@TITLE = 
@TITLE = <M%6>LUNA APRILIE<D%0>
@TITLE = <M%4>ZIUA A DOU[ZECI ^I DOUA<D%0>


@SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI TEODOR SICHEOTUL,<%0>
@SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL ANASTASIOPOLEI<%0>
@SUBTITLE = 
@FP+1 = ]n p{m|ntul Galatiei, este un sat ce se nume~te Sicheia, sub �
st{p|nirea cet{`ii lui Anastasie, care era mai }nt|i sub st{p|nirea �
Ancirei, ce este departe de Anastasiopolia ca la dou{sprezece stadii. �
De acolo era patria Cuviosului Teodor Sicheotul, care s-a z{mislit �
cu minune }n p|ntecele maicei sale, ce se numea Maria, din b{rbat �
cinstit cu numele Cozma, slujba~ }mp{r{tesc, pe vremea }mp{ratului �
Iustinian cel Mare. C{ci, atunci c|nd a z{mislit maica sa Maria, }n �
noaptea aceea adormind, a avut o vedenie minunat{: O stea mare ~i �
luminoas{ a c{zut din cer, pogor|ndu-se pe p|ntecele ei. ^i de~tept|ndu-se �
Maria, a spus aceasta maicii sale Elpidia ~i surorii sale Despina, �
care vie`uiau l|ng{ d|nsa.
Dup{ aceea s-a dus la un oarecare p{rinte }naintev{z{tor, care }n �
sih{strie petrecea }n lini~te ca la ~ase stadii de la satul acela. �
^i acea vedenie }nfrico~{toare pentru z{mislirea ei, i-a spus-o lui. �
Iar stare`ul acela, }nv{`|nd-o cu duhovnice~ti sf{tuiri despre via`a �
cea pl{cut{ lui Dumnezeu, i-a zis: <192>Pruncul cel ce s-a z{mislit �
}n tine, va fi cu adev{rat om mare, nu numai }naintea oamenilor, ci �
~i }naintea lui Dumnezeu; pentru c{ steaua aceea luminoas{ }nsemneaz{ �
slav{ }mp{r{teasc{, precum socotesc cei }n`elep`i t|lcuitori de vise.
]ns{ de tine nu se va spune a~a, adic{ nu }mp{r{teasc{ putere pe p{m|nt �
~i steaua cea v{zut{ de tine mai }nainte, veste~te slava de fapte �
bune ~i de darurile lui Dumnezeu ce se va turna }n cel z{mislit de �
tine, pentru c{ voie~te ca pe robii S{i, mai }nainte de na~terea lor �
s{-i sfin`easc{ }n p|ntecele cel de maic{<170>. Aceasta mai <%-1>}nainte �
proorocind-o Mariei, v{z{torul stare` ~i din destul }nv{`|nd-o,<%0> �
a eliberat-o cu pace. Deci, s-a }n~tiin`at despre aceasta ~i lui Teodosie, �
episcopul cet{`ii lui Anastasie ~i acela asemenea g|ndea la vedenia �
aceea, c{ci pruncul ce se va na~te, va fi lumin{ lumii. Iar Maria �
}ntorc|ndu-se de la stare`, petrecea dup{ sfatul lui cu pl{cere de �
Dumnezeu }n }ntreag{ }n`elepciune, f{r{ b{rbat, }mpreun{ cu mama ~i �
cu sora sa.
C|nd s-a }mplinit vremea na~terii, a n{scut Maria pe acest rob al �
lui Dumnezeu ~i botez|ndu-l dup{ obiceiul cre~tinesc, l-a numit Teodor, �
care se t|lcuie~te dar al lui Dumnezeu, ar{t|nd cu numele mai }nainte, �
c{ pruncul acela are s{ fie pentru lume mare d{ruire de la Dumnezeu. �
F{c|ndu-se pruncul de ~ase ani, dorea maica sa s{-l }nscrie mai }nainte �
}n r|nduiala ost{~easc{; deci }i g{tea lui br|u de aur ~i haine de �
mult pre`, ~i alte lucruri de trebuin`{ la r|nduiala ost{~easc{. Apoi �
dorea s{ mearg{ la Constantinopol, la }mp{rat, ca acolo s{ fac{ osta~ �
pe fiul s{u. Dar i s-a ar{tat ei }n vis Sf|ntul Mucenic Gheorghe, �
zic|ndu-i: <192>Pentru ce la un sfat ca acesta te-ai hot{r|t pentru �
fiul t{u, o, femeie? Nu te osteni }n zadar, pentru c{ ]mp{ratul cel �
ceresc are trebuin`{ de fiul t{u!<170>
De~tept|ndu-se din somn Maria, a }nceput a pl|nge ~i a zice: <192>S-a �
apropiat moartea copilului meu<170>, c{ci i se p{rea c{ va muri degrab{. �
Dar pruncul cre~tea cu anii ~i cu }n`elegerea, iar c|nd era de opt �
ani l-a dat maic{-sa la }nv{`{tura c{r`ii. Cu darul lui Dumnezeu }nv{`a �
mai bine dec|t to`i copiii ~i era mai iubit dec|t to`i pentru obiceiurile �
sale cele bune; pentru c{ }n copil{re~tile jocuri, avea b{rb{teasc{ �
}n`elegere, p{zindu-se de tot cuv|ntul de jur{m|nt sau de hul{ ~i �
chiar ~i pe ceilal`i copii }i oprea de la acelea, }mp{c|nd toate certurile �
~i b{t{ile dintre copii.
Era }n casa acelor femei, un b{rbat b{tr|n, cu numele ^tefan, tem{tor �
de Dumnezeu ~i dreptcredincios, pe care ca pe un p{rinte }l cinsteau �
pentru via`a cea }mbun{t{`it{ a lui. Pe acesta v{z|ndu-l copilul Teodor, �
}n Sf|ntul Post cel de 40 de zile, postind p|n{ seara ~i o mic{ f{r|mitur{ �
de p|ine cu ap{ gust|nd seara, s-a aprins cu dragostea cea dumnezeiasc{ �
~i a }nceput a urma postirii lui, p|n{ seara }nfr|n|ndu-se. Iar c|nd �
se }ntorcea de la ~coal{ la vremea pr|nzului, }l silea maic{-sa s{ �
m{n|nce cu d|n~ii, dar el nu voia. Dup{ aceea, ca s{ nu fie silit �
la m|ncare, a }nceput a nu se mai }ntoarce la vremea mesei acas{, �
ci toat{ ziua ~edea la ~coal{ p|n{ seara. Iar seara mergea mai }nt|i �
la biseric{ }mpreun{ cu ^tefan la obi~nuita c|ntare ~i se }mp{rt{~ea �
cu Preacuratul Trup ~i S|nge al lui Hristos Dumnezeul nostru, apoi �
mergea acas{ t|rziu ~i primind o mic{ bucat{ de p|ine cu ap{, se }nt{rea.
Dar maic{-sa ~i ceilal`i casnici }l sileau ca s{ m{n|nce fiertur{ �
~i celelalte m|nc{ri, iar el nicidecum nu voia. ^i a rugat maic{-sa �
pe dasc{l, ca la vremea pr|nzului s{ slobozeasc{ pe copil de la ~coal{ �
acas{ ~i s{-l sileasc{ s{ m{n|nce cu d|n~ii, c{ci din cauza nem|nc{rii �
era foarte uscat cu trupul. Iar el nu mergea acas{, ci se suia }n �
muntele ce era acolo, unde era biserica Sf|ntului Marelui Mucenic �
Gheorghe. Acolo, Sf|ntul Mare Mucenic, la vederea ochilor ar{t|ndu-i-se �
}n chip de t|n{r preafrumos, }l ducea }n{untru bisericii; ~i se }ndeletnicea �
}n biseric{ Teodor cu citirea c{r`ilor sfinte, p|n{ ce trecea vremea �
pr|nzului. ^i iar{~i mergea de la biseric{ la ~coal{, iar seara, }ntreb|ndu-l �
maic{-sa pentru ce n-a venit s{ pr|nzeasc{, r{spundea: <192>Nu }nv{`asem �
stihurile ~i pentru aceea m-a oprit<170>. ^i iar{~i ruga maic{-sa �
pe dasc{l, ca s{ lase pe Teodor s{ pr|nzeasc{ la vremea cea cuviincioas{. �
Iar dasc{lul, cu jur{m|nt adeverea c{ dup{ cererea ei cea dint|i, �
}n toate zilele }l l{sase cu ceilal`i copii pe Teodor de la ~coal{, �
la vremea pr|nzului.
]n~tiin`|ndu-se maic{-sa, cum c{ Teodor la pr|nz se suie }n munte �
la biseric{, a trimis o slug{ s{-l aduc{ cu for`a de acolo ~i cu <%1>multe �
cert{ri }l }ngrozea s{ vin{ s{ pr|nzeasc{, iar el, neascult|n-d-<%0>o, �
}~i p{zea obi~nuita }nfr|nare. ^i fiind el de zece ani, a n{v{lit �
o boal{ peste satul acela ~i mul`i boleau foarte, iar unii ~i mureau. �
Atunci s-a v{t{mat de acea boal{ ~i fericitul copil Teodor, fiind �
aproape de moarte, dezn{d{jduit de ai s{i. Deci lu|ndu-l aproape mort �
l-au dus la biserica Sf|ntului Ioan Botez{torul ~i l-au pus }n fa`a �
Altarului, ce era aproape, unde }n v|rful bisericii sub cruce era �
}nchipuirea fe`ei M|ntuitorului. Dintr-aceea au picat dou{ pic{turi �
<%-2>de rou{ asupra copilului cel bolnav ~i }ndat{ s-a sculat s{n{tos �
~i s-a<%0> dus acas{, mul`umind lui Dumnezeu. Dormind nop`ile }ntre �
casnicii s{i, c|nd to`i erau cuprin~i de un somn greu, venea la el �
Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe ~i-l de~tepta, zic|ndu-i: <192>Scoal{-te, �
Teodore, c{ci luceaf{rul a r{s{rit ~i a sosit vremea rug{ciunii celei �
de diminea`{; de aceea s{ mergem la biserica Sf|ntului Gheorghe<170>. �
Iar copilul }ndat{ cu s|rguin`{ ~i cu bucurie se scula.
Deci, la }nceput i se ar{ta Sf|ntul Gheorghe, }n chipul lui ^tefan, �
cel din casa lor. Dup{ aceea }n alt chip i se ar{ta lui, de~tept|ndu-l �
}n fiecare noapte ~i duc|ndu-l la biseric{. Iar diavolii, vr|nd pe �
cale s{ }ngrozeasc{ pe copil, se pref{ceau }n lupi ~i }n diferite �
fiare ~i se repezeau asupra lui. Dar Sf|ntul Mucenic, merg|nd }naintea �
lui ~i purt|nd suli`a }n m|ini, izgonea acele }nfrico~ate n{luciri �
~i lui Teodor }i poruncea s{ nu se team{. Astfel, f{c|ndu-se acestea �
}n toate nop`ile, maic{-sa ~i celelalte femei de~tept|ndu-se din somn �
~i pe Teodor neafl|ndu-l }n pat, s-au mirat ~i au aflat c{ mergea �
noaptea la biseric{. Dar se minunau, cum de cu sear{ culc|ndu-se s{ �
doarm{ }n mijlocul lor, se scoal{ nesim`it de nimeni. Deci, se temea �
maica sa ca nu cumva s{-l m{n|nce fiarele pe copil, c{ci }n acea vreme �
se auzise, c{ un lup r{pe~te nu numai dobitoacele, ci ~i pe copiii �
cei mici. Pentru aceea cu certuri }l }ngrozea, s{ nu ias{ din cas{ �
la biseric{, mai }nainte de r{s{ritul soarelui, de vreme ce locul �
acela era pustiu. ]ns{ fericitul copil nicidecum nu asculta pe maica �
sa, ci la obi~nuita vreme a nop`ii de~tept|ndu-se de Sf|ntul Gheorghe, �
pleca la biserica lui, ne~tiut de nimeni.
Odat{, de~tept|ndu-se din somn maica sa ~i femeile cele cu d|nsa, �
c|nd se lumina de ziu{ ~i pe copilul Teodor neafl|ndu-l }n pat, s-a �
umplut de m|nie; ~i alerg|nd la biseric{, l-a luat de acolo ~i apuc|ndu-l �
maica lui de p{r, }l tr{gea spre cas{, b{t|ndu-l foarte r{u apoi nu �
l-a scos toat{ ziua din cas{, iar spre noapte l-a legat de pat, ca �
s{ nu ias{ nic{ieri. ^i }n acea noapte Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe �
s-a ar{tat }n vis maicii lui Teodor ~i femeilor celor cu d|nsa, av|nd �
sabia }ncins{ la coaps{, pe care sco`|nd-o, le }ngrozea cu m|nie, �
zic|ndu-le: <192>Voi t{ia capetele voastre, dac{ ve`i bate mai mult �
pe copilul acesta ~i ve`i opri venirea lui c{tre mine<170>. Iar femeile �
de~tept|ndu-se cu spaim{ mare din somn, spuneau acea }nfrico~at{ ar{tare �
~i }ngrozire a mucenicului una alteia, c{ci toate una ~i aceea~i vedenie �
v{zuser{. ^i }ndat{ dezleg|nd pe sf|ntul copil, }l dezmierdau prin �
cuvinte m|ng|ietoare, s{ nu se m|nie pe d|nsele c{ l-au b{tut. ^i �
}l }ntrebau, cum mai }nainte de a se lumina de ziu{ merge la biseric{, �
ie~ind din cas{ ~i nu se teme de fiare. Iar el le spunea, cum c{ }n �
toate nop`ile venea la el un t|n{r luminos ~i }l de~tepta ~i }l ducea �
la biseric{, ap{r|ndu-l de n{luciri pe cale.
Deci, au cunoscut femeile, c{ Sf|ntul Mucenic Gheorghe, pe care }l �
v{zuser{ }n vedenie, i se arat{ lui ~i }l ap{r{. Din acea vreme, }ntru �
nimic nu mai oprea pe Teodor, ci l-a l{sat spre purtarea de grij{ �
a lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Voia Domnului s{ fie!<170> Acest fericit �
copil avea o sor{ mic{, cu numele Vlata, pe care o n{scuse din alt �
b{rbat, fiindc{ mama lui, sf{tuind-o rudeniile, se mai m{ritase }nc{ �
o dat{. Acea copil{ }l iubea pe fratele s{u Teodor ~i adeseori ziua �
}i urma lui, pe c|nd mergea la biseric{ ~i se str{duia s{ urmeze vie`ii �
lui. Pentru c{ Duhul lui Dumnezeu lucra ~i }ntr-}nsa, ca ~i }n Teodor. �
Nu departe de casa lor era o biseric{ a Sf|ntului Mucenic Emilian, �
care }n acea `ar{ a Galatiei, }n cetatea Ancirei, pe vremea }mp{r{`iei �
celui f{r{delege Iulian Paravatul, dup{ multe munci, a fost r{stignit �
pe cruce.
]n biserica acelui mucenic intr|nd fericitul Teodor, petrecea toat{ �
noaptea }n rug{ciune. Iar la miezul nop`ii adormind, i s-a f{cut o �
astfel de vedenie. I se p{rea, c{ st{ }naintea unui }mp{rat care ~edea �
pe scaun }ntr-o slav{ mare, }nconjurat de mul`ime mare de osta~i ~i �
o femeie luminat{, }mbr{cat{ }n porfir{, era de-a dreapta ]mp{ratului �
~i l-a auzit pe Acela zic|ndu-i: <192>Nevoie~te-te, Teodore, ca s{ �
prime~ti plata cea des{v|r~it{ }n ]mp{r{`ia cerului; iar Eu ~i pe �
p{m|nt te voi face cinstit ~i te voi pream{ri }naintea oamenilor!<170> �
Aceast{ vedenie i s-a f{cut }n anul al 12-lea al vie`ii lui. ^i din �
acel ceas cu mai mult{ dorire c{tre Dumnezeu ~i cu dragoste aprinz|ndu-se, �
a }nceput mai mult a se osteni. Deci, s-a }nchis }ntr-o c{mar{ a casei �
sale ~i a petrecut }ntr-}nsa, de la praznicul sfintei dumnezeie~tii �
Ar{t{ri (Botezul Domnului) p|n{ la <%2>praznicul Duminicii St|lp{rilor, �
}n post ~i rug{ciune; }ndeletnicin-du-se<%0> cu citirea c{r`ilor ~i �
vorbind cu }nsu~i Dumnezeu. Dar mai ales }n dou{ s{pt{m|ni ale Sf|ntului �
Post cel de 40 zile, }n cea dint|i ~i }n cea din mijloc, nu vorbea �
nimic cu nimeni, ci, petrec|nd cu ad|nc{ t{cere, }~i ad|ncea mintea �
sa }n Dumnezeu.
Dup{ trecerea sf|ntului ~i marelui post, sosind praznicul ]nvierii �
lui Hristos, ur|torul diavol nesuferind s{-l vad{ pe un }mbun{t{`it �
copil ca acesta, g|ndea cum l-ar pierde. ^i a me~te~ugit un vicle~ug �
}ntr-acest chip: }ntr-una din zile, s-a pref{cut }n chipul unui t|n{r, �
Gherontie, care, }mpreun{ cu Teodor, }nv{`a la ~coal{ ~i merg|nd la �
Teodor l-a chemat cu el spre r{corire. ^i lu|ndu-l, l-a suit pe un �
deal }nalt, ce se numea Tzedrama, st|nd pe o piatr{ mai }nalt{. Apoi �
a }nceput a ispiti pe Teodor, ca ~i alt{dat{ }n pustie pe ]nsu~i Domnul �
nostru Iisus Hristos, zic|ndu-i: <192>De voie~ti, o, bunule Teodore, �
s{-`i ar{`i vitejia ta, arunc{-te de aici jos<170>. Iar Teodor a r{spuns: �
<192>M{ tem, de vreme ce acea }n{l`ime este nem{surat{<170>. Zis-a �
diavolul: <192>Tu mai mult dec|t to`i ai fost mai viteaz la ~coal{, �
iar acum te temi de aceasta? Iat{ eu nu m{ tem, ci }ndat{ voi s{ri �
jos<170>. Teodor a zis: <192>S{ nu faci aceasta, ca s{ nu mori c{z|nd<170>. �
Iar diavolul se }nt{rea, zic|nd c{ nici o primejdie nu va p{timi. �
Teodor a r{spuns: <192>Dac{ vei face aceasta tu mai }nt|i ~i te voi �
vedea }ntreg, apoi ~i eu dup{ tine voi urma<170>. ^i }ndat{ diavolul �
a s{rit din }n{l`ime jos, }n acea ad|ncime f{r{ m{sur{, apoi st{tea �
acolo }n dreptu-i ~i chema la sine pe Teodor, ca ~i el asemenea s{ �
se arunce.
Iar Teodor v{z|nd aceasta, s-a sp{im|ntat ~i g|ndea }n sine, cum Gherontie, �
care mai }nainte nu avea niciodat{ o }ndr{zneal{ ca aceea, a putut �
f{r{ v{t{mare, ca din a~a }n{l`ime de deal, s{ sar{ <%-1>jos! G|ndind �
el acestea, iar diavolul strig|ndu-l de jos ~i chem|ndu-l<%0> la sine, �
}ndat{ s-a ar{tat Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe. ^i, apuc|nd de m|n{ �
pe Teodor, i-a zis: <192>Vino aici ~i urmeaz{-mi! Nu asculta pe ispititorul, �
care caut{ sufletul t{u! Pentru c{ acesta nu este Gherontie, ci vr{jma~ul �
neamului nostru<170>. Atunci a dus mucenicul pe copil }n biserica �
sa, }n care z{bovind, au venit la el maica lui ~i bunica sa ~i }l �
rugau pe fericitul s{ se }ntoarc{ acas{, <%-2>de vreme ce multe rudenii �
~i prieteni se adunaser{ la ei la osp{` ~i-l<%0> a~teptau. Iar el �
~tiind Scriptura, c{ dragostea acestei lumi este vr{jma~{ lui Dumnezeu, �
pentru c{ cel ce voie~te s{ fie lumii prieten, se face vr{jma~ lui �
Dumnezeu, nu i-a ascultat; ci dezleg|ndu-~i br|ul s{u cel de aur apoi �
haina cea de deasupra de mult pre` ~i sco`|nd gherdanul, le-a aruncat, �
zic|nd: <192>^tiu c{ v{ teme`i, s{ nu le pierd; lua`i-le, iar pe mine �
l{sa`i-m{<170>. Iar el nu a mers.
Auzind de un p{rinte }mbun{t{`it, care se numea Glicherie, c{ este �
ca la zece stadii de satul lor, }ntr-un loc lini~tit, s-a dus la el, �
voind s{ se binecuv|nteze ~i s{ se pov{`uiasc{ de c{tre d|nsul. Iar �
Glicherie, fiind b{rbat mai }naintev{z{tor ~i cunosc|nd c{ }n copil �
este Duhul lui Dumnezeu, l-a primit cu dragoste ~i bucurie. ^i a zis �
c{tre el, z|mbind: <192>Fiule, iube~ti chipul monahicesc?<170> Copilul �
a r{spuns: <192>]l iubesc foarte mult, p{rinte, ~i doresc cu t{rie �
a m{ }nvrednici aceluia<170>. Atunci era secet{ mare }n p{r`ile acelea �
~i, ie~ind am|ndoi din chilie, au mers ~i au stat }naintea bisericii �
Sf|ntului Ioan Botez{torul. ^i a zis Cuviosul Glicherie c{tre fericitul �
copil Teodor: <192>Fiule, s{ plec{m genunchii ~i s{ ne rug{m Domnului, �
ca milostivindu-Se, s{ ne dea ploaie ~i s{ adape p{m|ntul cel uscat; �
din acestea vom ~ti, de suntem }n num{rul drep`ilor<170>.
Aceasta a voit s{ fac{ stare`ul, nu ca ispitind pe Domnul, ci n{d{jduind, �
c{ sunt bineprimite rug{ciunile lui la Dumnezeu. Deci, plec|ndu-~i �
genunchii, s-au rugat ~i }ndat{ cerul s-a acoperit de nori, iar c|nd �
s-au sculat de la rug{ciune, a c{zut ploaie foarte mare ~i tot p{m|ntul �
s-a ad{pat din destul. Stare`ul umpl|ndu-se de bucurie pentru darul �
Domnului, a zis c{tre Teodor cu dragoste: <192>De acum, fiule, orice �
vei cere de la Dumnezeu, toate }`i va da. Pentru c{ va fi cu tine, �
}nt{rindu-te ca ~i cu trupeasc{ v|rst{ ~i cu duhovniceasc{ vie`uire �
s{ cre~ti din putere }n putere; iar tu s{-`i s{v|r~e~ti dorin`a, c|nd �
va veni vremea<170>.
Dup{ aceasta Teodor, lu|nd binecuv|ntare de la stare`, s-a }ntors �
la casa sa. ^i av|nd 14 ani de la na~terea sa, a g|ndit s{-~i lase �
casa pentru totdeauna ~i s{ petreac{ l|ng{ biserica Sf|ntului Gheorghe �
cea din munte. Deci, a rugat pe maic{-sa ~i pe casnici s{ nu-i fac{ �
}mpiedicare la scopul s{u, nici s{-l supere venind la el. Iar rudele �
n-au }ndr{znit s{-l opreasc{, ~tiind c{ Dumnezeu este cu d|nsul. Duc|ndu-se �
Teodor, ~i-a s{pat o pe~ter{ }n munte sub altar ~i petrecea acolo, �
intr|nd totdeauna }n biseric{ ~i rug|ndu-se. ^i }i trimitea maica �
sa p|ine curat{ ~i p{s{ri fierte ~i pr{jite. El pe toate acelea le �
punea pe o piatr{ l|ng{ drumul bisericii, ca ori p{s{rile, ori fiarele, �
ori oamenii cei ce treceau pe acolo s{ le m{n|nce, iar el se hr{nea �
din prescurile ce se aduceau la biseric{, m|nc|nd c|te una pe zi, �
seara.
Era acolo un loc oarecare st{p|nit de diavoli, ce se numea Area, fiind �
departe de acolo ca la ~ase stadii. Deci se povestea c{ zei`a Artemida �
cea p{g|n{ petrecea acolo cu mul`ime de diavoli ~i nu era cu putin`{ �
nim{nui s{ treac{ prin locul acela f{r{ primejdie. ^i mai ales la �
amiaz{, }n lunile iulie ~i august, mul`i oameni se v{t{mau p|n{ la �
moarte de diavolii aceia. Aceasta auzind-o fericitul t|n{r, venea �
}n lunile acelea }n toate zilele }n acel loc. ^i toat{ ziua z{bovind �
acolo, seara se }ntorcea acas{ }ntreg, nep{timind nici o primejdie �
de la diavoli, pentru c{ ei v{z|ndu-l venind acolo, fugeau de dumnezeiasca �
putere. Iar }n luna lui Ianuarie, c|nd se f{cea praznicul Dumnezeie~tii �
Ar{t{ri, ie~ea Teodor cu ceilal`i oameni ~i clerici la r|u, pentru �
sfin`irea apei. ^i intr|nd }n ap{ descul`, st{tea nemi~cat p|n{ la �
s{v|r~irea c|nt{rii, iar dup{ dumnezeieasca Ar{tare, se }nchidea }n �
pe~ter{ ~i petrecea }n t{cere, f{r{ s{ ias{ p|n{ la Duminica St|lp{rilor.
^i }l iubea bunica lui, Elpidia, mai mult dec|t pe am|ndou{ fiicele �
~i se m|ng|ia de o via`{ ca aceea a lui ~i }i ducea de m|ncare poame �
~i p|ine. Din acestea gusta }n toate s|mbetele ~i Duminicile ~i to`i �
se minunau de at|t de mare dar al lui Dumnezeu, care era }n copilul �
acela at|t de t|n{r ~i pream{reau pe Dumnezeu, zic|nd: <192><MI>Ai �
ascuns acestea de cei }n`elep`i ~i pricepu`i ~i le-ai descoperit acestui �
prunc<D><170>. Asemenea ~i Teodosie episcopul Anastasiopolei, auzind �
toate acestea despre Teodor, se bucura ~i, l{ud|ndu-l }naintea tuturor, �
zicea: <192>Pruncul acesta este trimis de la Dumnezeu spre o via`{ �
ca aceasta<170>.
]ntr-un timp oarecare, din sup{rare, a c{zut }ntr-o boal{ ~i <%-2>dormit|nd, �
i s-a ar{tat Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe, zic|ndu-i:<%0> <192>Care �
este pricina bolii tale, fiule?<170> Iar el, c{ut|nd, a v{zut pe duhul �
cel necurat st|nd departe ~i ar{t|nd spre d|nsul, zicea mucenicului: �
<192>Acel necurat ~i ur|t a adus asupra mea aceast{ boal{!<170> Iar �
Sf|ntul Gheorghe, apuc|nd pe diavol, l-a muncit tare ~i l-a izgonit; �
iar lui Teodor, lu|ndu-l de m|n{, i-a zis: <192>Scoal{-te ~i fii s{n{tos! �
De acum ur|tul ~i vicleanul acela nu se va mai ar{ta }naintea fe`ii �
tale!<170> ^i }ndat{ Teodor, de~tept|ndu-se, s-a sculat ~i s-a sim`it �
bine ~i s{n{tos.
Dar iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce a dat sfin`ilor S{i Apostoli �
putere asupra duhurilor necurate, ca s{ le izgoneasc{ ~i s{ t{m{duiasc{ �
}n popor toate bolile, Acela a d{ruit ~i acestui iubit al S{u t|n{r �
putere ~i dar ~i a }nceput Teodor a face minuni }ntru slava lui Dumnezeu. �
Un om oarecare a adus la d|nsul, c|nd era }n biseric{, pe fiul s{u �
}ndr{cit, rug|ndu-l s{-l t{m{duiasc{. Teodor, fiind copil, nu ~tia �
ce s{ fac{ ~i se lep{da de un lucru ca acesta, iar omul acela, pl|ng|nd, �
}i d{du lui Teodor un bici, zic|ndu-i: <192>Robule al lui Dumnezeu, �
ia biciul acesta ~i, }ngrozind, bate pe fiul meu, zic|ndu-i: �Ie~i, �
duhule necurat, din copilul acesta, }n numele Domnului meu!�<170>. �
Iar fericitul Teodor, cum a fost }nv{`at de omul acela, a~a a ~i f{cut. �
^i a }nceput diavolul a striga }n copil: <192>Voi ie~i, voi ie~i, �
dar numai un ceas s{ m{ sl{be~ti!<170>
^i dep{rt|ndu-se Sf|ntul Teodor spre Altar, diavolul striga din copil: �
<192>O, nevoie, o, mare este puterea Nazarineanului! Pentru c{ de �
c|nd a venit pe p{m|nt, a }narmat asupra noastr{ pe oameni ~i acum �
acelui neiscusit copil i-a dat putere asupra noastr{. O, vai mie, �
de ce fel de copil sunt izgonit eu! Pentru c{ nici nu pot suferi darul �
cel dat lui din cer ~i mare primejdie are s{ fie nou{ de la acest �
copil mic; c{ci pe mul`i de ai no~tri }i va izgoni din trupurile omene~ti. �
^i aceasta, mai cumplit{ primejdie }mi este, c{ }ncep{tura st{p|nirii �
celei date lui, asupra mea o }ncepe ~i nici c{ }ndr{znesc, s{ m{ }ntorc �
la tat{l meu diavolul, izgonindu-m{ de acest mic copila~. C{ci de �
mi s-ar fi }nt|mplat mie aceasta de la vreun b{rbat b{tr|n, nu mi-ar �
fi fost at|ta ru~ine ~i necaz. Blestemat{ fie ziua c|nd s-a n{scut �
acest cumplit copila~!<170> Acestea strig|ndu-le diavolul, Sf|ntul �
Teodor a luat untdelemn din candel{ ~i a uns capul pruncului cel }ndr{cit, �
l-a }nsemnat cu semnul crucii ~i a poruncit diavolului, zic|ndu-i: �
<192>Ie~i de acum, duhule viclean, ~i nu b|rfi mai mult!<170> Iar �
diavolul cu mare glas a r{cnit ~i arunc|nd pe prunc la picioarele �
lui Teodor, a ie~it; iar pruncul s-a f{cut s{n{tos, cu darul lui Dumnezeu. �
Aceast{ minune a str{b{tut prin toat{ partea aceea ~i sl{veau pe Dumnezeu, �
cei ce auzeau de acea minune.
Vr|nd Teodor s{ fie urm{tor Sf|ntului Ioan Botez{torul ~i <%-2>Sf|ntului �
Ilie Proorocul, prin via`a pustniceasc{, se g|ndea unde s-ar<%0> putea �
dep{rta de oameni. ^i suindu-se }n partea cea mai }nalt{ a muntelui, �
umbla }mprejurul locului pustiu ~i v{z|nd o piatr{ mare ~i-a s{pat �
sub d|nsa o pe~ter{. Apoi a rugat pe unul din clerici, un diacon }mbun{t{`it �
ca s{-i aduc{ c|te pu`in{ p|ine ~i ap{ la vremea sa ~i cu numele lui �
Dumnezeu l-a jurat s{ nu spun{ nim{nui despre d|nsul. Apoi a luat �
de la clericul acela o hain{ aspr{ de l|n{, pentru c{ p|n{ atunci �
umbla }nc{ }n haine noi date de maica lui, ~i s-a }nchis }n pe~tera �
sa. Dup{ rug{mintea lui, clericul i-a astupat u~a cu p{m|nt, l{s|ndu-i �
numai o ferestruic{ mic{, pe c|t }i era cu putin`{ ca s{-i dea o bucat{ �
de p|ine ~i un vas cu ap{.
Astfel }nchiz|ndu-se sf|ntul, a petrecut doi ani, }ngropat de viu �
}n p{m|nt ~i ne~tiind nimeni de d|nsul, f{r{ numai clericul acela. �
Iar oamenii din sat, merg|nd la biseric{ ~i nev{z|nd pe Teodor, se �
minunau ~i nu se pricepeau unde s-a ascuns. S-a }nt|mplat }n acel �
timp de a trecut prin satul acela o ceat{ de osta~i ~i unii socoteau, �
cum c{ osta~ii lu|ndu-l, l-au dus cu d|n~ii ~i au plecat cu to`ii �
spre st{p|nitorul acelei p{r`i, ca s{ trimit{ la osta~i dup{ copil, �
pe care c{ut|ndu-l cu dinadinsul ~i neg{sindu-l, au socotit c{ este �
m|ncat de fiare. Pl|ngea dup{ d|nsul maica lui ~i to`i casnicii f{r{ �
de m|ng|iere, ca pentru un mort jelindu-se to`i oamenii din satul �
acela dup{ d|nsul.
Dup{ ce au trecut doi ani, clericul acela, v{z|nd t|nguirea maicii �
sale, apoi tem|ndu-se ca s{ nu moar{ Teodor }ntr-o via`{ str|mtorat{ �
ca aceea, a spus despre d|nsul. ^i alerg|nd cu s|rgu-in`{ ~i cu bucurie, �
a deschis pe~tera ~i l-a scos afar{ ca pe un mort, care, dac{ a v{zut �
lumina zilei, a r{mas f{r{ glas mult{ vreme. Capul lui era acoperit �
de r{ni ~i pl|ngeau casnicii privind la d|nsul. L-au dus }n biserica �
Sf|ntului Gheorghe ~i voia maic{-sa s{-l ia acas{ ca s{-l t{m{duiasc{ �
cu doctorii, dar el n-a voit nicidecum, ci petrecea ca ~i mai }nainte �
l|ng{ biserica mucenicului ~i }n pu`ine zile i s-a t{m{duit capul.
Auzind de toate acestea Teodosie, episcopul Anastasiopoliei, s-a dus �
cu clerul }n satul acela, s{ vad{ pe robul lui Dumnezeu Teodor; ~i �
v{z|ndu-l, s-a minunat de via`a lui. Apoi, pov{`uindu-se de dumnezeiescul �
Duh, l-a ridicat mai }nt|i la treapta cea mai de jos a clericului; �
dup{ aceea l-a hirotonit preot, av|nd optsprezece ani de la na~terea �
sa, pentru c{ zicea episcopul despre d|nsul: <192>Vrednic este unul �
ca acesta, s{ se hirotoneasc{ ~i mai }nainte de vremea cea cuviincioas{, �
c{ci }n el petrece darul lui Dumnezeu; pentru c{ ~i Sf|ntul Apostol �
Pavel a }nvrednicit de treapta episcopiei pe Sf|ntul Timotei, fiind �
t|n{r<170>. Iar c{tre Teodor a zis: <192>Domnul Care te-a }nvrednicit �
preo`iei, El te va }nvrednici ~i episcopiei, ca s{ pa~ti turma Lui �
cea cuv|nt{toare; dar mai }nt|i s{ te }mbraci }n r|nduiala monahiceasc{, �
s{ cre~ti cu credin`a ~i cu faptele bune ~i s{ te rogi pentru mine<170>.
Zic|ndu-i aceasta episcopul ~i d|ndu-i binecuv|ntare, s-a dus }n ale �
sale. Iar Fericitul Teodor a }nceput a s{v|r~i jertfa cea f{r{ de �
s|nge, st|nd cu vrednicie }naintea Altarului lui Dumnezeu. Dup{ aceea, �
vr|nd s{ vad{ Sfintele locuri de la Ierusalim ~i g{sind un bun }nso`itor �
de c{l{torie, s-a dus. ^i ajung|nd la Ierusalim, s-a }nchinat cu mult{ �
os|rdie ~i cucernicie lemnului Crucii cel f{c{tor de via`{ ~i Sf|ntului �
Morm|nt al Domnului. Apoi a }nconjurat ~i celelalte sfinte locuri, �
}nchin|ndu-se ~i rug|ndu-se. A cercetat }nc{ ~i pe sfin`ii p{rin`i, �
care erau acolo }n }nchisori ~i }n sih{striile pustiei ~i }nvrednicindu-se �
de rug{ciunile ~i binecuv|nt{rile acelora, s-a dus }n lavra Sf|tului �
Gheorghe Hozevitul, care era aproape de r|ul Iordan, }n apropiere �
de biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, unde i s-a f{cut arhimandritului �
}n vedenie, }n~tiin`are de la Dumnezeu despre Teodor.
Deci, }n acea lavr{ l-au }mbr{cat }n chipul monahicesc, cu porunca �
lui Dumnezeu ~i l-a liberat cu binecuv|ntare la locul s{u. Iar dup{ �
ce s-a }ntors la locul s{u, a }nceput iar{~i a petrece l|ng{ biserica �
Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe, slujind lui Dumnezeu }n cuvio~ie �
~i str{lucind ca Moise, cu darul Domnului, cu care fiind d{ruit mult, �
t{m{duia toate bolile ce se }nt|mplau }n popoare ~i izgonea duhurile �
cele necurate, ca cel ce avea putere peste d|nsele.
Dar bunica lui, Elpidia, m{tu~a sa, Despina, ~i Vlata, sora cea t|n{r{ �
nu voiau s{ se despart{ de d|nsul. Ci privind la via`a lui cea pl{cut{ �
lui Dumnezeu, se s|rguiau dup{ puterea lor, s{-i urmeze, postind ~i �
rug|ndu-se. Apoi f{ceau milostenie s{racilor din os<%-2>teneala m|inilor �
lor. Nu dup{ mult{ vreme, m{tu~a lui, Despina, s-a<%0> mutat c{tre �
Domnul }n bun{ m{rturisire, pe care }ngrop|nd-o, a dus pe sora sa �
Vlata }ntr-o m|n{stire de fecioare, fiind de doisprezece ani ~i a �
f{cut-o mireasa lui Hristos. Iar pe fericita Elpidia a l{sat-o }ntr-o �
cas{ aproape de el s{ petreac{ p|n{ la o vreme. Deci, Vlata, fecioara �
lui Hristos, av|nd via`{ sf|nt{, dup{ trei ani s-a dus f{r{ prihan{ �
la c{mara Mirelui s{u Cel f{r{ de moarte. Auzind de sf|r~itul ei, �
fericitul Teodor a mul`umit lui Dumnezeu cu bucurie; iar, Elpidia, �
cu sfatul sf|ntului, s-a dus }ntr-o m|n{stire de femei, care era aproape �
de biserica Sf|ntului Mucenic Cristofor. ^i trimitea cuviosul la d|nsa �
pe copilele cele ce se aduceau la d|nsul pentru t{m{duire, }ndr{cite �
sau bolnave, ca s{ le pov{`uiasc{ Elpidia, cum s{ se roage ~i s{ posteasc{. �
Apoi s{ le }nve`e la tot obiceiul bun.
Dup{ ducerea fericitei Elpidia }n m|n{stire, cuviosul, neav|nd de �
la nimeni vreo slujb{ pentru d|nsul, a g{sit un lucr{tor ca s{-i slujeasc{. �
Iar purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, voind s{-l fac{ v|n{tor de oameni, �
a }nceput a trimite la d|nsul pe oarecare, spre a vie`ui }mpreun{. �
Mai }nt|i pe un oarecare Epifanie t|n{r cu anii, care, pornindu-se �
cu dorin`{ de Dumnezeu, a venit la d|nsul. ^i s-a bucurat cuviosul �
Teodor, c{ nu l-a l{sat Dumnezeu singur. Deci a primit pe Epifanie �
~i l-a }mbr{cat }n chipul monahicesc ~i l-a pov{`uit la o via`{ at|t �
de sf|nt{, }nc|t avea st{p|nire ~i asupra diavolilor ~i }i izgonea �
din oameni. Dup{ aceea, o femeie drept-credincioas{ care dob|ndise �
t{m{duire de boala sa cu rug{ciunile Cuviosului Teodor, a adus la �
d|nsul pe fiul s{u cu numele Filumen, t|n{r cu anii, }ns{ nu ~i cu �
}n`elegerea, ~tiind bine a citi ~i a scrie. ^i erau trei de o v|rst{ �
unul cu altul, robi ai lui Hristos, asemenea cu cei trei tineri de �
demult din Babilon, av|nd o dragoste ~i o os|rdie c{tre Dumnezeu, �
iar }n mijlocul lor era ~i }nsu~i Hristos, Care a zis: <MI>Unde sunt �
doi sau trei aduna`i }n numele Meu, acolo sunt ~i Eu }n mijlocul lor<D>.
Dup{ c|`iva ani, fericitul Epifanie sf|r~indu-se }ntru Domnul, a venit �
}n locul lui Ioan, om s|rguitor }n fapte bune. ]n acea vreme au venit �
la cuviosul ni~te oameni de la un sat ce se numea Protomaria ~i-l �
rugau s{ mearg{ }n satul lor, fiindc{ aproape de acel sat era un loc �
st{p|nit de duhuri necurate ~i nimeni nu putea s{ treac{ pe la acel �
loc f{r{ v{t{mare, nici oameni, nici dobitoace, mai ales la amiaz{ �
~i dup{ apusul soarelui. Deci a mers robul lui Dumnezeu }n acel loc �
~i poruncind s{-i sape o pe~ter{ mic{, s-a }nchis }ntr-}nsa toat{ �
iarna aceea. ^i a petrecut }n acel loc }n post ~i rug{ciunile cele �
obi~nuite p|n{ la Pa~ti, iar diavolii nesuferind petrecerea lui, de �
acolo, au fugit izgoni`i ca de o arm{, prin rug{ciunile sf|ntului. �
^i de multe ori mul`i oameni auzeau glasuri diavole~ti, care se t|nguiau, �
c{ci }i izgonea Teodor. Iar oamenii din satul acela aveau at|t de �
mare credin`{ c{tre el, }nc|t mergeau de luau `{r|n{ de la pe~tera �
aceea }n care petrecea cuviosul ~i amestec|nd-o }n m|ncare ~i b{utur{, �
o d{deau la oamenii bolnavi ~i la dobitoace ca pe o adev{rat{ doctorie �
~i to`i dob|ndeau t{m{duire dup{ credin`a lor.
<%-2>Era }n satul acela un om cucernic, cu me~te~ugul fierar; aceluia<%0> �
i-a poruncit cuviosul s{-i fac{ o c{m{ru`{ de fier, f{r{ acoper{m|nt, �
str|mt{, pe c|t era cu putin`{ unui om s{ stea }ntr-}nsa, c{ci a~a �
a <%2>socotit s{-~i afle chinuirea trupului s{u. De care lucru }n~tiin`|n-du-<%0>se �
oamenii din satul acela, au adus la fierar multe unelte de fier, ca �
s{ fie spre s{v|r~irea acelui lucru. Dup{ ce a f{cut c{m{ru`a aceea, �
a dus-o }n satul Sicheot la cuviosul, pe care el pun|nd-o }n pe~ter{, �
s-a }nchis }ntr-}nsa mult timp. ^i st{tea ca un st|lp nemi~cat, r{bd|nd �
toat{ cumplirea v{zduhului, de vreme ce era f{r{ acoper{m|nt acea �
c{m{ru`{. ^i se ardea vara de z{duf, iar iarna }nghe`a de r{ceal{ �
~i de frig, c{ci z{pada ~i ploaia }l udau, furtunile ~i v|nturile �
}l b{teau, dar el petrecea ca o piatr{ ~i ca un diamant tare. O r{bdare �
ca aceea i-a dat Atotputernicul Dumnezeu, care cov|r~ea firea ~i mintea �
omeneasc{, spre mirarea oamenilor ~i spre m{rirea Sf|ntului Lui nume �
cel dumnezeiesc. ^i nu numai }nchisoarea c{m{ru`ei aceleia de fier �
~i-a ales de bun{voie, ci ~i tot trupul s{u cu greutate de fier }~i �
}nvelea. Apoi se }nc{l`a cu }nc{l`{minte de fier, f{cut{ dup{ m{sura �
picioarelor sale ~i m{nu~i de asemenea purta ~i }n plato~{ de fier �
grea se }mbr{ca ~i cu un lan` de fier gros se }ncingea ca ~i cu un �
br|u. ]nc{ ~i un toiag de fier greu purta, av|nd }n v|rf cruce; apoi �
}~i hot{r|se via`a }n acest chip. Dup{ praznicul Na~terii lui Hristos, �
la dumnezeiasca Ar{tare intra }n pe~ter{, }nf{~ur|ndu-se cu fiarele �
acelea grele; ~i petrecea acolo p|n{ la Pa~ti, iar dup{ Pa~ti se }nchidea �
}n acea c{m{ru`{ de fier.
Cu o greutate de fier ca aceea ~i cu }nchisoarea cea str|mt{ de bun{voie �
}~i chinuia trupul, ca pe un rob obosindu-l ~i pedepsindu-l, ca s{ �
nu se ridice r{zboaiele cele dinl{untru. Iar }n sf|ntul ~i marele �
post de 40 de zile, nu gusta nicidecum p|ine, ci pu`ine poame, sau �
legume crude ~i acelea numai s|mb{ta ~i Duminica. ^i }i supusese Dumnezeu �
fiarele cele s{lbatice, care erau }n pustia aceea; pentru c{ un urs �
}nfrico~at venind trei ani de-a r|ndul, lua hran{ din m|inile lui, �
asemenea ~i un lup din pustie venind, se hr{nea de d|nsul. Apoi venind �
~i duc|ndu-se fiarele acelea, pe nimeni nu v{t{mau, nici pe oameni, �
nici pe dobitoace, de~i se }nt|lneau cu cineva; pentru c{ aceea era �
facerea de minuni a lui Dumnezeu, prin care sl{vea pe pl{cutul S{u.
A mers la cuviosul, }n c{m{ru`a }n care era }nchis, un om ce avea �
tot trupul bolnav, c{ut|nd t{m{duire prin sfintele lui rug{-ciuni. �
Iar el, poruncind aceluia s{ se dezbrace de hainela sale, a luat ap{ �
~i s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeu �
nostru, Cel ce prin proorocul Elisei ai cur{`it, pe Neeman Sirianul �
de stric{ciune ~i singur prin milostivirea Ta pogor|ndu-Te la noi �
~i f{c|ndu-Te om, cu cuv|ntul ai t{m{duit pe cei strica`i, caut{ acum �
spre noi ~i spre apa aceasta ~i binecuv|nt|nd-o, d{-i putere de t{m{duire, �
ca s{ poat{ cur{`i de stric{ciune pe acest om, care st{ }nainte, }ntru �
pream{rirea numelui T{u Celui Sf|nt<170>.
Astfel rug|ndu-se ~i }nsemn|nd apa cu semnul Crucii, a turnat omului �
pe cap ~i pe tot trupul ~i }ndat{ s-a cur{`it de acea boal{ ~i s-a �
dus s{n{tos, l{ud|nd pe Dumnezeu. Asemenea, venind ~i un preot, anume �
Colirie, ~i numai haina sf|ntului pe sine pun|nd-o, }ndat{ a c|~tigat �
t{m{duire. Ni~te minuni ca acestea ~i o via`{ ca aceasta a Sf|ntului �
Teodor v{z|nd fericita Elpidia, se fericea cu duhul. Deci ~i ea a �
pov{`uit pe multe femei spre via`{ pl{cut{ lui Dumnezeu ~i spre chipul �
monahicesc le-a adus, pentru c{ era foarte }mbun{t{`it{ ~i urma nepotului �
s{u }n nevoin`ele cele duhovnice~ti. Dup{ aceea, cuvioasa Elpidia �
s-a apropiat spre sf|r~itul s{u, pe care mai }nainte l-a ~tiut din �
descoperirea ce i s-a f{cut ei. ^i merg|nd la cea mai de pe urm{ cercetare �
~i s{rutare a cuviosului s{u nepot, i-a spus vedenia sa, zic|nd: <192>Fiul �
meu ~i lumina ochilor mei, am v{zut }n ar{tare un t|n{r foarte frumos, �
}mbr{cat }n hain{ luminoas{, av|nd p{rul }n chipul aurului, asemenea �
Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, precum }l vedem }nchipuit pe icoan{. �
Acela venind la mine, m-a }ntrebat despre tine, vr|nd s{ ~tie de la �
mine r|nduiala c|nt{rii de psalmi ~i a vie`ii tale. Iar eu cu de-a-m{nuntul �
i-am spus lui, }ns{ el mi-a zis: �C|nd c|nta`i psalmi, zice`i aceasta: �
<192>Binecuv|nta`i pe Domnul, mun`ilor ~i dealurilor!<170>�. Dup{ �
aceea mi-a zis: �Mare dar ai c|~tigat, o, femeie, }nvrednicindu-te �
a vedea pe nepotul t{u }ntr-o r|nduial{ ca aceasta, iar mie, ajut{torului, �
}mi e~ti mult datoare. Dar mai ales St{p|nului Cel de ob~te Ziditorului �
Dumnezeu, toat{ mul`umirea I se cuvine, Care pe nepotul t{u l-a f{cut �
vrednic, a fi }n r|ndul sfin`ilor robilor Lui. Deci, tu de acum te �
odihne~te, pentru c{ te-ai ostenit p|n{ acum�<170>.
Aceast{ vedenie spun|nd-o fericita Elpidia Sf|ntului Teodor ~i d|ndu-i �
cea de pe urm{ s{rutare, s-a dus la chilia sa ~i }mbol-n{vindu-se �
pu`in s-a mutat c{tre Domnul ~i s-a }ngropat cu cinste de c{tre cuviosul. �
Iar dup{ }ngroparea ei, a venit cineva la cetatea Ancira, aduc|nd �
}n~tiin`are sf|ntului, cum c{ maica lui, Maria, a murit ~i-l sf{tuia �
s{ trimit{ ca s{-i ia averea, de vreme ce a murit f{r{ mo~tenitor. �
R{spuns-a sf|ntul: <192>Nu spui adev{rul, c{ci maica mea n-a murit<170>. �
Iar acela st{ruia, zic|nd: <192>Cu ochii mei am v{zut-o moart{<170>. �
Iar el iar{~i a r{spuns: <192>Nu este adev{rat! C{ci n-a murit maica �
mea, nici va muri cu sufletul, ci ~i acum viaz{ ~i va fi vie }n veci!<170> �
^i nu s-a }ngrijit de averea ce r{m{sese dup{ d|nsa, ci a postit o �
s{pt{m|n{ }ntreag{, f{c|nd rug{ciuni cu dinadinsul c{tre Dumnezeu �
pentru sufletul ei.
Petrec|nd Cuviosul Teodor }n pe~ter{, a mers la d|nsul economul bisericii �
de la Iliopoli ~i prin cel ce-i slujea i-a spus rug{mintea sa cu lacrimi, �
zic|nd: <192>Miluie~te-m{, robule al lui Dumnezeu, }n necazul ce mi �
s-a }nt|mplat! Pe sluga mea am trimis-o, ca s{ adune veniturile biserice~ti, �
iar el, toate veniturile adun|ndu-le, a fugit. Iar eu, alerg|nd }ncoace �
~i }ncolo dup{ d|nsul ~i c{ut|ndu-l, nu pot s{-l aflu. Roag{-te Domnului, �
s{ mi-l arate, c{ toat{ averea mea nu-mi ajunge s{ pl{tesc bisericii<170>. �
R{spuns-a lui sf|ntul: <192>De f{g{duie~ti c{ pe acel slujitor al �
t{u nu-l vei bate, ci }l vei libera ~i nimic mai mult de la d|nsul �
nu vei lua, f{r{ numai cele biserice~ti, pe care el le-a luat, apoi �
te va m|ng|ia Domnul ~i-l va da }n m|inile tale; iar de nu vei f{g{dui �
a~a apoi nu vei putea s{-l afli pe el<170>. Iar economul a f{g{duit �
a nu-l bate pe acela ~i nici a-i lua ceva dintre ale lui, ci ~i dintre �
ale sale a-i da, dec|t numai s{ }ntoarc{ averea bisericeasc{. Pentru �
c{ zicea: <192>Eu ~i copiii mei vom r{m|ne goi dac{ cu a mea avere �
voi pl{ti pentru venitul bisericesc cel r{pit<170>. Atunci i-a zis �
sf|ntul: <192>Mergi cu pace la casa ta ~i s{ fii f{r{ grij{, c{ci �
n{d{jduiesc c{tre Dumnezeu c{ degrab{ te va m|ng|ia". ^i s-a dus economul �
}ntr-ale sale, bucur|ndu-se, av|nd ne}ndoit{ n{dejde }n cuvintele �
cuviosului. Iar fugarul acela, care r{pise cele biserice~ti, a stat �
}n cale aproape de satul ce se numea Nicheia, fiind legat cu rug{ciunile �
cuviosului ~i neput|nd s{ se duc{ mai departe c|t de pu`in. Deci, �
cu p{rerea i se ar{ta c{ fuge degrab{, dar de fapt el st{tea pe loc. �
^i, v{z|ndu-l oamenii care se }nt|mplaser{ }n calea aceea ~i cunosc|ndu-l, �
l-au prins ~i l-au dus la econom.
A~a a fost }ntoars{ toat{ averea bisericeasc{ pe care o luase el. �
Iar economul ~i-a }mplinit f{g{duin`a ~i a slobozit pe acela, <%-2>nef{c|ndu-i �
nici o str|mb{tate. Apoi a mers iar{~i la cuvios, d|ndu-i<%0> mul`umire. �
Dup{ aceasta un om, }n ziua a 50-a a adus pe femeia sa muncit{ de �
diavol ~i dup{ ce a certat cuviosul pe duhul cel necurat, acela striga, �
zic|nd: <192>O, pentru ce te m|nii asupra mea, m|nc{torule de fier? �
Oare sunt vinovat? C{ci nu de bun{voie am intrat }ntr-}nsa, ci fiind �
trimis de Teodor vr{jitorul, care se nume~te Carapos ~i petrece }n �
satul Mazamia<170>. Iar pl{cutul lui Dumnezeu, cert|nd cu numele lui �
Iisus Hristos pe diavolul, l-a izgonit din femeia aceea.
]n acela~i an, }n luna iunie, oamenii din satul Mazamia, auzind de �
minunile f{cute de pl{cutul lui Dumnezeu, Teodor, au mers la el, rug|ndu-l �
cu lacrimi s{ vin{ la ei, s{ le izgoneasc{ l{custele care n{v{liser{ �
ca un nor asupra `arinilor ~i gr{dinilor lor. Iar cuviosul, merg|nd �
la ei, a intrat }n biserica lor ~i a petrecut toat{ noaptea la rug{ciune. �
Iar a doua zi a mers cu rug{ciune la `arini ~i, lu|nd trei l{custe �
}n m|na sa, se ruga Domnului pentru popor. ^i }n vremea rug{ciunii �
au murit l{custele }n m|inile lui, iar el, mul`umind lui Dumnezeu, �
a zis c{tre popor: <192>S{ ne }ntoarcem la biseric{, fiilor, pentru �
c{ degrab{ ne va ar{ta Domnul mila sa<170>.
Deci, }ntorc|ndu-se sf|ntul la biseric{, a s{v|r~it Sf|nta ~i dumnezeiasca �
Liturghie ~i, a doua zi, oamenii au v{zut toat{ mul`imea l{custelor �
moart{. Aceasta v{z|nd cel ce locuia }ntr-acele locuri, mai sus pomenitul �
vr{jitor, Teodor Carapos, s-a pornit cu zavistie asupra sf|ntului, �
fiindc{ mai dinainte se m|niase asupra lui, pentru izgonirea diavolului �
din femeie, pe care acel vr{jitor }l trimisese }ntr-}nsa. Deci, vr{jitorul �
acela m|niindu-se asupra sf|ntului ~i zavistuind asupra puterii lui �
Dumnezeu celei dintr-}nsul <%-2>f{c{toare de minuni, a chemat pe diavolii �
cei de sub m|na lui ~i le-a<%0> poruncit s{ mearg{ ~i s{ munceasc{ �
pe Teodor Sicheotul p|n{ la moarte. Iar aceia dac{ s-au dus, n-au �
putut s{ se apropie de el, fiindc{ avea }ntotdeauna rug{ciunea }n �
gura sa ~i-l a~teptau p|n{ va adormi. Iar sf|ntul dormind ~i darul �
lui Dumnezeu ie~ind ca un foc dintr-}nsul, ardea ~i izgonea pe diavoli, �
care din nou }ntorc|ndu-se, se repezeau asupra cuviosului; }ns{ iar �
s-au }ntors cu ru~ine la cel ce i-a trimis.
Deci vr{jitorul acela cu dos{diri }i oc{ra, zic|ndu-le: <192>Cu adev{rat �
nimic nu este puterea voastr{, c{ci dac{ nici c|nd dormea, nu v-a`i �
putut apropia, apoi cum }i ve`i face aceluia ceva c|nd este de~teptat?<170> �
Dar diavolii }i ziceau: <192>C|nd ne apropiem de el, iese o v{paie �
de foc din gura lui ~i ne arde, }nc|t nu putem suferi<170>. Iar vr{jitorul �
iu`indu-se cu mai mult{ m|nie din zavistie, a pus ni~te otrav{ omor|toare �
}ntr-un pe~te ~i a trimis pe~tele acela }n dar cuviosului. Iar pl{cutul �
lui Dumnezeu, fiind p{zit cu darul lui Hristos, c|nd era vremea mesei �
cea obi~nuit{ lui, a gustat din pe~tele acela ~i a r{mas nev{t{mat. �
De acest lucru minun|ndu-se vr{jitorul Teodor Carapos ~i cunosc|nd �
puterea lui Dumnezeu ~i neputin`a diavolilor, s-a umilit cu sufletul. �
Apoi, merg|nd la cuviosul, a c{zut la picioarele lui cele sfinte, �
m{rturisind p{catele sale cu lacrimi. ^i arz|nd c{r`ile sale cele �
vr{jitore~ti ~i lep{d|ndu-se de lucrurile satanei, a luat Sf|ntul �
Botez ~i s-a f{cut rob credincios al lui Iisus Hristos.
Dup{ ce s-a }ntors cuviosul }n loca~ul s{u, i s-a }nt|mplat de a c{zut �
}ntr-o boal{ grea ~i a~tepta s{ moar{, pentru c{ a v{zut pe sfin`ii �
}ngeri venind la el ~i socotea c{ acum vor s{-i ia sufletul. Deci �
pl|ngea ~i se t|nguia, socotindu-se c{ nu este gata de ie~ire. ^i �
era deasupra lui icoana sfin`ilor doctori celor f{r{ de plat{, Cosma �
~i Damian. Aceia i s-au ar{tat }n vedenie ~i dup{ obiceiul doctoricesc, �
}i pip{iau venele m|inilor lui ~i vorbeau unul cu altul ca ~i cum �
dezn{d{jduiau de via`{, fiindc{ i-a sl{bit puterea. ^i au zis c{tre �
el: <192>Pentru ce pl|ngi ~i te m|hne~ti at|ta?<170> R{spuns-a bolnavul: �
<192>De vreme ce nu m-am poc{it la Dumnezeu, domnii mei, ~i de vreme �
ce las aceast{ mic{ turm{, ne}ndreptat{ }nc{ la calea cea <%1>des{v|r~it{, �
mai av|nd ea }nc{ nevoie mult{ de pov{`uire<170>. Sfin`ii i-au<%0> �
zis: <192>Dar voie~ti s{ rug{m pe Dumnezeu pentru tine, ca s{-`i lungeasc{ �
vremea vie`ii?<170>
R{spuns-a bolnavul: <192>De o ve`i face aceasta ~i de-mi ve`i cere �
vreme de poc{in`{, apoi }mi ve`i pricinui mare bucurie ~i ve`i <%-2>c|~tiga �
plat{ pentru poc{in`a mea<170>. Iar sfin`ii, }ntorc|ndu-se la }ngeri,<%0> �
i-au rugat s{ mai a~tepte pu`in, p|n{ ce vor merge la ]mp{ratul Dumnezeu, �
ca s{-L roage pentru Teodor. Iar }ngerii f{g{duind c{ vor a~tepta, �
s-au dus sfin`ii r{bd{tori de chinuri, Cosma ~i Damian, la Atotputernicul �
]mp{rat, Hristos Dumnezeul nostru, Care a ad{ugat alt{dat{ cincisprezece �
ani lui Iezechiel ~i rug|ndu-L pentru lungirea anilor lui Teodor, �
s-au }ntors degrab{, av|nd }ntre ei un t|n{r, asemenea cu acei }ngeri, �
}ns{ cu slava mai luminat. ^i acela a zis c{tre }ngeri astfel: <192>L{sa`i �
pe Teodor }ntre cei vii, pentru c{ St{p|nul Cel de ob~te al tuturor �
~i ]mp{ratul slavei este rugat pentru el ~i i-a poruncit ca s{ fie �
}n trup!<170> ^i }ndat{ sfin`ii }ngeri cu acel prealuminat t|n{r s-au �
dus la cer, iar Sfin`ii Cosma ~i Damian au zis c{tre Teodor: <192>Scoal{-te, �
frate, ~i ia aminte la tine ~i la turma ta, c{ci bunul ~i milostivul �
nostru St{p|n a primit rug{ciunile noastre pentru tine ~i `i-a d{ruit �
via`{, ca s{ nu ai m|ncarea cea pieritoare, ci pe aceea care este �
}n via`a vecilor ~i s{ aduci m|ntuirea multor suflete!<170>
Acestea zic|nd c{tre el sfin`ii doctori, s-au f{cut nev{zu`i. Iar �
Sf|ntul Teodor venindu-~i }n sine, sim`indu-se c{ este cu totul s{n{tos, �
s-a sculat }ndat{. Apoi l{uda pe Dumnezeu ~i cu mai mult{ os|rdie �
se s|rguia la c|ntarea de psalmi ~i la post, ~i cu darul dat lui f{cea �
minuni, t{m{duind multe feluri de boli ~i izgonind diavolii cu cuv|ntul. �
Apoi, str{b{t|nd vestea pretutindeni de minunile lui, mul`i se minunau �
~i l{s|ndu-~i casele, se duceau la d|nsul spre c{lug{rie. Iar cei �
ce c|~tigau t{m{duire de la d|nsul de bolile lor, mul`i dintre ei �
nemaivr|nd s{ se lase de el, petreceau la d|nsul, slujind trebuin`elor �
m|n{stire~ti.
Deci, adun|ndu-se mul`ime de fra`i, au zidit o m|n{stire aleas{, iar �
Cuviosul Teodor s-a f{cut arhimandrit al m|n{stirii sale. ^i deoarece �
biserica Sf|ntului ~i Marelui Mucenic Gheorghe era mic{ ~i nu putea �
s{-i }ncap{ pe to`i la obi~nuita c|ntare, s-a s|rguit cuviosul s{ �
zideasc{ alt{ biseric{ mai mare, }n alt loc nu departe de acolo, }n �
muntele Sf|ntului Arhanghel Mihail. ^i a r|nduit pe fra`i s{ vie`uiasc{ �
acolo, iar pe ucenicul s{u Filiume l-a trimis la episcopul cet{`ii �
lui Anastasie, ca s{ ia hirotonia preo`iei. ^i pun|ndu-l egumen la �
acea m|n{stire, singur se }ndeletnicea }n lini~te. ^i avea nevoie �
de un vas de argint, pentru slujirea Dumnezeie~tii Liturghii, deoarece �
p|n{ atunci }n m|n{stirea lui se s{v|r~eau dumnezeie~tile Taine, }n �
vas de marmur{.
Astfel, cuviosul a trimis un diacon al s{u la Constantinopol, ca s{ �
cumpere acel vas de argint pentru sfin`ita slujb{. Dar dup{ ce a cump{rat �
~i a adus la d|nsul acel vas curat, lucrat cu me~te~ug ales, sf|ntul �
l-a lep{dat, nevr|nd s{ slujeasc{ }ntr-}nsul, pentru c{ }l vedea cu �
ochii min`ii c{ este negru, ur|t ~i netrebnic. Iar diaconul l{uda �
vasul, c{ este de argint curat ~i bine lucrat. ]ns{ cuviosul }i zicea: �
<192>^i eu v{d, o, fiule, c{ vasul este din argint ~i bine lucrat, �
}ns{ are necur{`enie nev{zut{. ^i de nu m{ crezi pe mine, s{ facem �
rug{ciune, ca s{-`i deschid{ Domnul ochii t{i suflete~ti ~i vei vedea<170>. �
Deci, dup{ ce s-a }nchinat ~i s-a rugat, atunci nu numai diaconul �
acela, ci ~i to`i fra`ii care erau acolo au v{zut c{ vasul acela era �
negru ca un c{rbune luat din cuptor ~i s-au minunat. Iar dup{ ce diaconul �
a luat vasul }n m|ini, }ndat{ s-a v{zut curat ~i luminat, ca mai }nainte �
~i l-a dus la Constantinopol la argintarul de la care }l cump{rase �
~i i-a spus lui pentru ce l-a lep{dat Cuviosul Teodor. Iar argintarul, �
cercet|nd despre argintul acela de unde i-a venit lui, ~i-a adus aminte �
c{ era din podoabele oarec{rei desfr|nate, din podoaba ei cea necurat{ �
~i se mira mai dinainte cum de v{zuse cuviosul ~i }~i cerea iertare.
Deci, lu|nd vasul acela, alte vase mai curate a dat }n dar pentru �
trebuin`a bisericii, cer|nd rug{ciunile sfin`ilor pentru d|nsul. Iar �
diaconul, aduc|ndu-le }n m|n{stire, a spus p{rintelui ~i fra`ilor �
din ce fel de argint a fost vasul cel dint|i ~i minun|ndu-se de mai �
}nainte vederea sf|ntului, pream{reau pe Dumnezeu.
]n acel timp ni~te oameni din satul Muzia, care este supus al lui �
Gratianopoli, au venit la Cuviosul Teodor pentru o pricin{ ca aceasta: �
f{c|ndu-~i un pod de piatr{ peste un r|u }n satul lor, pe c|nd scoteau �
piatra din p{m|nt ~i ciopleau lespezile au ie~it din groap{ mul`ime �
de diavoli, care n{v{leau asupra oamenilor ~i dobitoacelor ~i-i munceau, �
iar al`ii, ca ni~te t|lhari ~ez|nd pe l|ng{ drumuri, r{neau pe cei �
ce treceau. Deci, au rugat pe cuviosul ca s{ mearg{ }n satul lor ~i �
s{ izgoneasc{ de la d|n~ii acea ispit{ diavoleasc{. Cuviosul a mers �
}mpreun{ cu d|n~ii, n{d{jduind spre Dumnezeu, iar c|nd se apropia �
de satul acela, diavolii cei din oameni, sim`ind venirea lui, ie~eau �
strig|nd }mpotriva lui: <192>O, primejdie! Pentru ce, l{s|nd Galatia, �
vii aici m|nc{torule de fier? ^tim pentru ce vii, dar nu te vom asculta, �
precum te ascult{ duhurile cele din Galatia, c{ mai aprin~i ~i mai �
puternici suntem dec|t ei<170>.
Iar cuviosul, cert|ndu-i pe d|n~ii, le-a poruncit s{ tac{. A doua �
zi, adun|nd poporul, a }nconjurat satul cu cruci ~i, suindu-se pe �
dealul acela, au f{cut rug{ciuni c{tre Dumnezeu mult timp ~i }ndat{ �
diavolii cei ce ie~iser{ de acolo, s-au adunat cu puterea lui Dumnezeu �
}n chip de mu~te, de ~oareci ~i de iepuri ~i izgonindu-i }n groapa �
aceea pe to`i, pecetluindu-i cu semnul Crucii, a poruncit ca cu pietre �
~i cu p{m|nt s{-i astupe acolo. Astfel a sc{pat satul acela de ispita �
diavoleasc{. ]nc{ ~i alte case ~i sate fiind n{v{lite de diavoli, �
}n asemenea chip le-a izb{vit, izgonind din oameni duhurile cele viclene, �
}nc|t diavolii se cutremurau de numele aceluia.
Dintre ucenicii cuviosului, mul`i erau vesti`i ~i mari b{rba`i }n �
fapte bune. Astfel fericitul Arsenie, }nchiz|ndu-se }ntr-o chilie �
str|mt{, petrecea }n t{cere ~i abia a treia zi primea pu`in{ hran{, �
p|ine ~i verde`uri crude sau linte ~i ap{ cu m{sur{, iar }n sf|ntul �
post cel de 40 de zile, m|nca numai s|mb{ta ~i Duminica ~i atunci �
doar m|ncare uscat{. Asemenea via`{ mai petreceau ~i al`i doi, Evagrie �
~i Andrei, care aveau chiliile aproape de Arsenie, de a c{ror sf|nt{ �
via`{ Cuviosul Teodor mult se bucura ~i mul`umea lui Dumnezeu. Acei �
trei ucenici sf{tuindu-se, s{ se }nchine Sfintelor Locuri de la Ierusalim, �
au rugat pe p{rintele Teodor, ca s{-i libereze cu binecuv|ntare ~i, �
d|ndu-le drumul, s-au dus. Ajung|nd la Ierusalim, au cercetat toate �
lavrele cele de primprejur ~i m|n{stirile sih{stre~ti. Deci, Evagrie �
a vrut s{ r{m|n{ acolo ~i, intr|nd }n lavra Cuviosului Sava, a vie`uit �
cu sfin`enie, ar{t|ndu-se cu lucrul c{ este ucenic al lui Teodor. �
Iar Arsenie ~i Andrei }ntorc|ndu-se }n Galatia, la p{rintele lor, �
l-au rugat s{ se duc{ }n lini~te }n alte locuri deosebite.
Deci, Andrei s-a s{l{~luit pe un deal, ce se numea Vrian, ca la opt �
stadii de la m|n{stire, cu binecuv|ntarea p{rintelui. Iar Arsenie, �
duc|ndu-se }n p{r`ile cele de sus ale Potamiei, ~i-a ales un loc departe �
de locuin`a omeneasc{, }n care se spunea c{ este s{l{~luire diavoleasc{. �
Acolo s-a rugat, zic|nd: <192>Dumnezeule, milostive~te-Te prin rug{ciunile �
p{rintelui meu Teodor, p{ze~te-m{ pe mine p{c{tosul, ap{r{-m{ de n{pasta �
diavoleasc{ ~i-mi ajut{ s{-@i plac }n locul acesta<170>. Deci, mai �
}nt|i ~i-a zidit o chiliu`{ de lemn ~i a iernat }ntr-}nsa. Dup{ aceea �
a zidit un turn }nalt ~i, petrec|nd patruzeci de ani cu mare r{bdare, �
s-a dus c{tre Domnul.
]nc{ ~i Elpidie, cu pov{`uirea Cuviosului Teodor, nu pu`in a sporit �
}n bun{t{`i ~i dup{ c|`iva ani de petrecere l|ng{ p{rintele s{u, duc|ndu-se �
}n p{r`ile R{s{ritului cu binecuv|ntare, s-a s{l{~luit aproape de �
muntele Sinai. ^i vie`uind }n t{cere mult timp, s-a s{v|r~it precum �
cuvio~ii, iar locul acela a fost numit de p{rin`ii din Sinai, <192>T{cerea �
lui Elpidie<170>. Iar Leontie, ucenicul p{rintelui nostru Teodor, �
a fost b{rbat minunat }n pustnicie, aproape de locul Permatia. El, �
}nvrednicindu-se darului proorocesc, spunea mai }nainte cele ce aveau �
s{ fie. ^i a proorocit despre n{v{lirea per~ilor, cum ~i despre uciderea �
sa de c{tre d|n~ii, lucru care s-a ~i }mplinit. Pentru c{, nevoind �
s{ ias{ din chilia sa cea str|mt{ ~i lini~tit{, a fost ucis }ntr-}nsa �
de per~i. ]nc{ ~i Teodor, care a postit }n muntele Draconiei, ^tefan �
cel de l|ng{ r|ul Psiliei ~i al`i mul`i ucenici ai fericitului p{rintelui �
nostru Teodor, au str{lucit cu fapte bune, unii vie`uind l|ng{ d|nsul, �
iar al`ii s{l{~luindu-se prin diferite locuri pustii.
Venindu-i dorin`{ Cuviosului Teodor s{ cerceteze Sfintele Locuri }n �
Ierusalim, a luat pe doi din ucenicii lui ~i s-a dus. ]n acea vreme �
}n Palestina, }n care se afl{ Ierusalimul, era secet{ mare ~i to`i �
oamenii erau }n nevoie mare, }nc|t mureau oameni ~i dobitoace, c{ci �
se uscaser{ toate gropile ~i cisternele }n care }~i adunau ap{. Deci, �
oamenii se rugau mult, cer|nd ploaie de la Dumnezeu ~i nu puteau s{-~i �
c|~tige cererea, c{ci Domnul p{stra acel dar pl{cutului S{u, Teodor. �
Pentru aceasta }l ~i adusese }n Palestina. ^i erau acolo unii din �
p{r`ile Galatiei, care ~tiau pe Cuviosul Teodor ~i facerile lui de �
minuni. Aceia gr{iau adeseori c{tre oameni: <192>^tim un sf|nt p{rinte �
}n p{r`ile noastre, care poate numai cu o rug{ciune s{ umple de ploaie �
toat{ lumea, precum a umplut-o odat{ proorocul Ilie<170>.
Dup{ ce a sosit cuviosul la Ierusalim ~i s-a }nchinat lemnului Crucii �
cel de via`{ f{c{tor ~i Morm|ntului lui Hristos, cel purt{tor de via`{, �
l-au cunoscut cei din Galatia, care erau acolo. ^i }ndat{ a str{b{tut �
vestea despre d|nsul }n toat{ Sf|nta Cetate ~i prin m|n{stirile ~i �
prin lavrele de primprejur. Deci, adun|ndu-se mul`ime de monahi ~i �
to`i clericii bisericii celei mari, au }nconjurat pe sf|ntul, bucur|ndu-se �
de venirea lui la d|n~ii ~i l-au rugat }n numele patriarhului s{ cear{ �
de la Domnul ploaie p{m|ntului cel uscat. Iar sf|ntul se lep{da, numindu-se �
nevrednic ~i p{c{tos. Dar ei gr{iau: <192>N{d{jduim, p{rinte, c{ dac{ �
vei amesteca rug{ciunile tale cu ale celorlal`i p{rin`i, Dumnezeu �
se va milostivi spre noi ~i va trimite ploaie pe p{m|nt<170>. Sf|ntul �
a zis c{tre d|n~ii: <192>Dac{ crede`i a~a, apoi s{ fie dup{ credin`a �
voastr{<170>.
Deci a f{cut rug{ciune, ~i pe c|nd mergea poporul cu crucile, sf|ntul �
a gr{it c{tre d|n~ii: <192>S{ v{ schimba`i hainele, o, fiilor, pentru �
c{ v{ ve`i uda; c{ci degrab{ va ar{ta Domnul mila Sa pentru credin`a �
voastr{<170>. ^i ajung|nd la un loc afar{ din cetate, cuviosul a poruncit �
s{ stea poporul; apoi, ridic|ndu-~i m|inile c{tre cer, a }nceput a �
se ruga mai cu dinadinsul, ~i }ndat{ s-a ar{tat dinspre apus un nor �
mic ~i }ntr-un ceas a acoperit tot cerul. Iar sf|ntul, s{v|r~indu-~i �
rug{ciunea, a poruncit s{ se }ntoarc{ mai repede poporul, ca s{ nu �
se ude; dar deodat{ s-a v{rsat o ploaie mare peste m{sur{ ~i to`i �
alergau degrab{ }n cetate spre biseric{, fiindc{ se udaser{ foarte �
tare. Iar ploaia n-a stat nicidecum, p|n{ ce n-a ad{pat tot p{m|ntul �
din destul ~i s-au umplut de ap{ gropile, cisternele ~i v{ile. Iar �
Cuviosul Teodor, pentru o minune ca aceea tem|ndu-se s{ nu fie sl{vit �
~i cinstit de oameni, s-a ascuns de to`i ~i a ie~it din cetate cu �
am|ndoi ucenicii s{i. Apoi, alerg|nd cu sporire, s-au }ntors }n m|n{stirea �
Sicheotului din Galatia. ]nc{ ~i }n latura sa, prin multe locuri de �
primprejur f{cea asemenea minuni ~i dup{ rug{mintea poporului aducea �
ploi, }nmul`ea rodurile p{m|ntului ~i sadurile, potolea p|raiele cele �
pornite ~i spunea mai }nainte cele ce aveau s{ fie. Mavrichie voievodul, �
}ntorc|ndu-se de la r{zboiul persienesc prin Galatia la Constantinopol �
~i venind la cuviosul pentru rug{ciune ~i binecuv|ntare, el i-a proorocit �
c{ degrab{ are s{ fie }mp{rat.
Dup{ ce s-a }mplinit aceea, }mp{ratul Mavrichie a scris c{tre proorocul �
s{u, adic{ c{tre acest sf|nt p{rinte, cer|nd rug{ciuni pentru el ~i �
pentru toat{ }mp{r{`ia lui. A ad{ugat }nc{ ~i aceasta, s{ cear{ de �
la d|nsul ce va voi. Cuviosul Teodor a trimis la d|nsul pe fericitul �
Filumen, scriindu-i s{ dea ceva p|ine la m|n{stirea lor, pentru mul`imea �
s{racilor ce veneau la d|n~ii }n toate zilele. ]mp{ratul a scris la �
ispravnicii s{i din Galatia, ca }n fiecare an s{ dea gr|u la m|n{stirea �
lui Teodor c|te ~ase sute de m{suri; ~i a d{ruit }nc{ ~i bisericii �
vase de mult pre`.
V{z|nd Cuviosul Teodor c{ din zi }n zi se }nmul`e~te turma sa ~i venea �
la m|n{stirea sa mul`ime de popor pentru rug{ciuni ~i pentru t{m{duiri, �
iar biserica Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe fiind foarte mic{, �
a pref{cut-o, zidind-o }n chip minunat mai mare. C{ci fiind acolo �
o piatr{ mare ~i neclintit{ niciodat{, i-a poruncit ca singur{ s{ �
se mi~te ~i s{ se duc{ de la locul s{u }n alt loc. Iar c|nd se aducea �
var nestins pentru zidirea bisericii din satul Evarzia care era aproape, �
i-au cuprins deodat{ pe cale un nor de ploaie ~i lucr{torii s-au temut, �
s{ nu se aprind{ carele cu var din ploaie ~i s{ le ard{ dobitoacele. �
Cuviosul, prin rug{ciune, a desp{r`it norul }n dou{ ~i era ploaie �
mare pe am|ndou{ p{r`ile drumului, iar pe var ~i pe care n-a picat �
nici o pic{tur{, p|n{ ce au dus varul la locul bisericii ~i l-au desc{rcat.
Dup{ ce s-a sf|r~it biserica, s-a s{v|r~it episcopul Timotei al cet{`ii �
lui Anastasie, care a fost dup{ Teodosie ~i merg|nd cet{`enii la arhiepiscopul �
Pavel al mitropoliei Ancirei, l-au rugat s{ aleag{ episcop al cet{`ii �
lor pe Cuviosul Teodor arhimandritul lavrei Sicheotul. Arhiepiscopul �
s-a bucurat ~i a trimis dup{ fericitul Teodor, s{-l aduc{ cu cinste �
la d|nsul. ]n acea vreme, Cuviosul fiind }nchis }n pe~tera sa, se �
lini~tea ~i se }ndeletnicea }n obi~nuita rug{ciune. Iar dup{ ce clerul �
~i cet{`enii cet{`ii lui Anastasie s-au dus la d|nsul cu mult{ rug{minte �
ca s{ le fie episcop, el nici nu voia s{ aud{ de aceasta. ]ns{ ei, �
deschiz|nd casa cu sila, l-au scos afar{ chiar nevr|nd ~i, pun|ndu-l �
}n careta arhiereasc{, l-au dus la Ancira, bucur|ndu-se ~i veselindu-se. �
Iar fra`ii pl|ng|nd ~i t|nguindu-se pentru p{rintele lor, c{ci se �
desp{r`iser{ de d|nsul, cuviosul a trimis la ei, zic|ndu-le: <192>Nu �
v{ m|hni`i, fra`ilor, ~i s{ m{ crede`i, c{ niciodat{ nu v{ voi l{sa, �
pentru c{ nimic nu este pe p{m|nt care s{ m{ poat{ desp{r`i de voi<170>.
Deci, Cuviosul Teodor, a fost pus episcop al cet{`ii lui Anastasie �
de c{tre Pavel, mitropolitul Ancirei, de~i nu voia s{ primeasc{ o �
dreg{torie ca aceasta. ^i pe c|nd a primit scaunul, unui b{rbat oarecare �
i s-a f{cut o vedenie }n acest chip: o stea luminoas{ ~i mare s-a �
pogor|t din cer spre biseric{ ~i a luminat cu razele sale nu numai �
cetatea ~i `ara aceea, ci ~i toate cet{`ile ~i p{r`ile de primprejur. �
Pentru c{, cu adev{rat acest cuvios, fiind pus pe scaunul arhieresc, �
s-a ar{tat ca o lumin{ }n sfe~nic a fi lumin{ lumii, cu minunile cele �
f{r{ de num{r ~i cu chipul cel minunat al vie`ii sale, lumin|nd ~i �
sp{im|nt|nd toat{ partea cea de sub cer. El cerceta adeseori lavra �
sa cea de la Sicheot ~i m|ng|ia pe fra`i. Iar biserica Sf|ntului Gheorghe �
cea zidit{ prin a sa s|rguin`{ a sfin`it-o. Apoi, c|te minuni mari �
a f{cut }n vremea episcopiei sale, nu se pot spune cu deam{nuntul. �
Pentru c{ }~i }ndoia ostenelile sale, av|nd purtare de grij{ cu dinadinsul �
pentru p{storia sa cea }ncredin`at{, }ns{ mult se m|hnea pentru c{ �
i se t{iase lini~tea. El avea totdeauna credin`{ neschimbat{ }n mintea �
sa, ca s{ lase episcopia ~i iar{~i s{ se }ntoarc{ la lini~te }n m|n{stirea �
sa.
Dup{ c|`iva ani iar{~i a dorit s{ se }nchine sfintelor locuri din �
Ierusalim. Lu|nd pe doi fra`i din m|n{stirea sa, pe Ioan arhidia-conul �
~i pe Martin, s-a dus cu d|n~ii }n cale. ]nconjur|nd sfintele locuri �
din Ierusalim, nu se ar{ta c{ este episcop, ci umbla ca un simplu �
stare` ~i g|ndea s{ nu se mai }ntoarc{ }ntru ale sale ci s{ vie`uiasc{ �
acolo }ntr-o m|n{stire, pentru c{ i se p{rea c{, pentru dreg{toria �
episcopiei ~i-a p{r{sit nevoin`a cea monahiceasc{. Deci, merg|nd }n �
lavra Sf|ntului Sava, a cerut o chilie pentru el ~i a petrecut }ntr-}nsa, �
lini~tindu-se de la praznicul Na~terii lui Hristos, p|n{ la Pa~ti. �
Iar, dup{ Pa~ti, acei doi fra`i, care merseser{ cu d|nsul, Ioan ~i �
Martin, ne}ncetat }l sup{rau s{ se }ntoarc{ la locul s{u, }ns{ el �
nu voia s{-i asculte. Dar }ntr-o noapte i s-a ar{tat Sf|ntul Marele �
Mucenic Gheorghe }n vedenia somnului, d|ndu-i }n m|n{ un toiag ~i �
zic|ndu-i: <192>Ie~i degrab{ de aici, ca s{ ne }ntoarcem }n patrie; �
pentru c{ nu `i se cade, ca l{s|ndu-`i patria, s{ z{bove~ti aici<170>. �
Zis-a Teodor: <192>Nu voiesc s{ merg }n patrie fiindc{ nu poftesc �
episcopie<170>. Zis-a mucenicul: <192>Eu degrab{ te voi libera de �
la episcopie, dar numai s{ te }ntorci, de vreme ce mul`i se m|hnesc �
dup{ tine<170>. De o vedenie ca aceasta, }nduplec|ndu-se Teodor, ~i-a �
luat pe am|ndoi ucenicii ~i s-a dus }n patria sa.
Iar c|nd se apropia de Galatia, a intrat }ntr-o m|n{stire ce i se �
}nt|mplase }n cale, care se numea Druinia, poruncind }mpreun{ c{l{torilor �
s{i, ca s{ nu spun{ de d|nsul, cine este. Iar monahii m|n{stirii aceleia, �
de demult auzind de minunile Cuviosului Teodor, doreau s{-l vad{. �
Deci, cuviosul, fiind necunoscut monahilor acelora, s-a odihnit }n �
casa de oaspe`i cea m|n{stireasc{, primit fiind de Anichit, primitorul �
de str{ini. ^i }ntreb|nd pe ucenici despre stare`, cine este, a spus �
c{ este din p{r`i dep{rtate. ^i, ~ez|nd cuviosul la mas{, a c{utat �
spre ucenicii care m|ncau cu poft{, c{ci erau fl{m|nzi ~i a zis c{tre �
d|n~ii: <192>Cu adev{rat, fiilor, m|nc{m ca Galatenii<170>. Dup{ un �
ceas iar{~i le-a zis aceea~i.
Acestea auzindu-le Anichit, gr{ia }ntru sine: <192>Nu cumva din p{r`ile �
Galatiei este acest stare`?<170> Iar dup{ mas{ culc|ndu-se stare`ul �
dup{ obicei pe p{m|nt spre odihna nop`ii, Anichit, lu|nd de obicei �
pe am|ndoi ucenicii, cu multe rug{ciuni }i sup{ra s{-i spun{ cine �
este acest stare`. Deci, i-au spus aceia, c{ este Teodor f{c{torul �
de minuni al Sicheotului ~i episcopul cet{`ii lui Anastasie. Atunci, �
}ndat{ Anichit alerg|nd, a spus egumenului ^tefan ~i fra`ilor ~i s-au �
bucurat foarte mult de d|nsul, fiindc{ de mult{ vreme dorea ca s{-l �
vad{. Iar dup{ ce a sosit vremea c|nt{rii Utreniei, c|nd stare`ul �
mergea la biseric{, l-a }nt|mpinat }n u~ile bisericii egumenul ~i �
fra`ii ~i, c{z|nd la picioarele lui cele sfin`ite, i s-au }nchinat �
ca unui episcop ~i f{c{tor de minuni ~i cereau binecuv|ntare. Apoi �
l-au rugat s{ petreac{ cu d|n~ii c|teva zile, ca s{ se }ndulceasc{ �
de vederea fe`ii lui celei }ngere~ti ~i s{ se sature de vorbele cele �
cu miere curg{toare. ^i a petrecut sf|ntul la d|n~ii zile destule. �
Atunci a str{b{tut despre d|nsul vestea prin toat{ latura aceea ~i �
mul`i din popor au mers la m|n{stire, duc|ndu-~i pe bolnavii lor la �
Cuviosul, iar el, cu darul lui Hristos, pe to`i }i t{m{duia.
Dup{ aceasta, merg|nd de acolo Sf|ntul Teodor la episcopia sa ~i }ndeletnicindu-se �
}n acele obi~nuite osteneli p{store~ti, g|ndea ne}ncetat cum ar putea �
l{sa episcopia. Iar fericitul Antioh, vie`uitorul pustiei l-a sf{tuit �
la aceasta, fiind la d|nsul din }nt|m-plare, c|nd se }ntorcea de la �
cetatea lui Constantin }ntr-ale sale. C{ci acel Antioh a fost trimis �
din p{r`ile R{s{ritului la }mp{ratul Mavrichie, s{-l roage pentru �
o cetate ce se numea Sinofrin, ca s{ o apere de barbari. ^i Antioh �
era b{rbat b{tr|n, av|nd de la na~terea sa ca la o sut{ de ani, iar �
~aizeci de ani n-a gustat nici vin, nici unt-delemn. Apoi treizeci �
de ani n-a gustat p|ine, dec|t numai verde`uri crude cu sare ~i cu �
o`et ~i b{utura }i era ap{. Pe c|nd trecea prin p{r`ile Galatiei ~i �
ale cet{`ii lui Anastasie, pe acel fericit p{rinte l-a primit Cuviosul �
Teodor cu bucurie ~i cu cinste ~i l-a odihnit. Apoi mult s-a m|ng|iat �
cu d|nsul }n vorbiri duhovnice~ti, ~i gr{ia fericitul Antioh ucenicilor �
s{i, despre Teodor: <192>N-am v{zut un astfel de om sf|nt, nici n-am �
auzit p|n{ acum, pentru c{ mi-a descoperit Domnul via`a lui<170>.
Asemenea ~i Sf|ntul Teodor a gr{it despre Antioh c{tre fra`ii s{i: �
<192>]n toat{ pustia R{s{ritului n-am v{zut, nici n-am auzit de un �
astfel de rob al lui Dumnezeu<170>. La acel Cuvios Antioh, Sf|ntul �
Teodor a cerut sfat de folos, spun|ndu-i scopul s{u pentru l{sarea �
episcopiei. Iar Cuviosul Antioh i-a l{udat scopul ~i l-a sf{tuit s{-~i �
s{v|r~easc{ dorirea.
Dup{ ducerea lui Antioh, s-au m|hnit cei ce luau cu nedreptate averile �
biserice~ti. Pe l|ng{ aceia ni~te casnici ai episcopiei erau vr{jma~i �
t{inui`i ai sf|ntului, fiind porni`i de vr{jma~ul sufle-telor spre �
zavistie ~i ur|ciune, care }n tain{ oarecum, cu slobozirea lui Dumnezeu �
i-au dat otrav{. ^i a z{cut Cuviosul Teodor trei zile f{r{ glas ~i �
st{tea nemi~cat ca un mort, }nc|t chiar }ncepuse }n cetate a str{bate �
vestea despre moartea sf|ntului. Dar dup{ trei zile i s-a ar{tat Preasf|nta �
St{p|na noastr{ de Dumnezeu N{sc{toare ~i i-a spus pricina bolii lui, �
ce-i venise din otrava cea dat{ }n tain{ ~i i-a spus pe ur|torii cei �
ce }i d{duser{ otrav{. Apoi sco`|nd din basmaua cea din m|ini trei �
gr{un`e, i le-a dat lui, zic|nd: <192>M{n|nc{-le pe acestea, c{ nu �
vei mai p{timi de acum nici un r{u<170>. Deci, m|nc|nd cuviosul gr{un`ele �
acelea, ~i-a venit }n sim`iri ~i s-a sim`it cu totul s{n{tos. Apoi, �
scul|ndu-se, a mul`umit lui Hristos Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii �
Lui. Iar pe acei r{i vr{jma~i nu i-a mustrat, nici n-a spus cuiva �
de ei. Ci a f{cut rug{ciune c{tre Dumnezeu, ca s{ nu le socoteasc{ �
lor aceasta ca p{cat. Iar c{tre Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe totdeauna �
se ruga, ca mai degrab{ s{-l libereze de episcopie, precum i se f{g{duise �
}n vedenie, c|nd din Palestina nu voia s{ se }ntoarc{ }n Galatia.
Nu se cuvine a t{cea ~i aceasta, c{ era r|nduit }n cetatea lui Anastasie, �
spre a se da la masa arhiereasc{ peste tot anul, din averile biserice~ti, �
trei sute ~aptezeci ~i cinci de galbeni. Dintr-acel mertic, Cuviosul �
Teodor cheltuia numai patruzeci de galbeni la mesele sale cele de �
peste tot anul, iar pe ceilal`i }i }ntorcea Sfintei Biserici. Iar �
darurile ce-i veneau de aiurea, acelea le }mp{r`ea milostenie. ^i, �
vr|nd ca des{v|r~it s{ lase dreg{toria episcopiei, mai }nt|i cu dinadinsul �
a f{cut c{tre Dumnezeu mult{ rug{ciune }n multe zile, ca s{ nu i se �
socoteasc{ p{cat acea socoteal{. ^i c|~tig|nd }n~tiin`are de la Dumnezeu �
pentru liberarea sa, a adunat tot clerul cum ~i pe to`i cet{`enii �
~i le-a zis: <192>^ti`i, fra`ilor, c{ voi cu sila sco`|ndu-m{ din �
m|n{stire, m-a`i silit s{ iau jugul acesta al episcopiei. ^i v-am �
spus atunci, c{ sunt nevrednic de pov{`uirea voastr{. Dar voi, neascult|ndu-m{, �
a`i s{v|r~it voin`a voastr{. Iat{, este al unsprezecelea an de c|nd �
v{ m|hnesc ~i sunt m|hnit de voi. Deci, v{ rog, c{uta`i-v{ alt p{stor, �
care s{ v{ poat{ pl{cea; c{ci eu de acum nu pot s{ v{ mai fiu episcop, �
ci ca un monah prost m{ voi }ntoarce la m|n{stirea mea, }n care am �
f{g{duit ca }n toate zilele vie`ii mele s{ slujesc lui Dumnezeu<170>.
Aceasta zic|nd, a luat pe arhidiaconul s{u Ioan, care era din m|n{stirea �
lui, s-a dus la arhiepiscopul Pavel, mitropolitul Ancirei ~i l-a rugat �
s{ pun{ }n locul s{u un alt episcop, }n cetatea lui Anastasie. Deci, �
a fost mare ceart{ }ntre ei, pentru c{ mitropolitul nu voia de loc �
s{ libereze de la episcopie pe fericitul, Teodor zic|nd c{ nu este �
cu putin`{ ca s{ g{seasc{ un b{rbat ca acela, la acea r|nduial{. Iar �
Cuviosul Teodor se lep{da foarte mult, spun|ndu-i c{ acea sarcin{ �
este mai presus de m{sura ~i puterea lui. ^i a fost nevoie, ca pentru �
aceea s{ trimit{ la Constantinopol, la prea sfin`itul Patriarh Chiriac �
~i la drept credinciosul }mp{rat Mavrichie. Iar aceia fiind pov{`ui`i �
de Dumnezeu, au scris mitropolitului Ancirei, ca s{ nu supere pe pl{cutul �
lui Dumnezeu care voie~te s{ se lini~teasc{, ci s{-l libereze, precum �
pofte~te.
Astfel Cuviosul Teodor, izb{vindu-se de greutatea episcopiei, s-a �
umplut de negr{it{ bucurie, v{z|ndu-se liber de g|lcevi ~i de grijile �
cele multe. Duc|ndu-se la m|n{stirea sa, a stat }n chilie, lini~tindu-se; �
apoi petrecea via`a sa cea obi~nuit{ }n nevoin`e pustnice~ti. Adeseori �
s{v|r~ea dumnezeie~tile slujbe, aduc|nd lui Dumnezeu jertfa f{r{ de �
s|nge. ^i se }nvrednicea acest pl{cut al lui Dumnezeu }n vremea Liturghiei, �
c{ vedea darul Sf|ntului Duh, }n asem{nare de p|nz{ ~i }n chip de �
porfir{ prealuminat{, care se cobora de sus peste sfintele daruri �
~i le acoperea. Despre acest lucru a spus unuia din cei }mpreun{ slujitori �
ai s{i, ieromonahul Iulian, b{rbat duhovnicesc ~i }mbun{t{`it, fiind �
silit de acela cu st{ruitoare rug{minte. C|nd vedea aceea, se umplea �
de negr{it{ bucurie duhovniceasc{ ~i fa`a lui cea cinstit{ str{lucea �
cu o mare lumin{ ~i se schimba. Preo`ii ~i diaconii care slujeau cu �
Sf|ntul <%-2>Teodor, v{z|nd }n fa`a lui o dumnezeiasc{ str{lucire, �
se sp{im|ntau.<%0>
Odat{ s-a }nt|mplat ~i aceasta: }n ~aisprezece zile ale lunii iulie, �
la pomenirea Sf|ntului Mucenic Antioh ~i hramul aceluia, c|nd arhiereul �
lui Dumnezeu, Teodor, s{v|r~ea dumnezeiasca Liturghie, a sosit vremea �
}n{l`{rii Sfintelor Daruri, ridic|nd dup{ obicei discul cu Sf|ntul �
Agne` }n sus ~i strig|nd: <192>Sfintele sfin`ilor<170>. Atunci dumnezeiescul �
Agne` singur de sine s-a ridicat sus pe disc }n v{zduh, }n{l`|ndu-se �
ca de o nev{zut{ m|n{ ~i iar{~i s-a l{sat pe disc la locul lui. O �
minune ca aceasta, pe to`i cei ce erau atunci }mprejurul acelui dumnezeiesc �
prestol, i-au umplut de spaim{ ~i de mirare mare. Iar Cuviosul Teodor, �
v{rs|nd p|raie de lacrimi din ochii s{i ~i totodat{ bucur|ndu-se negr{it, �
pream{rea pe Hristos Dumnezeu, Care este adev{rat }n Preacuratele �
Sale Taine.
Dreptcredinciosul }mp{rat Mavrichie ~i preasfin`itul Patriarh Chiriac, �
vr|nd s{ vad{ pe Cuviosul Teodor, de care auzeau multe, au scris c{tre �
d|nsul s{ vin{ la ei la Constantinopol, ca s{ se }nvredniceasc{ de �
rug{ciunile ~i de binecuv|ntarea lui. Iar Cuviosul, neput|nd s{ nu-i �
asculte, s-a dus ~i a fost primit de to`i cu mare cinste, ~i a petrecut �
}n Constantinopol pu`in{ vreme. Apoi multe minuni a f{cut cu puterea �
lui Dumnezeu. Un prunc orb s-a luminat, pe o femeie sl{b{noag{ a ridicat-o �
din pat; pe mul`i }ndr{ci`i de muncirea diavolului i-a liberat. Pe �
una ce-i curgea s|nge, a t{m{duit-o cu rug{ciunea; pe fiul }mp{ratului �
care era dezn{d{jduit de la doctori, l-a t{m{duit; celor neroditori �
}n }nso`ire le-a d{ruit na~tere de fii prin a sa binecuv|ntare ~i �
alte multe minuni preasl{vite, f{c|nd acolo, ~i pe to`i cu darul Domnului �
veselindu-i, s-a }ntors la m|n{stirea sa. Dup{ aceea, mai t|rziu, �
a doua oar{ a fost chemat la Constantinopol, sub }mp{r{`ia lui Foca �
Tiranul, de preasfin`itul Patriarh Toma, care a `inut scaunul dup{ �
Chiriac; iar pricina chem{rii a fost urm{toarea:
Un lucru preaminunat s-a }nt|mplat }n p{r`ile Galatiei, unde, }n ni~te �
cet{`i de acolo, f{c|ndu-se litanii cu crucile ~i purt|nd cruci mari �
de lemn, acestea, cu o putere mare ~i minunat{ ~i neoprit{, plec|ndu-se �
una spre alta, se loveau, se plecau ~i se sf{r|mau. Acea minune str{b{t|nd �
~i }n Constantinopol auzindu-se, preasfin`itul Patriarh Toma a trimis �
la Cuviosul Teodor, rug|ndu-l s{ vin{ la el degrab{. ^i c|nd a mers �
Cuviosul la Constantinopol, a fost primit ca ~i mai }nainte de to`i �
cu cinste. Deci, lu|ndu-l deosebit preasfin`itul Patriarh, l-a }ntrebat �
despre minunea aceea, ce ar }nsemna ea? Iar Sf|ntul Teodor l-a }n~tiin`at �
despre acea minune, c{ adev{rat{ a fost; dar ce ar }nsemna, nu voia �
s{-i spun{, zic|nd, c{ nu ~tie acea tain{ a lui Dumnezeu.
 Atunci preasfin`itul patriarh, a c{zut la picioarele lui cu mare �
rug{minte ~i cu smerenie a silit pe Cuviosul s{-i spun{ mai }nainte �
cele ce vor fi. Deci, stare`ul a zis c{ acea plecare, lovire ~i sf{r|mare �
a crucilor, }nsemneaz{ multe primejdii ~i risipiri ce vor veni asupra �
Bisericii lui Dumnezeu ~i asupra }mp{r{`iei grece~ti; pe de-o parte �
de la vr{jma~ii cei dinafar{, iar pe de alta de la cei dinl{untru. �
Pentru c{ dinafar{ are s{ fie grea n{v{lire a barbarilor, iar dinl{untru �
oamenii cei numi`i cu numele lui Hristos, }mp{r`in-du-se }n credin`{, �
vor }ncepe a se izgoni singuri unul pe altul ~i a se pierde; de aceea �
multe biserici ale lui Dumnezeu se vor pustii ~i se vor risipi ~i �
toate acelea vor fi repede.
Patriarhul, auzind acestea, s-a sp{im|ntat foarte ~i a rugat pe Cuviosul �
Teodor s{ se roage Domnului pentru d|nsul, ca s{-i ia sufletul din �
trup mai repede, adic{ mai }nainte de a veni acea risipire, ca s{ �
nu vad{ ni~te primejdii ca acelea, ce au s{ vin{ asupra Bisericii. �
Dup{ pu`in{ vreme, z{bovind pu`in Cuviosul Teodor }n Constantinopol, �
la biserica Sf|ntului ^tefan, s-a }mbol-n{vit patriarhul ~i a trimis �
la Cuviosul, unde era }nchis ~i postea, spun|ndu-i despre boala sa �
~i-l ruga ca degrab{ s{-i cear{ sf|r~itul de la Dumnezeu. Iar sf|ntul, �
lep{d|ndu-se ~i nevr|nd, patriarhul a trimis la d|nsul rug{minte cu �
dinadinsul, dorind ca mai }nainte de n{v{lirea primejdiilor asupra �
Bisericii, s{ se dezlege din trup ~i s{ se duc{ c{tre Domnul. Deci �
chiar nevr|nd Cuviosul, a f{cut voia patriarhului, ca s{ se roage �
lui Dumnezeu pentru sf|r~itul lui ~i a trimis la d|nsul, zic|ndu-i: �
<192>Porunce~ti, oare s{ vin la tine, sau ne <%-2>vom vedea am|ndoi �
acolo, }naintea Domnului nostru?<170> Patriarhul i-a<%0> r{spuns prin �
trimisul acela: <192>S{ nu-`i la~i lini~tea ta, p{rinte. ]mi ajunge �
c{ mi-ai zis. Ne vom vedea acolo am|ndoi }naintea Domnului nostru<170>. �
^i }ntr-acea zi, preasfin`itul Patriarh Toma, }naintea ceasului Vecerniei, �
bucur|ndu-se, s-a desp{r`it de trup ~i s-a dus c{tre Domnul.
Dup{ sf|r~itul patriarhului, Cuviosul Teodor s-a }ntors la m|n{stirea �
sa ~i nu dup{ mul`i ani s-a apropiat ~i el de fericitul s{u sf|r~it, �
f{c|nd multe, mari ~i preasl{vite minuni ~i proorocind cele ce au �
s{ fie. Iar mai }nainte de sf|r~itul s{u, de dou{ ori a v{zut pe Sf|ntul �
Marele Mucenic Gheorghe, ar{t|ndu-i-se }n vedenia somnu-lui. Mai }nt|i �
i s-a ar{tat d|ndu-i un toiag de cale ~i-l chema }mpreun{ cu el }ntr-o �
c{l{torie }ndep{rtat{. Dup{ aceea i s-a ar{tat merg|nd c{lare, duc|nd �
~i alt cal ~i zic|ndu-i: <192>Teodore, }ncalec{ <%-2>pe calul acesta �
~i vino dup{ mine!<170> Din aceasta, Sf|ntul Teodor ~i-a<%0> cunoscut �
trecerea sa degrab{ de la cele p{m|nte~ti ~i a spus aceasta cu bucurie �
ucenicilor s{i, cum ~i vremea sf|r~itului s{u, dup{ praznicul Pa~tilor, �
care a ~i fost. Iar c|nd se sf|r~ea, a v{zut pe sfin`ii }ngeri, care �
veniser{ s{-l ia ~i, z|mbind cu fa`a luminoas{, ~i-a dat sf|ntul s{u �
suflet }n m|inile lor. ^i a fost sf|r~itul lui }n anul al treilea �
al }mp{r{`iei lui Iraclie.
Via`a ~i minunile lui le-a scris Elevsie, ucenicul lui, cel numit �
de Cuviosul }n c{lug{rie Gheorghe. Acesta spunea despre el, c{ p{rin`ii �
lui, petrec|nd mult }n }nso`ire, erau neroditori. ^i rugau pe Cuviosul �
Teodor, ca prin rug{ciunea ~i binecuv|ntarea lui, s{ poat{ s{ fie �
n{sc{tori de fii. Iar el, lu|nd br|iele lor, le-a binecuv|ntat ~i, �
d|ndu-le, le-a proorocit dezlegarea nerodirii. Apoi au n{scut pe acest �
Elevsie, pe care cresc|ndu-l, l-au adus la Cuviosul Teodor ~i l-au �
dat lui Dumnezeu spre slujb{. ^i a petrecut doisprezece ani l|ng{ �
el, v{z|nd singur minunile cele negr{ite ale aceluia, pe care le-a �
~i scris foarte pe larg. Dintre acestea noi, aduc|nd aici pe scurt �
c|teva, pot s{ ne foloseasc{ din destul pe noi, cei ce sl{vim pe minunatul �
Dumnezeu Cel pream{rit }n ai S{i f{c{tori de minuni, pe Tat{l, pe �
Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.
@SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0>
@SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI VITALIE MONAHUL<%0>
 
]n zilele Sf|ntului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a venit �
}n Alexandria un monah, cu numele Vitalie, din m|n{stirea Cuviosului �
Sirida. Acela av|nd ~aizeci de ani de la na~terea sa ~i-a ales o via`{ �
ca aceasta, care oamenilor celor ce socotesc cele din afar{, li se �
p{rea a fi rea ~i necurat{, iar lui Dumnezeu, Cel ce prive~te cele �
dinl{untru ~i ispite~te inimile, era pl{cut{ ~i binepri-mit{. C{ci �
stare`ul acela voind }n tain{ s{ }ntoarc{ la poc{in`{ pe cei p{c{to~i �
~i f{r{delege, singur prin p{rerea omeneasc{ se ar{ta a fi p{c{tos �
~i f{r{delege, }n acest fel: a scris pe toate desfr|natele care erau �
}n Alexandria ~i pentru fiecare f{cea rug{ciuni cu dinadinsul c{tre �
Dumnezeu, ca s{ le }ntoarc{ de la via`a cea p{c{toas{. ^i se ducea �
}n cetate la lucru, de diminea`{ p|n{ seara ~i lua plat{ pentru osteneala �
de peste zi, c|te doisprezece bani de aram{.
Deci, pe un ban de aram{ }~i cump{ra bob ~i-l m|nca dup{ apusul soarelui, �
pentru c{, lucr|nd toat{ ziua, se ostenea. Iar cu ceilal`i b{ni~ori �
se ducea }n casa de desfr|nare ~i }i d{dea unei desfr|nate, zic|ndu-i: �
<192>Te rog, ca pentru ace~ti b{ni~ori s{ te p{ze~ti toat{ noaptea �
aceasta }n cur{`enie, neprimind pe nimeni la p{cat<170>. ^i se }nchidea �
cu d|nsa }n aceia~i camer{. Deci aceea se odihnea pe patul s{u; iar �
el st|nd }ntr-un col`, petrecea toat{ noaptea f{r{ somn, citind }nceti~or �
psalmii lui David ~i se ruga pentru d|nsa lui Dumnezeu p|n{ diminea`a. �
Iar c|nd ie~ea de la d|nsa o jura s{ nu spun{ nim{nui fapta lui. ^i �
f{cea a~a }n toate zilele, ostenindu-se }n post ~i }ntr|nd }n toate �
nop`ile la desfr|nate, petrec|nd f{r{ somn ~i }n rug{ciuni. Deci, �
}n fiecare noapte intra la alta, p|n{ le }nconjura pe toate ~i apoi �
}ncepea iar{~i de la cea dint|i.
Dumnezeu, v{z|nd o chinuire ca aceea a robului S{u, i-a sporit scopul. �
C{ unele din desfr|nate, ru~in|ndu-se de o fapt{ bun{ ca aceea a lui �
Vitalie, se sculau la rug{ciune, f{ceau metanii, }mpreun{ cu d|nsul �
~i se rugau. Iar el le sf{tuia spre poc{in`{, le }ngrozea cu }nfrico~ata �
judecat{ ~i cu ve~nica munc{ din gheen{, le f{cea s{ aib{ n{dejde �
}n milostivirea lui Dumnezeu ~i prin }ndulcirea la cer a ve~nicilor �
bun{t{`i. Iar acelea, venind }n frica lui Dumnezeu, se umileau ~i �
f{g{duiau ca s{-~i }ndrepteze via`a lor. ^i multe dintre d|nsele, �
lep{d|nd neru~inarea p{catului, se m{ritau dup{ b{rba`i cu r|nduial{. �
Iar altele voind prea mult s{ petreac{ }n cur{`ie, se duceau la m|n{stiri �
de femei ~i }n pustnicie cu lacrimi }~i petreceau zilele. Iar altele �
vie`uiau }n lume f{r{ b{rbat, hr{nindu-se din osteneala m|inilor lor �
~i nici una din aceste desfr|nate nu }ndr{znea, ca s{ arate cuiva �
via`a cea curat{ a lui Vitalie.
]ns{ una dintre ele a }nceput s{ spun{ oamenilor cum c{ Vitalie nu �
pentru p{cat vine la d|nsele, ci pentru a lor m|ntuire. Auzind de �
aceea Vitalie s-a m|hnit, c{ i se ar{tase via`a lui curat{. ^i s-a �
rugat lui Dumnezeu ca s{ pedepseasc{ pe acea femeie, ca ~i celelalte �
s{ aib{ fric{. Deci, }ndat{ cu voia lui Dumnezeu s-a }ndr{cit acea �
femeie, care lucru v{z|ndu-l celelalte desfr|nate, s-au temut foarte �
mult ~i nu mai }ndr{zneau nicidecum s{ arate ceva oamenilor despre �
sfin`enia lui Vitalie. Iar dup{ ce s-a }ndr{cit femeia, oamenii ziceau: �
<192>Vezi, c{ `i-a r{spl{tit `ie Dumnezeu pentru c{ ai min`it, zic|nd �
c{ nu pentru desfr|nare intr{ la voi monahul acela? Iat{ s-a f{cut �
ar{tare despre d|nsul, c{ este desfr|nat<170>. ^i se sminteau de d|nsul �
to`i ~i }n toate zilele }l oc{rau, zic|ndu-i: <192>Du-te, tic{losule, �
c{ te a~teapt{ desfr|natele!<170> ^i scuipau asupra lui.
Iar el, r{bd|ndu-le pe toate cu bl|nde`e, asculta dos{dirile ~i oc{rile �
ce i se f{ceau de oameni, m|ng|indu-se cu duhul, c{ }l socotesc oamenii �
c{ este p{c{tos. Iar uneori r{spundea celor ce }l oc{rau: <192>Oare �
nu sunt ~i eu om trupesc ca to`i oamenii? Au doar{ a zidit Dumnezeu �
pe monahi f{r{ trupuri? Cu adev{rat ~i monahii sunt oameni<170>. Iar �
al`ii }i ziceau lui: <192>P{rinte, ia-`i de so`ie pe una dintre aceste �
desfr|nate ~i leap{d{ chipul monahicesc, ca s{ nu se huleasc{ cinul �
prin tine!<170> Iar el, ca ~i m|niindu-se, le r{spundea: <192>Nu v{ �
voi asculta pe voi! C{ci ce fel de bine }mi va fi, de voi lua femeie, �
s{ m{ }ngrijesc de d|nsa, de copii ~i de cas{ ~i s{ petrec grele zile �
}n griji ~i osteneli? Deci pentru ce m{ judeca`i? Oare ve`i r{spunde �
pentru mine }naintea lui Dumnezeu? ]ngriji`i-v{ fiecare de voi, iar �
pe mine l{sa`i-m{, pentru c{ unul Dumnezeu este Judec{torul tuturor, �
Care va r{spl{ti fiec{ruia dup{ faptele lui<170>.
Astfel cuviosul }~i t{inuia fapta cea bun{ }naintea oamenilor iar �
unii dintre clerici l-au clevetit la preasfin`itul Patriarh al Alexandriei, �
Ioan milostivul, zic|nd, c{ un stare` sminte~te toat{ cetatea, intr|nd �
}n toate nop`ile }n casele desfr|natelor. ]ns{ patriarhul nu credea �
pe clevetitori, }nv{`at fiind mai }nainte de o }nt|mplare ce se f{cuse, �
c|nd pe un monah }ntreg, }n`elept ~i sf|nt, care era din fire famen �
~i botezase pe o evreic{, l-a b{tut f{r{ vin{, crez|nd pe clevetitori, �
precum se scrie }n via`a lui. De aceea, aduc|ndu-~i aminte, }ngrozea �
pe cei ce cleveteau pe Vitalie ~i le zicea: <192>]nceta`i de la os|ndire �
~i mai ales pe monahi s{ nu-i os|ndi`i. Oare nu ~ti`i de un lucru �
ce s-a f{cut alt{dat{ la }nt|iul Sinod din Niceea, cu fericitul ]mp{rat �
Constantin, c|nd oarecare din episcopi ~i clerici au scris unul asupra �
altuia lucrurile cele rele? Iar el, poruncind s{ aduc{ o lum|nare �
aprins{ ~i, necitind scrisorile acelea, le-a ars, zic|nd: �Chiar de �
a~ fi v{zut cu ochii mei pe vreun episcop, preot sau monah }n vreun �
lucru de p{cat, l-a~ fi acoperit cu haina mea, ca nimeni altul s{ �
nu-l vad{ pe el gre~ind�<170>. A~a }nfrunta preasfin`itul patriarh �
pe clevetitori, iar robul lui Dumnezeu, Vitalie, nu }nceta a se }ngriji �
pentru m|ntuirea sufletelor p{c{to~ilor, ne~tiind nimeni despre faptele �
cele bune ale lui, p|n{ la sf|r~itul vie`ii.
]ntr-una din zile, c|nd se lumina de ziu{, Cuviosul Vitalie ie~ind �
din casa desfr|natelor, l-a }nt|mpinat un t|n{r desfr|nat, merg|nd �
la femei desfr|nate pentru p{cat. Acela, }ntinz|ndu-~i m|na, a lovit �
tare peste obraz pe stare`, zic|ndu-i: <192>Tic{losule ~i necuratule, �
pentru ce nu te poc{ie~ti ~i nu te lepezi de necurata ta via`{, ca �
prin tine s{ nu se batjocoreasc{ mai mult numele lui Hristos?<170> �
Iar sf|ntul i-a r{spuns lui: <192>S{ m{ crezi pe mine, omule, c{ pentru �
mine smeritul vei lua ~i tu peste obraz o lovire ca aceea, }nc|t toat{ �
Alexandria se va aduna la pl|ngerea ta<170>. Iar dup{ pu`ine zile �
Cuviosul Vitalie, }nchiz|ndu-se }n chilia sa foarte mic{, pe care �
~i-o zidise l|ng{ por`ile ce se numeau ale Soarelui, s-a mutat c{tre �
Domnul, ne~tiind nimeni. ]ntr-acel timp aceluia~i desfr|nat, care �
a lovit peste obraz pe cuviosul stare`, i s-a ar{tat diavolul }n chip �
de arap }nfrico~at ~i l-a lovit peste fa`{ tare, zic|ndu-i: <192>Prime~te �
aceast{ lovitur{, pe care `i-o trimite monahul Vitalie<170>. ^i }ndat{ �
omul acela s-a }ndr{cit ~i, c{z|nd, tremura, spumega, }~i rupea hainele �
de pe d|nsul ~i prin glas }nfrico~at f{cea zgomot mare, }nc|t toat{ �
Alexandria se adunase la pl|nsul lui cel de spaim{. Muncindu-se el �
mult timp de diavol ~i dup{ c|teva ceasuri venindu-~i }n fire, a alergat �
la chilia lui Vitalie, strig|nd: <192>Miluie~te-m{, robule al lui �
Dumnezeu, c{ am gre~it c{tre tine, m|hnindu-m{ foarte mult ~i lovindu-te �
peste obraz; iat{ c{ ~i eu dup{ proorocirea ta am luat vrednic{ pedeaps{<170>.
Astfel strig|nd, alerga degrab{, urm|ndu-i tot poporul. Iar dup{ ce �
s-a apropiat de chilia stare`ului, }ndat{ diavolul izbind pe omul �
acela de p{m|nt, a fugit. Iar omul, venindu-~i des{v|r~it }n fire, �
a }nceput a spune poporului cum a lovit peste obraz pe stare` ~i cum �
stare`ul i-a proorocit despre pedeapsa ce va lua pentru el; ~i b{tea �
}n u~a chiliei, dar nu i-a r{spuns. Apoi cu sila deschiz|nd u~a, l-a �
v{zut }n genunchi, st|nd la rug{ciune, iar sufletul lui cel sf|nt �
se dusese c{tre Dumnezeu ~i }n m|inile lui `inea o h|rtie scris{ a~a: �
<192>B{rba`i alexandrini, nu os|ndi`i mai }nainte de vreme, p|n{ ce �
Domnul, Judec{torul Cel drept va veni<170>. ]n acela~i ceas a sosit �
femeia cea }ndr{cit{ care }ncepuse alt{dat{ a spune la oameni, despre �
cur{`ia lui Vitalie, precum despre aceea ce mai }nainte s-a zis. C{ci �
din ar{tare }ngereasc{ }n~tiin`|ndu-se ea despre sf|r~itul cuviosului, �
a alergat ~i s-a atins de cinstitele lui moa~te ~i }ndat{ s-a liberat �
de diavol. P|n{ ~i ~chiopii ~i orbii au }nceput a dob|ndi t{m{duiri, �
ating|ndu-se de Cuviosul.
Auzind de moartea Cuviosului Vitalie toate femeile acelea, <%2>care �
prin sf{tuirea lui se }ntorseser{ prin poc{in`{ la Dumnezeu, s-<%0>au �
adunat la d|nsul cu lum|n{ri ~i t{m|ie, pl|ng|nd dup{ p{rintele ~i �
}nv{`{torul lor. ]n acea vreme tot poporul povestea despre via`a curat{ �
a stare`ului, cum c{ nici cu m|na nu s-a atins de vreuna dintr-}nsele �
~i nu spre p{cat, ci spre m|ntuire intra la d|nsele. Iar poporul m|niindu-se �
pe ele zicea: <192>De ce a`i t{inuit }naintea noastr{ sfin`enia acestui �
sf|nt p{rinte, iar noi, ne~tiindu-l, }i gre~eam, os|ndindu-l ~i oc{r|ndu-l �
mult?<170> Iar femeile r{spundeau: <192>Ne temeam, deoarece ne }ngrozea �
cu mari blesteme, ca s{ nu spunem nim{nui acea tain{ a lui; iar c|nd �
una din noi a }nceput s{ spun{ taina lui la oameni, }ndat{ s-a }ndr{cit. �
Deci, fiecare din noi, tem|ndu-se de o pedeaps{ ca aceea, t{ceam<170>. �
^i se minunau popoarele de un rob ca acesta al lui Dumnezeu, care �
prin chip minunat }~i t{inuia sfin`enia vie`ii sale }naintea oamenilor �
~i de to`i se socotea c{ este p{c{tos ~i necurat, el care era prieten �
al lui Dumnezeu ~i vas curat al Sf|ntului Duh. ^i se def{imau pe sine �
oamenii, ru~in|ndu-se de necuno~tin`a lor; c{ci pe un pl{cut al lui �
Dumnezeu ca acela l-au os|ndit ~i cu dos{diri au oc{r|t pe cel nevinovat �
~i curat cu inima.
<%-2>De toate acestea auzind cu de-am{nuntul preasfin`itul Patriarh<%0> �
Ioan cel milostiv, a mers }mpreun{ cu tot clerul s{u la chilia stare`ului �
~i v{z|nd scrisoarea cea mai sus zis{, prin care sf{tuia a nu os|ndi �
pe nimeni ~i v{z|nd minunile cele f{cute, a zis c{tre clericii aceia �
care cleveteau pe cuvios: <192>S{ ~ti`i c{ de v-a~ fi crezut pe voi �
~i a~ fi sup{rat pe sf|ntul stare`, apoi mie mi s-ar fi dat de acel �
arap peste obraz lovirea aceea, pe care omul acela a p{timit-o. Dar �
eu smeritul mul`umesc lui Dumnezeu, c{ n-am ascultat clevetirile voastre �
~i m-am izb{vit de p{cat ~i de pedeaps{<170>. Iar clevetitorii ~i �
os|nditorii cuviosului se ru~inau foarte.
Deci, lu|nd preasfin`itul Patriarh moa~tele Cuviosului Stare` Vitalie, �
}l petrecea tot poporul din cetate ~i femeile cele ce se poc{iser{ �
de p{cat, pl|ng|nd ~i t|nguindu-se, l-au }ngropat cu cinste sl{vind �
pe Dumnezeu, Cel ce are mul`i robi ai S{i t{inui`i. Iar omul cel ce �
p{timise de la diavol lovirea, s-a lep{dat de lume ~i <%4>s-a f{cut �
monah, ~i mul`i din Alexandria, }ndrept|ndu-se prin ex<%0>emplul vie`ii �
lui Vitalie celei at|t de }mbun{t{`ite, s-au hot{r|t s{ nu mai os|ndeasc{ �
pe nimeni. C{rora ~i noi s{ le urm{m, cu rug{ciunile Cuviosului P{rintelui �
nostru Vitalie ~i cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia se �
cuvine slava }n veci. Amin.