@TITLE = @TITLE = LUNA APRILIE @TITLE = ZIUA A TREIZECEA @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI APOSTOL IACOB,<%0> @SUBTITLE = <%4>FRATELE SF\NTULUI IOAN EVANGHELISTUL, @SUBTITLE = <%4>UNUL DIN CEI DOISPREZECE APOSTOLI<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Apostol Iacob, a fost fiul lui Zevedeu ~i fratele Sf|ntului Evanghelist Ioan, Cuv|nt{torul de Dumnezeu. ^i era unul din cei doisprezece apostoli, care, }mpreun{ cu fratele s{u, l{s|n-du-~i corabia, pe tat{l s{u ~i mreaja sa, a mers dup{ Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasc{ ~i ]i urma pretutindeni, lu|nd aminte la }nv{`{turile ce ie~eau din Preacurata Lui gur{ ~i vedea minunile ce se f{ceau de El. Pe ace~ti doi fra`i apostoli i-a iubit Domnul at|t de mult, }nc|t unuia dintre ei i-a dat pieptul S{u spre rezemare, iar acestuia i-a f{g{duit paharul S{u, pe care l-a b{ut pe Cruce. ]ns{ ~i ei au iubit at|t de mult pe Domnul lor ~i at|ta r|vn{ au ar{tat dup{ El, }nc|t au voit s{ pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau }n Hristos, ca s{-i piard{. ^i ar fi f{cut aceasta, dac{ nu i-ar fi oprit }ndelungr{bd{torul Hristos. Pe ace~ti am|ndoi fra`i, Iacob ~i Ioan ~i pe Sf|ntul Apostol Petru nicidecum nu-i l{sa Domnul f{r{ s{ le spun{ ceva; ~i mai ales le descoperea lor mai mult dec|t celorlal`i, dumnezeie~tile Lui taine, precum pe Tabor, c|nd, vr|nd s{-^i arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob ~i pe Ioan. Iar dup{ patima cea de bun{voie ~i dup{ ]nvierea ~i ]n{l`area Domnului nostru ~i dup{ primirea Sf|ntului Duh, Sf|ntul Apostol Iacob s-a dus }n Spania ~i }n alte p{r`i, propov{duind Cuv|ntul lui Dumnezeu ~i s-a }ntors iar{~i }n Ierusalim. ^i a fost iudeilor }nfrico~{tor ca un tunet, pentru c{, ne}ndoindu-se, }nv{`a cu toat{ }ndr{zneala despre Iisus Hristos, cum c{ El este adev{ratul Mesia, M|ntuitorul lumii. ^i biruia pe farisei ~i pe }nv{`{torii Legii din dumnezeie~tile Scripturi, mustr|nd ~i oc{r|nd }mpietrirea inimii ~i necredin`a acelora. Iar ei, neput|nd s{ stea }mpotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vr{jitor, anume Ermoghen, ca s{ aib{ }nfruntare cu Iacob ~i s{-i ru~ineze }nv{`{tura lui. Vr{jitorul, fiind m|ndru ~i nevoind s{ vorbeasc{ singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul s{u, care se numea Filit, zic|nd: <192>Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob <%-2>s{-l biruiasc{ }n }n`elepciune. Dar Filit, vorbind cu Sf|ntul Iacob, n-a<%0> putut s{ se }mpotriveasc{ }n`elepciunii Sf|ntului Duh, care era }n apostol; ci a t{cut ca un mut ~i nu ~i-a deschis gura spre }mpotrivire. ^i, cunosc|nd adev{rul, s-a umilit, ~i }ntorc|ndu-se la vr{jitor, }nv{`{torul s{u i-a spus c{ este nebiruit{ }nv{`{tura lui Iacob, pe care o }nt{re~te ~i cu minuni, sf{tuind pe }nv{`{tor, ca, l{s|ndu-~i d{sc{lia sa, s{ binevoiasc{ s{ fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vr{jile sale, a chemat pe diavoli ~i le-a poruncit, ca s{ `in{ pe Filit }n loc, ca pe un legat, ca s{ nu se poat{ mi~ca c|tu~i de pu`in ~i i-a zis: <192>Voi vedea de te va izb{vi Iacob acela<170>. Iar Filit a trimis pe un oarecare }n tain{ la apostol, }n~tiin`|ndu-l despre legarea sa de la diavol, prin vr{jile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, lu|ndu-o, s{ zic{ cuvintele acestea: Domnul dezleag{ pe cei fereca`i <%-2>}n obezi, Domnul ridic{ pe cei surpa`i. Zic|nd acestea Filit, }ndat{ s-a<%0> liberat din legarea cea nev{zut{, iar diavolii, prin mahrama apostolului }nfrico~|ndu-se de puterea cuvintelor celor gr{ite, au l{sat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sf|ntul Iacob ~i, }nv{`|nd dreapta credin`{, s-a botezat. Ermoghen, umpl|ndu-se de m|nie ~i ur{, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob ~i pe Filit lega`i s{-i aduc{ la d|nsul. Dar dup{ ce s-au apropiat diavolii de casa }n care era Sf|ntul Iacob cu Filit, }ndat{ ]ngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia ~i, leg|ndu-i cu nev{zute leg{turi, }i muncea. Iar diavolii cei nev{zu`i, minun|ndu-se de puterea lui Dumnezeu, strigau }n auzul tuturor, zic|nd: <192>Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nou{, pentru c{ noi cu porunca lui Ermoghen am venit s{ te leg{m pe tine ~i pe Filit; dar iat{, acum suntem tare lega`i ~i cumplit munci`i!<170> Iar Sf|ntul Iacob a zis: <192>]ngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela s{ v{ dezlege ~i, duc|ndu-v{, aduce`i aici la mine pe Ermoghen, f{r{ de nici o v{t{mare<170>. ^i }ndat{ diavolii fiind dezlega`i, au alergat la Ermoghen ~i apuc|ndu-l, }ntr-o clipeal{ a ochiului, l-au legat ~i l-au dus }naintea apostolului, rug|nd pe apostol ca s{-i libereze ~i s{ izb|ndeasc{ asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a }ntrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. R{spuns-au diavolii: <192>Noi nici mu~tele din casa ta nu putem s{ le mi~c{m<170>. Deci, a zis apostolul c{tre Filit: <192>Domnul nostru ne-a poruncit s{ r{spl{tim bune pentru rele; deci, dezleag{ pe Ermoghen ~i-l f{ slobod de diavoli<170>. ^i a fost a~a, iar apostolul a zis c{tre Ermoghen cel dezlegat din leg{turile diavolilor: <192>Domnul nostru nu voie~te ca s{ aib{ slugi f{r{ voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bun{. Deci, tu du-te oriunde voie~ti<170>. ^i a zis Ermoghen: <192>Dac{ voi ie~i din casa ta, }ndat{ m{ vor ucide diavolii, pentru c{ ~tiu c|t de cumplit{ este m|nia lor ~i nu-mi este cu putin`{ s{ m{ izb{vesc de d|n~ii, dac{ nu m{ vei ap{ra tu<170>. Atunci apostolul i-a dat }n m|ini toiagul s{u, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, merg|nd cu toiagul acela la casa sa, nici o sup{rare sau fric{ n-a avut de la diavoli. ^i, cunosc|nd puterea lui Hristos ~i neputin`a diavoleasc{ v{z|nd-o, a adunat toate c{r`ile vr{jitoriei sale ~i le-a dus la Sf|ntul Iacob ~i, c{z|nd la picioarele lui, striga: <192>Robule al lui Dumnezeu <%2>Cel adev{rat, cel ce sco`i sufletele omene~ti din pierzare, miluie-~te-m{<%0> ~i prime~te-m{ pe mine, vr{jma~ul t{u, }n ucenicie<170>. Deci, }nv{`|nd Ermoghen sf|nta credin`{, a primit Sf|ntul Botez, iar c{r`ile vr{jitore~ti din porunca apostolului le-a ars ~i s-a f{cut slujitor al lui Hristos; ~i f{cea minuni }n numele lui Hristos. Aceasta v{z|nd-o evreii, s-au pornit cu m|nie mare ~i au }ndemnat pe }mp{ratul Irod ca s{ ridice goan{ asupra Bisericii lui Hristos ~i pe Iacob s{-l ucid{. Deci, }mp{ratul Irod a poruncit ca s{ fac{ r{u unora din Biseric{ ~i a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. V{z|nd c{ aceasta a pl{cut evreilor, a poruncit a prinde ~i pe Petru, pe care l-a ~i pus }n temni`{. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sf|ntul Iacob, c{, pe c|nd era os|ndit de Irod la moarte, un b{rbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a p|r|t pe apostol c{tre Irod, v{z|nd b{rb{`ia ~i }ndr{zneala Sf|ntului Iacob, nevinov{`ia ~i sfin`enia lui cunosc|ndu-le ~i adev{rul cuvintelor gr{ite de d|nsul pentru venirea lui Mesia }n`eleg|ndu-l, a crezut }n Hristos ~i m{rturisitor al lui Hristos deodat{ s-a ar{tat. Atunci ~i Iosia }mpreun{ cu Sf|ntul Apostol Iacob a fost os|ndit la moarte. Merg|nd }mpreun{ la locul cel de moarte, pe un sl{b{nog oarecare ce z{cea l|ng{ cale, apostolul l-a f{cut s{n{tos. Iar c|nd }~i g{tea grumajii s{i spre t{iere, a rugat Iosia pe Sf|ntul Iacob ca s{-i ierte p{catul cel f{cut din ne~tiin`{, c{ci a fost clevetitor asupra lui la }mp{rat. Iar apostolul, cuprinz|ndu-l, l-a s{rutat, zic|nd: <%2><192>Pace `ie<170>. ^i ~i-au plecat am|ndoi capetele spre t{iere ~i astfel s-<%0>au sf|r~it. Iar dup{ t{iere, ucenicii Sf|ntului Apostol Iacob, lu|nd trupul }nv{`{torului lor, cu dumnezeiasc{ pov{`uire l-au dus }n Spania, unde ~i p|n{ acum se d{ruiesc din morm|ntul lui t{m{duiri de boli; ~i se s{v|r~esc minuni }ntru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel sl{vit }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, de toat{ f{ptura }n veci. Amin. @SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0> @SUBTITLE = <%4>POMENIREA SF\NTULUI DONAT, @SUBTITLE = <%4>EPISCOPUL EVRIEI<%0> ]n zilele dreptcredinciosului }mp{rat Teodosie cel Mare, acest Sf|nt Donat a fost episcop }n cetatea care se nume~te Evria, din Epirul vechi. Aproape de cetatea aceea se afla un loc ce se numea Soria, unde era ~i un izvor de ap{, din care dac{ ar fi b{ut cineva, }ndat{ cu amar murea. Afl|nd de aceasta Sf|ntul episcop Donat a mers la izvorul acela cu clerul s{u ~i c|nd s-a apropiat de izvor, }ndat{ s-a auzit un tunet ~i a ie~it din izvor un balaur mare ~i }nfrico~{tor, care mergea }mpotriva alesului lui Dumnezeu ~i }ncerca s{ }mpiedice cu coada picioarele cat|rului pe care era c{lare arhiereul. Iar Donat cu biciul cu care b{tea cat|rul s{u, a lovit pe balaur care se apropiase pe la spate ~i }ndat{ balaurul acela a murit, iar clericii cei ce erau pe l|ng{ episcop ~i poporul, v{z|nd acea minune, au adunat lemne ~i aprinz|nd foc, au ars pe balaurul acela, ca s{ nu se vat{me v{zduhul cu otrav{, c{ci era foarte mare. Iar ap{ din izvorul acela nu }ndr{znea nimenea s{ bea. Deci, Sf|ntul Donat f{c|nd rug{ciune, a binecuv|ntat izvorul ~i, sco`|nd mai }nt|i singur ap{, a b{ut; apoi a poruncit ~i tuturor f{r{ fric{ s{ bea ~i au b{ut to`i din destul ~i nu s-au v{t{mat. Deci, m{rind pe Dumnezeu, s-au }ntors la casele lor. Merg|nd odat{ }n alt loc uscat ~i f{r{ de ap{ ~i v{z|nd pe cei ce erau acolo foarte }nseta`i de ar~i`a cea mare ~i sl{bi`i de sete, a s{pat o gropni`{ mic{ cu m|inile sale ~i, rug|ndu-se lui Dumnezeu, a scos izvor de ap{, care curgea cu }ndestulare totdeauna. ]nc{ ~i din cer a pogor|t ap{ }ndestul{toare, pentru c{ la vreme de ar~i`{ ~i de secet{ mare, rug|ndu-se c{tre Domnul, }ndat{ s-a v{rsat ploaie mare ~i a ad{pat p{m|ntul bine ~i }ndestulare de roduri s-a f{cut cu rug{ciunile lui. ]n acele vremi, fiica }mp{ratului Teodosie era foarte bolnav{, fiind muncit{ de duhul cel necurat. ^i era }n m|hnire mare }mp{ratul ~i }mp{r{teasa pentru fiica lor, deoarece numai pe acea fiic{ o aveau. Dar, afl|nd de f{c{torul de minuni Donat episcopul, }ndat{ a trimis }mp{ratul la Epir, ca s{ cheme la sine pe to`i episcopii p{r`ii aceleia, ca s{ se binecuv|nteze de la d|n~ii. ^i, venind episcopii Epirului la Constantinopol, i-a primit pe ei }mp{ratul cu cinste ~i cu dragoste ~i i-a }ntrebat, zic|nd: <192>Cine este }ntre voi Donat episcopul, care cu biciul a omor|t un balaur ~i a scos ap{ din p{m|nt uscat ~i ploaie din cer de la Dumnezeu a cerut?<170> ^i i-au ar{tat lui pe Sf|ntul Donat. Iar }mp{ratul, s{rut|ndu-l, l-a dus la }mp{r{teas{, apoi s-au aruncat la picioarele sf|ntului, rug|ndu-se ~i zic|nd: <192>Robule al lui Dumnezeu, fie-`i mil{ de noi, c{ numai o fiic{ avem ~i aceea cumplit p{time~te, fiind chinuit{ de diavol! ^i am adus mul`i doctori ~i preo`i, dar nimic n-au putut s{ ne ajute. Deci pe sfin`ia ta te-am ostenit, ca s{ vii aici, auzind de darul cel mare al lui Dumnezeu ce este }n tine, ca tu s{ izgone~ti dintr-}nsa pe diavol, cu puternicile tale rug{ciuni c{tre Dumnezeu. ^i de o vei t{m{dui pe ea, jum{tate din averile ei vei lua<170>. A zis sf|ntul: <192>Unde este fecioara, ca s{ o v{d pe ea?<170> ^i l-au dus la d|nsa; iar diavolul, }ndat{, nesuferind venirea alesului lui Dumnezeu, a r{cnit ~i arunc|nd pe fecioar{, a fugit dintr-}nsa; ~i s-a f{cut t|n{ra s{n{toas{. ^i s-au bucurat }mp{ratul ~i }mp{r{teasa ~i multe daruri i-au f{cut sf|ntului. Dar el nimic nu voia s{ ia din cele ce i s-a dat lui. ]ns{ v{z|nd obiceiul cel bun ~i buna credin`{ a acelora, i-a rugat, ca s{ i se dea un loc la episcopia lui, care se afla aproape de un sat al lui, ce se numea Omfalie, ca acolo s{-~i zideasc{ o biseric{. ^i }ndat{ }mp{ratul i-a d{ruit locul acela ~i cu scrisoarea sa l-a }nt{rit. Z{bovind sf|ntul la Constantinopol, a murit un om oarecare, pe care duc|ndu-l la }ngropare, un altul ce-i }mprumutase bani, av|nd zapisul celui mort, }l `inea ~i nu l{sa s{ }ngroape trupul, p|n{ ce nu i se va da lui datoria; ~i era datoria aceea de dou{ sute de galbeni. Iar Sf|ntul Donat, av|ndu-~i locuin`a aproape de casa acelui cet{`ean mort, a auzit ceart{ ~i adunare mult{ de popor ~i a zis c{tre episcopi: <192>S{ mergem ~i s{ rug{m pe acel }mprumut{tor, s{ lase s{ }ngroape trupul datornicului s{u cel mort<170>. Iar episcopii n-au voit s{ mearg{. Atunci a mers singur Donat acolo ~i v{z|ndu-l, aceea care r{m{sese v{duv{ dup{ b{rbat, a c{zut la picioarele lui zic|nd: <192>Fie-`i mil{ de mine, omule al lui Dumnezeu, de vreme ce de }ndoit{ primejdie sunt cuprins{, c{ ~i de b{rbat m-am lipsit ~i nici trupul a i le }ngropa, nu m{ las{ }mprumut{torul. Deci, sf{tuie~te-l pe acela, sfinte, ca s{ dea celui mort slobod{ }ngropare, ca s{ nu putrezeasc{ }n cas{<170>. Iar sf|ntul a }ntrebat-o: <192>^tii cu <%-2>adev{rat cu c|t este dator b{rbatul t{u omului acestuia?<170> R{spuns-a<%0> femeia: <192>Domnul meu, mai }nainte cu c|teva zile, mi-a zis <%-2>b{rbatul, c{ i-a pl{tit datoria, dar zapisul a r{mas la }mprumut{tor<170>.<%0> Iar arhiereul lui Dumnezeu ruga pe }mprumut{tor, zic|nd: <192>Las{, fiule, ca s{ }ngroape trupul celui mort, iar datoria `i se va da `ie dup{ aceea<170>. Iar }mprumut{torul, fiind aspru la obicei ~i nedrept, nu numai c{ n-a ascultat, ci ~i cu cuvinte de necinste a oc{r|t pe sf|nt. Atunci sf|ntul episcop, apropiindu-se de patul pe care z{cea mortul ~i cu m|na ating|ndu-se de cel mort, a strigat, zic|nd: <192>Ascult{, omule!<170> ^i }ndat{ mortul a }nviat ~i, deschiz|ndu-~i ochii, a zis: <192>Iat{, eu sunt, p{rinte ~i st{p|ne!<170> A zis c{tre d|nsul sf|ntul: <192>Scoal{-te ~i vezi ce vei face cu c{m{tarul, care spune c{ nu i-ai pl{tit datoria, c{ci zapisul t{u }l are la sine<170>. Iar mortul ridic|ndu-se }n sus ~i to`i sp{im|nt|ndu-se de acel minunat lucru, apoi, c{ut|nd groaznic spre }mprumut{torul s{u, l-a oc{r|t pentru minciun{ ~i i-a v{dit nedreptatea lui, spun|nd c|nd ~i }n ce loc i-a pl{tit datoria de dou{ sute de galbeni. ^i nu avea ce s{ mai r{spund{ }mpru-mut{torul, ci st{tea tremur|nd ~i t{cea ca un mut. Iar omul cel ce }nviase, cer|ndu-~i }napoi zapisul s{u de la }mprumut{tor ~i lu|ndu-l }n m|ini, l-a rupt, ~ez|nd pe pat. Apoi, c{ut|nd la arhiereu, i-a zis: <192>Bine c{ m-ai de~teptat, dreptule, pentru v{direa p{c{tosului acestuia! Deci, porunce~te-mi mie ca iar{~i s{ adorm<170>. ^i i-a zis sf|ntul: <192>Mergi }n odihna ta, fiule, de vreme ce acum te-ai liberat de zapisul t{u<170>. ^i }ndat{ omul acela a adormit iar{~i cu somnul mor`ii. ^i to`i cei ce au v{zut acea }nfrico~at{ minune ~i au auzit despre aceea, au pream{rit pe Dumnezeu ~i s-au minunat de puterea cea mare a pl{cutului lui Dumnezeu. ]n timpul z{bovirii acelui Sf|nt Donat, }n Constantinopol nu a plouat ~i a fost secet{; deci, prin rug{mintea }mp{ratului, a ie~it sf|ntul afar{ din cetate, rug|nd pe Dumnezeu, ca s{ trimit{ ploaie p{m|ntului cel uscat. ^i }ndat{ s-a v{rsat o ploaie at|t de mare }nc|t poporul zicea: <192>Iat{ al doilea potop va fi<170>. Iar }mp{ratului }i p{rea r{u de Sf|ntul Episcop Donat, c{ se va }mboln{vi de ploaia cea f{r{ de m{sur{, fiind numai }ntr-o hain{. ]ns{, c|nd s-a }ntors }n curtea }mp{r{teasc{, s-au v{zut hainele pe el des{v|r~it uscate ~i nici urm{ de umezeal{ av|nd; pentru c{ nici o pic{tur{ de ploaie n-a picat pe el ~i foarte mult s-au minunat to`i. Iar }mp{ratul se veselea de un pl{cut al lui Dumnezeu ca acesta, mul`umind lui Dumnezeu c{ }n zilele }mp{r{`iei sale a trimis Domnul pe un lumin{tor ca acesta al lumii ~i f{c{tor de minuni. ^i dup{ multe vorbiri cu d|nsul, l-a liberat la scaunul s{u ~i i-a dat toat{ }ndestularea spre zidirea ~i }nfrumuse`area bisericii celei noi, pe care voia sf|ntul s{ o ridice la locul zis mai sus. Merg|nd }ntr-ale sale, Sf|ntul Donat, a zidit o biseric{ prea-frumoas{ cu cheltuiala }mp{ratului, unde }nsu~i ~i-a g{tit }ntr-}nsa morm|nt. Apoi ajung|nd la b{tr|ne`ile cele des{v|r~ite, s-a dus c{tre Domnul, ca s{ stea }naintea Lui }n ceata Sfin`ilor Ierarhi ~i s{ sl{veasc{ pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, pe un Dumnezeu }n Treime, Cel de to`i sfin`ii sl{vit, }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = SF\NTUL IGNATIE (BRIANCIANINOV), @SUBTITLE = EPISCOP DE STAVROPOL Acest mare dasc{l al rug{ciunii lui Iisus s-a n{scut }n anul 1807, dintr-o familie de nobili ru~i, }n provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se ar{ta foarte }n`elept ~i evlavios, iubind mai ales lini~tea, rug{ciunea, slujbele Bisericii ~i citirea c{r`ilor sfinte. ]n urma unei boli, t|n{rul Dimitrie p{r{se~te lumea ~i, }n anul 1826 intr{ }n nevoin`a monahal{, sub pov{`uirea fericitului stare` Leonida. Pentru smerenia ~i ascultarea lui, t|n{rul nevoitor era iubit de to`i p{rin`ii din m|n{stire. ]n anul 1828 se stabile~te, }mpreun{ cu stare`ul s{u, }n ob~tea M|n{stirii Obtina, o vestit{ sih{strie a Rusiei pravoslavnice din secolul XVIII. Primind tunderea monahal{ sub numele de Ignatie, a ajuns egumen la M|n{stirea Lapov. Apoi este numit stare` la M|n{stirea Sf|ntul Serghie, aproape de Petersburg, unde a }nnoit }n }ntregime via`a duhovniceasc{ ~i a crescut mai mul`i fii suflete~ti. Dob|ndind darul lacrimilor, al smereniei ~i al sfintei rug{ciuni cea din inim{, Cuviosul Ignatie a adunat }n jurul s{u multe suflete cu via`{ aleas{, arz|nd ca o f{clie nestins{ }n mijlocul lor, fiind c{utat de to`i ca un mare dasc{l al rug{ciunii lui Iisus. ]nc{ a scris cu mare }n`elepciune ~i c|teva c{r`i de zidire duhovniceasc{, ar{t|nd tuturor calea dob|ndirii sfintei rug{ciuni a inimii. ]n anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un ora~ din Caucaz. ]ns{, dup{ patru ani, din cauza bolii se retrage iar{~i la lini~te, devenind doctor iscusit de suflete, c{utat de mul`i fii. La 30 aprilie, 1867, }~i d{ duhul }n m|inile Domnului, l{s|nd }n urm{ numero~i ucenici. Pentru sfin`enia vie`ii lui, Sf|ntul Ierarh Ignatie a fost canonizat }n anul 1988 de Biserica Ortodox{ Rus{, cu zi de pr{znuire tot la 30 aprilie. @SUBTITLE = Sf|r~it ~i lui Dumnezeu laud{!