@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA <206>NT\IA @SUBTITLE = <%4>VIA@A ^I P[TIMIREA<%0> @SUBTITLE = <%4>SF\NTULUI PROOROC IEREMIA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sf|ntul Prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preo`ilor, }n partea lui Veniamin, cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, n{scut dup{ tat{, Helchie, mai marele preot. El a fost ales ~i sfin`it prooroc din p|ntecele maicii sale, precum }nsu~i Domnul i-a prezis despre aceasta: Mai }nainte de a te z{misli }n p|ntece te-am cunoscut ~i mai }nainte de a ie~i tu din coapse te-am sfin`it ~i te-am pus prooroc }ntre neamuri. Sf|ntul Ieremia, dup{ m{rturia Sf|ntului Ignatie, purt{torul de Dumnezeu, a fost feciorelnic }n toat{ vremea vie`ii sale ~i trimis de Dumnezeu preot, }nv{`{tor ~i prooroc. El a }nceput a prooroci din v|rst{ copil{reasc{, precum este ar{tat }n capitolul }nt|i al c{r`ii lui, <%-2>unde zice c{tre Dumnezeu: St{p|ne Doamne, iat{, nu ~tiu s{ gr{iesc,<%0> c{ci eu sunt prunc. Iar Domnul, d|nd prunciei lui }n`elegerea b{rbatului celui des{v|r~it, a zis c{tre d|nsul: Nu zice c{ prunc sunt eu, c{ci c{tre to`i la care te voi trimite vei merge ~i vei gr{i toate c|te voi porunci `ie. Nu te teme de fa`a lor, c{ci Eu sunt cu tine ca s{ te izb{vesc. Acestea zic|ndu-i Domnul, a atins cu m|na Sa gura lui Iere-mia ~i a zis: Iat{, am dat cuvintele Mele }n gura ta. Iat{, te-am pus ast{zi peste neamuri, peste }mp{ra`i, ca s{ dezr{d{cinezi, s{ strici, s{ risipe~ti ~i s{ biciuie~ti p{catele cele de moarte ~i f{r{delegile poporului, ~i iar{~i s{ zide~ti ~i s{ propov{duie~ti poc{in`a ~i }ntoarcerea spre via`{. Acest cuv|nt al Domnului c{tre Ieremia a fost }n zilele lui Iosie, }mp{ratul Iudeii, }n anul al 13-lea al }mp{r{`iei lui. Pe vremea aceea Sf|ntul Ieremia era de 15 ani, ~i }ntr-un copil at|t de t|n{r a }nceput darul lui Dumnezeu a lucra lucruri mari. @BT-1 = ]ntr-acele vremuri, poporul iudeu, de~i slujea Dumnezeului Celui adev{rat, Care l-a scos din Egipt, }ns{ nu-I slujeau cu adev{rat. Ci, r{zvr{tindu-se de neamurile cu care se amestecaser{ ~i cu ale c{ror obiceiuri se deprinseser{, cea mai mare parte din ei slujeau ~i ur|ciunii idole~ti. ^i erau idoli st{t{tori nu numai }n jurul Ierusalimului, pe dealuri ~i prin v{i, ci chiar ~i }n Ierusalim, l|ng{ biserica Domnului cea zidit{ de Solomon, c{rora le aduceau jertfe ca ~i lui Dumnezeu Cel adev{rat. @BT-1 = Deci, m|niindu-se Domnul asupra acelui popor, }i g{tea lui grabnic{ risipire ~i pierdere, lucru pe care l-a ar{tat lui Ieremia prin toiagul cel de nuc ~i prin c{ldarea care ardea dedesubt. Pentru c{ toiagul cel de nuc, }nsemna grabnica pedeaps{ a lui Dumnezeu, c{ nu va }nt|rzia R{spl{titorul cel drept a certa cu toiag f{r{de-legile ~i nedrept{`ile lor cu b{t{i; iar c{ldarea care ardea dedesubt, }nsemna c{ cetatea Ierusalimului se va umple de s|nge ~i va fierbe cu tulburare, pierz|ndu-se cu sabie ~i cu foc de vr{jma~ii care erau s{ n{v{leasc{ asupra ei. @BT-1 = Domnul poruncea lui Ieremia, proorocul S{u, s{ vesteasc{ poporului m|nia lui Dumnezeu care venea asupra lor ~i s{-i sf{tuiasc{ spre poc{in`{. Deci, Sf|ntul Ieremia a proorocit }n zilele }mp{ratului Iosie, precum s-a zis, ~i }n zilele lui Ioahaz, fiul lui, ~i }n zilele lui Sedechie, care a fost frate al lui Ioahaz ~i al lui Ioachim ~i fiu al lui Iosie. ^i a p{timit proorocul lui Dumnezeu multe de la oamenii s{i care nu credeau cuvintelor lui; pentru c{ le spunea cert{rile cele groaznice ale Domnului Savaot ~i le propov{duia cuvintele lui Dumnezeu, st|nd }n curtea bisericii. ^i, fiind dus }naintea }mp{ratului ~i a boierilor, le zicea tuturor cu }ndr{zneal{ c{ de nu se vor poc{i ~i nu se vor }ntoarce de la }nchinarea idoleasc{, degrab{ }i vor ajunge toate relele, care vor n{v{li din p{r`ile cele de la miaz{noapte, rele care vor ajunge pe to`i cei ce locuiesc }n p{m|ntul Iudeei. @BT-1 = Pentru aceasta zice Domnul: Chema-voi toate }mp{r{`iile p{m|ntului de la miaz{noapte ~i vor veni ~i-~i vor pune fiecare scaunul lor }naintea por`ii Ierusalimului, peste toate zidirile din }mprejurul lui ~i peste toate cet{`ile Iudeei. Aceia vor fi judec{tori ~i muncitori ai iudeilor. Iar aceasta, pentru aceea le voi trimite asupra lor, de vreme ce M-au p{r{sit pe Mine ~i au jertfit zeilor celor str{ini ~i s-au }nchinat lucrurilor m|inilor lor. Asculta`i cuv|ntul Domnului, casa lui Iacov ~i toate semin`iile lui Israel. Acestea zice Domnul: <192>Ce fel de gre~eal{ au aflat p{rin`ii vo~tri }n Mine, c{ s-au dep{rtat de Mine ~i au umblat }n urmele celor de~arte ~i s-au f{cut de~er`i? C{ci Eu, voi aduce rele ~i mare sf{r|mare de la miaz{noapte. ]n ziua aceea va pieri inima }mp{ratului ~i inimile domnilor, preo`ii se vor sp{im|nta ~i proorocii se vor minuna<170>. Acestea ~i alte multe cuvinte prooroce~ti le gr{ia c{tre popoare Sf|ntul Ieremia, care sunt scrise pe larg }n cartea proorociei lui, ~i s-au }mplinit toate cele gr{ite. @BT-1 = Iar }nceputul durerilor ~i al primejdiilor Ierusalimului a fost pe vremea }mp{r{`iei lui Iosie, }ntr-acest fel: S-a sculat Faraon Nehao, }mp{ratul Egiptului, asupra }mp{ratului Asiriei de la r|ul Eufratului. Iar de vreme ce calea lui era pe l|ng{ hotarele iudeilor, Iosie, }mp{ratul Iudeei, adun|ndu-~i o~tile sale, a ie~it }mpotriva lui Nehao, }mp{ratul Egiptului. ]ns{ Nehao a trimis la d|nsul solii s{i, zic|nd: <192>Ce-mi este mie ~i `ie }mp{rate al Iudeei? Nu m{ duc s{ m{ ost{~esc }mpotriva ta, ci }mpotriva altuia, asupra c{ruia mi-a poruncit Dumnezeu s{ merg cu s|rguin`{; iar tu }nceteaz{ de a face }mpiedicare poruncii lui Dumnezeu, Cel ce este cu mine, ca s{ nu te ucid{ ~i pe tine<170>. Dar Iosie, neascult|nd pe Nehao, a t{b{r|t asupra lui ~i, f{c|nd r{zboi }n c|mpul Maghedonului, care este }n partea lui Manase, Iosie a fost r{nit de s{get{torii lui Nehao. Fiind dus }n Ierusalim a murit, ~i l-au }ngropat }n morm|ntul p{rin`ilor s{i ~i a pl|ns dup{ Iosie tot Ierusalimul cu t|nguire mare, pentru c{ era }mp{rat foarte bun ~i cinstitor de Dumnezeu. @BT-1 = Deci, Nehao, }mp{ratul Egiptului, biruind puterea lui Iosie }mp{ratul Iudeii, s-a dus asupra asirienilor. Iar }n Ierusalim poporul a adus la }mp{r{`ie pe Ioahaz, fiul cel mai mic al lui Iosie. ^i a }mp{r{`it el numai trei luni, c|t a z{bovit Nehao Egipteanul la r{zboi contra asirienilor. Deoarece, }ntorc|ndu-se Nehao cu biru-in`{, a luat }n st{p|nirea sa cetatea Ierusalimului ~i tot p{m|ntul iudeilor ~i al lui Israel; ~i a }ndep{rtat de la }mp{r{`ia Iudeei pe Ioahaz, pe care }l alesese poporul. Iar }n locul lui a pus }mp{rat pe fratele cel mai mare al lui Ioahaz, cu numele Eliachim, schim-b|ndu-i numele }n Ioachim. Pentru c{ era obiceiul }mp{ra`ilor biruitori, de a schimba numele }mp{ratului celui biruit ~i supus. ^i a pus Nehao dajdie asupra p{m|ntului iudeu ~i al lui Israel, o sut{ talan`i de argint ~i o sut{ talan`i de aur; iar pe Ioahaz cel dep{rtat de la }mp{r{`ie, l-a ferecat }n obezi ~i l-a dus }n Egipt, unde a ~i murit. ^i astfel, semin`ia lui Avraam, poporul cel liber ~i }mp{r{`ia cea vestit{ a Iudeei, a }nceput a robi altui }mp{rat ~i a se }mpu`ina de m|n{ tir{neasc{, pentru p{catele cu care a m|niat ~i a am{r|t pe Dumnezeu Cel prea}nalt ~i nu s-a poc{it prin cuvintele cele prooroce~ti. @BT-1 = La }nceputul }mp{r{`iei lui Ioachim, fiul lui Iosie, a fost cuv|ntul acesta de la Domnul c{tre Ieremia: Stai }n curtea casei Domnului ~i propov{duie~te tuturor iudeilor care intr{ s{ se }nchine }n casa Domnului, toate cuvintele care `i-am poruncit s{ le propo-v{duie~ti lor ~i s{ nu t{g{duie~ti cuv|ntul. A~a zice Domnul: De nu M{ ve`i asculta pe Mine ~i nu ve`i umbla }n legile Mele care le-am dat }naintea fe`ei voastre, }n ascultarea cuvintelor slugilor mele, proorocilor pe care }i trimit la voi de diminea`{, voi da casa aceasta ca Silom, cel pustiit pentru f{r{delegile silomitenilor, ~i cetatea aceasta o voi da }n blestemul tuturor limbilor cele de pe tot p{m|ntul. @BT-1 = Ni~te cuvinte ca acestea, care se gr{iau din gura lui Dumnezeu prin Proorocul Ieremia, auzindu-le preo`ii ~i proorocii cei mincino~i ~i tot poporul, s-au umplut de m|nie ~i, prinz|nd pe Ieremia, strigau: <192>Cu moarte s{ moar{ cel ce prooroce~te unele ca acestea!<170> Auzind boierii iudeilor cuvintele acestea, s-au suit din casa }mp{ratului }n Casa Domnului. ^i au ~ezut }naintea u~ilor por`ii celei noi a Casei Domnului. ^i au zis preo`ii ~i proorocii cei mincino~i c{tre boieri ~i c{tre tot poporul: <192>Judecat{ de moarte se cuvine omului acesta, c{ a proorocit asupra cet{`ii acesteia, precum a`i auzit cu urechile voastre<170>. @BT-1 = ^i a zis Ieremia c{tre to`i boierii ~i c{tre popor: <192>Domnul m-a trimis s{ proorocesc spre casa aceasta ~i spre cetatea aceasta, toate cuvintele pe care le-a`i auzit. ^i acum s{ face`i mai bune c{ile ~i lucrurile voastre ~i s{ asculta`i glasul Domnului Dumnezeului vostru, c{ va uita Domnul de r{ut{`ile pe care le-a gr{it asupra voastr{; ~i, iat{, eu sunt }n m|inile voastre, face`i cu mine orice v{ place ~i ce vi se pare c{ este mai bine. ]ns{, s{ cunoa~te`i c{, de m{ ve`i ucide, voi singuri ve`i aduce s|nge nevinovat peste voi ~i peste cetatea aceasta ~i peste cei ce locuiesc }ntr-}nsa, c{ci cu adev{rat m-a trimis Domnul la voi s{ gr{iesc }n urechile voastre toate cuvintele acestea<170>. Atunci au zis boierii ~i tot poporul c{tre preo`i ~i c{tre proo-rocii cei mincino~i: <192>Nu se cade omului acesta judecat{ de moarte, c{ }n numele Domnului nostru a gr{it nou{<170>. ^i unii din b{rba`ii cei mai b{tr|ni ai acelui p{m|nt s-au sculat ~i au ap{rat prin cuvinte pe Ieremia proorocul, zic|nd c{tre tot soborul: <192>Aduce`i-v{ aminte c{ Miheea Moratitul proorocea }n zilele Iezechiei, }mp{ratul Iudeei, ~i a zis c{tre tot poporul Iudeei: A~a zice Domnul: Sionul se va ara ca o `arin{ ~i Ierusalimul va fi ca }ntr-o cale netrecut{, ~i muntele casei va fi ca un desi~ de dumbrav{. Pentru aceste cuvinte, oare l-a omor|t Iezechia }mp{ratul ~i tot poporul Iudeei? Nu s-a temut de Domnul; dar, de vreme ce s-a rugat fe`ii Domnului, a }ncetat Domnul cu relele cele ce le gr{ise asupra lor, c{ ~i noi am f{cut r{ut{`i mari asupra sufletelor noastre. Deci, s{ ne poc{im de r{ut{`ile noastre ~i s{ nu ne }ndemn{m spre uciderea acestui om nevinovat. Pentru c{ ce folos au avut de s|ngele cel nu de mult s-a v{rsat al lui Urie, fiul lui Simeon din Cariatiarim, care a proorocit }n numele Domnului pentru p{m|ntul acesta, asemenea precum prooroce~te ~i Ieremia? Iar c|nd }mp{ratul ~i boierii c{utau s{ ucid{ pe Urie, el, tem|ndu-se, a fugit }n Egipt ~i, trimi`|nd }mp{ratul pe oamenii s{i, l-au scos din Egipt ~i l-au ucis cu sabia; pentru care pricin{ s-a m|niat poporul asupra }mp{ratului ~i asupra boierilor. Deci, a~a va fi c|nd ve`i ucide ~i pe Ieremia<170>. @BT+1 = Aceasta }mp{rt{~ind-o cei mai b{tr|ni, s-au f{cut dou{ tabere }n sobor, pentru c{ unii c{utau s{ ucid{ pe Sf|ntul Prooroc Ieremia, iar al`ii }l socoteau nevinovat mor`ii. ]ns{ ar fi biruit cu totul partea celor potrivnici ~i ar fi ucis pe omul lui Dumnezeu, dac{ nu l-ar fi ap{rat unul din boierii cei mari, cu numele Arhicam, fiul lui Safan, a c{rui m|n{ era tare, ~i nu l-au dat pe Ieremia }n m|inile uciga~ilor. ^i a f{cut }mp{ratul Ioachim vicle~ug }naintea Domnului, dup{ cum au f{cut ~i p{rin`ii lui. ^i a fost iar{~i cuv|ntul Domnului c{tre Ieremia, zic|ndu-i: <192>Mergi ~i te pogoar{ }n casa }mp{ratului Iudeei, ~i s{ gr{ie~ti acolo cuv|ntul acesta: Asculta`i cuv|ntul Domnului, }mp{rate al Iudeii, cel ce ~ezi pe scaunul lui David, tu ~i casa ta ~i slugile tale ~i tot poporul t{u ~i cel ce intr{ prin por`ile acestea. Acestea zice Domnul: Face`i judecat{ ~i dreptate, ~i izb{vi`i cu putere pe cel str|mtorat din m|na celui ce-l n{p{stuie~te; pe nemernic, pe s{rman ~i pe v{duv{ s{ nu-i sc|rbi`i ~i s{ nu-i n{p{stui`i cu f{r{delege ~i s|nge nevinovat s{ nu v{rsa`i }n locul acesta. Dac{ ve`i face cuv|ntul acesta, vor intra pe por`ile casei acesteia }mp{ra`ii care ~ed pe scaunul lui David, cei ce ~ed }n carete, c{l{ri pe cai, precum ~i slugile ~i poporul lor. Iar de nu ve`i asculta cuv|ntul acesta, singur m-am jurat, c{ spre pustiire va fi aceast{ cas{. ^i zice: Sfin`i vor fi acei oameni ~i sfinte vor fi armele lor, care pe voi, p{c{to~ii, cei ce nu v{ poc{i`i, v{ vor t{ia ca pe ni~te lemne. ^i vor trece multe neamuri prin aceast{ pustiit{ cetate, care va zice c{tre aproapele s{u: pentru ce a f{cut a~a legea Domnului Dumnezeului lor ~i s-au }nchinat zeilor str{ini. Iar pentru }mp{ratul Iudeei, Ioachim, zice Domnul: cu }ngroparea cat|rului se va }ngropa ~i, t|r|ndu-se, se va arunca afar{ din por`ile Ierusalimului! @BT+1 = Ni~te cuvinte ca acestea gr{indu-le proorocul din gura lui Dumnezeu }naintea tuturor, a pornit spre mare m|nie pe }mp{rat ~i pe to`i boierii. ^i l-ar fi ucis chiar atunci pe Sf|ntul Ieremia, dac{ nu l-ar fi p{zit purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, spre descoperirea tainelor Domnului, celor ce vor s{ fie mai }nainte. Deci, prinz|ndu-l cu necinste ~i ocar{, l-au pus }n temni`{ }n leg{turi. @BT-1 = ]n acea vreme a venit Nabucodonosor cu puterea sa ~i a }nconjurat Ierusalimul ~i a dat Domnul }n m|inile lui pe Ioachim, }mp{ratul Iudeei, }n anul al treilea al }mp{r{`iei lui. Deci, a luat Nabucodonosor pe Ioachim }mpreun{ cu oarecare din boieri de neam, }ntre care ~i pe Daniil, fiind }nc{ copil t|n{r, asemenea ~i pe cei trei tineri ~i o mare parte din cet{`enii Ierusalimului, duc|ndu-i }n Babilon, lu|nd }nc{ ~i cele mai alese din vasele Casei lui Dumnezeu. ]ns{, nu dup{ mult{ vreme, a liberat Nabucodonosor pe Ioachim, iar{~i la }mp{r{`ia sa din Ierusalim, f{c|ndu-l pe el birnic. ^i a slujit Ioachim lui Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, trei ani, d|ndu-i dajdie, precum mai }nainte a slujit lui Faraon Nehao, }mp{ratul Egiptului. Iar dup{ acei trei ani, Ioachim a lep{dat jugul robiei ~i s-a }mpotrivit puterii lui Nabucodonosor. Mai }nainte de a se }ntoarce Ioachim de la Nabucodonosor, s-a lep{dat de d|nsul ~i s-a f{cut cuv|ntul Domnului c{tre Ieremia, c|nd ~edea }n leg{turi, zic|ndu-i: Ia o h|rtie ~i scrie }ntr-}nsa toate cuvintele pe care le-am gr{it c{tre tine, asupra lui Israel ~i asupra Iudeii, precum ~i asupra tuturor neamurilor, din ziua c|nd am gr{it c{tre tine, din zilele lui Iosie }mp{ratul Iudeei ~i p|n{ }n ziua aceasta, doar va auzi casa Iudeei (adic{ semin`ia iudeilor), toate relele pe care Eu am g|ndit s{ le fac lor, ca s{ se }ntoarc{ de la calea lor cea rea, ~i voi fi milostiv nedrept{`ilor ~i p{catelor lor. ^i a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Nirie, ca s{ scrie cele gr{ite de d|nsul, de vreme ce el singur, fiind }nchis }ntr-un loc }ntunecos, nu putea s{ scrie; iar Baruh ~edea afar{ l|ng{ ferestrele temni`ei ~i scria cele spuse de prooroc. ^i a scris Baruh pe h|rtie toate cuvintele Domnului, cele ce le-a gr{it prin Proorocul Ieremia. ^i a poruncit Ieremia lui Baruh, zic|ndu-i: <192>P e mine m{ p{zesc ~i nu pot a ie~i de aici, ca s{ intru }n Casa Domnului; deci, du-te tu ~i cite~te cele ce ai scris din gura mea, adic{ cuvintele Domnului, }n auzul poporului, }n Casa Domnului, }n zi de post ~i }n toat{ Iudeea; la cei care vin din cet{`ile lor }n biseric{, s{ le cite~ti, dac{ va c{dea rug{ciunea lor }naintea fe`ei Domnului ~i se vor }ntoarce de la calea lor cea rea; c{ci mare este m|nia ~i urgia Domnului, pe care a gr{it-o asupra acestui popor<170>. @BT-1 = ^i a f{cut Baruh, fiul lui Nirie, toate c|te i-a spus Ieremia proorocul, de a citit cuvintele Domnului scrise }n Casa Domnului, }naintea poporului. Acesta a fost }n al cincilea an al }mp{r{`iei lui Ioachim. Auzind boierii de aceasta, au chemat pe Baruh }naintea lor, ~i au poruncit ca s{ le citeasc{ ~i lor cartea aceea. Dup{ ce a citit, se }ndoiau ~i l-au }ntrebat: <192>De unde ai scris cuvintele acestea?<170> Iar el le-a spus: <192>Din gura lui Ieremia<170>. Atunci ei l-au sf{tuit pe Baruh s{ se ascund{. Asemenea au poruncit ca ~i pe Ieremia ce era }n leg{turi s{-l ascund{ undeva, pentru o vreme oarecare; iar ei, lu|nd acea carte prooroceasc{, s-au dus la }mp{rat. ]mp{ratul ~edea tocmai atunci }n cas{, }nc{lzindu-se la foc, fiindc{ era luna a noua, adic{ noiembrie, ~i deci era iarn{. ^i, citindu-se cartea aceea }naintea }mp{ratului, nu s-a }nfrico~at de cuvintele citite ~i nici boierii care erau cu d|nsul. Dup{ ce s-a citit o foaie sau dou{, s-a umplut }mp{ratul de m|nie, ~i singur t{ia foile citite ~i le ardea }n foc, <%-2>p|n{ a ars }ntreaga carte; iar pe Baruh ~i pe Ieremia a poruncit s{-i<%0> caute ca s{-i ucid{; dar Domnul i-a acoperit cu minunata Sa ap{rare. @BT-1 = Dup{ aceea, iar{~i s-a f{cut cuv|ntul Domnului c{tre Ieremia, zic|nd: <192>Ia tu alt{ h|rtie ~i scrie tot ce era }n cartea aceea, pe care a ars-o }mp{ratul Ioachim, ~i s{ adaugi pentru Ioachim, aceast{ proorocie: ]n cur|nd va muri, iar trupul lui va fi lep{dat la ar~i`a zilei ~i la gerul nop`ii<170>. ^i s-a scris alt{ carte de m|na lui Baruh, din gura lui Ieremia, }n care s-au scris mai multe cuvinte dec|t }n cea dint|i. F{c|ndu-se aceasta f{r{ de veste, au mers, cu voia lui Dumnezeu, cei trimi~i de Nabucodonosor, cel cu }ncingere haldeiasc{, adic{ osta~i u~ori, cei cu }ncingere sirieneasc{, cei cu }ncingere moaviteneasc{ ~i cei cu }ncingere din fiii lui Amon, care, n{v{lind de n{prazn{, au luat Ierusalimul f{r{ de osteneal{, fiind nepreg{tit de }mpotrivirea vr{jma~ilor. ^i, prinz|nd pe Ioachim, }mp{ratul Iudeei, l-au ucis ~i, t|r|ndu-i trupul prin cetate, l-au aruncat c|inilor ~i fiarelor spre m|ncare. ^i astfel s-a }mplinit pentru d|nsul proorocia Sf|ntului Ieremia, cel ce a zis: C{, cu }ngroparea cat|rului se va }ngropa ~i, t|r|ndu-se, se va arunca afar{ din por`ile Ierusalimului. ^i iar{~i: Trupul lui cel mort se va arunca la ar~i`a zilei ~i la gerul nop`ii. Iar oasele lui r{mase de la m|ncarea fiarelor, s-au }ngropat de iudei }n morm|ntul p{rin`ilor lui. @BT-1 = Dup{ moartea lui Ioachim, a fost uns la }mp{r{`ie Iehonie, fiul lui; dar ~i acela a fost r{u }naintea Domnului. ^i a proorocit ~i pentru d|nsul Sf|ntul Ieremia, c{, cu toat{ casa se va da de c{tre Domnul }n m|inile lui Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, ~i mai mult nu-~i va vedea p{m|ntul s{u. Lucru care s-a ~i }mplinit degrab{, pentru c{, cu voia lui Dumnezeu, s-a luat }n robie de }mp{ratul Babilonului, el, maica ~i feciorii lui, boierii ~i servitorii. ]ntr-acea vreme, o parte din ierusalimitenii cei puternici, au fost du~i }n Babilon }mpreun{ cu }mp{ratul Iehonie, ca la zece mii de b{rba`i, ~i to`i me~terii s-au luat din Ierusalim. ]nc{ ~i vasele cele de aur f{cute de Solomon au fost luate din biserica Domnului ~i duse }n Babilon. Iar }n locul lui Iehonie a fost pus }mp{rat de Nabucodonosor, Matan, unchiul lui Iehonie, care a fost frate al lui Ioahar ~i Ioachim, fii ai lui Iosie, ~i l-a numit pe el Sedechie. @BT-1 = Sedechie a }mp{r{`it 11 ani, f{c|nd tot vicle~ugul }naintea ochilor Domnului, dup{ cum au f{cut ~i cei ce au fost }mp{ra`i mai }nainte de el, pentru c{ ~i-a }nv|rto~at cerbicea ~i ~i-a }mpietrit inima sa, ca s{ nu se }ntoarc{ spre Domnul Dumnezeul lui Israel. Asemenea ~i to`i cei sl{vi`i ai Iudeei, preo`ii ~i poporul p{m|ntului, au }nmul`it a face c{lcare de lege cu ur|ciuni p{g|ne~ti, }ntin|nd casa Domnului din Ierusalim cu p|ng{riciuni idole~ti ~i n-au ascultat cuvintele Domnului cele gr{ite c{tre d|n~ii prin gurile proorocilor; ci }nc{ mai ales oc{ra pe trimi~ii lui Dumnezeu ~i def{ima cuvintele Domnului, iar pe proorocii cei mincino~i ai lor }i asculta; de aceea, m|nia Domnului a fost asupra Ierusalimului ~i a tot p{m|ntul Iudeei, p|n{ ce Domnul a lep{dat de la fa`a Sa pe poporul acela. @BT-1 = ]n acea vreme, Ierusalimul a fost dat des{v|r~it risipirii ~i pustiirii. ^i s-au }nceput cele mai de pe urm{ primejdii pentru Ierusalim, mai amare dec|t cele dint|i. ]nt{rindu-se la }mp{r{`ie Sedechie, a voit s{ se lepede de Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, ca s{ nu-i slujeasc{ lui, nici s{-i dea dajdie, pentru c{ asculta de sfatul }mp{ra`ilor de primprejur: al Edomului, al moabitenilor, al Tirului, al amoni`ilor ~i al Sidonului, care au fost mai }nt|i supu~i ai lui Nabucodonosor al Babilonului. Dup{ aceea, sf{tuindu-se, au lep{dat jugul lui ~i au trimis ~i la Sedechie, }mp{ratul Iudeei }n Ierusalim, sf{tuindu-l ca s{ nu dea dajdie }mp{ratului Babilonului, ci }mpreun{ cu d|n~ii s{ stea }mpotriva puterii Haldeei. ^i s-a plecat Sedechie la sfatul lor. @BT-1 = Iar Sf|ntul Prooroc Ieremia, dup{ porunca Domnului, ~i-a f{cut leg{turi ~i obezi de lemn ~i, pun|ndu-le pe grumazul s{u, a stat }naintea }mp{ratului Sedechie ~i }naintea solilor }mp{ra`ilor celor mai sus pomeni`i ~i a zis: <192>A~a gr{ie~te Domnul Dumnezeul lui Israel: Acum Eu am dat tot p{m|ntul acesta }n m|inile lui Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, ca s{-i fie robi lui, s{-i slujeasc{ toate limbile fiului s{u ~i fiului fiului s{u; iar partea aceea ~i }mp{r{`ia ~i c|`i nu vor sluji }mp{ratului Babilonului ~i c|`i nu-~i vor pleca grumajii lor }naintea }mp{ratului Babilonului, cu sabia ~i cu foamea }i voi t{ia pe d|n~ii, p|n{ ce se vor sf|r~i }n m|inile lui. Iar voi nu asculta`i pe proorocii vo~tri cei mincino~i, nici pe cei ce <%-2>v{ vr{jesc ~i v{d visuri la voi, nici pe fermec{torii, care v{ gr{iesc s{<%0> nu sluji`i }mp{ratului Babilonului; c{ci minciun{ v{ proorocesc ei, ca s{ v{ dep{rteze de la p{m|ntul vostru ~i s{ v{ surpe pe voi, ~i a~a cu totul s{ pieri`i. Deci, nu-i asculta`i pe ei, ci sluji`i }mp{ratului Babilonului, ca s{ fi`i vii ~i p{m|ntul vostru s{ nu se pustiasc{<170>. @BT-1 = Iar oarecare prooroc mincinos, cu numele Anania, a luat obezile de pe grumajii lui Ieremia ~i le-a sf{r|mat pe ele ~i a zis }naintea ochilor a tot poporul: <192>A~a zice Domnul: A~a voi sf{r|ma jugul lui Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, iar dup{ doi ani de zile ~i de pe grumajii tuturor limbilor<170>. ^i a gr{it c{tre d|nsul Ieremia: Tu ai sf{r|mat obezile cele de lemn, iar Domnul gr{ie~te: Am pus jug de fier pe grumajii tuturor limbilor, ca s{ slujeasc{ lui Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului; iar tu ai f{cut pe poporul acesta ca s{ n{d{jduiasc{ spre nedreptate. Pentru aceea, a~a zice Domnul: Iat{, Eu te voi elibera pe tine de pe fa`a p{m|ntului, ~i }n acest an vei muri; c{ci asupra Domnului Dumnezeu ai gr{it! ^i a murit Anania, proorocul cel mincinos, }ntr-acel an, }n luna a ~aptea. @BT-1 = Aceasta v{z|nd-o Sedechie }mp{ratul, s-a sp{im|ntat ~i n-a }ndr{znit atunci s{ se lepede de }mp{ratul Babilonului. Dar mai pe urm{, ascult|nd de sfatul lui Faraon, }mp{ratul Egiptului, s-a lep{dat cu totul de Nabucodonosor ~i s-a }mpotrivit lui, neascult|nd de sfatul Proorocului Ieremia, care }i gr{ia cele de folos lui ~i poporului s{u. Iar }n vremile acelea, Sf|ntul Prooroc Ieremia a scris }n tain{ la Babilon, c{tre poporul ce era }n robie, vestindu-le lor c{ au s{ petreac{ 70 de ani; iar dup{ trecerea celor 70 de ani, are s{-i cerceteze pe ei Domnul ~i s{-i }ntoarc{ la Ierusalim, sf{tuindu-i pe ei s{-~i zideasc{ acolo case, s{-~i s{deasc{ gr{dini ~i pe fiii lor s{-i }nsoare, ca s{ se }nmul`easc{ ~i s{ nu se }mpu`ineze }n robie. @BT-1 = ]nc{ }i mai sf{tuia pe ei ca s{ nu asculte de proorocii cei mincino~i, care erau }ntre d|n~ii ~i le f{g{duiau lor cu minciun{, grabnic{ libertate. Ci s{ se roage lui Dumnezeu pentru }mp{ratul Nabucodonosor, ca }ntru pacea lui s{ aib{ odihn{ ~i s{ petreac{ f{r{ de tulburare p|n{ la }mplinirea celor 70 de ani, care li s-au hot{r|t lor de Dumnezeu. @BT-1 = Aceast{ scrisoare a lui, citind-o }n Babilon proorocii cei mincino~i, care erau }ntre iudei, s-au umplut de m|nie ~i au scris la Ierusalim c{tre preo`ii cei mari, ca s{ opreasc{ pe Ieremia de a le mai prooroci ~i de a le mai scrie, ~i }nc{ s{-l pun{ pe el la }nchisoare ~i }n obezi, ca s{ nu tulbure poporul cu scrisorile lui, }nfrico~|ndu-i pe ei cu acea lung{ ~edere }n robie. ]ns{ proorocul lui Dumnezeu, fiind certat ~i ferecat }n leg{turi, nu }nceta a le propov{dui cuvintele lui Dumnezeu cu net{cut{ gur{, spun|ndu-le c{, pe cei muta`i }n Babilon, are s{-i cerceteze Domnul cu mila Sa, iar pe cei r{ma~i }n Ierusalim, are s{-i piard{ cu dreapta Sa m|nie. Pentru c{ voi trimite asupra lor <196> zice Domnul <196> sabie, foamete ~i omor, ~i-i voi pune pe ei ca pe ni~te smochine proaste, pe care nu este cu putin`{ a le m|nca nimeni ~i-i voi sf{r|ma pe ei cu sabia, cu foametea ~i cu omorul, ~i-i voi da pe ei }ntru pierzare tuturor }mp{ra`ilor p{m|ntului, }ntru blestem, }ntru mirare, spre r|s ~i spre batjocur{ la toate limbile, c{tre care i-am lep{dat pe ei; c{ci n-au ascultat cuvintele Mele. @BT-1 = L|ng{ Ierusalim era valea fiilor lui Enoh, care se numea Tafet. ]ntr-acea vale poporul junghia pe fiii s{i ~i pe fiicele sale, spre jertfa idolului Moloh (noroc), ~i le ardea trupurile lor. ^i, c|nd se s{v|r~ea acea junghiere f{r{ de Dumnezeu ~i acea jertf{ nelegiuit{ a pruncilor nevinova`i, atunci tr|mbi`ele ~i timpanele sunau, ca s{ nu se aud{ de c{tre p{rin`i durerea ~i `ipetele copiilor celor junghia`i. @BT-1 = Un p{cat greu ca acesta, v{z|ndu-l ~i oc{r|ndu-l proorocul lui <%-2>Dumnezeu, Ieremia, a luat }n m|n{ un vas de lut ars, dup{ cuv|ntul<%0> Domnului ~i, merg|nd la Tafet, a strigat, zic|nd: Asculta`i cuv|ntul Domnului, }mp{ra`ii ~i b{rba`ii Iudeei, locuitorii Ierusalimului ~i cei ce intra`i prin por`ile acestea. Acestea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israel: Iat{, Eu voi aduce rele asupra locului acestuia, de vreme ce M-a p{r{sit poporul acesta ~i str{in a f{cut locul acesta ~i a jertfit zeilor celor str{ini, pe care nu i-au ~tiut ei ~i p{rin`ii lor. ^i }mp{ra`ii Iudeei au umplut locul acesta de s|ngele celor nevinova`i ~i au zidit cele }nalte lui Baal, spre arderea cu foc a fiilor s{i ~i spre ar<%-1>derea de tot a lui Baal. Pentru aceasta vor veni zile <196> zice Domnul <196>,<%0> c{ nu se va mai numi locul acesta c{dere ~i loc de morminte ale fiilor lui Enoh, ci loc de multe morminte ale junghierii. C{ci, aici se va junghia mul`imea iudeilor cu sabia vr{jma~ilor lor. ^i voi da trupurile lor spre m|ncarea p{s{rilor cerului ~i fiarelor p{m|ntului ~i voi pune cetatea aceasta spre risipire ~i spre pl|ngere, tuturor celor ce vor trece, minun|ndu-se de ea, ~i vor pl|nge pentru toat{ rana lor. Vor m|nca trupurile fiilor ~i ale fiicelor sale ~i fiecare va m|nca trupul aproapelui s{u, }n }nconjurarea ~i }n str|mtorarea }n care }i vor }nghesui vr{jma~ii lor, care vor c{uta sufletele lor. @BT-1 = Aceste cuvinte }nfrico~{toare de la Dumnezeu, spun|ndu-le proorocul c{tre popor, a lovit de p{m|nt vasul cel de lut ~i l-a sf{r|mat }n fa`a tuturor ~i a zis: Acestea gr{ie~te Domnul puterilor: Astfel voi sf{r|ma pe poporul acesta ~i cetatea aceasta, precum se sf{r|m{ acest vas de lut, care de acum nu va mai putea s{ se mai t{m{duiasc{. Auzind acestea Pashor, fiul preotului Emer, care era pus pov{`uitor }n Casa Domnului, a lovit pe Sf|ntul Ieremia proo-rocul ~i l-a aruncat }n obezile cele ce erau la por`ile cele de sus ale lui Veniamin, }n Casa Domnului. ^i a zis Sf|ntul Prooroc Ieremia lui Pashor: Acestea gr{ie~te Domnul: Ochii t{i vor vedea, cum pe tine ~i pe toat{ Iudeea o voi da }n m|inile }mp{ratului Babilonului, }i vor duce la Babilon ~i-i vor ucide cu s{biile, ~i voi da toat{ puterea cet{`ii acesteia, toate ostenelile ei ~i toate vistieriile }mp{ratului Iudeei le voi da }n m|inile vr{jma~ilor, }i vor r{pi, }i vor lua ~i-i vor duce }n Babilon. Iar tu, Pashore, ~i to`i locuitorii casei tale, v{ ve`i duce }n robie ~i, merg|nd }n Babilon, acolo vei muri ~i acolo te vei }ngropa }mpreun{ cu to`i prietenii t{i, c{rora le-ai proorocit minciuna. @BT-1 = ^i s-a }mplinit degrab acea proorocie a Sf|ntului Ieremia, c{ci }ntru al nou{lea an al }mp{r{`iei lui Sedechie, a mers Nabucodo-nosor, }mp{ratul Babilonului, cu toat{ puterea lui asupra Ierusalimului, l-a }nconjurat din toate p{r`ile, a s{pat }mprejurul cet{`ii ~an`uri, ~i a fost Ierusalimul }n mare primejdie, pentru c{ se }nt{rise foamete mare }n cetate. Iar proorocul lui Dumnezeu, Ieremia, zicea c{tre }mp{ratul Sedechie ~i c{tre tot poporul: Cu dare se va da cetatea aceasta }n m|inile }mp{ratului Babilonului, o va lua ~i cu foc o va arde; iar tu, }mp{rate, nu vei sc{pa din m|inile lui, ci vei fi prins, }n m|inile lui vei c{dea ~i }n Babilon vei fi dus. ^i sf{tuia proorocul pe }mp{rat: <192>S{ se dea de bun{voie lui Nabucodonosor, ca s{ nu se risipeasc{ des{v|r~it Ierusalimul ~i s{ piar{ }mp{r{`ia iudeilor<170>. @BT-1 = Iar preo`ii ~i proorocii strigau c{tre }mp{ratul s{ nu asculte pe Ieremia, zic|nd c{ Ieremia a }nnebunit. Iar Nabucodonosor, ost{~indu-se asupra cet{`ii, a auzit c{ Faraon, }mp{ratul Egiptului vine cu puterea sa }n ajutorul lui Sedechie, }mp{ratul Iudeei, ca s{ elibereze cetatea Ierusalimului de }nconjurarea haldeilor. Deci, s-a dus Nabucodonosor }mpotriva lui Faraon, dep{rt|ndu-se o vreme oarecare de cetate. Iar locuitorii Ierusalimului, v{z|nd c{ Nabucodonosor se duce de la cetate, au socotit c{ se }ntoarce la Babilon, neput|nd s{ ia cetatea, ~i batjocoreau proorocia lui Ieremia, c{ci nu s-a }mplinit, ~i ziceau c{ Nabucodonosor a luat-o la fug{, neput|nd s{-i biruiasc{; }ns{ Ieremia se }nt{rea, zic|nd c{ Ierusalimul se va lua de la haldei ~i }mp{ratul se va duce la Babilon. @BT-1 = Dup{ ce s-a dep{rtat oastea haldeilor de Ierusalim ~i popoarele au ie~it din }mpresurarea aceea la cet{`ile ~i la satele lor, Ieremia ~i-a pus ~aua pe cat|rul s{u, vr|nd s{ se duc{ }n patria sa, care era }n partea lui Veniamin, la cetatea Anatot, nu departe de Ierusalim, pentru c{ acolo avea averile sale. ^i, c|nd a fost la por`ile cet{`ii, care se numeau ale lui Veniamin, str{jerul por`ilor acelora, numit cu numele Saruia, nepotul mincinosului prooroc Anania, c{ruia Ieremia }i proorocise grabnic{ moarte, acel Saruia, vr{jm{~uind pe Ieremia pentru unchiul s{u ~i v{z|nd pe Ieremia c{ ie~ea din cetate, l-a oprit, zic|ndu-i: <192>Tu fugi la haldei?<170> Ieremia a r{spuns: <192>Min`i, c{ci nu m{ duc la haldei, ci la cetatea mea, unde }mi este averea<170>. Iar acela, neascult|nd cuvintele lui Ieremia, l-a luat ~i cu sila l-a dus la boieri, spun|ndu-le c{ l-a prins fugind la <%2>haldei. Deci, boierii, m|niindu-se asupra lui Ieremia, l-au b{tut ~i l-a<%0>u aruncat }n temni`{; }ns{ iar{~i l-au scos afar{. ]n acea vreme, Nabucodonosor, }mp{ratul Babilonului, biruind ~i gonind pe Faraon, }mp{ratul Egiptului, care venise }n ajutorul lui Sedechie, s-a }ntors degrab{ cu toat{ puterea sa, iar{~i la Ierusalim, l-a }nconjurat ~i-l b{tea tare. ^i a fost Ierusalimul }n }nconjurarea haldeilor p|n{ la al 11-lea an al }mp{r{`iei lui Sedechie. Atunci, Ieremia, iar{~i a sf{tuit pe popoare la poc{in`{ ~i le ar{ta c{ se }mplinise proorocia lui; c{ci acum a venit pedeapsa cea mai }nainte g{tit{ de Dumnezeu, pentru nepoc{in`a ~i }mpietrirea oamenilor celor p{c{to~i, ~i le da sfat folositor, ca s{ se supun{ haldeilor, zic|nd: <192>Astfel socote~te Domnul: Cel ce ~ade }n aceast{ cetate, va muri de sabie, de foamete ~i de omor; iar cel ce se va supune haldeilor, va fi viu<170>. Boierii ziceau }mp{ratului: <192>S{ moar{ omul acesta, c{ci el sl{be~te m|inile b{rba`ilor, care se ost{~esc, fiind r{ma~i }n cetate ~i m|inile a tot norodul<170>. Zic|nd ei c{tre }mp{rat cuv|ntul acesta, arat{ c{ acest om nu propov{duie~te pacea acestui popor, ci numai cele rele. ]mp{ratul Sedechie le-a r{spuns: <192>Iat{, el este }n m|inile voastre, face`i cu el <%-2>ce voi`i<170>. Deci, au luat pe Ieremia ~i l-au aruncat }n groapa lui Melhis,<%0> fiul }mp{ratului, care era }ntr-o cas{ }ntunecoas{; ~i l-au sp|nzurat pe el cu funii }n groapa aceea, ca s{ moar{ acolo; iar }n groap{ nu era ap{, ci noroi. ^i a p{timit proorocul lui Dumnezeu f{r{ vin{, ~ez|nd }n acel noroi p|n{ la grumaz, }nc|t pu`in a fost de n-a murit. Atunci era la curtea }mp{r{teasc{ un oarecare b{tr|n, cu numele Avdemeleh, de neam arab, care, auzind c{ Ieremia este aruncat }n groap{ la moarte, a zis }mp{ratului: <192>R{u ai f{cut ceea ce ai f{cut, ucig|nd pe omul acesta<170>. @BT-1 = Atunci }mp{ratul a poruncit lui Avdemeleh s{ scoat{ afar{ din groap{ pe Ieremia; apoi l-a chemat la el ~i l-a }ntrebat, de o parte, dac{ sunt adev{rate cele proorocite de d|nsul. ^i a gr{it proorocul c{tre }mp{rat: <192>De-`i voi spune adev{rul, m{ vei omor}; iar de te voi sf{tui, nu m{ vei asculta<170>. Atunci }mp{ratul s-a jurat c{ nu-l va omor}. @BT-1 = Deci, i-a gr{it proorocul: A~a zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israel: Dac{ vei ie~i cu smerenie la voievozii }mp{ratului Babilonului, sufletul t{u va fi viu ~i cetatea aceasta nu se va arde cu foc ~i vei fi viu tu ~i casa ta; iar de nu vei ie~i la domnii }mp{ratului Babilonului, cetatea aceasta va c{dea }n m|inile haldeilor, pe care o vor arde cu foc, iar tu ~i femeile tale nu ve`i sc{pa din m|inile lor, iar pe copii }i vor duce }n robie. @BT-1 = Auzind }mp{ratul acestea din gura proorocului, nu i-a ascultat sfatul cel bun, ~i l-a aruncat }n temni`{, }n care a petrecut Sf|ntul Ieremia, p|n{ ce s-a luat Ierusalimul de haldei, care s-a }nt|mplat }n al 11-lea an al }mp{r{`iei lui Sedechie. ^i at|t de mare era foametea }n cetate, }nc|t oamenii }~i m|ncau copiii lor ~i trupurile unul altuia. Deci poporul, sl{bind foarte mult ~i zidurile cet{`ii fiind sf{r|mate de puterea haldeilor, osta~ii care erau }n cetate au deschis noaptea por`ile cet{`ii din gr{dina }mp{r{teasc{ ~i au ie~it din cetate, fugind }mpreun{ cu }mp{ratul lor, Sedechie, pe o cale ce <%1>ducea }n pustie. Haldeii care erau }mprejurul cet{`ii, sim`ind <%-2>aceasta, au izgonit din urm{ pe }mp{rat ~i l-au ajuns }n c|mpul Ierihonului.<%0> Aici toat{ oastea care era l|ng{ d|nsul l-a l{sat ~i a fugit care pe unde a putut. Iar haldeii, prinz|nd pe Sedechie }mp{ratul Iudeei, l-au dus la Nabucodonosor, }mp{ratul Babilo-nului, }n Revlat. Aici, }mp{ratul Babilonului a ucis pe fiii lui Sedechie }naintea ochilor lui ~i pe to`i puternicii prin~i cu d|nsul i-a omor|t; iar lui Sedechie, dup{ ce i-a scos ochii, l-a ferecat }n obezi de fier ~i l-a dus }n Babilon. @BT-1 = Navuzardan, cel mai mare voievod al puterilor haldeie~ti, cu ceilal`i voievozi ~i cu mul`imea de osta~i, au d{r|mat zidurile Ierusalimului ~i l-au umplut de s|nge, pierz|nd cu sabie ~i cu foc cea mai frumoas{ ~i cea mai str{lucit{ cetate a scaunului }mp{ra`ilor Iudeei. ^i, voievodul Navuzardan avea porunc{ de la }mp{ratul Nabucodonosor, pentru Proorocul Ieremia, ca s{-l p{zeasc{ viu ~i nev{t{mat, c{ci }i zisese: <192>S{-l iei ~i s{-l ai sub ochii t{i ~i s{ nu-i faci nici un r{u; ci, ceea ce va pofti s{-i faci lui<170>. C{ci auzise Nabucodonosor de Sf|ntul Ieremia, de proorocia lui ~i de sfatul ce l-a dat lui Sedechie, ca f{r{ r{zboi s{ se predea puterii haldeie~ti; de aceea, a dat porunca aceasta voievodului s{u, Navuzardan. ^i a fost scos din temni`{ Sf|ntul Prooroc cu m|inile osta~ilor haldeie~ti, dezlegat din leg{turi, cinstit cu cinste ~i d{ruit cu libertate. Deci, Proorocul Ieremia, av|nd libertate ~i }ndr{zneal{ de la voievodul Navuzardan, a }nceput }ndat{ a se }ngriji pentru sfin`enia lui Dumnezeu ~i pentru prea}nalta podoab{ ~i slav{ a tuturor semin`iilor lui Israel, adic{ pentru chivotul Legii, ca s{ nu se sf{r|me de cei de alt{ semin`ie ~i astfel s{ se necinsteasc{ slava lui Dumnezeu. @BT-1 = El a cerut voie de la voievodul care d{r|ma Ierusalimul s{ nu-l opreasc{ de a lua sfin`enia Dumnezeului lui Israel mai }nainte de d{r|marea bisericii, ca s{ nu se jefuiasc{ ~i s{ se ard{. ^i, afl|nd el pe oarecare preo`i ~i levi`i sc{pa`i de sabie, i-a luat cu sine ~i, umbl|nd cu d|n~ii f{r{ temere printre haldei, au mers cu s|rguin`{ }n biseric{ ~i au luat mai }nt|i din focul altarului, care o singur{ dat{ s-a pogor|t din cer spre jertfe, }n zilele lui Moise ~i ale lui Aaron, ~i de atunci se p{zea nestins }n altar. Pentru c{ era porunc{ de la Dumnezeu, ca preo`ii s{ adauge totdeauna lemne pe focul acela }n altar, ca niciodat{ s{ nu se sting{. Lu|nd Ieremia dintr-acel foc, l-a ascuns }ntr-o f|nt|n{ f{r{ de ap{ ~i, av|nd mare credin`{, a proorocit c{ focul acela chiar de se va stinge la o vreme, pref{-c|ndu-se prin minune }n alt{ stihie, }ns{ la vremea sa, }ntorc|ndu-se iar }n singura sa stihie se va aprinde. @BT-1 = Acest lucru s-a }nt|mplat dup{ }ntoarcerea din Babilon a poporului lui Israel, }n vremea }nnoirii bisericii ~i }n zilele lui Neemia, dup{ mul`i ani de la sf|r~itul Sf|ntului Prooroc Ieremia. Iar el, ascunz|nd focul acela }n pu`, l-a }nchis ~i l-a f{cut ne~tiut de nimeni. Apoi, dup{ punerea la p{strare a focului altarului, a luat cortul ~i chivotul Legii ~i cele dintr-}nsul ~i le-a `inut la sine, p|n{ ce s-a lini~tit tulburarea de r{zboi ce a fost }n cetate, c|nd se risipea ~i se ardea de haldei. @BT-1 = Dup{ luarea cortului ~i a chivotului din biserica Domnului, voievodul Navuzardan a jefuit }ndat{ toate celelalte vase de aur ~i de argint ce erau }n biseric{ ~i a sf{r|mat toat{ arama ~i a luat-o la Babilon. Apoi a ars ~i a d{r|mat acea preafrumoas{ biseric{, zidit{ de Solomon cu mult{ }n`elepciune. Asemenea ~i palatele }mp{r{te~ti ~i toate casele cele frumoase ale Ierusalimului, cum ~i bisericile cele mari le-a dat prad{ focului ~i risipirii; iar zidurile cet{`ii le-a s{pat }mprejur puterea cea haldeiasc{ ~i le-a asem{nat cu p{m|ntul. Atunci mul`imea f{r{ de num{r a poporului iudeilor, a c{zut }n ascu`i~ul sabiei; dar, mai ales }n valea Tafet, cea zis{ mai sus, }n care poporul }~i jertfea diavolilor, c|ndva, pe fiii ~i pe fiicele lor. Acolo au m|ncat armele cea mai mare mul`ime de b{rba`i, de femei ~i de copii, f{r{ cru`are ~i f{r{ mil{, }nc|t s-a }mplinit proorocia gr{it{ de Ieremia, c{ nu se va mai chema locul acesta c{dere ~i loc de morminte ale fiilor lui Enon, ci loc de morminte al junghierii, pentru c{ acolo aproape s-a junghiat tot poporul Ierusa-limului; iar pe cei ce sc{paser{ de sabie, i-au dus }n robie, l{s|nd numai din s{racii acelui p{m|nt, ca s{ p{zeasc{ viile ~i gr{dinile. @BT-1 = Voievodul Navuzardan, ie~ind din Ierusalimul cel risipit, }nc{rcat cu multe dob|nzi ~i pr{zi, dup{ porunca }mp{ratului Nabucodonosor, a pus st{p|nitor asupra p{m|ntului cel pustiit al iudeilor, pe Godolia, fiul lui Ahicam, cel care a izb{vit pe Ieremia din m|inile celor ce voiau s{-l omoare. Iar c{tre Ieremia a zis: <192>Dac{ }`i este bine, s{ mergi }mpreun{ cu mine }n Babilon ~i voi pune ochii mei spre tine; iar de nu, r{m|i aici. Iat{, tot p{m|ntul este }naintea fe`ei tale, ~i ce pofte~ti ~i ori unde voie~ti, acolo s{ mergi. S{ te duci ~i s{ te }ntorci la Godolia, pe care l-a pus }mp{ratul Babilonului }n p{m|ntul Iudeei ~i s{ tr{ie~ti cu d|nsul }n poporul t{u cel ce a r{mas acolo<170>. ^i voievodul i-a dat lui Ieremia hran{, daruri ~i libertate. Sf|ntul Prooroc Ieremia, lu|nd cortul, Chivotul Legii ~i cele dintr-}nsul, }mpreun{ cu cei ce urmau dup{ d|nsul, preo`i ~i levi`i, le-au pus }n muntele acela }n care, odinioar{, suindu-se Sf|ntul Prooroc Moise, a v{zut p{m|ntul f{g{duin`ei ~i acolo a murit ~i s-a }ngropat. ]n acel munte Sf|ntul Ieremia a aflat o pe~ter{, }n care a pus Chivotul, astup|nd u~a cu pietre ~i pecetluind-o cu numele lui Dumnezeu, scriind ~i }nsemn|nd cu degetul slovele }n piatr{, ca ~i cu un condei de fier, pentru c{ piatra cea tare, la degetul lui cel ce scria, s-a f{cut moale ca ceara; iar dup{ scriere s-a }ntors la t{ria ei ~i s-a f{cut ca o scobire de fier acel loc, care este }n pustiu }ntre doi mun`i ~i }n care zac }ngropa`i Moise ~i Aaron. ^i a zis Ieremia c{tre cei ce erau de fa`{: <192>S-a dus Domnul din Sion la cer ~i iar{~i Se va }ntoarce cu putere; ~i va fi semnul venirii Lui, c|nd se vor }nchina lemnului toate limbile<170>. ^i a mai zis: Chivotul acela nimeni nu-l va putea scoate din locul acela, f{r{ numai Moise proorocul cel ales al lui Dumnezeu. ^i pe t{bli`ele cele din chivot, nimeni din preo`i sau din prooroci nu le va scoate, f{r{ Aaron cel pl{cut lui Dumnezeu. Iar }n ziua ]nvierii va ie~i sicriul din piatra cea pecetluit{ ~i se va a~eza pe muntele Sionului, ~i to`i sfin`ii se vor aduna la d|nsul, a~tept|nd pe Domnul, ca s{-i scape de vr{jma~ul, cel ce vrea s{-i omoare<170>. @BT-1 = Acestea gr{indu-le sf|ntul prooroc c{tre preo`i ~i levi`i, un nor a acoperit deodat{ acea pe~ter{ astupat{ ~i nimeni nu putea s{ citeasc{ numele lui Dumnezeu, care era }nsemnat pe piatr{ de degetul lui Ieremia, nici nu putea s{ cunoasc{ sau s{ afle acel loc. C{ci oarecare din cei ce veniser{ dup{ d|n~ii s-au apropiat ~i, vr|nd s{ }nsemneze locul acela ~i calea c{tre el, n-au putut s{-l afle nicidecum. @BT-1 = ]n`eleg|nd acestea proorocul, a zis c{tre d|n~ii: Ne~tiut va fi locul acesta, p|n{ c|nd Dumnezeu va aduna soboarele popoarelor ~i le va fi milostiv. Atunci le va ar{ta aceasta ~i se va ivi slava Domnului la vederea tuturor ~i va fi nor, precum i s-a ar{tat ~i lui Moise. Nimeni nu ~tie nici }n ziua de ast{zi pe~tera aceea ~i nu va fi ~tiut de nimeni p|n{ la sf|r~it. Acea pe~ter{ este acoperit{ cu nor luminos ca focul, dup{ chipul slavei celei dint|i, care era }n loca~ul m{rturiei, pentru c{ nu va }nceta slava lui Dumnezeu de la legea sa. @BT-1 = Deci, dup{ ce Ieremia a ascuns Chivotul lui Dumnezeu, iudeii n-au mai avut slava aceea ca odinioar{, de~i dup{ ~apte ani au }nnoit biserica lui Solomon. ^i, fiind lipsi`i de Chivotul Domnului, au f{cut alt chivot de aur, dup{ asem{narea celui f{cut de Moise, ~i cu toate cele ce era }n chivotul cel dint|i. ]ns{, nu era }ntr-}nsul o putere f{c{toare de minuni ~i o slav{ ca aceea a lui Dumnezeu, str{lucind precum era la cel dint|i. Focul ceresc pe care Sf|ntul Ieremia ~i preo`ii cei ce au fost }mpreun{ cu d|nsul, }l ascunsese }n pu`ul cel f{r{ ap{, s-a aflat de al`i preo`i, de care am pomenit mai sus, dup{ ce au trecut mul`i ani de la sf|r~itul Sf|ntului Prooroc Ieremia. Dup{ ce Sf|ntul Ieremia a ascuns chivotul Domnului, a mers la Godolia }n cetatea Masifat, fiindc{ acolo }ncepuse poporul a petrece }n locul Ierusalimului. Acolo a ~ezut }ntre poporul s{u, care r{m{sese pe p{m|nt, pl|ng|nd pentru d{r|marea ~i pustiirea Ierusalimului, cu pl|ngere nem|ng|iat{, precum arat{ Cartea <%-2>Pl|ngerii lui. ^i, st{p|nind Godolia peste Iudeea cea pustiit{, Ismail<%0>, fiul lui Natanie, fiind de neam }mp{r{tesc, poftea acea st{p|nire pentru d|nsul. El, adun|nd ni~te b{rba`i voinici, a mers la d|nsul }n Masifat, din dragostea ce avea pentru el, ~i l-a primit Godolia cu cinste, ne~tiind vicle~ugul ~i g|ndul lui cel r{u, ~i au f{cut osp{` pentru d|n~ii. Iar dup{ ce s-a }nserat, s-au sculat Ismail ~i cei zece b{rba`i ce erau cu d|nsul ~i au ucis pe Godolia, pe to`i iudeii ~i pe to`i haldeii ~i osta~ii ce erau l|ng{ d|nsul, n{v{lind noaptea prin cetate ~i omor|nd pe cei ce dormeau. @BT-1 = Auzind de acestea voievodul Ioanan, fiul lui Caris, ~i ceilal`i b{rba`i vesti`i ai iudeilor, care petreceau prin sate, s-au adunat, ~i, <%-2>}mpreun|ndu-~i o~tile lor, au mers cu r{zboi asupra lui Ismail ~i s-au<%0> b{tut cu d|nsul la Gavaon, biruindu-l; ~i a sc{pat Ismail abia cu opt b{rba`i, la fiii lui Amun. @BT-1 = Dup{ biruirea ~i izgonirea lui Ismail s-au sf{tuit oamenii cei din Iudeea }mpreun{ cu Ioanan, ca s{ nu ~ad{ }n p{m|ntul Iudeei, ci s{ se duc{ }n Egipt, fugind de la fa`a haldeilor, deoarece se temeau de m|nia }mp{ratului Babilonului pentru moartea lui Godolia, socotind c{, dac{ va auzi }mp{ratul de uciderea lui, }ndat{ va trimite oaste, ca s{ piard{ r{m{~i`ele lui Israel. Deci, se g{tea }mpreun{ tot poporul de calea spre Egipt, din care nu s-a scos dec|t cu m|na lui Dumnezeu cea tare ~i cu bra`ul Lui cel }nalt. Mai }nt|i au mers la Sf|ntul Prooroc Ieremia, cu tot poporul de la mare p|n{ la mic, ~i i-au zis lui: <192>S{ cad{ rug{ciunea noastr{ }naintea fe`ei tale, ci roag{-te pentru noi c{tre Domnul Dumnezeul t{u, c{ am r{mas pu`ini din mul`i ce eram, precum ochii t{i ne v{d. ^i s{ ne spun{ nou{ Domnul Dumnezeul t{u, calea }n care vom merge ~i cuv|ntul pe care-l vom face<170>. @BT-1 = ^i le-a spus lor Proorocul Ieremia: <192>Am auzit ~i m{ voi ruga pentru voi Domnului Dumnezeului nostru, dup{ cuvintele voastre; iar cuv|ntul pe care }l va r{spunde Domnul, }l voi spune vou{ ~i nu voi t{inui de voi acel cuv|nt. Dar, dac{ voi nu ve`i voi s{ asculta`i poruncile Domnului?<170> Iar aceia au zis c{tre Ieremia: <192>S{ fie Domnul }ntre noi martor drept ~i credincios, c{, dup{ cuv|ntul pe care }l va trimite nou{, a~a vom face, fie bun, fie r{u. Glasul Domnului nostru, la care noi te trimitem, }l vom asculta<170>. @BT-1 = ^i s-a rugat Sf|ntul Ieremia ~i, postind zece zile, a primit de la Dumnezeu }n~tiin`are de voia Lui cea sf|nt{ ~i a chemat pe Ioanan ~i pe cei ce erau cu d|nsul ~i pe tot poporul de la mic p|n{ la mare ~i le-a zis lor: <192>A~a zice Domnul Dumnezeul lui Israel, la care voi m-a`i trimis pe mine: Dac{ ve`i ~edea }n p{m|ntul acesta, v{ voi zidi pe voi ~i nu v{ voi risipi, ci v{ voi s{di pe voi, ~i nu v{ voi smulge, c{ am }ncetat cu r{ut{`ile acelea, pe care le-am f{cut vou{. S{ nu v{ teme`i de fa`a }mp{ratului Babilonului, c{ Eu cu voi sunt, ca s{ v{ izb{vesc ~i s{ v{ m|ntuiesc din m|inile lui; Eu v{ voi milui ~i v{ voi }ntoarce la p{m|ntul vostru. Iar de ve`i zice: nu vom ~edea }n p{m|ntul acesta, ci }n p{m|ntul Egiptului vom merge, ca s{ nu vedem petrec|ndu-se aici r{zboi ~i glasul tr|mbi`ei s{ nu-l auzim, de p|ine s{ nu fl{m|nzim, ci acolo s{ ne veselim. Pentru aceea asculta`i cuv|ntul Domnului, voi, iudeii cei r{ma~i. A~a zice Domnul Atot`iitorul, Dumnezeul lui Israel: Dac{ voi v{ ve`i }ntoarce fa`a voastr{ spre Egipt ~i ve`i merge acolo s{ petrece`i, sabia, de care voi v{ teme`i, v{ va g{si pe voi acolo; foametea de care voi v{ feri`i, v{ va ajunge pe voi }n Egipt ~i acolo ve`i muri de foame ~i de sabie, ~i nici unul nu va sc{pa de r{ut{`ile acelea, pe care le voi aduce asupra voastr{. C{ precum a picat m|nia Mea asupra celor ce vie`uiau }n Ierusalim, a~a va pica m|nia Mea asupra voastr{, de ve`i merge }n Egipt ~i nu ve`i mai vedea }nc{ locul acesta. Aceasta le-au gr{it Domnul asupra voastr{, celor ce a`i r{mas din iudei. S{ nu merge`i }n Egipt, ca s{ nu v{ stinge`i acolo de sabie, de foamete ~i de omor<170>. @BT-1 = Dup{ ce a }ncetat Ieremia a gr{i c{tre popor toate cuvintele Domnului, Azaria, fiul lui Maaseia, Ioanan, fiul lui Karia ~i to`i b{rba`ii cei def{im{tori, au zis c{tre Ieremia: <192>Min`i, c{ nu te-a trimis pe tine la noi, Domnul Dumnezeul nostru, ca s{ ne gr{ie~ti s{ nu mergem }n Egipt, ~i s{ petrecem acolo; ci Baruh, fiul lui Nirie, te }ndeamn{ pe tine asupra noastr{, ca s{ ne dai pe noi }n m|inile haldeilor, s{ ne pedepseasc{ ~i s{ ne duc{ }n Babilon<170>. Poporul n-a ascultat glasul Domnului cel gr{it prin Ieremia ~i, lu|ndu-~i femeile ~i copiii, l-au luat ~i pe Proorocul Ieremia f{r{ voia sa. Asemenea au luat }mpreun{ cu d|nsul ~i pe proorocul Baruh ~i s-au dus }n Egipt, unde s-au s{l{~luit l|ng{ o cetate ce se numea Tafnas. Acea cetate `inea de }mp{r{`ia Egiptului, }n care alt{ dat{ Sf|ntul Moise f{cea minuni }naintea lui Faraon. @BT-1 = Acolo a petrecut Sf|ntul Ieremia proorocul patru ani, bucur|ndu-se de mare cinste }ntre egipteni pentru sfin`enia sa ~i pentru facerile lui de bine ce le ar{ta; pentru c{ pe aspidele care }i pierdeau pe d|n~ii ~i pe ni~te fiare din ap{, care se numeau crocodili, le-a omor|t cu rug{ciunea la locul s{la~ului lui Faraon, unde ~i-a dat ob~tescul sf|r~it ~i unde a ~i fost }ngropat. Sf|r~itul lui a fost mucenicesc. C{ci, dup{ ce a proorocit c{ }mp{ratul Babi- lonului are s{ vin{ asupra Egiptului ~i pe tot p{m|ntul s{-l prade, ca s{ piard{ ~i pe iudeii care se a~ezaser{ acolo; atunci poporul e- vreiesc, m|niindu-se pe Sf|ntul Ieremia, l-au omor|t cu pietre. @BT-1 = ]n acela~i an, dup{ sf|r~itul lui, a venit }mp{ratul Babilonului cu mult{ putere asupra Egiptului ~i a ucis pe }mp{rat; iar tot neamul iudeilor care venise }n Egipt a pierit, dup{ cum proorocise Sf|ntul Ieremia. ]ns{ cinstitele lui moa~te, dup{ mul`i ani, au fost aduse cu mare cinste de c{tre Alexandru, }mp{ratul Macedoniei, }n cetatea Alexandriei, zidit{ }ntru numele s{u. ^i le-a pus la un loc ce se numea Tetrafel, care era cinstit foarte mult de alexandrini, pentru moa~tele lui cele prooroce~ti. @BT-2 = Sf|ntul Ieremia a mai proorocit ~i despre patimile Domnului ~i M|ntuitorului nostru Hristos, zic|nd astfel: Veni`i ~i s{ b{g{m lemn }n p|inea lui ~i s{-l pierdem pe el din p{m|ntul celor vii ~i numele lui s{ nu se mai pomeneasc{. Iar c|nd vie`uia }n Egipt, a proorocit despre sf{r|marea idolilor ~i despre venirea }n Egipt a Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu cu Pruncul cel mai }nainte de veci, zic|nd c{tre popii egipteni: <192>Se cade ca to`i idolii s{ cad{ ~i tot ce este f{cut de m|ini s{ se sf{r|me, }ntru acea vreme, c|nd va veni aici o maic{ Fecioar{ cu un Prunc n{scut }n pe~ter{ ~i pus }n iesle<170>. @BT-2 = De la acea proorocie a lui Ieremia, a r{mas }n obiceiul egiptenilor de a }nchipui o fecioar{, odihnindu-se }n pat; iar aproape de d|nsa, un prunc }nf{~at }n scutece ~i culcat }n iesle ~i ei se }nchinau acelui chip. ]mp{ratul Ptolomeu, }ntreb|nd odat{ pe popii egipteni, pentru ce fac aceasta, ei au r{spuns: <192>Aceast{ tain{ este a celor mai de demult p{rin`i ai no~tri, pe care a vestit-o }nainte un sf|nt prooroc, ~i acum a~tept{m sf|r~itul acestei proorocii ~i }mplinirea tainei<170>. @BT-2 = Dup{ ce au trecut mul`i ani de la sf|r~itul proorocului Iere-mia, Iuda Macabeul l-a v{zut }mpreun{ cu arhiereul Onia, ar{t|ndu-i-se lui }n vedenie, despre care se scrie a~a: <192>S-a ar{tat lui Macabeu o vedenie }ntr-acest fel: <192>Onia, fiind arhiereu, b{rbat bun ~i }mbun{t{`it, cucernic la vedere, bl|nd la obicei ~i la vorb{ bine }ncuviin`at, deprinz|ndu-se din copil{rie spre toat{ bun{tatea; }~i ridica m|inile ~i se ruga pentru poporul iudeilor. Dup{ aceea, i s-a ar{tat alt b{rbat, cu c{runte`e ~i cu o slav{ minunat{ ~i }nconjurat cu cinste ~i cu mare cuviin`{<170>. ^i, r{spunz|nd Onia, a zis: <192>Acesta este Ieremia, proorocul lui Dumnezeu ~i iubitorul de fra`i, care mult se roag{ pentru popor ~i pentru sf|nta cetate. ^i, }ntinz|ndu-~i Ieremia m|na dreapt{, a dat lui Iuda Macabeul o sabie de aur, gr{indu-i acestea: prime~te aceast{ sf|nt{ sabie ca dar de la Dumnezeu, cu care vei sf{r|ma pe vr{jma~i<170>. @BT-2 = Din aceast{ vedenie, se vede destul de l{murit, cum c{ sfin`ii pl{cu`i lui Dumnezeu, dup{ sf|r~itul lor, se roag{ lui Dumnezeu pentru noi ~i ne ajut{ nou{, precum a ajutat Sf|ntul Ieremia lui Iuda Macabeul asupra potrivnicilor, ale c{rui sfinte rug{ciuni s{ ne ajute ~i nou{, asupra v{zu`ilor ~i nev{zu`ilor vr{jma~i, cu darul ~i cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, }n veci. Amin. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = VIA@A CUVIOSULUI PAFNUTIE, @SUBTITLE = EGUMENUL M\N[STIRII BOROB<$FScris{ de ucenicul s{u Vasian, Arhiepiscopul Rostovului ~i al Iaroslavului.> Acest cuvios p{rinte Pafnutie se trage dup{ neam din semin`ia agareneasc{. C|nd, pentru p{catele noastre ~i prin voin`a lui Dumnezeu, a venit }n p{m|ntul Rusiei, Batie, }mp{ratul cel f{r{ de Dumnezeu al t{tarilor; acesta a robit cu mul`imea puterilor sale cet{`ile cele mari ale Rusiei, a pustiit p{m|ntul cu sabie ~i cu foc, a pierdut sfintele biserici de toat{ sfin`enia, iar pe domnii ~i pe to`i st{p|nitorii i-a secerat cu sabia ca pe ni~te spice ~i i-a t{iat ca pe ni~te copaci frumo~i; iar }n locul acelora a pus al`i st{p|nitori de neam agarean, care se numeau }n limba polove`ilor bascachi. Mo~ul lui Pafnutie agareanul, era dintr-ace~ti st{p|nitori care se numeau bascachi ~i tr{ia }n Rusia sub st{p|nirea cea }ncredin`at{ lui. Murind }ns{ acel }mp{rat p{g|n, fiii Rusiei au primit u~urare de frica ce aveau de barbari ~i fiecare din domnii ~i st{p|nitorii cei de bun neam ~i-au luat mo~ia ~i st{p|nirea lor. Adun|ndu-se prin <%-1>cet{`i, popoarele cele numite cu numele lui Hristos ~i }nmul`indu-<%0>se, a }nceput a str{luci sf|nta credin`{ cre~tineasc{, iar p{g|n{tatea agarieneasc{ a se pr{p{di, pentru c{ binecredincio~ii domni ai Rusiei porunceau st{p|nitorilor agareni, de a nu se mai apropia vreunul de credin`a cre~tineasc{ ~i pe cre~tini s{ nu-i mai dea mor`ii. Atunci mo~ul lui Pafnutie, a primit sf|nta credin`{ ~i s-a botezat, lu|nd numele de Martin. El, vie`uind }n dreapta credin`{ cre~tineasc{, a n{scut un fiu cu numele Ioan. Acela, venind }n v|rst{, a luat }n c{s{torie pe o fecioar{, Fotinia, ~i a n{scut pe acest fericit prunc de care ne este cuv|ntul, ~i i-au dat numele la Sf|ntul Botez, Partenie. Ei petreceau p{rinteasca mo~tenire }n s{ti~orul ce se numea Cudinov, departe ca la trei stadii de cetatea Borova. ^i, cresc|nd pruncul cu anii, cre~tea ~i cu }n`elegerea ~i cu bunul obicei, pentru c{, d|ndu-se la }nv{`{tura c{r`ii, }nv{`a nu numai dumnezeiasca Scriptur{, ci ~i obiceiurile cele bune, ca: bl|nde`ea, bun{tatea, }n`elepciunea, urm|nd celor buni ~i ferindu-se de cei r{i. Apoi, l{s|nd pe p{rin`ii s{i ~i toate cele din lume, s-a dus la m|n{stirea cet{`ii Borova, care se cheam{ ]nalt{, av|nd hramul Acoper{m|ntului Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu, ~i acolo a luat chipul monahicesc din m|inile egumenului Marcel, }ntru al dou{zecelea an de la na~terea sa; ~i a fost numit Pafnutie }n loc de Partenie. @BT-1 = Aici a fost dat }n pov{`uirea sfin`itului stare` Nichita, care alt{dat{ a fost ucenicul Cuviosului Serghie, f{c{torul de minuni. Pafnutie trecu bine prin toate slujbele m|n{stire~ti, cu toat{ bun{ r|nduial{. El era de to`i iubit, pentru faptele lui cele bune; ~i a f{cut 20 de ani }n nevoin`ele cele iubitoare de osteneal{. @BT-1 = Apoi, p{storul acelui loca~, duc|ndu-se c{tre Domnul, fericitul Pafnutie, prin alegerea ~i rug{mintea monahilor care erau acolo ~i mai ales }n urma dorin`ei celei mari a st{p|nitorului cet{`ii, a fost silit a primi slujba de egumen al acelui sf|nt loca~. Ca st{p|nitor al cet{`ii era voievodul Simeon, feciorul lui Vladimir, pe care fericitul Pafnutie, neput|nd s{ nu-l asculte, a primit egumenia; la care s-a binecuv|ntat ~i hirotonit de preasfin`itul Fotie, mitropolitul a toat{ Rusia. El a }nceput a se }ndeletnici cu mai mari nevoin`e, }ngrijind de p{storia oilor celor cuv|nt{toare ale lui Hristos, ca un bun ~i iscusit p{stor, f{c|ndu-se model turmei sale, ab{t|ndu-se totdeauna de oile cele de-a st|nga ~i silindu-se spre cele de-a dreapta, slujind totdeauna Domnului ziua ~i noaptea; pentru c{ ziua se ostenea }n slujbele m|n{stire~ti, iar noaptea petrecea }n rug{ciuni. Acest cuvios era }mpodobit de Dumnezeu cu dreapt{ socoteal{ ~i cu alte daruri ale Sf|ntului Duh, c{ci i-a dat lui a cunoa~te pe om dup{ chip ~i dup{ vedere, precum ~i toate neputin`ele ~i patimile care erau }n sufletul cuiva. Acestea toate ~i alte descoperiri ar{tate lui }n visuri, le va ar{ta povestirea care urmeaz{. @BT-1 = Odat{, s-a }nt|mplat c{, fiind trimis la un sat unul din fra`ii lui cei m|n{stire~ti pentru trebuin`a m|n{stirii ~i z{bovind el acolo pu`in, i-a f{cut vr{jma~ul }mpiedicarea p{catului, c{ci, prin ispita satanei, a c{zut }ntr-un necurat p{cat trupesc. ]n noaptea aceea, Cuviosul p{rinte Pafnutie, dup{ obi~nuita sa pravil{, s-a culcat s{ se odihneasc{ pu`in ~i }ndat{ i s-a f{cut o }n~tiin`are ca aceasta, pentru fratele care c{zuse }n p{cat. @BT-1 = Vedea o gr{din{ foarte frumoas{, av|nd pomi s{di`i cu mult{ chiverniseal{ ~i se bucura p{rintele, }n vedenia aceea, de podoaba acelor pomi }nc{rca`i cu poame; iar un pom era mai ales dec|t al`ii. Deci, spre acela, }ntorc|ndu-~i vederea cu veselie ~i minu-n|ndu-se, privea frumuse`ea lui, iat{, deodat{ }naintea ochilor s{i, smulg|ndu-se acel pom din locul s{u, a c{zut la p{m|nt. Fericitul, uit|nd vederea cea cu bucurie, s-a m|hnit foarte pentru aceast{ nea~teptat{ c{dere a acelui pom ~i apropiindu-se, l-a ridicat ~i l-a s{dit la locul lui, }nt{rindu-l }mprejur, ca s{ stea ca ~i mai }nainte. Apoi, dup{ ce a f{cut aceasta, iar{~i smulg|ndu-se pomul, a c{zut; dar el l-a pus iar{~i s{ stea la loc ~i, s{p|ndu-l, }l }nt{rea, iar acesta iar{~i cu o cl{tire mare se plec{ }n jos; deci, cu mult{ osteneal{ tr{g|ndu-i p{m|nt, abia a putut a-l }nt{ri. @BT-1 = De~tept|ndu-se din somn, a }n`eles puterea vedeniei ~i s-a m|hnit foarte. Pentru c{ gr{dina cea frumoas{ }nsemna loca~ul lui, acei pomi s{di`i cu mult{ chiverniseal{ }nchipuiau pe fra`ii lui cei r{s{di`i }n casa lui Dumnezeu ~i care aduceau rodurile bun{t{`ilor; iar pomul cel smuls ~i c{zut, }nsemna pe fratele cel ce c{zuse }n p{cat ~i pentru a c{rui }ndreptare }i trebuia p{rintelui mare oste-neal{. Fratele acela, sf|r~indu-~i lucrul ascult{rii sale ~i cump{r|nd sufletului s{u paguba cea vrednic{ de t|nguire, s-a }ntors la m|n{stire. P{rintele }l }ntreba, dac{ i s-a }nt|mplat vreo sup{rare pe cale. Iar fratele, acoperindu-se de norul cel }ntunecat al ru~inii, nu voia s{-~i m{rturiseasc{ p{catul, ru~in|ndu-se de fa`a p{rintelui spre care nu mai putea privi. Fericitul Pafnutie, v{z|ndu-l tulburat }n sufletul s{u, i-a spus vedenia cea despre d|nsul ~i-l ruga bunul doctor s{-~i descopere rana de care suferea }nl{untrul sufletului s{u; dar abia a putut s{-l }nduplece spre a-~i m{rturisi p{catul f{cut. Lipind mult{ vreme la rana sufleteasc{ doctoria cea duhovniceasc{ ~i cuviincioas{, abia a putut s{ }nt{reasc{ }n el poc{in`a, dep{rt|nd de la el g|ndul dezn{dejdii, m|ng|indu-l cu n{dejdea milostivirii lui Dumnezeu. A~a lu|nd aminte de p{storia sa, se asem{na cu doctorul cel iscusit, cu p{storul cel bun, care, afl|nd de oaia r{pit{ de lup, o ridic{ pe um{rul s{u; ~i astfel, ca un b{rbat puternic, purta greut{`ile ~i neputin`ele celor nevoia~i. @BT-1 = Petrec|nd }n loca~ul acela }n egumenie ca la 13 ani, a c{zut }n neputin`{ trupeasc{ ~i a suferit de boal{ mult{ vreme. Apoi s-a }mbr{cat }n sf|nta schim{ ~i de atunci s-a }ns{n{to~it. Dar n-a mai slujit Sf|nta Liturghie p|n{ la ducerea sa c{tre Dumnezeu. Numai o singur{ dat{ i s-a }nt|mplat de mare nevoie, de care se va spune pe urm{. @BT-1 = Scul|ndu-se din boal{, Cuviosul Pafnutie a l{sat egumeneasca }ncep{torie ~i, dorind via`a cea lini~tit{ ~i deosebit{, s-a dus din loca~ul acela }ntr-o pustietate, care era aproape ca la dou{ stadii. Acolo, g{sind un loc pl{cut }n vale, }ntre dou{ r|uri, }mprejmuit de p{dure deas{, s-a a~ezat cu un frate; }ns{ acel loc `inea de o alt{ st{p|nire. ]ncep|nd el via`a cea dup{ Dumnezeu, cu mai multe osteneli pustnice~ti, au }nceput a veni la d|nsul ~i al`i fra`i; apoi, cu binecuv|ntarea lui, }~i zideau chiliu`e ~i vie`uiau }mpreun{ cu bunul lor pov{`uitor ~i }nv{`{tor c{tre m|ntuire. Deci, }nmul`indu-se ucenicii ~i l{rgindu-se locul, fra`ii au rugat pe sf|ntul p{rinte, s{ dea voie s{ zideasc{ o biseric{ pentru dumnezeiasca Liturghie. @BT-1 = Neoprindu-i de la aceasta, fra`ii au zidit singuri o biseric{ }n numele Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a cinstitei sale na~teri, ~i au sfin`it-o cu binecuv|ntarea Preasfin`itului Mitropolit Iona. Iar vr{jma~ul, ur|torul binelui, }ndemna pe mul`i oameni s{ fac{ sup{rare cuviosului ~i loca~ului s{u cel zidit din nou. Dar, cuviosul biruia cu binele pe cel r{u ~i pe to`i }i dob|ndea cu r{bdarea sa. Acest lucru, v{z|ndu-l Dumnezeu, }l p{zea pe el ~i loca~ul lui prin ap{rarea Sa; pentru c{ nu va l{sa Domnul toiagul p{c{to~ilor peste soarta drep`ilor. @BT-1 = Atunci }n cetatea Borov`ca era voievod Vasile Iaroslavici. Acela se m|niase pe sf|ntul c{ l{sase m|n{stirea lui ~i se a~ezase pe alt{ mo~ie. Deci, v{z|nd loca~ul s{u mic~or|ndu-se ~i sc{z|nd, iar cel nou }nmul`indu-se ~i }nflorind, se aprindea cu m|nia ~i se g|ndea cum ar putea s{ izgoneasc{ pe cuviosul cu ucenicii lui din acel loc, deoarece locul acela `inea de alt{ st{p|nire. Deci, a }nceput }n tain{ s{-i fac{ r{utate }ntr-acest chip: Trimitea de multe ori slujitori nebuni, dup{ obiceiul s{u, ca s{ aprind{ loca~ul de pretutindenea. Aceia, merg|nd ~i v{z|nd pe p{rintele cu fra`ii c{ se osteneau la zidirea m|n{stirii, nu puteau s{ le fac{ nici un r{u, pentru c{ iu`imea ~i s{lb{ticia lor se schimba }n temere ~i bl|nde`e ~i se }ntorceau acas{ f{r{ a face nimic. @BT-1 = Odat{, a trimis pe un agarean botezat din nou, anume Ermolae, care nu-~i lep{dase }nc{ r{ul obicei barbar ca, f{r{ de veste, <%-2>s{ fac{ r{u cuviosului p{rinte ~i s{-i aprind{ loca~ul. Dar, deodat{ a<%0> orbit ~i, umbl|nd, r{t{cea }mprejurul m|n{stirii. Pe acesta, afl|ndu-l unii, l-au dus la p{rintele Pafnutie ~i c|nd l-a v{zut cuviosul, l-a chemat cu bucurie, zic|ndu-i pe nume. Apoi l-a }ntrebat pentru ce pricin{ a venit la d|nsul? Iar el, l{s|ndu-~i r{utatea de fiar{, a m{rturisit p{rintelui toate, pentru ce a fost trimis ~i, c{z|nd, }~i cerea iertare ~i vederea ochilor. Atunci p{rintele, f{c|nd rug{ciune pentru d|nsul, i-a dat iertare ~i binecuv|ntare; iar Dumnezeu i-a d{ruit vedere. Apoi Ermolae s-a dus la st{p|nul s{u, nef{c|nd nici un r{u Cuviosului Pafnutie. @BT-1 = ]ntr-acea vreme a venit f{r{ de veste asupra p{m|ntului Rusiei, prin voin`a lui Dumnezeu, p{g|nul }mp{rat Momotec cu mul`ime de agareni. Iar marele voievod Vasile Vasilievici, ~i cu d|nsul ~i ceilal`i ai Rusiei, neadun|ndu-se cu toat{ oastea lor, degrab{ cu pu`ini osta~i au }nt|mpinat la Suzdal pe agarenii cei f{r{ de Dumnezeu ~i, f{c|nd r{zboi pentru p{catele noastre, agarenii au biruit pe domnii Rusiei, }nc|t pe mul`i i-au prins vii, }ntre care era ~i voievodul Vasile Iaroslavici, st{p|nitorul cet{`ii Borova, cel ce avea vrajb{ asupra fericitului Pafnutie. Acela, fiind }n robie, ~i-a adus aminte de gre~eala sa, c{ f{r{ de nici o vin{ f{cea r{u cuviosului p{rinte ~i se c{ia de gre~eala sa ~i se ruga lui Dumnezeu s{-l scape de primejdia ce era asupra lui, cu rug{ciunile Cuviosului Pafnutie. Astfel fiind el, a dat f{g{duin`{ c{, de-l va sc{pa Domnul din m|inile agarenilor, }ndat{ are s{ strice vrajba ~i s{ se }mpace cu cuviosul. F{c|nd o f{g{duin`{ ca aceasta, i-a ajutat Dumnezeu s{ scape degrab{ de la barbari, c{ se f{cea pentru d|nsul cu dinadinsul rug{ciune c{tre Dumnezeu de c{tre nepomenitorul de r{u p{rinte. Deci, sc{p|nd el din robie f{r{ de v{t{mare prin rug{ciunile <%-1>Sf|ntului ~i venind }ntru ale sale, s-a dus }ndat{ la loca~ul cuviosului<%0> ~i, c|~tig|nd de la d|nsul iertare ~i binecuv|ntare, de atunci avea mare credin`{ ~i dragoste c{tre fericitul Pafnutie. Cuviosul, nu numai }n necazuri era f{r{ de r{utate, dar r{bda ~i celelalte primejdii ce i se }nt|mplau }n lucrurile m|n{stire~ti, pentru c{ n{d{jduia spre Dumnezeu cu credin`{ ne}ndoielnic{. Odat{, apropiindu-se prealuminatul praznic al ]nvierii lui Hristos, }n ziua cea de a treia, s-a }nt|mplat de era lips{ de pe~te }n m|n{stire, }nc|t nici un fel de pe~ti nu se g{seau, cu care s-ar fi m|ng|iat fra`ii }n vremea praznicului, dup{ obiceiul celor pustnice~ti. Slujitorii ~i ceilal`i fra`i, fiind m|hni`i pentru aceasta, Sf|ntul le zicea: <192>S{ nu v{ m|hni`i, fra`ilor, de aceasta, pentru c{ Cel ce ne-a zidit, Preamilostivul St{p|n, ~i a luminat toat{ lumea cu }nvierea Sa, Acela ne va m|ng|ia pe noi robii S{i }n m|hnirea noastr{ ~i ne va da nou{ celor ce ne temem de El, }ndestulate bun{t{`i<170>. Iar }n Sf|nta S|mb{t{ cea mare, }n seara nop`ii cea purt{toare de lumin{, eclesiarhul bisericii a ie~it la un p|r|u mic, ca s{ aduc{ ap{ pentru dumnezeiasca slujb{ ~i a v{zut mul`ime de <%2>pe~ti f{r{ de num{r, care, dup{ vorba `{rii aceleia, se numeau "sij<%0>nici", care nu sunt a~a de mari, ci cu pu`in mai mari dec|t sardelele. C{ci era atunci v{rsarea apelor ~i s-a adunat at|ta mul`ime de pe~ti, }nc|t erau destul pentru trebuin`a lor, deoarece nu s-au trimis c|rtitorilor, ci celor ce a~teptau cu bun{ n{dejde ~i primeau cu mul`umire. Iar dup{ aceea, ca ~i mai }nainte n-a fost niciodat{ at|ta mul`ime de pe~ti, de acela~i neam. Iar eclesiarhul, degrab{ a spus p{rintelui aceasta, pe care, auzindu-o, a pream{rit pe Dumnezeu ~i a poruncit v|n{torilor s{ arunce mrejele ~i au tras at|t de mul`i pe~ti, }nc|t toat{ s{pt{m|na luminat{ a fost destul tuturor, la pr|nz ~i seara. @BT-2 = ]ndeletnicindu-se Cuviosul P{rinte Pafnutie cu mari nevoin`e ~i osteneli, str{b{tuse numele s{u pretutindeni ~i loca~ul s{u din zi }n zi se l{rgea; pentru c{ se }nmul`ea num{rul fra`ilor ~i al uceni-cilor lui. ]ntre ace~tia se afla ~i un fericit cu numele Iosif, care a fost }mbr{cat de m|inile sf|ntului }n r|nduiala monahiceasc{ ~i care a zidit loca~ul la Volo`ii Lamului. Apoi ~i minunatul stare` Inochentie, Ilie, rudenia fericitului ~i Vasian, scriitorul vie`ii aceluia, care }n urm{ a fost arhiepiscopul Rostovului, cum ~i mul`i al`i }mbun{t{`i`i b{rba`i. Deci, ad{ug|nd cuviosul s|rguin`{ cu fra`ii, a ridicat biserica cea de piatr{, ostenindu-se singur }n vremea lucr{rii, duc|nd pietre ~i ap{ ~i toate cele ce sunt de trebuin`{ la o zidire ca aceasta. ^i, sf|r~ind biserica, a }nfrumuse`at-o cu icoane zugr{vite. El singur fiind, biseric{ }nsufle`it{, p{zea }n sine f{r{ de prihan{ chipul lui Dumnezeu ~i era }nzestrat de Domnul cu dar de minuni, pentru care se va povesti pe scurt. @BT-2 = ]ntre zugravi era un me~ter ales, cu numele Dionisie, de fel mirean. El era bolnav de picioare ~i nu putea s{ }mpodobeasc{ biserica cu zugr{virea icoanelor, fiind cuprins de boal{. Iar stare`ul i-a zis: <192>Dionisie, Dumnezeu s{ te binecuvinteze! ]ncepe lucrul cel bun ~i Domnul ~i Preacurata Sa Maic{ vor da s{n{tate picioarelor tale<170>. Iar el, crez|nd cuvintele fericitului, a }nceput lucrul cu bucurie ~i }ndat{ s-a t{m{duit, vindec|ndu-i-se picioarele. ^i a dat stare`ul porunc{ lui Dionisie ~i celorlal`i zugravi mireni, ca s{ nu m{n|nce }n loca~ul lui m|nc{ri mirene~ti, adic{ carne, ~i nici m{car s{ o aduc{ }n m|n{stire; ci s{ se duc{ s{ o m{n|nce }n satul de aproape. @BT-2 = ]ntr-o vreme, m|nc|nd }n sat m|nc{rile lor, au uitat porunca cuviosului ~i, lu|nd o bucat{ de miel dreas{ cu ou, au adus-o }n m|n{stire pentru cin{. ^i c|nd a gustat Dionisie }nt|i, a aflat c{ unde fusese oul era plin de viermi. ^i }ndat{ a n{v{lit asupra lui o boal{ ce se nume~te r|ie ~i }ntr-un ceas tot trupul lui ca o bub{ s-a v{rsat, }nc|t nu putea s{ se mi~te; drept aceea a trimis degrab{ la cuviosul, pl|ng|nd de gre~eala sa ~i cer|nd iertare. Iar cuviosul l-a }nv{`at s{ nu mai fac{ unele ca acelea ~i, duc|ndu-l }n biseric{ ~i c|nt|nd pentru d|nsul paraclisul cu sobor, a sfin`it ap{ ~i a poruncit bolnavului s{ se stropeasc{ cu acea ap{ sfin`it{ peste tot trupul. Dup{ ce bolnavul a f{cut astfel, a adormit pu`in ~i c|nd s-a de~teptat din somn s-a aflat cu tot trupul s{n{tos, ca ~i cum niciodat{ nu p{timise ceva r{u; iar bubele lui au c{zut ca solzii ~i a pream{rit pe Dumnezeu. @BT-1 = Locul unde s-a zidit loca~ul acela al cuviosului, fiind }nconjurat de p{dure deas{, era bun pentru locuin`a p{s{rilor ~i se }ncuibau acolo mul`ime de corbi cu pene negre, la care cuviosul, privind, se m|ng|ia. El pusese porunc{, ca nimeni s{ nu prind{ p{s{rile acelea sau puii lor, sau s{ le v|neze cu ceva. @BT-1 = ]ntr-o vreme, fiul voievodului, f{c|nd plimbare }n pustia aceea, aproape de m|n{stire a v{zut un p|lc de corbi ~i, }ncord|ndu-~i arcul s{u, a ucis o pas{re din ele. Bucur|ndu-se foarte mult c{ a lovit cu s{geata cu bun{ ochire, a c{utat }napoi la cei ce-l urmau, ca ~i cum s-ar l{uda ~i }ndat{ i-a r{mas capul }n`epenit }n acea parte, neput|nd nicidecum s{-l }ntoarc{ spre c{utarea lui cea dreapt{. Iar el, uit|ndu-~i veselia sa pentru uciderea p{s{rii, era cuprins de sc|rb{ ~i de spaim{ ~i, }n`eleg|nd pricina primejdiei nea~teptate, a alergat degrab{ la Cuviosul Pafnutie ~i, c{z|nd }naintea lui, cerea iertare, st{ruind ca s{ se roage lui Dumnezeu pentru d|nsul, ca s{-i }ndrepte capul }n r|nduiala cea dint|i. P{rintele a poruncit atunci s{ loveasc{ }n toac{. Fra`ii, mir|ndu-se de acea neobi~nuit{ tocare, s-au adunat degrab{ }n biseric{, }ntreb|nd de acea pricin{; iar cuviosul le-a spus pricina ~i, z|mbind, a zis: <192>A r{spl{tit Dumnezeu s|ngele corbului<170>. ^i, s{v|r~ind c|ntare de rug{ciune, a umbrit cu Sf|nta Cruce pe cel ce p{timea, zic|nd: <192>Cu puterea cinstei ~i de via`{ f{c{toarei Cruci, }ntoarce-te }nainte<170>. ^i }ndat{ s-a }ntors capul }nainte ~i s-a }ndreptat dup{ firea sa! @BT-1 = Un alt t|n{r oarecare ~i-a eliberat ~oimul la un corb, ~i acela l-a ucis; dar ~i acela }ndat{ s-a lipsit de m|ng|ierea sa, c{ am|ndou{ p{s{rile au c{zut moarte. @BT-1 = Odat{, venind noaptea t|lharii la loca~ul lui, au luat trei boi m|n{stire~ti ~i, vr|nd s{ plece, au umblat ca orbii, r{t{cind }mprejurul m|n{stirii. ^i, f{c|ndu-se ziu{, voiau s{ lase boii ~i s{ fug{; dar, leg|ndu-se cu puterea cea nev{zut{ a lui Dumnezeu, erau `inu`i l|ng{ boi, }nc|t nu puteau s{ se despart{ ~i s{ fug{, p|n{ ce <%1>arga`ii m|n{stirii, c{ut|nd boii, au dat ~i de t|lhari ~i prinz|ndu-i i-au adus la cuviosul. Iar el i-a }nv{`at cu cuvinte s{ nu mai fac{ unele ca acestea ~i, poruncind s{-i hr{neasc{, i-a eliberat }n pace. @BT-1 = Doi fra`i s-au sf{tuit s{ ias{ din m|n{stire }n tain{ ~i, str|n-g|ndu-~i lucrurile, voiau s{ plece pe cale. Iar Dumnezeu a ar{tat acestea cuviosului, }n chipul acesta: Dup{ c|ntarea Utreniei, duc|ndu-se Sf|ntul s{ se odihneasc{ pu`in, a v{zut }n vis un arap negru, lu|nd din cuptorul chiliei lui t{ciuni aprin~i ~i arunc|ndu-i pe chiliile acelor monahi, care voiau s{ fug{; iar p{rintele cu groaz{ }i oprea, }nfrico~|ndu-i s{ nu aprind{ zidirea. Iar arapul r{spundea, c{ pentru aceea o face aceasta, ca s{ o ard{! De~tept|ndu-se cuviosul din somn ~i }n`eleg|nd puterea vedeniei, a trimis }ndat{ dup{ acei monahi ~i, chem|ndu-i, le-a spus vedenia; iar ei, auzind, s-au }nfrico~at ~i s-au umilit. Atunci au ar{tat p{rintelui lucrurile lor adunate, m{rturisindu-~i gre~eala ~i cer|nd iertare. @BT-1 = Un alt frate c|rtitor, hulea toate cele f{cute }n m|n{stire ~i totdeauna gr{ia asupra p{rintelui. Acela }n vedenia visului s-a v{zut pe sine~i }n mijlocul bisericii, st|nd cu cei ce c|ntau ~i }ndat{, venind p{rintele ~i c{ut|nd m|nios cu ochii spre d|nsul, a zis: <192>Acesta este hulitor, lua`i-l din biseric{!<170> ]ndat{, doi arapi foarte negri l-au luat pe el ~i l-au tras afar{, b{t|ndu-l foarte tare. De~-tept|ndu-se din somn acela, s-a umplut de mare fric{ ~i alerg|nd cu lacrimi la cuviosul p{rinte, ~i-a cerut iertare. @BT-1 = ]n loca~ul cuviosului era un b{tr|n de Dumnezeu insuflat, anume Constantin, care, fiind bolnav, se apropia de sf|r~it. Odat{, odihnindu-se Cuviosul Pafnutie, dup{ doxologia Utreniei, Iosif monahul, ucenicul lui, mergea spre chilia p{rintelui. ^i, c|nd se apropia de u~{ ~i voia s{ fac{ rug{ciune, }ndat{ cuviosul a deschis fereastra chiliei ~i, v{z|nd pe Iosif venind, i-a zis: <192>A f{cut rug{ciune oarecine ~i mi-a zis: <192>Constantin stare`ul s-a dus c{tre Domnul!<170> Iar eu, de~tept|ndu-m{ ~i deschiz|nd fereastra, n-am v{zut pe nimeni, f{r{ numai pe tine<170>. Dar Iosif i-a zis: <192>Eu }n ceasul acesta am venit de la Constantin ~i }nc{ este viu<170>. Atunci p{rintele i-a poruncit s{ se }ntoarc{ iar{~i la chilia stare`ului ~i, merg|nd, l-a aflat sf|r~it }ntru Domnul. @BT-1 = Alt stare` insuflat de Dumnezeu ~i }nc{rcat de zile, se afla }n acea m|n{stire, urm|nd vie`ii pov{`uitorului s{u, Cuviosul P{rinte Pafnutie. Numele stare`ului era Eftimie. Acela avea de la Dumnezeu at|ta izvor de lacrimi, }nc|t le v{rsa, nu numai }n chilia sa, dar ~i }n biseric{ la toat{ pravila. ^i era }ntr-}nsul ~i darul mai }nainte-vederii, care s-a f{cut }ncredin`at }n acest fel: Doi fra`i oarecare, av|nd }ntru d|n~ii dragoste, nu dup{ socotin`a lui Dumnezeu, ci dup{ }n~el{ciunea vr{jma~ului, de care se sc|rbea foarte mult Cuviosul P{rinte Pafnutie, g|ndeau s{ ias{ }n tain{ din m|n{stire. @BT-1 = ]n vremea dumnezeie~tii Liturghii, stare`ul Eftimie, cel mai sus pomenit, st|nd }n biseric{ cu obi~nuita lui umilin`{ ~i cu ochii plini de lacrimi, a c{utat la p{rintele ~i la cei ce c|ntau cu d|nsul (~i cei doi fra`i se aflau }n ceata c|nt{re`ilor). El a v{zut ivindu-se, dup{ cei doi fra`i, un arap care avea pe cap un coif foarte ascu`it ~i p{ros, av|nd perii }n diferite feluri de flori. Arapul acela, `in|nd }n m|ini un c|rlig de fier, a }nceput a trage la d|nsul pe cei doi monahi ce se aflau }n ceata c|nt{re`ilor, apuc|ndu-i de hainele lor; tr{g|ndu-i afar{ din ceata clericilor, voia s{-i apuce pe ei cu m|inile. Dar, }ndat{ unealta cea de fier se f{cea f{r{ de nici o putere. C{ci atunci c|nd aveau g|ndul cel de vr{jma~ul sem{nat s{ nu se supun{ p{rintelui, ci s{ ias{ din m|n{stire, }i tr{gea pe ei <%2>vr{jma~ul cu }nlesnire; iar c|nd se }mpotriveau g|ndului, atunci un<%0>ealta vr{jma~ului se f{cea f{r{ de putere ~i s{rea de la d|n~ii. Iar p{rintele Eftimie privea la aceea, c{ut|nd cu ochii cei suflete~ti }nainte-v{z{tori. @BT-1 = C|nd a }nceput a se citi Sf|nta Evanghelie, arapul s-a stins; iar dup{ Evanghelie iar{~i s-a ar{tat ~i f{cea aceea~i; asemenea s-a stins ~i }n vremea c|nt{rii heruvicului; iar dup{ mutarea Sfintelor Daruri s-a ar{tat iar{~i. Dar c|nd a sosit sfin`irea Sfintelor Daruri ~i c|ntarea cea aleas{ a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, s-a stins arapul ca fumul ~i nu s-a mai ar{tat. Stare`ul Eftimie, v{z|nd toate acestea, s-a cutremurat ~i a trecut toat{ Sf|nta Liturghie cu uimire. Dup{ sf|r~itul Sfintei Liturghii a mers la Cuviosul ~i i-a spus acea vedenie. ^i chem|nd pe acei monahi, i-a }nv{`at s{ nu primeasc{ g|ndurile cele viclene ale vr{jma~ului ~i s{ nu le t{inu-iasc{, ci s{ le smulg{ din inim{ prin m{rturisire; iar ei, prin }nv{`{tura ~i prin sf{tuirea p{rintelui, s-au }n`elep`it deplin. @BT-1 = Cuviosul Pafnutie gr{ia ucenicilor s{i: <192>Cum se poate a cunoa~te din vedere, de este vreun frate cuprins de vreun oarecare g|nd, bun sau r{u?<170> De acest cuv|nt al lui se minunau ucenicii s{i, ca de un lucru tainic; }ns{ mai pe urm{ au cunoscut cu }ncredin`are, c{ era }ntr-}nsul un dar ca acesta al mai }nainte-vederii. @BT-1 = Un oarecare monah nou }ncep{tor, care nu-~i biruise }ndr{z-neala mireneasc{ }ntru c{utarea ochilor, vie`uia }mpreun{ cu Cuviosul Pafnutie. Odat{ a ie~it afar{ din m|n{stire pentru o <%-2>trebuin`{ oarecare. ^i v{z|nd venind ni~te mireni - b{rba`i ~i femei -,<%0> ~i-a }ndreptat privirea c{tre d|n~ii, am{gindu-se cu ochii ~i robin-du-se cu g|ndul iubirii de fa`{ mireneasc{; acea patim{ s-a s{l{~luit <%2>}ntr-}nsul. Dup{ aceea s-a }ntors }n chilia p{rintelui, }ndeletnicin-du-<%0>se cu citirea. Iar p{rintele, ridic|ndu-~i ochii s{i, a c{utat la d|nsul ~i }ndat{ l-a cunoscut c{ era tulburat de g|nduri necurate; ~i }ntorc|ndu-~i fa`a de la d|nsul, a zis: <192>O, iat{ om nu dup{ chipul cel dint|i<170>. Atunci fratele s-a temut foarte mult ~i a spus g|ndul s{u lui Iosif cel }mpreun{ cu d|nsul vie`uitor; iar acela i-a poruncit lui s{ se m{rturiseasc{ p{rintelui ~i s{-~i cear{ iertare. M{rturisindu-~i fratele gre~eala sa p{rintelui, a }nv{`at cuvinte p{rinte~ti ~i s-a }nvrednicit de iertare. @BT-1 = ^ez|nd Cuviosul Pafnutie ~i citind dumnezeie~tile Scripturi, a venit un om ~i a f{cut rug{ciune, c{ut|nd la Sf|ntul prin ferestre ~i }ntreb|ndu-l de Iosif ucenicul lui, pentru c{ era cet{`ean din acela~i loc cu el. Iar stare`ul, v{z|nd pe omul acela ce niciodat{ nu l-a ~tiut, a zis c{tre Iosif: <192>Ie~i, c{ un om r{u la vedere }ntreab{ de tine<170>. Ie~ind Iosif ~i v{z|nd pe omul cel ~tiut lui, }l }ntreb{ pentru ce a venit. Iar el a zis: <192>Voiesc s{ fiu monah!<170> Iosif a spus acestea fericitului p{rinte, iar el a gr{it c{tre Iosif: <192>Hr{ne~te pe omul acela ~i d{-i drumul, deoarece nu este bun<170>. Iar Iosif s-a minunat de r{spunsul p{rintelui ~i nu }ndr{znea s{-l }ntrebe pe el cum de nu este bun omul ce a venit. ^i, merg|nd ~i d|ndu-i hran{ aceluia, l-a eliberat. Apoi, }ntorc|ndu-se Iosif }n chilie, i-a zis p{rintele: <192>B{rbatul acela este uciga~ c{, }nc{ fiind t|n{r, a str{puns cu cu`itul }n p|ntece pe un monah ~i l-a omor|t. Iar Iosif se minuna de mai }nainte-vederea fericitului, c{ nu numai c{ nu-l v{zuse niciodat{, dar nici nu auzise de omul acela; ci din singur{ c{utarea fe`ei lui l-a cunoscut c{ este uciga~. @BT-1 = Un monah oarecare a venit }n loca~ul cuviosului, pe care v{z|ndu-l sf|ntul stare` venind la d|nsul, a zis }nceti~or c{tre ucenicii s{i: <192>Vede`i, acest monah nici prin r|nduiala monahiceasc{ nu s-a cur{`at de s|nge!<170> Iar ucenicii, minun|ndu-se ~i necutez|nd a-l }ntreba, mai t|rziu stare`ul singur a spus unuia dintre d|n~ii c{ monahul acela, fiind mirean, slujea la un boier dreptcredincios }n marele Novgorod ~i a omor|t cu otrav{ pe st{p|nul s{u. Mai pe urm{, m|hnindu-se, a }mbr{cat chipul monahicesc, dar nici a~a nu s-a cur{`at, deoarece n-a f{cut adev{rat{ poc{in`{ ~i canon }ndestulat pentru p{catul ce l-a f{cut<170>. @BT-1 = O femeie oarecare jup|neas{, so`ia unuia Alexe, ce se chema Govurni, ai c{rei fii, dup{ aceea, au intrat }n c{lug{rie ~i au vie`uit }mpreun{ cu Vasian, scriitorul vie`ii acestuia, avea mare credin`{ c{tre fericitul p{rinte Pafnutie. Adeseori trimitea la d|nsul pe fiii ei cu aducere de daruri, cer|nd de la d|nsul rug{ciuni ~i binecuv|nt{ri. ^i i s-a }nt|mplat ei o boal{ din lucrare diavoleasc{ <196> tulburarea min`ii <196>, ~i vedea cu ochii mul`i demoni venind la d|nsa ~i }nfrico~|nd-o; de aceea se tulbura cu mintea. Iar c|nd i se f{cea ei aceasta, i se ar{ta un stare` m{runt la statur{ ~i g|rbov, av|nd o barb{ mare c{runt{ ~i }mbr{cat cu haine proaste. Acela izgonea cu putere de la ea pe demoni, ca pe ni~te lupi de la oi ~i se f{cea s{n{toas{. Iar odat{ a auzit un glas, zic|nd c{tre d|nsa: <192>Pafnutie cel din Borov izgone~te de la tine pe demoni!<170> ^i aceasta s-a f{cut de mai multe ori acelei femei. @BT-1 = Deci, }ns{n{to~indu-se des{v|r~it, a dorit s{ vad{ pe Sf|ntul, vr|nd s{ ~tie cu }ncredin`are dac{ acela este care i se arat{ ei }n boal{, izgonind pe diavoli de la ea sau altul? ^i a venit cu slugile p|n{ la poarta loca~ului cuviosului <196> fiind oprit{ intrarea femeilor }n m|n{stire <196>, ~i a trimis pe slugile sale la ucenicii fericitului, rug|ndu-i, cum ar putea s{ vad{ ea pe Sf|ntul P{rinte. Iar ei, ar{t|nd pe Sf|ntul, au poruncit slugilor s{-l arate st{p|nei lor, c|nd va merge cu fra`ii de la biseric{ la trapez{, pentru c{ era vremea pr|nzului. Iar aceea, v{z|nd pe sf|ntul c|nd a ie~it din biseric{, l-a cunoscut }ndat{ ~i cu lacrimi a strigat: <192>Acela este cu adev{rat care, prin ar{tarea sa, a izgonit de la mine pe demoni ~i mi-a d{ruit t{m{duire!<170> ^i a trimis mult{ milostenie monahilor, d|nd mul`umire lui Dumnezeu, Preacuratei Maicii Lui ~i pl{cutului lor, Cuviosul P{rinte Pafnutie. @BT-1 = Pe unul din ucenicii cuviosului l-a n{p{dit durerea ochiului ~i, suferind foarte, c{uta t{m{duire; iar p{rintele, i-a dat metaniile sale, poruncindu-i s{ zic{ o mie de rug{ciuni: <192>Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie~te-m{ pe mine p{c{tosul<170>. Dar el abia s-a supus ascult{rii, sup{r|ndu-se de cumplita durere, ~i s{v|r~ind jum{tate din mia de rug{ciuni, ~i-a sim`it ochiul cu totul s{n{tos ~i, alerg|nd, a spus p{rintelui de t{m{duirea ochiului s{u. Dar nu s-a t{inuit de p{rintele cel mai }nainte v{z{tor, c{ nu o mie, ci numai jum{tate din rug{ciuni a zis; ci i-a poruncit s{ se }ntoarc{ iar{~i ~i s{-~i sf|r~easc{ mia cea de rug{ciuni. @BT-1 = Odat{, ~ez|nd fra`ii la cuviosul, s-a f{cut }n~tiin`are de la ni~te mireni, b{rba`i cucernici, c{ arhimandritul m|n{stirii lui Simon, care este aproape de cetatea }mp{r{teasc{ Moscova, ~i-a l{sat arhimandria ~i au }nceput a zice: <192>Cine va fi acolo arhimandrit?<170> ^i pomeneau unul pe acesta ~i altul pe cel{lalt. Iar fericitul, c{ut|nd la unul din ucenicii s{i, anume Vasian, fratele lui Iosif, foarte t|n{r ~i de cur|nd c{lug{rit, ar{t|nd spre d|nsul, a zis z|mbind celor ce erau cu d|nsul: <192>Acesta este arhimandrit al m|n{stirii lui Simon<170>. Pentru c{ cuviosul vedea mai }nainte ceea ce era s{ fie; c{ci acel Vasian, dup{ proorocia Sf|ntului, a fost pus arhimandrit al m|n{stirii lui Simon, nu atunci, ci dup{ trecerea a mul`i ani. @BT-1 = Odat{, cuviosul a cerut voie de la un boier de pe r|ul Ovil, ca numai trei zile s{-i }ng{duie a petrece la un loc la v|narea pe~telui, ~i ceea ce va trimite Dumnezeu, aceea s-o ia la trebuin`a m|n{stireasc{. Deci, trimi`|nd boierul pe unul din slujitorii s{i la acea slujb{, a poruncit s{-i dea lui cinci grivne bani ca s{ cumpere vase, iar pe~tele ce va prinde s{-l s{reze }ntr-acelea. Dar, slujitorul nu voia s{ ia at|`ia bani spre cump{rarea vaselor, n{d{jduind ca, de abia s{ umple m{car un vas mic cu pe~te }n acele trei zile. Iar cuviosul, c{ut|nd cu iu`ime la el, }i poruncea s{ fac{ ceea ce i se porunce~te. Deci, merg|nd trimisul, a prins }n cele trei zile, 730 de pe~ti mari, care se numesc rib`i, dup{ vorba acelei `{ri. Iar c|`i v|nau pentru voievod, nici }n tot anul nu prindeau at|ta pe~te. At|t v|nat v{z|nd }naintea sa Sf|ntul, a poruncit s{ se g{teasc{ vasele. @BT-1 = Un t|n{r oarecare a venit la chipul monahicesc ~i a }nceput a se tulbura cu g|ndul, de vreme ce n{v{lea frica asupra lui prin lucrarea vr{jma~ului diavol; pentru c{ uneori i se ar{ta diavolul ca o fiar{ ne~tiut{, uneori ca un c|ine negru, iar alteori, ~ez|nd }n chilie, auzea cum ursul umbl{ }mprejurul chiliei ~i se apuc{ de pere`i. Iar cuviosul stare` a poruncit acelui t|n{r s{ citeasc{ Psaltirea ~i de atunci acele n{luci diavole~ti s-au stins cu totul ~i t|n{rul s-a izb{vit, cu rug{ciunile sf|ntului. @BT-1 = Acest cuvios p{rinte era bine socotitor ~i iscusit }n tot lucrul dumnezeiesc ~i omenesc, de aceea, nu numai monahii, ci ~i mul`i din mireni }l aveau pe el ca p{rinte duhovnicesc; ~i, venind, }~i m{rturiseau p{catele lor, de vreme ce cuno~tea ~i ~tia bine sfin`itele pravile; ca un doctor iscusit, ~tia s{ dea doctoria cuviincioas{ la toat{ rana sufleteasc{. Iar la primirea oamenilor celor ce veneau la el, nu era c{utare la fa`{; nu se sfia de fe`ele celor puternici, nici trecea cu vederea pe cei s{raci ~i c|`i se }n{l`au cu m|ndrie, la aceia era foarte neapropiat, iar la cei smeri`i, foarte iubit ~i milostiv c{tre s{raci. @BT-1 = Fiind }ntr-un an foamete, prin voia lui Dumnezeu, pe to`i cei dimprejur i-a hr{nit. C{ }n toate zilele se adunau }n loca~ul lui ca la o mie ~i mai bine de oameni fl{m|nzi, pe care, hr{nindu-i, n-a l{sat nimic }n m|n{stire, p|n{ ce }n vara viitoare, dup{ rug{ciunile lui ~i pentru lacrimile s{racilor, a d{ruit Domnul }nmul`irea roadelor. @BT-1 = De c|nd s-a f{cut monah Cuviosul Pafnutie, aceasta era r|nduiala vie`ii ~i a pustniciei lui: Luni ~i vineri nu gusta nimic, miercuri m|ncare uscat{, iar }n celelalte zile m|nca cu fra`ii. Totdeauna se ostenea }n lucruri grele, t{ind lemne ~i duc|ndu-le pe umeri, lucr|nd p{m|ntul }n gr{din{, c{r|nd ap{ ~i stropind verde`urile ~i alte greut{`i, toate le f{cea. Nimeni mai }nainte de el nu se afla la tot lucrul ~i la schimbarea pravilei. ]n vreme de iarn{ se nevoia mai }nt|i }n rug{ciune, la citire ~i la lucrul m|inilor, }mpletind mreji pentru v|narea pe~telui. De corpul s{u n-a l{sat pe nimeni s{ se apropie, nici la vreme de nevoie; dar nici el nu s-a atins de trupul cuiva. Pe femei nu numai }n loca~ nu voia s{ le vad{, dar nici de departe; nici a l{sat pe cineva s{ gr{iasc{ despre femei }naintea sa. El a p{zit fecioreasca cur{`ie a trupului s{u neprih{nit{ toat{ via`a sa. Pentru aceasta a fost vas al Sf|ntului Duh ~i cu vrednicie a primit hirotonia preo`iei; }ns{, pentru <%-2>smerenie, de c|nd s-a }mbr{cat }n sf|nta schim{, nu slujea Liturghia,<%0> dec|t numai odat{ a s{v|r~it Sfintele Taine, dup{ o }nt|mplare ~i nevoie, }nainte de sf|r~itul s{u. @BT-1 = Odat{, sosind prealuminatul praznic al ]nvierii lui Hristos ~i nefiind preot }n acel loca~ }n acea vreme, cuviosul a trimis pretutindeni cu argint }ndestul s{ caute preot, }ns{ n-a putut g{si, to`i av|nd trebuin`{ s{ slujeasc{ }n bisericile lor. ^i, vezi socoteal{ cu bun{ }n`elegere a p{rintelui cel de Dumnezeu insuflat, pentru nevoia unui praznic ca acela ~i-a schimbat legea ~i ca un lucr{tor vrednic de sfin`enie, }ntr-acea zi a s{v|r~it singur dumnezeiasca Liturghie, cu mult{ luare aminte ~i cu umilin`{. Iar dup{ s{v|r~irea Liturghiei, a zis c{tre ucenici: <192>Acum abia a r{mas sufletul }n mine!<170> Cu o mare cucernicie ~i cu fric{, acel slujitor vrednic de sfin`enie, se atingea de s{v|r~irea dumnezeie~tilor Taine. ^i avea el la praznicele acestea o veselie peste fire, nu trupeasc{, ci duhovniceasc{; ~i ca altul din altul se f{cea. ^i l{sa atunci ~i trupului lui osp{tare mai mult{ dec|t }n alte zile, }ns{ m{surat{, fugind de }mbuibare din toate. Iar c|nd era vremea s{ gr{iasc{, spunea cele trebuincioase ~i c|nd era vremea s{ tac{, se }ndeletnicea }n t{cere, ~i pretutindeni se ab{tea de la de~ert{ciuni; iar din toate iubea lipsa ~i s{r{cia ~i nu se }ngrijea de trebuin`ele sale trupe~ti. @BT-1 = El ajunsese }ntr-at|ta m{sur{, }nc|t era departe cu obiceiul cel }mbun{t{`it, de oamenii cei ce sunt }n neamul acesta. C{ din pruncia sa n-a m|niat }ntru nimic pe Dumnezeu; ci f{cea totdeauna cele bune ~i pl{cute Lui. La 20 de ani s-a c{lug{rit ~i a petrecut 60 de ani }n r|nduiala monahiceasc{ ~i nu ~i-a schimbat pravila sa, neab{t|ndu-se nici spre dreapta, fugind de nem{surarea celor aspre; nici spre st|nga, tem|ndu-se de calea cea lat{. Ci mergea totdeauna pe cale }mp{r{teasc{. ]n dogmele credin`ei avea at|ta grij{ ~i r|vn{, }nc|t dac{ }ncepea cineva a gr{i c|t de pu`in nepotrivit cu dumnezeiasca Scriptur{, }ndat{ }l gonea din m|n{stire. @BT-1 = Petrec|nd }n ni~te ispr{vi ca acestea, dumnezeiescul P{rintele nostru Pafnutie, a ajuns }n m{sura v|rstei plinirii lui Hristos, r{m|n|nd ca s{ se dezlege din cele vremelnice de aici ~i s{ treac{ la cele ve~nice, pe care ochiul nu le-a v{zut, urechea nu le-a auzit ~i la inima omului nu s-au suit, pe care le-a g{tit Dumnezeu celor ce-L iubesc. @BT-1 = Drept aceea, dup{ cel a toat{ lumea prealuminatul praznic al Pa~tilor, joi, a treia s{pt{m|n{, a ie~it fericitul dup{ Utrenie cu fra`ii la oarecare lucru dup{ obicei ~i, a~ez|ndu-le r|nduiala acelui lucru, s-a }ntors }n m|n{stire, deoarece sosise vremea Sfintei Liturghii. ^i i-au zis ucenicii, ca dup{ ceasul pr|nzului s{ ias{ iar la lucru. Dar el le-a r{spuns: <192>Nu se poate s{ mai ies, deoarece am <%1>alt lucru de nevoie ~i nemutat<170>. Apoi, dup{ s{v|r~irea Liturghiei, s-a<%0> }mp{rt{~it cu fra`ii din obi~nuita mas{. Dup{ aceea a venit la el }n chilie unul din ucenicii s{i, anume Inochentie. ^i, v{z|nd pe stare` ~ez|nd pe pat, i-a adus aminte de lucrul ce s-a zis mai }nainte. Iar el i-a r{spuns: <192>Eu am alt{ nevoie, pe care tu n-o ~tii, c{ leg{tura care este, voie~te s{ se dezlege<170>. Dar Inochentie n-a }n`eles ceea ce a gr{it. ]ntr-acea vreme a venit }n~tiin`are, cum c{ binecredinciosul Domn, Mihail, fiul lui Andrei, voie~te s{ vin{ }n m|n{stire s{ se roage. @BT-1 = Iar fericitul a poruncit acelui ucenic, s{ trimit{ r{spuns voievodului, s{ nu vin{ }n m|n{stire, deoarece a sosit alt lucru. ]n ziua aceea cuviosul n-a ie~it la soborul bisericesc, la pravila Vecerniei ~i a Pavecerni`ei deoarece }ncepuse a boli ~i a poruncit <%-1>ucenicului s{u, Inochentie, s{ le s{v|r~easc{ }n chilie. ^i, trimi`|ndu-l<%0>, i-a zis: <192>C|nd va veni aceast{ zi, joi, atunci voi schimba din neputin`a mea<170>. Ucenicul n-a }n`eles cuv|ntul acela, iar Cuviosul a petrecut toat{ noaptea aceea }n rug{ciuni. @BT-1 = Deci, venind ziua de Vineri ~i sosind ceasul sfintei slujbe, a mers }n biseric{ la Sf|nta Liturghie, sprijinit de ucenici. Dintre ace~tia unul, nefiind t|n{r, l-a luat de palm{ ca s{-l sprijineasc{, iar el }ndat{ ~i-a tras palma cu m|inile de la d|nsul ~i i-a poruncit s{-l sprijineasc{ de hain{. At|t era de p{zitor al nep{timirii, }nc|t ~i }n b{tr|ne`e ~i }n boal{ ~i }naintea mor`ii, pe care o vedea cu ochii, nu voia s{ se ating{ cineva de trupul lui. ]n ziua aceea a fost la Vecernie ~i, c|nd a }nceput s{ se c|nte panahida pentru cei r{posa`i, ucenicii au voit s{-l duc{ }n chilie, dar el n-a voit s{ mearg{; ci a r{mas cu cei ce c|ntau, zic|nd: <192>Mie }mi este de trebuin`{ aceast{ panahid{, pentru c{ nu o voi mai auzi<170>. @BT-1 = S|mb{t{ a fost la Sf|nta Liturghie, iar dup{ sf|r~itul ei l-au rugat ucenicii s{ guste pu`in{ hran{, c{ este s|mb{t{, ~i de Joi n-a gustat nimic. P{rintele le r{spunse: <192>^tiu ~i eu aceasta, ~i dup{ dumnezeie~tile pravile se cade a gusta s|mb{ta, pentru dezlegarea postului; }ns{ bolnavului i se cade ca trei zile s{ se }nfr|neze de hran{ }naintea }mp{rt{~irii cu dumnezeie~tile Taine. ^i n-a gustat nimic p|n{ }n ziua Duminicii. @BT-1 = ]n seara s|mbetei ~i-a s{v|r~it m{rturisirea }naintea duhovnicului p{rinte, dup{ r|nduiala sfintei poc{in`e, ~i a mers la c|ntarea cea de toat{ noaptea ~i, sprijinindu-se de ucenici, a gr{it c{tre d|n~ii: <192>De acum nu voi mai auzi c|ntarea cea de toat{ noaptea<170>. Iar }n vremea dumnezeie~tii Liturghii, st{tea Sf|ntul cu mare luare aminte ~i cu lacrimi; iar dup{ terminarea sfintei slujbe, s-a <%-2>}mp{rt{~it }n Sf|ntul Altar cu dumnezeie~tile Taine. Apoi, duc|ndu-l<%0> din biseric{ }n chilie, i-a }ntrebat: <192>]n ce zi mi-a venit boala?<170> Ucenicii au r{spuns: <192>Joi ai }nceput a boli, p{rinte<170>. Iar el a zis: <192>]ntr-acea zi m{ voi ~i sf|r~i<170>. Apoi a gustat pu`in{ hran{ }n ziua de Duminic{, fiind silit de ucenici; ~i de atunci a poruncit ca pe nimeni din cei ce veneau }n m|n{stire, s{ nu-i lase la el. @BT-1 = Auzind domnii ~i boierii de primprejur, c{ a sl{bit de boal{ fericitul Pafnutie, trimiteau la d|nsul spre cercetare b{rba`i cinsti`i cu mult{ milostenie. Iar el a poruncit ucenicilor s{ nu ia nimic din cele ce se aduceau, ~i nici nu voia s{ aud{ ceva de cele mirene~ti. Ci gr{ia: <192>Eu am trebuin`{, mai ales }n ceasul acesta, de multe rug{ciuni deoarece voiesc s{ m{ duc }n cale lung{; iar cel ce are credin`{ }n Dumnezeu ~i }n Preacurata Maica Lui, poate s{ fac{ milostenie ~i dup{ ducerea mea<170>. @BT-1 = ^i se }ntorceau cu milostenia }napoi acei b{rba`i trimi~i. ^i era }n gura cuviosului p{rinte, ne}ncetat{ rug{ciunea lui Iisus ~i psalmii lui David. Nu pe r|nd, ci ale~i, care slujeau la vremea lui cea de fa`{ ~i stihuri de rug{ciune din Paraclisul c{tre Preasf|nta N{sc{toare de Dumnezeu ~i multe alte rug{ciuni; pentru c{ mintea lui era ridicat{ spre Dumnezeu ~i nu se }ngrijea de nimic din cele de aici; ci dorea mai mult bun{t{`ile cele ce vor fi s{ fie. De aceea, n{d{jduindu-se, se bucura cu duhul ~i, }n veselie fiind, gr{ia }n stihuri cuvinte din psalmi ~i din rug{ciuni, ca unul ce avea }ncredin`are de m|ntuirea sa. Nici s-a m|hnit de ceva, precum este obiceiul celor ce au s{ se duc{ din via`a aceasta. Boala lui nu era prea grea, c{ci }n toate zilele umbla, fiind dus de fra`i la Sf|nta Liturghie }n biseric{, unde st{tea cu luare aminte p|n{ la sf|r~itul dumnezeie~tii slujbe. @BT-1 = Iar }n cea mai de pe urm{ zi a vie`ii sale, joi, care este a doua zi dup{ }njum{t{`irea celor 50 de zile, vr|nd cuviosul s{ mearg{ }n biseric{ la Sf|nta Liturghie, a }nceput a gr{i c{tre ucenici: <192>Iat{ ziua Domnului, veseli`i-v{ popoare; iat{ ziua cea a~teptat{ de mine a venit<170>. Iar ei l-au }ntrebat: <192>Despre care zi gr{ie~ti, p{rinte?<170> El a r{spuns: <192>Despre Joia aceasta, de care mai }nainte v-am spus vou{<170>. Ie~ind el din chilie spre biseric{, i-au spus ucenicii c{ au venit la d|nsul spre cercetare, cei trimi~i de la singurul st{p|nitor a toat{ Rusia, marele voievod Ioan Vasilievici, de la fiul lui, marele domn Ioan Ioanovici ~i de la Preasfin`itul mitropolit Gherontie. @BT-1 = Auzind sf|ntul despre acestea, s-a m|niat foarte mult. Apoi, nevoind, s-a }ntors }n chilie ~i, c{ut|nd la icoana Preacuratei N{sc{toarei de Dumnezeu, a zis: <192>O, St{p|n{ N{sc{toare de Dumnezeu, pentru ce m{ sup{r{ oamenii aceia? C{ }n ziua de pe urm{ m-au lipsit de dumnezeiasca slujb{<170>. ^i, trimi`|nd pe fra`i la biseric{, a r{mas singur }n chilie ~i a }nt{rit u~a, ca s{ nu intre nimeni din cei trimi~i la d|nsul. Apoi, dup{ sf|r~itul Liturghiei, }n`eleg|nd trimi~ii c{ le este cu neputin`{ s{ vad{ pe cuviosul <%2>p{rinte, s-au }ntors. Dup{ aceea ucenicii, venind iar{~i la d|nsul, l-<%0>au v{zut z{c|nd pe pat ~i zicea ca de oarecare altul: <192>I-a venit lui ziua ~i va muri<170>. @BT-1 = Iar ei l-au }ntrebat pe el: <192>Despre cine zici, p{rinte, c{ va <%-2>muri?<170> El a zis: <192>Depre care voi zice`i c{ bole~te, acela, poc{indu-se,<%0> are s{ moar{!<170> Apoi a poruncit ca s{ nu vin{ nimeni la d|nsul, zic|nd: <192>M-am ostenit ~i voiesc s{ m{ odihnesc p|n{ la c|ntarea Vecerniei; iar desear{ s{ vin{ la mine to`i fra`ii<170>. Atunci ucenicii au cunoscut c{ s-a apropiat vremea mor`ii lui; ~i l-a }ntrebat Inochentie, ucenicul lui cel mai b{tr|n, zic|nd: <192>P{rinte, dup{ ce vei muri, oare s{ chem pe }nt|iul preo`ilor ~i pe al`i preo`i din cetate la }ngroparea ta?<170> Iar sf|ntul a poruncit s{ nu cheme pe nimeni, ca s{ nu fie tulburare }n m|n{stire de adunarea poporului ~i s{ nu ~tie nimeni }n cetate ~i }n sate de sf|r~itul lui, "p|n{ ce nu m{ vor }ngropa preo`ii m|n{stirii". Iar morm|ntul a poruncit s{ i-l sape }n biseric{, }n partea de miaz{zi, aproape de u~a bisericii. @BT-1 = Sosind ceasul de c|ntarea Vecerniei ~i nimeni din fra`i nefiind la d|nsul f{r{ numai ucenicul, a }nceput Cuviosul a c|nta: Ferici`i cei f{r{ prihan{ }n cale, care umbl{ }n legea Domnului..., c|nt|nd stihurile celor adormi`i. ^i sf|r~ind psalmul, a c|ntat troparele cele ce urmeaz{: <192>Ceata sfin`ilor au aflat izvorul vie`ii...<170>. Apoi a }nceput cu lacrimi a se ruga lui Dumnezeu ~i Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pentru m|ntuirea sufletului s{u ~i pentru m|n{stire. Dar ucenicul, cel ce st{tea l|ng{ d|nsul, a }nceput a dormita. Pentru aceea a ie~it din chilie }n tind{ ~i, ~ez|nd, nici dormea, nici nu dormea. ^i a auzit glasuri de mul`i c|nt{re`i }n chilie ~i se mira }n sine, zic|nd: <192>Am ie~it din chilie ~i nu era nimeni la p{rintele, iar acum cine sunt acei ce c|nt{ la d|nsul?<170> ^i, scutur|ndu-~i somnul de la ochi, a intrat }n chilie ~i n-a v{zut pe nimeni, f{r{ numai pe p{rintele, ~optind cu buzele rug{ciunile sale. ]ns{ glasul s{u nu se auzea, deoarece sl{bise. @BT-1 = Apoi au venit ~i ceilal`i ucenici ~i a }nceput sf|ntul a se }ntoarce din partea st|ng{ spre dreapta; ~i ucenicii de multe ori }l }ntorceau spre st|nga; iar el iar{~i spre dreapta se }ntorcea ~optind oarecare cuvinte ~i dintr-aceasta au }n`eles, cum c{ vede ceva neobi~nuit. Apoi to`i privind la d|nsul, Cuviosul, str|ng|ndu-se cu ferire ~i pun|ndu-~i pe piept m|inile }n chipul crucii, prin trei r{sufl{ri ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n m|inile Domnului, }n anul de la facerea lumii, 6984, iar de la }ntruparea lui Dumnezeu Cuv|ntul, 1477, }n }nt|ia zi a lunii Mai, mai }nainte de apusul soarelui cu un ceas. ^i era fa`a lui nu dup{ obiceiul mor`ilor, ci str{lucea ca o lumin{, ~i to`i, privind la d|nsul, se p{rea c{ doarme un viu; ~i a fost mare pl|ngerea fra`ilor dup{ p{rintele lor, care atunci erau }n num{r de 95. Iar a doua zi, la ceasul unu din zi, au }ngropat pe sf|ntul dup{ sf{tuirea lui, ca s{ nu ~tie nimeni din mireni despre sf|r~itul ~i }ngroparea lui, ~i ca s{ nu se fac{ tulburare }n m|n{stire prin venirea lor. @BT-1 = Dar c|nd s-a auzit de moartea sf|ntului }n cetatea Borova ~i }n cet{`ile ~i satele de primprejur, pornind to`i cei duhovnice~ti ~i mireni, au alergat la loca~ul cuviosului, vr|nd s{-l vad{ ~i s{ se }nchine moa~telor fericitului p{rinte. Pe drum ei au fost }n~tiin`a`i c{ sf|ntul este }ngropat; unii se }ntorceau, m|hnindu-se, c{ nu s-au }nvrednicit s{ fie la cinstita }ngropare a Sf|ntului; iar cei mai mul`i, venind la morm|nt, se }nchinau de diminea`a p|n{ seara. @BT-1 = Iar noi, av|nd pe Cuviosul P{rintele nostru Pafnutie mijlocitor ales ~i fierbinte rug{tor c{tre Dumnezeu, s{ sl{vim pe Preasf|nta Treime: pe Tat{l, pe Fiul ~i pe Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.