@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A NOU[SPREZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>IOAN DE LA LAVRA CEA VECHE<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Lavra cea veche se numea loca~ul Cuviosului Hariton ~i era aproape de Ierusalim }n pustiul Palestinei, deoarece se zidise }naintea altor lavre de Sf|ntul Hariton, precum se scrie despre ea pe larg }n via`a lui. Deci, }n acea veche lavr{ a lui Hariton s-a nevoit pustnice~te acest Cuvios Ioan, care, din tinere`e r{nindu-se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, dup{ cele scrise: Iar mie }mi este bine a m{ lipi de Dumnezeul meu. Trec|nd cu vederea pl{cerile lumii de~arte ~i m|ndria, ~i }nstr{in|ndu-se de patrie, a luat crucea vie`ii monahice~ti ~i s-a dus }n `ar{ str{in{, pentru Domnul, Cel ce a fost str{in pe p{m|nt, }nc|t de la na~terea Sa ~i p|n{ la moarte nu avea unde s{-^i plece capul. ^i ajung|nd la sfintele locuri ale Ierusalimului, }nchin|ndu-se Cinstitei Cruci ~i Morm|ntului lui Hristos Cel de via`{ primitor, a mers la lavra cea zis{ mai sus, a Sf|ntului Hariton ~i s-a }nvrednicit }ntr-}nsa de dreg{toria preo`easc{, pentru via`a lui }mbun{t{`it{, c{ci s-a ar{tat urm{tor pustnicilor celor de demult, }nfr|ng|ndu-~i patimile cele trupe~ti cu mare }nfr|nare, cu st{rile la rug{ciune cele de toat{ noaptea, cu pomenirea mor`ii, cu omor|rile cele de multe feluri, cu care ~i-a sub`iat trupul foarte, }nc|t a fost un }nger }n trup p{m|ntesc. Apoi, dup{ via`a cea }ndelungat{ ~i des{v|r~it{ spre pl{cerea lui Dumnezeu, s-a mutat c{tre El, de m|inile sfin`ilor }ngeri cei f{r{ de trup, duc|ndu-se sufletul lui }n loca~ul ceresc cel ne}nvechit. El este numit de al`ii "al pe~terii celei vechi", }n loc de "al lavrei celei vechi", deoarece lavra cea veche a Cuviosului Hariton a fost de la }nceput o pe~ter{ t|lh{reasc{, }n care, Cuviosul Hariton fiind legat de ni~te t|lhari, s-a dezlegat prin minune. Fiindc{ au murit deodat{ t|lharii aceia, prin ni~te vin otr{vit de veninul unui ~arpe. Iar dup{ ce s-a dezlegat, a aflat }n pe~ter{ mult aur ~i a f{cut mai }nt|i o biseric{ }n aceeia~i pe~ter{ ~i a adunat fra`ii, iar dup{ aceea a zidit m|n{stirea deasupra pe~terii. Deoarece Cuviosul Ioan a vie`uit }n acea pe~ter{ veche, slujind }n biseric{, de aceea a fost numit ~i al pe~terii celei vechi. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CUVIOSUL GHEORGHE M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL ANTIOHIEI PISIDIEI<%0> @SUBTITLE = Cuviosul P{rintele nostru Gheorghe, M{rturisitorul lui Hristos, a fost }n anii lupt{torilor de icoane. El, din tinere`e iubind pe Hristos, s-a tuns }n chipul monahicesc ~i pentru multele osteneli ale sale ~i nevoin`e biserice~ti, s-a f{cut s{l{~luire ~i cas{ a Sf|ntului Duh. El a fost pus episcop al Antiohiei Pisidiei, p{sc|nd bine turma }ncredin`at{ lui. Iar c|nd eresul lupt{torilor de icoane se }nt{rise cu sporirea diavolului, ~i c|nd to`i episcopii, fiind chema`i prin scrisoare }mp{r{teasc{, se s|rguiau s{ se duc{ la cetatea lui Constantin, s-a dus acolo ~i acest arhiereu. ^i a stat cu vitejie pentru dreapta credin`{, zic|nd }mp{ratului s{ se supun{ a~ez{mintelor biserice~ti ~i sobornice~ti ale Sfin`ilor P{rin`i, pov{`uitorii credin`ei, urm|nd credin`ei lor, iar la }nv{`{turi str{ine ~i de multe feluri s{ nu se mute, dup{ porunca Sf|ntului Apostol Pavel. Apoi a fost silit ca ~i el s{ se lepede de }nchinarea sfintelor icoane, dar nu s-a supus. De aceea a fost izgonit de la scaunul s{u ~i, fiind }n surghiun, s-a dus c{tre Domnul. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0>, @SUBTITLE = <%4>HRISTOFOR, TEONA ^I ANTONIN<%0> C|nd Sf|ntul Marele Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, a fost muncit, ace~ti trei erau osta~i ai }mp{ratului Diocle`ian, purt|nd suli`e }n m|ini. Si v{z|nd muncile ce se f{ceau Sf|ntului Gheorghe ~i-au lep{dat armele ~i br|iele cele ost{~e~ti ~i au stat }naintea }mp{ratului, m{rturisind pe Hristos. Pentru aceea, prin tiran{ porunc{, i-a legat cu lan`uri ~i i-a }nchis }n temni`{. A doua zi sco`|ndu-i, i-a pus }naintea judec{`ii p{g|nului }mp{rat ~i }i silea s{ se lepede de Hristos. Dar neplec|ndu-se tiranului ~i av|nd mintea spre adev{ratul Dumnezeu, ]l pream{reau pe fa`{. Atunci sp|nzur|ndu-i la munci, le-a strujit trupurile cu unghii de fier ~i cu lum|n{ri le-a ars coastele, iar la sf|r~it, v{z|ndu-i nepleca`i, i-a aruncat }n foc. ^i a~a s-au sf|r~it sfin`ii mucenici Hristofor, Teona ~i Antonin prin p{timire pentru Hristos. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI TRIFON,<%0> @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI<%0> Roman, ]mp{ratul grecesc, socrul }mp{ratului Constantin Porfirogenetul, a avut un fiu mai t|n{r cu numele Teofilact, f{g{duit din scutece la duhovniceasca r|nduial{. ^i voia ca, dup{ moartea patriarhului ^tefan, s{-l fac{ patriarh al Constantinopolului. Dar, de vreme ce t|n{rul era }nc{ nev|rstnic, av|nd numai 16 ani ~i nu putea dup{ pravila bisericeasc{ s{ se suie la o treapt{ ca aceea, s-a ales p|n{ la o vreme Trifon monahul, spre }ndrumarea patriarhiei, p|n{ ce Teofilact, fiul }mp{ratului va ajunge la anii cei cuviincio~i de primirea arhieriei. ^i a fost sfin`it Trifon monahul, r|nduindu-se dup{ trepte la arhierie ~i a luat r|nduiala patriarhiei b{rbatul cel cu adev{rat vrednic de o a~a r|nduial{, cel des{v|r~it }n fapte bune ~i care avea via`{ f{r{ prihan{. Iar dup{ ce a `inut patriarhia trei ani ~i ceva, a fost dep{rtat }ntr-un chip ca acesta: Teofilact fiind de 20 de ani, Roman }mp{ratul st{ruia ca Trifon s{ lase locul patriarhiei fiului s{u. Dar fericitul Trifon nu voia s{ lase o r|nduial{ ca aceasta, care avea trebuin`{ de un b{rbat des{v|r~it cu anii ~i cu }n`elegerea, unui t|n{r neiscusit. Apoi, trebuia s{ ~tie bine dumnezeie~tile c{r`i ~i s{ poat{ }ndrepta c|rmuirea bisericeasc{ cum se cade. ^i se m|hnea }mp{ratul Roman, ne~tiind ce s{ fac{, deoarece nici o pricin{ nu putea s{ afle asupra lui Trifon, cu care ar fi putut s{-l dep{rteze de la scaun. C{ci Cuviosul Trifon era sf|nt cu via`a, fiind }ndreptat din tinere`e spre fapte bune, nefiind }ntr-}nsul nici o prihan{. Dar Teofan, episcopul Cezareei ~i prieten al }mp{ratului, fiind viclean, a zis c{tre }mp{ratul: <192>O, }mp{rate, las{ acest lucru asupra mea ~i voi face cu }nlesnire dup{ dorin`a voastr{ }mp{r{teasc{<170>. ]mp{ratul s-a bucurat mult de cuv|ntul lui Teofan ~i l-a rugat s{ se str{duiasc{ precum ~tie. Atunci, Teofan, venind la prea sfin`itul Patriarh Trifon, a vorbit cu d|nsul bine, ar{t|ndu-se a-i fi credincios ~i prieten. ]ns{ }i gr{ia cu vicle~ug astfel: <192>St{p|ne, mare este me~te~ugirea }mp{r{teasc{ }mpotriva ta, se cuget{ multe asupra ta de c{tre cei de un acela~i g|nd. To`i caut{ pricini cu care s{ te surpe de pe scaun. Cu toate c{ se }ngrijesc de aceasta cu mult{ osteneal{, }ns{ nimic nu sporesc, deoarece caut{ pricini asupra celui nevinovat. Dar numai una }`i g{se~te, zic|nd c{ nu e~ti c{rturar ~i nu ~tii s{ scrii, pentru aceasta te judec{ c{ e~ti nevrednic de scaunul patriarhiei. Deci, este trebuin`{ s{-i ru~inezi des{v|r~it, s{ le astupi gura ca s{ tac{. Iar de m{ vei asculta, s{ faci aceasta: }naintea a tot sinodul scrie numele t{u ~i cinstea patriarhiei, pe o h|rtie curat{ ~i o trimite }mp{ratului, ca s{ se ru~ineze cei ce clevetesc, zic|nd c{ nu ~tii s{ scrii, ~i vor t{cea gurile cele mincinoase<170>. Iar fericitul Trifon, fiind f{r{ r{utate, n-a cunoscut vicle~ugul lui Teofan, socotind c{ este bun sfatul lui. Adun|ndu-se sinodul, patriarhul a gr{it c{tre to`i: <192>Cei ce voiesc, cu nedreptate s{ m{ surpe de pe scaun, o, dumnezeie~tilor }mpreun{ slujitori, se ostenesc }n de~ert, c{ut|nd }mpotriva mea oarecare pricini binecuv|ntate. Eu n{d{jduiesc spre Dumnezeul meu, c{ nimic de acest fel nu vor afla asupra mea, de~i mult s-ar osteni, ca s{ poat{ a m{ }nstr{ina de la scaunul ce mi s-a }ncredin`at de Dumnezeu. Cea mai de pe urm{ clevetire ce au alc{tuit asupra mea este ~i aceasta, c{ au min`it cum c{ n-a~ fi c{rturar ~i n-a~ ~ti s{ scriu nicidecum, de~i, iat{, }naintea fe`ii voastre scriu aceste litere, ca }n~tiin`|ndu-se clevetitorii, s{ se umple de ru~ine ~i s{ }nceteze a m{ cleveti<170>. Zic|nd aceasta, fericitul a luat o h|rtie curat{ ~i, privindu-l to`i, a scris aceasta: <192>Trifon, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului, Roma cea nou{ ~i patriarh a toat{ lumea<170>. Scriind aceasta, a trimis-o la }mp{rat prin m|inile unui mai sus- ~ez{tor. ]mp{ratul, lu|nd h|rtia aceea, cu sfatul celui mai }nainte pomenit Teofan, episcopul Cezareei, a poruncit ca altcineva pe aceea~i h|rtie s{ scrie astfel: <192>Eu Trifon m{ dau }n l{turi de la scaunul patriarhiei, nu pentru alt{ pricin{, dec|t pentru aceea c{ m{ ~tiu nevrednic de o treapt{ ca aceasta<170>. Scriind a~a, }mp{ratul a poruncit s{ citeasc{ h|rtia aceea }naintea domnilor ~i a boierilor ~i }naintea a toate r|nduielile. ^i, trimi`|nd pe cei de un g|nd ai s{i, a dat jos cu sila din casele patriarhiei pe prea sfin`itul Patriarh Trifon ~i a poruncit s{-l numeasc{ patriarh pe fiul s{u Teofilact. ^i a fost tulburare mare }n Biseric{, pentru c{ mul`i din duhovniceasca r|nduial{ `ineau la Trifon, nevoind pe Teofilact. Fericitul Trifon, suferind cu r{bdare acea izgonire nedreapt{, s-a dus la m|n{stirea sa unde a slujit }nt|i ~i, vie`uind doi ani ~i cinci luni, s-a mutat la Domnul. Iar cinstitul lui trup s-a adus }n biserica cea mare patriarhal{ ~i s-a a~ezat cu patriarhii, ca un adev{rat patriarh. Atunci s-a adus pace Bisericii, pentru c{ dup{ mutarea Sf|ntului Trifon, to`i s-au }nvoit cu patriarhia lui Teofilact ~i spre }mp{rt{~irea aceluia s-au }n`eles. Iar pomenirea Sf|ntului Trifon, au cinstit-o cu pr{znuirea de peste ani, sl{vind pe Dumnezeu.