~i: S{ }nvie Dumnezeu ~i s{ se risipeasc{ vr{jma~ii Lui. ^i ad{uga rug{ciunea c{tre Dumnezeu cu umilin`{, gr{ind: <192>Dumnezeule ve~nic, ]mp{rate Cel f{r{ de }nceput, F{c{torule ~i St{p|ne, Tu e~ti ]mp{ratul celor ce }mp{r{`esc ~i Domnul celor ce domnesc; Tu e~ti M|ntuitorul sufletelor ~i Izb{vitorul celor ce cred }n Tine; Tu e~ti n{dejdea celor ce se ostenesc ~i a~teptarea celor ce sunt departe pe mare; Tu e~ti pov{`uitorul robilor T{i, Tu e~ti iubitorul a tot binele, Tu e~ti M|ng|ietorul celor ce pl|ng, Tu e~ti bucuria sfin`ilor, Tu e~ti via`a cea ve~nic{, lumina cea neapus{ ~i izvorul sfin`eniei; Tu e~ti slava lui Dumnezeu Tat{l ~i }mplinirea Sf|ntului Duh; Tu e~ti Cel ce ~ezi de-a dreapta Tat{lui ~i st{p|ne~ti }n veci. Deci, pe Tine Te rog eu robul T{u, c{z|nd cu smerenie la Tine, ascult{-mi rug{ciunea mea }n ceasul acesta, Preasfinte ]mp{rate ~i Preabunule Doamne, s{ nu-`i }ntorci fa`a de la rug{ciunea mea, ci m{ izb{ve~te din gura pierz{torului balaur, care casc{ gura asupra mea ~i vrea s{ m{ }nghit{. P{ze~te-m{ de am{girea diavoleasc{, ca prin puterea sfin`ilor T{i }ngeri, }ngr{dindu-m{ ~i scutindu-m{, s{ scap din din`ii lui ~i s{ c|~tig m|ntuire de la Tine St{p|ne al meu, }n Care cred ~i spre Care n{d{jduiesc ~i Te sl{vesc }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci<170>. Astfel rug|ndu-se cuviosul, izgonea de la el n{v{lirile vr{jma~ului ~i diavolii se risipeau de semnul Crucii ~i de rug{ciunea lui, ca praful de v|nt; iar el r{m|nea f{r{ v{t{mare c|nt|nd ~i l{ud|nd pe Dumnezeu. S-a mai }nt|mplat }nc{ sf|ntului ~i alt{ ispitire }n aceea~i vreme. Fiind iarn{ mare, se sf|r~ea hrana ce era adunat{ de o var{ ~i se }ndoia cu g|ndul, cu ce se va hr{ni p|n{ vara; pentru c{ }i f{ceau necaz vr{jma~ii cei nev{zu`i, de foametea ce }l a~tepta ~i }l }nfrico~au cu moartea cea f{r{ de vreme. Iar cuviosul socotind }n sine ~i-a adus aminte de ceea ce s-a zis de Domnul }n Evanghelie: S{ nu v{ }ngriji`i de ce ve`i m|nca, sau s{ nu v{ }ngriji`i de ziua de m|ine, ci s{ c{uta`i mai }nt|i ]mp{r{`ia lui Dumnezeu ~i dreptatea Lui ~i acestea toate vi se vor ad{uga; pentru c{ ~tie Tat{l vostru Cel ceresc de ce ave`i trebuin`{<170>. Deci, toat{ grija, pun|nd-o spre Dumnezeu, Purt{torul de grij{ a toate, se m|ng|ia cu cuvintele psalmistului: Arunc{ spre Domnul grija ta ~i El te va hr{ni. Astfel m|ng|indu-se el, izgonea }ndoiala ce se aducea de la vr{jma~. Iar Dumnezeu, nel{s|nd pe pl{cutul S{u cel ce n{d{jduia spre D|nsul, a trimis la el doi b{rba`i necunoscu`i, av|nd o co~ni`{ cu ei, precum este obiceiul oamenilor, care vie`uiesc pe l|ng{ mare, de a avea sarcini }n c{l{toriile cele de iarn{ plin{ de p|ine, f{in{ ~i unt ~i au dat-o cuviosului, zic|ndu-i: <192>P{rinte, de voie~ti, po`i s{ iei din sarcina aceasta s{ m{n|nci, iar noi vom veni la tine, c|nd ne va porunci Domnul<170>. Zic|ndu-i aceasta, s-au dus }ndat{ ~i cuviosul nu s-a gr{bit s{-i }ntrebe de unde sunt, iar ei n-au mai adaos a se ar{ta sf|ntului. Apoi mult{ vreme fericitul Zosima, a~tept|nd pe b{rba`ii aceia, dup{ ce a v{zut c{ nu se mai }ntorc, a cunoscut c{ aceea este o cercetare dumnezeiasc{; ~i mul`umea Domnului pentru milostiva Lui purtare de grij{ pentru d|nsul ~i pentru darul cel nespus. Trec|nd iarna, stare`ul Ghermano a venit, aduc|nd cu sine pe un om din mireni, anume Marcu, cu me~te~ugul pescar ~i cu hran{ destul{ pentru mult{ vreme, }nc{ ~i mreji pentru v|natul pe~telui. ^i nu dup{ mult{ vreme, Marcu a primit r|nduiala monahiceasc{, apoi ~i al`i mul`i, dorind m|ntuirea lor, au }nceput a veni la ei, a vie`ui }mpreun{, zidindu-~i chilii ~i c|~tig|ndu-~i hrana lor prin osteneala m|inilor. Deci, s|rguindu-se Cuviosul Zosima, a zidit o biseric{ mic{ }n numele Domnului nostru Iisus Hristos, spre pomenirea Schimb{rii la Fa`{, celei cu dumnezeiasc{ cuviin`{, }n acel loc unde i s-a f{cut vedenia Bisericii, ce s-a ar{tat cu str{lucire de lumin{ negr{it{; apoi a f{cut l|ng{ biseric{ ~i o trapez{ mic{ ~i a }nceput via`a de ob~te. ^i a trimis pe unul din fra`i la marea cetate Novgorod, la arhiereul Iona, s{ cear{ binecuv|ntare pentru sfin`irea bisericii ~i s{ le dea egumen m|n{stirii lor celei pustnice~ti. Iar arhiereul le-a trimis degrab{ binecuv|ntare ~i pe un ieromonah Pavel, ca s{ le fie egumen. ^i s-a bucurat Cuviosul Zosima, ca ~i fericitul Ghermano ~i to`i fra`ii, de binecuv|ntarea arhiereasc{ ~i de egumen. Dup{ aceea au sfin`it biserica ~i m|n{stirea spre slava lui Dumnezeu ~i astfel s-a }nceput preacinstitul ~i pream{ritul loca~ al Solove`ului. ]ns{ nu dup{ mult{ vreme egumenul Pavel, nesuferind osteneala pustiei, s-a }ntors }n cetate. Dup{ el a fost alt egumen, anume Teodosie, dar ~i acela s-a dus, ~i s-au sf{tuit fra`ii cu cuviosul, ca s{ nu-~i ia egumen din alte m|n{stiri, ci s{-~i aleag{ din cei ce sunt }ntre d|n~ii. Apoi ~i un alt sfat au ad{ugat fra`ii, ca pe }nsu~i Cuviosul Zosima s{-l aleag{ la proesto~ie, care lucru l-au ~i f{cut. Pentru c{ <%2>merg|nd }nainte unul din fra`i la marele Novgorod, a rugat pe ar<%0>hiereu, ca prin scrisoare s{ cheme pe p{rintele lor ~i s{-l hirotoneasc{ preot ~i egumen, chiar nevr|nd. ^i a f{cut a~a arhiereul, trimi`|nd o scrisoare cuviosului, prin care l-a chemat la sine ~i l-a silit s{ primeasc{ preo`ia ~i egumenia ~i d|ndu-i pentru cale destule, l-a liberat cu cinste. Asemenea ~i mul`i din cet{`eni au dat multe cuviosului, pentru trebuin`a m|n{stireasc{: vase ~i ve~minte, argint ~i p|ine }ndestulat{. ^i a venit cuviosul }n loca~ul s{u str{lucind cu cinstea preo`iei ~i cu dreg{toria egumeniei ~i a fost }nt|mpinat cu cinste, to`i veselindu-se de p{rintele lor. Iar c|nd cuviosul a }nceput a sluji cea dint|i Sf|nt{ Liturghie }n loca~ul s{u, s-a f{cut asupra lui o dumnezeiasc{ minune, de to`i v{zut{; pentru c{ fa`a lui s-a luminat cu darul Sf|ntului Duh, ca o fa`{ de }nger ~i s-a umplut biserica de o bun{ mireasm{ mare, care era }ncredin`at{ m{rturie a vredniciei lui, c{ci cu vrednicie a luat cinstea preo`iei ~i to`i s-au bucurat mult de un p{stor ca acesta al lor plin de darul lui Dumnezeu ~i au pream{rit pe Hristos. S-au }nt|mplat atunci ni~te negu`{tori ~i cuviosul le-a dat prescura de la slujirea Liturghiei; iar ei prin neb{gare de seam{ au pierdut-o ~i un frate anume Macarie, a v{zut un c|ine, mu~c|nd cu gura ~i apropiindu-se, nimic n-a aflat, dec|t numai prescura aceea; ~i aduc|nd-o la Cuviosul Zosima, i-a spus ce v{zuse ~i se minunau cei ce au auzit. Dup{ aceasta Cuviosul Zosima, v{z|nd c{ din zi }n zi se }nmul`esc fra`ii, }nc|t acum nu mai }nc{pea biserica pe cei ce se adunau la obi~nuita c|ntare, s-a s|rguit s{ zideasc{ o biseric{ mai mare, ca s{ poat{ to`i s{ }ncap{ la soborniceasca pravil{ a bisericii; apoi a f{cut ~i chilii multe ~i a l{rgit m|n{stirea. Iar dup{ c|`iva ani ~i-a adus aminte de Cuviosul Savatie, care s-a nevoit mult }n ostenelile monahice~ti }n acea insul{ ~i i-a fost jale de el; c{ci cinstitele lui moa~te se odihnesc aiurea, unde a r{posat, l|ng{ r|ul Viga. Deci, s-a sf{tuit cu fra`ii s{ aduc{ moa~tele Cuviosului Savatie de la Viga la d|n~ii unde a petrecut mul`i ani via`{ pustniceasc{. El }nc{ sf{tuindu-se despre aceasta, i-a venit o scrisoare din loca~ul Preacuratei N{sc{toarei de Dumnezeu, de la Iezerul Alb, adus{ de un monah al m|n{stirii Cuviosului Chiril ~i trimis{ la Cuviosul Zosima. ]n ea era scris astfel: <192>Dar ~i mil{ de la Dumnezeu Tat{l ~i de la Domnul nostru Iisus Hristos, iubitule }ntru Hristos, duhovnicescule pov{`uitor, de Dumnezeu iubite egumene Zosima; cu to`i fra`ii }ntru Hristos s{ te bucuri! Am auzit de la cei ce vin din p{r`ile voastre la noi, despre ostrovul Solove`ului, c{ pentru greutatea m{rii, era nelocuit de oameni mul`i ani, aproape de c|nd a }nceput a str{luci soarele pe cer. Iar acum auzim c{ }n ostrovul acela, cu dumnezeiasca voie ~i cu mijlocirea Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i cu s|rguin`a pentru Dumnezeu, a iubirii voastre de osteneal{, s-a f{cut vie`uire monahilor ~i s-a f{cut m|n{stire cinstitei Schimb{ri la Fa`{ a Domnului Dumnezeu ~i M|ntuitorului nostru Iisus Hristos; unde s-au adunat mul`ime de fra`i ~i toate s-au r|nduit cu rug{ciunile Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. ]ns{ numai de un bine v{ lipsi`i, c{ anume Cuviosul Savatie este uitat de voi, el care mai }nainte de a voastr{ iubire de osteneal{ a vie`uit }n acel loc dup{ Dumnezeu ~i ~i-a sf|r~it via`a sa }n postiri ~i }n osteneli. El }n cuvioasele sale fapte era des{v|r~it, ca ~i cuvio~ii p{rin`i cei de demult; ~i astfel el, cu tot sufletul iubind pe Hristos, s-a lep{dat de lume ~i a c|~tigat fericitul sf|r~it, bucur|ndu-se. Pentru c{ unii din fra`ii din m|n{stirea noastr{, care au fost la Novgorod, au auzit povestirea unui b{rbat iubitor de Dumnezeu, anume Ioan, care f{cea nego`. Acesta plutind pe mare, a fost la r|ul Viga, unde s-a }nvrednicit a vedea viu pe Cuviosul Savatie ~i a auzit de la d|nsul }nv{`{tur{ duhovniceasc{. Apoi mut|ndu-se cu sufletul la Dumnezeu, a }ngropat cinstitul trup al aceluia, c|nt|ndu-i cele de deasupra gropii }mpreun{ cu egumenul Natanail. ^i a spus acel Ioan fra`ilor no~tri, cum s-a f{cut pe mare o minune ~i cum pe Teodor, fratele lui, de furtun{ ~i de }necare l-a p{zit Dumnezeu, cu rug{ciunile Cuviosului Savatie; ~i altele, precum am auzit. Apoi se f{cuser{ semne ~i minuni la morm|ntul lui, pentru c{ a pl{cut lui Dumnezeu ~i noi suntem martori ai vie`ii lui }mbun{t{`ite. C{ci acest fericit p{rinte a vie`uit mul`i ani cu noi, }n casa Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, }n m|n{stirea lui Chiril. Pentru aceasta scriem acum sfin`iei voastre, d|ndu-v{ sfat duhovnicesc, s{ nu v{ lipsi`i de un dar ca acesta, ci s{ aduce`i c|t mai repede la voi, pe acest cuvios ~i fericit Savatie. C{ unde s-a ostenit mul`i ani, acolo s{ fie puse ~i cinstitele lui moa~te. Fi`i s{n{to~i }n Iisus Hristos, Via`a cea ve~nic{ ~i v{ ruga`i pentru noi ca ni~te iubitori de Dumnezeu, ca s{ ne scape Domnul, cu rug{ciunile Cuviosului Savatie, de toate r{ut{`ile ce n{v{lesc asupra noastr{<170>. O scrisoare ca aceasta lu|nd-o ~i citind-o fericitul Zosima, egumenul Solove`ului, s-a veselit cu duhul, ~i cu to`i fra`ii au gr{it }ntr-un glas: <192>Nu este aceasta de la oameni, ci de la Dumnezeu<170>. ^i }ndat{, preg{tind o corabie, s-a dus Cuviosul Zosima cu mul`ime de fra`i }n partea cealalt{, sufl|ndu-le v|ntul spre ajutor ~i ajung|nd la casa de rug{ciune, care era pe malul r|ului Viga, au s{pat morm|ntul Cuviosului Savatie ~i s-a umplut v{zduhul de mireasm{ pl{cut{. Iar c|nd au descoperit racla, au v{zut pe pl{cutul lui Dumnezeu ~i l-au dus }n corabie cu c|nt{ri de psalmi. Apoi v|ntul sufl|nd cu bun{ sporire, au c{l{torit bine ~i au ajuns degrab{ la loca~ul lor, bucur|ndu-se ~i mul`umind lui Hristos de c|~tigarea acestei comori duhovnice~ti, adic{ de moa~tele Sf|ntului Savatie Cuviosul. Apoi le-au pus }n p{m|nt dup{ Altar, l|ng{ biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitei ei adormiri ~i, zidind bolni`{, a pus sfinte icoane, ~i c|`i bolnavi alergau cu credin`{, c|~tigau t{m{duiri de la morm|ntul Cuviosului Savatie, prin sfintele lui rug{ciuni. Fericitul Zosima, merg|nd }n toate nop`ile }n bolni`a aceea, se ruga ~i f{cea multe }nchin{ciuni, p|n{ la c|ntarea Utreniei. Iar mai sus pomenitul negustor Ioan, care slujise odat{ }ngrop{rii Sf|ntului Savatie, av|nd mare dragoste ~i credin`{ c{tre d|nsul, cu fratele s{u Teodor, cel izb{vit de la }nec, au zugr{vit chipul Cuviosului Savatie ~i, aduc|ndu-l }n m|n{stirea Solove`ului, l-au dat egumenului Zosima cu multe lucruri trebuincioase loca~ului. Iar egumenul, primind cu dragoste cinstitul chip al lui Savatie ~i s{rut|ndu-l, l-a pus deasupra morm|ntului ~i gr{ia c{tre chipul cuviosului ca ~i c{tre un om viu: <192>O, robul lui Dumnezeu, de~i `i-ai sf|r~it vremelnica ta via`{ cu trupul, dar cu duhul s{ nu te dep{rtezi de la noi, ci s{ ne duci de m|n{ la Hristos Dumnezeu, pov{`uindu-ne s{ c{l{torim dup{ poruncile Domnului, s{ ne purt{m crucea noastr{ ~i s{ urm{m St{p|nului nostru. Tu, cuvioase, av|nd }ndr{zneal{ c{tre Hristos ~i c{tre Preacurata Maic{ a lui Dumnezeu, fii rug{tor ~i mijlocitor pentru noi nevrednicii, cei ce vie`uim }n acest sf|nt loca~, al c{rui }ncep{tor tu e~ti; fii ap{r{tor ~i ajut{tor acestei cete de Dumnezeu adunat{, ca vie`uind }n locul acesta, p{zindu-ne prin rug{ciunile tale, s{ petrecem nev{t{ma`i de diavoli ~i de oameni, sl{vind pe Sf|nta Treime, pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh<170>. ]nflorind loca~ul Solove`ului, cu darul lui Dumnezeu, din zi }n zi }nmul`indu-se ~i }nfrumuse`|ndu-se cu monahii cei }mbun{t{`i`i ~i cu alesele str{danii ale Cuviosului Zosima, diavolul, ur|torul binelui, se aprindea de zavistie ~i neput|nd s{ fac{ ceva - deoarece era izgonit ~i ru~inat de fericitul Zosima ~i de ceilal`i buni nevoitori -, a }ndemnat pe ni~te oameni r{i s{ fac{ sup{rare sf|ntului loca~, ca s{ nec{jeasc{ pe }ncep{torul lui ~i pe fra`i. Deci, prin }ndemnarea diavoleasc{ au }nceput a veni }n insula Solove`ului mul`i din locuitorii boiere~ti ~i din slujitorii dreg{torilor ~i mo~tenitorii p{m|ntului Corila, care pescuiau pe~te din lacuri; iar pentru trebuin`a m|n{stirii nu l{sau s{ se v|neze nicidecum; zic|nd c{ ei sunt mo~tenitori ~i st{p|nitori ai insulei aceleia. Iar pe Cuviosul Zosima ~i pe to`i monahii }i def{imau cu necinste ~i cu cuvinte oc{r|toare, le f{ceau multe sup{r{ri, se l{udau c{ vor risipi m|n{stirea ~i pe monahi }i vor izgoni de acolo. Deci, a fost nevoit cuviosul s{ mearg{ la marele Novgorod, la arhiepiscopul Teofil, s{ cear{ ajutor ~i ap{rare ~i lu|nd pe unii din ucenicii s{i, s-a dus. Ajung|nd la cetate ~i }nchin|ndu-se arhiepiscopului, i-a pus }nainte rug{mintea sa pentru loca~ul cel tulburat de oamenii mireni. Arhiepiscopul i-a gr{it: <192>Eu, p{rinte, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt gata s{ dau ajutor m|n{stirii tale, dar mai }nt|i este trebuin`{ s{ spui despre aceasta boierilor celor mai mari care st{p|nesc cetatea ~i dup{ sf{tuirea lor s{ v{ dau ajutor<170>. Apoi Cuviosul Zosima s-a dus la boieri cu rug{minte ~i umbl|nd prin casele lor, cerea mil{, ca s{ nu lase a se risipi m|n{stirea lor ~i locul cel sfin`it al lui Dumnezeu s{ nu-l dea }n st{p|nirea oamenilor mireni. ^i to`i boierii care st{p|neau cetatea au f{g{duit s{ ajute m|n{stirii lui. Apoi s-a dus la o jup|neas{ v{duv{, anume Marta, care era una din jup|nesele cele mari ale cet{`ii aceleia, voind s-o roage pentru loca~ul s{u, deoarece s{tenii ~i robii ei se duceau adeseori la insula Solove`ului ~i f{ceau multe necazuri m|n{stirii. Ea, auzind de la robi venirea lui, a poruncit s{ izgoneasc{ pe sf|nt cu necinste de la casa sa. Iar robul lui Dumnezeu a primit cu r{bdare acea necinstit{ izgonire, iar c{tre ucenicii s{i a gr{it: <192>S{ ~ti`i c{ vor veni zile, }n care vie`uitorii acestei case nu vor mai face urme cu pa~ii prin casa aceasta, c{ci se vor }nchide u~ile acestei case ~i nu se vor mai deschide ~i curtea aceasta va r{m|ne pustie<170>. Zic|nd aceasta, a t{cut ~i s-au }mplinit toate acelea la vremea lor, precum le-a proorocit cuviosul. Dup{ aceasta arhiepiscopul, chem|nd pe boieri la d|nsul, le-a spus despre sup{r{rile ce se f{ceau de locuitori Fericitului Zosima ~i loca~ului lui, iar boierii to`i }ntr-un glas au voit s{ ajute cuviosului. Au d{ruit toat{ insula loca~ului lui, i-au dat scrisoare pentru st{p|nirea ei ~i au pus pe scrisoare opt pece`i de plumb. Cea dint|i a arhiepiscopului, a doua a voievodului, a treia a polcovnicului, apoi cinci pece`i cu cinci margini ale cet{`ii. ^i a d{ruit pe cuvios cu multe din cele trebuitoare: cu vase biserice~ti, cu ve~minte preo`e~ti, cu aur ~i cu argint pentru trebuin`a m|n{stirii, cu mul`ime de p|ine ~i a f{g{duit ca de atunci }nainte s{ ajute m|n{stirea lui la toate. Auzind acestea toate jup|neasa Marta cea mai sus zis{ ~i }n~tiin`|ndu-se }nc{ ~i de }mbun{t{`ita via`{ a Fericitului Zosima de la mul`i b{rba`i vrednici de credin`{, c{ este adev{rat rob al lui Dumnezeu, s-a c{it c{ a m|hnit pe cuvios ~i, trimi`|nd rug{minte, l-a chemat la mas{ la d|nsa. Iar el, fiind f{r{ r{utate, s-a dus la masa ei. Intr|nd }n casa ei, a binecuv|ntat pe jup|neasa, }mpreun{ cu fiii ~i cu fiicele sale ~i l-a pus pe el la mijlocul osp{`ului ~i to`i m|ncau, beau ~i se veseleau. Iar cuviosul ~ez|nd cu smerenie ~i cu bl|nde`e, t{cea, gust|nd pu`in{ hran{ dup{ obiceiul s{u. Iar{~i privind la cei ce ~edeau, s-a mirat, apoi plec|nd capul }n jos nu zicea nimic, pentru c{ a v{zut o minunat{ vedenie. ^i iar{~i privind, a doua ~i a treia oar{, a v{zut aceea~i vedenie. C{ci vedea ~ase b{rba`i din cei mai mari f{r{ capete, care ~edeau la osp{`ul acela; ~i se mira robul lui Dumnezeu de ceea ce vedea, cum acei oameni ~ed ~i se osp{teaz{, iar capete nu au. ^i }n`eleg|nd ceea ce era s{ fie, a cl{tinat cu capul, a suspinat ~i a l{crimat ~i apoi n-a mai gustat nimic din cele ce se puneau la mas{, de~i era silit cu poftiri. Dup{ mas{, jup|neasa Marta, cer|ndu-~i iertare de la cuviosul pentru m|hnirea f{cut{ lui de c{tre d|nsa, a dat m|n{stirii lui un sat, l|ng{ r|ul Suma la liman. ^i ie~ind cuviosul din casa ei, Daniil, ucenicul lui, av|nd }ndr{znire c{tre d|nsul, }l }ntreba cu os|rdnic{ rug{minte pentru ce }n vremea mesei privind de trei ori c{tre cei ce ~edeau, a cl{tinat cu capul ~i, suspin|nd, a pl|ns ~i n-a mai gustat nimic din bucatele cele puse }nainte. ^i a gr{it cuviosul ucenicului: <192>Fiule, ai }ngreunat ca ~i Elisei pe Ilie, }ns{ nu voi ascunde judec{`ile lui Dumnezeu cele negr{ite, care au a se }mplini la vremea lor; dar s{ p{ze~ti taina aceasta, p|n{ ce va fi }mplinirea dumnezeie~tilor porunci. Eu am v{zut ~ase b{rba`i, din cei mai mari boieri ai cet{`ii, ~ez|nd la osp{` f{r{ capete ~i, v{z|nd aceea, m-am mirat mult cu spaim{ ~i nu puteam nici m|ncare, nici b{utur{ s{ duc la gura mea de vedenia cea de spaim{ ~i socotesc c{ acestor b{rba`i li se vor t{ia capetele degrab{. ]ns{ te fere~te, o fiule, ca s{ nu spui nim{nui, despre ceea ce auzi de la mine<170>. Dup{ aceasta cuviosul s-a }ntors la loca~ul s{u cu scrisoarea cea }nt{ritoare ~i cu multe d{ruiri de la iubitorii de Dumnezeu. ^i trec|nd nu mult{ vreme, s-a f{cut }n~tiin`are, c{ marele voievod Ioan Vasilievici, singur st{p|nitor a toat{ Rusia, venind cu mare putere la marele Novgorod, a pedepsit cu moarte pe unii din boierii cet{`ii, ca ~i ceilal`i s{ aib{ fric{. ]n acel timp s-au t{iat capetele celor ~ase b{rba`i, pe care cuviosul i-a v{zut ~ez|nd la mas{ f{r{ capete, }n casa jup|nesei Marta; ba }nc{ ~i jup|neasa Marta din porunca marelui voievod, a fost trimis{ cu fiii s{i }n surghiun }n cel mai de jos Novgorod. Iar averea ei a fost jefuit{ ~i a r{mas pustie dup{ proorocirea Cuviosului Zosima, cum a proorocit }n ceasul acela, c|nd a fost izgonit cu necinste din casa acelei jup|nese. Dup{ toate acestea, cuviosul vie`uind mul`i ani ~i ispr{vindu-~i toat{ fapta bun{, i s-a apropiat vremea fericitului s{u sf|r~it, pentru c{ era plin de zile ~i de osteneli pl{cute lui Dumnezeu. Preg{tin-du-~i lui mai devreme morm|nt, ~i c{ut|nd spre d|nsul, pl|ngea totdeauna, av|ndu-~i moartea sa }ntru pomenire ~i g{tindu-se mai }nainte de ie~ire. Apoi, sim`indu-~i plecarea sa la Dumnezeu, }mboln{vindu-se cu trupul ~i sl{bind de b{tr|ne`e ~i de osteneli multe, a chemat fra`ii ~i a gr{it c{tre d|n~ii: <192>Fra`ilor ~i fiilor, iat{, m{ duc din aceast{ vremelnic{ via`{, iar pe voi v{ dau milostivului Dumnezeu ~i Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu. Deci, spune`i pe cine dori`i s{ ave`i dup{ Dumnezeu egumen }n locul meu<170>. Iar fra`ii to`i cu lacrimi au strigat ca ~i cu o gur{, zic|nd: <192>Am voi, p{rinte ~i p{storule al nostru, ca to`i cu tine s{ ne }ngrop{m, dar nu este aceasta }n puterea noastr{, pentru c{ una este judecata omeneasc{ ~i alta a lui Dumnezeu. Iar St{p|nul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce `i-a vestit ducerea ta la ve~nicele loca~uri, Acela poate s{ ne dea prin tine pov{`uitor, pe care El }l ~tie, ca s{ poat{ a ne }ndrepta spre m|ntuire; iar binecuv|ntarea ~i rug{ciunile cuvio~iei tale s{ se odihneasc{ peste noi, c{ tu e~ti, dup{ Dumnezeu, p{rintele nostru ~i precum ai avut grij{ de smerenia noastr{ }n via`a aceasta, a~a ne rug{m `ie, ca ~i dup{ ducerea ta c{tre Dumnezeu, s{ nu ne la~i s{rmani<170>. Acestea zic|ndu-le fra`ii, au }ncetat de a mai vorbi, dar n-au }ncetat din pl|ngerea ~i din t|nguirea cea mult{. Iar cuviosul iar{~i a gr{it c{tre d|n~ii: <192>Fiilor, v-am mai spus c{ v{ dau }n m|inile Domnului ~i ale Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, iar pentru egumen, deoarece v-a`i pus n{dejdea c{tre Dumnezeu, spre Preacurata Maica lui Dumnezeu ~i spre a mea smerenie, s{ v{ fie vou{ Arsenie egumen, ca unul ce este b{rbat vrednic pentru chivernisirea m|n{stirii ~i a fra`ilor<170>. Deci, cuviosul a }ncredin`at egumenia lui Arsenie, b{rbatul cel }mbun{t{`it ~i iscusit. ^i a gr{it c{tre Arsenie: <192>Iat{, frate, te pun pe tine dup{ Dumnezeu r|nduitor ~i oc|rmuitor sf|ntului loca~ului acestuia ~i tuturor fra`ilor aduna`i pentru dragostea lui Dumnezeu. Deci, p{ze~te ca s{ nu r{m|n{ nep{zite ceva din m|n{sti-re~tile r|nduieli; cele alc{tuite din apostole~tile }nv{`{turi ~i din predaniile Sfin`ilor P{rin`i, cele pentru soborniceasca c|ntare bisericeasc{ ~i pentru r|nduiala trapezei, precum ~i pentru toat{ r|nduiala ~i obiceiul m|n{stiresc, cel a~ezat prin a noastr{ smerenie dup{ Dumnezeu; pe toate }ntregi ~i neschimbate s{ le p{ze~ti. Iar Domnul s{ }ndrepteze pa~ii vo~tri spre lucrarea poruncilor Lui, pentru rug{ciunile Preacuratei St{p|nei noastre Fecioare de Dumnezeu N{sc{toare ~i ale tuturor sfin`ilor ~i cu rug{ciunile pl{cutului s{u, Cuviosului Savatie. Domnul nostru Iisus Hristos s{ v{ p{zeasc{ de toate b|ntuielile vr{jma~ului ~i }ntru dumnezeiasca dragoste s{ v{ }nt{reasc{. Iar eu, de~i m{ despart de voi cu trupul, d|ndu-mi datoria firii celei muritoare, dar cu duhul voi fi nedep{rtat de voi. ^i aceasta s{ v{ fie vou{ }n ~tire: de voi afla dar }naintea lui Dumnezeu, dup{ a mea ducere, loca~ul se va }nmul`i ~i mai mult ~i se vor aduna mul`ime de fra`i pentru dragostea lui Hristos ~i se va umple locul acesta de }ndestulare duhovniceasc{ ~i }ntru trebuin`ele trupe~ti sc{dere nu va fi<170>. Aceasta zic|nd-o cuviosul c{tre fra`i ~i }nv{`|ndu-i, i-a s{rutat cu s{rutare duhovniceasc{ pe fiecare ~i, d|nd tuturor binecuv|n-tare, ~i-a ridicat m|inile ~i s-a rugat pentru loca~ ~i pentru toat{ turma sa cea duhovniceasc{, precum ~i pentru d|nsul. Apoi }nsemn|ndu-se cu Sf|nta Cruce, a zis: <192>Pace vou{<170>. ^i iar{~i ridic|ndu-~i ochii c{tre Dumnezeu a gr{it: <192>St{p|ne, Iubitorule de oameni, }nvrednice~te-m{ ca s{ stau de-a dreapta Ta, c|nd vei veni }ntru slav{ s{ judeci viii ~i mor`ii ~i s{ r{spl{te~ti fiec{ruia dup{ lucrurile lui<170>. Acestea gr{indu-le, s-a culcat ~i ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n m|inile Domnului, pe Care L-a iubit ~i C{ruia din tinere`e I-a slujit cu cuvio~ie ~i dreptate. Cuviosul P{rintele nostru Zosima, a murit }n anul de la facerea lumii 6986, iar de la }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul, }n anul 1478, }n 17 zile ale lunii Aprilie. ^i pl|ngeau dup{ d|nsul fra`ii cu multe t|nguiri. ^i c|nt|nd cele trebuincioase }ngrop{rii, l-au pus }n morm|ntul pe care l-a s{pat cu m|inile sale, fiind }nc{ viu, dup{ altarul bisericii Schimb{rii la Fa`{ a Domnului. Dup{ aceea, ~i gropni`{ deasupra moa~telor cuviosului au zidit ~i icoane sfinte ale lui Hristos ~i ale Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu au pus }ntr-}nsa. Apoi, venind fra`ii cu lum|n{ri, se rugau acolo. ^i se f{ceau ~i minuni la morm|ntul cuviosului ~i t{m{duiri bolnavilor se d{deau; chiar ~i acum se dau vindec{ri acolo celor ce cu credin`{ alearg{. C{ci precum s-a f{g{duit, duc|ndu-se cu <%2>sufletul c{tre Domnul, c{ nu-~i va l{sa locul unde s-a nevoit, ci cu duhul va petrece cu ucenicii lui. Astfel, }~i }mpline~te f{g{duin`a sa din loca~urile cele de sus, cercet|nd loca~ul cel de jos ~i venind la d|nsul de fa`{ nev{zut. Iar uneori ar{t|ndu-se unora pe p{m|nt ~i pe ape, }n nevoi le ajut{. ^i de multe ori era v{zut pe mare, }n vremea }nv{luirii cor{biei }ndrept|nd-o, viforul alin|ndu-l, iar une<%0>ori se vedea st|nd }n biseric{ }n mijlocul soborului fra`ilor. La }nceput, dup{ moartea sa, }n a noua zi, s-a ar{tat monahului Daniil, vestindu-i, cum c{ de duhurile v{zduhului ~i de mult me~te~ugitele curse a sc{pat, cu mila lui Dumnezeu ~i c{ este num{rat }n ceata cuvio~ilor. <%-2>^i stare`ului Tarasie i s-a ar{tat }n vederea ochilor la morm|ntul<%0> s{u; asemenea ~i lui Gherasim, ucenicului s{u, }ntr-o zi de Duminic{ dup{ Utrenie, merg|nd de la gropni`a Cuviosului Savatie ~i c{ut|nd spre Gherasim, i-a zis: <192>Nevoie~te-te, fiule, ca dup{ ostenelile tale s{-`i prime~ti r{spl{tirea!<170> ^i a doua oar{ acela~i Gherasim l-a v{zut, }n vremea dumnezeie~tii Liturghii, }n Sf|nta ~i Marea Joi, st|nd }n soborul bisericii ~i c|nd se }mp{rt{~eau fra`ii, a zis Cuviosul Zosima c{tre Gherasim: <192>Mergi ~i tu de te }mp{rt{~e~te!<170> Atunci cuviosul a stat aproape de Sfintele Taine, p|n{ ce to`i s-au }mp{rt{~it. Ieromonahului Dositei, }n vremea rug{ciunii Pavecerni`ei, st|nd }n pridvorul bisericii ~i rug|ndu-se <%-2>pentru un frate }ndr{cit cu mintea sa, i s-a ar{tat cuviosul, zic|ndu-i:<%0> <192>Nu-i este acelui frate de folos t{m{duirea, pentru care tu te rogi, ci i se cade a petrece }ntru acea p{timire!<170> Pe stare`ul Teodul, care din }nt|mplare alunecase ~i c{zuse la p{m|nt ~i foarte se zdruncinase cu trupul, }nc|t z{cea bolnav pe pat, neput|nd s{ se scoale la obi~nuita sa pravil{, Cuviosul Zosima, venind }ntr-o sear{, t|rziu, }n chilia lui ~i b{t|nd }n u~{, cu rug{ciune l-a sculat s{n{tos. Din ni~te ar{t{ri ca acestea ale lui, este }ncredin`at lucru, c{ nu se dep{rteaz{ de la locul s{u ~i nu p{r{se~te p{rintele cel iubitor de fii, pe fiii s{i cei ce se nevoiesc }n acel loc; iar tuturor celor ce-l cheam{ cu credin`{, le d{ grabnic ajutor. Monahul Mitrofan a m{rturisit despre sine c{ pe c|nd era }n lume ~i plutea pe mare f{c|nd negu`{torie, }ntr-o vreme s-a ridicat furtun{ pe mare ~i a fost luntrea lui purtat{ de valuri ca la treizeci de zile. Apoi mai multe v|nturi ~i }nv{luiri s-au ridicat ~i mare furtun{ s-a f{cut, iar luntrea era acoperit{ de valuri, iar cei ce erau }ntr-}nsa se dezn{d{jduiser{ de via`{ ~i se rugau lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Apoi ~i-au adus aminte de Cuviosul Zosima, f{c{torul de minuni al Solove`ului ~i l-au chemat spre ajutor ~i }ndat{ au v{zut pe cuvios ~ez|nd la c|rm{. Apoi, }ntinz|ndu-~i poalele mantiei sale cu am|ndou{ m|inile spre am|ndou{ p{r`ile luntrei, }mpingea }n l{turi valurile m{rii ce n{v{leau ~i trecea luntrea prin valuri f{r{ primejdie. Astfel a fost cuviosul ziua ~i noaptea, }ndrept|nd corabia, ap{r|nd-o de valuri ~i de }necare, p|n{ ce a sosit luntrea la mal ~i s-a f{cut nev{zut c|rmaciul acela str{in. Monahul Elisei }mboln{vindu-se pe calea apei ~i schima c{lug{riei foarte mult dorind-o, Cuviosul Zosima, ar{t|ndu-se bolnavului fiind }n corabie, l-a f{cut s{n{tos p|n{ ce a luat sf|nta schim{ ~i s-a }mp{rt{~it cu dumnezeie~tile Taine. Apoi iar{~i culc|ndu-se, s-a odihnit }ntru Domnul. Un mirean Nicon, muncindu-se de diavoli ~i }n gropni`a Cuviosului Zosima fiind dus, prin ar{tarea sa, Cuviosul l-a izb{vit din muncirea vr{jma~ului ~i l-a trimis acas{ s{n{tos. Un lucr{tor de p{m|nt, care se numea Gorean, orbind, Cuviosul Zosima i-a d{ruit vederea la morm|ntul s{u. Apoi ~i a doua oar{ orbind pentru necredin`a sa, dar alerg|nd cu poc{in`{ la morm|ntul Cuviosului ~i cu lacrimi rug|ndu-se, i-a dat t{m{duire ochilor lui. ^i alte multe feluri de boli a t{m{duit la mul`i, fiind chemat cu credin`{ numele cel sf|nt al lui. Dar nu numai Cuviosul Zosima, ci de multe ori ~i Cuviosul Savatie se ar{ta ~i de mul`i se vedeau am|ndoi f{c{torii de minuni. Un frate, Iosif, fiind odat{ }n insula ce se chema Cuzov, fiind ca la treizeci de stadii departe de insula Solove`ului, }ntr-o noapte nedormind ~i rug|ndu-se, s-a suit la munte. Atunci a c{utat spre m|n{stirea Solove`ului ~i a v{zut }n mijlocul m|n{stirii doi st|lpi de foc, care ajungeau de la p{m|nt p|n{ la cer ~i str{luceau foarte. Apoi a spus aceasta la al`i fra`i ~i ei i-au zis: <192>Iat{ }ncep{torii m|n{stirii Solove`ului! Cuvio~ii P{rin`i, Zosima ~i Savatie, str{lucesc din mormintele lor, pentru c{ sunt st|lpi duhovnice~ti cu adev{rat, lumin|ndu-se cu razele darului lui Dumnezeu<170>. @BT+1 = Doi fra`i, Savatie ~i Terapont, la sf|r~itul sfintelor 40 de zile, au fost trimi~i la o slujb{ }n Virm, pentru c{ acolo era la liman metocul m|n{stirii ~i toate cele de trebuin`{ se aflau }ntr-}nsul. Iar pe c|nd pluteau ~i se apropiau de insula ce se numea Mufmui, care este departe ca la ~aizeci de stadii de la Solove`, unul dintre d|n~ii, anume Savatie, a v{zut la marginea insulei aceleia doi st|lpi ro~ii, nu prea mari. ^i c|nd a sosit acolo, a aflat l|ng{ piatr{ o c{su`{ mic{ ~i }ntr-}nsa doi oameni goi ~i fl{m|nzi, cu picioarele obosite, fiind abea vii. Pentru c{ la }nceputul iernii, sp{rg|ndu-se acolo vasul pe ap{, au r{mas }n insul{ acei doi oameni ~i au iernat, netrec|nd nimeni pe acolo ca s{-i ia. Aceia v{z|nd pe monahi, au strigat c{tre d|n~ii, zic|nd: <192>Domnilor, cine sunte`i voi? Oare <%2>stare`ii de la Solove` v-au trimis pe voi?<170> Iar Savatie ~i Terapont i-au<%0> }ntrebat: <192>De care stare`i de la Solove` zice`i voi?<170> R{spuns-au bolnavii, zic|nd: <192>Doi stare`i cinsti`i venind aici, ne-au cercetat pe noi. Numele unuia era Zosima, iar al altuia Savatie. ^i c|nd veneau la noi, atunci ni se u~ura durerea ~i foamea ni se ducea ~i frigul }nceta. Dar ~i acum au fost la noi }naintea venirii voastre ~i ne-au zis: Nu v{ m|hni`i, c{ acum vom trimite dup{ voi<170>. Aceasta auzind monahii cei trimi~i la slujb{, s-au mirat ~i, }nt{rind cu hran{ pe cei bolnavi, i-au luat cu ei }n luntre ~i i-au dus }n m|n{stire. @BT+1 = O femeie }ndr{cit{, anume Maria, so`ia unui b{rbat cu numele Onisim, fiind adus{ }n m|n{stirea Solove`ului, Cuvio~ii P{rin`i Zosima ~i Savatie, prin a lor ar{tare au t{m{duit-o, izgonind dintr-}nsa pe diavol. ^i pe o alt{ femeie t|n{r{, fiica lui Ieremia, care a fost odat{ sluga Cuviosului Zosima, care singur{ prin lucrarea diavoleasc{, t{indu-se cu cu`itul pe grumaj ~i pe piept, }nc|t z{cea moart{, au }nviat-o cuvio~ii, fiind chema`i de p{rin`ii ei cu amare lacrimi. ^i }n noaptea urm{toare i s-au ar{tat }n somn, d|ndu-i un vas plin de unsori ~i zic|ndu-i: <192>Unge-te la r{ni, c{ci pentru lacrimile tat{lui ~i maicii tale, care strig{ la noi, am venit s{ te t{m{duim<170>. Iar femeii i se p{rea }n vedenie, c{-~i unge r{nile cu unsoarea aceea ~i s-a de~teptat din somn. Iar dup{ trei zile r{nile, care erau mari de moarte, s-au t{m{duit. Un anume Vasile, cu via`{ t|lh{reasc{, a venit }n m|n{stirea Solove`ului la poc{in`{ ~i a luat r|nduiala monahiceasc{. Dup{ o vreme, fiind atras de diavol iar{~i la obiceiul cel dint|i, a g|ndit s{ fug{ din m|n{stire ~i, preg{tind o luntre, a furat ni~te lucruri m|n{stire~ti, c{r`i, ve~minte ~i vase, pe care pun|ndu-le }n luntre, a fugit noaptea. Iar din }nt|mplare, a sosit la insula ce se nume~te Anzela, care este la cinzeci de stadii departe de insula Solove`ului, unde a c{zut asupr{-i un somn greu. ^i, }nt{rind luntrea la mal, singur a c{zut la p{m|nt ~i a adormit, atunci i s-au ar{tat am|ndoi cuvio~ii }n vis; iar Cuviosul Zosima, c{ut|nd la el cu m|nie, a zis: <192>Tic{losule, m{ furi? Eu zidesc, iar tu risipe~ti?<170> Iar Vasile, }n vedenia aceea, }~i cerea iertare ~i cuviosul i-a zis: <192>Iertare vei c|~tiga, dar vei ~edea acolo trei zile<170>. ^i de~tept|ndu-se din somn Vasile, n-a v{zut pe nimeni, nici luntrea n-a g{sit-o l|ng{ mal ~i ~edea acolo pl|ng|nd, p|n{ ce au trecut cele trei zile. Apoi ni~te negu`{tori plutind pe l|ng{ insula aceea, l-au luat de acolo ~i l-au dus la m|n{stire, c{indu-se cu lacrimi, m{rturisind p{catul s{u ~i spun|nd cuvio~ilor ar{tarea. ]ntr-acea vreme, pescarii m|n{stirii au v|nat pe~te, la r|ul Umbei, la dep{rtare de insula Solove`ului, ca la cinci sute de stadii ~i era mai mare }ntre ei b{tr|nul Fotie. Aceluia i s-au ar{tat }n somn am|ndoi cuvio~ii ~i a zis Zosima c{tre Fotie: <192>Iat{ v-am adus o luntre spre v|narea pe~telui, pentru c{ ~tiam c{ v{ mai trebuie }nc{ o luntre; dar vede`i, ca nimic s{ nu se piard{ din cele ce sunt }n ea, ci pe toate s{ le duce`i la m|n{stire<170>. Iar Fotie, de~tept|n-du-se, a spus vedenia celorlal`i pescari ~i merg|nd la mal, au g{sit <%-1>o luntre nou{ ~i multe lucruri m|n{stire~ti }n ea, pe care duc|ndu-le<%0> la m|n{stire, au spus despre ar{tare cuvio~ilor. Un om, anume Teodor, vie`uind l|ng{ mare, la r|ul Sumii, a spus aceasta: <192>Mi s-a }nt|mplat a pluti pe mare cu marf{. Deodat{ s-a ridicat o furtun{ mare, iar noi arunc|nd ancorele, am stat ~i eram }n primejdie mare, }nvifor|ndu-ne de valuri. Atunci ne rugam lui Dumnezeu ~i pe preacuvio~ii P{rin`i, Zosima ~i Savatie, }i chemam }n ajutor. Apoi, intr|nd }n{untru }n luntre, am adormit ~i am v{zut doi stare`i cu sf|nt{ cuviin`{, st|nd }n luntre ~i zic|nd <%2>c{tre c|rmaci: ]ntoarce luntrea cu c|rma spre v|nt. ^i }ndat{ m-am<%0> de~teptat ~i am alergat la cei ce v{rsau apa din luntre, }ntre care unul adormise. Dar acela }ndat{ scul|ndu-se, a }nceput a-mi spune: Doi stare`i am v{zut }n luntre }n ceasul acesta, vorbind }ntre ei ~i unul c{tre cel{lalt a zis: <192>P{ze~te, frate, luntrea aceasta, iar eu m{ voi gr{bi s{ merg la Solove` la rug{ciunea de pr|nz<170>. Noi, auzind aceea, ne-am minunat ~i ne-am bucurat foarte, n{d{jduind izb{vire din primejdia cea de fa`{. ^i }ndat{ a }ncetat viforul, s-a f{cut lini~te ~i ne-am dus }n calea noastr{ mul`umind lui Dumnezeu ~i pl{cu`ilor Lui. Stare`ul Filimon povestea, zic|nd: <192>Vie`uind eu }n pustie la lini~te, mi-a venit o sup{rare mare din diavoleasca lucrare. Iar pricina sup{r{rii a fost astfel. Un frate a adus la mine spre paz{ banii s{i, dou{sprezece pungi. ^i dup{ o vreme, nu se ~tie cum au pierit banii aceia. Atunci s-a m|hnit fratele acela ~i eu m-am }ntristat c|teva zile. Iar odat{, dup{ c|ntarea pravilei mele, ~ez|nd eu ~i adormind pu`in, au intrat }n chilia mea doi stare`i ~i am zis c{tre ei: Pentru ce a`i intrat f{r{ rug{ciune? Iar ei au zis: Am f{cut rug{ciunea ~i tu n-ai auzit. Eu le-am zis: ^ede`i, domnii mei. ^i iar{~i le-am zis: Cine sunte`i voi? Oare sunte`i p{rin`i ai m|n{stirii noastre? C{ci nu v{ cunosc. Unul a zis: Eu m{ numesc Zosima, iar cel{lalt Savatie. Nu te }ntrista, frate, de lucrul ce a pierit de la tine, c{ci se va g{si<170>. Apoi a zis ~i altele, spre m|ng|ierea sufletului meu ~i s-au f{cut nev{zu`i am|ndoi. Iar eu, de~tept|ndu-m{, n-am v{zut pe nimeni ~i mi s-a u~urat }ntristarea, c{ci am sim`it }n mine bucurie. Apoi ~i banii cei pierdu`i s-au g{sit la locul lor ~i m-am m|ng|iat eu ~i fratele acela. Apoi am dat laud{ lui Dumnezeu ~i Cuvio~ilor P{rin`ilor no~tri Zosima ~i Savatie. Acestea ~i multe alte minuni s-au f{cut de acei cuvio~i p{rin`i, egumenii Solove`ului, pentru care s-a scris pe larg }n Mineiul cel mare. Iar noi aici pe scurt am pus c|t s{ ajung{ spre al nostru folos ~i spre m{rirea pl{cu`ilor lui Dumnezeu cum ~i spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos, Celui }mpreun{ sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin.