@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I PATRA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0> @SUBTITLE = <%4>SAVA STRATILAT ^I A CELOR ]MPREUN[<%0> @SUBTITLE = <%4>CU D\NSUL, ^APTEZECI DE OSTA^I<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest Sf|nt Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian }mp{ratul Romei, care avea dreg{toria de stratilat, adic{ de voievod, fiind de neam got. ^i era credincios ~i pl{cut rob al ]mp{ratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, ~i cerceta pe cei ce p{timeau }n temni`e pentru Hristos, slujind acelora din averile sale ~i }nt{rindu-i la r{bdare, apoi }i }ndemna la nevoin`a cea f{r{ de fric{. ^i avea via`{ at|t de }mbun{t{`it{, }nc|t pentru cur{`enia ~i pustnicia sa, a luat putere asupra diavolilor ~i izgonea din oameni duhurile cele necurate. @BT+2 = Deci, fiind clevetit la }mp{rat c{ este cre~tin ~i duc|ndu-l }naintea }mp{ratului, a m{rturisit pe Hristos cu }ndr{zneal{, iar br|ul cel ost{~esc l-a aruncat, lep{d|nd ~i dreg{toria cea de vo-ievod, ar{t|ndu-se gata la toate muncile pentru Hristos. Deci, mai }nt|i l-au sp|nzurat ~i l-au b{tut, ~i cu f{clii l-au ars, apoi l-au aruncat }ntr-o c{ldare fiart{ cu smoal{, dar a ie~it din c{ldare cu puterea lui Dumnezeu cea nev{zut{, care }l p{zea pe el }ntreg ~i nev{t{mat. O minune ca aceasta v{z|nd-o cei ~aptezeci de osta~i, <%-2>au crezut }n Hristos ~i cu mare glas L-au m{rturisit pe Acela. Atunci<%0> }ndat{, dup{ porunca tiranului, i-au t{iat pe to`i ~i au luat cunun{ muceniceasc{ din dreapta lui Hristos. Iar Sf|ntul Sava, fiind aruncat }n temni`{, s-a }nvrednicit vedeniei ~i }nt{ririi celei dumnezeie~ti. Pentru c{, rug|ndu-se el la miezul nop`ii, i s-a ar{tat Hristos, str{lucind cu lumina slavei Sale ~i poruncindu-i s{ nu se team{, ci s{ }ndr{zneasc{. Deci, sco`|ndu-l la a doua cercetare ~i }n multe feluri silindu-l, uneori cu am{giri, iar alteori cu }ngroziri ~i cu chinuri cumplite, }l sileau spre }nchinarea la idoli. ]ns{ el nu s-a supus ~i l-au aruncat }n r|u, murind prin }necare; dar a ajuns la malul cel ne}nviforat, }n ]mp{r{`ia lui Hristos. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOASEI ELISABETA<%0> @SUBTITLE = <%4>F[C[TOAREA DE MINUNI<%0> Cuvioasa Elisabeta a fost aleas{ din p|ntecele maicii sale la slujba lui Hristos Dumnezeu. Vestea na~terii sale s-a f{cut prin dumnezeiasc{ descoperire maicii ei, mai }nainte }n~tiin`|nd-o c{ prunca ce se va na~te dintr-}nsa va fi vas ales al Sf|ntului Duh. Deci, din copil{rie s-a dat la slujba lui Dumnezeu ~i s-a f{cut mireas{ lui Hristos, Mirele ei Cel f{r{ de moarte; ~i slujea }n r|nduiala }ngereasc{, }n ceata de fecioare, adic{ de c{lug{ri`e, obosindu-~i trupul cu post ~i osteneli. Apoi a luat dar de a t{m{dui bolile, nu numai pe cele trupe~ti, ci ~i pe cele suflete~ti. Cu rug{ciunea t{m{duia toate bolile trupe~ti, iar cu cuvintele ~i cu sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omene~ti, pov{`uindu-le spre poc{in`{ ~i spre toat{ fapta bun{. ]mbr{c{mintea ei era numai o hain{ de p{r aspr{ ~i degera trupul ei de frig; }ns{ duhul ei ardea totdeauna cu v{paia dragostei dumnezeie~ti. Fiind pus{ egumen{ surorilor, a ar{tat mare silin`{, }ngrijind de m|ntuirea acelora. ]nfr|narea ei era f{r{ de m{sur{, c{ci mul`i ani a petrecut nem|nc|nd p|ine, ci hr{nindu-se numai cu verde`uri ~i cu legume, iar untdelemn ~i vin n-a gustat niciodat{ }n toat{ vremea vie`ii sale. De multe ori petrecea }n post c|te patruzeci de zile, ca Marele Moise, negust|nd nimic. Trei ani, urm|nd smereniei vame~ului, nu ~i-a ridicat ochii cei trupe~ti spre cer; iar cu cei suflete~ti totdeauna privea spre Dumnezeu, Care este }ntru cei de sus, pe scaun }nalt ~i prea}n{l`at, }nconjurat de Serafimi, privindu-l prin dumnezeiasca g|ndire ca prin oglind{ ~i nu-~i lipea mintea de cele p{m|nte~ti. Iar c|nd, dup{ obicei, }n{l`a rug{ciunile cele de miezul nop`ii }n singur{tate, era str{lucit{ ~i luminat{ de sus cu lumin{ cereasc{. Apoi a fost ~i f{c{toare de minuni. Pe un balaur cumplit l-a omor|t cu rug{ciunea, pe o femeie, c{reia de mul`i ani }i curgea s|nge, a t{m{duit-o; duhuri necurate a gonit din oameni ~i multe alte minuni a f{cut, nu numai }n via`{, ci ~i dup{ moarte. Iar dup{ fericitul ei sf|r~it, morm|ntul ei f{cea minuni, d|nd t{m{duiri bolnavilor, p|n{ ~i prin praful cel luat de pe moa~tele ei; d{ruia vedere orbilor, ca s{ sl{veasc{ printr-}nsa, Hristos, Dumnezeul nostru, Cel pream{rit }ntru sfin`ii S{i. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFI@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>EVSEVIE, NEON, LEONTIE, LUGHIN<%0> @SUBTITLE = <%4>^I CEI ]MPREUN[ CU D\N^II<%0> Dup{ sf|r~itul Sf|ntului sl{vitului Marelui Mucenic Gheorghe, a poruncit Diocle`ian }mp{ratul, ca pretutindeni, pe cre~tinii cei `inu`i }n leg{turi s{-i sileasc{ prin felurite munci la }nchinarea de idoli. Numai pe cei ce se vor supune s{-i lase liberi, iar pe cei ce nu se vor supune s{-i dea mor`ii celei des{v|r~ite. ]n acea vreme ace~ti sfin`i mucenici: Evsevie, Neon, Leontie, Lughin ~i ceilal`i }mpreun{ cu d|n~ii, ca la patruzeci, erau }n temni`{. Ace~tia, v{zuser{ minunile care se f{ceau de Sf|ntul Gheorghe, au crezut }n Hristos ~i cu }ndr{zneal{ }naintea tuturor L-au m{rturisit. Pentru aceasta i-au prins, i-au legat ~i i-au }nchis }n temni`{. Apoi, sco`|ndu-i la }ncercare }naintea tiranului, nu s-au lep{dat de Hristos, ci ~i pe zeii neamurilor i-au oc{r|t. Drept aceea, i-au dezbr{cat, i-au }ntins, i-au b{tut, i-au sp|nzurat ~i i-au strujit, p|n{ ce a c{zut carnea de pe trupurile lor, }nc|t cele dinl{untrul lor se vedeau. La sf|r~it le-au t{iat sfintele lor capete, ~i prin aceste chinuri au luat ]mp{r{`ia Cereasc{. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI,<%0> @SUBTITLE = <%4>PASICRAT ^I VALENTIN<%0> Pasicrat ~i Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Rodostol, cetatea Misiei, osta~i cre~tini pe l|ng{ ighemonul acelui loc, numit Avsolan. V{z|nd pe oameni cuprin~i de }n~el{ciunea idoleasc{ ~i }nchin|ndu-se diavolilor, dup{ porunca st{p|nitorilor - c{ci mul`i din cre~tini tem|ndu-se de torturi, fugeau ~i se ascundeau -, ei pe fa`{ ~i cu }ndr{zneal{ au m{rturisit c{ sunt cre~tini ~i pe Unul adev{ratul Dumnezeu pream{rindu-L, au blestemat pe idolii cei f{r{ de suflet. Deci, i-au prins }nchin{torii la idoli ~i, duc|ndu-i la judecat{, }i sileau s{ aduc{ t{m|ie idolilor. ^i era acolo idolul lui Apolon, la care alerg|nd, Sf|ntul Pasicrat l-a scuipat }n fa`{ ~i a zis: <192>Astfel de cinste se cuvine acestui zeu<170>. Pentru aceasta cu grele lan`uri de fier l-au legat ~i l-au aruncat }n temni`{. Dar cu acele lan`uri se }mpodobea osta~ul lui Hristos, ca ~i cu ni~te podoabe de aur }mp{r{te~ti, bucur|ndu-se c{ s-a }nvrednicit a purta unele ca acestea pentru Hristos. ^i a fost adus cu el ~i Valentin. ^i iar{~i i-a pus pe am|ndoi la judecat{ }naintea ighemonului. @BT-1 = A mers acolo ~i fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era cre~tin, dar tem|ndu-se de munci, a jertfit idolilor. Acela cu lacrimi ruga pe Pasicrat, fratele s{u, ca s{ aduc{ t{m|ie idolului, precum a adus ~i el, ~i s{ se fac{ pentru o vreme c{ ar fi }nchin{tor la idoli, ca a~a s{ se poat{ izb{vi de muncile cele cumplite. Dar Sf|ntul Pasicrat l-a izgonit de la el ~i l-a numit nevrednic neamului s{u, deoarece s-a dep{rtat de la credin`a }n Hristos. Apoi, singur alerg|nd la capi~te, ~i-a b{gat m|na }n foc ~i a zis c{tre ighemon: <192>Acest trup muritor, precum vezi, se arde cu foc; iar sufletul, fiind f{r{ de moarte, nu are grij{ de aceste munci v{zute<170>. Fiind }ntrebat de ighemon ~i Sf|ntul Valentin, tot unele ca acestea a zis, ar{-t|ndu-se gata pentru Hristos la toate muncile. Deci pe am|ndoi i-a condamnat la t{iere. @BT-1 = Pe c|nd slujitorii c{l{ului duceau pe sfin`i la moarte afar{ din cetate, maica lui Pasicrat mergea dup{ d|n~ii ~i-l sf{tuia, ca o maic{ pe fiul s{u, s{ se apropie de moarte f{r{ fric{; c{ci se temea ca d|nsul s{ nu se }nfrico~eze, fiindc{ era t|n{r; ~i a~a le-au t{iat capetele sfin`ilor. ^i era Sf|ntul Pasicrat de dou{zeci ~i doi de ani, iar Valentin de treizeci, iar maica cu bucurie ~i veselie lu|ndu-le trupurile, le-a }ngropat cu cinste, sl{vind pe Hristos Dumnezeu. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI TOMA MONAHUL<%0> @BT-1 = Sf|ntul Toma a fost monah la una din m|n{stirile Siriei ~i era trimis la slujb{ }n Antiohia, pentru c{ cele de trebuin`{ m|n{stirii se c|~tigau acolo, fiindc{ era aproape ~i un sat m|n{stiresc. Deci, merg|nd acest stare` }n cetate, se pref{cea c{ este nebun. Iar oarecare dreg{tor bisericesc, cu numele Anastasie, l-a lovit peste obraz, c{ci }l sup{ra cer|nd milostenie pentru m|n{stirea sa. ^i au }nceput cei ce se aflau acolo a se m|nia asupra lui Anastasie, c{ci a dat palme stare`ului. Iar fericitul Toma a zis prooroce~te c{tre d|nsul: <192>De acum nu voi mai lua ceva de la Anastasie, nici Anastasie nu va mai da nimic<170>. ^i s-au }mplinit am|ndou{ }n acest chip: Anastasie dup{ o zi a murit, iar fericitul Toma }ntorc|ndu-se de la cetate spre m|n{stirea sa, se odihnea }n bolni`a care era }naintea cet{`ii, }n Dafin, l|ng{ biserica Sfintei Eftimia. ^i acolo }mboln{-vindu-se, a trecut la via`a cea f{r{ de moarte; ~i a fost }ngropat }n locul unde se }ngropau str{inii. A doua zi, murind o femeie oarecare str{in{, au }ngropat-o deasupra stare`ului, }n al doilea ceas din zi; iar }n al ~aselea ceas, p{m|ntul a aruncat afar{ pe femeie ~i s-au minunat foarte. Iar dup{ ce s-a }nserat, au }ngropat-o }n acela~i morm|nt; dar }n cealalt{ zi au g{sit-o iar{~i aruncat{ din morm|nt ~i atunci i-au luat trupul ~i l-au }ngropat }n alt loc. Apoi, trec|nd c|teva zile, au }ngropat alt{ femeie deasupra p{rintelui Toma, pentru c{ locuitorii nu cuno~teau locul aceluia ~i c{ stare`ul cel odihnit }ntru Domnul, nu suferea s{ fie }ngropat{ o femeie deasupra lui. Iar dup{ ce p{m|ntul a aruncat afar{ ~i pe acea femeie, atunci au cunoscut c{ stare`ul nu voie~te, s{ se }ngroape cineva deasupra moa~telor lui. @BT+1 = Deci s-au dus ~i au spus patriarhului Domnin despre lucrul acesta. Iar patriarhul a poruncit ca to`i cet{`enii s{ ias{ la Dafin cu lum|n{ri aprinse ~i cu c|nt{ri, s{ ia moa~tele sf|ntului, s{ le aduc{ }n cetate ~i s{ le pun{ }n aceea~i gropni`{ }n care z{ceau multe trupuri ale sfin`ilor mucenici. ^i a f{cut deasupra lor o biseric{ mic{ ~i se d{deau multe t{m{duiri bolnavilor de la moa~tele cuviosului. Iar molima ce a fost }n Antiohia a }ncetat cu rug{ciunile Cuviosului Toma; pentru aceasta antiohienii au hot{r|t, ca }n tot anul s{ s{v|r~easc{ pomenirea lui cu praznic, l{ud|nd pe Hristos Dumnezeu, a C{rui slav{ este }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH IOREST M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>MITROPOLIT AL TRANSILVANIEI(<187>1657)<%0> Sf|ntul Ierarh Iorest era fiu de `{rani din Transilvania. Iubind din copil{rie pe Hristos, s-a f{cut c{lug{r }n ob~tea M|n{stirii Putna, schimb|ndu-~i numele din Ilie }n Iorest. Apoi, urm|nd ~coala duhovniceasc{ din aceast{ lavr{, a ajuns monah iscusit, bun caligraf ~i zugrav de icoane. Era }nc{ foarte r|vnitor la slujba bisericii ~i la p{zirea sfintei credin`e ortodoxe. Pentru cur{`ia inimii sale egumenul m|n{stirii l-a f{cut ieromonah, ~i era cuviosul Iorest ca o f{clie aprins{ }n ob~tea p{rin`ilor, s{v|r~ind cele sfinte cu fric{ de Dumnezeu ~i m|ng|ind poporul cu alese }nv{`{turi cre~tine~ti. Vestea despre a~ezarea lui duhovniceasc{ a ajuns p|n{ la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, r{pos|nd mitropolitul Ghenadie al Ardealului }n toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales p{rinte ~i }nt|ist{t{tor al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. Dup{ ce primi hirotonia }n arhiereu de la Mitropolitul @{rii Rom|ne~ti, }n anul 1641, bl|ndul ierarh Iorest urc{ pe scaunul mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia. Timp de trei ani c|t a p{storit Biserica lui Hristos, Sf|ntul Ierarh Iorest s-a ostenit ca un adev{rat m{rturisitor s{ apere dreapta credin`{ ortodox{ de }nv{`{turile str{ine calvine~ti ~i de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot r|nduia preo`i r|vnitori, sfin`ea biserici ~i mergea prin sate, m|ng|ind ~i }nv{`|nd pe credincio~i ca un bun p{stor al turmei lui Hristos. @BT+1 = ]n anul 1643, bl|ndul Ierarh Iorest a fost aruncat }n temni`{ pentru r|vna dreptei credin`e, p{timind multe necinstiri, b{t{i ~i oc{ri. Iar sf|ntul a r{bdat mucenice~te, fiind gata s{-~i dea ~i via`a pentru ap{rarea credin`ei ortodoxe ~i m|ntuirea turmei sale. Dup{ nou{ luni de zile, p{storul cel adev{rat este scos din temni`{ ~i obligat s{ dea o sum{ de bani. Ajung|nd din nou }n Moldova, }ntre anii 1656-1657 a fost episcop la Hu~i, p{storind bine Biserica lui Hristos ~i lucr|nd la m|ntuirea fiilor s{i duhovnice~ti. Apoi ~i-a dat sufletul cu pace }n bra`ele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind num{rat }n ceata sfin`ilor m{rturisitori, iar Biserica Ortodox{ Rom|n{ l-a canonizat }n anul 1955 ~i se face pomenirea lui la 24 aprilie. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL SAVA M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>MITROPOLIT AL TRANSILVANIEI(<187>1683)<%0> Sf|ntul Ierarh Sava s-a n{scut }n localitatea In{u din p{rin`i binecredincio~i, Ioan ~i Maria, primind din botez numele de Simeon. Dup{ ce }nva`{ carte ~i deprinde r|nduiala slujbelor }n M|n{stirea Comana, ajunge protopop ~i slujitor al Bisericii lui Hristos }n satul natal, s{v|r~ind cele sfinte cu mare r|vn{ ~i fric{ de Dumnezeu. Apoi r{m|n|nd v{duv, iar mama sa }mbr{c|nd haina monahal{, }n anul 1656 fericitul preot Simeon este ales mitropolit ~i p{stor sufletesc al Ardealului. Deci, mai }nt|i s-a c{lug{rit la mitropolia din T|rgovi~te, sub numele de Sava, apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost a~ezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia }n locul r{posatului ierarh Simeon ^tefan. Ca p{stor ~i p{rinte duhvnicesc al rom|nilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare ap{r{tor al credin`ei ortodoxe ~i un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani c|t a fost mitropolit, Sf|ntul Sava a m{rturisit cu mult curaj dreapta credin`{, a comb{tut }nv{`{turile gre~ite calvine~ti, a }nt{rit unitatea rom|nilor }n jurul Bisericii Ortodoxe, a }n{l`at numeroase loca~uri prin sate ~i ora~e, a r|nduit peste tot preo`i devota`i, a m|ng|iat pe `{ranii ardeleni, }nt{rindu-i }n credin`{ ~i n{dejde. De asemenea, a re}nnoit mitropolia ~i bisericile jefuite ~i stricate de r{uf{c{tori. V{z|nd craiul Ardealului c{ nu poate }ntoarce poporul de la credin`a ortodox{ din cauza Sf|ntului Ierarh Sava, }ndat{ a sem{nat vrajb{ ~i r{zbunare }mpotriva p{storului cel bun. Deci, arunc|nd m{rturii nedrepte asupra lui, }n anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, arunc|ndu-l }n temni`{, timp de trei ani de zile a fost persecutat, b{tut cu toiege, batjocorit ~i chinuit ca un martir pentru dreapta credin`{, fiind silit la calvinism. Fericitul Sava }ns{ a m{rturisit cu t{rie pe Hristos, ap{r|nd dogmele ~i tradi`ia Bisericii Ortodoxe. @BT+1 = Dup{ grele suferin`e, }n anul 1683 a fost scos din temni`{, dar, fiind sl{bit de chinuri, }ndat{ ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n bra`ele lui Hristos. Pentru sfin`enia vie`ii lui, credincio~ii l-au num{rat }nc{ din via`a aceasta }n ceata sfin`ilor, iar Biserica Ortodox{ Rom|n{ l-a canonizat pe Sf|ntul Ierarh Sava }n anul 1955 ca m{rturisitor al dreptei credin`e ~i se face pomenirea lui la 24 aprilie. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTUL IERARH IOSIF M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOP AL MARAMURE^ULUI<%0> (sec. XVII - XVIII) P{m|ntul rom|nesc, aceast{ gr{din{ a Maicii Domnului, este plin de vetre duhovnice~ti ~i de jertfele martirilor, de nevoin`ele cuvio~ilor, de suferin`ele celor statornici }n credin`a str{bun{, ale c{ror nume n-au fost toate scrise }n documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut }n "Cartea ve~niciei". Cercet|ndu-ne trecutul ~i cinstind pe sfin`ii no~tri martiri, cuvio~i, m{rturisitori, preo`i ~i credincio~i, care s-au }nvrednicit de a primi de la Dumnezeu "Cununa sfin`eniei" ~i ale c{ror nume au r{mas }n evlavia credincio~ilor, afl{m la loc de cinste ~i numele episcopului Iosif al Maramure~ului. El s-a n{scut }ntr-un sat din p{r`ile N{s{udului, dintr-o familie de oameni lumina`i ~i cura`i la suflet, puternic }nr{d{cina`i }n credin`a ortodox{. ]nv{`{tura ~i-a dob|ndit-o de la preo`ii satelor, dar ~i de la c{lug{rii din m|n{stirile ~i schiturile maramure~ene, de care s-a sim`it atras }nc{ din copil{rie. Dup{ slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, }n 1690, }n vremuri de grele }ncerc{ri pentru rom|nii din `inuturile Maramure~ului. Hirotonit arhiereu }n Moldova, pentru `inutul Maramure~ului, de marele mitropolit Dosoftei, el a primit, odat{ cu darul arhieriei ~i }ndemnul de a veghea cu st{ruin`{ la p{strarea ~i ap{rarea dreptei credin`e }n Maramure~ul acelor vremuri, mult }ncercat de uneltirile celor potrivnici Ortodoxiei ~i unde vl{dicii rom|ni nu puteau s{ r{m|n{ }n scaun dec|t doi-trei ani, dup{ care erau nevoi`i s{ porneasc{ pe drumul pribegiei. A avut la }nceput re~edin`a la M|n{stirea Sf|ntul Mihail din Peri, apoi c|nd acesta a }ncetat s{ mai existe, s-a mutat l|ng{ cetatea Hust, iar spre sf|~itul p{storirii a stat pe r|nd la m|n{stirile Giule~ti ~i Bude~ti din Maramure~. Din documentele vremii afl{m c{ acest vl{dic{ a fost un neobosit p{stor sufletesc ~i cu mare grij{ pentru turma sa, ~i totodat{, un d|rz ap{r{tor al dreptei credin`e, }ntr-o vreme c|nd du~manii Ortodoxiei reu~iser{, prin diferite mijloace, s{ sf{r|me unitatea religioas{ ~i sufleteasc{ a rom|nilor transilv{neni ~i c|nd f{ceau sfor`{ri mari ca s{ }nstr{ineze ~i pe rom|nii din Maramure~ ~i de la legea str{mo~easc{. Necru`|nd ostenelile, el a vizitat parohiile, a `inut soboarele ~i a ap{rat interesele Bisericii rom|ne~ti cu rar{ pricepere pentru acele vremi cu arma puternic{ a cuv|ntului ~i a scrisului, ca un c{rturar }nv{`at ~i dibaci m|nuitor al condeiului }mpotriva vr{jma~ilor credin`ei sale str{m~e~ti. Chemat la Viena, }n 1701, unde i s-a f{cut propunerea de p{r{sire a credin`ei ortodoxe, el a respins categoric aceast{ }ncercare de tr{dare a Ortodoxiei, ceea ce a }nd|rjit mult pe cei ce urm{reau prin orice mijloace dezbinarea religioas{ ~i de neam a rom|nilor transilv{neni. C{ut|nd s{ se r{zbune, ace~tia s-au n{pustit asupra lui cu calomnii ~i }nvinuiri de tot felul, pentru a-l compromite }naintea turmei sale. Ca urmarea unor asemenea }nvinuiri, ce proveneau din cercurile vr{jma~ilor Ortodoxiei, episcopul Iosif a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la r{spundere }n fa`a guvernului Transilvaniei. El s-a prezentat f{r{ team{ la judecat{ ~i s-a ap{rat cu demnitate ~i curaj, drept pentru care a fost trimis }n temin`{, de unde a fost scos la insisten`ele clerului ~i credincio~ilor Maramure~ului. ]n martie 1705 }ns{, uneltitorii s-au ridicat cu ~i mai mult{ }nver~unare }mpotriva lui ~i }n urma unor nedrepte }nvinuiri, sub povara c{rora c{zuser{ victime, mai }nainte Sfin`ii ierarhi Ilie Iorest ~i Sava Brancovici, mitropoli`ii Ardealului, episcopul Iosif a fost aruncat din nou }n temni`{, f{r{ judecat{, de data aceasta }n <%-2>cetatea Hust. Fra`ii rom|ni din Maramure~ au protestat cu hot{r|re<%0> }mpotriva acestei samavolnicii ~i au cerut st{ruitor eliberarea arhip{storului lor. A fost pus }n libertate la sf|r~itul anului 1705, dar nu i s-a }ng{duit s{ mai r{m|n{ }n fruntea turmei sale. A revenit totu~i }n scaunul de episcop al Maramure~ului }n anul 1711, dar la scurt{ vreme, }n urma suferin`elor }ndurate, a trecut la cele ve~nice cu con~tiin`a curat{ c{ a m{rturisit ~i a slujit cu credincio~ie Legea str{mo~easc{, p|n{ la sf|r~itul zilelor sale. Dac{ la actul dezbin{rilor religioase a rom|nilor transilv{neni din 1700 n-a luat parte nici un rom|n din Maramure~, aceasta se datore~te desigur ~i episcopului Iosif, care a r{spuns cu cinste misiunii sale, ap{r|nd cu jertfelnicie ~i pricepere ob~tea credincio~ilor }mpotriva tuturor uneltirilor du~manilor Ortodoxiei. De la mutarea sa la Domnul, el a intrat }n evlavia ~i cinstirea credincio~ilor ortodoc~i maramure~eni ca un }ndrept{tor ~i ap{r{tor al credin`ei, ca un m{rturisitor ne}nfricat al Evangheliei lui Hristos ~i ca un ierarh care ~i-a pus sufletul s{u pentru turma }ncredin`at{ lui spre p{storire, numele lui fiind }nscris ~i }n ceruri, dar mai ales, }n evlavia ~i con~tiin`a credincio~ilor. Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-ne ~i ne m|ntuie~te pe noi. Amin.