@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I TREIA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI SL[VITULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>MARELUI MUCENIC GHEORGHE,<%0> @SUBTITLE = <%4>PURT[TORUL DE BIRUIN@[<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sceptrul }mp{r{`iei Romei lu|ndu-l cu nevrednicie p{g|nul Diocle`ian, foarte mult se silea la necurata slujb{ idoleasc{. El mai }nt|i cinstea pe Apolon vr{jitorul, ca ~i cum i-ar fi fost mai }nainte vestitor de cele ce vor s{ fie. Pentru c{ diavolul petrec|nd }n acel idol ne}nsufle`it, d{dea r{spunsuri la cei ce-l }ntrebau, cu minciun{ proorocind despre cele ce vor s{ fie, de~i niciodat{ nu se }mplineau proorociile lui. Odat{, }ntreb|nd Diocle`ian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un r{spuns ca acesta: <192>Nu pot cu adev{rat, ca mai }nainte s{-`i spun cele ce vor s{ fie, c{ci }mpiedicare }mi fac oamenii cei drep`i pe p{m|nt ~i pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece }n capi~ti; pentru c{ drep`ii sleiesc a noastr{ putere<170>. Deci, a }ntrebat Diocle`ian pe slujitori: <192>Cine sunt drep`ii aceia de pe p{m|nt, din pricina c{rora zeul Apolon nu poate s{ prooroceasc{?<170> Iar slujitorii i-au r{spuns: <192>Cre~tinii de sub cer sunt drep`ii aceia<170>. Aceasta auzind-o Diocle`ian, s-a umplut de m|nie ~i de iu`ime asupra cre~tinilor ~i prigonirea cea de deasupra lor care abia }ncetase, a ridicat-o iar{~i. ^i }ndat{ a trimis sabia sa prigoni-toare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drep`i, nevinova`i ~i f{r{ prihan{, cu porunc{ ucig{toare, }n toate p{r`ile st{p|nirii sale. ^i puteai s{ vezi atunci }nchisorile barbarilor, t|lharilor ~i ale f{c{torilor de ru~ine de~arte, }ns{ erau pline de cei ce m{rturiseau pe adev{ratul Dumnezeu. Puteai s{ vezi felul caznelor celor mai }nainte obi~nuite, lep{d|ndu-se ca simple, iar altele noi ~i mai cumplite afl|ndu-se, prin care }n toate zilele mul`imea cre~tinilor era schingiuit{ pretutindeni. Iar dup{ ce }n toate p{r`ile ~i mai ales dintre ale R{s{ritului s-au adus la }mp{rat multe scrisori pline de clevetiri asupra cre~tinilor, care }l }n~tiin`au c{ cei ce nu `in porunca lui }ntru nimic, ~i care se numesc cre~tini, num{rul acelora este f{r{ de sf|r~it; pentru c{ at|ta s-au }nmul`it, }nc|t este de trebuin`{, ca ori s{-i lase s{ petreac{ }n credin`{, ori cu r{zboi s{ se ridice asupra lor. Atunci }mp{ratul a chemat de pretutindeni la sine }n Nicomi-dia, pe antipa`i ~i pe ighemonii s{i la sfat, pe domni, pe boieri ~i pe tot senatul s{u adun|ndu-l; le-a descoperit m|nia sa asupra cre~tinilor ~i poruncea, ca fiecare s{ dea sfat la lucrul ce le era pus }nainte. Deci, mul`i gr{ind multe, la sf|r~it singur tiranul a v{rsat o otrav{ ca aceasta, c{ nimic nu este mai cinstit ~i mai de bun{ trebuin`{ dec|t s{ se cinsteasc{ zeii cei vechi p{rinte~ti. ^i to`i }nvoindu-se cu sfatul lui, le-a zis iar{~i: <192>Dac{ astfel to`i socoti`i ~i pe aceasta cu os|rdie dori`i s{ o face`i ~i a mea dragoste mult se cinste~te de voi, apoi s|rgui`i-v{ cu totul s{ pierde`i credin`a cre~tineasc{ cea potrivnic{ zeilor no~tri, din toat{ }mp{r{`ia noastr{. ^i ca s{ pute`i mai cu }nlesnire a s{v|r~i aceasta, eu cu toate puterile voi ajuta vou{<170>. Deci, to`i au primit ~i au l{udat acel cuv|nt }mp{r{tesc. ]ns{ Diocle`ian ~i senatul au voit, ca ~i al doilea ~i al treilea r|nd s{ se adune la acela~i sfat ~i au }n~tiin`at poporul; dup{ aceea au }nt{rit ca neschimbat{ s{ fie porunca aceasta. ]n acea vreme, }n cetatea Romanilor era minunatul osta~ al lui Hristos, Sf|ntul Gheorghe, cu neamul din Capadocia, fiu de p{rin`i cre~tini vesti`i, din tinere`e }nv{`|nd buna credin`{. Acela din copil{ria sa a r{mas orfan de tat{, sf|r~indu-se tat{l s{u prin muceniceasca nevoin`{ pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu el }n Palestina, c{ci de acolo era cu neamul ~i avea acolo multe averi ~i mo~teniri. Iar dup{ ce Gheorghe a ajuns la v|rst{ des{v|r~it{, fiind ~i frumos la fa`{, s-a ar{tat ~i foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a r|nduit }n oaste ~i s-a pus tribun peste osta~ii unei cete vestite. ]n acea boierie fiind, dup{ ce ~i-a ar{tat vitejia sa }n r{zboaie, s-a cinstit cu dreg{toria de comit ~i de voievod de c{tre }mp{ratul Diocle`ian, mai }nainte de a ~ti c{ este cre~tin, la dou{zeci de ani ai v|rstei sale, dup{ ce maica lui se sf|r~ise }ntru Domnul. ^i c|nd acel sfat tir{nesc se s{v|r~ea spre pierderea cre~tinilor, Sf|ntul Gheorghe era l|ng{ }mp{ratul. Deci, }n ziua dint|i, v{z|nd at|ta pornire a p{g|nilor asupra cre~tinilor ~i c{ sfatul lor cel nedrept nu poate de loc a se schimba, s-a chibzuit cu judecat{, c{ acea vreme este potrivit{ m|ntuirii. ^i }ndat{, toate cele ce le avea la sine, aurul, argintul ~i hainele le-a }mp{r`it s{racilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat ~i celelalte averi pe care le avea }n Palestina a hot{r|t s{ le }mpart{ la cei ce n-au, iar pe robi s{-i libereze. ^i }n a treia zi, }n care sfatul cel s|ngeros al p{g|nului }mp{rat ~i al domnilor lui celor necura`i, f{cut cu nedreptate spre uciderea nevinova`ilor cre~tini, era s{ se }nt{reasc{, Sf|ntul Gheorghe, viteazul osta~ al lui Hristos, lep{d|nd toat{ frica omeneasc{ ~i }nt{rindu-se }ntru Unul Dumnezeu, av|nd numai frica Lui }n sine, a stat cu fa`a luminat{ ~i cu minte b{rb{teasc{ }n mijlocul adun{rii celei mari p{g|ne~ti ~i f{r{ de lege ~i unele ca acestea a }nceput a le zice: <192>P|n{ c|nd, o, }mp{rate ~i voi domni ~i sfetnici, care, fiind r|ndui`i pentru }ndreptarea legilor bune ~i a judec{`ilor celor drepte, porni`i m|nia voastr{ asupra cre~tinilor ~i }nmul`i`i nebunia voastr{, }nt{rind hot{r|rile cele f{r{delege ~i judec{`ile cele nedrepte, d|ndu-le asupra oamenilor nevinova`i, care n-au f{cut nim{nui str|mb{tate? Pentru ce }i prigoni`i ~i chinui`i pe cre~tini prin a voastr{ p{g|n{tate silind pe aceia, care au }nv{`at a `ine bine sf|nta credin`{? Pentru c{ idolii vo~tri nu sunt dumnezei. Deci, nu v{ am{gi`i cu minciunile, c{ci Hristos este Unul Dumnezeu ~i Acela Unul, }ntru slava lui Dumnezeu Tat{l; toate s-au f{cut prin El ~i cu Duhul Lui Cel Sf|nt toate s-au alc{tuit. Ori singuri s{ cunoa~te`i adev{rul ~i s{ }nv{`a`i dreapta credin`{, ori pe cei ce `in <%-2>de adev{r ~i de dreapta credin`{, nu-i tulbura`i cu nebunia voastr{!<170><%0> De ni~te cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe ~i de }ndr{zneala <%-2>lui cea nea~teptat{ minun|ndu-se to`i, ~i-au }ntors ochii c{tre }mp{rat<%0> vr|nd s{ aud{ ce va r{spunde la aceste vorbe. Iar }mp{ratul, ca un ie~it din min`i sau ca un asurzit de tunet, ~edea t{c|nd, }n{bu~ind }n sine pornirea de m|nie. Apoi a f{cut semn unuia din cei ce ~edeau cu el, prieten al s{u, cu numele Magnen`ie, cu dreg{toria antipat, ca s{ r{spund{ lui Gheorghe. Iar Magnen`ie, chem|nd la sine mai aproape pe sf|nt, i-a zis: <192>Cine te-a }ndemnat la o at|t de mare }ndr{zneal{ ~i gr{ire?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Adev{rul!<170> Magnen`ie i-a zis: <192>Care este adev{rul acela?<170> R{spuns-a Gheorghe: <192>Adev{rul este ]nsu~i Hristos, Cel prigonit de voi<170>. Zis-a Magnen`ie: <192>Dar ~i tu e~ti cre~tin?<170> A r{spuns Sf|ntul Gheorghe: <192>Sunt rob al lui Hristos, Dumnezeul meu, ~i spre El n{d{jduind, }n mijlocul vostru am stat de voia mea, ca s{ m{rturisesc pentru adev{r<170>. Cu aceste cuvinte ale sf|ntului s-a pornit spre ceart{ adunarea aceea, unii zic|nd unele ~i al`ii altele, apoi se auzea un glas ~i o strigare f{r{ de r|nduial{, precum se obi~nuie~te a se face }ntr-o mul`ime de popor p{g|n. Atunci Diocle`ian, poruncind prin vorbitori s{ fie t{cere, ~i-a }ntors ochii spre sf|nt ~i, cunosc|ndu-l, i-a zis astfel: <192>Eu ~i mai }nainte m-am minunat de bunul t{u neam, o, Gheorghe! Sfatul t{u ~i vitejia judec|nd-o a fi vrednic{ de cinste, te-am cinstit nu cu dreg{torii mici; iar acum, de~i nu gr{ie~ti spre folosul t{u, }ns{ eu iubind }n`elepciunea ~i b{rb{`ia care este }n tine, cele de folos te sf{tuiesc ca un tat{ ~i te }ndemn s{ nu te lipse~ti de slava ost{~easc{ ~i de cinstea dreg{toriei tale ~i s{ nu-`i dai floarea tinere`ilor tale la munci, prin nesupunerea ta; ci s{ aduci jertf{ zeilor, c{ci mai mare cinste vei lua de la noi<170>. @BT-1 = Iar Sf|ntul Gheorghe a r{spuns: <192>O, de ai fi cunoscut, mai ales tu singur, }mp{rate, prin mine, pe adev{ratul Dumnezeu ~i I-ai fi adus jertf{ de laud{ Lui, te-ar fi }nvrednicit }mp{r{`iei celei mai bune ~i f{r{ de moarte, de vreme ce aceea de care acum te }ndulce~ti este o }mp{r{`ie nestatornic{, de~art{ ~i degrab pieritoare. De aceea ~i cele dintr-}nsa sunt vremelnice ~i nimic nu folosesc pe cei ce le au. Deci, nimic din acelea nu poate s{-mi sl{beasc{ buna mea credin`{ c{tre Dumnezeul meu ~i nici un fel de chin nu-mi va }ngrozi sufletul, nici }mi va clinti mintea<170>. @BT-1 = Acestea zic|nd sf|ntul, iar }mp{ratul fiind cuprins cu totul de m|nie ~i nel{s|ndu-l s{-~i sf|r~easc{ cuvintele, a poruncit celor }narma`i, care st{teau }nainte, s{ scoat{ din adunare cu suli`ele pe Gheorghe ~i s{-l arunce }n temni`{. Iar osta~ii, s{v|r~ind degrab{ porunca lui, o suli`{ ating|ndu-se de trupul sf|ntului, }ndat{ fierul s-a f{cut asemenea plumbului; pentru c{ s-a turtit ca plumbul, iar gura mucenicului s-a umplut de laudele lui Dumnezeu. Duc|nd osta~ii pe mucenic }n temni`{, l-au }ntins la p{m|nt cu fa`a }n sus, b{t|ndu-l peste t{lpile picioarelor, pun|ndu-i o piatr{ mare pe piept, c{ci astfel le poruncise tiranul. Iar sf|ntul r{bd|nd, ne}ncetat }n{l`a mul`umire lui Dumnezeu, p|n{ }n ziua urm{toare. @BT-1 = Sosind ziua, }mp{ratul iar{~i a chemat la cercetare pe mucenic ~i v{z|ndu-l turtit de greutatea pietrei, l-a }ntrebat, zic|nd: <192>Oare te-ai poc{it, Gheorghe, sau }nc{ petreci }n nesupunerea ta?<170> Iar sf|ntul, av|nd pieptul turtit de piatr{, abea putea s{ gr{iasc{ ~i i-a zis: <192>Dar oare }ntr-at|ta sl{b{nogire, o, }mp{rate, m{ socote~ti c{ am ajuns, ca pentru at|t de mic{ suferin`{ s{-mi lep{d credin`a? Mai lesne vei sl{bi tu chinuindu-m{, dec|t eu fiind muncit<170>. Atunci Diocle`ian a poruncit s{ aduc{ o roat{ mare de muncire, sub care erau a~ternute sc|nduri, pline de fiare ascu`ite ~i }nfipte }n ele, asemenea unor s{bii, `epu~e ~i cu`ite; iar acele fiare erau unele drepte, iar altele str|mbe, dup{ asem{narea undi`elor. Pe acea roat{ a poruncit s{ lege pe mucenic ~i, }ntorc|nd roata, s{-i taie tot trupul cu acele fiare ascu`ite, ce erau }nfipte }n acele sc|nduri sub roat{. A~a, fiind sf|ntul muncit ~i }n buc{`i t{iat ~i ca o trestie sf{r|m|ndu-se, r{bda cu vitejie; ~i mai }nt|i }n munca aceea, cu mare glas se ruga lui Dumnezeu, nesco`|nd nici un suspin; ci ca unul ce doarme ~i nu simte, astfel r{bda. Iar }mp{ratului, p{r|ndu-i-se c{ mucenicul este mort, bucur|ndu-se a l{udat pe zeii s{i ~i a strigat, zic|nd: <192>Unde este Dumnezeul t{u, Gheorghe? Pentru ce nu te-a sc{pat de ni~te munci ca acestea?<170> Deci, a poruncit s{-l dezlege de la roat{, ca pe un mort, iar el s-a dus la capi~tea lui Apolon. Apoi deodat{ s-a }nnorat v{zduhul, s-a f{cut tunet }nfrico~at ~i mul`i au auzit un glas de sus, zic|nd: <192>Nu te teme, Gheorghe, c{ci sunt cu tine!<170> Apoi dup{ pu`in s-a f{cut o str{lucire mare ~i neobi~nuit{ ~i s-a ar{tat }ngerul }n chip de t|n{r preafrumos, st|nd l|ng{ roat{ ca purt{tor de lumin{, str{lucind cu fa`a ~i, pun|nd m|na pe mucenic, i-a zis: <192>Bucur{-te!<170> ^i nimeni nu }ndr{znea s{ se apropie de roat{ ~i de mucenic c|t timp s-a v{zut acolo cel ce se ar{tase. Iar dup{ ce s-a f{cut nev{zut, mucenicul s-a pogor|t singur de pe roat{, dezlegat de }ngerul lui Dumnezeu ~i t{m{duit de r{ni; apoi st{tea cu trupul s{n{tos, mul`umind lui Dumnezeu ~i chem|nd pe Domnul. Osta~ii, v{z|nd aceasta, au fost cuprin~i de spaim{ mare ~i nedumerire ~i, alerg|nd, au spus }mp{ratului, care era }nc{ }n capi~te la s{v|r~irea necuratei jertfe idole~ti, urm|nd dup{ osta~i ~i Sf|ntul Gheorghe, care a stat }naintea }mp{ratului }n capi~te. V{z|ndu-l }mp{ratul, }nt|i n-a crezut c{ este Gheorghe, ci i se p{rea c{ este altul care seam{n{ cu el. Dup{ aceea cei ce st{teau aproape de }mp{rat, c{ut|nd cu dinadinsul c{tre mucenic, au cunoscut c{ este chiar Gheorghe, ~i }nc{ ~i mucenicul singur a strigat cu mare glas: <192>Eu sunt Gheorghe<170>. ^i to`i s-au sp{im|ntat ~i, nepricep|nd, au t{cut mult{ vreme, iar doi dintre b{rba`i care erau acolo, cinsti`i cu dreg{toria cur`ii, Anatolie ~i Protoleon, fiind mai <%-2>}nainte }nv{`a`i }n credin`a cre~tin{, v{z|nd acea minune str{in{, s-au<%0> }nt{rit des{v|r~it }n credin`a lui Hristos ~i au strigat, zic|nd: <192>Unul este Dumnezeu mare ~i adev{rat! Dumnezeul cre~tinilor<170>. ^i }ndat{ }mp{ratul a poruncit ca s{-i prind{ ~i f{r{ de nici o cercetare s{-i scoat{ afar{ din cetate ~i s{ fie t{ia`i cu sabia. ^i mul`i au crezut atunci }n Hristos, dar }~i t{inuiau credin`a, ne}ndr{znind s{ o m{rturiseasc{ de fric{. ]mp{r{teasa Alexandra, fiind }nc{ }n capi~te ~i v{z|nd acolo pe mucenic t{m{duit prin minune ~i auzind de ar{tarea }ngereasc{, a cunoscut adev{rul ~i voind cu }ndr{zneal{ s{ m{rturiseasc{ pe Hristos, a oprit-o eparhul ~i mai }nainte de a ~ti }mp{ratul, a poruncit s{ o duc{ acas{. Iar f{c{torul de r{u Diocle`ian, neput|nd s{ fac{ nici un bine, a poruncit s{-l arunce pe Sf|ntul Gheorghe }ntr-o groap{ cu var nestins ~i s{-l lase acolo p|n{ a treia zi. Sf|ntul, duc|ndu-se acolo, se ruga c{tre Domnul cu mare glas, zic|nd: <192>M|ntuitorul celor nec{ji`i, sc{parea celor izgoni`i, n{dejdea celor f{r{ de n{dejde, Doamne Dumnezeul meu, auzi rug{ciunea robului T{u ~i caut{ spre mine ~i m{ miluie~te. Izb{ve~te-m{ de me~te~ugirile potrivnicului, ~i-mi d{ putere, ca p|n{ la sf|r~it, s{ p{zesc neschimbat{ m{rturisirea numelui T{u cel Sf|nt. Nu m{ l{sa, St{p|ne, pentru p{catele mele, ca s{ nu zic{ niciodat{ vr{jma~ii mei: Unde este Dumnezeul lui? Arat{ puterea Ta ~i pream{re~te numele T{u }n mine, netrebnicul robul T{u. Trimite pe }ngerul T{u, pe p{zitorul nevredniciei mele, Cel ce ai pref{cut }n rou{ cuptorul Babilonului ~i pe sfin`ii T{i tineri i-ai p{zit nev{t{ma`i, Doamne, c{ bine e~ti cuv|ntat }n veci. Amin<170>. <%-2>A~a rug|ndu-se ~i }ngr{dindu-~i tot trupul cu semnul Crucii, s-a<%0> pogor|t }n groap{, bucur|ndu-se ~i preasl{vind pe Dumnezeu. Iar <%2>slujitorii, scufund|ndu-l legat, dup{ porunc{, }n varul cel nestins, s-<%0>au }ntors. A treia zi a poruncit }mp{ratul s{ scoat{ oasele mucenicului din groap{, crez|nd c{ a ars }n var. ^i, duc|ndu-se slujitorii, au s{pat varul ~i au g{sit pe sf|nt }ntreg, mai presus de n{dejde, viu ~i s{n{tos, st|nd dezlegat, cu fa`a luminat{, cu m|inile }ntinse }n sus ~i mul`umind lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine. Iar slujitorii ~i poporul care erau l|ng{ el, se uimeau de spaim{ ~i de mirare ~i }ntr-un glas pream{reau pe Dumnezeul lui Gheorghe ~i-L numeau mare! Afl|nd despre aceasta Diocle`ian, a poruncit s{ aduc{ }ndat{ pe sf|nt }naintea lui ~i, preamult minun|ndu-se, a zis: <192>De unde este }n tine, Gheorghe, o putere ca aceasta ~i cu ce fel de vr{ji me~te~uge~ti? Spune, pentru c{ mi se pare c{ tu, prin ar{tarea me~te~ugului vr{jitoresc prefaci credin`a Celui r{stignit }n vr{jitorie, ca f{c|nd pe to`i s{ se minuneze de vr{jile tale, s{ te ar{`i c{ e~ti mare<170>. Sf|ntul r{spunse: <192>Eu a~teptam, o, }mp{rate, ca tu s{ nu po`i nici a-`i deschide gura spre hulirea Atotputernicului Dumnezeu, C{ruia toate }i sunt cu putin`{ ~i cu minuni izb{ve~te din primejdii pe cei ce n{d{jduiesc spre El. Iar tu, fiind }n~elat de diavol, ai alunecat }ntr-o r{t{cire ~i o pierzare at|t de ad|nc{, }nc|t nume~ti vr{ji ~i farmece minunile Dumnezeului meu cele v{zute de ochii no~tri; deci pl|ng de orbirea voastr{, v{ numesc tic{lo~i ~i v{ judec nevrednici de r{spunsul meu!<170> Atunci Diocle`ian a poruncit s{ aduc{ ni~te }nc{l`{minte de fier care s{ aib{ }ntr-}nsele piroane lungi ~i arz|ndu-le, s{-i }ncal`e am|ndou{ picioarele mucenicului, apoi b{t|ndu-l, s{-l fug{reasc{ p|n{ la temni`{. ]ntr-o }nc{l`{minte ca aceea fug{rit fiind mucenicul, tiranul }~i b{tea joc, zic|nd: <192>C|t de grabnic e~ti, Gheorghe! Foarte repede alergi, Gheorghe!<170> Iar mucenicul fiind t|r|t a~a de greu ~i b{tut cumplit, zicea c{tre el: <192>Alearg{, Gheorghe, alearg{ ca s{ ajungi, c{ci alergi a~a ca ~i cum n-ai ~ti<170>. Dup{ aceea, chem|nd pe Dumnezeu, gr{ia: <192>Caut{ din cer, Doamne, ~i vezi osteneala mea. Auzi suspinul tic{losului T{u rob, c{ s-au }nmul`it vr{jma~ii mei ~i cu ur|ciune nedreapt{ m-au ur|t, pentru numele T{u cel Sf|nt. Deci Tu ]nsu`i m{ vindec{, St{p|ne, c{ s-au tulburat oasele mele ~i-mi d{ r{bdare p{n{ la sf|r~it ca s{ nu zic{ vreodat{ vr{jma~ul meu: M-am }nt{rit asupra lui<170>. A~a se ruga Sf|ntul Gheorghe, merg|nd la temni`{, }n care, fiind aruncat, sl{bea cu trupul de r{ni, av|nd picioarele foarte r{nite. ]ns{ cu duhul se }nt{rea, pentru c{ toat{ ziua aceea ~i toat{ noaptea nu }nceta a }n{l`a mul`umiri ~i rug{ciuni lui Dumnezeu. Apoi s-a t{m{duit de r{ni, cu ajutorul lui Dumnezeu, }n acea noapte ~i s-a f{cut s{n{tos la picioare, precum ~i la tot trupul. A doua zi l-au adus iar{~i }n fa`a }mp{ratului, la locul de priveli~te, unde era }mpreun{ cu }mp{ratul toat{ suita. V{z|nd }mp{ratul c{ mucenicul merge bine, ne~chiop{t|nd cu picioarele, ca ~i cum n-ar fi avut nici o ran{, cu mare mirare a zis c{tre d|nsul: <192>Ce este, Gheorghe, `i-au pl{cut }nc{l`{mintele?<170> Sf|ntul r{spunse: <192>Cu adev{rat mi-au fost pl{cute!<170> ]mp{ratul zise: <192>Leap{d{-`i }ndr{zneala ~i fii bl|nd ~i supus. Apoi, lep{d|nd me~te~ugul vr{jitoresc, apropie-te ~i jertfe~te milostivilor zei, ca s{ nu te lipse~ti de via`a aceasta dulce, prin chinurile cele grele<170>. Sf|ntul Gheorghe r{spunse: <192>C|t sunte`i de nebuni! C{ci puterea lui Dumnezeu o numi`i farmece ~i v{ m|ndri`i cu }n~el{ciunea diavoleasc{ cea f{r{ de ru~ine<170>. Deci Diocle`ian, c{ut|nd cu ochi m|nio~i ~i r{cnind cu glas s{lbatec, a t{iat vorba mucenicului ~i a poruncit celor ce st{teau }nainte s{ bat{ peste grumaji pe sf|nt, ca s{ se }nve`e a nu oc{r} pe }mp{rat. Apoi a poruncit s{-l bat{ cu vine de bou p|n{ ce trupul lui se va vedea plin de s|nge. Astfel, Sf|ntul ~i Marele Mucenic Gheorghe, fiind cumplit chinuit, nicidecum nu ~i-a schimbat lumina fe`ii sale; lucru pentru care }mp{ratul, m|niindu-se mult, zicea c{tre cei ce erau }mprejurul lui: <192>Cu adev{rat, aceasta nu este putere ~i b{rb{`ie }n Gheorghe, ci un lucru de me~te~ugire ~i vr{jitoresc<170>. Dup{ aceea Magnen`ie a zis c{tre }mp{rat: <192>Este aici un om iscusit }n vr{jitorii cu numele Atanasie, c{ruia, dac{ vei porunci s{-l cheme, degrab{ biruindu-se Gheorghe, se va supune poruncii tale<170>. ^i }ndat{, chem|nd pe vr{jitorul acela, a stat }naintea }mp{ratului ~i a zis c{tre d|nsul Diocle`ian: <192>Ceea ce a f{cut aici necuratul Gheorghe, au v{zut ochii tuturor celor ce stau de fa`{ ~i cum le-a f{cut acelea, ~ti`i numai voi cei iscusi`i }n acel me~te~ug; deci, sau s{-l biruie~ti ~i s{-i strici vr{jitoriile lui ~i nou{ supus s{ ni-l faci, sau cu farmecele otr{vii degrab{ s{-l pierzi din via`a aceasta; ca astfel, din me~te~ugul care s-a }nv{`at, din acela~i me~te~ug s{-~i ia moartea cea cuvenit{ lui; c{ci pentru aceea l-am l{sat s{ tr{iasc{ p|n{ acum<170>. Iar vr{jitorul a f{g{duit c{ a doua zi va s{v|r~i tot ce i s-a cerut s{ fac{. Deci, }mp{ratul, poruncind s{ p{zeasc{ }n temni`{ pe mucenic, s-a sculat de la judecat{. Iar sf|ntul, intr|nd }n temni`{, chema pe Dumnezeu, zic|nd: <192>Minunat{ f{, Doamne, mila Ta spre mine, }ndrepteaz{ pa~ii mei spre m{rturisirea Ta ~i s{v|r~e~te alergarea mea }ntru credin`a Ta; ca }ntru to`i s{ se pream{reasc{ numele T{u cel Preasf|nt!<170> A doua zi iar{~i a ~ezut }mp{ratul la judecat{, la un loc mai }nalt, }n v{zul tuturor. ^i a mers ~i Atanasie vr{jitorul, m|ndrindu-se }ntru a sa }n`elepciune, duc|nd }mp{ratului ~i tuturor celor ce st{teau de fa`{ oarecare lucruri fermecate }n felurite vase. ^i a zis c{tre }mp{rat: <192>S{ se aduc{ acum aici os|nditul acela ~i va vedea toat{ lucrarea zeilor no~tri ~i puterea farmecelor mele<170>. ^i lu|nd un vas a zis: <192>De voie~ti, o, }mp{rate, ca omul acela f{r{ minte s{ te asculte }ntru toate, atunci s{ bea b{utura aceasta<170>. Apoi iar{~i alt vas lu|nd, a zis: <192>Iar de voie~ti }mp{r{`ia ta, s{ vezi moartea lui cea amar{, pe aceasta s{ o bea<170>. ^i }ndat{ din porunca }mp{ratului, a fost adus Sf|ntul Gheorghe }naintea lui la judecat{. ^i a zis c{tre d|nsul, Diocle`ian: <192>Acum se vor strica ~i vor }nceta toate vr{jile tale, Gheorghe!<170> ^i a poruncit cu sila s{-l adape pe el cu b{utur{ fermecat{. Iar sf|ntul b|nd-o f{r{ }ndoire, st{tea nev{t{mat, bucur|ndu-se ~i batjocorind acea }n~el{ciune idoleasc{ ~i diavoleasc{. ]mp{ratul, }nnebunind de m|nie, a poruncit, ca ~i cu cealalt{ b{utur{ plin{ de otrav{ de moarte, s{-l adape cu sila. Iar sf|ntul nea~tept|nd ca s{-l sileasc{, a luat singur vasul de bun{voie ~i a b{ut otrava cea purt{toare de moarte; dar era f{r{ nici o v{t{mare cu ajutorul darului lui Dumnezeu, fiind p{zit de moarte. ^i s-a minunat }mp{ratul cu toat{ suita; asemenea ~i vr{jitorul Atanasie st{tea ca ie~it din min`i, minun|ndu-se ~i nepricep|ndu-se. Apoi, dup{ un ceas, a zis }mp{ratul c{tre mucenic: <192>P|n{ c|nd, Gheorghe, ne faci a ne mira de faptele tale? P|n{ c|nd ne am{ge~ti ~i nu ne spui adev{rul? Prin ce fel de me~te~ugiri vr{jitore~ti nu bagi seam{ de muncile ce-`i aducem asupra ta, }nc|t nici de ad{parea cea purt{toare de moarte nu te-ai v{t{mat? Spune-mi cu adev{rat toate, c{ voim s{ te ascult{m cu bl|nde`e<170>. Atunci Fericitul Gheorghe a r{spuns: <192>S{ nu socote~ti, }mp{rate, c{ noi cu scorniri omene~ti r{bd{m schingiuiri, ci cu chemarea lui Hristos ~i cu puterea Lui; pentru c{, n{d{jduind spre D|nsul, }ntru nimic socotim toate chinurile, dup{ tainica Lui }nv{`{tur{<170>. Zis-a Diocle`ian: <192>Care este tainica }nv{`{tur{ a Hristosului T{u?<170> Sf|ntul Gheorghe a r{spuns: <192>^tiind, de mai }nainte, c{ a voastr{ r{utate spore~te spre mai r{u, a }nv{`at pe slugile Sale s{ nu se team{ de cei ce ucid trupul, c{ sufletul nu-l pot ucide, c{ci ni se spune c{ nici un fir de p{r din capul nostru nu va pieri, iar de ve`i bea ceva de moarte nu v{ va v{t{ma. ^i acum ascult{, o, }mp{rate; aceasta ne este nou{ f{g{duin`a cea nemincinoas{ a Lui, pe care }n scurt o voi ar{ta `ie: Cel ce crede }n Mine, lucrurile pe care Eu le fac ~i acela le va face. Zis-a Diocle`ian: <192>^i care lucruri zice`i voi, c{ sunt ale Lui?<170> R{spuns-a sf|ntul: <192>Pe orbi a-i lumina, pe cei strica`i a-i cur{`i, ~chiopilor a le da umblare ~i surzilor auzire; duhurile cele necurate a le izgoni, pe mor`i a-i }nvia ~i altele asemenea acestora. Acestea sunt lucrurile lui Hristos<170>. ]mp{ratul, }ntorc|ndu-se c{tre Anastasie vr{jitorul, a zis: <192>Tu ce zici de acestea?<170> <192>M{ minunez cum, batjocorind bl|nde`ea ta, acesta gr{ie~te minciuni, n{d{jduind c{ va sc{pa din puternicele tale m|ini. Pentru c{ noi, folosindu-ne de multe faceri de bine de la zeii cei f{r{ de moarte }n toate zilele, }ns{ niciodat{ n-am v{zut ca s{ }nvieze un mort. Iar acesta, n{d{jduind spre un om mort ~i `in|ndu-se de Dumnezeul Cel r{stignit, ]l m{rturise~te f{r{ ru~ine, c{ Acela este f{c{tor de lucruri mari. ^i deoarece }naintea noastr{ a tuturor a m{rturisit aceasta, cum c{ Dumnezeul lui este f{c{tor de ni~te minuni ca acestea ~i c{ cei ce cred }n El au luat aceast{ nemincinoas{ f{g{duin`{, ca acelea~i lucruri s{ le fac{, pe care ~i Acela le f{cea, deci s{ }nvieze ~i acesta un mort }naintea ta, }mp{rate, ~i }naintea noastr{ a tuturor ~i atunci ~i noi ne vom pleca Dumnezeului s{u, ca Unui mai puternic. Iat{ se vede nu departe de aici un morm|nt, }n care cu pu`ine zile mai }nainte a fost pus un mort, pe care eu }l ~tiu de c|nd era viu; pe acela de-l va }nvia Gheorghe, cu adev{rat ne va birui pe noi!<170> ^i s-a minunat }mp{ratul de un sfat ca acesta a lui Atanasie. Deci, era un morm|nt mare, departe de divan ca la o jum{tate de stadie pentru c{ se f{cea judecata aceea }n priveli~tea ce era l|ng{ por`ile cet{`ii ~i se vedea morm|ntul acela din cetate. C{ elinii aveau obicei ca nu }n cetate, ci afar{ din cetate s{-~i }ngroape mor`ii lor. Deci, }mp{ratul a poruncit mucenicului, ca spre ar{tarea puterii Dumnezeului s{u, s{ }nvie pe mortul acela. Iar Magnen`ie antipatul a rugat pe }mp{rat ca Gheorghe s{ fie dezlegat din leg{turi. ^i fiind dezlegat, Magnen`iu a zis c{tre d|nsul: <192>Acum, Gheorghe, arat{-`i lucrurile cele minunate ale Dumnezeului t{u ~i pe to`i ne vei aduce la credin`a Lui<170>. A zis c{tre el sf|ntul: <192>Dumnezeul meu, Cel ce toate le-a f{cut din cele ce nu erau, este puternic, ca prin mine robul S{u s{ }nvie pe mortul acela. ]ns{ voi, fiind }ntuneca`i la minte de }n~el{ciune, nu pute`i s{ cunoa~te`i adev{rul. Dar pentru poporul acesta ce st{ }nainte, va face Domnul meu aceast{ minune pe care voi o cere`i; }ns{ s{ nu socoti`i c{ este vr{jitorie. Iat{ vr{jitorul pe care l-a`i pus de fa`{, }naintea voastr{ a tuturor a m{rturisit adev{rul, c{ nici o vr{jitorie, nici puterea vreunui zeu n-a putut c|ndva s{ }nvie vreun mort. Iat{ }naintea tuturor celor ce stau }mprejur ~i }n auzul tuturor voi chema pe Dumnezeul Meu<170>. Aceasta zic|nd, ~i-a plecat genunchii ~i mult s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi. Dup{ aceea, scul|ndu-se, cu glas mare iar{~i s-a rugat, zic|nd: <192>Dumnezeul veacurilor, Dumnezeul milelor, Dumnezeul tuturor puterilor ~i Atotputernice, Cel ce nu ru~inezi pe cei ce n{d{jduiesc spre Tine, Doamne Iisuse Hristoase, auzi-m{ pe mine smeritul robul T{u }n ceasul acesta, Cel ce ai auzit pe Sfin`ii T{i Apostoli }n tot locul, la toate muncile ~i semnele, d{ neamului acestuia viclean semnul cerut ~i }nviaz{ mortul, care zace }n morm|nt, spre }nfruntarea celor ce se leap{d{ de Tine ~i spre slava Ta ~i a Tat{lui T{u ~i a Preasf|ntului Duh. Astfel, St{p|ne, arat{ celor ce stau }nainte, c{ Tu e~ti Unul Dumnezeu peste tot p{m|n-tul, ca s{ Te cunoasc{ pe Tine Domnul Cel Atotputernic ~i cum c{ toate se supun voin`ei Tale ~i a Ta este slava }n veci. Amin!<170> Iar c|nd a zis "Amin", }ndat{ s-a f{cut vuiet mare ~i cutremur, }nc|t to`i s-au sp{im|ntat foarte. Atunci acoper{m|ntul morm|n-tului a c{zut la p{m|nt ~i morm|ntul deschiz|ndu-se, mortul s-a sculat viu ~i a ie~it din{untru, privindu-l to`i, fiind }ngrozi`i de fric{. ^i }ndat{ s-a f{cut ceart{ mare }n popor, c{ci mul`i se bucurau ~i pe Hristos ca pe un Dumnezeu mare ]l l{udau. Iar }mp{ratul ~i cei }mpreun{ cu d|nsul, umpl|ndu-se de spaim{ ~i de necredin`{, mai }nt|i ziceau c{ Gheorghe, fiind vr{jitor mare, nu pe un mort, ci pe un duh oarecare ~i o n{luc{ a sculat din morm|nt, spre am{girea celor ce privesc. Dup{ aceea, cunosc|nd c{ nu este n{lucire, ci cu adev{rat om }nviat din mor`i, care chema numele lui Hristos, alerga la Gheorghe ~i de el se lipea, to`i erau }ntru nepricepere mare ca ni~te ie~i`i din minte ~i cu totul ne~tiind ce s{ fac{, t{ceau. Iar Atanasie, alerg|nd, a c{zut la picioarele Sf|ntului Gheorghe, m{rturisind pe Hristos c{ este Dumnezeu Atotputernic ~i rug|nd pe mucenic ca s{-i ierte gre~elile cele f{cute din ne~tiin`{. Iar dup{ c|t{va vreme, Diocle`ian poruncind s{ tac{ poporul, a }nceput a gr{i astfel: <192>Oare vede`i am{gire, o, b{rba`ilor? Oare vede`i r{utatea ~i vicle~ugul vr{jitorilor acestora? Acest necurat Atanasie, ajut|nd vr{jitorului celui de un obicei cu d|nsul, nu i-a dat otrav{ aceluia s{ bea, ci ni~te farmece ca s{-i ajute spre am{girea noastr{ ~i pe un om viu, cu vr{jile lor l-au f{cut c{ este mort, iar cu farmecele l-au sculat }naintea ochilor no~tri, ca ~i cum din mor`i l-ar fi }nviat<170>. @BT-1 = Aceasta zic|nd, a poruncit ca lui Atanasie ~i omului celui }nviat din mor`i, f{r{ }ntrebare s{ le taie capetele, iar pe Sf|ntul Mucenic al lui Hristos, Gheorghe, s{-l `in{ }n temni`{ ~i }n leg{turi, p|n{ ce mai pe urm{ va chibzui ce va face cu el. Iar Sf|ntul Gheorghe, intr|nd }n temni`{, se bucura cu duhul ~i mul`umea lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Slav{ @ie, St{p|ne, c{ nu ru~inezi pe cei ce n{d{jduiesc spre Tine. Mul`umesc @ie, c{-mi aju`i }n toate ~i-mi ar{`i mari faceri de bine }n toate zilele, iar a mea nevrednicie cu darul T{u o }mpodobe~ti. ]nvrednice~te-m{, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ca mai degrab{ s{ v{d slava Ta, ru~in|nd pe diavol p|n{ }n sf|r~it!<170> @BT-1 = ^ez|nd Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe }n temni`{, cei care crezuser{ }n Hristos, prin minunile f{cute de d|nsul, mergeau la el, d|nd aur str{jerilor ~i c{z|nd la picioarele lui, erau pov{`ui`i de d|nsul la sf|nta credin`{. Iar c|`i erau bolnavi primeau t{m{duire de bolile lor, pentru c{ }i t{m{duia prin chemarea numelui lui Hristos ~i prin }nsemnarea Crucii, de aceea, mul`i mergeau la d|nsul }n temni`{. ]ntre unii ca aceia era ~i un b{rbat, anume Glicherie, c{ruia i s-a }nt|mplat de a c{zut un bou al lui din munte }ntr-o vale ~i i-a pierit boul. Dar auzind Glicherie despre sf|nt, a alergat la d|nsul, pl|ng|nd dup{ boul lui. Iar Sf|ntul Gheorghe, z|mbind, a zis c{tre d|nsul: <192>Mergi, frate, ~i bucur{-te, c{ci Hristos al meu `i-a }nviat boul t{u!<170> Iar el, crez|nd cu ne}ndoire }n cuvintele mucenicului, s-a dus ~i ~i-a aflat boul viu, dup{ spusele sf|ntului. @BT-1 = Deci, }ndat{ s-a }ntors la mucenic ~i }n mijlocul cet{`ii alerg|nd, cu mare glas striga: <192>Mare este cu adev{rat Dumnezeul cre~tinilor!<170> Deci, prinz|ndu-l pe acela osta~ii ce se }nt|mplaser{ acolo, l-au }n~tiin`at pe }mp{rat. Iar Diocle`ian, umpl|ndu-se de m|nie, nici n-a voit s{-l vad{, ci a poruncit ca }ndat{ s{-i taie capul, afar{ din cetate. Iar Glicherie, bucur|ndu-se, ca un chemat la osp{`, alerga la moarte pentru Hristos, }ntrec|nd pe osta~i ~i cu mare glas chema pe Hristos Dumnezeu, rug|ndu-L, ca v{rsarea s|ngelui s{ o socoteasc{ lui }n loc de Botez; ~i astfel s-a sf|r~it. Atunci unul din dreg{tori a }n~tiin`at pe }mp{rat, c{ Gheorghe, ~ez|nd }n temni`{, tulbur{ poporul; pentru c{ pe mul`i }ntorc|ndu-i de la zei, }i duce la Cel r{stignit ~i prin farmece face minuni ~i to`i alearg{ la el. Deci s-au sf{tuit ca iar{~i s{-l scoat{ la cercetare, ~i de nu se va poc{i ~i la zei de nu se va }ntoarce, la moarte s{ se os|ndeasc{ degrab{. Iar }mp{ratul, chem|nd pe Magnen`ie antipatul, a poruncit ca a doua zi s{ g{teasc{ loc de judecat{ l|ng{ capi~tea lui Apolon ca de fa`{ cu poporul s{ cerceteze pe mucenic. ]n noaptea aceea, rug|ndu-se Sf|ntul Gheorghe }n temni`{, a adormit pu`in ~i a v{zut pe Domnul ar{t|ndu-i-se }n vis, Care cu a Sa m|n{ }l sprijinea ~i, cuprinz|ndu-l, }l s{ruta ~i-i punea o cunun{ pe cap, zic|ndu-i: <192>Nu te teme, ci }ndr{zne~te! C{ci, iat{, }mpreun{ cu Mine te vei }nvrednici a }mp{r{`i. Deci, nu sl{bi, c{ degrab{ venind la Mine, cele g{tite `ie le vei primi!<170> Iar Sf|ntul Gheorghe, de~tept|ndu-se ~i lui Dumnezeu cu bucurie mul`umind, a chemat la sine pe str{jerul temni`ei ~i l-a rugat, zic|nd: <192>Un dar cer de la tine, frate. Porunce~te s{ intre aici sluga mea, pentru c{ am s{-i spun ceva<170>. ^i, poruncindu-i str{jerul, a intrat sluga la el, pentru c{ st{tea afar{ aproape de temni`{ ~i scria faptele sf|ntului ~i cuvintele lui, cu toat{ luarea aminte. Intr|nd sluga, s-a }nchinat p|n{ la p{m|nt st{p|nului s{u care ~edea }n leg{turi ~i, c{z|nd la p{m|nt l|ng{ picioarele lui, pl|ngea. Iar sf|ntul l-a ridicat, poruncindu-i s{ se }mb{rb{teze cu sufletul ~i i-a spus vedenia sa, zic|ndu-i: <192>Fiule, degrab{ m{ va chema Domnul la El. Iar tu, dup{ chemarea mea din via`a aceasta, s{ iei acest smerit trup al meu, }mpreun{ cu testamentul meu, pe care l-am scris mai }nainte de nevoin`a mea ~i s{-l duci, ajut|ndu-`i Dumnezeu, }n casa noastr{ din Palestina. ^i toate cele hot{r|te de mine s{ le }mpline~ti ~i s{ ai frica lui Dumnezeu ~i credin`{ ne}ndoit{ }n Hristos<170>. El f{g{duind c{ va }mplini toate cele poruncite ~i mult pl|ng|nd, sf|ntul l-a cuprins cu dragoste ~i, d|ndu-i s{rutarea cea din urm{, l-a liberat cu pace. A doua zi r{s{rind soarele, a stat }mp{ratul la judecat{ ~i, pun|nd }nainte pe sf|ntul mucenic, a }nceput a vorbi c{tre d|nsul cu bl|nde`e ~i, oprindu-~i m|nia }n sine, }i zicea: <192>Nu socote~ti, o, Gheorghe, c{ sunt plin de iubire de oameni ~i de mil{, r{bd|nd p|n{ la }ndurare? Martori }mi sunt to`i zeii c{ }`i cru` tinere`ile tale, pentru frumuse`ea ce }nflore~te }n tine, pentru cuno~tin`a ~i pentru b{rb{`ia ta. A~ fi voit s{ te am p{rta~ al }mp{r{`iei mele ~i s{ fii al doilea cu cinstea, dac{ ai fi voit s{ te }ntorci la zei. Spune, deci, ce g|nde~ti despre aceasta?<170> Sf|ntul Gheorghe r{spunse: <192>Se c{dea, o, }mp{rate, ca mila ta cea at|t de mare s{ o fi ar{tat de la }nceput c{tre mine, iar nu s{ te s{lb{tice~ti at|t de mult asupra mea<170>. ]mp{ratul ascult|nd cu pl{cere ni~te cuvinte ca acestea ale mucenicului, i-a zis }ndat{: <192>De voie~ti s{ te supui mie cu dragoste, ca unui tat{, toate chinurile care le-ai suferit, `i le voi r{spl{ti cu multe cinstiri<170>. Gr{it-a Sf|ntul Gheorghe: <192>De voie~ti, o, }mp{rate, s{ intr{m acum }n{untrul capi~tei, s{ vedem pe zeii cei cinsti`i de voi<170>. ]mp{ratul scul|ndu-se cu os|rdie ~i cu bucurie, a mers }n capi~tea lui Apolon cu tot poporul, duc|nd cu cinste ~i pe Sf|ntul Gheorghe }mpreun{ cu d|n~ii, iar poporul striga l{ud|nd pe }mp{ratul, socotind puterea ~i biruin`a zeilor lor. Apoi, intr|nd ~i f{c|ndu-se t{cere mare ~i preg{tind jertf{, to`i priveau spre mucenic, a~tept|nd f{r{ }ndoial{ s{ aduc{ jertf{ zeilor. Sf|ntul, apropiindu-se de zeul Apolon ~i }ntinz|nd m|na c{tre el, a }ntrebat pe cel ne}nsufle`it, ca pe un viu, zic|nd: <192>Tu voie~ti s{ prime~ti jertf{ de la mine ca un Dumnezeu?<170> Sf|ntul, zic|nd aceasta, ~i-a f{cut semnul Crucii, iar diavolul care locuia }n idol a r{spuns ni~te cuvinte ca acestea: <192>Nu sunt Dumnezeu; ~i nici unul asemenea mie nu este! Numai Unul este Dumnezeu; Acela pe care tu ]l propov{duie~ti! Noi ne-am dep{rtat de }ngerii cei ce-i slujesc Lui ~i }n~el{m pe oamenii cei st{p|ni`i de zavistie<170>. Atunci sf|ntul a zis c{tre el: <192>Dar cum }ndr{zni`i voi s{ sta`i aici, venind eu, slujitorul adev{ratului Dumnezeu?<170> Zic|nd sf|ntul acestea, un sunet ~i glas de pl|ngere ie~ea de la idoli, apoi deodat{ c{z|nd to`i la p{m|nt s-au sf{r|mat. Atunci slujitorii ~i mul`i din popor s-au pornit ca ni~te turba`i, cu mult{ m|nie asupra sf|ntului, b{t|ndu-l ~i leg|ndu-l. Apoi <%-2>strigau asupra }mp{ratului: <192>Pierde pe vr{jitorul acesta, o, }mp{rate!<%0> Pierde-l mai }nainte de a ne pierde el pe noi!<170> F{c|ndu-se o strigare ~i o tulburare ca aceasta ~i str{b{t|nd vestea aceea prin toat{ cetatea, }mp{r{teasa Alexandra, care p|n{ atunci avea ascuns{ }n sine credin`a }n Hristos, neput|nd s-o t{inuiasc{ mai mult, a alergat }ntr-un suflet acolo unde era Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe, ~i v{z|nd g|lceava poporului ~i pe mucenic legat, privindu-l de departe ~i neput|nd s{ se apropie de d|nsul din cauza mul`imii, a }nceput a striga cu mare glas, zic|nd: <192>Dumnezeul lui Gheorghe, ajut{-mi c{ Tu e~ti Dumnezeul Cel Atotputernic!<170> Dup{ ce s-a lini~tit pu`in g|lceava poporului, Diocle`ian a poruncit s{-i aduc{ }nainte pe mucenic ~i fiind ca }ndr{cit de m|nia cea cumplit{, a zis c{tre sf|ntul: <192>Oare astfel de mul`umire ai dat, pentru mila mea c{tre tine, necuratule om? Oare a~a te-ai obi~nuit a jertfi zeilor?<170> Sf|ntul Gheorghe r{spunse: <192>A~a m-am deprins a cinsti pe zeii t{i, o, }mp{rate nebun. Ru~ineaz{-te dar de acum, de a-`i pune n{dejdea ta spre ni~te zei ca ace~tia, care nu pot s{-~i ajute nici lor ~i care nu rabd{ nici venirea de fa`{ a robilor lui Hristos<170>. Zic|nd acestea sf|ntul, iat{ a venit }mp{r{teasa }n mijloc, m{rturisind cu }ndr{zneal{ }naintea tuturor pe Hristos, Dumnezeul adev{rat; apoi c{z|nd la picioarele mucenicului, def{ima nebunia tiranului, oc{r|nd pe zei ~i blestem|nd pe cei ce se }nchin{ lor. Iar }mp{ratul se uimea, v{z|nd pe so`ia sa cu o }ndr{zneal{ at|t de mare sl{vind pe Hristos, def{im|nd pe idoli ~i c{z|nd la picioarele mucenicului. Apoi a zis c{tre d|nsa: <192>Ce-`i este, Alexandro, c{ lipindu-te de vr{jitorul ~i fermec{torul acesta, te lepezi de zei cu at|ta neru~inare?<170> Ea s-a }ntors de la d|nsul, ned|ndu-i nici un r{spuns. Atunci Diocle`ian, umpl|ndu-se de mai mult{ m|nie, n-a mai f{cut mult{ cercetare despre Gheorghe, nici despre }mp{r{teas{, ci }ndat{ a hot{r|t pedeaps{ de moarte pentru am|ndoi, }ntr-acest chip: <192>Gheorghe cel r{u, care a m{rturisit c{ este galileean ~i a hulit mult asupra zeilor ~i asupra mea, }mpreun{ <%2>cu Alexandra }mp{r{teasa mea, care s-a am{git de vr{jile lui ~i cu asemenea nebunie a oc{r|t pe zei, poruncesc s{ fie t{ia`i cu sabia<170>.<%0> Atunci osta~ii cei r|ndui`i pentru aceea, r{pind pe mucenic legat, l-au dus afar{ din cetate, t|r|nd }mpreun{ cu d|nsul ~i pe }mp{r{teasa cea de bun neam, care, urm|nd cu os|rdie, se ruga lui Dumnezeu }n sine, mi~c|ndu-~i buzele ~i privind adeseori spre cer. Apoi, ajung|nd la un loc oarecare, }mp{r{tesei i-au sl{bit puterile <%2>~i a cerut s{ ~ad{ pu`in. Dup{ aceea ~i-a }ntors capul spre zid ~i ~i-a<%0> dat duhul }n m|inile Domnului. V{z|nd aceasta, Gheorghe, mucenicul lui Hristos, a pream{rit pe Dumnezeu ~i mergea cu mare bucurie, rug|ndu-se Domnului, ca ~i alergarea lui s{ se s{v|r~easc{ cu bine. Apoi, c|nd s-a apropiat de locul cel hot{r|t, unde era s{ fie t{iat ~i-a ridicat glasul ~i se ruga }n acest chip: <192>Bine e~ti cuv|ntat, Doamne, Dumnezeul meu, c{ n-ai veselit pe vr{jma~ii mei, ci ai izb{vit sufletul meu ca pe o pas{re din cursa v|n{torilor! Auzi-m{ ~i acum, St{p|ne, ~i stai }naintea robului T{u }n ceasul acesta de la sf|r~it ~i izb{ve~te sufletul meu de me~te~ugirile duhului celui din v{zduh, al vr{jma~ului celui mare ~i de duhurile cele necurate. ^i s{ nu le socote~ti p{catul celor ce au gre~it }naintea mea, }n neputin`a lor, ci iertare ~i dragoste arat{-le lor, ca ~i aceia, cunosc|ndu-Te, s{ c|~tige parte din ]mp{r{`ia Ta, }mpreun{ cu ale~ii T{i. Prime~te ~i sufletul meu, }mpreun{ cu cei ce bine @i-au pl{cut }n veac, trec|nd cu vederea toate gre~elile mele cele cu ~tiin`{ ~i cu ne~tiin`{. Adu-`i aminte, St{p|ne, de cei ce cheam{ numele T{u Cel cu mare cuviin`{, c{ binecuv|ntat ~i pream{rit e~ti }n veci. Amin<170>. Astfel rug|ndu-se cu bucurie ~i-a plecat capul sub sabie. ^i a fost t{iat }n ziua de dou{zeci ~i trei a lunii Aprilie, s{v|r~indu-~i bine m{rturisirea, }mplinindu-~i alergarea ~i p{zind credin`a f{r{ de prihan{, pentru care a ~i luat cununa drept{`ii cea preg{tit{ lui. Unele ca acestea sunt nevoin`ele cele mari ale viteazului osta~ Gheorghe. Unele ca acestea sunt biruin`ele lui asupra vr{jma~ilor. Deci, }n acest chip nevoindu-se, s-a }nvrednicit cununii celei nestric{cioase ~i ve~nice. Cu ale c{rui rug{ciuni ~i noi s{ ne }nvrednicim }n partea drep`ilor ~i s{ st{m de-a dreapta sa, }n ziua venirii a doua a Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine toat{ slava, cinstea ~i }nchin{ciunea }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>DIN MINUNILE SF\NTULUI<%0> @SUBTITLE = <%4>^I MARELUI MUCENIC GHEORGHE<%0> ]n p{r`ile Siriei era o cetate ce se numea Ramel, }n care se zidea o biseric{ de piatr{, }n numele Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. ^i nu era }n acel loc piatr{ de felul acela, din care s-ar fi putut face st|lpi mari, spre }nt{rirea zidirii, ci din alte p{r`i dep{rtate se aduceau pe mare st|lpi de pre`. Deci, mul`i din cet{`enii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus }n diferite locuri ca s{ cumpere st|lpi de piatr{ pentru biserica ce se zidea. S-a dus ~i o femeie dreptcredincioas{, v{duv{, care avea os|rdie ~i credin`{ c{tre Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe, voind, ca din s{r{cia sa, s{ cumpere pentru biserica sf|ntului un st|lp. ^i, cump{r|nd dintr-un loc un st|lp ales, l-a adus la malul m{rii, unde un alt b{rbat bogat din cetatea Ramel, cump{r|nd c|`iva st|lpi }i punea }n corabie; ~i a rugat mult femeia pe omul acela, s{-i ia ~i st|lpul ei }n corabie, }mpreun{ cu ceilal`i ~i s{-l duc{ la biserica mucenicului. Iar el nu i-a ascultat rug{mintea ~i nu i-a luat st|lpul ei; ci, arunc|nd }n corabie numai st|lpii s{i, a plecat. Atunci femeia aceea, arunc|n-du-se la p{m|nt, pl|ngea cu jale ~i chema }n ajutor pe Sf|ntul Mare Mucenic, ca s{ r|nduiasc{ precum ~tie el, ca ~i st|lpul ei s{ fie dus }n Ramel, la biserica lui. Astfel femeia, m|hnindu-se ~i pl|ng|nd, a adormit ~i i s-a ar{tat }n vis Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe }n chip de voievod, merg|nd c{lare ~i ridic|nd-o de la p{m|nt, i-a zis: <192>Spune-mi de ce te m|hne~ti, o, femeie?<170> Iar ea i-a spus pricina durerii sale ~i a v{zut pe sf|nt desc{lec|nd de pe cal ~i zic|nd c{tre d|nsa: <192>Unde <%-2>voie~ti s{-`i pui st|lpul?<170> Iar ea a zis: <192>]n partea dreapt{ a bisericii<170>.<%0> ^i }ndat{ sf|ntul a scris cu degetul s{u pe st|lp astfel: <192>St|lpul acesta al v{duvei, s{ se pun{ }n partea dreapt{ a bisericii, dup{ cel dint|i st|lp, ca s{ fie acesta al doilea<170>. Aceasta scriind, a zis c{tre femeie: <192>Ajut{-mi tu singur{<170>. ^i, apuc|nd ei st|lpul, piatra s-a u~urat ~i de c{tre am|ndoi a fost aruncat{ }n mare. Aceasta v{z|nd-o femeia }n vedenia somnului ~i de~tept|ndu-se, n-a g{sit st|lpul }n locul acela. Dar pun|ndu-~i n{dejdea c{tre Dumnezeu ~i spre Sf|ntul Gheorghe, robul Lui, a pornit pe cale spre casa sa. ^i mai }nainte de }ntoarcerea ei, precum ~i a corabiei, adic{ }ndat{ dup{ acea vedenie din somn, chiar a doua zi s-a g{sit st|lpul ei pe malul m{rii, }n Ramel. Apoi dup{ ce a sosit b{rbatul acela, care }~i ducea st|lpii }n corabie ~i a ie~it la mal, a v{zut st|lpul v{duvei ~i scrierea de pe el, care se }nchipuise pe piatr{ de degetul sf|ntului foarte bine, ca ~i cum literele ar fi fost }nsemnate pe lut. Atunci s-a minunat foarte ~i cunosc|nd minunea ce se f{cuse de sf|ntul mare mucenic ~i pricep|nd gre~eala sa, se c{ia c{ trecuse cu vederea rug{mintea v{duvei ~i cerea iertare de la sf|nt, prin multe rug{ciuni, ceea ce a ~i dob|ndit de la el, ar{t|ndu-i-se }n vedenie. Deci st|lpul acela al v{duvei s-a pus }n acel loc }n care s-a poruncit, spre pomenirea femeii ~i spre ar{tarea minunii f{cute de marele mucenic, dar mai ales spre slava izvorului minunilor lui Hristos, Dumnezeul nostru. @AN+LUNA = Dup{ mul`i ani, saracinii lu|nd Siria sub st{p|nirea lor, s-a }nt|mplat }n cetatea Ramel, }n cea mai sus pomenit{ biseric{ a Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, o minune ca aceasta: Un saracin vestit, }mpreun{ cu al`i saracini, au intrat }n biseric{, pe vremea citirii pravilei, ~i v{z|nd icoana Sf|ntului Gheorghe ~i pe preot st|nd }naintea ei ~i }nchin|ndu-se ~i s{v|r~ind }n tain{ rug{ciuni, a zis c{tre prietenii s{i }n limba saracinilor: <192>Vede`i pe acest nebun, ce face? Se roag{ la sc|ndur{. Aduce-`i-mi un arc ~i o s{geat{, s{ s{getez sc|ndura aceea<170>. ^i }ndat{ i-au adus un arc, pe care el, st|nd dinapoia tuturor, l-a }ncordat ~i a aruncat o s{geat{ asupra icoanei mucenicului; iar s{geata n-a zburat spre icoan{, ci }n sus ~i c{z|nd din }n{l`ime, a lovit pe saracinul acela }n m|n{ ~i i-a r{nit-o. Deci, a ie~it }ndat{ afar{, duc|ndu-se acas{, dur|ndu-l m|na foarte ~i curg|ndu-i mult s|nge; apoi se umflase ~i striga suspin|nd, fiind cuprins de o durere de moarte. ^i avea }n casa sa ni~te slujnice de credin`{ cre~tineasc{, pe care chem|ndu-le, le-a zis: <192>Am fost }n biserica Sf|ntului vostru Gheorghe ~i am vrut s{-i s{getez icoana lui, dar m-am s{getat pe mine, c{ci }ntorc|ndu-se s{geata, mi-a r{nit m|na ~i iat{ mor de nesuferit{ durere<170>. Iar ele i-au zis: <192>Oare `i se pare c{ ai f{cut bine, }ndr{znind s{ love~ti chipul sf|ntului mucenic?<170> Zis-a saracinul: <192>Au doar{ are putere chipul acela, s{ m{ fac{ astfel, precum sunt acum de bolnav?<170> Slujnicele au r{spuns: <192>Noi suntem ne}nv{`ate ~i nu putem s{-`i r{spundem, dar cheam{ un preot ~i acela }`i va spune cele ce ne }ntrebi pe noi<170>. Barbarul a ascultat sfatul slujnicelor sale ~i a chemat pe preot ~i a zis: <192>Vreau s{ ~tiu ce putere are sc|ndura aceea sau icoana, c{reia te }nchini tu?<170> A r{spuns preotul: <192>Eu nu m{ }nchinam sc|ndurii, ci Dumnezeului meu, Ziditorul tuturor, m{ rugam celui }nchipuit pe sc|ndur{ cu chipul Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, ca s{ fie mijlocitor pentru mine c{tre Dumnezeu<170>. Zis-a barbarul: <192>Cine este Gheorghe, dac{ nu este el Dumnezeul vostru?<170> R{spuns-a preotul: <192>Sf|ntul Gheorghe nu este Dumnezeu, ci slug{ a lui Dumnezeu ~i a Domnului nostru Iisus Hristos, care a fost asemenea om p{m|ntean ca ~i noi. El multe munci a r{bdat de la p{g|nii care-l sileau s{ se lepede de Hristos, dar cu vitejie pe toate r{bd|ndu-le ~i bine s{v|r~indu-~i m{rturisirea numelui lui Hristos, a luat dar de la Dumnezeu ca s{ fac{ semne ~i minuni; iar noi, iubindu-l pe el, cinstim icoana lui ~i, ca ~i cum am privi spre el, ne }nchin{m lui, }l cuprindem ~i-i s{rut{m icoana, }n acela~i chip cum ~i tu faci dup{ moartea p{rin`ilor ~i fra`ilor t{i; c{ci av|nd }mbr{c{mintea lor }naintea ta, l{crimezi ~i le s{ru`i, ca ~i cum ai avea pe aceia }naintea ta. Deci, a~a ~i noi socotim icoanele sfin`ilor, nu ca pe ni~te dumnezei, s{ nu fie aceea, ci ca pe ni~te }nchipuiri ale slugilor lui Dumnezeu, care prin icoanele lor fac minuni, precum s-a }nt|mplat cu tine, cel ce ai }ndr{znit a s{geta icoana sf|ntului mucenic, ca s{ ~tii puterea lui ~i s{ fie ~i spre }nv{`{tura altora<170>. Acestea auzindu-le saracinul, a zis: <192>Ce voi face? Vezi m|na mea s|nger|nd{, c{ci groaznic{ durere p{timesc ~i de moarte m{ apropii<170>. Zis-a lui preotul: <192>De voie~ti s{ fii viu ~i }ntreg, porunce~te s{ aduc{ la tine chipul Sf|ntului ~i Marelui Mucenic Gheorghe ~i-l pune pe patul t{u; apoi o candel{ plin{ cu unt-delemn arz|nd, s{ fie }naintea lui aprins{ toat{ noaptea, iar a doua zi lu|nd untdelemn din candel{, s{ ungi m|na ta cea bolnav{ ~i atunci s{ crezi c{ te vei t{m{dui, ~i-`i va fi `ie a~a<170>. Iar saracinul }ndat{ a rugat pe preot, ca s{-i aduc{ icoana Sf|ntului Gheorghe, pe care primind-o cu bucurie, a f{cut toate a~a precum a }nv{`at de la preot. A doua zi, dup{ ce ~i-a uns m|na cu untdelemn din candel{, }ndat{ i-a }ncetat durerea ~i i s-a t{m{duit m|na. De o minune ca aceea, mir|ndu-se ~i veselindu-se barbarul acela, a }ntrebat pe preot dac{ avea ceva scris }n c{r`ile sale despre Sf|ntul Gheorghe. Iar preotul aduc|ndu-i via`a ~i p{timirea sf|ntului, i-a citit-o ~i el cu luare aminte ascult|nd, `inea }n m|ini icoana mucenicului, gr{ind c{tre sf|ntul cel }nchipuit pe icoan{, ca ~i c{tre un viu, zic|ndu-i cu lacrimi: O, Sfinte Gheorghe, tu, t|n{r, }ns{ cu minte ai fost, iar eu b{tr|n, dar nebun. Tu de t|n{r e~ti prieten a lui Dumnezeu, iar eu am }mb{tr|nit ~i sunt lipsit de Dumnezeu. Roag{ pentru mine pe Dumnezeul t{u, ca s{ fiu ~i eu robul S{u. Dup{ aceea c{z|nd la picioarele preotului, }l ruga s{-l }nvredniceasc{ de Sf|ntul Botez. Iar preotul nu voia pentru c{ se temea de saracini, }ns{ v{z|ndu-i credin`a ~i rug{mintea lui cea cu dinadinsul, l-a botezat noaptea }n tain{, de frica saracinilor. A doua zi, saracinul cel nou botezat a ie~it din cas{ ~i st|nd }n mijlocul cet{`ii }n v{zul tuturor, cu mult{ }ndr{zneal{ ~i cu mare glas, a }nceput a propov{dui pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu ~i blestema credin`a saracinilor. ^i }ndat{ s-a adunat la d|nsul mul`ime de saracini ~i umpl|ndu-se de m|nie ~i de iu`ime, au pornit asupra lui ca ni~te fiare s{lbatice ~i cu s{biile l-au t{iat buc{`i. ^i a~a }n scurt timp ~i-a sf|r~it fapta cea bun{ a m{rturisirii ~i a luat cununa muceniciei, ajut|ndu-i rug{ciunile Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. @AN+LUNA = ]n insula Melitinei era o biseric{ a Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, sl{vit{ ~i mare. Locuitorii acelei insule aveau obiceiul ca }n to`i anii, la ziua pomenirii sf|ntului, s{ se adune }n biserica aceea, ca s{ serbeze praznicul mucenicului. De acest lucru afl|nd agarenii din Crit (insula Creta), }ntr-o clip{ au n{v{lit asupra locului aceluia ~i c|`i oameni au fost afar{ din biseric{, apuc|nd s{ fug{, au sc{pat din m|inile agarenilor; iar c|`i s-au aflat }n biseric{, pe aceia prinz|ndu-i ~i leg|ndu-i, i-au dus }n robie. A fost robit atunci ~i un t|n{r oarecare de acolo ~i duc|ndu-l }n Creta, l-au d{ruit voievodului agarenilor. Iar dup{ ce a trecut un an, sosind praznicul sf|ntului, p{rin`ii t|n{rului aceluia, de~i erau lipsi`i de fiul lor, }ns{ nu ~i-au schimbat obiceiul, ca }n to`i anii s{ mearg{ la praznic }n biserica mucenicului ~i s{ fac{ }n casa lor mas{ }ndestulat{ }ntru cinstea ~i pomenirea Sf|ntului Gheorghe. Deci, c|nd a }nceput a a~eza la osp{` pe cei chema`i, maica t|n{rului robit s-a }ntors iar la biseric{ ~i s-a aruncat la p{m|nt, pl|ng|nd ~i rug|nd pe sf|ntul, ca s{-l izb{veasc{ pe fiul s{u din robie, precum ~tie el cu ajutorul s{u. ^i a fost auzit{ de ajut{torul cel grabnic. Dup{ ce ~i-a sf|r~it rug{ciunile sale, acea femeie s-a }ntors la osp{` la cei chema`i, iar b{rbatul ei a chemat mai }nt|i numele Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe; apoi ajutorul ~i sprijinul sf|ntului l{ud|nd, a }nceput a cinsti pe cei chema`i, st|nd dreg{torii preg{ti`i. ]n acel ceas, fiul lor fiind scos de Sf|ntul Gheorghe din robie, a stat }naintea lor `in|nd }n m|ini un pahar cu vin, d|ndu-l maicii sale. Pentru c{ }n ceasul acela, st|nd }n Crit la masa voievodului agarenilor, turnase vinul }n pahar ~i-l g{tea s{-l dea st{p|nului lor; deodat{, precum alt{dat{ Avacum, a fost r{pit ~i a stat }n Melitina cu paharul de vin }n m|n{. V{z|ndu-l, to`i cei ce ~edeau ~i se osp{tau la mas{, s-au }nsp{im|ntat ~i l-au }ntrebat unde a fost, de unde a venit ~i cum s-a aflat }n mijlocul lor? Iar el le-a r{spuns: <192>Am umplut acest pahar cu vin, ca s{-l dau boierului ~i am fost r{pit de un b{rbat prealuminat, care era c{lare pe cal ~i m-a pus pe mine l|ng{ el. Deci cu o m|n{ am `inut paharul, iar cu alta m{ `ineam de br|ul lui; ~i astfel m{ aflu aici, precum m{ vede`i<170>. Acestea auzindu-le to`i, s-au sp{im|ntat, minun|ndu-se de acea sl{vit{ minune. Apoi, scul|ndu-se, au adus mul`umire lui Dumnezeu ~i pl{cutului S{u, Marelui Mucenic Gheorghe. Despre o asemenea minune, zis{ mai sus, ne spune ~i Cozma monahul, astfel: ]n zilele lui Vasile, }mp{ratul grecesc, eu fiind t|n{r, st{p|nul meu, voievodul la care slujeam, a fost trimis de }mp{rat la insula Cipru. Dup{ ce am ajuns, am auzit o minune a Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe, care nu de mult o f{cuse }n biserica lui, la ziua praznicului. C{ci spuneau locuitorii de acolo c{ fiul preotului, care slujea }n biserica Sf|ntului Gheorghe, a fost robit de saracini, ~i la praznicul Sf|ntului Gheorghe s-a aflat l|ng{ tat{l s{u }n biseric{, la vremea Liturghiei. Deci voievodul, chem|nd la sine pe preot ~i pe fiul lui, }l }ntreba cum a venit de la saracini? Iar t|n{rul a }nceput a-i spune astfel: <192>Precum Dumnezeu a voit, a~a Sf|ntul Gheorghe m-a liberat. ]ns{ eu nu ~tiu cum am venit, dec|t ~tiu numai, c{ am fost robit acum trei ani de saracini. C{ m{ trimisese tat{l meu }ntr-o corabie cu al`i oameni pentru negu`{torie. ^i n{v{lind asupra noastr{ saracinii, pe to`i ne-au robit ~i am fost dus de d|n~ii }n Palestina, c{ci atunci Ierusalimul ~i toat{ Palestina erau st{p|nite de saracini. Acolo am slujit, zicea t|n{rul, st{p|nului meu trei ani. ^i, iat{, a optsprezecea zi este de c|nd st{p|nul meu mi-a poruncit s{-i duc a~ternutul la baia cea de ob~te, vr|nd s{ se spele acolo. ^i sp{l|ndu-se, mi-a zis: <192>Nu mi-ai adus dulcea`{ ~i ap{ s{ beau?<170> Eu i-am r{spuns: <192>Nu `i-am adus st{p|ne<170>. Iar el voia s{ m{ prind{, ca s{ m{ bat{. Dar eu am sc{pat ~i am alergat acas{ la st{p|na mea ~i, lu|nd degrab{ de la ea dulcea`{, m{ }ntorceam spre baie la st{p|n. ^i }mi era calea pe l|ng{ o curte cre~tineasc{, }n care era o biseric{ ~i se s{v|r~ea }n acel ceas dumnezeiasca Liturghie. Atunci am auzit, dup{ }nt|ia intrare, c|nt|ndu-se condacul Sf|ntului Gheorghe, pentru c{ era praznicul lui. Auzind acea c|ntare, am pl|ns ~i am zis: <192>Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, oare n-a fost primit{ lui Dumnezeu ~i `ie nici o suspinare a robului t{u, adic{ a tat{lui meu? Pentru ce ai trecut cu vederea lacrimile ~i rug{ciunile lui, cele f{cute de el pentru mine, }n biserica ta, ca s{ m{ fi izb{vit din aceast{ robie ~i prad{?<170> @BT-1 = Aceasta zic|nd, alergam spre baie, ~i v{z|ndu-m{ st{p|nul meu plin de lacrimi, a }nceput cu m|nie a m{ oc{r} ~i mi-a zis: <192>Toarn{!<170> ^i am turnat }n pahar dulcea`a, ~i mi-a zis st{p|nul: <192>Toarn{!<170> Dac{ am luat vasul s{ torn }n pahar, am }nceput a nu vedea pe st{p|nul meu, zic|nd ceva ~i am auzit c|ntarea ce se c|nta: Unul Sf|nt, Unul Domn Iisus Hristos, }ntru slava lui Dumnezeu Tat{l. Amin!. ^i m-am v{zut }n altar, iar pe tat{l meu `in|nd Sf|ntul Potir ~i zic|nd c{tre eclesiarh: <192>Da`i-mi ap{<170>. Iar eu, st|nd }naintea lui cu vasul, voiam s{ torn }n Sf|ntul Potir; pentru c{, precum st{team }n baie }naintea saracinului, }ntr-o m|n{ `in|nd paharul cu dulcea`{, iar }n alta, vasul din care turnam ~i deodat{ m-am aflat }n Altar st|nd }naintea tat{lui meu pe c|nd el slujea. Iar tat{l meu c{ut|nd spre mine, a zis c{tre eclesiarh: <192>Cine este acest t|n{r?<170> Acesta a zis cu mirare: <192>Nu ~tim cine este acesta ~i de unde vine<170>. ^i eram cu p{rul ras ~i cu hainele saracine~ti. Apoi am zis c{tre tat{l meu: <192>Oare nu m{ recuno~ti pe mine, tat{? Eu sunt fiul t{u!<170> ^i a zis c{tre mine tat{l: <192>Dar acest vas ~i paharul pentru ce le ai }n m|inile tale ~i ce este }n ele?<170> ^i am zis: <192>Aceasta este dulcea`{, pentru c{ fiind eu }n baie cu st{p|nul, aproape de Ierusalim, c|nd voiam s{-i dau lui b{utura aceasta, }ndat{ m-am aflat }n biseric{<170>. @BT-1 = Iar tat{l meu s-a cutremurat de spaim{, ~i pu`in a fost, c{ n-a sc{pat din m|ini Sf|ntul Potir, pe care }l `inea. Iar eu am l{sat jos paharul ~i vasul ~i am zis: <192>Nu te tulbura, p{rinte, ci sf|r~e~te-`i slujba<170>. Apoi, pun|nd tat{l meu Potirul pe Sf|ntul Prestol ~i, ridic|ndu-~i m|inile, a dat laud{ lui Dumnezeu ~i a pream{rit pe Sf|ntul Gheorghe. Iar paharul pe care l-a l{sat pe marmur{ nu s-a stricat, nici nu s-a v{rsat, asemenea ~i vasul cel{lalt. ^i sf|r~ind tat{l meu slujba, m-a cuprins ~i m-a s{rutat cu lacrimi ~i am mers acas{. Apoi, auzind de mine toate rudele ~i prietenii no~tri, s-au adunat la noi. ^i, v{z|ndu-m{, s-au bucurat ~i au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe Sf|ntul Gheorghe, robul Lui, care m-a izb{vit de la saracini }n clipeala ochilor<170>. O povestire ca aceea a fiului preotului, auzind-o voievodul ~i to`i cei }mpreun{ cu d|nsul, foarte mult au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe Sf|ntul Gheorghe. ^i d|ndu-i ~i tat{lui s{u daruri mari, i-au liberat. @AN+LUNA = Asemenea acestor minuni mai sus-zise ale Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, se afl{ ~i aceast{ minune: ]n p{r`ile Paflagoniei, }n cetatea Amastrida era un b{rbat, anume Leontie ~i so`ia lui Teofana, ~i am|ndoi aveau mare credin`{ ~i os|rdie c{tre Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe ~i n{zuiau totdeauna la biserica lui, care era nu departe de acolo, l|ng{ r|ul ce se numea Partenos. Dup{ numirea r|ului aceluia, biserica aceea a mucenicului se numea <192>Partenia<170>. Pe acea biseric{, cei doi so`i au }mpodobit-o din averile lor cu toat{ bunacuviin`{, din dragostea lor c{tre Sf|ntul Gheorghe, pe care }l aveau peste averile lor purt{tor de grij{, p{zitor ~i ap{r{tor. De aceea, }n to`i anii s{v|r~eau pomenirea mucenicului cu cinste ~i cu cucernicie, f{c|nd milostenii multe ~i mas{ }ndestulat{ s{racilor, sc{p{ta`ilor, str{inilor, rudeniilor ~i prietenilor. Aceia aveau un fiu, c{ruia }i d{duser{ numele Gheorghe, pentru ca s{ aib{ pomenirea mucenicului totdeauna }n minte ~i pe limb{ cu dragoste. ]n zilele acelea }mp{r{`ea la greci, Constantin al VIII-lea, care a fost fiul }mp{ratului Leon cel }n`elept. ^i au ridicat r{zboi bulgarii cu grecii, pentru c{ bulgarii, ungurii ~i cu t{tarii, n{v{lind asupra p{r`ilor grece~ti, le pustiau, pr{d|ndu-le ~i a fost nevoie ca oastea greceasc{ s{ se adune }n cete. Iar de vreme ce Leontie era locuitor al cet{`ii Amastridei }n Paflagonia, din r|nduiala ost{~easc{, }i poruncea ~i lui s{ ias{ la r{zboi. ]ns{ Leontie acum era b{tr|n, iar fiul Gheorghe era }n v|rst{ de b{rbat; deci, a socotit ca }n locul s{u s{-~i trimit{ fiul la oaste. ^i lu|ndu-l pe el Leontie ~i Teofana, l-au dus mai }nt|i }n biserica mai sus-zis{ ~i, rug|ndu-se }naintea icoanei mucenicului, au zis: <192>@ie, o, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, }`i }ncredin`{m pe fiul nostru cel unul-n{scut ~i iubit, pe care cu numele t{u l-am numit, pe tine iubindu-te; deci, tu s{-i fii pov{`uitor }n cale ~i p{zitor }n r{zboi ~i s{-l }ntorci la noi }ntreg ~i s{n{tos, ca rodul credin`ei noastre celei c{tre tine, prin a Ta facere de bine lu|ndu-l, cu multe faceri de bine s{ pream{rim totdeauna a ta purtare de grij{ ~i ap{rare pentru noi<170>. A~a rug|ndu-se, au liberat pe fiu la ceata o~tirii grece~ti. Iar c|nd s-a f{cut r{zboi cu vr{jma~ii, mai }nt|i grecii au biruit pe bulgari, iar dup{ aceea, }ndrept|ndu-se bulgarii au }nceput a birui pe greci, c{ci a~a a l{sat Dumnezeu pentru p{cat. ^i s-a f{cut m{cel mare ~i a c{zut puterea greceasc{ }n ascu`i~ul sabiei vr{jma~ilor, }nc|t abia a sc{pat cineva de la acel r{zboi. ]n acea vreme Gheorghe fiul lui Leontie, fiind prins viu de un bulgar oarecare, s-a p{zit cu rug{ciunile sf|ntului de la moarte. V{z|ndu-l bulgarul t|n{r ~i frumos la fa`{, l-a cru`at ~i l-a dus la p{m|ntul lui, unde Gheorghe slujea aceluia ca un rob. Iar Leontie ~i Teofana, auzind de biruirea taberilor grece~ti ~i v{z|nd c{ nu s-a }ntors fiul lor, pl|ngeau ~i se t|nguiau cu nem|ng|iere, socotind c{ este ucis la r{zboi; ~i c{z|nd la icoana Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, }n biserica lui strigau: <192>Oare }ntr-o n{dejde ca aceasta, mucenice al lui Hristos, `i-am }ncredin`at pe fiul nostru cel iubit, ca s{ fie m|ncare p{s{rilor cerului ~i fiarelor p{m|ntului? Oare a~a ai auzit rug{ciunile ~i suspinurile noastre? Dac{ pentru noi cei ce am }mb{tr|nit nu `i-a fost mil{, apoi cel pu`in pentru tinere`ile cele }nflorite ale aceluia s{ te fi milostivit. Pentru ce ai trecut cu vederea pe a noastr{ tic{lo~ie, pl{cutule al lui Dumnezeu?<170> Acestea ~i cele asemenea cu acestea gr{indu-le, cu negr{it{ t|nguire ~i strigare c|t{va vreme, la to`i cei ce erau acolo, i-a pornit spre lacrimi, iar mai cu seam{ maica pl|ngea ne}ncetat cu amar{ t|nguire. ^i a fost acea biruin`{ asupra grecilor }n luna lui August; dar trec|nd toamna ~i iarna, a sosit luna aprilie ~i praznicul Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. Atunci Leontie cu so`ia sa, de~i }~i pierduser{ orice n{dejde, crez|nd c{ fiul lor a c{zut de sabie la r{zboi, n-au }ncetat rug{ciunile c{tre sf|ntul mucenic ~i, dup{ obicei, au preg{tit, precum se c{dea, mas{ }ndestulat{. Iar dup{ s{v|r~irea slujbelor biserice~ti, au luat la sine mul`i oaspe`i ~i s{raci, care to`i fiind a~eza`i la mas{ ~i osp{t|ndu-se, de nimic nu le era vorba dec|t numai de Gheorghe, fiul lor, care nu se }ntorsese de la r{zboi. Deci, p{rin`ii s-au pornit a pl|nge, iar oaspe`ii }i m|ng|iau ~i mai ales pe maica care se t|nguia. Iar fiul s{u Gheorghe, fiind }n robie, avea la st{p|nul s{u slujba buc{t{riei ~i }n aceia~i zi, fierb|nd bucate, }~i aduse aminte de casa p{rin`ilor s{i ~i de pr{znuirea lor, apoi de rudenii, de prieteni ~i de vecini ~i zicea }n mintea sa: <192>Acum }n casa p{rin`ilor mei, ce fel de mese sunt? Cine sunt acei care se ostenesc? Ce fel de pomenire au pentru mine? Oare viu m{ vor socoti c{ sunt, sau mort?<170> Zic|nd acestea se t|nguia amar. Apoi a sosit vremea s{ pr|nzeasc{ st{p|nul lui ~i trebuia ca singur Gheorghe s{ duc{ m|ncarea cu ulcica, }naintea st{p|nului s{u. Deci, ~terg|ndu-se de lacrimi, a luat de la foc ulcica fierb|nd ~i o ducea. ^i }ndat{ s-a aflat }n casa p{rin`ilor s{i, }naintea fe`ii tuturor celor ce se osp{tau. O, ce minune! S-au sp{im|ntat to`i v{z|nd deodat{ pe fiul lui Leontie, anume Gheorghe, st|ndu-le }nainte ~i fierb|ndu-i ulcica }n m|n{. Iar p{rin`ii lui credeau c{ v{d o n{lucire. Dar dac{ s-au convins c{ este adev{rat, iar nu n{lucire, s-au repezit la d|nsul cu bucurie ~i c{z|nd pe grumajii lui, }l cuprindeau ~i-l s{rutau, pl|ng|nd de nem{surat{ ~i nen{d{jduit{ bucurie. Asemenea ~i to`i cei ce erau acolo pl|ngeau de bucurie. ^i fiind }ntrebat Gheorghe, cum a r{mas viu de la r{zboi, unde a fost ~i cum a venit la d|n~ii, el le-a spus toate cu am{nuntul. Iar pentru a sa r{pire din robie, le-a spus astfel: <192>]n acest ceas slujeam }n buc{t{ria st{p|nului meu ~i aveam porunc{ ca s{-i aduc ulcica cu m|ncarea aceasta, pe care lu|nd-o, o duceam la mas{. Dar p{~ind eu pe c|teva trepte spre foi~orul }n care st{p|nul meu osp{ta, deodat{ am v{zut un osta~ c{lare pe cal, str{lucind cu negr{it{ lumin{, care m-a luat cu ulcica aceasta ~i nu ~tiu cum m-a adus aici }naintea voastr{. Auzind to`i aceasta, ~i mai ales p{rin`ii lui, au dat mare mul`umire lui Dumnezeu ~i Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. ^i au gustat apoi to`i din m|ncarea aceea ~i s-a f{cut alt{ minune; c{ci cu c|t gustau din ulcica aceea, cu at|t }ntr-}nsa se }nmul`ea m|ncarea; ~i era ulcica mic{, c|t s{ m{n|nce un om, iar cei ce m|ncau erau foarte mul`i ~i to`i au m|ncat din destul, l{ud|nd pe Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Iat{ c{ Sf|ntul Marele Mucenic Gheorghe, ne-a trimis la praznicul s{u hran{ aleas{ de la bulgari<170>. Dup{ aceasta a dat ulcica la biserica Sf|ntului Marelui Mucenic, cu multe mul`umiri ~i jertfe. ^i se p{stra ulcica aceea }ntre sfintele vase ale bisericii, }n pomenirea acelei preasfinte minuni a Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. Acea biseric{ a Sf|ntului Gheorghe din vremea cea de demult a fost mic{ ~i }nvechit{ ~i acum era s{ cad{, nefiind cine s{ zideasc{ alta nou{, sau pe cea veche s{ o dreag{ ~i s{ o }nnoiasc{. ]ns{ aceasta era din lipsa locuitorilor celor de acolo ~i a~a biserica aceea, nefiind }ngrijit{, s-a pustiit, ~i s-a }nt|mplat }ntr-}nsa o minune ca aceasta: ni~te copii adun|ndu-se acolo, se jucau; ~i era }ntre d|n~ii un copil totdeauna biruit ~i oc{r|t de ceilal`i. Dar sup{r|ndu-se copilul de oc{rile cele multe ~i-a }ntors ochii spre biserica Sf|ntului Gheorghe ~i a zis: <192>Sfinte Gheorghe, ajut{-mi, ca s{ biruiesc ~i }`i voi aduce }n biseric{ o pl{cint{ frumoas{<170>. ^i }ndat{ copilul acela a biruit pe ceilal`i copii la jocurile lor cele copil{re~ti ~i }nc{ nu odat{ sau de dou{ ori, ci de multe ori a f{cut aceasta, mai mult dec|t ceilal`i. Deci, duc|ndu-se la maica sa, i-a spus c{ a f{g{duit sf|ntului s{ d{ruiasc{ o pl{cint{ ~i o cerea de la d|nsa, ca s{-~i }mplineasc{ f{g{duin`a sa c{tre Sf|ntul Gheorghe. Iar maica iubitoare de fiu ~i mai ales c{tre mucenic, a }ndeplinit rug{mintea copilului ~i i-a dat o pl{cint{ bun{ ~i cald{, iar el, duc|nd-o }n biseric{, a pus-o }naintea Altarului ~i, }nchin|ndu-se, s-a dus. Apoi, }n acea vreme, trec|nd pe acolo patru negu`{tori, au intrat }n biseric{, s{ se }nchine Sf|ntului Gheorghe ~i au aflat pl{cinta bun{, c{ era cald{ ~i cu aburi bine mirositori. ^i au zis }n sine negu`{torii: <192>De aceasta nu are trebuin`{ sf|ntul, s-o m|nc{m noi ~i }n locul ei s{ punem t{m|ie<170>. Iar dup{ ce au m|ncat-o, vr|nd s{ ias{ din biseric{, nu nimereau u~ile bisericii, pentru c{ li se p{reau c{ e zid ~i nu puteau s{ ias{. Deci au pus c|te un ban de argint dar n-au ie~it; apoi au pus to`i un galben ~i s-au rugat sf|ntului ca s{-i lase s{ ias{ ~i n-au putut, fiind cuprin~i de orbire. Apoi to`i cei patru au pus c|te un galben ~i s-au rugat cu c{ldur{; ~i astfel li s-a dat ie~irea, pentru c{ au g{sit u~ile bisericii deschise ~i au ie~it f{r{ s{-i opreasc{. Acei galbeni ~i bani de argint au fost }nceputul adun{rii banilor, ca s{ se }nnoiasc{ biserica aceea. Pentru c{ a str{b{tut ~tirea despre acea minune }n toat{ partea aceea ~i mul`i oameni dreptcredincio~i d|nd de la ei mult aur ~i argint, au zidit o biseric{ nou{ ~i mare de piatr{, au }nfrumuse`at-o cu podoabe ~i au }ndestulat-o cu lucrurile cele de trebuin`{. ^i se s{v|r~eau }n acea biseric{ minuni preasl{vite, }ntru slava lui Hristos Dumnezeu ~i }ntru lauda Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe. @AN+LUNA = S{ se scrie ~i aceast{ minune a Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe, despre un t|n{r ce era mu~cat de un ~arpe veninos. C{ci unul din monahii cei pl{cu`i lui Dumnezeu, anume Gheorghe, av|nd ajut{tor pe Sf|ntul Mare Mucenic de un nume cu el, ne-a povestit cele ce urmeaz{: Duc|ndu-m{ pe calea spre munte, av|nd }n m|ini o cruce, m-a }nt|mpinat un monah b{tr|n ~i, lu|nd de la mine crucea, se ducea }nainte. ^i merg|nd pu`in, s-a ab{tut din cale pe o c{rare, iar eu mergeam }n urma lui. ^i iat{ o turm{ de oi, iar t|n{rul care era p{stor z{cea jos mu~cat de ~arpe. Era }n apropiere un izvor ~i stare`ul mi-a zis: <192>Scoate ap{ ~i s{ ud{m crucea<170>. F{c|nd aceasta ~i deschiz|nd gura t|n{rului, i-am turnat ap{, ce era v{rsat{ pe cruce, iar stare`ul i-a zis: <192>]n numele Preasfintei Treimi, s{ te vindece, robul lui Dumnezeu, Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe<170>. ^i, }ntorc|ndu-se, t|n{rul a v{rsat dintr-}nsul ni~te venin purt{tor de moarte ~i s-a sculat. Iar stare`ul i-a zis: <192>Spune-mi, cum te-ai jurat ieri c{tre v{duva aceea s{rac{, pe a c{rei oaie, care `i-a dat-o s-o pa~ti, ai v|ndut-o cu trei argin`i ~i tu i-ai spus c{ a m|ncat-o lupul?<170> T|n{rul a zis: <192>Adev{rat, p{rinte, a~a este; dar tu cum de ai ~tiut?<170> Stare`ul a r{spuns: <192>^ez|nd eu }n chilia mea, a venit la mine un b{rbat pe un cal alb ~i mi-a zis: Sofronie, scoal{-te ~i du-te degrab{ la izvorul care este de-a dreapta ta, spre miaz{zi, unde vei g{si un t|n{r mu~cat de ~arpe. Vei }nt|mpina acolo pe un monah purt|nd o Cruce }n m|n{, s{pat{ }n lemn ~i, lu|nd Crucea aceea, s{ torni pe ea ap{ ~i s{ dai t|n{rului aceluia mu~cat de ~arpe s{ bea din apa aceea, zic|ndu-i astfel: <192>]n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, te vindec{ pe tine robul lui Dumnezeu, Mucenicul Gheorghe<170>. ^i s{-i zici s{ nu se jure mai mult pe numele lui Dumnezeu, nici pe numele sfin`ilor Lui, nici s{ fac{ cuiva str|mb{tate ~i s{ dea oaia v{duvei celei s{race, ca s{ nu-i fie ceva ~i mai r{u<170>. Dup{ ce a auzit aceasta de la acel b{tr|n, t|n{rul a c{zut la picioarele lui, zic|nd: <192>Iart{-m{, p{rinte, c{ a~a este; am v|ndut oaia acelei femei pe trei argin`i ~i ieri am am{git-o, zic|nd c{ a m|ncat-o lupul. Iar femeia mi-a zis: Oare acesta este adev{rul sau este minciun{? Eu i-am r{spuns: A~a este, m{ jur, pe Dumnezeul Cel adev{rat! ^i femeia a zis: Tu nu m{ ~tii c{ sunt s{rac{? Cum voie~ti, a~a s{ faci; dar va cere-o de la tine Dumnezeu ~i Sf|ntul Gheorghe; c{ci am f{g{duit acea oaie pentru praznicul Sf|ntului Gheorghe, s{ o dau de m|ncare la s{raci. Deci, eu - zice t|n{rul - am gre~it, ~i rog a ta iubire de Dumnezeu, p{rinte, roag{-te pentru mine lui Dumnezeu ~i Sf|ntului Gheorghe, ca s{ mi se ierte p{catul acela, c{ci voi da acelei femei trei berbeci de ziua Sf|ntului Gheorghe ~i }n toat{ via`a mea, pentru praznicul acestui sf|nt, voi da zeciuial{ la s{raci din turma pe care o pasc<170>. ^i astfel, t|n{rul care s-a t{m{duit, cer|nd rug{ciune ~i iertare de la fericitul stare` Sofronie, s-a dus la locul s{u, mul`umind lui Dumnezeu ~i pl{cutului S{u, Sf|ntului Marelui Mucenic Gheorghe<170>. @AN+LUNA = Dar nu se cuvine a t{cea ~i acea vestit{ minune despre uciderea balaurului, pe care a f{cut-o Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe, aproape de Palestina, patria sa, }n p{r`ile Sirofiniciei, l|ng{ cetatea Viritului, peste marea cea mare a Siriei, nu departe de cetatea Lida, unde s-a }ngropat trupul Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe; pentru care au fost zugr{vite diferite icoane din vechime de cei vrednici de credin`{ zugravi ai p{m|ntului Palestinei, despre acea minune ce se pomene~te. La cei ce c{l{toresc }n Palestina, este ar{tat locul acelei minuni, care s-a f{cut astfel: @BT-1 = Era l|ng{ cetatea Viritului, spre muntele Libanului, un lac foarte mare, }n care era un balaur }nfrico~{tor ~i ucig{tor, care, ie~ind din lac, pe mul`i oameni }i apuca ~i-i pierdea, m|nc|ndu-i. ^i de multe ori oamenii, }narm|ndu-se spre uciderea lui, erau goni`i ~i uci~i, c{ci balaurul apropiindu-se de zidurile cet{`ii, cu suflarea sa cea pierz{toare, umplea v{zduhul de venin purt{tor de moarte; }nc|t mul`i se v{t{mau ~i mureau. ^i era necaz ~i m|hnire, strigare ~i pl|ngere mare ne}ncetat{ }n acea cetate, }n care oamenii erau necredincio~i cu }nsu~i }mp{ratul, st{p|nitorul lor, fiind to`i }nchin{tori la idoli. @BT-1 = Deci, }ntr-una din zile, adun|ndu-se oamenii acelei cet{`i, au mers la }mp{ratul lor ~i i-au zis: <192>Ce s{ facem, c{ pierim de balaurul acesta?<170> Iar el le-a r{spuns: <192>Ceea ce }mi vor descoperi zeii, aceea v{ voi spune<170>. ^i prin descoperirea diavolilor, care <%-2>locuiau }n idolii pierz{tori de suflete omene~ti, un sfat ca acesta le-a<%0> dat: De nu vor voi s{ piar{ to`i, s{ dea }n fiecare zi la r|nd ~i cu sor`i, fiecare pe copiii lor, fecior sau fat{, spre m|ncare acelui balaur. ^i a zis }mp{ratul: <192>Dac{ va veni r|ndul p|n{ la mine, apoi ~i eu, de~i am numai o fiic{, ~i pe aceea o voi da<170>. ^i au primit acel sfat }mp{r{tesc, dar mai ales diavolesc, oamenii aceia, ~i astfel hot{r|nd, f{ceau dup{ sfatul ~i dup{ r|nduiala aceea. ^i }~i d{deau to`i cet{`enii mari ~i mici pe copiii lor balaurului, }n fiecare zi spre m|ncare, pun|nd pe malul acelui lac pe fiii ~i fiicele lor, c|te unul, }nfrumuse`|ndu-i cu bun{ podoab{, de~i le era jale ~i pl|ngeau foarte mult pentru ei. Iar balaurul acela ie~ind, }i apuca ~i-i m|nca. @BT-1 = Dup{ ce a }nconjurat r|ndul pe to`i oamenii cet{`ii aceleia, au mers la }mp{rat ~i i-au zis: <192>Iat{, }mp{rate, noi to`i, dup{ sfatul ~i dup{ hot{r|rea ta, am dat pe copiii no~tri balaurului. Dar acum s-a sf|r~it r|ndul. Deci, ce ne mai porunce~ti s{ facem?<170> R{spuns-a }mp{ratul: <192>Voi da ~i eu pe singura mea fiic{ pe care o am, iar dup{ aceea ce ne vor descoperi iar{~i zeii, eu v{ voi spune<170>. Deci, chem|nd }mp{ratul pe fiica sa, i-a poruncit s{ se }mpodobeasc{ cu bun{cuviin`{, cu toate c{ }i era jale de ea ~i a pl|ns foarte mult cu toat{ casa sa. ]ns{, neput|nd s{ strice hot{r|rea aceea, ca ~i cum ar fi fost dumnezeiasc{, dup{ descoperirea diavolilor, pentru jertfa lor legiuit{ a hot{r|t s{ o dea pe ea la balaur, ca pe o jertf{ zeului iadului; iar el cu ai s{i, privind din }n{l`imea palatului, cu ochii plini de lacrimi o petreceau. Iar fecioara, fiind pus{ pe malul lacului la locul obi~nuit, unde se d{dea balaurului jertf{, st{tea acolo t|nguindu-se ~i a~tept|nd s{ ias{ balaurul din lac ~i s{ o m{n|nce. ]ns{, dup{ purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, Cel ce voie~te ca to`i s{ se m|ntuiasc{ ~i cetatea aceea voind s{ o izb{veasc{ de pierzarea trupeasc{ ~i de cea sufleteasc{, a sosit acolo Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe, osta~ul ]mp{ratului ceresc, care avea suli`a }n m|ini. ^i v{z|nd pe acea fecioar{ st|nd pe mal ~i foarte mult pl|ng|nd, a }ntrebat-o: <192>Pentru ce stai aici ~i pl|ngi a~a?<170> Iar ea a zis lui: <192>Bunule voinice, fugi degrab{ de aici cu calul t{u, ca s{ nu mori }mpreun{ cu mine!<170> Iar sf|ntul a gr{it c{tre ea: <192>Nu te teme, fecioar{, ci spune-mi mie, ce a~tep`i, ~i de ce prive~te la tine poporul de departe?<170> Zis-a c{tre el fecioara: <192>O, alesule t|n{r, te v{d viteaz ~i voinic, dar pentru ce dore~ti s{ mori }mpreun{ cu mine? Fugi degrab{ de la locul acesta<170>. Iar sf|ntul i-a zis: <192>Nu m{ voi duce, p|n{ nu-mi vei spune adev{rul. Pentru ce z{bove~ti aici pl|ng|nd, ~i pe cine a~tep`i?<170> Deci, i-a spus lui fecioara toate pe r|nd, despre balaur ~i despre sine. ^i a zis c{tre ea Sf|ntul Gheorghe: <192>Nu te teme, fecioar{, c{ eu }n numele Domnului Dumnezeului meu Cel adev{rat te voi izb{vi de balaur<170>. Iar ea a r{spuns: <192>Bunule voinice, nu dori s{ pieri cu mine, ci fugi ~i te izb{ve~te de moartea cea amar{! Ajut{-mi mie, s{ mor singur{ aici, c{ci nici pe mine nu m{ vei izb{vi de }nghi`irea balaurului, dar ~i tu vei pieri<170>. Acestea gr{indu-le fecioara c{tre d|nsul, acel balaur }nfrico~at s-a ar{tat ie~ind din lac ~i se apropia la obi~nuita lui m|ncare. Pe acesta v{z|ndu-l fecioara a strigat cu mare glas, zic|nd: <192>Fugi, omule, iat{ c{ balaurul vine!<170> Iar Sf|ntul Gheorghe s-a }nsemnat cu semnul Crucii ~i chema pe Domnul, zic|nd: ]n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, ~i s-a repezit cu suli`a asupra balaurului. Deci }nv|rtind suli`a, l-a lovit pe acela }n g|tlej ~i, r{-nindu-l, l-a culcat la p{m|nt, iar calul c{lca pe balaur cu picioarele. Dup{ aceea Sf|ntul Gheorghe a poruncit fecioarei, s{ lege pe balaur cu br|ul ~i s{-l duc{ }n cetate ca pe un c|ine. Iar poporul privind cu mirare la aceea ~i v{z|nd pe balaur fiind dus de fecioar{, a }nceput a fugi de fric{. Apoi Sf|ntul Gheorghe a zis c{tre d|n~ii: <192>Nu v{ teme`i, ci n{d{jdui`i spre Domnul nostru Iisus Hristos ~i crede`i }n El, c{ci El m-a trimis la voi ca s{ v{ izb{vesc de balaur!<170> ^i a ucis Sf|ntul Gheorghe pe balaurul acela cu sabia }n mijlocul cet{`ii. Apoi oamenii, tr{g|ndu-i trupul afar{ din cetate, l-au ars cu foc. Atunci }mp{ratul cet{`ii aceleia ~i tot poporul au crezut }n Hristos ~i au primit Sf|ntul Botez. ^i erau cei boteza`i dou{zeci ~i cinci de mii de b{rba`i, afar{ de femei ~i de copii. ]n acel loc, dup{ aceea, s-a zidit o biseric{ mare ~i preafrumoas{, }n numele Prea-sfintei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu ~i }ntru cinstirea Sf|ntului purt{torului de biruin`{ Marele Mucenic Gheorghe, c{ci, precum a izb{vit el pe fecioara aceea de balaurul cel v{zut, a~a p{ze~te f{r{ prihan{ Biserica lui Hristos ~i pe tot sufletul cel dreptcredincios, cu ajutorul s{u, de cel nev{zut balaur din ad|ncul iadului ~i de p{cat, ca de un ~arpe purt{tor de moarte. @AN+LUNA = Aici s-a mai f{cut ~i o alt{ minune. C{ci }n acea vreme c|nd s-a sfin`it biserica cea zidit{ }n cinstea Sf|ntului purt{torului de biruin`{ Gheorghe, atunci, ca semn al dumnezeiescului dar ce s-a v{rsat acolo, a izvor|t din altar ap{ vie, care t{m{duia toate bolile celor ce n{zuiau cu credin`{, spre slava lui Hristos, Care este izvorul vie`ii, ]mp{ratul slavei, Dumnezeu }n Treime, Tat{l, Fiul ~i Sf|ntul Duh, l{udat }ntre sfin`ii S{i }n veci. Amin.