@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI TEODOR TRIHINA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = <%2>Cuviosul P{rintele nostru Teodor, cel numit "Trihina", adic{ "P{rosul", a fost n{scut ~i crescut }n cetatea Sf|ntului Constantin, fiu de p{rin`i boga`i. L{s|ndu-~i p{rin`ii ~i bog{`ia, pentru slava lui Dumnezeu, s-a dus }ntr-o m|n{stire pustniceasc{ ~i s-a f{cut monah. ^i avea o via`{ at|t de aspr{ ~i at|t ~i-a sl{bit trupul, }nc|t la fa`{ era asemenea unui mort, pentru c{ }n toate nop`ile se lupta cu gerul, st|nd la rug{ciune, neacoperindu-~i capul niciodat{. Purta numai o hain{ aspr{ de p{r, de aceea s-a numit "p{ros". ]ns{ ~i m|n{stirea aceea pustniceasc{, }n care cuviosul petrecea via`{ aspr{, dup{ denumirea lui de "Trihina", a fost numit{ "p{roas{".<%0> Sf|ntul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra diavolilor ~i, f{c|nd multe minuni, s-a dus c{tre Domnul. ^i nu numai }n via`a sa, ci ~i dup{ mutarea sa f{cea minuni. Pentru c{ izvora din sfintele lui moa~te mir de t{m{duire binemirositor, cu care se t{m{duiau toate bolile ~i se goneau diavolii, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI ANASTASIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL MUNTELUI SINAI<%0> Purt{torul de Dumnezeu p{rintele nostru Anastasie, }n ce chip a fost crescut din tinere`e }n dreapta credin`{, se adevere~te din cuvintele lui, pe care le-a gr{it despre sine astfel: <192>Cei ce au v{zut pe Hristos }n trup, ]l socotesc c{ este prooroc; iar noi, de~i cu ochii cei trupe~ti nu l-am v{zut, }ns{ }ndat{ L-am cunoscut, c{ este Dumnezeu ~i St{p|n Atotputernic ~i F{c{tor al veacurilor, raz{ a slavei Tat{lui, de la Care am }nv{`at a-L m{rturisi. Iar Sf|nta Lui Evanghelie cu at|t de mare credin`{ o ascult{m, ca ~i cum pe Hristos ]nsu~i L-am vedea gr{ind cu noi. Iar pe m{rg{ritarul cel f{r{ de prihan{ al Preacuratului S{u Trup primindu-l, credem, c{ pe Hristos }nsu~i ]l primim. ^i c|nd vedem icoana, }nchipuirea asem{n{rii Lui celei dumnezeie~ti, ca pe ]nsu~i Hristos, ce prive~te spre noi, ]l cinstim, ne }nchin{m ~i c{tre El c{dem". Prin aceste scurte cuvinte, Cuviosul Anastasie a ar{tat }n ce chip din tinere`ile sale, a }nv{`at a cunoa~te pe Hristos adev{ratul Dumnezeu, a crede }n El, a se teme cu fric{ curat{, a-L iubi din toat{ inima ~i a-L cinsti }n sfintele icoane cu }nchin{ciunea cuvenit{ lui Dumnezeu. Iar dup{ ce a sosit la v|rsta des{v|r~it{, a l{sat lumea ~i cele din lume ~i, lu|nd crucea, dup{ porunca Sfintei Evanghelii, a urmat cu os|rdie lui Hristos; pentru c{, intr|nd }ntr-o m|n{stire, s-a f{cut monah. ]ns{, dorind s{ se pov{`uiasc{ la cele mai mari nevoin`e ~i b{rba`ilor celor des{v|r~i`i s{ le urmeze }n toat{ fapta bun{, s-a dus la Ierusalim, unde, }nchin|ndu-se cinstitelor ~i sfintelor locuri, a mers la muntele Sinai. Acolo, g{sind pe mul`i sfin`i b{rba`i spori`i }n faptele bune monahice~ti, a r{mas la ei, supun|ndu-se lor ~i slujindu-le cu os|rdie, `in|nd }n acea vreme egumenia muntelui Sinai Cuviosul P{rintele nostru Ioan Sc{rarul. Iar pentru smerita lui cugetare, a luat de la Dumnezeu darul cuno~tin`ei celei duhovnice~ti ~i al }n`elepciunii celei mari. A alc{tuit cuvinte multe, folositoare de suflet ~i a scris vie`ile unor sfin`i p{rin`i ~i s-a }nvrednicit de r|nduiala preo`easc{. Apoi, dup{ Sf|ntul Ioan Sc{rarul ~i dup{ Gheorghe fratele lui, Anastasie a fost numit egumen al muntelui Sinai. ^i se lupta cu ereticii, care se numeau "acefali", adic{ f{r{ capete, scriind mult despre ei; ~i cert|ndu-se cu ei, }i mustra, }i biruia ~i-i ru~ina. Acel eres fusese }nceput }n Alexandria, pe vremea }mp{r{`iei lui Zenon, de }nvr{jbitorii ~i }mpotrivitorii Sinodului al patrulea din toat{ lumea, al Sfin`ilor P{rin`i, care a fost }n Calcedon. Pe c|nd acel eres se }ncepea, era }n Alexandria un patriarh mincinos, Petru ereticul, care se numea Mogos. Cu acel eres al "acefali`ilor", s-a unit Sevir, care se numea "f{r{ cap", din pricina eresurilor ~i care a r{pit scaunul patriarhal al Antiohiei. @BT-1 = Deci, pe acei eretici, biruindu-i Cuviosul Anastasie }n zilele sale din dumnezeie~tile c{r`i, se lupta cu ei nu numai }n muntele Sinai, ci ~i }n toat{ Siria, }n Arabia ~i }n Egipt. Pe de o parte, prin scrisorile sale, iar pe de alta, str{b{t|nd singur pretutindeni, dezr{d{cin|nd acel eres, gonindu-l ~i }nt{rind }n dreapta credin`{ Biserica lui Hristos. Apoi pl{c|nd lui Dumnezeu mai mult dec|t al`i p{rin`i, s-a dus la ad|nci b{tr|ne`i c{tre Domnul. Iar sf|r~itul lui a fost pe vremea }mp{r{`iei lui Iraclie. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>FERICITUL ANASTASIE SINAITUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL ANTIOHIEI<%0> @BT-1 = ]n al 35-lea an al }mp{r{`iei lui Iustinian cel Mare, s{v|r~indu-se patriarhul Antiohiei, Domnin cel mai t|n{r, a venit dup{ d|nsul Anastasie, cel cu numele de "Sinait", ca unul ce a fost luat de la muntele Sinai la arhierie. ]n acea vreme s-a ivit o nedreapt{ credin`{ }n Biseric{, despre dumnezeiescul Trup al lui Hristos. Adic{ }n vremea petrecerii Sale cu oamenii, mai }nainte de patima cea de voie ar fi fost nestric{cios, nesupun|ndu-Se trebuin`elor fire~ti ce vin din nevoile firii. Adic{, Domnul nostru Iisus Hristos, cu chipul cu care primea hran{ ~i b{utur{ mai }nainte de patima ~i ]nvierea Sa, cu acela~i chip m|nca ~i dup{ ]nviere, c|nd S-a ar{tat Apostolilor S{i. ^i acea socotin`{ necredincioas{ s-a }nceput }n Constantinopol, ~i s-a scris despre ea mai pe larg }n via`a Sf|ntului Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, }n ~ase aprilie. @BT-1 = ]mp{ratul Iustinian se lipise de acea socotin`{, am{gindu-l ereticii, p|n{ n-a }n`eles adev{rul ~i voia s{ o pun{ }ntre dogmele credin`ei. A fost tulburare }n Biseric{, c{ci ~i preasfin`itul Eutihie pentru aceea a fost izgonit de la scaunul s{u, de vreme ce se }mpotrivea eresului aceluia ~i mul`i aveau s{ se am{geasc{ cu acea nedreapt{ socotin`{, dac{ n-ar fi c{utat la preasfin`itul Anastasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, cum socote~te adev{rul. Pentru c{ Atanasie era b{rbat foarte iscusit }n dumnezeiasca Scriptur{, tare }n dogmele credin`ei celei drepte ~i sf|nt cu via`a. Pe acela, ca pe un st|lp nemi~cat, }ncercau ereticii, s{-l }nduplece spre socotin`a lor cu multe me~te~ugiri, n{d{jduind, c{ dac{ pe acela l-ar }ndupleca, cu }nlesnire vor trage toate p{r`ile acelea la un g|nd cu d|n~ii. ^i-l }ndemna ~i }mp{ratul, }ns{ nimic n-a reu~it. @BT-1 = C{ci Fericitul Anastasie a scris }mp{ratului cu }ndr{zneal{, v{dindu-l pentru acea r{t{cire. Apoi a scris ~i }n toate p{r`ile Siriei, la toat{ r|nduiala duhovniceasc{ ~i monahiceasc{, }nv{`|nd pe to`i s{ se fereasc{ de eresurile acelea. Iar }n Antiohia, }nv{`|nd }n toate zilele }n biseric{, propov{duia acest cuv|nt al Apostolului Pavel: Dac{ cineva ar propov{dui vou{ mai mult dec|t ceea ce a`i primit, chiar ~i }nger }n cer de ar fi, anatema s{ fie. @BT-1 = Deci, s-a m|niat }mp{ratul Iustinian asupra preasfin`itului Patriarh Anastasie ~i voia s{-l izgoneasc{ de pe scaun, precum ~i pe Eutihie al Constantinopolului. ]ns{ a sosit sf|r~itul }mp{ratului. Iar c|nd era s{ moar{ }mp{ratul, s-a poc{it de eresul acela ~i a scris a~ez{m|nt ca preasfin`itul Eutihie Patriarhul s{ se }ntoarc{ din exil la scaunul s{u. A murit }n poc{in`{ Iustinian ~i cu dreptcredincio~ii }mp{ra`i s-a num{rat. Apoi s-a f{cut pace Bisericii. Dup{ el a luat }mp{r{`ia Iustin cel T|n{r, nepotul lui, care prin }ndemnarea oamenilor celor }nvr{jbitori, a izgonit f{r{ vin{ de pe scaunul Antiohiei pe arhiereul lui Dumnezeu, Anastasie Sinaitul, nu pentru dreapta credin`{, ci pentru alte pricini nedrepte, zic|nd, mai }nt|i, c{ nu cru`{ visteria bisericeasc{, ci o cheltuie~te }n de~ert. Al doilea, cum c{ ar fi gr{it de r{u pe }mp{ratul. C{ci s-a zis despre d|nsul c{, }ntreb|ndu-l odat{ cineva pentru ce nu cru`{ visteria bisericeasc{ el ar fi r{spuns: <192>Ca s{ nu fie luat{ de Iustin, pierz{torul a toat{ lumea<170>. ^i }nc{ sunt unii care zic ~i aceasta, c{ Anastasie, c|nd s-a ridicat la scaunul Antiohiei, Iustin fiind la }mp{ratul Iustinian, unchiul s{u, cu boieria de Curopalat, poftind <%-1>de la Anastasie un dar de aur, Anastasie nu i-a dat nimic, zic|ndu-i:<%0> <192>C{ este nedrept lucru, s{ dea aur pentru vreo r|nduial{ duhovniceasc{, care nu cu aur se vinde, ci se d{ prin darul Duhului Sf|nt<170>. Din acea vreme Iustin s-a m|niat asupra lui Anastasie. Apoi, dup{ unchiul s{u, lu|nd el }mp{r{`ia, c{uta pricini asupra nevinovatului arhiereu Anastasie ~i afl|nd lucruri mincinoase, l-a izgonit de pe scaun. @BT-1 = Dup{ izgonirea lui Anastasie, a or|nduit chiar ~i f{r{ voie, la patriarhia Antiohiei, pe fericitul Grigorie, egumenul lavrei Faranului, b{rbat asemenea }mpodobit cu cuv|ntul, cu via`a ~i cu dreapta credin`{, care este pomenit ~i l{udat }n Limonar de prea sfin`itul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Dar Sinaitul, dup{ 23 de ani de izgonire, s-a }ntors la scaunul Antiohiei, pe vremea }mp{r{`iei lui Mavrichie. @BT-1 = ]n vremea aceea era pap{ }n Roma, Sf|ntul Mare Grigore, care se numea Dialog sau Gr{itor de Dumnezeu. Acel sf|nt petrecea cu Fericitul Anastasie }n mare dragoste duhovniceasc{ ~i scriau unul c{tre altul. Pentru c{ dup{ ce a auzit Sf|ntul Pap{ Grigore, c{ s-a }ntors Anastasie Patriarhul, la scaunul s{u, }ndat{ a trimis la d|nsul, bucur|ndu-se de }ntoarcerea lui. ^i spunea }n acea scrisoare astfel: Slav{ }ntru cei de sus lui Dumnezeu ~i pe p{m|nt pace, }ntre oameni bun{ voire; c{ci r|ul cel mare, care odat{ l{sase uscate pietrele Antiohiei, acum iar{~i s-a }ntors la a sa matc{ ~i v{ile ce se afl{ pe l|ng{ d|nsul le adap{. @BT-1 = ^i iar{~i }ntr-alt{ scrisoare zice: <192>M{ }n~tiin`ezi, preasfin`ia ta, preaiubitule, c{ de ar fi fost cu putin`{, ai fi voit f{r{ h|rtie ~i f{r{ trestie s{ vorbe~ti cu mine, dar p{time~ti de durere, c{ dep{rtarea cea mare a R{s{ritului de Apus, ne opre~te pe noi. ]ns{ adev{rul zic, c{ci ~i }n h|rtie }mi vorbe~te g|ndul vostru, c{ }n cuvintele preasfin`iei tale este ar{tat{ dragostea voastr{ c{tre noi ~i nu suntem desp{r`i`i cu lucrurile, noi cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu, suntem uni`i prin leg{tura dragostei. Deci, pentru ce c{uta`i s{ lua`i aripile porumbi`ei celei aurite, de vreme ce acum le ave`i? Ca ni~te aripi este dragostea lui Dumnezeu ~i c{tre aproapele. Cu acelea zboar{ Sf|nta Biseric{, cu acelea toate cele p{m|nte~ti le cov|r~e~te; deci acele aripi de nu le-ai fi avut preasfin`ia ta, n-ai fi zburat la mine cu at|t de mare dragoste prin scrisoare. Ci v{ rog, ruga`i-v{ pentru mine neputinciosul, cu rug{ciunile voastre ca Domnul, sco`|ndu-m{ dintr-at|tea multe }nv{luiri ~i primejdii de Longobarzii cei ce au n{v{lit asupra Romei, mai degrab{ s{ m{ treac{ la limanul odihnei celei ve~nice. Cu mul`umire am luat binecuv|nt{rile voastre cele pline de mil{, pe care mi le-ai trimis mie, omule al lui Dumnezeu. ]ns{ eu, fiind s{rac cu duhul, zice`i: Ce are s{ dea s{racul, dec|t numai cele ce sunt ale s{racului? Dar de nu v-a`i fi f{cut s{raci cu duhul pe voi singuri, binecuv|nt{rile voastre n-ar fi fost at|t de milostive. Atotputernicul Dumnezeu cu al S{u acoper{m|nt s{ v{ acopere de tot r{ul. ^i de vreme ce via`a voastr{, la to`i cei buni este de foarte mare trebuin`{, dup{ }ndelungat{ vreme, s{ v{ mute pe voi Domnul la ve~nicile bucurii ale cere~tii mo~teniri<170>. @BT-1 = Dintr-o scrisoare ca aceasta a Sf|ntului Grigore Pap{ al Romei, c{tre Fericitul Anastasie, Patriarhul Antiohiei, se vede dragostea am|ndurora cea }ntru Duhul Sf|nt ~i se m{rturise~te sfin`enia cea aleas{ a Sf|ntului b{rbat Anastasie. Vie`uind Sf|ntul Anastasie, dup{ }ntoarcerea sa la scaun }nc{ ~ase ani, s-a mutat c{tre Domnul }n al 14-lea an al }mp{r{`iei lui Mavrichie. Dup{ acest preasfin`it Anastasie Sinaitul, a venit la patriarhie alt Anastasie, }ns{ f{r{ denumirea de Sinait. Dar a fost ucis de evrei }n timpul }mp{r{`iei lui Foca tiranul, ~i ca un mucenic al lui Hristos a fost cinstit de credincio~i. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA FERICITULUI GRIGORIE,<%0> @SUBTITLE = <%4>PATRIARHUL ANTIOHIEI<%0> @BT-1 = Acest Cuvios P{rinte Grigorie a fost egumen }n m|n{stirea ce se numea Faran, care era }n muntele Sinai ~i Rait. Iar la patriarhie a fost }nsemnat mai }nainte de vreme, precum se scrie }n Limonariul preasfin`itului Sofronie, patriarhul Ierusalimului: @BT-1 = Ava Gheorghe armeanul, ucenicul lui Ava Serghie, ne-a spus, zic|nd: <192>Mult m-a silit Ava Grigorie, care era egumen al lavrei Faranului, ca s{-l duc la Ava Serghie ~i am mers cu d|nsul la stare`, }ntr-acea vreme c|nd petrecea }n pustie l|ng{ Marea Moart{. V{z|ndu-l pe el stare`ul, l-a s{rutat ~i l-a primit cu foarte mare dragoste. ^i, aduc|nd ap{, i-a sp{lat picioarele ~i toat{ ziua a vorbit cu d|nsul pentru folosul sufletului, iar a doua zi l-a liberat. Iar dup{ ce s-a dus Ava Grigorie de la Ava Serghie, am zis c{tre stare`: @BT-1 = ^tii, p{rinte, c{ m-am m|hnit, c{ci pe mul`i episcopi, presbiteri ~i al`i p{rin`i am adus la tine ~i la niciunul dintre aceia nu ai sp{lat picioarele, f{r{ numai lui Ava Grigorie. ^i mi-a r{spuns mie stare`ul: Nu ~tiu cine este Grigorie; dar ~tiu c{ pe patriarh l-am primit }n pe~tera mea, pentru c{ l-am v{zut purt|nd omofor ~i `in|nd Sf|nta Evanghelie }n m|ini<170>. @BT-1 = Acestea le-a zis Ava Serghie cu proorocesc duh despre Ava Grigorie, c{ci dup{ cinci ani, prin judec{`ile lui Dumnezeu, a fost ales patriarh }n cetatea lui Dumnezeu, Antiohia. Iar oarecare stare`i ziceau despre Ava Grigorie, patriarhul cet{`ii lui Dumnezeu, cum c{ avea mai ales aceste fapte bune: milostenia, nepomenirea de r{u, lacrimile, ba }nc{ mai avea ~i milostivire mare spre cei ce gre~eau ~i multe alte fapte bune. O m{rturie despre aceasta d{ despre d|nsul preasfin`itul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, zic|nd: @BT-1 = <192>Vrednic este un b{rbat ca acesta, Fericitul Grigorie, patriarhul Antiohiei, a fi pomenit }ntre cei sfin`i ~i cuvio~i c{ci ~i la patriarhie f{r{ voie a fost luat ~i sf|nt{ via`{ a petrecut }n Iisus Hristos Domnul nostru, C{ruia se cuvine slava }n veci<170>. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH TEOTIM I "SCITUL",<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOP AL TOMISULUI (SECOLELE IV-V)<%0> @BT-1 = Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia-Pontic{. El este considerat cel dint|i dasc{l ~i p{rinte duhovnicesc al sfin`ilor Ioan Cassian ~i Gherman, cu care era contemporan, format }n tinere`e }n aceea~i m|n{stire din "hotarele Cassienilor ~i ale pe~terilor". Aceast{ m|n{stire, care a dat c{lug{ri c{rturari ~i spori`i }n fapte bune, era o adev{rat{ vatr{ monahal{ de sfin`enie, de tr{ire ~i de profund{ teologie din eparhia Tomi-sului, confirmat{ de }naltul nivel spiritual, teologic ~i literar la care au ajuns cei trei sfin`i daco-romani contemporani, Ioan Cassian, Gherman ~i Teotim I, supranumit de istoricii paleocre~tini "Scitul" ~i "Filosoful". @BT-1 = Acest episcop urc{ pe scaunul eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, dup{ mutarea din via`{ a episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dat{ }n anul 392, de fericitul Ieronim (<187> 420), }n celebra sa lucrare: De viris illustribus, (Despre b{rba`i ilu~tri), despre care spune c{ era p{stor str{lucit, cu mare dragoste de Dumnezeu ~i de oameni, teolog }nv{`at ~i scriitor talentat ~i neobosit. El afirm{ c{ <192>a scris scurte tratate (c{r`i) sub form{ de dialoguri, }n stilul vechii elocin`e<170>, ceea ce dovede~te vasta sa cultur{ }n retorica ~i filosofia antic{, greac{ ~i latin{. Apoi, fericitul Ieronim }ncheie cu aceste cuvinte despre Teotim: <192>Aud c{ scrie ~i alte lucr{ri<170>. @BT-1 = Unele fragmente din scrierile Sf|ntului Teotim se p{streaz{ }n lucrarea Sf|ntului Ioan Damaschin (<187> 749) "Paralele sfinte", din care reiese c{ <192>a scris omilii la unele texte Evanghelice<170>. Istoricul Sozomen scrie despre el c{ era "scit" (daco-roman) de neam, c{ "traiul }i era modest" ~i c{ era un taumaturg (vindec{tor de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocre~tin, spune c{ fericitul episcop Teotim I <192>era cunoscut de to`i - }mp{ra`i, episcopi, c{lug{ri, credincio~i ~i barbari (adic{ p{g|ni) -, pentru evlavia ~i corectitudinea vie`ii sale<170>. Prin scrierile sale patristice, Sf|ntul Teotim I este considerat <192>creatorul Filocaliei rom|ne~ti<170>. ]n g|ndirea sa a fost, desigur, influen`at de Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur ~i de p{rin`ii capadocieni. Sf|ntul Teotim I vorbe~te foarte frumos despre lini~tea min`ii ~i a inimii. Sub p{storia Sf|ntului Teotim I m|n{stirile ~i sih{striile din Dobrogea secolului IV, renumite prin ascez{ ~i isihie (lini~te), au tr{it o epoc{ de aur, devenind }n secolele V-VI cunoscute }n }ntreg imperiul prin vesti`ii "c{lug{ri sci`i", r{sp|ndi`i at|t la nord de Dun{re p|n{ }n Carpa`i, c|t ~i la sud p|n{ la Ierusalim, Constantinopol, Roma ~i Africa. Bazilicile }n{l`ate de el, ale c{ror ruine ~i ast{zi se v{d, erau mari ~i frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovede~te num{rul impresionant de credincio~i, precum ~i frumuse`ea cultului ~i arhitecturii secolelor IV-V. Ca misionar, Sf|ntul Teotim I era tot at|t de r|vnitor pentru Hristos ca ~i }nainta~ii s{i. El avea mult de suferit din partea "barbarilor" migratori, pe care reu~ea s{-i }mbl|nzeasc{ cu greu prin daruri, prin rug{ciuni ~i prin sfin`enia vie`ii sale. Din aceast{ pricin{ p{g|nii }l numeau "zeul romanilor". Sf|ntul Teotim "Scitul" era binecunoscut }mp{ratului Arcadie ~i mai ales Sf|ntului Ioan Gur{ de Aur, c{ruia }i era prieten devotat. ]n anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim c{lug{ri misionari <192>pentru nomazii sci`i de la Istru<170>, adic{ pentru huni. ]n anul 400 Sf|ntul Teotim I ia parte la un sinod local }n Constantinopol, convocat de Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur, }mpotriva }nv{`{turii eretice a episcopului Antonin al Efesului. ]n anul 403 Sf|ntul Teotim I era din nou }n Constantinopol ~i lua ap{rarea marelui patriarh ~i dasc{l a toat{ lumea, Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur, }mpotriva acuza`iilor aduse de Sf|ntul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta ad|nca leg{tur{ duhovniceasc{ dintre sf|ntul episcop str{rom|n Teotim I ~i Sf|ntul Ioan Gur{ de Aur. Pe la sf|r~itul primului deceniu al secolului V, Sf|ntul episcop Teotim I s-a str{mutat cu pace din via`a aceasta, la cere~tile loca~uri. Pentru via`a sa curat{, pentru opera sa misionar{ ~i pentru credin`a sa dreapt{ cu care a m{rturisit pe Hristos, Biserica Ortodox{ l-a trecut }n r|ndul sfin`ilor ~i se face pomenirea lui la 20 aprilie. ]n "Acta Sanctorum" se spun urm{toarele despre Sf|ntul Teotim I: <192>La Tomis, }n Scithia, se face pomenirea Sf|ntului (Theotimos) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincio~i, pentru sfin`enia ~i minunile lui<170>.