@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I UNA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI IANUARIE EPISCOPUL<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A CELOR ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Diocle`ian ~i Maximian, p{g|nii }mp{ra`i, m|niindu-se asupra cre~tinilor, Ianuarie episcopul a fost prins ~i dus }naintea ighemonului Campaniei, Timoteiu. Acesta, silindu-l }n multe feluri spre }nchinarea la idoli, cu }mbun{ri am{gindu-l ~i cu }ngroziri }nfrico~|ndu-l, dup{ ce l-a v{zut neclintit }n credin`a cre~tin{, r{m|n|nd ca un st|lp, a poruncit s{-l arunce spre ardere, }ntr-un cuptor }ncins. ^i a fost sf|ntul nev{t{mat, ca alt{dat{ cei trei tineri }n cuptorul Babilonului. C{ci }ngerul lui Dumnezeu pogor|ndu-se la d|nsul, puterea focului }n r{coreal{ a pref{cut-o, iar sf|ntul d{n`uind ~i c|nt|nd }n mijocul focului, sl{vea pe Dumnezeu. Dup{ ce a ie~it din cuptor, au v{zut to`i, c{ nici de hainele lui nu s-a atins focul ~i se mirau foarte mult. Iar ighemonului p{r|ndu-i-se c{ episcopul cre~tinilor s-a p{zit }ntreg de foc cu puterea vr{jilor, a poruncit ca at|t de mult s{-l }ntind{ pe mucenic, }nc|t s{ se dezlege }ncheieturile din alc{tuirile lor, ~i a~a }ntins s{-l bat{ f{r{ mil{. Aceasta f{c|ndu-se, at|t de mult l-au b{tut, p|n{ ce tot trupul lui s-a sf{r|mat, }nc|t se vedeau oasele goale ~i p{m|ntul s-a umplut de s|nge. La o }nfrico~{toare priveli~te ca aceasta au mers ~i doi clerici: Faust diaconul ~i Desiderie cite`ul, cum ~i mul`ime de popor, privind la p{timirea sf|ntului episcop. ^i p{g|nii i-au cunoscut c{ sunt cre~tini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca lui r{bdare, iar pe de alta pl|ngeau pentru chinurile cele cumplite ce i se d{deau, c{ci ~i vinele sf|ntului se vedeau curmate. Deci, p{g|nii i-au prins pe am|ndoi, pe Faust ~i pe Desiderie ~i, leg|ndu-i }mpreun{ cu Sf|ntul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus dup{ ighemon }n cetatea <%2>Putiol; ~i acolo i-au aruncat }n temni`{. ^i erau }nchi~i pentru Hris<%0>tos }n temni`a aceea Proclu ~i Sosie, diaconii cet{`ii Putioli, cum ~i Eutihie ~i Acution, os|ndi`i spre m|ncarea fiarelor. Apoi, }n ziua urm{toare au fost sco~i to`i la vedere, }mpreun{ cu episcopul ~i au fost da`i la fiare. Iar Dumnezeu, Care se pream{re~te }n sfin`ii S{i, a astupat gurile fiarelor la acea priveli~te, ca alt{dat{ }n groapa }n care a fost aruncat Daniil, }nc|t nici una din fiare nu s-a atins de vreun mucenic. Ci toate, schimb|ndu-~i cruzimea cea fireasc{ }n bl|nde`e de oaie, au mers ~i au c{zut la picioarele sf|ntului episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe to`i cei ce priveau }n mirare ~i spaim{. ]ns{ ighemonul, socotind ~i aceast{ dumnezeiasc{ putere ca vr{jire cre~tineasc{, g|ndea cum s{ dea pierz{rii des{v|r~ite pe ar<%2>hiereul lui Dumnezeu ~i pe cei }mpreun{ cu el. Astfel, tulbur|n-du-<%0>se cu mintea, deodat{ a orbit ~i cu ochii cei trupe~ti ~i fiind orb de demult ~i cu ochii cei suflete~ti, c{uta un pov{`uitor, pip{ind pere`ii. Iar dup{ ce arhiereul ~i mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind f{r{ r{utate, s-a rugat pentru acel vr{jma~ al s{u, pentru ighemonul Timotei, acela }ndat{ a v{zut trupe~te dar nu ~i suflete~te. Iar oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut }n Hristos, fiind la num{r cam cinci mii. ]ns{ nemul`umitorul ~i }mpietritul la inim{ ighemon, care din orbire se luminase cu rug{ciunile mucenicului, nu numai c{ n-a cunoscut adev{rul, ci mai mult a }nnebunit. ^i }n loc s{ aduc{ laud{ adev{ratului Dumnezeu, lui Hristos, Domnul nostru, el ]l hulea. Iar pentru }ntoarcerea c{tre El a poporului cel at|t de numeros, }ndr{cindu-se de m|nie, a poruncit ca s{ taie cu sabia pe sfin`ii mucenici. ^i astfel, arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfin`itul mucenic, }mpreun{ cu ai s{i p{timitori: Faust, Proclu ~i Sosie diaconii, Desiderie cite`ul, Eutihie ~i Acution, au luat cunun{ muceniceasc{, fiind uci~i cu sabia }mpreun{ cu d|n~ii, afar{ din cetatea Putioli. Iar trupurile sfin`ilor le-au adunat c|te unul, cet{`ile cele dimprejur, str{duindu-se fiecare cetate, ca s{ aib{ pe mijlocitorul s{u c{tre Dumnezeu. Iar trupul Sfin`itului Mucenic Ianuarie l-au luat napolitanii ~i, duc|ndu-l cu cinste }n cetate, l-au pus }n biserica lor. ]n acea vreme, c|nd au luat trupul sf|ntului din cetatea Putioli, s|ngele lui care se }nchegase acolo, adun|ndu-l de pe p{m|nt, l-au pus }ntr-un vas de sticl{ ~i-l aveau }n paz{. Iar dac{ }l puneau l|ng{ capul mucenicului, }ndat{ acel s|nge }nchegat, fierbea ca din nou v{rsat. Se f{ceau ~i minuni de multe feluri }n cetatea Neapoli, cu rug{ciunile Sf|ntului Mucenic Ianuarie. Iar mai ales acolo se sl{vea prin aceast{ minune, c|nd muntele ce se numea Vezuviu, a dat din l{untrul s{u, din s|nul p{m|ntului, o v{paie mare de foc, }nc|t nu numai asupra cet{`ilor celor de aproape, ci ~i celor de departe, mare fric{ ~i cutremur le-a adus. ]n acea }nfrico~at{ vreme, alerg|nd popoarele la morm|ntul Sf|ntului Mucenic Ianuarie ~i cu lacrimi strig|nd c{tre el ~i cer|nd ajutor, }ndat{, cu rug{ciunile lui, s-a ascuns acea v{paie de foc }n muntele acela ~i a }ncetat frica. Astfel nu s-a f{cut v{t{mare nici cet{`ilor de departe, nici celor de aproape. ^i alt{ preasl{vit{ minune s-a f{cut asupra unui prunc mort. O femeie v{duv{, cu numele Maximila, avea un fiu abia n{scut ~i acela murind, ea pl|ngea f{r{ m|ng|iere. Iar dup{ ce ~i-a venit pu`in }n sine din t|nguire, a privit spre biseric{ ~i a v{zut deasupra u~ii bisericii o sc|nduric{, ce avea pe sine }nchipuirea Sf|ntului Episcop Ianuarie. ^i ~i-a adus aminte de minunea, care s-a f{cut odat{ }n <%-2>Legea Veche, cum Sf|ntul prooroc Elisei a }nviat pe fiul Sumanitencii.<%0> @BT-1 = Deci, pornindu-se cu mare n{dejde femeia aceea spre Dumnezeu ~i spre pl{cutul Lui, a f{cut dup{ asem{narea aceea. A luat icoana Sf|ntului Mucenic Ianuarie ~i a pus-o deasupra pruncului s{u mort, cu ochii spre ochi, gura c{tre gur{ ~i pe cealalt{ asem{nare a trupului celui }nchipuit, c{tre trupul celui mort. Apoi cu suspine ~i cu lacrimi fierbin`i s-a rugat, zic|nd: <192>Robule al lui Dumnezeu, miluie~te-m{ ~i-mi potole~te m|hnirea mea, }nviind pe fiul meu, c{ unul n{scut }mi este<170>. Astfel rug|ndu-se ea, }ndat{ a }nviat pruncul ~i s-a sculat s{n{tos. ^i to`i cei ce se adunaser{ la }ngroparea aceluia, v{z|nd o minune preasl{vit{ ca aceea, s-au minunat, au pream{rit ~i au mul`umit lui Dumnezeu, Care face minunate lucruri prin sfin`ii S{i. Iar pe Sf|ntul Mucenic Ianuarie, ca pe un grabnic ajut{tor, cu laude l-au pream{rit. @BT-1 = Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni, s{ arate ~i spre noi Domnul mila Sa }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SFIN@ITUL MUCENIC TEODOR @SUBTITLE = DIN PERGA PAMFILIEI @SUBTITLE = <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU D\NSUL<%0> Pe vremea }mp{r{`iei lui Antonin, st{p|nind Teodot ighemonul }n Perga Pamfiliei, alegea la r|nduiala ost{~easc{ pe tinerii cei mai frumo~i ~i tari cu trupul, spre slujirea }mp{r{teasc{. Deci, }mpreun{ cu tinerii cei de neam bun, a luat ~i pe acest fericit Teodor, frumos la vedere ~i l-au dus la ighemonul Teodot, iar ighemonul a pus pe el, ca ~i celorlal`i tineri, semnul ost{~esc. Dar Sf|ntul Teodor a aruncat }ndat{ semnul acela de la sine, zic|nd: <192>Eu sunt }nsemnat din p|ntecele maicii mele, cu ]mp{ratul cel ceresc, cu Domnul nostru Iisus Hristos ~i nu voiesc s{ fiu osta~ la alt }mp{rat!<170> ^i l-a }ntrebat ighemonul: <192>C{rui }mp{rat te-ai f{cut osta~?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>M-am f{cut osta~ Aceluia, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul<170>. ^i }ndat{ ighemonul cunosc|nd c{ este cre~tin, a zis: <192>Au, nu vei aduce jertfe zeilor no~tri?<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Eu n-am adus jertf{ niciodat{ necura`ilor diavoli<170>. Deci ighemonul a poruncit s{-l bat{. ^i b{t|ndu-l foarte, iar{~i l-au pus }nainte la }ntrebare ~i i-a zis: <192>Acum oare te-ai plecat, ne vei r{spunde mai cu bl|nde`e ~i te vei }nchina zeilor?<170> Sf|ntul r{spunse: "De ai fi cunoscut pe Dumnezeu, Care te-a f{cut, singur ai fi voit s{ te }nchini Lui". Atunci ighemonul a poruncit s{ aprind{ un foc, s{ aduc{ un cazan mare de fier, s{ topeasc{ smoal{ mult{, pucioas{ ~i cear{, apoi s{-l pun{ pe mucenic }n cazan ~i s{ toarne peste el cele topite. ^i f{c|ndu-se aceasta, deodat{ Dumnezeu a f{cut o minune preasl{vit{. Pentru c{, ridic|ndu-se un vuiet mare ~i f{c|ndu-se cutremur, a cr{pat p{m|ntul }n acel loc, unde se afla focul ~i cazanul ~i a izvor|t mult{ ap{ din cr{p{tura p{m|ntului, care a stins focul de la cazan, iar sf|ntul mucenic a r{mas cu totul s{n{tos ~i a zis c{tre ighemon: <192>Iat{, vezi, c{ acest lucru nu este al puterii mele, ci al lui Hristos Dumnezeul meu, C{ruia }i slujesc. Iar tu, de voie~ti s{ cuno~ti puterea zeilor t{i, aprinde focul ~i arde iar{~i cazanul, apoi porunce~te s{ }ntind{ pe unul din osta~ii t{i, }n numele zeilor t{i, ~i atunci vei vedea puterea lor ~i vei cunoa~te t{ria cea mare ~i }n toate a Dumnezeului meu<170>. <%-2>Auzind aceea osta~ii care st{teau }nainte, au zis c{tre ighemon:<%0> <192>Nu, domnule, s{ nu ne faci aceasta, ci slujitorului zeilor s{-i faci a~a. Pentru c{ tot a~a va asculta cazanul pe el, ca ~i pe Teodor ~i nu-l va arde<170>. Atunci ighemonul a poruncit s{ cheme }ndat{ pe un slujitor ~i l-a }ntrebat: <192>Cum }`i este numele?<170> El r{spunse: <192>Dioscor }mi este numele<170>. Ighemonul zise c{tre d|nsul: <192>Cu ce fel de vr{ji ~i buruieni se ung cre~tinii, c{ci intr{ }n foc cu }ndr{zneal{ ~i r{m|n near~i, precum ~i Teodor este nev{t{mat de foc<170>. Dioscor r{spunse: <192>Cre~tinii nu sunt vr{jitori, ci numele lui Hristos este a~a de puternic, }nc|t unde se cheam{ El, acolo toat{ buruiana ~i basmele cele vr{jitore~ti se stric{ ~i diavolii se cutremur{<170>. Ighemonul zise: <192>Oare este mai tare Hristos dec|t Dia al nostru?<170> Dioscor r{spunse: <192>Dia ~i ceilal`i zei sunt idoli ~i nesim`itori; dar te rog nu m{ sili s{ intru }n cazan, ci de voie~ti s{ ~tii puterea lui Dia, pe el singur s{-l pui pe foc<170>. Ighemonul zise: <192>Cine poate s{ fac{ aceasta, pentru c{ cine va }ndr{zni s{ pun{ pe zeu }n foc?<170> Dioscor zise: <192>Porunce~te-mi ~i eu voi face aceasta ~i de mi se va }mpotrivi Dia, atunci }l voi crede c{ este zeu ~i poate s{ se apere de foc!<170> Ighemonul zise: <192>De acum cu adev{rat nu mai e~ti slujitor, deoarece gr{ie~ti unele ca acestea asupra zeilor<170>. Dioscor r{spunse: <192>Am fost slujitor asemenea `ie }n credin`a p{g|neasc{; }ns{ v{z|nd acum pe fericitul Teodor nebiruit de muncile ce i se dau de c{tre tine ~i este nears de foc, am cunoscut puterea lui Hristos, am }n`eles neputin`a mincino~ilor zei, m-am }nt{rit }n credin`a lui Hristos ~i ast{zi voiesc s{ m{ fac osta~ }mpreun{ cu Teodor<170>. Ighemonul zise c{tre d|nsul: <192>Dac{ gr{ie~ti a~a, Dioscore, apoi suie-te }n cazan ca ~i Teodor<170>. Atunci Dioscor, c{z|nd }naintea mucenicului lui Hristos, a zis: <192>Teodore, robule al lui Hristos, adev{ratul Dumnezeu, roag{-te pentru mine!<170> ^i s-a rugat sf|ntul pentru Dioscor. Apoi a dezbr{cat pe Dioscor ~i b{g|ndu-l }n cazanul cel }nfocat, a strigat tare: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor; c{ci m{ r|nduie~ti cu robii T{i; deci prime~te cu pace sufletul meu<170>. ^i zic|nd aceasta ~i-a dat duhul. ^i a luat }ntr-un ceas cununa muceniciei, ca ~i t|lharul Raiul, c|nd era pe Cruce. Dup{ moartea fericitului Dioscor, pe Sf|ntul Teodor l-au aruncat }n temni`{. Dup{ aceea, }n alt{ zi, }mpiedic|ndu-l de picioare ~i leg|ndu-l de un cal s{lbatic, }l t|ra pe uli`ele cet{`ii ~i alerg|nd foarte tare calul, care fugea f{r{ r|nduial{ ~i c{z|nd }n pr{p{stii, s-a sf{r|mat ~i a pierit. Iar mucenicul fiind p{zit cu puterea cea nev{zut{ a lui Dumnezeu ~i dezleg|ndu-se, a r{mas }ntreg ~i f{r{ v{t{mare, mir|ndu-se to`i, de o minune ca aceea. Iar doi din osta~i, Socrat ~i Dionisie, cei care legaser{ pe sf|nt de cal, povesteau o vedenie minunat{. Pe c|nd era fug{rit calul, au v{zut <%2>o c{ru`{ de foc pogor|ndu-se din cer la mucenic ~i, lu|ndu-l }ntr-}nsa, l-a tras ~i l-a dus }ntreg }n divan. Spun|nd aceasta la to`i, cei <%0>doi osta~i au strigat: Mare este Dumnezeul cre~tinilor. Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit s{-i }nchid{ }n temni`{ ~i pe ei }mpreun{ cu Sf|ntul Teodor. Apoi a ars un cuptor cu foc mare trei zile. Dup{ aceea a aruncat }n cuptorul acela pe mucenic ~i pe am|ndoi osta~ii care crezuser{ }n Hristos, pe Socrat ~i Dionisie. ^i }ndat{ s-a cobor|t din cer ploaie dumnezeiasc{ ~i i-a plouat, a~a }nc|t a r{corit v{paia. Iar sfin`ii ~edeau }n mijlocul cuptorului ca }n mijlocul unui v|nt r{coros, vorbind unul cu altul. Atunci Sf|ntul Teodor ~i-a adus aminte de fericita sa maic{, care a fost robit{ mai }nainte cu trei ani de cei de alt neam ~i o duseser{ cu mul`i al`ii }n `ar{ str{in{. ^i s-a rugat lui Dumnezeu pentru d|nsa, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arat{-mi pe maica mea precum ~tii Tu, cu puterea Ta dumnezeiasc{, pentru c{ doresc s-o v{d. La Tine sunt toate cu putin`{, arat{-mi-o pe d|nsa, ca ~i ceilal`i s{ cunoasc{ m{ririle Tale<170>. Astfel rug|ndu-se sf|ntul, se stingea v{paia }ncet, cu rug{ciunile mucenicului ~i cuptorul se r{corise, a~a }nc|t sfin`ii se plecau spre somn, c{ era noapte. ^i st|nd }ngerul }n vis }naintea Sf|ntului Teodor, i-a zis: <192>Nu te m|hni, Teodore, pentru maica ta, c{ o vei vedea<170>. De~tept|ndu-se sf|ntul din somn, a spus prietenilor s{i vedenia din vis. Iar pe c|nd spunea aceea, s-a ar{tat }n mijlocul cuptorului maica sf|ntului, care se numea Filipia ~i, v{z|nd pe fiul s{u cel iubit, s-a bucurat ~i l-a s{rutat cu dragoste, cum ~i pe osta~ii care erau }mpreun{ cu d|n~ii. Apoi le-a spus cum ~i de unde a venit, purtat{ de m|n{ nev{zut{. Iar Sf|ntul Mucenic Teodor, ridic|ndu-~i m|inile la cer, a dat lui Dumnezeu mul`umirea cea cuviincioas{. A doua zi ighemonul scul|ndu-se din somn, a zis c{tre ai s{i: <192>Mi se pare c{ n-a r{mas nici un os }n cuptor de al lui Teodor ~i de ale osta~ilor arunca`i }mpreun{ cu d|nsul<170>. Gr{ind el aceasta, unul din str{jeri, care p{zea cuptorul, a venit la ighemon ~i i-a spus c{ sunt vii mucenicii }n cuptor ~i focul s-a stins de o ploaie, care s-a v{rsat de sus peste el. Iar maica lui Teodor, venind din robie f{r{ de veste, ~ade }n cuptor ca }ntr-o c{mar{, vorbind cu fiul s{u ~i cu cei doi osta~i despre Dumnezeul lor. Auzind acestea, ighemonul s-a sp{im|ntat ~i scul|ndu-se, singur a mers la cuptor, apoi chem|nd pe fericita Filipia, a zis c{tre d|nsa: <192>Oare tu e~ti maica lui Teodor?<170> R{spuns-a fericita: <192>Eu sunt<170>. Ighemonul a zis: <192>]nva`{ pe fiul t{u s{ se }nchine zeilor, ca nu singur s{ piar{ r{u ~i pe tine s{ te lase f{r{ fiu<170>. Iar ea a r{spuns: <192>Fiul meu, precum am primit despre d|nsul }n~tiin`are de la Domnul meu, mai }nainte de z{mislirea lui, va fi r{stignit de tine ~i va jertfi lui Dumnezeu jertf{ de laud{!<170> Zis-a ighemonul: <192>Deoarece tu singur{ ai hot{r|t fiului t{u moarte de cruce, apoi a~a s{ fie<170>. ^i }ndat{ a poruncit s{-l r{stigneasc{ pe Sf|ntul Teodor, iar Sfintei Filipia s{-i taie capul cu sabia, ~i pe cei doi osta~i, Socrat ~i Dionisie s{-i }mpung{ cu suli`ele. ^i a~a sfin`ii mucenici ~i-au luat cununa, iar Sf|ntul Teodor dup{ ce a stat trei zile sp|nzurat, s-a dus c{tre Domnul. Atunci unul din cei dreptcredincio~i, lu|nd trupurile sfin`ilor, le-au }nvelit cu cinstite giulgiuri ~i cu aromate ~i le-au pus la un loc }nsemnat cu cinste, sl{vind pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime sl{vit }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = <%4>SF\NTA MUCENI@[ ALEXANDRA<%0> Alexandra, muceni`a lui Hristos Dumnezeu, era so`ia }mp{ratului Diocle`ian. Deci v{z|nd ea c{ Sf|ntul Gheorghe era chinuit }n felurite chipuri spre moarte, dar c{ }n chip minunat r{m|ne viu ~i s{n{tos s-a }nf{`i~at }naintea }mp{ratului, }n vreme ce aducea el jertf{ idolilor, ~i s-a m{rturisit pe sine cre~tin{; pentru aceea a fost pus{ }n }nchisoare. Dup{ ce a fost }nchis{, s-a dat hot{r|re ca s{ fie t{ia`i cei doi, Gheorghe ~i Alexandra. Afl|nd ea aceast{ hot{r|re a }mp{ratului, }n }nchisoare s-a rugat lui Dumnezeu ~i ~i-a dat sufletul. Iar Apolo, Isachie ~i Codrat, fiind din slugile }mp{r{tesei Alexandra, ~i v{z|nd-o pe ea c{ a dispre`uit vremelniceasca ~i stric{cioasa }mp{r{`ie ~i pe muncitorul }mp{rat, ~i c{, crez|nd }n Hristos, a ~i murit pentru El, au crezut ~i ei }n Hristos. Deci, }nf{`i~|ndu-se cu }ndr{znire au mustrat pe }mp{rat, numindu-l c{lc{tor de lege ~i s{lbatic, ~i c{ nu i-a fost mil{ de }ns{~i femeia sa, cu care a f{cut copii. M|niindu-se }mp{ratul pentru aceasta, a poruncit ca s{-i pun{ la }nchisoare, ~i aceasta f{c|ndu-se, g|ndea el toat{ noaptea cu ce moarte }i va pierde. Diminea`a, sco`|ndu-i din temni`{, pentru Codrat a poruncit s{ fie t{iat, iar Apolo ~i Isachie, iar{~i s{ fie pu~i la }nchisoare, ~i s{ fie uci~i cu foamea. Dup{ c|teva zile, fiind istovi`i de foame, ~i-au dat sufletele lor }n m|na Domnului.