@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I ^APTEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI MUCENIC SIMEON,<%0> @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL IERUSALIMULUI, RUDA DOMNULUI,<%0> @SUBTITLE = <%4>UNUL DIN CEI ^APTEZECI DE APOSTOLI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Acest Sf|nt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sf|ntului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credin`{, scriitorii vechi de istorie bisericeasc{ greac{, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin ~i Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas m{rturisesc c{ Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare N{sc{toare de Dumnezeu, ~i Cleopa au fost fra`i buni de tat{ ~i de mam{, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, dup{ }ntoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de so`ie, de la fratele s{u Iosif, pe o fiic{ a lui Maria, care a n{scut pe acest Sf|nt Simeon. Ajung|nd }n v|rst{ ~i auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sf|ntul Simeon a crezut ]ntr-}nsul. Iar dup{ patima cea de bun{voie a Domnului ~i dup{ ]n{l`area la cer, a fost num{rat }n ceata sfin`ilor ~aptezeci de apostoli }ntru bunavestire a lui Hristos, umbl|nd prin cet{`i ~i prin sate, }nv{`|nd ~i f{c|nd minuni; lumin|nd popoarele cu lumina sfintei credin`e ~i pierz|nd }ntunericul }nchin{rii idole~ti. Iar }n acel timp Sf|ntul Iacov, fratele Domnului, fiul Sf|ntului Iosif logodnicul, `inea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind }nt|iul episcop acolo; ~i fiindc{ m{rturisea pe <%2>Hristos, necredincio~ii evrei dobor|ndu-l de pe scaunul Bisericii, l-<%0>au ucis, lovindu-l }n cap cu un lemn. Dup{ uciderea Sf|ntului Iacob, a sosit degrab{ risipirea Ierusalimului prin Tit ~i Vespasian, precum mai }nainte a zis Domnul. Iar dup{ risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau }ntre cei vii, }mpreun{ cu cei care dup{ trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, ~i acest sf|nt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul ~i fiul de frate al lui Iosif ~i rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului - }n locul Sf|ntului Iacov -, c{ci acum Ierusalimul, }ncepuse iar{~i a fi locuit de oamenii cei ce r{m{seser{. Iar Sf|ntul Simeon, fiind ca o biseric{ a Sf|ntului Duh, }mpodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aduc|nd pe cei r{t{ci`i la Hristos Dumnezeu. Apoi dup{ mai mul`i ani, pe vremea }mp{r{`iei lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici c{tre Attic, antipatul Romei, pentru dou{ pricini: }nt|i, fiindc{ este cu neamul din casa lui David, iar al doilea c{ este cre~tin. ]n timpul acela era prigonire de la }mp{ra`ii Romei, asupra semin`iei lui David ~i asupra celor ce credeau }n Hristos. ^i erau cerceta`i cu dinadinsul pretutindeni, c|nd se afla cineva din neamul lui David ~i se pierdeau, ca nici urm{ din acea semin`ie }mp{r{teasc{ s{ nu r{m|n{ }ntre evrei, ci s{ st{p|neasc{ ve~nic }mp{ra`ii Romei p{m|ntul iudeilor. Asemenea ~i cei ce credeau }n Hristos erau chinui`i ~i uci~i, pentru ca zeii p{g|ne~ti s{ fie cinsti`i prin toat{ lumea. Deci, Sf|ntul Simeon, ca cel din Semin`ia lui David ~i ca cel ce credea }n Hristos, fiind rud{ cu El, a fost prins de p{g|ni, dup{ porunca lui Attic antipatul. Fiind b{tr|n Sf|ntul Simeon, c{ci avea mai mult de o sut{ de ani, dup{ multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca ~i Hristos Domnul, ~i-a dat sufletul }n m|inile lui Dumnezeu. Not{ - Prologul }n 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sf|nt Simeon: <192>Acela era fiul lui Iosif, logodnicul ~i fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credin`{ este c{, nu al lui Iosif a fost fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adic{ fecior de frate, precum de la cei mai sus zi~i scriitori vechi de istorii ai Bisericii grece~ti, se dovede~te aceasta. De unde se arat{ ~i aceasta, c{ Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului ~i fiul lui Iosif, ci v{r. Iar{~i prologul, }n patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfin`ilor ~aptezeci de Apostoli, ~i }n cuv|ntul sub numele Sf|ntului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sf|nt Simeon a~a: <192>Cleopa sau Simeon este nepotul Domnului<170>. Dar acolo destul s-a ar{tat c{ altul a fost Cleopa ~i altul Simeon. Cleopa a fost tat{l lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; }ns{ nu nepot al Domnului, ci rudenie, a~a ca ~i cum ar fi fost v{r din fra`i. ]n aceast{ lun{ ~i zi, prologul a scris astfel: <192>]ndoit{ numire a c|~tigat fericitul, pentru c{ se numea Simon ~i nu Simeon<170>. Simon a fost fiu al lui Iosif ~i frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum s-a zis, este fiul lui Cleopa ~i v{r din fra`i cu Iacov; dup{ aceea era rudenie a Domnului, fiind ~i num{rat }ntre cei ~aptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se afl{ }ntre apostoli. Este scris de Sf|ntul Ioan Evanghelistul }n cap. 7, stih 5, cum c{ <192>nici fra`ii lui Hristos n-au crezut }n El<170>. Iar fra`ii aici, spune Sf|ntul Teofilact, sunt fiii lui Iosif, pe care Sf|ntul Evanghelist Matei }n cap. 13, stih 56, anume }i pomene~te: Iacov, Iosie, Simon ~i Iuda. Ci ~i aceasta este ar{tat, c{ mai pe urm{ au crezut }n El, Iuda, care se zice ~i Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov cel dint|i din cei ~aptezeci ~i Iosie asemenea din cei ~aptezeci. Iar Simon se pare c{ n-a luat slujba apostoliei, ci mai }nainte de }mp{r`irea prin toat{ lumea a Sfin`ilor Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sf|ntul Apostol Pavel }n }nt|ia epistol{ c{tre Corinteni, }n cap. 15, ~i zic|nd: Mul`i sunt p|n{ acum, iar oarecare s-au ~i mutat. Iar despre Sf|ntul Simeon al lui Cleopa ~i rudenie a lui Hristos, ~tiut este c{ a fost unul din cei ~aptezeci de apostoli ~i episcop al Ierusalimului, al doilea dup{ v{rul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, c{ Cleopa murind f{r{ fii, dup{ legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui ~i a f{cut cu d|nsa ~ase fii, patru feciori ~i dou{ fete, adic{ pe Maria care se nume~te fiica lui Cleopa ~i pe Salomeea pe care o pomene~te Teofilact }n t|lcuirea cea de la Matei }n cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, c{ Iosif a murit mai }nainte de Cleopa, nu Cleopa mai }nainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca s{ aib{ pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai }nainte de Cleopa, este ar{tat de aici, c{ Cleopa dup{ ]nvierea Domnului a fost ~i a v{zut pe Domnul }n Emaus }mpreun{ cu Luca, de care S-a ~i cunoscut Domnul }n fr|ngerea p|inilor. Cleopa, ~i dup{ ]n{l`area Domnului ~i dup{ primirea Sf|ntului Duh, a fost viu ~i s-a sf|r~it prin mucenicie. Iar Sf|ntul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci }nc{ mai }nainte de Botezul Domnului, a trecut din via`a aceasta. Deci, cum putea s{ fie aceasta, ca Iosif dup{ moartea lui Cleopa s{ ia femeia sa ~i s{ fac{ cu d|nsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, c{ nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif a luat-o de so`ie, de care lucru Gheorghe Chedrin zice a~a: <192>Dup{ cinci ani, Iosif s-a }ntors din Egipt }n Nazaret, pe a c{rui fiic{ Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi p{rin`i, a luat-o de so`ie ~i dintr-}nsa a n{scut pe Simeon, care dup{ Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului<170>. Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum c{ ar fi fost fiic{ lui Cleopa, aceasta nu este }n Evanghelie; pentru c{ se scrie la Sf|ntul Evanghelist Ioan }n cap. 19, stih 25: <192>^i st{tea l|ng{ Crucea lui Iisus, mama lui ~i sora mamei lui, Maria a lui Cleopa<170>. Aici nu zice Sf|ntul Evanghelist Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o sor{ o avea Preacurata Fecioar{ Maria, Maica lui Iisus. C{ci dup{ ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului }n casa lui ~i locuia cu Maria, fiica lui, fiind }nc{ fecioar{, ca sor{ cu sor{, av|nd locuin`{ }mpreun{. Deci, s{ se ~tie, c{ aici Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a n{scut pe acest Simeon rudenia Domnului, v{rul de frate dup{ trup, din pricina lui Iosif cel p{rut tat{ al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tat{l lui Simeon. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI ^TEFAN, @SUBTITLE = EGUMENUL PECERSC[I ^I @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL VLADIMIRULUI<%0> Cel care are r{bdare, se }nvrednice~te de toat{ fapta bun{, se bucur{ }n necazuri, este bine iscusit }n primejdii ~i }n ispite se vesele~te, cum a zis Efrem Sirianul, }nsuflat fiind de Dumnezeu. Unul ca acesta a fost Cuviosul P{rintele nostru ^tefan, care, p{timind pentru fra`ii s{i, de~i a fost mult nec{jit, }ns{ Dumnezeu l-a veselit foarte mult; pentru c{ }~i aducea aminte cuviosul de cuv|ntul proorocului ~i }mp{ratului David, care zicea: Dup{ mul`imea durerilor din inima mea, m|ng|ierile Tale au veselit sufletul meu. Pentru aceasta toate }ncerc{rile grele, ca ~i cum ar fi fost trimise de la Dumnezeu, le primea cu bucurie. Apoi bine s-a deprins cu iscusin`a la toate faptele cele bune, pentru c{ din copil{ria sa a fost crescut sub m|na celui vrednic de laud{ }ntre egumeni, adic{ a Cuviosului P{rintelui nostru Teodosie al Pecersc{i ~i a fost ucenicul lui pururea, }ndulcindu-se ~i hr{nindu-se totdeauna de cuvintele cele insuflate de Dumnezeu, ce ie~eau din gura aceluia cea curg{toare de miere, ca un prunc; care ca un fiu cu tat{l s-au unit prin toat{ asem{narea cea }mbun{t{`it{. Pentru aceasta cu dragostea s-a unit ~i s-a lipit }n inima tuturor fra`ilor, de la care mai }nt|i a fost ales purt{tor de grij{ al r|nduielilor biserice~ti. ^i atunci }nv{`|nd singur egumenul, adic{ Cuviosul Teodosie pe fra`i }n biseric{, cu duhovnice~ti cuvinte, acesta cu vrednicie }i }nv{`a. Iar dup{ aceea, c|nd Cuviosul Teodosie avea s{-~i dea sf|r~itul acestei vie`i vremelnice, l-au rugat to`i cu un glas, zic|nd: <192>^tefan este vrednic ca dup{ tine s{ ia egumenia. ^tefan s{ ne fie egumen!<170> Cuviosul Teodosie s-a plecat la rug{ciunea fra`ilor ~i chem|nd pe fericitul ^tefan, iubitul s{u ucenic, i-a }ncredin`at }naintea tuturor, ograda cea plin{ de cuv|nt{toare oi, cele de Dumnezeu }nsuflate ~i biserica fiind pus{ pe temelie bun{, }l ruga ca s{ o des{v|r~easc{. Apoi }l }nv{`a s{ p{zeasc{ r|nduiala m|n{stirii, s{ iubeasc{ pe fra`i din curat{ inim{ ~i neadormit s{-~i aib{ ochiul ini-mii c{tre Dumnezeu, iar iubirea de str{ini s{ nu o uite. ^i a~a s-a mutat la ve~nicele l{ca~uri, }ns{ s-a f{g{duit ca ~i }n locul s{u, Pecersca cea }ncredin`at{ fericitului ^tefan, s{ fie cu ajutorul totdeauna nedesp{r`it. Murind Cuviosul Teodosie ~i fericitul ^tefan primind egumenia Sfintei Pecersca, lavra cea f{c{toare de minuni, se nevoia foarte mult, silindu-se la zidirea sfintei de Dumnezeu }nsemnatei biserici, pe care Cuviosul Teodosie }ncepuse a o zidi, precum ~i la toat{ iconomisirea m|n{stireasc{. ^i cu darul lui Dumnezeu, prin rug{ciunile p{rin`ilor no~tri Antonie ~i Teodosie, nu dup{ mul`i ani s-a s{v|r~it biserica. M|n{stirea din nou a }ngr{dit-o ~i a mutat acolo pe fra`i din m|n{stirea cea veche, l{s|nd numai pu`ini dintre d|n~ii. Cuviosul P{rintele nostru ^tefan a r|nduit ~i aceasta, ca }n m|n{stirea lui totdeauna s{ se s{v|r~easc{ Sf|nta Liturghie pentru fra`ii cei r{posa`i ~i pentru ferici`ii ctitori. Iar Dumnezeu }i d{dea toate din bel~ug spre trebuin`a lui, }nc|t se }nmul`ea lucrul acela, cu darul lui Dumnezeu. Dar vr{jma~ul, care ur{~te binele ~i se lupt{ totdeauna cu robii lui Dumnezeu, a zavistuit grija cea at|t de mare a fericitului pentru loca~ul lui cel sf|nt; ~i slujindu-se cu me~te~ugirile sale cele rele, o tulburare ca aceea a f{cut }ntre unii fra`i, }nc|t nu numai c{ a scos din egumenie pe acela, pe care mai }nainte singuri cu un glas }l aleseser{; dar l-a }ndep{rtat ~i din m|n{stire, de~i era nevinovat. ]ns{ toate acestea le-a r{bdat Cuviosul ^tefan cu vitejie de la fra`ii s{i ~i cu dragostea nu se dep{rta nicidecum de la aceia, de la care era dep{rtat cu trupul; ci cu dinadinsul se ruga lui Dumnezeu pentru d|n~ii, urm|nd }n aceasta celui de un nume cu sine, Sf|ntul ]nt|iul Mucenic ^tefan, ~i zicea: <192>Doamne, nu le socoti lor p{catul acesta!<170> Pentru c{ era atras sf|ntul de dragostea Cuviosului Teodosie, ca fierul de magnet. Mul`i din boieri ~i din dreg{tori afl|nd de un necaz ca acesta al Cuviosului ^tefan, fiind fii duhovnice~ti ai lui ~i }ncredin`a`i lui de Cuviosul Teodosie, le-au p{rut r{u, c{ duhovnicescul lor p{rinte a p{timit a~a, ~i de mil{, i-au dat din averile lor destul, pentru cele de trebuin`{. ]n acea vreme, Cuviosul ^tefan aduc|ndu-~i aminte de acele preasl{vite minuni, c{rora singur a fost v{z{tor, cum ar fi me~terii din cetatea lui Constantin care au venit la Cuvio~ii P{rin`i Antonie ~i Teodosie ai Pecersc{i, aduc|nd cu ea icoana Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i au povestit ~i vedenia }mp{r{tesei din Vlaherna. Apoi, ajut|ndu-i Dumnezeu, cu ajutorul Cuvio~ilor P{rin`i Antonie ~i Teodosie, ~i-a zidit o m|n{stire, nu departe de a Pecers{i, la Clova, }n care a zidit ~i o biseric{ din piatr{ }n numele Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i }n pomenirea punerii cinstitului ve~m|nt al Ei, dup{ felul bisericii din cetatea lui Constantin, ce este }n Vlaherna. ^i }n to`i anii f{cea praznic luminat }n 2 zile ale lunii Iulie, ~i adun|nd acolo mul`i fra`i, vie`uia cu pl{cere de Dumnezeu. Iar tipicul bisericii ~i }n toat{ r|nduiala iconomisirii m|n{-stire~ti, precum o primise de la Cuviosul Teodosie }n m|n{stirea Pecersca, a~a a poruncit s{ se p{zeasc{ ~i }ntr-a sa m|n{stire. ^i ar{t|nd multe ispr{vi, spre folosul celor dreptcredincio~i, mergea din putere }n putere, }nc|t ~i }n cele mai dep{rtate p{r`i era sl{vit ~i ~tiut de mul`i pentru via`a lui cea }mbun{t{`it{. Pentru aceasta, c|nd s-a sf|r~it episcopul sl{vitei cet{`i a Vladimirului, pe care acel mare st{p|nitor Vladimir o zidise }n numele s{u, atunci acel cuvios a fost ales la arhierescul scaun al cet{`ii aceleia ~i a fost hirotonisit de prea sfin`itul Mitropolit Ioan al Kievului. ^i p{~tea bine oile cele }ncredin`ate de Dumnezeu, f{c|ndu-se chip turmei, cu cuv|ntul, cu via`a, cu dragostea, cu duhul, cu credin`a ~i cu cur{`ia. Apoi prin bun{voin`a lui Dumnezeu ~i cu sfatul Fericitului Ioan, egumenul Pecersc{i ~i al tuturor fra`ilor, aveau s{ se mute cinstitele moa~te ale Cuviosului P{rintelui nostru Teodosie din pe~ter{ }n biserica cea zidit{ de Dumnezeu. ]n acea vreme vrednic{ de minune, acest episcop ^tefan, venind de la Vladimir, s-a aflat la Clova }n m|n{stirea sa ~i a v{zut }n noaptea aceea peste c|mp, o raz{ mare str{lucind deasupra pe~terii ~i socotind c{ se mut{ <%-2>cinstitele moa~te ale Cuviosului Teodosie - afl|nd scopul acela -, s-a<%0> m|hnit foarte, c{ci le mut{ f{r{ d|nsul. ^i }ndat{ a }nc{lecat pe un cal ~i a alergat degrab{ spre pe~ter{, lu|nd cu d|nsul pe Climent, pe care }l pusese egumen }n locul s{u la Clova. <%-2>^i merg|nd a v{zut de departe raza care i se ar{tase deasupra<%0> pe~terii; }ns{ c|nd s-a apropiat, a v{zut acolo lum|n{ri multe. ^i, merg|nd, la pe~ter{, nimic din acestea n-a mai v{zut; ~i a }n`eles c{ }ntr-adev{r s-a }nvrednicit a vedea lumina dumnezeie~tii slave, din cinstitele moa~te ale Cuviosului Teodosie; pentru c{ s{pase deasupra cinstitelor lui moa~te ~i le dusese la u~a pe~terii. Iar }n alt{ zi, dup{ vedenia aceea, a slujit ~i Sf|ntul ^tefan la mutarea cinstitelor moa~te ale p{rintelui ~i }nv{`{torului s{u, Cuviosul Teodosie. Apoi, duc|ndu-se }n ale sale la scaunul Vladimirului, a f{cut multe fapte bune spre sporirea cuv|nt{toarei sale turme; pentru care s-a g{sit vrednic de cununa slavei celei neve~tejite, pe care de la }nceputul anilor s{i a }nsemnat-o pentru numele s{u, iar cu faptele a c{utat-o. ^i a~a, dup{ mul`i ani, pentru primirea acelei cununi, s-a dus la Hristos ]ncep{torul p{storilor, }n anul de la zidirea lumii 6602, iar de la na~terea lui Hristos 1094, }n 27 de zile ale lunii Aprilie. Cu rug{ciunile Cuviosului ^tefan, purt{tor de cunun{, }nvrednice~te-ne ~i pe noi, Hristoase, Dumnezeule, a merge c{tre Slava Ta ~i a P{rintelui T{u Celui f{r{ de }nceput, a Duhului Celui de o fiin`{ cu Tine, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI IOAN M[RTURISITORUL,<%0> @SUBTITLE = <%4>EGUMENUL M\N[STIRII CATARON<%0> Acest fericit Ioan s-a n{scut }n Irinopole, care era una din cet{`ile Decapolei; fiu de p{rin`i cre~tini ~i iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor ~i Grigoria. F{c|ndu-se de nou{ ani, s-a dus la chinovie, unde s-a c{lug{rit, ~i fiind os|rduitor, smerit ~i ascult{tor, a fost iubit de dasc{lul s{u. ^i a mers }mpreun{ cu el la Sinodul al ~aptelea, ce s-a adunat a doua oar{ }n Niceea, apoi mai pe urm{ ~i }n Constantinopol. Dasc{lul s{u s-a f{cut arhimandrit ~i egumen al m|n{stirii lui Dalmat, iar el s-a f{cut schimnic ~i preot, ~i de acolo a fost trimis de }mp{ratul Nichifor egumen al M|n{stirii Cataron. Aici, cu pl{cere de Dumnezeu ~i apostole~te, a oc|rmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani ~i era iubit de to`i oamenii. ^i s-au descoperit fericitului }ncerc{ri a toat{ lumea iscodite de diavolul ur|tor al binelui ~i, adun|nd ~i sf{tuind pe to`i fra`ii, }ndemn|ndu-i ~i la cele de cuviin`{, a zis c{tre ei: <192>Priveghea`i, p{rin`ilor ~i fra`ilor, s{ nu fi`i fura`i de diavolul ~i s{ nu v{ lep{da`i de }nchinarea la sfintele icoane; c{ci pe mine nu m{ ve`i mai vedea }ntre cei vii<170>. ^i }n vremea c|nd el vorbea acestea, venind unii }nd|rji`i trimi~i de Leon, lupt{torul }mpotriva icoanelor, au }mpr{~tiat toat{ turma ~i cele ce au g{sit }n m|n{stire pe la p{rin`i, ca pe ale lor le-au }mp{r`it. Iar pe p{storul lor, cu lan`uri legat, l-au dus la Bizan`, l{s|nd m|n{stirea }n prad{. Merg|nd sf|ntul la }mp{rat ~i numindu-l pe el p{g|n ~i os|ndit, zic|ndu-i ~i multe altele f{r{ de sfial{, l-a pornit spre m|nie. Pentru aceasta cumplit a fost b{tut peste obraz cu vine de bou; iar fericitul se bucura p{timind pentru Hristos. Dup{ aceea, fiind }nchis }n metocul s{u trei luni, a fost surghiunit la o cetate numit{ Pentadactilon, }n hotarele Lambei. Acolo, leg|nd picioarele lui cu lan`uri, l-au pus }ntr-o }nchisoare }ntunecoas{, l{s|ndu-l acolo 18 luni. Iar dup{ aceasta l-au dus gol }n cetate, }naintea }mp{ratului spre batjocur{. Dup{ multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii celei Mari, care mult{ cruzime a ar{tat sf|ntului, str|mtor|ndu-l pe el cu foame }n mult{ vreme. Dup{ aceasta l-a }nf{`i~at iar{~i la }mp{rat ~i el l-a trimis la un lag{r numit Criotavron al Bucelarilor; acolo l-a }nchis doi ani }ntregi, unde de mult{ rea p{timire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui. ]ns{ sf|ntul pe toate suferindu-le, cu mul`umire sl{vea pe Dumnezeu. Iar dup{ ce a fost junghiat Leon Armeanul ~i a }mp{r{`it }n locul s{u Mihail Travlul, fiind libera`i to`i cei de prin surghiunuri, s-a dus ~i sf|ntul p|n{ la Calcedon, neav|nd voie ca s{ intre }n cetate. Iar dup{ aceea }mp{r{`ind Teofil, a voit cuviosul s{ se a~eze }n oarecare m|n{stire }mpreun{ cu al`i p{rin`i; apoi fiind prin~i de patriarhul din acea vreme ~i cumplite necazuri suferind fericitul, a fost surghiunit la ostrovul Afusiei, unde, }mplinind doi ani ~i jum{tate, a v{zut oarecare vedenie ~i, vestind celor dimpreun{ cu el mutarea sa, dup{ trei zile s-a dus c{tre Domnul. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR APOSTOLI<%0> @SUBTITLE = <%4>ARISTARH, MARCU ^I ZINON<%0> Ace~ti sfin`i erau din cei ~aptezeci; ~i Aristarh este acela de care Pavel pomene~te }n Epistola c{tre Romani ~i care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supus{ cu scaunele apostolilor celor dint|i. Acesta mai }nt|i dec|t to`i a propov{duit pe Hristos Dumnezeu adev{rat. Iar Marcu este acela pe care ~i Ioan obi~nuia a-l numi. De care pomene~te Luca }n Faptele Apostolilor ~i care a fost pus episcop de apostoli }n Vivlopole. Iar Zinon este acela pe care Apostolul }l scrie }n Epistola c{tre Romani legiuitor ~i care a fost f{cut }nt|i episcop de Apostolul Petru }n Diospole; el }nv{`a propov{duind pe Hristos Dumnezeu adev{rat. Ace~tia multe rele p{timiri suferind de la necredincio~i pentru zidirea din nou a bisericilor ~i pentru surparea idolilor, ~i }n~i~i f{c|ndu-se lucr{tori de minuni ~i de vindec{ri, s-au mutat c{tre Domnul.