@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A OPTSPREZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI IOAN,<%0> @SUBTITLE = <%4>UCENICUL SF\NTULUI GRIGORIE DECAPOLITUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Latura Decapoliei alt{dat{ era }mp{r`it{ }n dou{. Cea aproape de Galileea, }n Palestina, care se pomene~te de Sf|ntul Evanghelist Matei, zic|nd: Dup{ D|nsul au mers multe popoare din Galileea ~i din cele zece cet{`i; iar alta, cea mai de pe urm{, o mic{ latur{ }n p{m|ntul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, }nv{`{torul acestui Cuvios Ioan, a c{rui pomenire se face acum. Acest sf|nt Ioan, din tinere`e l{s|nd lumea ~i iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit }nv{`{tor Grigorie Decapolitul ~i de d|nsul a fost tuns }n r|nduiala monahiceasc{. Apoi petrecea cu el, nevoindu-se }n toate ~i binepl{c|nd lui Dumnezeu, a ajuns }n at|t de mare smerenie ~i ascultare ~i }n a~a s|rguin`{ spre tot lucrul bun, }nc|t singur }nv{`{torul lui, Sf|ntul Grigorie, se bucura de el ~i sl{vea pe Dumnezeu. Iar c|nd r{ucredinciosul }mp{rat Leon Armeanul, a }nnoit eresul lupt{rii de icoane ~i a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Hristos, }n acea vreme acest cuvios Ioan a mers }n Bizan`, pe l|ng{ Sf|ntul Grigorie }nv{`{torul s{u, }mpreun{ ~i cu Sf|ntul Iosif, scriitorul de c|nt{ri. Apoi umbl|nd prin cetate, }nt{rea pe cei dreptcredincio~i ca s{ stea }n dreptcredincioasa m{rturisire. Dup{ aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care n-a ajuns, pentru c{ a c{zut }n m|na ereticilor ~i la Creta a fost `inut }n leg{turi. Iar Cuviosul Grigorie Decapolitul, dup{ trimiterea lui Iosif s-a mutat c{tre Domnul. Dar Cuviosul Ioan, r{m|n|nd }n Bizan`, se nevoia }n ostenelile cele obi~nuite, nu numai pentru a sa m|ntuire, ci ~i pentru a celorlal`i. Dup{ c|t{va vreme, liber|ndu-se fericitul Iosif din leg{turi ~i <%-2>}ntorc|ndu-se }n Bizan`, Cuviosul Ioan s-a dus c{tre Domnul, ca s{-~i<%0> ia plata pentru ostenelile sale, ~i a fost }ngropat de m|inile lui Iosif, l|ng{ morm|ntul Sf|ntului Grigorie, p{rintele s{u. Dup{ aceea, s-a mutat }n alt loc, despre care }n via`a Sf|ntului Iosif scriitorul de c|nt{ri, se scrie astfel: <192>Iosif, intr|nd }n cetate, n-a g{sit }ntre cei vii pe iubitul s{u p{rinte, pe Sf|ntul Grigorie Decapolitul, c{ci se dusese c{tre Domnul. A v{zut numai pe fericitul Ioan ucenicul lui ~i a pl|ns mult dup{ p{rintele s{u Grigorie, c{ci nu s-a }nvrednicit s{-l vad{ iar{~i viu. ^i a petrecut l|ng{ morm|ntul aceluia, }mpreun{ cu p{rintele Ioan, dar nu dup{ mult{ vreme s-a dus ~i Ioan c{tre Domnul ~i l-a }ngropat Iosif aproape de Sf|ntul Grigorie. Dup{ aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat }n alt loc. ^i era acel loc afar{ din cetate, deosebit ~i lini~tit, nu departe de biserica Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur, unde s{l{~luindu-se, a zidit o biseric{ }n numele arhiereului lui Hristos, Nicolae ~i a mutat acolo moa~tele am|nduror p{rin`ilor, ale lui Grigorie ~i Ioan<170>. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL MUCENIC SAVA GOTUL @SUBTITLE = DE LA BUZ[U <%6>(<%20><187>372)<%0> <192>Biserica lui Dumnezeu din Go`ia, trimite dumnezeie~tii Biserici cea din Capadocia ~i tuturor sobornice~tilor Biserici ale cre~tinilor - care locuiesc printre str{ini ~i prin toat{ lumea - mil{, pace ~i dragostea lui Dumnezeu Tat{l ~i a Domnului nostru Iisus Hristos s{ se }nmul`easc{<170>. Astfel }ncepe scrisoarea din Biserica Go`ilor, c{tre cea a Capadociei, care poveste~te cele ce urmeaz{. @BT+1 = Sf|ntul Petru a zis: <192>Tot cel ce se teme de Dumnezeu ~i lu-<%-2>creaz{ dreptatea, este primit la El<170>. Acum Biserica aceasta iar{~i s-a<%0> ar{tat c{ este credincioas{ prin Sf|ntul Sava, care este mucenic al lui Dumnezeu ~i M|ntuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru c{, fiind cu neamul got ~i petrec|nd }n Go`ia, printre neamul cel }nd{r{tnic ~i r{zvr{tit, at|t de mult a urmat b{rba`ilor celor sfin`i ~i }mpreun{ cu d|n~ii prin tot felul de fapte bune cinstea pe Hristos, }nc|t str{lucea }n lume ca o stea. Deoarece }nc{ din tinere`e iubind legea Domnului, a }n`eles acea fapt{ bun{ des{v|r~it, ca prin cuno~tin`a Fiului lui Dumnezeu, s{ ajung{ b{rbat des{v|r~it. C{ci celor ce-L iubesc pe El, toate le sporesc spre bine; de vreme ce, lupt|nd viteje~te }mpotriva du~manului vr{jma~ ~i f{c|ndu-se mai presus de aceast{ lume de~art{, av|nd pace }mpreun{ cu to`i, s-a }nvrednicit chem{rii celei de sus ~i a ajuns la r{spl{tirea cea ve~nic{. Deci, pentru pomenirea acestui sf|nt mucenic ~i pentru folosul dreptcredincio~ilor, dup{ s{v|r~irea lui }ntru Domnul, am judecat ca lucrurile aceluia, at|t de sl{vite, a nu le l{sa uit{rii, ci a le da prin scris. Pentru c{ era dreptcredincios, cucernic, drept, ascult{tor }n tot lucrul, bl|nd, simplu }n cuv|nt, gata la tot lucrul bun, c|nt|nd }n biseric{ ~i }ngrijindu-se de aceasta; averile def{im|ndu-le, afar{ de cele ce-i erau de trebuin`{, }nfr|nat }n toate, cu femeile <%2>neav|nd deloc }mp{rt{~ire; la rug{ciuni ~i la postiri }ndeletnicin-du-<%0>se }n toate zilele, str{in de slava de~art{, de~tept|nd pe to`i c{tre via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu ~i numai pe acelea care sunt fapte bune, sau datorii, }mplinindu-le, fugind }ns{ de acelea, care sunt potrivnice lucrurilor celor bune. P{zea credin`a cu dragoste ~i ne}ncetat gr{ia despre Domnul. Pentru c{ nu o dat{, ci de multe ori, mai }nainte p|n{ a nu se }ncununa cu mucenicia pentru credin`{, cu lucrul s-a ar{tat c{ este folositor dreptei credin`e celei adev{rate. Pentru c{ atunci c|nd boierii Go`ilor ~i judec{torii au }nceput a prigoni pe cre~tini ~i a-i sili s{ m{n|nce cele jertfite idolilor, unii dintre p{g|ni s-au sf{tuit ca, la cre~tini, la rudenii ~i la vecinii lor, }n loc de c{rnurile jertfite idolilor, s{ le pun{ }nainte pe cele nejertfite, ca astfel s{-i p{zeasc{ de primejdia }nchin{rii la idoli, iar pe prigonitori s{-i am{geasc{. ]n~tiin`|ndu-se de aceasta Sf|ntul Sava, nu voia s{ guste nici din acele c{rnuri, pentru c{, numai numindu-se jertfite idolilor, }~i aducea aminte de Apostolul care zice: Iar de va zice vou{ cineva, aceasta este jertfit{ idolilor, s{ nu m|nca`i. ]nc{ ~i }n mijlocul poporului st|nd Sf|ntul Sava, m{rturisea tuturor, zic|nd: <192>Dac{ cineva va gusta din c{rnurile acelea, nu poate s{ fie cre~tin<170>. Cu un sfat ca acesta }i ap{ra, ca s{ nu cad{ vreunul }n cursa diavolului; pentru aceea, ei socotind sfatul acela, au izgonit pe sf|ntul din satul lor, dar mai pe urm{ iar{~i l-au chemat. Apoi, c|nd iar{~i s-a ridicat prigonire, unii }nchin{tori de idoli din acela~i sat, care aduceau jertf{ diavolilor, cu blestem au voit s{ spun{ boierilor, c{ nici un cre~tin nu se afl{ }n satul lor. Atunci din nou Sf|ntul Sava, st|nd cu }ndr{zneal{ }n mijlocul poporului, a strigat cu glas mare: <192>Nimeni s{ nu se blesteme pentru mine, c{ci eu sunt cre~tin<170>. Iar acei }nchin{tori de idoli, pe cei de aproape ai lor, care erau din credin`a cre~tineasc{, t{inuindu-i, se jurau }naintea boierului c{ }n satul lor nu sunt cre~tini, dec|t numai unul. Aceasta auzind boierul cel f{r{delege, a poruncit ca pe acela s{-l aduc{ }naintea lui; ~i acesta era Sf|ntul Sava. Aduc|ndu-l, boierul a }ntrebat pe cei care st{teau }naintea sa: <192>Ce averi are cre~tinul acesta?<170> Iar ei i-au r{spuns: <192>Nimic mai mult nu are, dec|t numai hainele cu ce este }mbr{cat<170>. Deci, boierul l-a def{imat, zic|nd: <192>Acesta nici a ajuta ceva nu poate, nici a v{t{ma<170>. Zic|nd aceasta, a poruncit ca s{-l izgoneasc{ de acolo. Dup{ aceasta iar{~i r|nduindu-se asupra cre~tinilor mare prigoan{ }n Gotia de c{tre p{g|ni ~i apropiindu-se sf|nta zi a Pa~tilor, Fericitul Sava a voit s{ se duc{ }n alt sat, la un preot cre~tin cu numele Gutic, ca s{ pr{znuiasc{ cu el Sfintele Pa~ti. Dar, c|nd era pe cale, i s-a ar{tat un b{rbat mare, luminos la chip, zic|ndu-i astfel: <192>]ntoarce-te ~i du-te }n satul t{u, la preotul Sansal<170>. Sava a r{spuns: <192>Nu este acas{, c{ci a plecat ~i z{bove~te }n p{r`ile grece~ti<170>. Sf|ntul Sava nu ~tia }ns{ c{ preotul acela se }ntorsese atunci acas{, pentru praznicul Pa~tilor. ^i trec|nd de b{rbatul acela, se ducea pe calea ce-i st{tea }nainte la Gutic preotul. Ziua era senin{ ~i deodat{ s-a }ntunecat cu nori ~i a c{zut z{pad{ at|t de mare, }nc|t nu era cu putin`{ lui Sava s{ mearg{ mai departe. Deci, cunosc|nd dumnezeiasca voie, care }l }mpiedica din cale, s-a }ntors mul`umind lui Dumnezeu. ^i merg|nd la Sansal preotul, s-a bucurat v{z|ndu-l ~i i-a spus lui ~i altor mul`i, cele ce i se }nt|mplaser{ pe cale ~i au pr{znuit }mpreun{ ziua Pa~tilor. Dar }n a treia noapte dup{ praznic, Atarid, din adunarea p{g|nilor, fiul boierului Rotest, a n{v{lit asupra satului f{r{ de veste, cu mare adunare de t|lhari p{g|ni; ~i g{sind pe preot odih<%2>nindu-se }n casa sa, l-au prins, asemenea ~i pe Sava apuc|ndu-l, i-<%0>au legat pe am|ndoi. ^i pun|nd pe preot }n car, }l t|rau; iar pe Sava gol, ca ~i cum ar fi ie~it din p|ntecele maicii sale, }l t|rau peste spini, b{t|ndu-l cu be`e ~i bice, f{r{ de mil{; apoi l-au prigonit astfel p|n{ la cetatea lor; at|t erau de aspri ~i de cumpli`i asupra robilor lui Dumnezeu. Dar prigonirea cumplit{ a acelor vr{jma~i a f{cut ar{tat{ r{bdarea ~i credin`a b{rbatului celui drept. Iar dup{ ce s-a f{cut ziu{, sf|ntul, sl{vind puterea Domnului, le spuse: <192>Oare nu m-a`i gonit ~i m-a`i t|r|t pe spini gol ~i descul`? Deci c{uta`i dac{ nu s-au r{nit picioarele sau dac{ pe trup sunt semne de b{t{ile voastre!<170> Dar ei, nev{z|nd nici urme de r{ni pe trupul lui, s-au mirat ~i, lu|nd o osie de la car, au pus-o pe spatele lui ~i tr{g|ndu-i m|inile spre capetele, osiei l-au legat; asemenea ~i picioarele }ntinz|ndu-le, le-au legat de alt{ osie ~i arunc|ndu-l la p{m|nt pe spate, l-au c{znit, b{t|ndu-l ~i batjocorindu-l toat{ ziua p|n{ }n noaptea ad|nc{. Dup{ ce au adormit c{l{ii, a venit o femeie care se sculase de cu noapte s{ g{teasc{ m|ncare casnicilor; aceea a dezlegat pe sf|ntul de osie, iar el s-a sculat ~i a ajutat femeii la lucrul ei. Iar dup{ ce s-a f{cut ziu{, Atarid a poruncit s{-i lege m|inile ~i s{-l sp|nzure de grind{ }n cas{. Dup{ un ceas a venit la preot ~i la Sava oarecare de la Atarid cu c{rnuri jertfite idolilor ~i le-au zis: <192>Marele Atarid v{ zice s{ gusta`i din c{rnurile acestea ~i ve`i izb{vi sufletele voastre de moarte<170>. Preotul r{spunse: <192>Nu vom gusta, c{ nu se cade s{ m|nc{m c{rnuri de acestea diavole~ti; ci ne rug{m lui Atarid ca mai bine s{ ne r{stigneasc{, sau cu altfel de moarte s{ ne ucid{<170>. Apoi Fericitul Sava a }ntrebat pe cei ce veniser{: <192>Cine a trimis acestea?<170> Ei au r{spuns: <192>St{p|nul Atarid<170>. Sf|ntul zise: <192>Unul este St{p|n, Dumnezeul Cel din cer. Iar aceste pieritoare bucate necurate sunt, precum Atarid acela, de la care sunt trimise<170>. @BT-1 = Zic|nd aceasta Sf|ntul Sava, una din slugile lui Atarid, aprinz|ndu-se de m|nie a lovit cu o suli`{ ce o `inea }n m|ini, }n piept pe sf|ntul at|t de tare, }nc|t to`i cei ce erau de fa`{ a~teptau ca }ndat{ s{ moar{ mucenicul. Dar cu purtarea de grij{ a lui Dumnezeu p{zindu-se mucenicul, nu s-a r{nit, nici a sim`it durere, ci a zis c{tre cel ce l-a lovit: <192>@ie `i se pare c{ m-ai r{nit cu suli`a ta, dar acea lovire n-am sim`it-o }n alt fel, dec|t cum m-ar fi lovit cineva cu un fir de l|n{<170>. ]n~tiin`|ndu-se Atarid de aceasta, a poruncit ca s{ piard{ pe Sf|ntul Mucenic Sava. @BT-1 = Deci slujitorii cei necura`i, l{s|nd legat pe preotul Sansal, au luat pe Sava ~i l-au dus la r|ul ce se chema Musia (Buz{u) ca s{-l }nece acolo. Iar sf|ntul mucenic, aduc|ndu-~i aminte de porunca Domnului ~i iubind pe aproapele ca pe sine, a }ntrebat pe slujitorii care }l duceau: <192>Ce a gre~it preotul, de nu moare }mpreun{ cu mine?<170> Aceia i-au r{spuns: <192>Nu este treaba ta a ~ti aceasta<170>. Iar Sf|ntul Sava, umpl|ndu-se de bucuria Sf|ntului Duh, a strigat, zic|nd: <192>Bine e~ti cuv|ntat, Dumnezeule, ~i pream{rit este numele Fiului T{u }n veci. Amin. C{ci Atarid singur s-a dat pe el mor`ii ~i pierz{rii celei ve~nice, iar pe mine m-a trimis la via`a care este de-a pururea, pentru c{ a~a ai voit Tu cu robii T{i, Doamne, Dumnezeul nostru<170>. @BT-1 = ^i a~a sf|ntul, fiind dus la moarte, nu }nceta a l{uda ~i a mul`umi lui Dumnezeu, socotindu-se c{ este nevrednic de p{timirile veacului acestuia, pe l|ng{ slava care i se va ar{ta. ^i ziceau slujitorii unul c{tre altul: <192>De ce nu liber{m pe acest om nevinovat, c{ci Atarid nu va ~ti de aceasta<170>. Dar Sf|ntul Sava a zis c{tre d|n~ii: <192>De ce gr{i`i vorbe nebune~ti ~i nu face`i cele ce vi s-au poruncit? Pentru c{ eu v{d ceea ce voi nu pute`i s{ vede`i: Iat{ stau sfin`ii }ngeri, care au venit s{-mi ia sufletul cu slav{!<170> Deci, duc|nd la r|u pe sf|ntul mucenic ~i leg|ndu-i de grumaji un lemn greu, l-au aruncat }n ad|nc ~i l-au }necat. Astfel ~i-a sf|r~it alergarea Sf|ntul Sava, p{zindu-~i curat{ sf|nta credin`{ p|n{ la sf|r~it. El a tr{it treizeci ~i opt de ani ~i s-a }ncununat cu mucenicia }n a cincea zi dup{ Pa~ti, pe 12 Aprilie, }mp{r{`ind Valentinian la Apus, iar Valent la R{s{rit. Dup{ aceea uciga~ii, sco`|nd din ap{ trupul mucenicului, l-au aruncat pe p{m|nt, l{s|ndu-l ne}ngropat. Dar nici fiarele, nici p{s{rile nu s-au atins de sf|ntul lui trup, ci s-a }ngrijit de m|inile fra`ilor celor cucernici. Iar luminatul Iunie Soranos, voievod al cetei Sci`ilor, fiind cinstitor al Dumnezeului Celui adev{rat, trimi`|nd b{rba`i credin<%2>cio~i, au luat cinstitul trup al mucenicului din locul cel barbar ~i l-au<%0> adus }n p{r`ile grece~ti. ^i voind s{-~i }mpodobeasc{ patria sa, l-a trimis }n Capadocia, scriind astfel c{tre Biserica Capado-chienilor: <192>La a voastr{ dreapt{ credin`{, dup{ sfatul presbiterilor - a~a voind Domnul, Cel ce d{ruie~te darul S{u celor ce se tem de El -, am trimis acest cinstit dar ~i rodul credin`ei Celui sl{vit. Deci, s{v|r~ind pomenirea mucenicului, }n ziua }n care s-a }ncununat, s{ da`i de ~tire de aceasta ~i celorlal`i fra`i, ca }n toat{ soborniceasca ~i apostoleasca Biseric{, veselindu-se duhovnice~te, s{ pream{reasc{ pe Domnul, Care ~i-a ales robii S{i. ]nchina`i-v{ tuturor sfin`ilor! ]nchin{-se vou{ fra`ii cei ce rabd{ prigonirea }mpreun{ cu noi. Iar Celui ce poate cu darul ~i cu iubirea de oameni s{ ne treac{ pe noi la cereasca ]mp{r{`ie, se cade slav{, cinste ~i }nchin{ciune, }mpreun{ cu Unul N{scut Fiul S{u ~i cu Preasf|ntul Duh }n veci. Amin<170>. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI COZMA,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL CALCEDONULUI<%0> Sf|ntul Cozma Arhiereul ~i M{rturisitorul lui Hristos, a fost din cetatea lui Constantin. Din copil{rie iubind pe Hristos, a l{sat lumea aceasta de~art{ ~i s-a tuns }n chipul monahicesc. Apoi, cur{`indu-se cu postirea ~i cu celelalte fapte bune s-a f{cut loca~ al Sf|ntului Duh ~i a fost pus episcop }n Calcedon, }n vremea r{ucredincio~ilor lupt{tori de icoane, c|nd multe nevoin`e a ar{tat, ajut|nd dreptei credin`e. Fiind silit de }mp{ra`ii eretici, ca s{ se lepede de }nchinarea sfintelor icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea a suferit izgonire ~i a r{bdat multe ispite. ^i iar{~i fiind chemat, silindu-l s{ se uneasc{ cu eresul acelora, n-a vrut s{-i asculte. Deci, }n sup{r{ri f{r{ de num{r a fost aruncat ~i }mpreun{ cu Cuviosul Aventie se nevoia. Ispitit ~i chinuit de cei r{ucredincio~i ~i tic{lo~i lupt{tori de icoane, s-a s{v|r~it ~i s-a dus c{tre Domnul. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0>, @SUBTITLE = <%4>VICTOR, ZOTIC, ZINON, ACHINDIN ^I SEVERIAN<%0> ]n vremea }n care Diocle`ian, r{ucredinciosul }mp{rat, a pornit mare ~i }nfrico~at{ prigonire ~i munci asupra cre~tinilor, atunci a fost prins ~i Sf|ntul ~i multp{timitorul Gheorghe. Muncindu-l tare, f{cea dup{ aceea minuni preasl{vite, pe care v{z|ndu-le, mul`i au crezut }n Hristos. ^i }ndat{ cei ce credeau, se munceau de m|inile p{g|nilor; unii }n temni`{ se trimiteau, al`ii cu foc se ardeau, iar al`ii cu sabia se t{iau, dintre care au fost ~i ace~ti sfin`i mucenici: Victor, Zotic, Zinon, Achindin ~i Severian. C{ci v{z|nd pe Sf|ntul Gheorghe legat pe roat{ ~i nicidecum v{t{mat, au crezut }n Domnul nostru Iisus Hristos ~i }ndat{ cu sabia li s-au t{iat capetele. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0> @SUBTITLE = <%4>IOAN CEL NOU, @SUBTITLE = CARE A P[TIMIT ]N CONSTANTINOPOL @SUBTITLE = DE LA MAHOMEDANI Patria acestui fericit Ioan era `ara greceasc{, ce se numea Epir, adic{ cetatea Ioania, care odat{ era scaun al lui Pir, }mp{ratul elinesc cel de demult. P{rin`ii lui Ioan erau cre~tini dreptcredincio~i, de care r{m|n|nd orfan }n anii tinere`ilor sale, a mers la Constantinopol, c{ut|nd ca din osteneala m|inilor sale s{-~i aib{ cele de trebuin`a vie`ii, ~i ~i-a c|~tigat }n t|rg un loc, }ntre al`i lucr{tori cu m|inile. Astfel, cu oarecare me~te~ug ~i cu negu`{torie se hr{nea, av|nd }ndestulare de cele ce }i erau spre trebuin`{. Pentru c{ Dumnezeu }i sporea lucrurile lui, pentru via`a lui cea }mbun{t{`it{, de vreme ce t|n{rul era }n`elept, tem|ndu-se de Dumnezeu ~i poruncile Lui p{zindu-le. ^i era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir. ]n vremea aceea, Constantinopolul era st{p|nit de agareni, care `ineau de credin`a lui Mahomed, de a c{ror p{g|n{tate mul`i cre~tini s-au am{git, precum ~i cei ce ~edeau la pr{v{liile lor }n t|rg, adic{ negu`{tori ~i me~teri. ^i erau mul`i din aceia, care, fiind mai }nt|i cre~tini, se ab{tuser{ dup{ aceea la credin`a cea rea a lui Mahomed ~i se uniser{ cu agarenii. ]ntre unii din aceia, fericitul Ioan, adev{ratul cre~tin se }nt|mplase s{-~i aib{ pr{v{lia. ^i era }nconjurat din toate p{r`ile de vecini c{lc{tori de lege, care se lep{daser{ de Hristos ~i se lipiser{ de Mahomed, cu care Ioan adeseori se certa, mustr|nd dep{rtarea lor. Pentru c{ era t|n{r, }n`elept ~i }ndr{zne` }n gr{ire, vorbind pentru adev{r f{r{ de fric{. Deci, au }nceput mahomedanii a-l ur} foarte, pe de o parte fiindc{ }i mustra ~i-i oc{ra adeseori, iar pe de alt{ parte, pentru c{ }l vedeau fericit la negu`{toria ce se f{cea de d|nsul, de vreme ce toate se }nmul`eau }n m|inile lui, ~i-l zavistuiau, g|ndind ce fel de pricin{ s{ g{seasc{ asupra lui, ca s{-l piard{. ]n`eleg|nd fericitul Ioan Epirotul, r{utatea g|ndit{ de d|n~ii, nu s-a temut, ci mai ales a dorit din tot sufletul s{ p{timeasc{ pentru adev{rul lui Hristos. Deci, merg|nd la }nt|iul preot al Constantinopolului, la duhovnicescul lui p{rinte, }n ziua Vinerii celei Mari, }n anul 1500, a f{cut m{rturisirea gre~elilor sale. ^i a spus p{rintelui s{u despre vr{jm{~ia vecinilor s{i, care pizmuiau asupra lui ~i c{utau s{-l piard{. Apoi i-a spus a sa dorire, c{ voie~te s{ p{timeasc{ pentru Hristos, cer|nd de la d|nsul sfat folositor. Iar }nt|iul prezbiter, v{z|ndu-l t|n{r de ani, nu l-a sf{tuit s{ se dea la mucenicie, zic|ndu-i: <192>O, fiule, vezi ca nu cumva s{-`i aduc{ diavolul un g|nd ca acesta; pentru c{ acela aduce la mul`i g|nduri ca acestea, }ndemn|ndu-i spre mucenicie, ca mai pe urm{, dup{ ce vor sl{bi, nesuferind muncile ~i c{z|nd, s{-i dea spre batjocur{ ~i r|s la toat{ lumea, ca cei ce au }nceput ~i n-au sf|r~it, ner{bd|nd p|n{ la sf|r~it<170>. Atunci a zis t|n{rul: "N{d{jduiesc spre Hristosul meu, c{ nu m{ va da spre batjocura vr{jma~ilor mei, ci mai ales m{ va }nt{ri, ca s{ biruiesc puterea vr{jma~ului". Iar }nt|iul preot i-a zis: <192>Fiule, scris este: Duhul este os|rduitor iar trupul neputincios. Iar un lucru ca acesta pe care tu }l dore~ti, are trebuin`{ de mult{ preg{tire, }i trebuie ne}ncetat post ~i rug{ciuni, cu care, dup{ ce te vei cur{`i de toat{ prihana p{catului, Dumnezeu }`i va da }n~tiin`are, ce trebuie s{ faci; pentru c{ Dumnezeu voie~te s{ Se s{l{~luiasc{ }n sufletele celor cura`i. Deci, ia aminte, iubitule, ~i mergi }n pace. Iar eu voi ruga pe Dumnezeu, ca pe tine de to`i vr{jma~ii t{i cei v{zu`i ~i nev{zu`i, de oameni ~i de diavoli, s{ te p{zeasc{ ~i biruitor peste ei s{ te fac{<170>. Aceasta zic|nd, a liberat pe t|n{r cu pace. A doua zi, fericitul Ioan a mers iar{~i la acela~i duhovnicesc p{rinte, cu fa`a luminoas{ ~i cu sufletul plin de bucurie. ^i i-a gr{it: <192>Cinstite p{rinte, }n aceast{ noapte }n vedenia somnului m-am <%2>v{zut fiind }n mijlocul unei v{p{i, dar nearz|ndu-m{, ci veselin-du-<%0>m{ ~i d{n`uind, precum odinioar{ cei trei tineri }n cuptorul Babilonului. Deci, n{d{jduiesc c{ci cu ajutorul Celui Prea}nalt, lucrul cel cugetat de mine va ie~i la bun sf|r~it. Dar te rog, cinstite p{rinte, s{ m{ }narmezi cu ale tale rug{ciuni<170>. Iar duhovnicescul p{rinte i-a gr{it: <192>Dumnezeu s{ te }nt{reasc{, fiule, ca s{ biruie~ti pe lup, pe balaurul cel nev{zut ~i pentru Hristos cu mucenicia s{ te }ncununezi<170>. ^i, astfel, a slobozit pe t|n{r, }nt{rindu-l pe el cu cuvinte folositoare, f{g{duindu-i c{ se va ruga pentru d|nsul lui Dumnezeu, ajut{torul s{u. Dup{ ce a mers fericitul Ioan la pr{v{lia sa, l-au v{zut du~manii lui, care se sf{tuiser{, mai }nainte pentru pierderea lui ~i au zis unul c{tre altul: <192>Oare nu este acesta cel care s-a lep{dat la ar{tare }n Tricu? Deci, cum se face c{ este cre~tin?<170> Acestea auzindu-le, t|n{rul cu m|nie c{ut|nd spre d|n~ii, a zis: <192>Oare despre mine gr{i`i unele ca acestea, sau despre altcineva?<170> Iar ei au zis: <192>Pentru tine, iar nu pentru altul; oare nu gr{im adev{rul?<170> R{spuns-a fericitul: <192>S{ nu-mi fie mie, ca s{ m{ lep{d de Hristos <%-2>Dumnezeul meu, nici }n Tricu, nici }n alt{ parte ~i niciodat{ s{ nu-mi<%0> fie mie aceasta; pentru c{ }n aceast{ credin`{ vie`uiesc ~i voi vie`ui totdeauna ~i sunt gata a muri pentru El<170>. Iar ei, fiind foarte nec{ji`i pe d|nsul, s-au umplut de mare m|nie ~i, degrab{ s{rind de la locurile lor, au pornit spre d|nsul ~i, pun|nd pe el m|inile lor cele uciga~e, }l tr{geau la judecat{. Iar sf|ntul t|n{r, ca la osp{` mergea, cu fa`a luminoas{ ~i cu s|rguin`{. ^i l-au dat judec{torului cel nedrept, f{c|ndu-se singuri asupra lui clevetitori, martori ~i judec{tori. ^i puneau asupra lui o vin{ mincinoas{, cum c{ }n Tricu, cetatea Tesaliei, s-ar fi lep{dat de Hristos }n v{zul tuturor ~i ar fi primit credin`a mahomedan{. Dar dup{ ce a venit }n Constantinopol, iar{~i s-a f{cut cre~tin ~i pe Mahomed }l hule~te. Deci, }ncep|ndu-se judecata, mai }nt|i se pref{ceau c{ au durere }n suflet ~i c{ le-ar fi mil{ de el, de aceea au }nceput cu lacrimi a-l am{gi s{ se lepede de Hristos. Dup{ aceea, v{z|ndu-l tare }n credin`a cre~tin{, cu }ngroziri }l }nfrico~au pe el. Dar nici a~a sporind, l-au b{tut f{r{ mil{ ~i foarte mult muncindu-l cu b{taia, l-au aruncat }n temni`{, spre a se socoti ce }i vor face. Iar a doua zi, sco`|ndu-l, }l }ntrebau: <192>Te-ai g|ndit s{ te lepezi de Hristos ~i s{ fii una cu noi?<170> ^i v{z|ndu-l neschimbat, iar{~i l-au b{tut cu toiege p|n{ la s|nge. Apoi se ruga }nceti~or lui Dumnezeu, zic|nd: <192>]nt{re~te-m{, Unule Atotputernice, Dumnezeule! D{-mi putere ~i t{rie ~i-mi }ntinde m|na cea ajut{toare din sf|ntul T{u loca~<170>. Dup{ aceea gr{ia c{tre vr{jma~ii s{i: <192>Nimic din cele ce sunt }n lume, bune sau rele, nu vor putea s{ m{ }ntoarc{ de la scopul meu niciodat{, s{ nu-mi fie vreodat{ s{ cred }n alt chip altfel dec|t cre~tinii, s{ nu-mi fie ca, ori cu }mbun{rile s{ fiu am{git, ori cu muncile s{ fiu biruit. Face`i ceea ce voi`i, ca mai degrab{ s{ m{ trimite`i din aceast{ via`{ de scurt timp, la ve~nica via`{. Sunt rob al lui Hristos, lui Hristos ]i urmez ~i pentru Hristos mor, ca s{ locuiesc cu D|nsul }n veci<170>. Atunci nedrep`ii judec{tori au poruncit, ca iar{~i s{ arunce pe sf|ntul }n temni`{. Dar ei nu }l duceau pe mucenic, ci }l t|rau de p{r, }ntr-o parte ~i }n alta, lovindu-l peste obraz ~i c{lc|ndu-l }n picioare; apoi l-au }nchis }n temni`{. A doua zi sco`|ndu-l iar{~i ~i acelea~i cuvinte ca mai }nainte cu }ndr{zneal{ gr{indu-le ~i fiind neplecat }n cre~tineasca credin`{, a poruncit ca iar{~i s{-l bat{ f{r{ mil{. Iar mucenicul, fiind b{tut, c|nta cu bucurie c|nt{ri biserice~ti: <192>Hristos a }nviat din mor`i...<170>, ~i celelalte, pentru c{ erau zilele Pa~tilor. Deci, tot trupul lui s-a r{nit de b{t{i ~i p{m|ntul s-a ro~it cu s|ngele lui, iar sf|ntul mucenic r{bd|nd ca }n trup str{in, uneori c|nta, iar alteori gr{ia c{tre cei ce-l munceau: <192>Bate`i, bate`i, cu toat{ puterea voastr{, bate`i ~i pe c|t pute`i }nmul`i`i b{t{ile; dar s{ ~ti`i c{ niciodat{ nu ve`i putea s{ m{ }nstr{ina`i de la Hristosul meu ~i s{ m{ face`i la un g|nd cu voi<170>. Iar muncitorii, ru~in|ndu-se, l-au aruncat iar{~i }n temni`{ pe mucenic; ~i-l munceau cu nevoia temni`ei, cu str|mtorarea leg{tu-rilor, cu foamea ~i cu setea c|teva zile. Dup{ aceea iar{~i sco`|ndu-l ~i cu nici un fel de munci nemi~c|ndu-l din credin`a lui Hristos, l-au judecat spre ardere. Deci, c|nd }l duceau la moarte, legat cu lan` de fier, ca pe o oaie la junghiere, unii }l loveau cu m|inile peste grumaji, al`ii }l dos{deau cu cuvinte oc{r|toare, iar al`ii cu durere }l sf{tuiau s{-~i cru`e tinere`ile sale. Dar mucenicul lui Hristos, mergea nu ca la moarte, ci ca la o mare cinste. ^i, ajung|nd la un loc unde era aprins un foc mare, n-a a~teptat p|n{ ce }l vor arunca }n foc; ci singur a s{rit }n mijlocul v{p{ii. Iar muncitorii apuc|ndu-l de capul lan`ului de care era legat, au tras afar{ din foc pe mucenic, dar el cu greu socotind lui aceasta, a zis c{tre muncitori: <192>Pentru ce nu-mi da`i parte ca s{ ard }n v{paie? Pentru ce nu m{ l{sa`i s{ fiu jertf{ binepl{cut{ Hristosului meu?<170> Iar judec{torii, de~i ~tiau c{ este amar{ moartea prin arderea focului, }ns{ de vreme ce d|nsul o dorise, s{rind }n foc, alt{ judecat{ au hot{r|t. Deci, s-au g|ndit ca nu cu foc, ci cu sabia s{-l omoare. ^i au poruncit speculatorului s{ taie capul nebiruitului t|n{r; iar dup{ aceea trupul ~i capul s{ le arunce }n foc, ca s{ ard{ des{v|r~it. Astfel a primit cununa muceniciei, Sf|ntul Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan Epirotul, }n 18 zile ale lunii aprilie. Iar dup{ arderea lui sting|ndu-se focul, credincio~ii au luat oarecare p{r`i din <%2>oasele lui, r{mase din foc. ^i, lu|ndu-le cu cucernicie, cu cinste le-au<%0> `inut la d|n~ii, sl{vind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel l{udat }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.