@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I OPTA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR APOSTOLI<%0> @SUBTITLE = <%4>IASON ^I SOSIPATRU, DIN CEI ^APTEZECI,<%0> @SUBTITLE = <%4>A FECIOAREI CHERCHIRA<%0> @SUBTITLE = <%4>^I A CELOR ]MPREUN[ CU D\N^II<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dint|i din Tars, c{tre dreapta credin`{. Iar Sf|ntul Sosipatru era apostol din Ahaia. Am|ndoi ace~tia, dup{ primirea sfintei credin`e }n Hristos, au fost ucenici ai Sf|ntului Apostol Pavel, care, }n epistola c{tre Romani, }i nume~te rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cet{`ii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat oc|rmuirea Bisericii Iconiei ~i au p{scut bine Bisericile lor ~i le-au }nmul`it. Apoi s-au <%2>dus }n p{r`ile Apusului ~i merg|nd }n insula Cherchirei, au zidit o biseric{ preafrumoas{ }n numele Sf|ntului ]nt|iului Mucenic ^tefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe mul`i i-au atras la credin`a }n Hristos.<%0> @BT-1 = Dar fiind ponegri`i }n fa`a lui Cherchilin, st{p|nitorul acelei insule, au fost }nchi~i }ntr-o temni`{, }n care ~edeau ~apte t|lhari ale c{ror nume sunt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie ~i Mamie, pe care sfin`ii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu }nsufle`it{, i-au adus la sf|nta credin`{ ~i din lupi i-au f{cut oi. ]mp{ratul a poruncit s{ se umple o c{ldare mare cu smoal{, pucioas{ ~i cear{ ~i s{ o fiarb{, iar pe acei ~apte lega`i s{-i arunce }n acea c{ldare. Deci, sf|r~indu-se mucenice~te, au luat cununi de la Dumnezeu. ^i a crezut }n Hristos ~i str{jerul temni`ei, c{ruia i-au t{iat }nt|i m|na, apoi am|ndou{ picioarele; ~i fiindc{ tot timpul chema numele lui Hristos, i-au t{iat capul ~i s-a num{rat }n ceata sfin`ilor mucenici. Iar pe Sfin`ii Apostoli Iason ~i Sosipatru, sco`|ndu-i din temni`{ ighemonul, i-a dat boierului Carpian la munc{, care, lu|ndu-i, i-a legat ~i i-a trimis iar{~i }n temni`{. @BT-1 = O p{timire ca aceasta a sfin`ilor apostoli v{z|nd-o Cherchira, fiica st{p|nitorului, ~i afl|nd c{ pentru Hristos p{timesc, a m{rturisit ~i ea c{ este cre~tin{; ~i sco`|nd de pe ea podoabele cele de mare pre` ~i gherdanurile, le-a }mp{r`it la s{raci. De acest lucru auzind tat{l ei, s-a sup{rat ~i se str{duia }n tot chipul, s{ o }ntoarc{ de la credin`a }n Hristos. Dar neput|nd, a }nchis-o }ntr-o temni`{ deosebit{ ~i din m|nia cea mare a poruncit s{ o dea unui arap, spre desfr|nare. Iar c|nd s-a apropiat arapul de u~ile temni`ei, un urs s{lbatic a alergat ~i, apuc|ndu-l, }l rupse. Sim`ind fiica }mp{ratului, care era }n temni`{ ~i uit|ndu-se pe fer{struie, a izgonit acea fiar{ cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a t{m{duit de r{ni ~i l-a }nv{`at cuno~tin`a lui Hristos, f{c|ndu-l cre~tin ~i osta~ al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: <192>Mare este Dumnezeul cre~tinilor!<170> Pentru aceasta, }mp{ratul l-a schingiuit f{r{ de mil{ ~i, sf|r~indu-se mucenice~te, a trecut }n ceata mucenicilor. @BT-1 = St{p|nitorul a poruncit osta~ilor s{ pun{ lemne }mprejurul temni`ei ~i s{ le aprind{, ca }mpreun{ cu temni`a s{ ard{ ~i fiica lui. Dup{ ce a f{cut aceasta ~i a ars temni`a, s-a g{sit fecioara vie ~i nears{. O minune ca aceasta auzind-o, mul`i din popor au crezut }n Hristos. Apoi a sp|nzurat-o muncitorul de un lemn ~i cu fum greu a }n{bu~it-o ~i cu s{ge`i a }ns{getat-o, p|n{ ce ~i-a dat duhul }n m|inile lui Dumnezeu. Dup{ sf|r~itul ei, a }nceput tiranul st{p|nitor a prigoni pe cei ce au crezut }n Hristos; iar aceia, tem|n-du-se de tirania ighemonului, au fugit }ntr-o insul{ ce era aproape ~i s-au ascuns. Afl|nd de ei st{p|nitorul, a }notat spre insula aceea, vr|nd s{-i pedepseasc{ cumplit. Dar c|nd a fost la mijlocul m{rii, fiind pedepsit de m|nia lui Dumnezeu, s-a afundat }n mare ca ~i faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izb{vindu-se din m|inile lui cele tirane, a adus c|nt{ri de mul`umire lui Dumnezeu. Atunci Sfin`ii Apostoli Iason ~i Sosipatru, liber|ndu-se din temni`{, }nv{`au poporul Cuv|ntul lui Dumnezeu, f{r{ a mai fi opri`i. @BT-1 = Dup{ acesta a venit alt ighemon ~i auzind de sfin`ii apostoli, i-a prins ~i a poruncit ca }ntr-o baie de fier s{ pun{ smoal{, <%-2>pucioas{ ~i cear{, s{ o fiarb{ ~i s{ arunce pe sfin`i acolo. F{c|ndu-se<%0> aceasta, sfin`ii, cu darul lui Hristos, au fost near~i }n baia aceea; iar din cei necredincio~i, care st{teau }mprejur, s-au ars mul`i cu acel foc. V{z|nd unii acea }nsp{im|ntat{ minune, au crezut }n Hristos. ]nc{ ~i }mp{ratul insulei a crezut ~i o piatr{ la grumaji sp|nzur|ndu-~i se t|nguia, zic|nd: <192>Dumnezeul lui Iason ~i al lui Sosipatru, miluie~te-m{ pe mine!<170> Atunci sfin`ii apostoli adun|nd pe to`i cei ce crezuser{, i-au }nv{`at cuv|ntul adev{rului. ]nv{`|nd ~i pe }mp{rat, l-au botezat }n numele Tat{lui, al Fiului ~i al Sf|ntului Duh ~i i-au pus numele Sebastian. Dup{ c|teva zile, fiul }mp{ratului s-a }mboln{vit ~i a murit; iar sfin`ii apostoli, rug|ndu-se lui Dumnezeu, l-au }nviat din mor`i. ^i alte multe minuni au f{cut sfin`ii; au zidit biserici frumoase }mpreun{ cu }mp{ratul ~i toate le-au s{v|r~it cu bine ~i cu sfin`enie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la b{tr|ne`e, sf|r~indu-li-se via`a, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, C{ruia se cuvine slava }n vecii vecilor. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>MAXIM, DADA ^I CVINTILIAN<%0> ]mp{r{`ind Diocle`ian ~i Maximian, p{g|nii }mp{ra`i, iar antipa`i fiind Tarcvinie ~i Gavinie, }n al doilea an al st{p|nirii lor, s-a ridicat diavoleasca m|nie asupra cre~tinilor. Pentru c{, st{p|nind acei }mp{ra`i ~i antipa`i toat{ lumea, a ie~it de la d|n~ii aceast{ porunc{: <192>De~i ~tim c{ to`i cei ce sunte`i sub st{p|nirea noastr{ cinsti`i cu cucernicie pe zei, }ns{ noi avem purtare de grij{ pentru buna }ndreptare a toat{ }mp{r{`ia. ^i pe to`i care }n vremurile noastre st{p|nesc p{r`ile Romanilor, }i rug{m ~i }i sf{tuim, ca ~i pe ceilal`i s{-i aduc{ spre cinstirea zeilor ~i spre dragostea c{tre d|n~ii }n toate chipurile. Iar de se va afla cineva, }n orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni m|nia noastr{ asupra sa<170>. Aceast{ porunc{ auzind-o, popoarele s-au adunat vr|nd s{ s{v|r~easc{ cele ce li se poruncise lor, adic{ s{ aduc{ zeilor jertfe ~i l{udau pe boierii lor, zic|nd: <192>S{ se bucure ~i la mul`i ani s{ fie s{n{to~i st{p|nii no~tri, cei ce au purtare de grij{ pentru cinstirea zeilor!<170> A zis c{tre d|n~ii antipatul Tarcvinie: <192>De vreme ce vedem la voi o at|t de mare os|rdie, v{ rug{m ca m|ine diminea`{ s{ v{ aduna`i ca s{ aducem zeilor jertfe }mpreun{. Dar acum s{ v{ odihni`i, c{ a`i venit de departe ~i cu noi v{ ve`i veseli; iar dup{ s{v|r~irea jertfei, fiecare se va }ntoarce la cetatea sa<170>. A doua zi s-au adunat to`i ~i s-a s{v|r~it praznicul cel ur|t de Dumnezeu, aduc|nd jertfe necurate zeilor lor, apoi Tarcvinie i-a liberat. Iar a doua zi, un oarecare din p{g|nii }nchin{tori la idoli, merg|nd la Tarcvinie, i-a zis: <192>Sunt aici trei b{rba`i, care }n ziua de ieri, n-au voit s{ asculte poruncile voastre ~i s{ aduc{ jertfe zeilor; ~i se zice despre ei c{ se }nchin{ Unui Dumnezeu Care este }n ceruri<170>. Deci, Tarcvinie a trimis de }ndat{ pe slujitorii s{i, ca s{-i prind{ ~i c{ut|ndu-i, i-au aflat }n satul lor care se chema Ozovia, petrec|nd }n rug{ciune c{tre Dumnezeu. Prinz|ndu-i, i-au legat cu lan`uri de fier ~i i-au dus }ndat{ }n cetatea Dorostol (Dorostol, }n sudul Dobrogei de ast{zi). Acolo s-au }nt|lnit am|ndoi antipa`ii de atunci. C|nd au sosit }n cetate, se }nserase ~i, fiind }n~tiin`at Tarcvinie despre prinderea acestor trei cre~tini, a poruncit osta~ilor s{-i p{zeasc{ p|n{ a doua zi. Toat{ noaptea aceea, sfin`ii au petrecut-o }n rug{ciuni, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, d{-ne din cer puterea Ta spre ajutor, ca s{ putem birui pe potrivnicii no~tri ~i cu darul T{u }nvrednice~te-ne s{ lu{m cununile biruin`ei<170>. Iar dup{ ce s-a f{cut ziu{, Tarcvinie, merg|nd la judecat{ }mpreun{ cu Gavinie, a poruncit s{ aduc{ }naintea lor pe cre~tinii cei prin~i. Tarcvinie a }ntrebat: <192>Ace~tia sunt cei ce defaim{ porunca noastr{ ~i }~i `in credin`a dup{ a lor voie?<170> Apoi a zis c{tre sfin`i: <192>Spune`i-v{ mai }nt|i numele voastre<170>. Sf|ntul Maxim a r{spuns: <192>Eu sunt cre~tin dup{ credin`a lui Hristos, precum ~i ace~ti fra`i ai mei, iar dup{ obiceiul omenesc m{ numesc Maxim<170>. Ighemonul a zis: <192>Ai r{spuns, ar{t|ndu-te }ndat{ c{ nu sluje~ti zeilor no~tri, ci altora. Dar cel{lalt care }`i urmeaz{, cum se nume~te?<170> Iar acela singur a r{spuns: <192>M{ numesc Dada ~i sunt, de asemenea, cre~tin, ca ~i }nt|iul nostru frate<170>. Tarcvinie a zis: <192>Dar al treilea cum se nume~te?<170> Acesta a r{spuns: <192>Eu m{ numesc Cvintilian ~i sunt ~i eu cre~tin<170>. Notarul Magnilian scria cuvintele fiec{ruia. Antipatul Gavinie a zis c{tre notar: <192>Le-ai scris numele lor?<170> Notarul a r{spuns: <192>De va porunci st{p|nirea voastr{, le voi citi<170>. Gavinie a poruncit ~i notarul a citit, zic|nd: <192>Numele cre~tinilor celor ce sunt acum de fa`{, dup{ spusele lor }naintea tuturor, sunt acestea: Maxim, Dada ~i Cvintilian<170>. Tarcvinie a zis c{tre sfin`i: <192>Iat{, via`a voastr{ se afl{ }n m|inile noastre; deci, de voi`i ca s{ tr{i`i, merge`i de aduce`i jertf{ la maica zeilor ~i ve`i fi slujitori ai aceleia, }n locul celui care a murit ~i care s-a dus la Dia, cerescul }mp{rat, ca s{-i slujeasc{ acolo<170>. Iar Sf|ntul Maxim a r{spuns: <192>Preanemilostivule ~i preaneru~inatule, oare nu te temi tu de Domnul, numind Dumnezeu pe necuratul desfr|nat ~i }mp{rat zic|ndu-i aceluia? S{ ~ti`i, oameni buni, c{ Hristos este ]mp{ratul cerului, Care poart{ grij{ de to`i ~i pe toate le `ine pe palma Sa; aceasta s{ o ~ti`i, c{ noi nu vom }mplini pierz{toarea voastr{ porunc{, fiindc{ suntem zidire a adev{ratului Dumnezeu<170>. Iar antipatul Gavinie, chem|nd la d|nsul pe Dada ~i pe Cvintilian, a vorbit cu d|n~ii multe cuvinte de~arte, vr|nd s{-i }n~ele cu credin`a lui p{g|n{. Sfin`ii i-au r{spuns: <192>Noi `inem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este cite` al bisericii sobornice~ti ~i }n`elege foarte bine dumnezeiasca Scriptur{ ~i ~tie ce ne este nou{ de folos; iar tu cu diavoleasca nebunie }n~el|ndu-te, nu ~tii ce-`i este de folos. ^i de ai fi voit s{ ne ascul`i, ai fi v{zut lumina cea cereasc{<170>. Gavinie cu Tarcvinie au zis: <192>Iat{ }n at|tea chipuri v{ }ndemn{m, sf{tuindu-v{ cele bune, iar voi nu v{ supune`i, ci petrece`i }n }nd{r{tnicia voastr{<170>. R{spuns-a Sf|ntul Maxim: <192>Voi singuri v{ }ndr{ci`i, vr|nd ca pe oamenii cei ce bine vie`uiesc ~i slujesc Unuia Dumnezeu, s{-i atrage`i la diavoleasca credin`{; ci acum face`i nou{ ceea ce voi`i s{ face`i, c{ nu ne ve`i }ntoarce de la a noastr{ <%2>credin`{ niciodat{<170>. Atunci antipa`ii Gavinie ~i Tarcvinie sf{tuin-du-<%0>se unul cu altul ce s{ fac{ cu d|n~ii, au poruncit s{ duc{ pe sfin`i }n temni`{. Iar ei mergeau, bucur|ndu-se ~i vorbind despre a lor m|ntuire. ^ez|nd sfin`ii }n temni`{, se }ndeletniceau }n duhovniceasca vorbire. Pentru c{ Maxim, din dumnezeiasca Scriptur{, mult }nv{`a pe Dada ~i pe Cvintilian. Apoi, la miezul nop`ii a adormit ~i a v{zut }n vedenie pe diavol }ncing|ndu-~i armele ~i t{b{r|nd asupra lor. De~tept|ndu-se din somn, au v{zut pe ]ngerul Domnului, zic|ndu-le: <192>Nu v{ teme`i, c{ci Dumnezeu, C{ruia v-a`i }ncredin`at, v{ va primi ~i nu este departe de voi, ajut|ndu-v{!<170> Cu acea }ngereasc{ ar{tare ~i cu cuvintele lui }nt{rindu-se mucenicii, au binecuv|ntat pe Dumnezeu pream{rindu-L p|n{ diminea`a. Iar antipa`ii iar{~i, ~ez|nd la judecat{, au poruncit s{ aduc{ la d|n~ii pe cei lega`i. ^i, aduc|ndu-i pe ei, le-a zis Gavinie: <192>Iat{, }naintea noastr{ sta`i! Deci, acum v{ sf{tuim s{ aduce`i jertf{ zeilor, c{ nu pu`ine daruri ve`i c|~tiga de la noi; iar de nu ne ve`i asculta, apoi mor`i ve`i fi, fiind singuri vinova`i, c{ci aceasta ne-au poruncit }n vis zeii no~tri pentru voi, }n noaptea trecut{<170>. Iar sfin`ii mucenici au r{spuns: <192>^i nou{ ne-a ar{tat Dumnezeul nostru }n vedenie ca pentru numele Lui cel Sf|nt s{ r{bd{m toate chinurile<170>. Tarcvinie zise c{tre Gavinie: <192>Ace~tia, de nu vor fi trimi~i la mucenicie, niciodat{ nu se vor supune, ca s{ ne asculte<170>. Gavinie zise: <192>Deoarece singuri ~i-au ales suferin`a, singuri ~i-au scris pricina<170>. ^i au poruncit antipa`ii slujitorilor, s{ dezbrace de pe <%-2>mucenici hainele, iar dup{ ce i-au dezbr{cat, a zis Gavinie: <192>Lega`i-i<%0>, }ntinde`i-i pe p{m|nt ~i-i bate`i!<170> ^i }ndat{ slujitorii au }mplinit porunca. Apoi Tarcvinie a zis c{tre slujitori: <192>]ntreba`i-i de voiesc s{ ne asculte ~i s{ jertfeasc{ zeilor. Iar de nu, apoi alte munci le vom g{ti, ca s{-i pierdem de tot<170>. Deci, }ntreb|nd pe mucenici, au r{spuns to`i odat{: <192>Noi, fiind }nt{ri`i de Dumnezeul nostru, nu ne }ngrijim de muncile voastre, nici nu ascult{m sfatul vostru cel viclean ~i nici nu vom jertfi diavolilor<170>. Tarcvinie a zis c{tre slujitori: <192>Arunca`i-i iar{~i }n temni`{, fiindc{ este vremea pr|nzului<170>. Fiind arunca`i sfin`ii, dup{ ce a trecut al ~aptelea ceas, am|ndoi antipa`ii, ~ez|nd la judecat{, au pus }naintea lor pe sfin`ii mucenici. ^i a zis Gavinie: <192>Maxime, nu te-ai }nduplecat s{ ascul`i sfatul nostru, ca s{ jertfe~ti zeilor?<170> Sf|ntul Maxim r{spunse: <192>Noi nu primim un sfat ca acesta, ci, precum v-am spus mai }nainte, a~a zicem ~i acum: c{ nici unuia nu ne vom }nchina, dec|t numai Domnului nostru Iisus Hristos, Cel }mpreun{ sl{vit cu Tat{l ~i cu Duhul Sf|nt<170>. Atunci, m|niindu-se, Gavinie a zis c{tre mucenici: <192>Dac{ nu voi`i s{ v{ }n`elep`i`i ~i s{ v{ }nchina`i zeilor, apoi v{ vom pierde; c{ci vom porunci s{ v{ duc{ la locuri barbare ~i acolo s{ v{ taie capetele<170>. Iar mucenicii au zis: <192>V{ jur{m ca prin fapt{ s{ s{v|r~i`i cuvintele voastre<170>. Atunci sfin`ii lu|nd asupra lor hot{r|re de moarte, au pream{rit pe Dumnezeu ~i au zis: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izb{vit de acest veac r{u de acum, prime~te-ne }n odihna Ta ~i ne }nvrednice~te ]mp{r{`iei Tale celei cere~ti!<170> Astfel rug|ndu-se sfin`ii mucenici, i-au dus la locul cel mai sus zis, care se numea Ozevia ~i acolo le-au t{iat capetele. Astfel ~i-au dat sufletele lor }n m|inile lui Dumnezeu, Sfin`ii Mucenici Maxim, Dada ~i Cvintilian, }n 28 de zile ale lui Aprilie, }mp{r{`ind Diocle`ian ~i Maximian, iar Tarcvinie ~i Gavinie fiind antipa`i. ]ns{ }n noi to`i st{p|ne~te Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava, st{p|nirea ~i }mp{r{`ia, }n vecii vecilor. Amin.