@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A DOU[ZECI ^I NOUA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SFIN@ILOR, NOU[ MUCENICI,<%0> @SUBTITLE = <%4>CARE AU P[TIMIT ]N CIZIC<%0> @SUBTITLE = @BT+2 = Cetatea Cizicului se afla }ntr-o parte a Asiei, care se numea Misia-mic{, ce era veche ~i sl{vit{, l|ng{ marea Elespontului, care desparte Asia de Europa }nvecin|ndu-se cu Troada, cea pe care picioarele }nv{`{torului limbilor, adic{ ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au str{b{tut-o. Aceast{ cetate a primit s{m|n`a Cuv|ntului lui Dumnezeu, tot de la Sf|ntul Pavel, vasul alegerii. De~i era str{lucit{ cu lumina sfintei credin`e, la }nceput nu avea mul`i cre~tini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui Hristos, mai ales de c{tre p{g|nii }mp{ra`i ai Romei, care au }mp{r{`it mai }nainte de marele Constantin, ~i care d{deau }nfrico~ate porunci prin toate `{rile ~i se trimiteau ighemoni p{g|ni, ca pe to`i cei ce m{rturiseau numele lui Hristos, s{-i sileasc{ la }nchinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu munci ~i cu moarte s{-i pedepseasc{. Atunci mul`i credincio~i se ascundeau, fugind prin mun`i ~i prin pustie, iar al`ii petrec|nd }ntre p{g|ni, }~i t{inuiau buna lor credin`{ }n Domnul. Iar cei ce iubeau mai mult pe Hristos, Dumnezeul lor ~i r|vneau dup{ El m{rturiseau pe fa`{ Preasf|nt Numele Lui ~i de bun{voie se d{deau }n m|inile muncitorilor ~i }~i puneau sufletele lor pentru El. @BT+1 = Unii ca ace~tia, }n vremea aceea ni s-au ar{tat b{rba`i viteji, care erau nemi~ca`i }n sf|nta credin`{, ca muntele Sionului ~i cu r|vn{ dup{ Dumnezeu ardeau ca Ilie, ale c{ror nume sunt acestea: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie ~i Filimon. Ace~tia, fiind din diferite locuri ~i `{ri, s-au adunat }n Cizic ~i, neb{g|nd }n seam{ groaznicele porunci }mp{r{te~ti ~i frica tiranilor, pream{reau pe Hristos ~i cu toat{ }ndr{zneala ]l propov{duiau pe El, c{ este Unul Dumnezeu Atoateziditor ~i Atoate`iitor. Iar r{t{cirea elineasc{, cea f{r{ de Dumnezeu ~i cinstitoare de mul`i zei idole~ti, o oc{rau ~i o mustrau, c{ci }n loc de Dumnezeu ei cinsteau pe diavoli; }n loc s{ se }nchine F{c{torului a toate, se }nchinau f{pturii celei nelucr{toare, adic{ idolilor; }n locul Celui viu, celor mor`i; }n locul Celui adev{rat, se }nchinau mincino~ilor zei ~i }n locul Celui Preamilostiv ~i d{t{tor de bun{t{`i, se supuneau diavolului nemilostiv. Apoi sfin`ii }ndemnau pe oamenii cei orbi`i cu necredin`a, ca, lep{d|nd }ntunericul cel }nnegurat al min`ii, s{ vad{ adev{rul; ~i lumin|ndu-se cu lumina cuno~tin`ei, s{ cread{ }ntru Unul adev{ratul Dumnezeu, Cel ce este }n cer ~i toat{ lumea o st{p|ne~te. @BT+2 = O }ndr{zneal{ ca aceasta v{z|nd-o slujitorii diavolului, i-au prins }ndat{, ca ni~te lupi pe oi, cu s{lb{ticie ~i f{r{ de omenie ~i, leg|ndu-i, i-au dus la judecat{ }naintea boierului cet{`ii, }n Cizic. Deci, vitejii osta~i ai lui Hristos st{teau }naintea st{p|nitorilor p{g|ni cu d|rzenie }n suflet, av|nd inimile lor aprinse cu focul dragostei c{tre Dumnezeu ~i cu r|vn{, ca de o v{paie mare arz|nd dup{ D|nsul. Apoi au stat, slujindu-se de toate armele lui Dumnezeu, ca s{ poat{ a se }mpotrivi muncitorului, ~i mai ales nev{zutului boier al }ntunericului ~i la toat{ puterea lui cea diavoleasc{, cu care mai ales voiau s{ se lupte. Deci, erau obosi`i }n multe feluri de chinuri ~i pedepse, fiind arunca`i }n temni`{ ~i iar{~i sco~i ~i chinui`i, ca s{ se lepede de Hristos ~i s{ jertfeasc{ idolilor. Iar osta~ii lui Hristos nicidecum nu se dep{rtau de Domnul ~i, v{z|nd }n~el{ciunea p{g|neasc{ ~i de~arta }nchinare la idoli, au oc{r|t ~i au ru~inat pe st{p|nitori. Pentru aceea, dup{ alte munci, li s-au t{iat capetele ~i tot }n acel loc li s-au }ngropat ~i trupurile. <%-1>Dup{ c|`iva ani, }mp{r{`ind marele Constantin, luminat cu Sf|ntul Botez, a }ncetat prigonirea ~i a r{s{rit lumina dreptei credin`e }n toat{ lumea. Atunci }n Cizic, binecredincio~ii cre~tini sco`|nd de sub p{m|nt trupurile celor nou{ sfin`i mucenici, ~i g{sindu-le nestricate, le-au pus }n racl{ nou{, zidind o biseric{ }n numele lor, au adus }ntr-}nsa comoara cea de mare pre`. Apoi s-au f{cut multe minuni ~i t{m{duiri prin sfintele lor moa~te: diavolii erau izgoni`i, g|rbovii se }ndreptau ~i bolile de friguri cu des{v|r~ire se t{m{duiau.<%0> @BT+2 = <%-1>Un vestit b{rbat s-a izb{vit de idropic{, ating|ndu-se de vestita racl{ a sfin`ilor, ~i cine era cuprins de orice boal{, dac{ se atingea numai de racla sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, }ndat{ primea t{m{duire. Drept aceea, mul`ime de popor necredincios, v{z|nd unele t{m{duiri de diferite boli, care se f{ceau la sfintele moa~te ale mucenicilor, s-au }ntors spre Hristos. Apoi, nu dup{ mult{ vreme, aproape toat{ cetatea a primit sf|nta credin`{ }n Hristos ~i a sf{r|mat idolii ~i capi~tile idole~ti; iar }n locul lor au ridicat biserici lui Dumnezeu ~i a }nflorit }n cetatea Cizicului sf|nta credin`{, cu <%-4>minunile ~i rug{ciunile sfin`ilor, cei nou{ la num{r, care se odihnesc acolo.<%0> Apoi, dup{ marele }mp{rat Constantin ~i dup{ Constantie, fiul lui, care }mp{r{`iser{ mult{ vreme, lu|nd }mp{r{`ia Iulian Paravatul, unii din elini care r{m{seser{ }n Cizic, s-au dus la }mp{rat ~i au clevetit asupra cre~tinilor, cum c{ }n cetatea lor au stricat pe to`i zeii ~i capi~tile ~i au r{sturnat jertfele. Atunci }mp{ratul, de~i a poruncit s{ }nnoiasc{ iar{~i zeii ~i capi~tile, dar fiind }n Cizic foarte mult popor cre~tin, n-a }ndr{znit s{ le fac{ vreo sil{ sau r{utate, de team{ s{ nu se fac{ tulburare, ci a chemat numai pe episcopul lor, Elevsie, ~i l-a b{gat }n temni`{. Apoi duc|ndu-se asupra Persiei, a pierit tic{losul, liber|ndu-se astfel episcopul. Deci, str{lucea cetatea aceea cu lumina sfintei credin`e, }nt{rindu-se ~i }ngr{dindu-se ca un zid nesurpat, prin mijlocirile cele calde ale sfin`ilor mucenici f{cute pentru d|nsa c{tre Dumnezeu. Cu ale c{ror rug{ciuni s{ c|~tig{m ~i noi t{m{duiri de bolile noastre suflete~ti ~i trupe~ti ~i s{ ne }nvrednicim darului ~i milei Domnului nostru Iisus Hristos. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA CUVIOSULUI MEMNON,<%0> @SUBTITLE = <%4>F[C[TORUL DE MINUNI<%0> Cuviosul P{rintele nostru Memnon s-a dat din tinere`e lui Dumnezeu ~i s-a f{cut loca~ curat al Sf|ntului Duh; pentru c{ a supus pe trup duhului, omor|ndu-~i patimile cu petrecerea cea aspr{ }n multe osteneli ~i a fost mai mare al c{lug{rilor. Iar pentru via`a sa asemenea cu }ngerii, a luat de la Dumnezeu dar }ndestulat de faceri de minuni; c{ci t{m{duia boli net{m{duite ~i f{cea multe minuni. Pentru c{ }n loc uscat a scos izvor de ap{ cu rug{ciunea sa; o corabie, }nvifor|ndu-se ~i afund|ndu-se }n }nv{luirile m{rii, prin ar{tarea sa, a izb{vit-o de la }nnecare de multe ori; l{custele ce n{v{liser{ ~i pr{p{deau tot felul de roduri ~i iarb{, le-a izgonit, ~i altele preasl{vite minuni f{cea. De aceea s-a numit f{c{tor de minuni ~i, nevoindu-se }n pustnicie mul`i ani ~i pl{c|nd lui Dumnezeu prin via`a lui cea }mbun{t{`it{, s-a dus bucur|ndu-se la Domnul, pe Care L-a iubit. Dar nu numai }n via`a sa, ci ~i dup{ mutare f{cea minuni. Pentru c{ de la morm|ntul lui se d{deau t{m{duiri de toate bolile ~i prin chemarea numelui cuviosului se goneau l{custele ~i toat{ v{t{marea diavoleasc{, pream{rind pe alesul S{u, Dumnezeu Cel sl{vit }ntre sfin`ii S{i. Amin.