@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I ^ASEA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC VASILE,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL AMASIEI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Dup{ pieirea lui Maxen`iu tiranul, necuratul }mp{rat al Romei, pe care l-a biruit ca pe un vr{jma~ dreapta lui Dumnezeu prin arma Crucii ce a ar{tat-o marelui Constantin ~i pe care, afund|ndu-l }n repeziciunile apelor, l-a }necat ca pe un alt Faraon, }mp{r{`ia Romei cea de la Apus a avut u~urare de sub jugul tiraniei; iar cea de la R{s{rit era }nc{ }n prigonire, pentru c{ un alt vr{jma~ al lui Dumnezeu, Maximin tiranul care st{p|nea la R{s{rit, gr{ia nedrept asupra adev{ratului Dumnezeu ~i }n chinuri cumplite ucidea pe cei ce credeau cu bun{ credin`{. Atunci marele Constantin, }mp{ratul cel binecredincios, }nso`ind pe sora sa cu Liciniu, cel primit la }mp{r{`ie, l-a trimis la R{s{rit }mpotriva lui Maximin, iar Liciniu duc|ndu-se cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, }n Care credea atunci, a biruit puterea lui Maximin, }nc|t de-abia el singur ~i cu pu`ini osta~i au putut sc{pa. Dar de~i au sc{pat de m|na lui Liciniu, }ns{ n-au putut sc{pa de m|na lui Dumnezeu, pentru c{ ascunz|ndu-se }n Tarsul Ciliciei au ap{rut deodat{ peste trupul lui ni~te r{ni de net{m{duit ~i cu nem{surate dureri era chinuit. Apoi a c{zut cu fa`a }n jos la p{m|nt ~i i s-a aprins trupul de un foc nev{zut, topindu-i-se ca ceara m{dularele, iar sufletul lui tic{los se `inea numai }n oase. Apoi ~i oasele lui, fiind f{r{ carne ~i s|nge, au }nceput s{ se rup{ unul dup{ altul, f{c|ndu-i nespuse dureri. ^i n-a murit p|n{ ce nu ~i-a m{rturisit p{g|n{tatea ~i tirania sa, c{ci cu nevinov{`ie prigonea pe robii lui Hristos, adev{ratul Dumnezeu. M{rturisind aceasta ~i pe zeii s{i blestem|ndu-i, a murit. @BT+1 = Iar Liciniu, cuprinz|nd tot R{s{ritul, a intrat }n Nicomidia }mpreun{ cu so`ia sa, cu mult{ slav{ ~i pr{znuire. La }nceput era pace ~i lini~te pretutindeni, veselie ~i bucurie }ntre cre~tini, c{ dup{ cumplita prigonire de la Maximin, se odihneau de primejdii. ]ns{ prin lucrarea diavolului celui r{u iar{~i s-a ridicat viforul necazurilor, pentru c{ Liciniu, }nt{rindu-se }n }mp{r{`ia R{s{ritului, s-a dep{rtat de la Hristos Dumnezeu ~i s-a }ntors iar{~i la necurata }nchinare de idoli }n care fusese crescut. Dar pentru c{ }mp{r{`ea cu Constantin ~i avea }n }nso`ire pe sora acestuia, care era cre~tin{, de aceea primise cre~tineasca credin`{ ~i se jurase lui Constantin ca niciodat{ s{ nu se dep{rteze de la cre~tin{tate, ba }nc{ s{ o ~i apere. Dup{ aceea, }mp{r{`ind la R{s{rit, a uitat facerile de bine ale lui Hristos Dumnezeu, Cel care i-a ajutat asupra lui Maximin ~i i-a d{ruit }mp{r{`ia R{s{ritului, uit|nd de ajutorul lui Constantin, c{ci s-a rupt de d|nsul, ~i precum lui Hristos Domnul, a~a ~i }mp{ratului Constantin i s-a f{cut vr{jma~. @BT+1 = Deci Liciniu, fiind }n Nicomidia, s-a lep{dat de Hristos ~i s-a }nchinat idolilor, poruncind ca iar{~i pretutindeni s{ aduc{ jertfe diavolilor, ~i a ridicat asupra cre~tinilor prigonire. ]nt|i a izgonit din palatele }mp{r{te~ti ~i din toat{ curtea pe to`i cei ce erau cre~tini - senatori, boieri, slugi ~i }narma`i -, f{c|ndu-se foarte str{in de acoper{m|ntul ~i de sprijinul lui Hristos. ^i }ntorc|ndu-se c{tre basmele eline~ti ~i c{tre via`a cea necurat{, a }nceput f{r{ de ru~ine a se t{v{li }n necur{`iile trupe~ti, f{c|ndu-se nes{`ios spre p{catul trupesc, r{pind cu sila femeile ~i fiicele senatorilor spre amestecare. Dar mai ales pe cele cre~tine cu sila le lua, spre ocara sfin`ilor ~i spre }ntinarea credin`ei }n Hristos Dumnezeu. @BT+1 = Auzind de aceasta binecredincioasa ~i cre~tina }mp{r{teas{, so`ia lui, al c{rui nume era Constan`ia, }i s|ngera inima de toate cele f{cute de d|nsul ~i }l }n~tiin`a prin scrisori pe fratele s{u, Constantin. ^i avea aceast{ }mp{r{teas{ }n palatul s{u o fecioar{ foarte frumoas{ ~i deplin }n`eleapt{ care }i slujea ei, cu numele Glafira, cu credin`a cre~tin{, din Italia, de neam cinstit ~i binecredincios. Pe acea fecioar{ v{z|nd-o Liciniu s-a aprins cu poft{ necurat{ asupra ei ~i a poruncit famenului celui mai mare din postelnicii lui, cu numele Venegn, ca s{-i zic{ ei despre aceasta. Iar Venegn, ca un mare dar, a adus ei acea veste precum c{ }mp{ratul o iube~te ~i voie~te s{ fie cu d|nsa; apoi }i porunce~te ca s{ fie gata spre desfr|nare. Dar acea sf|nt{ fecioar{, fiind plin{ de frica lui Dumnezeu, s-a }ngre`o~at de un p{cat ca acela ~i a izgonit cu necinste pe acel vestitor, oc{r|nd f{r{delegea aceea. Apoi, ferindu-se de ura }mp{r{tesei ~i de pizma ei, i-a spus acel lucru ~i o ruga, zic|nd: <192>Pentru Dumnezeu, Cel ce a zidit cerul ~i p{m|ntul, de Care tu te temi ~i C{ruia }mp{ratul Constantin, fratele t{u, cu credin`{ }i sluje~te, nu l{sa s{ se piard{ fecioria mea cu acea }nso`ire f{r{ de lege<170>. Auzind }mp{r{teasa aceasta, a iubit-o ~i mai mult pentru }ntreaga ei }n`elepciune, dar cu frica lui Dumnezeu se sf{tuia cum ar putea-o t{inui. ^i }ntreb|nd }mp{ratul de d|nsa, }mp{r{teasa a poruncit s{ se vesteasc{ }n palatul }mp{r{tesc, c{ Glafira ~i-ar fi ie~it din minte; c{ zace bolnav{ ~i este aproape de moarte. Deci, auzind }mp{ratul de aceasta, a }ncetat de a se mai g|ndi la Glafira, iar }mp{r{teasa, c{ut|nd vreme potrivit{, a liberat pe fericita Glafira d|ndu-i o mul`ime de aur, argint, pietre scumpe, podoabe de mult pre`, haine scumpe ~i toate cele trebuincioase. ]nc{ ~i slugi ~i slujnice credincioase i-a dat, }nc|t s{-i ajung{ spre trebuin`a ei. ^i }ncredin`|nd-o unor oameni cinsti`i ~i binecredincio~i din slugile sale, le-a poruncit s-o duc{ }n p{r`ile Armeniei, nespun|nd nim{nui nimic despre d|nsa; ~i s{ stea acolo p|n{ ce Domnul va voi s{ r|nduiasc{ cele bune pentru d|nsa. Ei au dat cuv|nt }mp{r{tesei, c{ o s{ }mplineasc{ cu dinadinsul toate cele poruncite. Deci, lu|nd pristavii pe fericita Glafira, au }mbr{cat-o pe ea ~i pe fecioarele cele ce erau cu d|nsa }n haine b{rb{te~ti ~i au ie~it din cetatea Nicomidiei. ^i, merg|nd cale mult{, s-au apropiat de Armenia, ajung|nd la cetatea Amasia, care era mitropolie a `{rii Pontului. V{z|nd Glafira frumuse`ea acelei cet{`i, a zis c{tre slujitorii ei: <192>Dac{ vom afla aici neam cre~tinesc, s{ petrecem }n cetatea aceasta<170>; ~i le-a poruncit s{ }ntrebe despre cre~tini. ^i au }nt|lnit pe un t|n{r din casa unui cinstit cet{`ean din Amasia, cu numele Cvintie. Acel t|n{r, cunosc|nd pe acei str{ini c{ sunt cre~tini ~i c{ ei caut{ pe cei de o credin`{ cu d|n~ii, a alergat singur la ei ~i i-a rugat s{ vin{ }n casa lui ~i s{ stea c|t vor voi, spun|ndu-le c{ el este cre~tin; ar{t|ndu-le c{ }n cetatea lor sunt mul`i cre~tini ~i au episcop pe un b{rbat ales, asemenea apostolilor. Str{inii s-au bucurat auzind unele ca acestea; apoi au mers la Cvintie ~i au petrecut }n casa lui, c{ci le-a dat camere spre odihn{. A venit la d|n~ii ~i episcopul cet{`ii aceleia, cu numele Vasile, de care ne este cuv|ntul, b{rbat bun ~i plin de darurile duhovnice~ti. Acela }ntreb|ndu-i cine sunt ~i de unde sunt, Glafira cea }n`eleapt{ i-a spus toat{ taina cea despre d|nsa, c{ este din Italia cu neamul, cre~tin{ cu credin`a, slujitoare surorii }mp{ratului Constantin, adic{ so`iei }mp{ratului Liciniu, spun|nd ~i despre pricina }nstr{in{rii sale. Auzind acestea de la d|nsa, Sf|ntul episcop Vasile ~i Cvintie i-au poruncit ca nici ea, nici slujitorii ei s{ nu ias{ afar{ din cas{, nici s{ vorbeasc{ cu cineva, ca nu cumva s{ afle de d|nsa ighemonul din cetatea aceea; c{ci pentru d|nsa vor fi }n primejdie to`i cre~tinii Amasiei. Aceasta a zis ~i robul lui Dumnezeu, Vasile, c{ acea fug{ ~i }nstr{inare a ei va fi spre slava lui Dumnezeu. ]n acea vreme acel sf|nt episcop zidea o biseric{ }n cetate, c{ p|n{ atunci cre~tinii nu aveau o biseric{ }n{untrul cet{`ii, ci aveau numai afar{ o biseric{ foarte mic{. Fericita fecioar{ Glafira a dat episcopului mult argint spre zidirea bisericii ~i toate cele ce-i d{ruise }mp{r{teasa le-a cheltuit la acea zidire, }n cinstea lui Hristos Dumnezeu, nel{s|nd nimic pentru d|nsa. A scris ~i la }mp{r{teasa, st{p|na sa, }n~tiin`|nd-o unde este, la cine petrece ~i despre zidirea bisericii, rug|nd-o s{ trimit{ aur mai mult, spre s{v|r~irea ~i }mpodobirea bisericii. ]mp{r{teasa a f{cut aceea cu bucurie ~i cu os|rdie a trimis la d|nsa avere mult{ ~i daruri bisericii ~i episcopului ~i i-a scris }ncredin`|ndu-i-o pe roaba sa, fecioara Glafira. Dar nu dup{ pu`in{ vreme, prin lucrarea diavoleasc{ s-a f{cut <%-2>aceasta, c{ scrisoarea Glafirei cea scris{ c{tre }mp{r{teas{, a g{sit-o<%0> Venign, postelnicul }mp{ratului ~i, citind-o, a aflat c{ Glafira este vie - pe care o socoteau c{ este moart{ -, cum ~i unde se afl{ ~i a spus de aceasta }mp{ratului Liciniu. Iar }mp{ratul, umpl|ndu-se de mai mult{ m|nie, a scris }ndat{ la ighemonul Amasiei, poruncindu-i ca pe Vasile episcopul cre~tinesc ~i pe Glafira slujitoarea, ferec|ndu-i }n fiare, s{-i trimit{ degrab{ la d|nsul }n Nicomidia. ]ns{, prin purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, mai }nainte de a ajunge scrisoarea }mp{ratului }n Amasia la ighemon, fericita ~i Sf|nta Glafira s-a dus c{tre Domnul. Deci ighemonul, prinz|ndu-l numai pe Vasile episcopul, l-a ferecat ~i l-a trimis la }mp{rat, iar despre Glafira l-a }n~tiin`at c{ a murit. Merg|nd Sf|ntul Vasile din Amasia }n Nicomidia, }i urmau doi diaconi, Partenie ~i Teotim, to`i pe cale p{timind multe r{ut{`i de la osta~ii cei p{g|ni ~i cu n{ravuri de fiar{. Iar dup{ ce a ajuns la Nicomidia, robul lui Dumnezeu, Vasile, a fost }nchis }n temni`{, iar Partenie ~i Teotim au petrecut la un om care locuia aproape de temni`{, cu numele Elpidifor, care era cre~tin cu credin`a ~i primitor de str{ini. Acel Elpidifor, ~tiind toate cele despre Sf|ntul Vasile, a am{git cu aur pe str{jerul temni`ei cu care se cuno~tea, ca s{ aib{ neoprit{ intrarea }n temni`{ la episcop, el ~i am|ndoi diaconii. Deci, se duceau la sf|ntul c|nd pofteau ~i c|nt{rile cele din toate zilele le s{v|r~eau }n temni`{ }mpreun{ cu d|nsul, mai ales rug{ciunile de noapte. Iar mai }nainte de ziua aceea }n care urma s{ fie pus Sf|ntul Vasile la }ncercare }naintea }mp{ratului, la miezul nop`ii acesta a strigat pe str{jer ~i l-a }ntrebat de diaconii s{i ~i despre Elpidifor, iar acela i-a chemat la d|nsul cu s|rguin`{. Iar el, dup{ obicei, a }nceput a c|nta psalmii lui David, }ncep|nd de la stihul: <192>Adu-`i aminte, Doamne, de David ~i de toate bl|nde`ile lui<170>, ~i, c|nt|nd ceilal`i psalmi, c|nd a ajuns la acele cuvinte: <192>De m{ voi s{l{~lui la marginile m{rii ~i acolo m|na Ta m{ va pov{`ui ~i dreapta Ta m{ va sprijini, Doamne<170>, }ntinz|ndu-~i m|inile }n sus, aceste cuvinte le-a repetat de trei ori cu lacrimi. Diaconii, v{z|nd pe sf|nt m|hnit ~i pl|ng|nd }n rug{ciuni, se }ndoiau, pentru c{ socoteau c{ episcopul lor se temea de caznele ce avea s{ le sufere, iar episcopul ~tia cele ce zicea, c{ sf|r~itul lui voia s{ se arate c|nd trupul lui, dup{ t{iere, era s{ fie aruncat }n mare. Dup{ sf|r~itul c|nt{rii de psalmi, c|nd se lumina de ziu{, a zis c{tre diaconi: <192>Fra`ilor, ispitele cele de la diavol se ridic{ asupra noastr{, iar cele de la oameni vin peste noi ~i sunt aproape; }ns{ nu v{ teme`i, nici s{ sl{bi`i de necazurile ce au s{ fie; ci b{rb{te~te ~i neclinti`i s{ petrece`i }n credin`{, ca s{ nu v{ afla`i ru~ina`i la venirea Domnului. Apoi s{ fie de~teptat ochiul sufletului c{tre Cel ce poate s{ ne m|ntuiasc{ din moarte ~i cu neabatere privi`i spre El, Care este puternic ca m|hnirea s{ o prefac{ }n bucurie, pl|ngerea spre veselie, lacrimile spre r|s ~i ostenelile s{ le }ntoarc{ }n odihn{. Pe toate cele frumoase ~i pl{cute ale lumii acesteia s{ le socoti`i ca ni~te gunoaie, pentru Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos; cu El s{ v{ face`i mo~tenitori }mpreun{ cu to`i sfin`ii, s{tur|ndu-v{ de dulcea`a ]mp{r{`iei Lui. S{ mai ~ti`i }nc{, fiii mei, c{ }n aceast{ noapte mi s-a ar{tat Domnul ~i mi-a spus care }mi va fi sf|r~itul durerii mele, apoi mi-a spus c|te m{riri va face spre mine, robul S{u. Deci, nu v{ m|hni`i, ci }ntoarce`i-v{ acolo ~i s{ }nt{ri`i pe fra`i }ntru Hristos, iar pe Evtihie, fiul lui Calist, s{-l alege`i episcop la voi, }n locul meu; pentru c{ a~a mi-a descoperit Domnul, Care, cu darul S{u, acest trup al meu }l va da vou{<170>. Deci, pe diaconii care pl|ngeau cu amar, i-a sf{tuit cu obi~nuita sa }nv{`{tur{ s{ se }ntoarc{ }n Amasia. Iar c{tre Elpidifor a zis: <192>Tu, frate, e~ti ales de Dumnezeu s{ sluje~ti fra`ilor prin primirea de str{ini, ca pentru dragostea ta s{ prime~ti r{spl{tire ve~nic{ la cer. ]`i }ncredin`ez pe ace~ti doi fra`i ai mei. S{ nu-i p{r{se~ti, ci }mpreun{ cu d|n~ii s{ petreci }n necazuri ~i s{ te ostene~ti oriunde te va chema Domnul la slujba Sa<170>. Dup{ ce a liberat sf|ntul de la sine pe Elpidifor ~i pe am|ndoi ucenicii s{i, }mp{ratul a poruncit s{ aduc{ }naintea sa pe cel legat spre a-l cerceta, arunc|nd mai }nt|i asupra lui pricina cu Glafira, c{ci, primind-o la sine, a ascuns-o, ne}n~tiin`|ndu-l despre aceasta. Iar sf|ntul, d|ndu-i }ndat{ r{spunsul cuviincios prin cuvinte cu }ndr{zneal{, l-a pornit pe }mp{rat spre m|nie ~i a poruncit ca iar{~i s{-l duc{ pe sf|nt }n temni`{. Dup{ aceea a trimis la d|nsul pe tribun, zic|ndu-i: <192>]`i voi ierta `ie pentru Glafira ~i cu daruri mari te voi cinsti dac{ te vei supune mie ~i vei aduce zeilor mei jertfe, c{ci te voi face mai mare peste slujitorii care sunt aici<170>. Iar pl{cutul lui Dumnezeu, Vasile, a r{spuns tribunului, zic|ndu-i: <192>Acestea s{ le spui }mp{ratului: de-ar fi voit s{-mi dea chiar ~i toat{ }mp{r{`ia sa, niciodat{ nu va putea s{-mi dea at|t c|t voie~te s{ ia de la mine, c{ci te s|rguie~ti a m{ dep{rta de la Dumnezeul Cel viu ~i a m{ uni cu diavolii cei pierz{tori de suflete; voie~ti a m{ dep{rta de slava cea f{r{ de sf|r~it ~i f{r{ de moarte ~i a m{ cinsti cu cele de pu`in{ vreme ~i grabnic pieritoare, a c{ror podoab{ ~i lumin{ este ura ~i }ntunericul cel netrebnic. Dar de voie~ti s{ m{ ascul`i pe mine, sfetnicul cel bun, tu mai degrab{ supune-te mie ~i te }ntoarce de unde ai c{zut, la Hristos, de Care te-ai lep{dat, pentru c{ este bun Dumnezeul nostru ~i nu este mai milostiv, mai drept ~i mai bun dec|t M|ntuitorul. Deci poc{ie~te-te ~i te dep{rteaz{ de la de~artele lucruri, ca s{ nu vin{ asupra ta cele rele pentru a ta nebunie, de la dreptul Judec{tor, de Care tu, lep{d|ndu-te, ai zis c{ nu este Dumnezeu<170>. Tribunul a spus }mp{ratului aceste cuvinte ale sf|ntului, iar }mp{ratul a zis c{tre tribun: <192>Spune`i-i lui Vasile iar{~i, sf{tuindu-l s{ se supun{ voin`ei noastre, doar cumva va asculta; iar de nu, apoi, t{indu-i capul, s{-l arunca`i }n mare, ca s{ vedem de va putea Acel galileean s{-l izb{veasc{<170>. Deci tribunul iar{~i a mers la sf|nt ~i i-a zis: <192>]ntre via`{ ~i moarte e~ti acum, omule! Una din am|ndou{ alege-`i: ori pl{cerea }mp{ratului s{ o faci }nchin|ndu-te zeilor lui, ori s{ ~tii c{ de sabie ~i de }necarea m{rii te-ai apropiat<170>. Auzind aceasta sf|ntul, s-a bucurat ~i a r{spuns: <192>Eu, Dumnezeului meu ~i ]mp{ratului Cel f{r{ de moarte m{ str{duiesc a pl{cea ~i a p{zi poruncile Lui, iar aceia pe care voi }i numi`i dumnezei sunt diavoli, }mpreun{ cu cei care cred }ntr-}n~ii ~i vor fi arunca`i }n vremea judec{`ii Lui, de adev{ratul meu Dumnezeu, Cel ce st{p|ne~te pe to`i, }n focul gheenei cel nestins ~i }n }ntunericul cel mai dinafar{, unde va fi pl|ngerea ~i scr|~nirea din`ilor. Deci face`i cu mine ceea ce voi`i, c{ci eu sunt gata nu numai s{ fiu t{iat ~i }necat }n mare cum ai zis, ci ~i la munci f{r{ de num{r pentru Hristos; ~i c|t va fi sufletul }n trupul meu de Dumnezeu, Ziditorul meu, nu m{ voi dep{rta, nici m{ voi face vinovat focului cel a toate mistuitor!<170> Din toate aceste cuvinte ale Sf|ntului Vasile }n`eleg|nd tribunul c{-i este cu neputin`{ a-l sf{tui ~i a-l face s{ se plece spre g|ndul lor, a poruncit mai }nt|i s{-l bat{, apoi s{-i taie capul ~i s{-l arunce }n mare, ca }n acest fel, omor|nd pe mai mul`i cre~tini ~i mai ales pe p{storii turmei lui Dumnezeu, s{-i dea pe~tilor spre m|ncare. Iar mucenicul lui Hristos, Vasile, suferind b{taia cu bucurie, zicea: <192>Nici necazul, nici str|mtorarea, nici muncile cele multe, nici focul, nici sabia, nici moartea nu vor putea s{ m{ despart{ de dragostea lui Hristos, pentru c{ este puternic, ca de toate s{ m{ izb{veasc{<170>, ~i, fiind dus la moarte, c|nta psalmii lui David; iar Elpidifor mergea dup{ d|nsul, }mpreun{ cu diaconii ~i cu mul`i cre~tini. Ajung|nd la locul r|nduit, Elpidifor, d|nd osta~ilor c|`iva argin`i, i-a rugat s{ lase pe Vasile s{ vorbeasc{ pu`in cu cunoscu`ii s{i. Iar ace~tia neoprindu-l, dumnezeiescul slujitor al lui Hristos, plec|ndu-~i genunchii pe malul m{rii ~i }ntinz|ndu-~i m|inile }n sus, s-a rugat lui Dumnezeu, zic|nd: <192>Cel ce ai f{cut cere~tile puteri cele f{r{ de trupuri, Cel ce ai }ntins cerul ca o piele ~i ai }ntemeiat p{m|ntul peste ape, Cel ce ai zidit marea ~i toate dintr-}nsa, Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce pretutindeni ~i }n to`i e~ti ~i de-a pururea petreci ~i faci voia celor ce se tem de Tine ~i p{zesc poruncile Tale, auzi rug{ciunile mele ~i p{ze~te pe credincioasa Ta turm{ peste care m-ai pus pe mine, netrebnicul robul T{u, a fi p{stor. Izb{ve~te-o pe ea de ispitele eline~ti ~i de toat{ hulirea cea rea a p{g|nilor, care gr{iesc asupra Ta cele de hul{. Tu, Atotputernice pierde }ndr{cirea idoleasc{ ~i stric{ diavoleasca lucrare, iar adunarea Bisericii Tale cre~te-o ~i }nmul`e~te-o. ]n toat{ cetatea aceasta ~i }n cele dimprejurul ei, un popor s{ fie, cu un suflet ~i cu un g|nd s{ fie }ntru m{rturisirea Ta, a Dumnezeului Cel adev{rat; ~i pe acela~i popor f{-l doritor de lucruri bune ca s{-`i plac{ `ie, ca }ntru to`i s{ se pream{reasc{ numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor<170>. Zic|nd "Amin", pe Elpidifor ~i pe am|ndoi diaconii i-a cuprins ~i i-a s{rutat precum oarec|nd Sf|ntul Apostol Pavel pe presbiterii Efesului, cu s{rutare sf|nt{, spun|nd: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Care nu ne-a dat pe noi }ntru v|narea din`ilor nev{zu`ilor no~tri vr{jma~i; ci a sf{r|mat cursele lor ~i pe noi ne-a izb{vit, c{ci de acum }nainte nu mai pot s{ ne ispiteasc{ vr{jma~ii no~tri. ]nchina`i-v{, fra`ilor ~i fiilor mei, pe care }ntru Sf|ntul Duh i-am p{scut! Darul Domnului nostru Iisus Hristos s{ fie cu noi cu to`i. <%-2>Amin!<170> Dup{ aceea, }ntorc|ndu-se c{tre c{l{u, i-a zis: <192>S{v|r~e~te-`i,<%0> prietene, porunca ta!<170> ^i iar{~i, plec|ndu-~i genunchii, ~i-a }ntins grumajii bucur|ndu-se ~i veselindu-se; apoi, t{indu-l, ~i-a s{v|r~it nevoin`a sa cea bun{. Dup{ t{ierea sf|ntului, a rugat Elpidifor pe osta~i, d|ndu-le mult aur, ca s{ nu arunce trupul mucenicului }n mare, ci s{ i-l dea lui, ca s{-l }ngroape, dar aceia n-au voit, zic|nd: <192>Ne temem ca nu cumva s{ ~tie }mp{ratul, c{ci ne va t{ia capetele noastre<170>. Iar Elpidifor a cerut numai capul sf|ntului, dar nici pe acela nu l-a primit. ^i a~a osta~ii, lu|nd o luntre pesc{reasc{ ~i pun|nd }ntr-}nsa trupul ~i capul mucenicului, s-au dus departe de la mal ~i le-au aruncat }n ad|ncul m{rii, }ntr-o parte capul ~i }n alt{ parte trupul. Cre~tinii de pe mal pl|ngeau ~i priveau, }ntre care era ~i Ioan prezbiterul Nicomidiei, care a privit spre toate chinurile sf|ntului ~i a fost mai pe urm{ scriitor al p{timirii lui, iar credinciosul rob al lui Hristos, Elpidifor, lu|nd pe am|ndoi diaconii, s-a }ntors la casa sa, m|ng|indu-i }n sup{rare. ]n acea noapte i s-a ar{tat }n somn o vedenie dumnezeiasc{, <%-1>pentru c{ }ngerul Domnului, ar{t|ndu-i-se, i-a zis: <192>Episcopul Vasile<%0> a venit }n Sinope ~i acolo v{ a~teapt{ pe voi; deci, scul|ndu-te, ia pe diaconii lui ~i, intr|nd }ntr-o corabie, s{ mergi la d|nsul<170>. Aceast{ vedenie i s-a ar{tat lui Elpidifor de trei ori }ntr-o noapte. Spun|nd Elpidifor despre acea vedenie diaconilor, }i }ntreba pe d|n~ii dac{ au auzit undeva vreun loc sau cetate, care s{ se cheme Sinope. Partenie a r{spuns: <192>Sinope este o cetate a Pontului, unde Sf|ntul Apostol Andrei s-a ostenit }ntru bun{ vestirea lui Hristos. Dar ~i eu am v{zut }n vis pe Sf|ntul Vasile ~i mi se p{rea c{-i d{deam m|na ~i }mpreun{ cu d|nsul intram }n biserica Domnului, zic|ndu-mi: Precum vezi, `ie }`i va fi dat<170>. Deci, lu|nd Elpidifor aur destul ~i toate cele de trebuin`{ pentru drum, s-a suit }ntr-o corabie cu am|ndoi diaconii ~i au plecat }n cetatea Sinope, cea de l|ng{ mare, rug|ndu-se lui Dumnezeu ca mai deplin s{-i descopere sfintele moa~te, pe care mai }nainte le-a v{zut }n vis. Iar dac{ s-au apropiat de cetate, }n acea noapte Elpidifor a v{zut }n vis un }nger, zic|nd c{tre d|nsul: <192>La dreapta cet{`ii s{ arunca`i mreaja }n mare, c{ ve`i afla m{rg{ritarul cel c{utat!<170> Atunci, }ndat{ le-a ar{tat cu degetul locul acela ~i oarecare semne, unde se vedea o cas{ luminoas{ ~i }ntr-}nsa era Sf|ntul Vasile cu o mul`ime de osta~i; ~i a gr{it c{tre Elpidifor cel ce se ar{tase: <192>Iat{, vezi pe cel pe care }l cau`i! Deci, m|ine de diminea`{ s{-l iei pe el<170>. De~tept|ndu-se Elpidifor, a povestit vedenia aceea prietenilor s{i. Venind ziua, a mers }n partea dreapt{ a cet{`ii, unde a g{sit semnele acelea ~i locul pe care }n vis i-l ar{tase }ngerul; ~i }ndat{ au v{zut acolo ni~te pescari dreg|ndu-~i mrejile pentru v|nat ~i a zis c{tre d|n~ii Elpidifor: <192>Ce voi`i s{ v{ d{m, numai s{ arunca`i mrejile voastre pe numele fiec{ruia din noi ~i orice ve`i v|na al nostru s{ fie?<170> Pescarii s-au }nvoit ~i au tocmit pre`ul. Deci, au aruncat sor`ii, Elpidifor cu diaconii ~i asupra c{ruia va c{dea mai }nt|i, asupra lui s{ arunce pescarii mreaja. Sor`ul a c{zut mai }nt|i pe Teotim. Deci au aruncat pescarii pe numele lui Teotim ~i n-au pescuit nimic. Apoi au aruncat sor`i pe numele lui Partenie, dar ~i pescuitul aceluia a fost zadarnic. Dup{ aceasta a zis Elpidifor: <192>Eu nu }ntru al meu nume, ci }ntru numele Dumnezeului meu poruncesc s{ arunce mreaja ~i n{d{jduiesc spre El, c{ nu }n de~ert va fi }ncercarea aceasta<170>. Dup{ ce au aruncat-o, pescarii au sim`it greutatea }n mreaj{ ~i, z|mbind, au zis unul c{tre altul: <192>Mai norocos este Dumnezeul acestui om, dec|t al celorlal`i<170>. ^i, tr{g|nd afar{ mreaja la p{m|nt, au v{zut un trup de om mort; ~i schimb|ndu-~i cuv|ntul, pescarii ziceau c{ este mai nenorocit pescuitul lui Elpidifor dec|t al celor dint|i, vr|nd ca iar{~i s{ arunce }n mare trupul acela. Dar Elpidifor ~i cei }mpreun{ cu d|nsul au strigat c{tre pescari, ca s{ nu-l arunce, ci s{-l dea lor ca s{ }ngroape acel trup dup{ obiceiul omenesc; iar pre`ul cel tocmit s{ ~i-l ia. Dar ei nu voiau s{-~i ia pre`ul, deoarece nu pescuiser{ pe~te, ci trup omenesc. ]ns{, fiind sili`i de Elpidifor, l-a luat. Sco`|nd afar{ la mal trupul, Elpidifor se atingea de el cu evlavie. Apoi cu bucurie ~i cu lacrimi cuprinz|ndu-l, }l s{ruta ~i se minuna, cum capul cel ce era luat de la trup ~i aiurea aruncat }n mare, acum se lipise la loc pe trup ~i numai o }nsemnare de t{iere <%-2>se vedea la d|nsul ~i bun miros ie~ea din acel trup. Deci, }nvelindu-l<%0> cu p|nze curate, a }nchiriat o c{ru`{ ~i l-a dus }n Amasia la scaunul lui, iar acolo, }n biserica din nou zidit{ de d|nsul, l-au }ngropat cu cinste, pl|ng|nd mult dup{ d|nsul tot poporul cre~tin. Astfel s-a sf|r~it p{timirea Sf|ntului Sfin`itului Mucenic Vasile, episcopul Amasiei. Iar dup{ al lui fericit sf|r~it, marele Constantin, afl|nd de la sora sa prin scrisori trimise }n tain{ despre }nd{r{tnicia, dep{rtarea de la cre~tin{tate ~i despre tirania lui Liciniu, degrab{ a adunat puterea o~tirii sale ~i ajutorul lui Hristos chem|ndu-l a plecat asupra lui Liciniu ~i l-a biruit. Prinz|ndu-l viu, l-a trimis }n Galia la }nchisoare, unde a ~i murit r{u tic{losul. Iar R{s{ritul izb{vindu-se de asuprirea muncitorului slujea }n libertate lui Hristos Dumnezeu ~i se }ntindea prin toat{ lumea slava Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh, a Unuia Dumnezeu }n Treime, C{ruia se cade cinstea ~i }nchin{ciunea de la to`i, }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI ^TEFAN,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL PERMULUI, DIN RUSIA,<%0> @SUBTITLE = <%4>NOUL F[C[TOR DE MINUNI<%0> Cuviosul, P{rintele nostru ^tefan, era de neam rus, din p{r`ile de miaz{noapte ce se numeau Dvin, din cetatea ce se cheam{ Ustiga, din p{rin`i vesti`i, fiu al unui b{rbat credincios ~i de Hristos iubitor, anume Simeon, unul din clericii sobornice~tii biserici a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, cea de la Ustiuz; ~i maic{-sa asemenea era cre~tin{ ~i se numea Maria. Fiind }nc{ copil, l-a dat la }nv{`{tura c{r`ii, }n care a sporit bine pentru c{, fiind de~tept, }nv{`a degrab{, }nc|t }ntr-un an a putut citi pe carte ~i s-a deprins cu dumnezeiasca Scriptur{, apoi s-a f{cut cititor }n soborniceasca biseric{. ^i a }ntrecut pe mul`i v|rstnici din neamul s{u prin iste`imea min`ii ~i cu priceperea sa, sporind mai mult ca to`i cu }n`elegerea ~i cu darul lui. Cu copiii ce se jucau nu se }nso`ea, nici nu se amesteca cu cei ce alergau la de~ert{ciuni ~i la obr{znicii, nici nu se }ntov{r{~ea cu cei }nd{r{tnici ~i r{zvr{ti`i; ci numai }n dumnezeiasca m{rire se }ndeletnicea, str{duindu-se la }n`elegerea Sfintei Scripturi ~i a altor c{r`i. Cresc|nd }n feciorie, cur{`enie ~i deplin{ }n`elepciune, a citit multe c{r`i ale Testamentului celui Vechi ~i ale celui Nou, socotind de~ert{ciunea vie`ii acesteia de pu`in{ vreme, care trece ca iu`eala r|ului ~i ca floarea ierbii se vesteje~te. Apoi s-a aprins de dumnezeiasca dragoste, care niciodat{ nu cade ~i s-a tuns }n monahiceasca r|nduial{, }n cetatea Rostovului, }n m|n{stirea Sf|ntului Grigorie, de Dumnezeu Cuv|nt{torul, aproape de episcopie; pentru c{ acolo erau multe c{r`i ~i lui }i pl{cea s{ se }ndeletniceasc{ cu citirea lor. Iar tunderea lui s-a f{cut }n vremea episcopului Arsenie, de c{tre un egumen anume Maxim. El se ostenea d|rz cu via`a monahiceasc{, nevoindu-se cu postul, rug{ciunea, lacrimile, cur{`ia, smerenia, }nfr|narea, r{bdarea, bun{tatea, ascultarea, dragostea ~i cu alte fapte bune ~i mul`i }~i doreau o astfel de via`{ pl{cut{ lui Dumnezeu. ^i }nv{`|ndu-se }n legea Domnului ziua ~i noaptea, adun|ndu-~i folosul din c{r`i, a scris cu m|na sa multe c{r`i care ~i p{n{ ast{zi m{rturisesc cugetarea }ntru Dumnezeu ~i dragostea de osteneal{. Pentru o via`{ }mbun{t{`it{ ca aceasta, fericitul ^tefan a fost hirotonit diacon de cel mai sus pomenitul Arsenie, episcopul Rostovului. Dup{ c|`iva ani, murind mitropolitul a toat{ Rusia, Sf|ntul Alexie, iar dup{ d|nsul primind scaunul Mihail cel cu porecla Mitaiu, din porunca aceluia, fericitul ^tefan s-a hirotonit preot de Gherasim, episcopul Colomei. ^i auzind despre `inutul Permului c{ nu este luminat cu Sf|ntul Botez, ci petrece }n p{g|neasca }nchinare la idoli ~i este plin de vr{jitorii, de farmece ~i de toat{ necurata slujire diavoleasc{, afl|nd c{ }n acel `inut care este cuprins cu m{r{cinii ~i cu ciulinii }ndr{cirii diavole~ti }nc{ n-a sem{nat nimeni s{m|n`a Cuv|ntului lui Dumnezeu s-a umplut de r|vn{ dup{ Domnul Dumnezeu; pentru c{ nu ajunsese acolo nici apostoleasca propov{duire, nici lumina Evangheliei nu r{s{rise poporului aceluia, ci era }n }ntunericul ne~tiin`ei de adev{ratul Dumnezeu ~i }n umbra mor`ii ~i a pierz{rii celei ve~nice. Deci a fost cuprins de nem{surat{ dorin`{ ca, urm|nd Sfin`ilor Apostoli, s{ se duc{ }n p{m|ntul Permului s{ propov{duiasc{ pe Hristos ~i s{ m|ntuiasc{ sufletele omene~ti din pierzare, sco`|ndu-i din }ntuneric la lumina adev{ratei cuno~tin`e de Dumnezeu, Ziditorul a toat{ f{ptura. Dar p{m|ntul acela al Permului, fiind demult }n st{p|nirea Moscovei, mai }nt|i a }nv{`at bine limba lor; apoi, }n`elep`indu-l Dumnezeu, a aflat ni~te litere ne~tiute ~i a alc{tuit limba permilor, ca s{ alc{tuiasc{ Scriptura }n limba lor; apoi a scris c{r`i, t{lm{cind c|teva c{r`i ruse~ti }n aceast{ limb{. Dup{ aceasta, c{ut|nd mai <%-2>mult{ }n`elegere, a }nv{`at ~i limba greceasc{, citind-o ~i }n`eleg|nd-o,<%0> ~tiind, deci, a citi }n trei limbi: ruse~te, grece~te ~i perme~te. Apoi din zi }n zi sporind, }~i m{rea acea dumnezeiasc{ dorin`{, ca s{ <%-2>mearg{ s{ propov{duiasc{ }n Permia, cu lacrimi ~i cu post rug|ndu-se<%0> lui Dumnezeu, ca dup{ a Sa bun{ voin`{ s{-i l{mureasc{ calea. ^i a mers mai }nt|i c{tre mai sus pomenitul episcop Gherasim al Colomiei, fiind el atunci }n Moscova, c|rmuitor al Mitropoliei Rusiei celei f{r{ de mitropolit, descoperindu-i scopul s{u ~i dorin`a cea mare a inimii de a propov{dui necredincio~ilor, ca ori s{-i }ntoarc{ pe ei la Hristos Dumnezeu, ori singur s{ p{timeasc{ de la d|n~ii ~i s{-~i pun{ via`a pentru M|ntuitorul nostru, ca s{ se }mplineasc{ cuv|ntul Apostolului care zice: Vou{ vi s-a dat nu numai a crede }n Hristos, ci a p{timi pentru D|nsul. ^i cerea fericitul ^tefan binecuv|ntare de la d|nsul (de la episcop) spre scopul s{u. ^i s-a minunat acela de o os|rdie ca aceea pentru Hristos ~i de dorin`a m|ntuirii sufletelor omene~ti. Apoi, cunosc|nd }n el dumnezeiasca chemare spre lucrul acela ca <%-2>lucrare a Duhului Sf|nt, a pream{rit pe St{p|nul Hristos; ~i d|ndu-<%0>i din moa~tele sfin`ilor, Antimise ~i Sf|ntul Mare Mir, cum ~i celelalte trebuincioase spre sfin`irea bisericilor, l-a liberat cu pace. Lu|nd cuviosul scrisori din Moscova, mergea noul apostol }n p{m|ntul Permiei, unde n-au umblat picioarele ucenicilor lui Hristos, unde n-a ie~it vestea ~i propov{duirea Sfin`ilor Apostoli, unde nici urm{ nu era de dumnezeiasca cuno~tin`{ ~i dreapta credin`{, nici numele lui Dumnezeu nu era numit; ci toate erau f{r{ de Dumnezeu ~i }ntunecate des{v|r~it cu }ntunericul nebuniei ~i al orbirii. ^i ajung|nd la p{m|ntul acela, a adus fierbin`i rug{ciuni c{tre Dumnezeu ~i a }nceput a umbla prin neamul cel }nd{r{tnic ~i r{zvr{tit, ca o oaie }n mijlocul lupilor, propov{duind pe Hristos, adev{ratul Dumnezeu ~i }nv{`|nd credin`a cre~tineasc{, ca s{ cread{ }n Cel ce a f{cut cerul ~i p{m|ntul ~i toat{ f{ptura cea v{zut{ ~i nev{zut{. De aceea unii, auzind propov{duirea lui, se mirau de }nv{`{tura cea nou{; apoi cu }ncetul }ncepeau a cunoa~te adev{rul ~i primeau sf|nta credin`{ ~i se botezau; ~i st|nd l|ng{ robul lui Dumnezeu, ^tefan, }nv{`au ~i se pov{`uiau de la d|nsul pe calea m|ntuirii. Dar cei mai mul`i nici nu voiau s{-l aud{, ci }i f{ceau multe sup{r{ri; unii }l batjocoreau, al`ii }l def{imau cu cuvinte de ocar{, iar al`ii n{v{leau cu securile asupra lui s{-l ucid{. Al`ii, voind s{-l ard{, adunau pe foc vreascuri ~i paie, dar dreapta lui Dumnezeu acoperindu-l, ap{ra pe robul S{u de uciga~ele m|ini ~i de moarte, pentru mai mult{ m{rire a sf|ntului S{u nume. Deci, botez|nd c|teva suflete ~i adun|nd pu`in{ turm{ a oilor cuv|nt{toare aduse lui Hristos, a zidit o biseric{ frumoas{ pe locul care era aproape de gura r{ului Vima, ce intra }n Vicegd, r|ul cel mare, unde s-a f{cut mai pe urm{ loca~ul s{u ~i s-a numit episcopie. Iar biserica aceea a sfin`it-o }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, a cinstitei ~i Bunei Vestiri, la }nceputul lumin{rii p{m|ntului Permului, precum Buna Vestire a fost }nceputul m|ntuirii noastre. ^i se ruga cu lacrimi }n biserica aceea, }n toate zilele ~i nop`ile, pentru }ntoarcerea oamenilor celor necredincio~i, zic|nd: <192>Adun{, Doamne, pe poporul T{u cel risipit ~i oile cele r{t{cite; adu-le }n Biserica Ta cea sf|nt{ ~i num{r{-i pe ei cu turma Ta cea aleas{<170>. Deci, nu }nceta apostole~te a-i }nv{`a totdeauna, ar{t|ndu-le, rug|ndu-i, }ntorc|ndu-i de la r{t{cire ~i pov{`uindu-i la calea cea dreapt{. ]ns{ popoarele cele }ntunecate nu credeau cu }nlesnire cele gr{ite de d|nsul; ci mai ales se m|niau asupra lui ~i urau pe cel ce se str{duia a face bine sufletelor lor. ]ntr-o zi, robul lui Dumnezeu, ^tefan, rug|ndu-se Domnului, a mers la locul unde era zidit{ pe~tera lor cea vestit{ ~i a aprins-o }mpreun{ cu idolii, nefiind nimeni din slujitori pe acolo ca s{ o sting{. Iar sf|ntul ~edea l|ng{ capi~tea aceea ce ardea ~i a~tepta s{ vad{ ce }i vor face cei necredincio~i. ]n~tiin`|ndu-se }nchin{torii de idoli de arderea capi~tei lor, au alergat cu securile ~i, afl|nd-o acum c{zut{ ~i ars{ iar pe Sf|ntul ^tefan ~ez|nd acolo, s-au repezit la d|nsul cu strigare, r{cnind cu glasuri f{r{ de r|nduial{ ~i }mpresur|ndu-l din toate p{r`ile, voiau s{-l ucid{ cu securile. Iar sf|ntul, negr{indu-le nimic }mpotriv{, ~i-a ridicat m|inile la rug{ciune, preg{tindu-se s{ moar{ ~i cu lacrimi }n ochi striga c{tre Dumnezeu: <192>Doamne }n m|inile Tale }mi dau duhul meu. Acoper{-m{ cu aripile bun{t{`ii Tale!<170> ^i }ndat{ poporul cel s{lbatic, schimb|ndu-~i m|nia cea de fiar{ }n bl|nde`e de oaie, el a r{mas }ntreg, alesul lui Dumnezeu, ner{nit, nici lovit de nimeni; pentru c{ pe de o parte erau birui`i de bl|nde`ea lui, iar pe de alta, tem|ndu-se de puterea Moscovei, nu }ndr{zneau s{ piard{ pe omul care venise la d|n~ii ~i care avea scrisori. Dar mai ales erau opri`i de puterea lui Dumnezeu, Cel ce n-a l{sat toiagul p{c{to~ilor peste soarta drep`ilor S{i. St|nd fericitul ^tefan la un loc }nsemnat, a strigat c{tre poporul cel necredincios, zic|ndu-le: <192>Oamenilor, p|n{ c|nd nu v{ dep{rta`i de la }n~el{ciunea diavoleasc{ ca s{ sc{pa`i de judecata ~i de focul cel ve~nic? Pentru ce v{ }nchina`i idolilor ~i-i numi`i pe ei dumnezei ai vo~trii? Ei sunt lucrul m|inilor voastre ~i de~i au gur{, }ns{ nu gr{iesc; au urechi, }ns{ nimic nu aud; ochi au, dar nu v{d, nici nu au miros, nici nu umbl{ cu picioarele, nici gl{suiesc cu g|tlejurile lor, nici iau jertfele cele ce li se aduc, nici nu m{n|nc{, nici beau, nici nu ajut{ cuiva. Pentru c{ iat{, nici lor nu au putut s{-~i ajute, arz|nd }n foc ~i cenu~{. Apoi, de ar fi fost dumnezei, de ce nu au stins puterea focului? De ce n-au sc{pat de v{paie? De ce n-au zis ceva }mpotriva celui ce i-a ars? De ce n-au f{cut vreo izb|ndire? C{ci cum poate s{ fac{ ceva lemnul cel nesim`itor? Iar voi v{ }nchina`i acelor mu`i, surzi ~i f{r{ de suflet, }nsu~i lucrului m|inilor voastre. Cunoa~te`i-v{ r{t{cirea ~i }n~el{ciunea voastr{ ~i l{sa`i acea pierz{toare de~ert{ciune ~i cunoa~te`i pe Unul, adev{ratul Dumnezeu, }n Care cred cre~tinii, de Acela v{ apropia`i ~i v{ ve`i lumina; c{ Acela este Cel ce a }nt{rit cerul, a }ntemeiat p{m|ntul, cuprinz|nd toat{ f{ptura ~i chivernisind toat{ lumea. Dumnezeu din cer, Cel ce toate le vede ~i aude, ~tie nevoia fiec{ruia ~i pentru to`i poart{ grij{ c{ este al tuturor ajut{tor ~i p{zitor ~i nu este alt Dumnezeu afar{ de El. De aceea, b{rba`i ai Permului, fra`ilor, p{rin`ilor ~i fiilor, asculta`i-m{ pe mine cel ce v{ voiesc binele ~i crede`i }n Domnul nostru Iisus Hristos, Cel propov{duit de mine, fiindc{ v{ spun adev{rul, c{ de ve`i crede ~i v{ ve`i boteza, ve`i fi m|ntui`i ~i ve`i c|~tiga cereasca ]mp{r{`ie. Iar de nu ve`i crede ~i nu v{ ve`i boteza, ve`i fi os|ndi`i la munca ve~nic{<170>. Acestea ~i multe altele gr{indu-le ~i }nv{`|ndu-i, mul`i s-au plecat, }ncep|nd a crede ~i s-au apropiat de Botez, }nc|t se }nmul`ea din zi }n zi num{rul credincio~ilor ~i cre~tea Biserica lui Hristos }n Permia. Iar Cuviosul ^tefan, mergea acolo unde vedea adunat{ mul`imea poporului necredincio~ilor ~i st|nd }n mijlocul lor, }i }nv{`a. Alt{dat{, adun|ndu-se aceia cu b{tr|nii lor, cu vr{jitorii ~i cu to`i b{rba`ii cei mai de frunte ai Permului, au mers la cuviosul ~i }l }ntrebau pe d|nsul despre credin`{. ^i erau }n toate birui`i de gura cea de Dumnezeu biruitoare a propov{duitorului dreptei credin`e. Dar mai ales mergeau necredincio~ii Permului la biserica cea din nou zidit{, nu pentru rug{ciuni, nici pentru m|ntuire, ci vr|nd s{ vad{ frumuse`ea bisericii ~i buna podoab{ ce era }n{untrul ei, ~i se minunau v{z|nd }nfrumuse`area sfintei biserici ~i gr{iau unul c{tre altul: <192>Precum vedem mare este Dumnezeul cre~tinilor, mult mai mare dec|t zeii no~tri!<170> Alt{dat{, adun|ndu-se, se sf{tuiau }ntre d|n~ii, zic|nd: <192>De nu-i vom da b{t{i ~i nu-l vom izgoni de la noi, apoi toat{ `ara noastr{ o va umple de }nv{`{tura sa ~i va risipi capi~tile cele vechi ~i slujirile zeilor no~tri; pentru c{ nu putem s{ ne potrivim lui }n cuvinte, f{r{ numai cu sila s{-l izgonim de aici<170>. Al`ii ziceau: <192>Cum s{-l batem ~i s{-l izgonim, fiindc{ a venit din Moscova ~i are scrisori?<170> Iar al`ii ziceau: <192>De ar }ncepe el r{zboiul. Dar el de la noi a~teapt{, ca noi s{ }ncepem }nt|i a-l bate, ca s{ aib{ el asupra noastr{ pricin{ de clevetire }n Moscova. Iar dac{ ar }ndr{zni a lovi pe cineva din noi, }n acel ceas l-am rupe ~i am avea motiv cum c{ el a n{v{lit asupra noastr{ cu r{zboi. Dar deoarece, c|nd noi }l oc{r|m, el nu ne zice nimic cu m|nie }mpotriv{, nu ne ceart{ ~i nici nu ne defaim{, ci cu bl|nde`e toate le rabd{, nu ~tim ce-i vom face lui!<170> A~a sf{tuindu-se de multe ori, dar neispr{vindu-~i sfatul, se risipeau ~i se }mplinea cuv|ntul cel scris: Orice sfat al vostru }l va risipi Domnul. Puteai, deci, s{ vezi pe oamenii Permului desp{r`i`i }n dou{: unii erau cre~tini din nou lumina`i; al`ii, }nchin{tori de idoli. Necredincio~ii urau pe credincio~i, }i huleau, }i batjocoreau, }i }nt{r|tau ~i ispite le f{ceau lor ~i nedrept{`i, ned|ndu-le pace s{ vie`uiasc{. De acest lucru foarte mult }l durea inima pe Cuviosul ^tefan, v{z|nd pe credincio~i sup{ra`i de cei necredincio~i. De aceea se ruga cu lacrimi ziua ~i noaptea Iubitorului de oameni Dumnezeu, ca s{ apere turma cea din nou adunat{ sub dumnezeiescul Lui acoper{m|nt; iar pe cei necura`i, cu atotputernica Sa m|n{ s{-i scoat{ din cursele diavolului ~i s{-i aduc{ la cuno~-tin`a adev{rului. Apoi iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce voie~te ca to`i s{ se m|ntuiasc{ ~i s{ vin{ la cuno~tin`a adev{rului, v{z|nd ostenelile ~i r{bdarea alesului S{u ~i auzindu-i ne}ncetatele lui rug{ciuni cele cu lacrimi, a binevoit ca p{m|ntul Permului s{ se lumineze cu lumina sfintei credin`e. ^i a trimis poporului aceluia duhul umilin`ei, precum odat{ celor ce ascultau propov{duirea lui Petru, despre care lucru se scrie }n Faptele Apostolilor. Auzind oamenii aceia }nv{`{tura Sf|ntului ^tefan s-au umilit cu inima ~i a zis c{tre Petru ~i c{tre ceilal`i apostoli adun|ndu-se mul`imea poporului Permului, b{tr|ni ~i tineri, cei mari ~i cei mici, au gr{it }ntre ei: <192>Vede`i oare, fra`ilor, pe omul acesta ce a venit din Rusia? A`i auzit cuvintele lui? A`i cunoscut des{v|r~irea lui ~i dragostea cea c{tre noi? Iat{ prin c|te str|mtor{ri trece ~i nu se duce de aici. Mari umilin`e a avut de la noi, def{im{ri ~i sup{r{ri, dar el nu s-a m|niat pe noi ~i nici unuia din noi nu a zis vreun cuv|nt r{u, nici nu ne gr{ie~te }mpotriv{, nici nu are vreun g|nd r{u spre noi. Ci cu bl|nde`e ~i bun{tate le rabd{ pe toate. Ba }nc{ se ~i bucur{ de oc{rile aduse de noi asupra lui ~i nu }nceteaz{ a ne spune despre ]mp{r{`ia cerului, despre munca cea ve~nic{ ~i despre r{spl{tirea fiec{ruia dup{ fapte. Apoi ne }nva`{ totdeauna cum s{ ne izb{vim de p{cate ~i s{ c|~tig{m ]mp{r{`ia; ~i de n-ar fi fost adev{rate cele ce ni le gr{ie~te, n-ar fi r{bdat, nici nu s-ar fi ostenit at|t. Cu adev{rat este robul marelui ~i viului Dumnezeu, pe Care ]l propov{duie~te, Care a f{cut cerul ~i p{m|ntul, }mp{r{`ia celor buni, iar celor r{i le-a preg{tit munca; ~i c|te cuvinte gr{ie~te el, toate sunt adev{rate. S{ mergem la d|nsul s{-l rug{m, ca s{ ne }nve`e pe deplin credin`a sa ~i s{ ne fac{ cre~tini<170>. ^i a mers la el mul`ime mult{ de b{rba`i, femei ~i copii. Cuviosul ^tefan, v{z|nd at|ta popor venind la Hristos Dumnezeu, o, de c|t{ negr{it{ bucurie s-a umplut, }nc|t v{rsa lacrimi din ochi ~i }n{l`a mul`umiri negr{ite St{p|nului iubitor de oameni, Care nu voie~te moartea p{c{to~ilor! ^i i-a }nt|mpinat cu dragoste, ca un p{rinte iubitor de fii ~i, deschiz|nd gura lui cea de Dumnezeu }nsuflat{, }i }nv{`a mult despre tainele sfintei credin`e. Iar Dumnezeu le deschidea mintea, ca s{ }n`eleag{ cele gr{ite de sf|ntul }nv{`{tor ~i primeau cu dragoste cuvintele lui ~i cereau Botezul, iar el }i boteza }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh. Astfel s-a luminat p{m|ntul Permului cu darul lui Dumnezeu ~i prin ostenelile ~i rug{ciunile Cuviosului ^tefan. Iar popoarele cele luminate din nou ~i-au sf{r|mat idolii lor, care erau prin case ~i pe uli`e, pe drumuri, prin p{duri ~i prin dumbr{vi, iar capi~tile le-au risipit. Dar mai ales fericitul ^tefan se ostenea, umbl|nd pretutindeni, zdrobind idolii cu toporul ~i arz|ndu-i cu foc }mpreun{ cu darurile ce li se aduseser{ de c{tre cei necredincio~i. C{ci era obicei la permenii cei necredincio~i, s{ aduc{ idolilor lor soboli, jderi, cacomi, helgi, carsaci, vulpi, ur~i, r|~i ~i altele la fel ca acelea, din v|naturile lor ~i le sp|nzurau la idoli, sau l|ng{ idoli. ]nc{ ~i cu p|nze alese acopereau deasupra pe idolii lor, }i }nf{~urau cu scutece ~i nimeni dintre d|n~ii nu }ndr{znea s{ ia ceva din acele daruri ce se aduceau idolilor; c{ de ar fi }ndr{znit cineva s{ se ating{ de ceva din cele ce s-au zis, acela }ndat{, prin diavoleasca lucrare, c{dea }n cumplit{ boal{ ~i p{timea, fiind zdrobit de puterea diavoleasc{. Dar r|vnitorul de Dumnezeu, ^tefan, netem|ndu-se de acea putere a vr{jma~ului, aduna toate cele aduse la idoli }n dar, le punea gr{mad{ }mpreun{ cu idolii cei t{ia`i buc{`i ~i le ardea }n foc; iar el nu lua nimic din ele ~i nici pe altcineva din credincio~i nu l{sa s{ ia, zic|nd c{ aceea este parte diavoleasc{. Numai din p|nzele ~i scutecele idole~ti, poruncea copilului s{u Matei, cel de neam permean, luminat din nou, ca s{-~i fac{ obeli`e ~i aceasta, spre necinstea ~i ocara zeilor p{g|ne~ti. ^i se mirau permenii foarte mult, de am|ndou{ acestea: cum cuviosul nu lua nimic din acele lucruri scumpe, ci toate le d{dea focului ~i nu primea nici o v{t{mare din puterea diavoleasc{. Cu aceasta mai mult se }ncredin`au de puterea lui Hristos, Care biruia puterea diavoleasc{ ~i se }nt{reau }n dreapta credin`{. Apoi, sf{r|m|nd Sf|ntul ^tefan mul`i idoli prin felurite locuri, a mai zidit }nc{ dou{ biserici, pentru c{ se }nmul`iser{ ~i }n toate zilele }nc{ se }nmul`eau credincio~ii, iar adunarea p{g|nilor sc{dea ~i se }mpu`ina }n toate zilele. Pe l|ng{ biserici, Sf|ntul ^tefan a f{cut ~coli ~i adun|nd b{rba`i ~i copii }i }nv{`a literele permine~ti, ceaslovul, psaltirea ~i celelalte c{r`i t{lm{cite de d|nsul pe limba aceasta, ca astfel din neamul ~i pe limba lor s{ fie preo`i, diaconi ~i de ceilal`i clerici ~i }nv{`{tori. ^i <%-2>a~a a }nceput a }nflori ~i a str{luci acolo sf|nta credin`{ cre~tineasc{.<%0> ]nt{rind Sf|ntul ^tefan }n credin`{ pe poporul cel din nou luminat, a venit un vr{jitor care se numea Cudesnic, }ncep{tor al fermec{torilor ~i mai mare al desc|nt{torilor, pe care poporul perminesc, mai }nainte de Botez, }l cinstea mai mult dec|t pe to`i vr{jitorii s{i ~i-l avea ca pe un tat{ ~i }nv{`{tor, crez|nd c{ prin vr{jitoria lui se chivernise~te tot p{m|ntul Permiei. Acela a }nceput a r{zvr{ti pe oamenii cei de cur|nd boteza`i, zic|ndu-le: <192>B{rba`i ~i fra`i permieni, pentru ce a`i l{sat credin`a ~i pe p{rinte~tii zei? Pentru ce a`i }ncetat a aduce zeilor jertfe, precum aduceau p{rin`ii no~tri? Pe cine asculta`i? Pe omul care a venit din Moscova? Oare nu de acolo se pun asupra noastr{ birurile cele grele, ni se fac silirile ~i ne vin pristavi? Nu asculta`i pe acel str{in ~i om rus, ci m{ asculta`i pe mine, cel ce v{ doresc binele, fiind al vostru; c{ eu sunt din neamul vostru, de o semin`ie, de o limb{ ~i se cade s{ m{ asculta`i pe mine b{tr|nul ~i tat{l vostru mai mult dec|t pe acel ce este mai t|n{r cu anii ~i poate fi ca un fiu sau nepot pe l|ng{ anii mei!<170> ]ns{ oamenii credincio~i }i ziceau: <192>Mergi s{ vorbe~ti cu d|nsul, iar nu cu noi". ^i era Cudesnic acela potrivnic cuviosului ~i se f{cea }ntre d|n~ii ceart{ mare ~i se s|rguia vr{jitorul acela s{ piard{ pe Cuviosul ^tefan cu farmecele sale, chema diavolii asupra lui ~i f{cea desc|ntece. Dar n-a sporit cu nimic, c{ci ~i farmecele lui se stricau ~i diavolii nici nu puteau s{ se apropie de alesul lui Dumnezeu. Apoi, nu }nceta r{ul acela a face sup{rare }n toate zilele cuviosului, hulind }naintea tuturor sf|nta credin`{ cre~tineasc{, tulbur|nd pe cei ne}nt{ri`i }n credin`{ ~i }ntorc|ndu-i de la Hristos la a lor p{g|n{tate. C{ unii, fiind mici la suflet, credeau viclenele cuvinte ale lui, ab{t|ndu-se de la calea cea dreapt{ ~i urm|nd }nv{`{turii celei potrivnice lui Dumnezeu. Acela pe unii }i }n~ela cu cuvinte, iar pe al`ii cu daruri ~i cu plat{ ~i, n{v{lind asupra Cuviosului, se sf{dea, oc{ra, def{ima, se certa, str{duindu-se }n tot chipul, s{ biruiasc{ pe osta~ul lui Hristos cel nebiruit. Alt{dat{ a zis sf|ntului: <192>Zeii no~tri, de~i au fost batjocori`i de tine, }ns{ milostivindu-se, nu te-au pierdut; c{ci de n-ar fi fost milostivi, apoi demult te-ar fi sf{r|mat ~i ai fi fost pierdut; }ns{ te cru`{, fiind f{r{ r{utate, ca tu, cunosc|ndu-le obiceiul cel bun al lor, s{ }ncetezi a le mai face r{utate. Credin`a noastr{ este mai bun{ dec|t credin`a voastr{ cre~tineasc{. Aceasta }`i ar{t c{ la voi este un singur Dumnezeu, iar la noi mai mul`i dumnezei ajut{tori, ap{r{tori ~i ei ne-au dat toate c|te sunt; adic{ }n ape pe~ti, }n v{zduh p{s{rile ~i c|te sunt }n dumbr{vi ~i lunci: samuri, jderi, r|~ii ~i celelalte fiare, care din v|narea noastr{ ajung p|n{ la voi; ~i se }mbog{`esc cu ei domnii, boierii ~i dreg{torii; ~i }mbr{c|ndu-se cu d|nsele, umbl{ m|ndrindu-se, le d{ruiesc unul altuia, fac nego` ~i-i trimit }n `{rile de primprejur, }n p{m|nturile cele dep{rtate, la Ordu, la greci, nem`i ~i }n Lituania; ~i toate acelea din v|natul nostru, pe care ni-l dau zeii no~tri cei mul`i. ]ns{ ~i cu alt lucru, este mai bun{ credin`a noastr{ dec|t a voastr{. La noi un om sau doi merg asupra ursului, se lupt{ cu d|nsul ~i-l ucid cu ajutorul zeilor no~tri, c{rora le f{g{duiesc pielea; iar la voi asupra unui urs ies mai mul`i, ca la o sut{ sau dou{ de oameni, sau ~i mai mul`i ~i abia atunci dac{ pot birui o fiar{; iar uneori nu pot, ci se r{nesc ~i ei, }ntorc|ndu-se f{r{ nimic ~i }n zadar ostenindu-se. Iar{~i credin`a noastr{ este mai bun{ dec|t a voastr{ pentru aceasta, c{ degrab{ se aduc toate }n~tiin`{rile; c{ ni se d{ de ~tire de c{tre zeii no~tri; iar la voi nu-i a~a, ci }n multe zile de abia se aduce la voi oarecare }n~tiin`are. Pentru aceste pricini este mai bun{ credin`a noastr{, dec|t a voastr{<170>. Dar robul lui Dumnezeu, ^tefan, la toate acelea r{spundea }mpotriv{, spun|ndu-i c{ mai puternic este Unul ~i adev{ratul Dumnezeu al cre~tinilor, dec|t idolii cei mul`i ai p{g|nilor, care nu sunt dumnezei, ci diavoli arunca`i din cer }n ad|ncime; ei am{gesc pe poporul cel ne~tiutor, ca s{ cread{ }n idolii cei f{r{ de suflet ~i nu ajut{ oamenilor cu nimic, ci mai mult }i vat{m{, pentru c{ sunt diavoli r{i, nemilostivi, cumpli`i, iu`i, m|nio~i, b|rfitori, plini de ur{, }nvr{jbitori neamului omenesc, pe care }ndat{ l-ar pierde de pe p{m|nt, de n-ar fi lega`i ~i `inu`i de dumnezeiasca putere. Iar v|natul }n tot felul, se d{ oamenilor nu de la idolii cei ce stau }n loc nemi~ca`i, nici de la diavolii cei ce n-au nici un fel de putere peste zidirea lui Dumnezeu, ci de la acela~i singur Dumnezeu, D{t{torul tuturor bun{t{`ilor, Care fiec{ruia }i d{ dup{ osteneala lui darurile Sale. Iar lupta cu fiarele se face nu numai }n `inutul Permului, ci ~i }n toate p{m|nturile ~i `arinile; ~i aceea se face nu din ajutorul p{rin`ilor vo~tri zei, ci ori din trupeasca putere sau din iscusin`a lupt{torului; dar mai ales cu puterea dumnezeasc{, c{ci a supus Dumnezeul cerului sub picioarele oamenilor toate fiarele, dobitoacele, p{s{rile ~i pe~tii. ^i s-au aflat mul`i }n credin`a cre~tineasc{, care cu numele lui Iisus Hristos au }mbl|nzit fiarele cumplite, gurile leilor le-au }nchis, ur~ii cu cuv|ntul au legat, peste aspid{ ~i peste vasilisc au c{lcat, pe leu ~i pe balaur l-au biruit. Iar }mpotriva }n~tiin`{rilor celor ce degrab{ vin de la diavoli prin vr{jitori, sf|ntul zicea aceasta: <192>]n credin`a cre~tin{ nu mul`i b{rba`i s-au aflat mai }nainte v{z{tori, }nc|t nu numai cele ce se f{ceau }n zilele lor, departe, mai }nainte le vedeau cu ochii cei suflete~ti, ca ~i cum ar fi fost de fa`{; ci ~i cele ce aveau s{ se fac{ dup{ mul`i ani de la moartea lor, prooroce~te mai }nainte le spuneau; c{ci ~i sfin`ii prooroci }n A~ez{m|ntul cel Vechi, cu mul`i ani mai }nainte, au vestit cele ce s-au }mplinit dup{ aceea }n A~ez{m|ntul cel Nou<170>. Dup{ aceasta ~i altele asemenea ca acestea lungi vorbiri cu d|nsul, au }nt{rit am|ndoi un cuv|nt, ca s{ ispiteasc{ cu lucrul credin`a, a cui este mai bun{. Iar dup{ chibzuin`a a }nsu~i lui Cudesnic s-a hot{r|t }n acest fel: <192>S{ treac{ prin foc ~i prin ap{ ~i cine nu se va arde }n foc, sau cine nu se va }neca }n ap{, credin`a aceluia este mai bun{ ~i lui }i va urma poporul<170>. ^i pl{cut a fost cuv|ntul acesta la tot poporul Permului, cel ce se adunase la auzirea pricinii, l{ud|nd o judecat{ ca aceea. Iar sf|ntul a gr{it c{tre vr{jitor: <192>Ai voit un lucru ce cov|r~e~te puterile smereniei mele; dar n{d{jduiesc spre }ndur{rile Atotputernicului Dumnezeu ~i m{ bizuiesc spre mila Aceluia, care caut{ m|ntuirea tuturor, c{ puternic este, ca pe mine ~i }n foc ~i }n ap{ viu ~i }ntreg s{ m{ p{zeasc{ cu minune, pentru slava numelui S{u cel Sf|nt. Ca prin acea minune s{ se }nt{reasc{ }n credin`{ poporul cel ce st{ de fa`{, iar tu cu ai t{i diavoli spre care n{d{jduie~ti, s{ te ru~inezi!<170> Aceasta zic|nd c{tre vr{jitor, a gr{it poporului: <192>Bine este cuv|ntat Domnul; lua`i foc ~i aduce`i-l aici ~i aprinde`i acea cas{ pustie, care totdeauna st{ deschis{; iar eu cu Cudesnic, lu|ndu-l de m|n{, voi intra }ntr-}nsa<170>. ^i }ndat{ au adus foc ~i au aprins casa. Cuviosul ^tefan ridic|ndu-~i m|inile c{tre Dumnezeu, s-a rugat, zic|nd: <192>St{p|ne, Preamilostive ~i Preaputernice, d{-ne ajutor }n necaz, trimite mila Ta, arat{ iubirea Ta de oameni, arat{ puterea Ta, ca s{ cunoasc{ poporul ce st{ de fa`{, credin`a cea adev{rat{ ~i s{ cunoasc{ c{ Tu e~ti adev{ratul Dumnezeu ~i eu sunt robul T{u. Iat{ vr{jma~ii T{i au sunat ~i cei ce Te ur{sc au ridicat capul; ridicat-au asupra cerului gura lor ~i limba lor a trecut pe p{m|nt. Pentru aceasta f{ cu mine semn spre bine, s{ vad{ cei ce m{ ur{sc ~i s{ se ru~ineze; c{ Tu, Doamne, mi-ai ajutat ~i m-ai m|ng|iat; pentru c{ Tu e~ti Dumnezeul Cel ce ne m|ng|i }n necazul nostru, prin M|ng|ietorul T{u Duh cel Sf|nt cu care e~ti binecuv|ntat }n veci. Amin!<170> Sf|r~ind rug{ciunea, a zis c{tre popor: <192>Pace vou{, fra`ilor, m|ntui`i-v{, ierta`i-m{ ~i v{ ruga`i pentru mine, c{ci eu pentru <%2>sf|nta credin`{ sunt gata a muri. Deci, m{ duc spre }ncercarea ce-<%0>mi st{ }n fa`{, n{d{jduind spre Iisus, ]ncep{torul ~i ]mplinitorul credin`ei<170>. <%-2>]ntorc|ndu-se c{tre vr{jitor, a zis: <192>S{ mergem }mpreun{, lu|n-<%0>du-ne de m|n{, precum am f{g{duit!<170> Iar vr{jitorul, }nfrico~|ndu-se de focul cel foarte }nv{p{iat, nu voia s{ mearg{. ^i l-a apucat cuviosul cu t{rie ~i-l tr{gea cu sila }n foc cu sine, iar Cudesnic se ap{ra ~i se }ntorcea }napoi ~i, c{z|nd la p{m|nt striga, nevr|nd s{ mearg{ }n foc, ~i }i spunea ca }ndat{ va arde }n foc ca f|nul ~i ca paiele. Iar poporul striga asupra lui cu ocar{ ca s{ mearg{ }n foc, precum singur a hot{r|t, iar el se ruga ca s{-l lase. <%-2>Atunci a zis c{tre d|nsul Cuviosul ^tefan: <192>Au nu tu singur `i-ai<%0> ales ~i ai voit astfel s{ ispite~ti pe Dumnezeul Cel viu? De ce acum te lepezi?<170> Iar el, }nchin|ndu-se p|n{ la p{m|nt ~i c{z|nd }naintea picioarelor lui, ar{ta pricina sa ~i }~i m{rturisea neputin`a ~i }~i vedea de~ert{ciunea ~i am{girea sa. ^i spunea c{, vr|nd s{ }nfrico~eze pe ^tefan, a aflat o scornire ca aceasta, ca s{ intre }n foc, socotind c{ robul Dumnezeului Cel viu se va teme s{ intre; dar s-a }ntors vicle~ugul pe capul lui Cudesnic ~i pe cre~tetul capului s{u s-a pogor|t nedreptatea. Asemenea s-a f{cut ~i pentru ap{, c|nd a t{iat }n r|u ghea`a }n dou{ locuri, din susul apei f{c|ndu-se o copc{ ~i din jos alta ~i am|ndoi lu|ndu-se de m|n{ s{ intre }n copca cea de sus; iar apoi merg|nd pe sub ghea`{ }n jos s{ ias{ afar{ din copca cealalt{. Atunci vr{jitorul, fiind silit de sf|nt, n-a voit s{ intre ~i s-a ru~inat tic{losul pentru toate farmecele ~i }nv{`{turile sale cele vr{jitore~ti. Deci, l-a }ntrebat sf|ntul: <192>Voie~ti s{ crezi ~i s{ te botezi, de vreme ce acum te-am biruit?<170> Iar el se lep{da, nevr|nd credin`a cre~tinilor ~i Sf|ntul Botez. ^i a gr{it sf|ntul c{tre popor: <192>Voi sunte`i martori c{ singur tic{losul acesta a aflat chipul cum s{ ispiteasc{ dreapta credin`{ prin foc ~i prin ap{; ~i acum el nu voie~te s{-~i }mplineasc{ cuv|ntul s{u ~i n-a intrat nici }n foc, nici }n ap{, nici nu crede nici Sf|ntul Botez nu-i trebuie. Ce crede`i voi despre el, spune`i-mi?<170> Iar poporul a strigat: <192>Este vinovat ~i i se cuvine pedeapsa mor`ii<170>. ^i apuc|ndu-l, l-au dat }n m|inile Sf|ntului ^tefan ca s{-l pedepseasc{ cu moartea, precum voie~te. ^i-i ziceau: <192>De-l vei l{sa viu, apoi mai amar{ sup{rare }`i va face!<170> Sf|ntul a r{spuns: <192>Ba nu! M|na noastr{ nu va fi asupra vr{jma~ului nostru! C{ nu m-a trimis Hristos s{ ucid, ci s{ propov{duiesc ~i nu mi-a poruncit s{ muncesc, ci s{ }nv{` cu bl|nde`e ~i s{ sf{tuiesc cu lini~te; nici nu mi-a poruncit St{p|nul meu s{ pedepsesc, ci s{ cert cu mil{!<170> Dup{ aceea zise: <192>Dreptul m{ va certa cu mil{ ~i m{ va mustra. Iar de nu voie~te s{ cread{, fiind }mpietrit ~i orbit de r{utate, aceea }i va fi lui spre pedeaps{ ve~nic{. Pentru c{ zice Domnul nostru: Cel ce va crede ~i se va boteza, se va m|ntui; iar cel ce nu crede, se va os|ndi. Destul este, cu certare s{-l oprim, ca s{ nu dea mai mult }nv{`{tura sa cea }n~el{toare, nici s{ r{zvr{teasc{ poporul lui Dumnezeu ~i nici s{ vie`uiasc{ }n mijlocul turmei lui Hristos. Lupul cel r{pitor s{ nu aib{ leg{tur{ cu lumina, ci s{ se dea afar{ acea r{utate din mijlocul tuturor ~i m{dularul cel putred cu sabia Duhului s{ se taie. S{ se izgoneasc{ din hotarele acestea lupul acesta; iar de ar }ndr{zni ca iar{~i aici s{ se arate ~i s{ }nve`e, atunci s{ nu scape de pedeapsa mor`ii!<170> Deci, cert|nd pe Cudesnic, l-a izgonit din hotarele Permiei ~i a adus pace }n Biserica lui Hristos, iar loca~urile lui Dumnezeu se zideau pretutindeni, pe c|nd capi~tile idole~ti se risipeau des{v|r~it. ]nmul`indu-se Biserica lui Hristos }n p{m|ntul Permului, era trebuin`{ de episcop }n acea `ar{, de vreme ce era foarte departe a se trimite la mitropolitul din Moscova pentru hirotonisiri. Drept aceea, sf{tuindu-se Cuviosul ^tefan cu poporul cel din nou luminat, s-a dus }n Moscova la marele voievod Dimitrie Ivanovici ~i la Mitropolitul Pimen ~i le-a spus toate cele ce s-au f{cut cu darul lui Dumnezeu }n p{m|ntul Permului. Apoi cerea s{ dea episcop acelui p{m|nt, pentru c{ seceri~ era mult, iar lucr{tori pu`ini. Iar marele voievod ~i mitropolitul }mpreun{ cu episcopii ~i cu tot sf|ntul sobor, sf{tuindu-se despre aceasta, au zis: <192>Cine este mai vrednic ~i mai cucernic ca s{ fie episcop }n p{m|ntul Permului, dec|t acela care a luminat acel p{m|nt cu darul lui Hristos ~i a suferit at|tea neajunsuri ~i osteneli ~i care a t{lm{cit c{r`ile ruse~ti }n limba permilor; a sf{r|mat idolii, a zidit sfinte loca~uri ~i este ca un apostol al Permului? Deci, acela s{ fie acolo episcop, c{ci cu adev{rat este vrednic acest b{rbat de un asemenea dar<170>. Astfel, Sf|ntul ^tefan a fost ales episcop al Permului. Acea hirotonisire a fost foarte pl{cut{ binecredinciosului ~i marelui voievod Dimitrie Ivanovici, de vreme ce acest fericit ^tefan }i era cunoscut ~i-l iubea foarte mult. Apoi marele voievod ~i mitropolitul, d|ndu-i foarte multe daruri, l-a trimis la scaunul lui }n Permia, unde ajung|nd sf|ntul, mult{ bucurie a f{cut oamenilor prin venirea sa ~i se ostenea ca mai }nainte, }nt{rind }n credin`{ pe oamenii cei credincio~i, iar pe cei ce r{m{seser{ necredincio~i l{murindu-i ~i botez|ndu-i. Apoi a zidit biserici lui Dumnezeu ~i a hirotonit preo`i, ~i toat{ r|nduiala bisericeasc{ bine a a~ezat-o. Asemenea ~i m|n{stiri a zidit ~i d{dea milostenie mult{, hr{nind pe s{raci ~i pe sc{p{ta`i; }mbr{ca pe cei goi ~i pe cei m|hni`i }i m|ng|ia, iar pe cei str{ini }i odihnea, f{c|ndu-se p{rinte milostiv ~i binef{c{tor pentru to`i, c{ci avea pentru to`i mare purtare de grij{, nu numai pentru m|ntuirea sufletului, ci ~i pentru trebuin`ele trupe~ti. Pentru c{ de multe ori aducea din Bologna cu cor{biile multe p|ini la Permia ~i le }mp{r`ea la oamenii cei sc{p{ta`i, }n timpuri de foamete. Iar dup{ ce a adus lui Dumnezeu tot p{m|ntul Permului, toate r|nduindu-le bine, ~i a oc|rmuit Sf|nta Biseric{ cu bun{ r|nduial{ ~i a p{scut turma cea cuv|nt{toare, s-a apropiat de sf|r~it, pl{cutul lui Dumnezeu, Sf|ntul ^tefan, Episcopul Permului. C{ci ajung|nd la ad|nci b{tr|ne`i, sl{bea cu trupul de ostenelile cele de mul`i ani pentru m|ntuirea sufletelor omene~ti at|t de multe; ~i }nc{ era nevoie ca iar{~i s{ mearg{ }n Moscova, la mitropolitul Ciprian, pentru ni~te treburi biserice~ti. Drept aceasta, chem|ndu-~i turma sa, a }nv{`at-o din destul din dumnezeie~tile Scripturi, ca s{ petreac{ }n credin`{ ~i }n dreptate. Iar printre multe alte sfaturi bune a zis: <192>Vremea sf|r~itului meu este aproape ~i m{ voi muta de la voi, precum mi-a ar{tat Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia v{ }ncredin`ez pe voi<170>. Apoi, f{c|nd rug{ciune, s-a dus }n cale ~i, ajung|nd la Moscova, cetatea de scaun, s-a }mboln{vit ~i z{c|nd c|teva zile s-a mutat c{tre Domnul, pe Care din tinere`e L-a iubit. Sf|r~itul lui a fost }n timpul marelui cneaz Dimitrie, care a biruit puterea lui Mamae ~i a mitropolitului Ciprian. Apoi s-au adunat la }nmorm|ntarea sf|ntului domni, boieri, r|nduiala bisericeasc{ ~i poporul ~i au petrecut trupul lui cu cinste }n m|n{stirea M|ntuitorului, unde acum este curtea }mp{r{teasc{ ~i l-a pus }n biserica cea de piatr{ }n partea st|ng{. Astfel, Cuviosul P{rintele nostru ^tefan, episcopul ~i lumin{torul Permului, sf|r~ind alergarea vie`ii sale celei pl{cute lui Dumnezeu ~i multora de folos, a l{sat oamenilor p{storiei sale mare durere, iar }ngerilor lui Dumnezeu le-a f{cut bucurie }ntoarcerea at|tor de mul`i p{c{to~i. Pentru aceasta ~i sufletul lui cel sf|nt a fost luat de }ngere~tile m|ini ~i dus cu veselie la Dumnezeu, unde cu cetele sfin`ilor ierarhi st{ }naintea scaunului Domnului ~i pentru toat{ lumea se roag{ Tat{lui ~i Fiului ~i Sf|ntului Duh, Unul }n Treime Dumnezeu, a C{rui slav{ este }n veci. Amin!