@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I CINCEA @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I P[TIMIREA SF\NTULUI APOSTOL<%0> @SUBTITLE = <%4>^I EVANGHELIST MARCU<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din semin`ia lui Levi, ucenic al Sf|ntului Apostol Petru ~i fiu iubit al aceluia }ntru Sf|ntul Duh, pe care }l pomene~te }n scrisoarea sa, zic|nd: <192>V{ s{rut{ pe voi aleasa Biseric{ din Babilon ~i Marcu, fiul meu<170>. Iar fiu era nu dup{ trup, ci dup{ duh, n{scut prin bunavestire ~i prin baia Sf|ntului Botez. Sf|ntul Marcu a fost num{rat }n ceata sfin`ilor ~aptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai }nt|i cu Sf|ntul Petru, de care a fost pus ~i episcop. Ei au c{l{torit }mpreun{ p|n{ la Roma, unde a scris Sf|nta Evanghelie dup{ rug{mintea credincio~ilor, pentru c{ }i rugaser{ cei din Roma, care deja crezuser{ }n Hristos prin Sf|ntul Pavel, ca s{ n-o lase nescris{, a~a cum i-a spus Sf|ntul Petru prin cuvinte. <%2>Deci plec|ndu-se la rug{mintea lor, a scris petrecerea lui Hristos pe p{m|nt cu oamenii, dar mai }nt|i, singur a ar{tat-o lui Petru. Iar el, v{z|nd-o ~i citind-o, a }ncredin`at c{ este adev{-rat{ ~i a poruncit tuturor s-o citeasc{ ~i s{ cread{ toate cele scrise }ntr-}nsa<%0>. Dup{ aceea a fost trimis Sf|ntul Marcu de c{tre Sf|ntul Apostol Petru, mai }nt|i la Acvileea pentru propov{duirea Cuv|ntului lui Dumnezeu, dup{ aceea }n Egipt, unde }nt|i a fost episcop }n Alexandria ~i binevestitor al lui Hristos. Apoi toate p{r`ile acelea ca Livia ~i Pentapoli, fiind }n }ntunericul }ndr{cirii idole~ti, le-a luminat cu lumina - sfintei credin`e ~i le-a adus la Hristos. ^i pretutindeni f{c|nd minuni, a }mpodobit Biserica lui Hristos prin punerea m|inilor pe capul episcopilor ~i a celorlal`i clerici; apoi a }nv{`at pe mul`i oameni o via`{ at|t de }mbun{t{`it{, }nc|t ~i necredincio~ii se minunau foarte mult ~i-l l{udau. Pentru c{ poveste~te Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei, asemenea ~i Nechifor Xantopol, am|ndoi scriitori vrednici de credin`{ ai istoriei biserice~ti, c{ sl{vitul }ntre evrei cu }n`elepciunea, adic{ Filon, care se cunoscuse cu Sf|ntul Petru }n Roma, a fost }n~tiin`at despre cre~tinii cei ce au fost }n Alexandria ~i }n tot Egiptul, de c{tre Sf|ntul Marcu. Apoi scriind multe cuvinte de laud{, }ntre care ~i aceasta: <192>Unii ca ace~tia - adic{ cre~tinii - bog{`iile cele vremelnice ~i toate averile lor }~i las{ ~i nimic dintr-ale lor nu voiesc s{ aib{ pe p{m|nt. ^i ori }n ce loc sunt, ei au deosebite ~i cinstite case de rug{ciune, }n care cu cucernicie ~i cu cur{`ie }~i s{v|r~esc tainele lor. Nici un lucru lumesc nu fac }n acelea, dec|t numai prooroce~tile citiri acolo se ascult{ ~i cu c|ntare, dup{ al lor obicei, sl{vesc pe Dumnezeu. Unii dintre d|n~ii ies de prin cet{`i ~i lep{d|nd toate grijile cele lume~ti petrec }n c|mpii, }n gr{dini ~i }n pustie, ferindu-se de petrecerea cu to`i oamenii, ~tiind c{ }nso`irea cu cei ce nu se potrivesc cu via`a, este }mpiedicare spre fapta bun{. Apoi }nfr|narea ~i omor|rea trupului le au ca o temelie, pe care celelalte lucruri bune le zidesc. Nici unul dintre d|n~ii nu m{n|nc{, nici nu bea p|n{ seara, iar al`ii p|n{ a patra zi nu gust{ nimic; al`ii }n t|lcuirile ~i }n`elegerile Scripturii fiind mai iscusi`i ~i cu acea duhovniceasc{ hran{ a g|ndirii de Dumnezeu din dumnezeiasca Scriptur{, neput|nd a se s{tura, nu-~i aduc aminte p|n{ la a ~asea zi de hrana cea trupeasc{. Vin nicidecum nu beau, nici nu m{n|nc{ carne ~i nimic din cele mi~c{toare, ci numai p|ine ~i ap{, sare ~i isop. Acestea erau la d|n~ii desf{t{rile. Sunt }ntre d|n~ii ~i din partea femeiasc{, care s-au deprins cu o via`{ ca aceasta, }ntre care multe au }mb{tr|nit }n feciorie, p{zind }ntregimea trupului curat, nu de sil{, ci cu bun{voie ~i cucernicie. ^i }n }n`elepciunea aceea p{zindu-se, nu numai inimile, ci ~i trupurile }~i sfin`esc, socotind c{ nu le este lor lucrul cuviincios, ca vasul primit spre s{l{~luirea }n`elepciunii, s{ slujeasc{ }ndulcirii patimilor. ^i acei care doresc s{m|n`a Cuv|ntului lui Dumnezeu ~i patul cel ne}ntinat ~i f{r{ de moarte, din care se na~te rodul cel ce niciodat{ nu moare, lu|nd t|lcuirea Sfintei Scripturi de la cei mai b{tr|ni ai lor, caut{ }n ea duhovniceasc{ }n`elegere ~i tainele cele ascunse, socotind c{ Scriptura este ca un trup v{zut, iar priceperea ca un suflet nev{zut. De diminea`{ se scoal{ la doxologia lui Dumnezeu ~i la rug{ciune, la c|ntare ~i la ascultarea Cuv|ntului lui Dumnezeu, fiind }ndeosebi femeile; iar al`ii c|te ~apte s{pt{m|ni petrec }n post des{v|r~it. Aceast{ zi este la d|n~ii }n mare cinste, celelalte praznice ale lor mai }nainte g{tindu-le, se odihnesc. Preo`ii ~i diaconii s{v|r~esc dumnezeiasca slujb{, iar peste to`i aceia este mai }nt|i ~ez{tor un episcop<170>. Acestea le scrie Filon evreul, despre ucenicii Sf|ntului Evanghelist Marcu ~i despre sfintele obiceiuri ale Bisericii lui Dumnezeu, care a fost mai }nt|i }ntru Duhul Sf|nt ~i }n predaniile apostole~ti. Astfel Sf|ntul Marcu, prin ostenelile sale cele cu multe dureri a lucrat via lui Hristos }n p{r`ile Egiptului, av|nd scaunul s{u }n Alexandria, unde s-a ~i sf|r~it prin p{timire. Iar pentru p{timirea Sf|ntului Evanghelist Marcu, Sf|ntul <%-2>Simeon Metafrast scrie a~a: <192>]n acea vreme, c|nd Sfin`ii Apostoli s-<%0>au }mp{r`it prin toat{ lumea, Sf|ntul Marcu, prin dumnezeiasca voie, a mers }n p{r`ile Egiptului. ]ns{ l-au primit pe el ca pe un evanghelist ~i p{zitor al dumnezeie~tilor canoane ale Sfintei Apostole~tii Biserici. Sf|ntul Marcu mai }nt|i a propov{duit Evanghelia Domnului ~i M|ntuitorului nostru Iisus Hristos }n tot p{m|ntul Egiptului, }n Livia, Marmarichia, Amonichia ~i }n Pentapoli. Pentru c{ to`i cei din p{r`ile acelea au fost net{ia`i }mprejur, }mpietri`i la inim{ ~i }nchin{tori la idoli, plini de toate necur{`iile ~i slujitori ai duhurilor celor necurate; pentru c{ prin toate cet{`ile, satele ~i la r{sp|ntii zideau capi~ti, idoli ~i fermec{torii ~i toat{ puterea dr{ceasc{ era }n ei. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, prin venirea Sa a stricat ~i a pierdut puterea lor. Deci, dumnezeiescul evanghelist Marcu, fiind }n Cirene, cetatea Pentapoliei, propov{duia cereasca }nv{`{tur{ a lui Hristos ~i f{cea minuni mari }ntr-}nsa. C{ pe cei bolnavi }i t{m{duia, pe cei lepro~i }i cur{`a ~i duhurile cele necurate ~i cumplite le }ngrozea prin cuv|ntul dumnezeiesc. ^i mul`i <%2>cu acea apostoleasc{ propov{duire ~i facere de minuni, lumin|n-du-<%0>se, au crezut }n Domnul nostru Iisus Hristos ~i pe idoli }mpreun{ cu capi~tile le-au lep{dat ~i sf{r|mat ~i s-au botezat }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Acolo }nt|i i s-a poruncit lui prin Duhul Sf|nt, s{ se duc{ }n Alexandria Farului ~i s{ semene acolo s{m|n`a cea bun{ a Cuv|ntului lui Dumnezeu. Alexandria Farului s-a numit astfel, pentru c{ era o cet{`uie mic{ ce se numea Faros, }n care pe un st|lp foarte }nalt se aprindea }n toate nop`ile foc, pentru cei ce c{l{toreau pe mare cu cor{biile, c{rora acel foc le str{lucea ca o raz{, ar{t|ndu-le calea spre liman. Deci, Sf|ntul Evanghelist Marcu, ca un viteaz nevoitor, cu os|rdie se s|rguia s{ mearg{ ca spre nevoin`{ acolo ~i, s{rut|nd pe fra`i, le-a zis lor: <192>Domnul meu mi-a spus, s{ m{ duc }n cetatea Alexandria<170>. Atunci fra`ii lui l-au petrecut p|n{ la corabie ~i m|nc|nd cu d|nsul p|ine, s-au desp{r`it de el, zic|nd: <192>Domnul nostru Iisus Hristos s{-`i r|nduiasc{ cale bun{<170>. Plec|nd de acolo Sf|ntul Marcu, a doua zi a sosit la Alexandria ~i ie~ind din corabie, a mers la un loc anume ce se numea Mendion ~i, intr|nd prin por`ile cet{`ii, i s-a stricat papucul. V{z|nd aceasta, apostolul, a zis }n sine: <192>Cu adev{rat, bun{ }mi este mie calea aceasta!<170> Apoi, v{z|nd pe cizmar dreg|nd }nc{l`{minte veche, i-a dat papucul s{u, iar cizmarul, cos|ndu-i papucul, din }nt|mplare ~i-a str{puns m|na st|ng{ cu unealta sa ~i a chemat pe Dumnezeu }n ajutor, precum este obiceiul la unele }nt|mpl{ri ca acestea. Apostolul, auzind numele lui Dumnezeu, s-a bucurat cu duhul ~i a zis }n sine: <192>Bun{ a f{cut Domnul calea mea!<170> ^i era dureroas{ rana de la m|na cizmarului ~i mul`ime de s|nge curgea. Iar Sf|ntul Marcu a scuipat pe p{m|nt ~i, f{c|nd tin{ din scuipat, i-a uns rana, zic|nd: <192>]n numele lui Iisus Hristos, Cel ce este }n veci, fii s{n{tos!<170> ^i }ndat{ i s-a t{m{duit rana ~i i s-a }ns{n{to~it m|na. Cizmarul, v{z|nd o putere ca aceea a acelui b{rbat, cum ~i curata ~i }mbun{t{`ita lui via`{, care se cuno~tea din privire, a zis c{tre d|nsul: <192>Rogu-te omule al lui Dumnezeu, vino }n casa mea ~i r{m|i o zi la mine, robul t{u, ca }mpreun{ s{ m|nc{m p|ine, deoarece ai f{cut acum cu mine mil{<170>. Iar apostolul, bucur|ndu-se, a zis: <192>Domnul s{-`i dea p|inea vie`ii celei cere~ti<170>. Apoi lu|nd omul pe Apostol, l-a dus }n casa sa, veselindu-se. Intr|nd Sf|ntul Marcu }n casa lui, i-a zis: <192>Binecuv|ntarea Domnului s{ fie aici. S{ ne rug{m lui Dumnezeu, fra`ilor<170>. Dup{ rug{ciune au stat s{ m{n|nce, vorbindu-~i cu dragoste; iar cizmarul a zis c{tre sf|nt: <192>P{rinte, cine e~ti tu ~i de unde este }n tine cuv|ntul acesta at|t de puternic?<170> R{spuns-a Sf|ntul Marcu: <192>Eu sunt rob al Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. @i-L voi ar{ta pe El `ie<170>. Zis-a omul: <192>A~ fi voit s{ v{d chiar eu pe acel Fiu al lui Dumnezeu<170>. ^i Sf|ntul Apostol a }nceput a-i binevesti Evanghelia lui Iisus Hristos ~i a-i ar{ta din prooroci cele ce s-au gr{it despre Domnul nostru mai }nainte. Zis-a omul: <192>Eu, Scriptura cea ar{tat{ de tine niciodat{ n-am auzit-o, ci am citit Iliada ~i Odiseea ~i c|te le socotesc egiptenii<170>. Deci, Sf|ntul Marcu ]l propov{duia pe Hristos, ~i }i ar{ta lui c{ }n`elepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu. ^i a crezut omul cuvintele Sf|ntului Marcu, v{z|nd semnele ~i minunile lui ~i s-a botezat el ~i toat{ casa lui, ~i o mul`ime de locuitori din acel loc, iar numele omului aceluia era Anania. Iar dup{ ce a crezut ~i din zi }n zi s-a }nmul`it num{rul credincio~ilor, au auzit oamenii cei mai mari din cetate, c{ un oarecare galileean a venit la d|n~ii, ~i hule~te zeii lor ~i opre~te a li se aduce jertfe. Deci, c{utau s{-l ucid{ pe el ~i-l p|ndeau s{-l prind{. Sf|ntul Marcu auzind de sfatul lor, a pus credincio~ilor episcop pe Anania ~i trei preo`i: Maleon, Sabin ~i Kerdon; cum ~i al`i ~apte diaconi ~i pe al`i unsprezece clerici pentru slujba bisericeasc{. Apoi a plecat de acolo la Pentapoli ~i a petrecut doi ani, unde a }nt{rit pe fra`ii cei ce erau acolo, pun|ndu-le }n cet{`ile cele de primprejur episcopi, preo`i ~i clerici ~i iar{~i s-a }ntors }n Alexandria. Aici a aflat pe fra`ii cei ce se }nmul`iser{ cu darul ~i }n credin`a Domnului, care ~i biseric{ ~i-au zidit acolo l|ng{ mare, la un loc ce se numea Vucol sau hr{nitor de dobitoace. Apoi s-a bucurat foarte mult de aceasta ~i, plec|ndu-~i genunchii, a pream{rit pe Dumnezeu, petrec|nd }n acea biseric{ vreme }ndelungat{. Iar cre~tinii s-au }nmul`it, batjocorind pe elini, ~i pe idolii lor }i oc{rau. ]n~tiin`|ndu-se elinii, st{p|nitori ai cet{`ii, c{ Sf|ntul Marcu a venit }n cetatea lor, s-au umplut de pizm{ ~i zavistie, deoarece auzeau despre el c{ face minuni multe; c{ci pe bolnavi }i t{m{duia, surzilor le d{dea auzire ~i orbilor vedere. Deci }l c{utau pe el ~i neg{sindu-l, scr|~neau din din`i ~i strigau cu m|nie }n capi~tele lor cele necurate ~i la jertfele lor cele idole~ti, zic|nd: <192>Mult{ nevoie ne face vr{jitorul ~i fermec{torul acela!<170> Apoi s-a apropiat Prealuminatul praznic al Pa~tilor ~i, sosind ziua Duminicii ]nvierii lui Hristos, }n dou{zeci ~i patru ale lunii aprilie, }n care ~i la elini se s{v|r~ea necurata pr{znuire a lui Serapid, necuratul lor zeu, Sf|ntul Evanghelist Marcu tocmai s{v|r~ea }n biseric{ dumnezeiasca slujb{. O vreme ca aceea nimerind-o necura`ii, au n{v{lit f{r{ de veste cu puterea lor asupra bisericii ~i prinz|nd pe sf|nt, i-au pus o funie de grumazul lui ~i-l t|rau, zic|nd: <192>S{ ducem pe boul acesta la locul boilor!<170> Iar Sf|ntul Marcu mul`umea lui Hristos M|ntuitorul, zic|nd: <192>Mul`umesc @ie, Doamne Iisuse Hristoase, c{ m-ai }nvrednicit s{ p{timesc acestea pentru numele T{u!<170> ^i fiind t|r|t sf|ntul pe p{m|nt ~i pe pietre ascu`ite, i se r{nea trupul de ascu`i~ul pietrelor, ro~indu-se acel drum de s|ngele lui. Dup{ ce a }nserat, necura`ii elini au aruncat pe Sf|ntul Apostol Marcu }n temni`{, p|n{ ce se vor sf{tui cu ce fel de moarte }l vor pierde. Dar la miezul nop`ii, u~ile fiind }ncuiate ~i str{jerii dormind }naintea u~ilor, s-a f{cut cutremur mare, c{ci }ngerul Domnului, pogor|ndu-se din cer, s-a atins de apostol, zic|ndu-i: <192>Robule al lui Dumnezeu, Marcu, c{petenia sfin`ilor celor din Egipt; iat{ numele t{u este scris }n cartea vie`ii din cer ~i e~ti num{rat cu Sfin`ii Apostoli. Pomenirea ta nu va fi uitat{ }n veci, vei fi }mpre-un{ d{n`uitor cu puterile cele de sus, arhanghelii vor primi la cer duhul t{u ~i moa~tele tale pe p{m|nt vor fi p{zite!<170> V{z|nd aceast{ vedenie, Sf|ntul Marcu ~i-a }ntins m|inile sale }n sus zic|nd: <192>Mul`umesc @ie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, c{ nu m-ai l{sat pe mine, ci cu sfin`ii T{i m-ai r|nduit! Rogu-m{ @ie, St{p|ne, prime~te cu pace sufletul meu ~i nu m{ lipsi de darul T{u<170>. Acestea zic|ndu-le, Domnul nostru Iisus Hristos a venit la d|nsul }n chipul acela, c|nd era cu ucenicii S{i, mai }nainte de cruce ~i de }ngropare, ~i a zis c{tre d|nsul: <192>Pace `ie, Evanghelistul Meu!<170> Iar Sf|ntul Marcu a r{spuns, zic|nd: <192>Pace ~i @ie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase!<170> ^i s-a dus de la d|nsul Domnul. Iar dup{ ce s-a f{cut ziu{, au mers la temni`{ o mul`ime de cet{`eni ~i sco`|nd pe sf|nt afar{, i-au pus iar{~i funia de grumajii lui ~i iar{~i }l t|rau peste pietre ascu`ite, zic|nd: <192>S{ tragem boul la ocolul boilor!<170> Iar Sf|ntul Marcu mul`umea lui Dumnezeu ~i se ruga zic|nd: <192>]n m|inile Tale, Doamne, }mi dau duhul meu!<170> Acestea zic|nd, ~i-a dat duhul s{u lui Dumnezeu, iar mul`imea necura`ilor elini, vr|nd s{ ard{ trupul sf|ntului, au f{cut foc }n locul acela, care, dup{ aceea, s-a numit }ngeresc. Apoi }ndat{, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, s-a v{zut o negur{ }ntunecoas{, pentru c{ soarele ~i-a ascuns razele sale ~i s-a f{cut tunet }nfrico~{tor, a c{zut cutremur mare ~i ploaie cumplit{, p|n{ seara, iar poporul a fugit de fric{, l{s|nd trupul sf|ntului. Focul s-a stins de ploaie, iar de cutremur au c{zut multe ziduri ~i au ucis pe mul`i. Atunci, unii din elini au }ndr{znit a zice: <192>Fericitul zeu Serapid, }n ziua sa a f{cut toate aceste lucruri }nfrico~{toare<170>. Iar oamenii cei binecredincio~i merg|nd, au }ngrijit trupul sf|ntului ~i l-au dus la locul unde }~i f{cea rug{ciunile sale ~i c|nt{rile de psalmi. Apoi l-au pus cu cinste }n partea de r{s{rit, }n morm|nt de piatr{ ~i s{v|r~eau pomenirea lui cu cucernicie, cinstind pe cel dint|i sf|nt al Alexandriei, nimic mai cinstit ~i mai scump av|nd dec|t sfintele lui moa~te. Sf|ntul Evanghelist Marcu, mucenicul lui Hristos, s-a sf|r~it }n Alexandria Egiptului, }n dou{zeci ~i cinci de zile ale lunii aprilie, st{p|nind Nero }n Roma, iar peste noi }mp{r{`ind Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia se cuvine cinstea, slava ~i st{p|nirea, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin.