@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A DOUA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFIN@ILOR MUCENICI<%0> @SUBTITLE = <%4>ESPER, ZOI ^I A FIILOR LOR<%0>, @SUBTITLE = <%4>CHIRIAC ^I TEODUL<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Sfin`ii Mucenici Esper ~i Zoi cu cei doi fii ai lor, Chiriac ~i Teodul, de~i au fost str{ini pe p{m|nt ca ~i Avraam, tat{l celor ale~i, s-au }nvrednicit a fi cet{`eni cere~ti. Ei au fost cump{ra`i robi de c{tre Catal Romanul ~i femeia lui Termia. Catal, fiind om vestit, a venit de la Roma }n p{r`ile Pamfiliei ~i s-a s{l{~luit }n cetatea ce se numea Atalia, unde ~i-a cump{rat robi din Frigia, pe ace~ti sfin`i mucenici, care erau }mpodobi`i cu buna credin`{ ~i aveau n{dejde }n Domnul, ca unii ce erau din neam cre~tinesc. Iar Catal, cel ce i-a cump{rat, cu femeia sa ~i cu ceilal`i casnici, fiind p{g|ni, urmau necur{`ia }nchin{rii la idoli, aduc|ndu-le jertfe ~i numindu-i zei ai lor. Dar, robii cei credincio~i ai lui Hristos, v{z|nd p{g|n{tatea lor cea de~art{, socoteau lucru greu pentru ei de a m|nca din bucatele care li se d{deau dup{ r|nduial{, socotindu-le c{ sunt jertfe ale idolilor; deoarece }n casa }n care petreceau, erau pu~i idoli. Deci, Sf|nta Zoi, lu|nd acele bucate, st{tea la poart{ ~i zicea portarului: <192>Odihne~te-te ziua ~i eu, de va fi trebuin`{, te voi de~tepta, pentru c{ destul te-ai ostenit toat{ noaptea cu mul`imea celor ce ies ~i intr{ la st{p|nul nostru, pe care }i atrage credin`a lui cea de~art{, de a se }nchina zei`ei celei }nchipuite, care se nume~te Fortuna<170>. Iar portarul, ascult|nd cele ce i-a zis, se dep{rt{ pu`in ~i se odihni }n curte aproape de poart{. ^i erau ni~te c|ini lega`i dinafar{ de poart{ ~i dac{ veneau str{ini, afar{ de oaspe`i, }ndat{ se repezeau la ei. Iar Zoi, v{z|nd c{ vin s{raci ~i str{ini, arunca c|te pu`in din bucate la c|ini ca s{ tac{, iar celelalte toate le d{dea la s{raci ~i la str{ini, sf{tuindu-i s{ se fac{ cre~tini. Ea era r|nduit{ cu slujba casei, ca s{ hr{neasc{ p{s{rile de tot felul ce se cre~teau, iar b{rbatul ~i fiii ei f{ceau alte lucruri poruncite. Deci toat{ ziua se osteneau cu slujbele lor, iar la apusul soarelui gustau pu`in{ hran{ din bucatele de care ~tiau c{ nu sunt spurcate cu jertfele idole~ti, c{ci cu a lui Dumnezeu purtare de grij{ li se trimiteau lor de aiurea; ~i }~i aduceau aminte de cuv|ntul Domnului, Care zice: C{uta`i la p{s{rile cerului, c{ nu seam{n{, nu secer{ ~i nu adun{ }n jitni`e, iar Tat{l Cel ceresc le hr{ne~te pe ele. Odat{, fiind trimis fericitul Esper la o slujb{ oarecare, fiii lui, Chiriac ~i Teodul, au zis c{tre maica lor: <192>Nu putem s{ petrecem cu p{g|nii! Oare nu ne }nve`i tu din dumnezeiasca Scriptur{, din care ne aducem aminte de cuv|ntul Apostolului: Nu fi`i lesne muta`i la alt jug, ca necredincio~ii? Deci dac{, supun|ndu-ne dumnezeie~tilor Scripturi, voim s{ p{zim poruncile Domnului ~i nu ne vom duce de la p{g|ni, apoi }ntr-un num{r cu d|n~ii ne vom num{ra de Domnul ~i vom primi ca ~i d|n~ii<170>. Iar maica a r{spuns c{tre fii: <192>Cum putem s{ ne ducem de la d|n~ii, o, fiilor, pentru c{ ei ne sunt nou{ st{p|ni ~i au putere peste trupurile noastre?<170> Gr{it-au fiii: <192>Hristos pentru noi S-a dat pe Sine }n m|inile necre-dincio~ilor iudei ~i S-a r{stignit ~i S-a }ngropat ~i a treia zi a }nviat. Dac{ ~i noi ne vom da trupurile noastre necuratului Catal spre chinuire pentru Hristos ~i, muncindu-ne, ne va ucide, apoi ~tim c{ sufletele noastre vor fi vii }n veci. Deci, tu, o, maic{, veselindu-te ~i bucur|ndu-te, s{ ne pui pe noi }naintea st{p|nului nostru ~i ceea ce ne va da nou{ Hristos }n gurile noastre, aceea vom gr{i }naintea st{p|nului<170>. ^i se g{teau am|ndoi tinerii cei buni, ca ni~te viteji nevoitori, spre nevoin`a cea p{timitoare pentru Hristos, c{ut|nd vreme c|nd s{ stea }naintea st{p|nului ~i s{ m{rturiseasc{ numele lui Hristos. Ei ziceau unul c{tre altul: <192>De ne va da nou{ Hristos Dumnezeu s{ murim pentru D|nsul, apoi ne vom }nvrednici a-L vedea ~i vom fi }mpreun{ cu El<170>. Iar maica lor se temea pentru d|n~ii, ca nu cumva, }nfrico~|ndu-se de munci, s{ se plece spre jertfa idoleasc{; c{ci p|n{ atunci st{p|nii lor nu ~tiau de d|n~ii c{ sunt cre~tini. ^i, nevr|nd maica s{-~i duc{ fiii }naintea boierului, au zis c{tre d|nsa: <192>Pentru ce te temi de acest p{g|n? Oare nu-`i aduci aminte ce zice Scriptura? Gr{it-am }ntru m{rturiile Tale }naintea }mp{ra`ilor ~i nu m-am ru~inat!<170> Deci, }ntr-una din zile, venind acas{ st{p|nul lor, }n vremea pr|nzului de la un loc oarecare, au ie~it }naintea por`ilor }ntru }nt|mpinarea lui am|ndoi fra`ii, Chiriac ~i Teodul, ~i au zis: <192>Bine ai venit, st{p|ne al trupurilor noastre celor v{zute; c{ci al sufle-telor noastre celor nev{zute este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce petrece }n ceruri<170>. Iar Catal, minun|ndu-se de ni~te cuvinte ca acestea ale acelor tineri, a zis: <192>Au }nnebunit ace~ti copii, pomenindu-mi un nume str{in ~i numind Dumnezeu ~i Domn pe Acela ce se zice Iisus Hristos. Chema`i la mine pe tat{l ~i pe <%-2>maica lor<170>. ^i, duc|ndu-se slugile, n-au aflat pe tat{l, ci au adus numai<%0> pe maica lor. Atunci Catal a zis c{tre d|nsa: <192>Unde este b{rbatul t{u?<170> R{spuns-a aceea: <192>Oare nu este cu porunca ta trimis la lucru }n satul Tritonia?<170> Atunci a zis Catal c{tre d|nsa: <192>O, de a`i fi fost ~i voi acolo la acela~i Tritonia, nu mi-a`i fi tulburat sufletul, spun|nd c{ pe alt Dumnezeu }l ave`i voi de care nici eu, nici altul n-a auzit c|ndva. Dar acum, nu voi s{ v{ }ntreb pe voi de acelea de care mi-a`i zis mie, ci dup{ ce Termie, so`ia mea, }mi va na~te pruncul (c{ era }ns{rcinat{) ~i voi aduce jertfe marii zei`e Fortuna, atunci v{ voi }ntreba pe voi<170>. ^i }ndat{ a poruncit ca pe Sf|nta Zoi }mpreun{ cu fiii ei s{-i trimit{ la b{rbatul ei, }n satul Tritonia. Deci, fiind ei du~i acolo, se bucurau ~i se veseleau, c|nt|nd ~i gr{ind fiecare: Domnul m{ pa~te ~i nimic nu-mi va lipsi. La locul p{~unii, acolo m-am <%2>s{l{~luit. ^i iar{~i: Scosu-ne-ai pe noi din iad ~i din m|na mor`ii ne-<%0>ai m|ntuit pe noi. C{ci sfin`ii socoteau casa st{p|nului lor ca iadul, pe Catal ca moartea, iar idolii ca focul iadului. Iar dup{ o vreme, s-a n{scut fiul lui Catal ~i se pr{znuia acea p{g|neasc{ na~tere cu aducere de jertfe idolului cet{`ii <196> zei`a Fortuna <196> ~i to`i cet{`enii se bucurau }mpreun{ cu Catal, pr{znuind na~terea pruncului lui. Iar Sf|nta Zoi se ruga lui Dumnezeu pentru b{rbatul s{u ~i pentru fiii s{i ca s{ nu cad{ }n ispit{. Catal, dup{ p{g|nescul s{u osp{`, a zis c{tre Termia, femeia sa: <192>S{ se veseleasc{ acum to`i casnicii ~i toate slugile noastre cu pr{znuire<170>. Iar ea a r{spuns: <192>S{ se veseleasc{ to`i<170>. ^i }ndat{, precum la celelalte slugi, a~a ~i lui Esper, femeii lui ~i fiilor, le-a trimis din osp{`ul jertfit idolilor un vas cu vin ~i un blid cu carne. Iar Sf|nta Zoi, v{z|nd de departe darurile cele ce se aduceau de la st{p|nul lor, a oftat ~i a zis: <192>Doamne Dumnezeule, Cel ce e~ti negr{it cerc{tor al inimilor omene~ti, fii cu noi, str{inii, c{ afar{ de Tine, Doamne, pe alt Dumnezeu nu ~tim; ~i }nt{re~te-ne pe noi }ntru a Ta m{rturisire!<170> Deci, apropiindu-se c{tre cel ce adusese c{rnurile, le-a apucat ~i le-a aruncat c|inilor; asemenea ~i vinul l-a v{rsat pe p{m|nt; iar sluga aceea ce adusese acele daruri, degrab{ s-a }ntors ~i a spus st{p|nului s{u cele ce a f{cut Zoi. Catal, auzind acestea, s-a umplut de m|nie ~i }ndat{ a trimis s{-i aduc{ pe d|n~ii }n casa sa. Iar c|nd }i duceau pe sfin`i, Zoi }nt{rea pe b{rbat ~i pe fii, zic|ndu-le: <192>S{ nu ne temem de m|nia p{g|nului Catal ~i de muncile preg{tite nou{ de d|nsul; ci s{ le r{bd{m cu vitejie ca, prin r{bdare, s{ intr{m }n cetatea cea cereasc{ a lui Hristos, }mpreun{ cu sfin`ii S{i<170>. St|nd ei }naintea lui Catal, acela a zis c{tre d|n~ii: <192>Spre cine a`i n{d{jduit, c|nd a`i }ndr{znit a arunca darurile noastre c|inilor? ]ns{ eu nu m{ }ngrijesc at|t pentru a mea necinste, c|t pentru necinstea marii zei`e Fortuna<170>. Iar Sf|nta Zoi a r{spuns: <192>N{dejdea ~i sprijinul nostru este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu; iar aceia pe care tu }i nume~ti zei, sunt diavoli<170>. Zis-a Catal: <192>Voi porunci s{ munceasc{ pe fiii t{i, ca s{ vedem de va putea s{-i izb{veasc{ pe d|n~ii Hristos, Care zice`i c{ este Dumnezeu<170>. Iar c|nd i-a dezbr{cat pe am|ndoi fiii ~i la munci i-a sp|nzurat ~i cu unghii de fier i-a strujit, atunci maica lor cea sf|nt{, st|nd ~i privind la p{timirea lor, }i }nt{rea pe d|n~ii, zic|ndu-le: <192>R{bda`i cu vitejie, fiii mei, r{bda`i ~i nu v{ teme`i de aceste munci care vin de la p{g|nul Catal asupra voastr{<170>. Iar ei r{spundeau: <192>Nu sunt nimic aceste munci; spune spurcatului muncitor s{ afle munci ~i mai mari, ca, prin p{timirea cea des{v|r~it{, s{ c|~tig{m cununile<170>. Iar ea a zis c{tre Catal: <192>Pentru ce n-ai poruncit s{ pun{ munci mai mari asupra fiilor mei ~i nu te sile~ti mai mult a-i munci? C{ci }ntr-acestea ei nu simt dureri<170>. Atunci p{g|nul Catal, b{t|nd foarte tare pe Sf|nta Zoi ~i pe fericitul Esper, a poruncit ca pe to`i s{-i arunce }ntr-un cuptor foarte tare }ncins ~i a pus p{zitori l|ng{ cuptor. Iar Sfin`ii Mucenici ~edeau }n cuptor, c|nt|nd ~i l{ud|nd pe Dumnezeu. Auzind Catal cum c{ mucenicii sunt }n cuptor vii ~i c|nt{, se mira foarte mult, cum acea putere at|t de mare a focului n-a putut s{-i omoare pe d|n~ii ~i s{-i prefac{ }n cenu~{; ~i, socotind c{ printr-o oarecare vraj{ cre~tinii aceia biruiesc puterea focului, se g|ndea cu ce fel de alt{ munc{ mai cumplit{ s{-i omoare pe d|n~ii. ^i s-a zis de la <%1>Sf|ntul Duh sfin`ilor mucenici }n cuptorul cel cu foc: <192>]mb{rb{ta-`i-<%0>v{, c{ci Catal caut{ ca prin mai mari munci s{ v{ piard{ pe voi<170>. Iar ei, auzind acestea, s-au rugat, zic|nd: <192>Doamne Iisuse Hristoase, prime~te }n pace sufletele noastre!<170> ^i }ndat{ ~i-au dat sfintele lor suflete }n m|inile lui Dumnezeu, }n dou{ zile ale lunii lui mai, pe vremea lui Adrian. A doua zi, p{g|nul Catal, merg|nd la cuptor cu ai s{i, au aflat trupurile mucenicilor nev{t{mate de foc, z{c|nd cu fe`ele spre r{s{rit, ca ~i cum sfintele lor suflete se }mpreunaser{ cu cetele sfin`ilor mucenici, cu ale }ngerilor ~i cu ale arhanghelilor. Atunci s-a auzit glas din cer, zic|nd: <192>Intra`i, drep`ilor, }n Raiul Domnului nostru; iar tu, p{g|nule Catal, vei merge }n gheena, }n focul cel nestins, ca s{ te munce~ti }n veci<170>. @SUBTITLE = TOT ]N ACEAST[ ZI, @SUBTITLE = P[TIMIREA SFIN@ILOR BORIS ^I GLEB, @SUBTITLE = DOMNI AI RUSIEI, @SUBTITLE = NUMI@I DIN BOTEZ ROMAN ^I DAVID Fericit este b{rbatul care se teme de Domnul ~i poruncile Lui va p{zi. Puternic{ va fi semin`ia lui pe p{m|nt ~i neamul drep`ilor se va binecuv|nta, precum zice marele prooroc ~i }mp{rat. Cu adev{rat fericit a fost b{rbatul cel tem{tor de Domnul, sf|ntul ~i }ntocmai cu Apostolii, marele nostru voievod Vladimir, care s-a numit din Sf|ntul Botez Vasile, fiul lui Svetoslav, care nu numai singur el s-a s|rguit a pl{cea lui Dumnezeu, ci ~i toat{ st{p|nirea sa, p{m|ntul Rusiei, lumin|ndu-l prin Sf|ntul Botez, l-a adus ca un dar cinstit ~i pl{cut Domnului. Pentru aceasta ~i semin`ia lui, puternic{ pe p{m|nt a f{cut-o Domnul ~i a binecuv|ntat neamul lui cel drept. Acel mare voievod, fiind la b{tr|ne`e ~i apropiindu-se de fericitul sf|r~it }n care avea s{ se mute, ca de la }mp{r{`ia cea vremelnic{ ~i p{m|nteasc{ la }mp{r{`ia cea f{r{ de sf|r~it ~i cereasc{, ~i din via`a cea cu mult{ osteneal{, la odihna cea ve~nic{ ~i la via`a cea fericit{, a chemat pe cei doisprezece fii ai s{i, pe care }i avea n{scu`i cu mai multe femei, din vremea necredin`ei lui, ~i le-a }mp{r`it domnia sa, p{m|ntul Rusiei, fiec{ruia c|te o mo~tenire, astfel: pe Vi~eslav l-a pus }n marele Novograd, pe Izaslav }n Polo`ca, pe Sviatopolc }n Turov ~i pe Iaroslav }n Rostov. Murind Vi~eslav a pus pe Iaroslav, }n marele Novograd, iar pe Boris }n Rostov, pe Gleb }n Muron, pe Svetoslav }n Drebleani, pe Vsevolod }n Vladimir, pe Mstislav }n Tmutoracani, pe Stanislav }n Smolensca, pe Sudislav }n Pscov ~i pe Bracislav }n Lu`ca ~i }n Volina. Dup{ dou{zeci ~i opt de ani de la Sf|ntul Botez, fericitul Vladimir a }nceput a boli ~i atunci a venit la d|nsul Boris, fiul lui cel mai iubit dec|t to`i copiii. ]n acea vreme venise }n~tiin`area voievodului Vladimir, c{ pecenegii vin cu r{zboi asupra Rusiei, ~i Vladimir, fiind bolnav, s-a m|hnit, de vreme ce nu putea s{ ias{ singur la r{zboi }mpotriva pecenegilor. ^i chem|nd pe iubitul s{u fiu, Boris, cel numit din Sf|ntul Botez Roman, i-a }ncredin`at lui pe osta~ii s{i ~i l-a trimis peste Nipru }mpotriva pecenegilor. Boris, merg|nd degrab{ ~i pe pecenegi neafl|ndu-i, s-a }ntors }napoi ~i a stat la r|ul Altei. ^i iat{, i-a venit }n~tiin`are c{ tat{l lui, binecredinciosul ~i Sf|ntul mare voievod Vladimir, a murit la Berestov. ^i Sviatopolc, fiind l|ng{ el, se s|rguia ca s{ t{inuiasc{ moartea tat{lui <%1>s{u; pentru c{, trupul }nvelindu-l }n covor ~i sp{rg|nd pardoseala<%-2> l-a<%0> l{sat jos; apoi }n tain{ l-a dus noaptea }n cetate ~i l-a pus }n biserica Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, Deseatina. Fericitul domn Boris, auzind de acestea, a }nceput a pl|nge dup{ tat{l s{u, zic|nd: <192>Vai mie, tat{l meu, lumina ochilor mei, str{lucirea ~i raza fe`ei mele. Vai mie, cum ai apus lumina mea, nefiind eu la sf|r~itul t{u, ca singur s{ }ngrop cinstitul t{u trup; ~i de ce nu m-am }nvrednicit s{ s{rut cinstitele tale c{runte`i!<170> ^i multe alte cuvinte umilite gr{ia }n pl|ngerea sa, iar Sviatopolc s-a a~ezat }n Kiev pe scaunul p{rintesc cu putere de la sine, pentru c{ nu i se c{dea lui s{ st{p|neasc{ }n Kiev dup{ tat{l s{u. ^i s-a umplut inima lui de iubirea de st{p|nire cea f{r{delege ~i de }nr{ut{`ita zavistie a lui Cain, zic|nd }n sine: <192>Voi pierde pe to`i fra`ii mei ~i voi r{m|ne st{p|nitor }n Rusia<170>. <%-2>Deci, }ndat{ a trimis cu vicle~ug la fratele s{u, Boris, zic|ndu-i:<%0> <192>Fratele meu iubit, voi s{ am cu tine dragoste. Iat{, pe l|ng{ dania tat{lui, }`i voi da }nc{ mai mult{ st{p|nire - iar aceasta o zicea cu vicle~ug, c{ut|nd cum ar pierde pe Boris. Deci, chem|nd pe kieveni, le }mp{r`ea daruri multe, }ns{ inima lor nu era cu el. Apoi, duc|ndu-se noaptea la Vi~tegorod, a chemat }n tain{ la sine pe boierul Put~a ~i pe ceilal`i boieri din Vi~tegorod: Tel`ul, Elovici ~i Lea~co. ^i le-a zis lor: <192>Spune`i-mi adev{rul, ave`i c{tre mine dragoste din toat{ inima?<170> Iar ei cu Put~a au zis: <192>Capetele noastre cu to`i ve~tegorodi`ii le vom pune pentru tine<170>. Atunci tic{losul Sviatopolc a zis lui Put~a ~i prietenilor lui: <192>De vreme ce v{ f{g{dui`i, ca pentru mine s{ v{ pune`i capetele voastre, atunci merge`i }n tain{ ~i ucide`i pe Boris, fratele meu<170>. Iar ei au f{g{duit s{ fac{ a~a. Iar voievodul Boris st{tea atunci la r|ul Altei, ~i boierii din Kiev i-au zis: <192>Mergi }n Kiev ~i ~ezi pe scaunul <%-2>p{rintesc, c{ci ~i oastea p{rinteasc{ este cu tine<170>. Fericitul Boris le-a<%0> r{spuns: <192>Asupra fratelui meu mai mare nu voi merge, deoarece }l am pe el ca pe un tat{<170>. Acestea auzindu-le boierii ~i osta~ii, s-au dus pe la locurile lor; iar Sf|ntul Boris a r{mas cu slugile sale ~i voia s{ mearg{ la fratele s{u, Sviatopolc, ca s{ i se }nchine, d|ndu-i cinste ca celui mai mare frate ~i mai }nt|i voievod. ^i a venit un vestitor la Sf|ntul Boris, spun|ndu-i c{ Sviatopolc voie~te s{-l ucid{, ~i c{ a trimis pentru aceea uciga~i. Iar sf|ntul nu credea pe acel vestitor, ~tiindu-se pe sine c{ n-a gre~it cu nimic }mpotriva fratelui s{u, Sviatopolc, ~i nici nu n{d{jduise vreodat{ la o r{utate ca aceea. ]ns{ se tulbur{ cu g|ndul ~i era cuprins de m|hnire }n acea zi, dar n{d{jduia spre Dumnezeu. Ziua aceea era s|mb{t{ ~i, intr|nd }n cortul s{u, se ruga cu lacrimi lui Hristos Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Sale. A doua zi, Duminic{, scul|ndu-se foarte de diminea`{, a poruncit preotului ca s{ c|nte utrenia ~i }nsu~i se ruga cu umilin`{ Domnului. Iar trimi~ii lui Sviatopolc, boierii din Vi~tegorod, sosiser{ }nc{ de cu noapte ~i, st|nd aproape, auzeau pe fericitul Boris c|nt|nd utrenia. ^i i-au vestit Sf|ntului Boris, c{ acum s-au apropiat uciga~ii lui Sviatopolc ca s{-l omoare, deci, a }nceput ~i mai mult a se ruga, zic|nd: Doamne, c|t s-au }nmul`it cei ce m{ nec{jesc; mul`i se scoal{ asupra mea, ~i celelalte ale psalmului. Citind iar{~i Psaltirea cu mult{ umilin`{, zicea psalmul }n care sunt cuprinse cuvintele acestea: Spre Tine m-am aruncat din coapsele ~i din p|ntecele maicii mele. Tu e~ti Dumnezeul meu, nu Te dep{rta de la mine, c{ necazul este aproape ~i nu este cine s{-mi ajute. M-au }nconjurat vi`ei mul`i, tauri gra~i m-au cuprins; au deschis asupra mea gura lor, ca un leu ce r{pe~te ~i r{cne~te. M-au }nconjurat c|ini mul`i, adunarea celor vicleni m-a cuprins. Iar Tu, Doamne, nu dep{rta de la mine ajutorul T{u; ia aminte la sprijinirea mea. Izb{ve~te de sabie sufletul meu ~i din gheara c|inelui, via`a mea, ~i celelalte. Dup{ s{v|r~irea Utreniei, c{ut|nd spre icoana lui Hristos, cu lacrimi zicea <192>Doamne Iisuse Hristoase, Care Te-ai ar{tat cu acest chip pe p{m|nt pentru m|ntuirea noastr{ ~i ai binevoit a Te pironi pe Cruce pentru p{catele noastre, }nvrednice~te-m{ ~i pe mine, ca pentru numele T{u cel sf|nt, s{ rabd p{timirea aceasta f{r{ de vin{, pe care nu o primesc de la potrivnici, ci chiar de la fratele meu ~i s{ nu-i socote~ti lui, Doamne, aceasta ca p{cat<170>. Rug|ndu-se mult, s-a l{sat }n voia Domnului. ^i iat{, uciga~ii cei tic{lo~i, ca ni~te fiare cumplite au n{v{lit deodat{ cu arme, cu suli`e ~i cu s{biile scoase. S{rind }n cort }n~i~i boierii cei tic{lo~i din Vi~tegorod: Put~a, Tele`, Elovici ~i Lea~co, au lovit pe Sf|ntul Boris cu s{biile, l-au }mpuns cu suli`ele ~i, tr|ntindu-l la p{m|nt, }l sc{ldau }n s|ngele s{u. Iar unul din slugile lui, anume Gheorghe, de neam unguresc, foarte iubit ~i credincios Sf|ntului Boris, av|nd o grivn{ de aur pus{ de el pe sine, a c{zut pe trupul st{p|nului s{u, zic|nd: <192>Nu te voi l{sa iubitul meu st{p|n, ci unde se ve~teje~te frumuse`ea trupului t{u, acolo s{-mi sf|r~esc ~i eu via`a mea<170>. Deci ~i pe acela l-au str{puns cu suli`ele. ^i, neput|nd ei s{ scoat{ degrab{ gherdanul cel de aur, i-au t{iat capul ~i l-au aruncat la o parte, ~i astfel au luat gherdanul. De aceea, mai pe urm{ n-au <%-2>putut s{ afle trupul lui Gheorghe }ntre alte trupuri, pentru c{ atunci<%0> pe mul`i tineri ai lui Boris i-au ucis cu s{biile. Acest Gheorghe, ungurul, iubitul t|n{r al Sf|ntului Boris, era frate bun al cuviosului Moise ungurul care, pentru cur{`ie, a p{timit de la o femeie le~easc{, precum se scrie pe larg }n Patericul Pecersc{i. Iar pe sf|ntul r{bd{tor de chinuri, Boris sufl|nd }nc{ pu`in, }nv{luindu-l uciga~ii tic{lo~i }n cort, l-au pus }ntr-o c{ru`{ ~i-l duceau cu ei. Pe cale i-au }nt|mpinat cei doi trimi~i ai lui Sviatopolc, care, v{z|nd pe Sf|ntul Boris }nc{ sufl|nd, }ndat{ unul dintre d|n~ii, sco`|ndu-~i sabia sa, a }nfipt-o }n inima lui. ^i a~a s-a sf|r~it Sf|ntul Boris, }n 24 de zile ale lunii iulie, la pomenirea Sfintei Muceni`e Hristina, }ntr-o zi de Duminic{, lu|nd cunun{ muceniceasc{ de la Domnul. Iar cinstitul lui trup l-au dus uciga~ii }n Vi~tegorod ~i l-au }ngropat }n tain{ }ntr-o biseric{ de lemn a Sf|ntului Vasile. @BT+1 = Dup{ uciderea Sf|ntului Boris, tic{losul Sviatopolc se g|ndea cum ar ucide ~i pe Gleb; pentru c{ Boris ~i Gleb erau fiii unei mame, n{scu`i lui Vladimir de o bulg{roaic{. Deci, a trimis Sviatopolc cu }n~el{ciune la Gleb, voievodul Muronului, zic|nd: <192>Tat{l t{u bole~te foarte ~i te cheam{ la el, vr|nd s{ te vad{. Deci, s{ vii degrab{ cu pu`ini }nso`itori. Fericitul Gleb, fiind foarte ascult{tor tat{lui s{u, a luat }ndat{ pu`ini tovar{~i ~i a mers degrab{, <%2>s{ poat{ vedea }nc{ viu pe tat{l s{u, Sf|ntul Vladimir, pentru c{ nu auzise de moartea lui. ^i venind el la gura Volg{i, fiind noaptea, s-a }mpiedicat calul cu d|nsul, d|nd }ntr-o groap{, ~i i-a v{t{mat pu`in un picior, de aceea a ~ezut }ntr-un caic, a mers pe ap{, p|n{ la Smolensc. Iar c|nd a ajuns la locul ce se numea Smedin, a stat la mal.<%0> ]ntr-acea vreme, i-a venit lui Iaroslav, voievodul marelui Novograd, }n~tiin`are din Kiev de la Predislava, sora lui, despre moartea lui Vladimir, tat{l lor, ~i despre uciderea lui Boris de c{tre Sviatopolc. ^i a trimis Iaroslav la Gleb, zic|ndu-i: <192>S{ nu te duci }n Kiev la Sviatopolc, deoarece tat{l nostru a murit, iar Sviatopolc a ucis pe Boris ~i voie~te s{ te ucid{ ~i pe tine<170>. Acea scrisoare a lui Iaroslav a ajuns pe fericitul Gleb la Smedin ~i el, t|nguindu-se foarte, a pl|ns cu amar dup{ tat{l s{u ~i dup{ fratele s{u cel ucis. ^i pe c|nd pl|ngea el }nc{ }n acel loc, au sosit }n acel ceas uciga~ii trimi~i de Sviatopolc ~i, n{v{lind deodat{ cu s{biile scoase, au }nceput a s{ri }n caicul lui Gleb. Slugile lui Gleb au sl{bit de fric{, iar Sf|ntul Gleb, v{z|nd pe uciga~i, ~i-a ridicat m|inile spre cer ~i a }nceput a se ruga cu lacrimi, zic|nd: Judec{, Doamne, pe cei ce-mi fac str|mb{tate, d{ r{zboi celor ce se o~tesc asupra mea, apuc{ arma ~i pav{za ~i Te scoal{ }n ajutorul meu; vars{ sabie ~i }nchide }mpotriva celor ce m{ prigonesc ~i zi sufletului meu: M|ntuirea ta sunt Eu! Iar mai-marele uciga~ilor, tic{losul Gorasim, a poruncit ca s{ ucid{ }ndat{ pe Gleb. Atunci buc{tarul lui Gleb, cel cu numele <%-2>Torcin, care era la spate, av|nd du~m{nie asupra st{p|nului s{u, ~i-a<%0> scos cu`itul ~i, apuc|ndu-l de cap pe Sf|ntul Gleb, a }nfipt cu`itul }n g|tul lui, t{indu-l. ^i l-a dat mor`ii prin junghiere, ca pe un mielu~el f{r{ de prihan{, lipsindu-l de via`a aceasta mult dureroas{ ~i de pu`in{ vreme, luni, }n cinci zile ale lunii lui septembrie, la pome-nirea Sf|ntului Prooroc Zaharia, tat{l Merg{torului }nainte, cel ucis }ntre biseric{ ~i altar. @BT-1 = Sf|ntul Gleb a stat astfel }naintea lui Hristos Dumnezeu }n cereasca }mp{r{`ie, }mpreun{ cu fratele s{u Boris, }mplinindu-se de d|n~ii cuvintele psalmistului: <192>Iat{ ce este bun sau ce este frumos, f{r{ numai a locui fra`ii }mpreun{, }n via`a cea nesf|r~it{ ~i }n slava sfin`ilor mucenici<170>. Iar cumpli`ii uciga~i, dup{ uciderea Sf|ntului Gleb, nu l-au }nvrednicit pe el de cuviincioasa ~i cinstita }ngropare, ci au aruncat cinstitul lui trup la un loc pustiu, nu departe de mal, }ntre doi butuci, acoperindu-l cu pu`ine vreascuri. ^i nimeni din smoleni nu ~tia de trupul lui Gleb, voievodul cel ucis, unde este. Dar Dumnezeu, nep{r{sind pe pl{cutul S{u, ar{ta oamenilor trupul mucenicului prin diferite minuni. Uneori se ar{ta st|lp de foc la acel loc, alteori lum|n{ri aprinse, iar alteori se auzeau c|nt{ri }ngere~ti, de cei ce treceau ~i de cei ce p{~teau vitele pe acolo. ]ntr-o var{, v|n{torii de fiare au aflat acel cinstit ~i sf|nt trup z{c|nd }ntreg, pentru c{ nici o fiar{ sau pas{re nu se atinsese de el ~i nici vreo stric{ciune nu era pe d|nsul. @BT-1 = Spun|nd ei acestea }n cetate, to`i cet{`enii ~i toat{ r|nduiala duhovniceasc{ ~i mireneasc{, merg|nd cu cruci, au luat trupul cel r{bd{tor de chinuri, cunosc|ndu-l c{ este al binecredinciosului Gleb, voievodul Muronului, feciorul lui Vladimir, care fusese ucis }n acel loc, ~i l-au adus cu cinste }n cetate ~i l-au pus }n biseric{; pentru c{ Dumnezeu a ar{tat smolenilor pe pl{cutul S{u, ca alt{dat{ oasele lui Iosif israeli`ilor. Tic{losul Sviatopolc nu s-a }ndestulat cu s|ngele celor doi fra`i, sfin`i r{bd{tori de chinuri Boris ~i Gleb. Ci, dup{ uciderea acelora, }ndat{ ~i-a }ntins m|na cea uciga~{ ~i asupra fratelui s{u al treilea, Svetoslav, voievodul dreblenilor, care, }n~tiin`|ndu-se de r{utatea lui Sviatopolc, a fugit la unguri; }ns{ l-au ajuns uciga~ii cei trimi~i ~i l-au ucis }n mun`ii ungure~ti. Apoi Iaroslav, voievodul marelui Novgorod, adun|ndu-~i puterea sa ost{~easc{, a mers asupra lui Sviatopolc, r{zbun|nd s|ngele fr{`esc. R{zboiul }ntre ei a `inut un timp lung de patru ani, pentru c{, uneori Iaroslav pe Sviatopolc }l biruia ~i-l gonea, iar alteori Sviatopolc, c|~tig|nd ajutor de la le~i, biruia pe Iaroslav. Dar mai pe urm{, Sviatopolc a fost biruit }n acel loc, unde a ucis pe Sf|ntul Boris. Sviatopolc de c|te ori era biruit ~i izgonit, fugea la pecenegi ~i, de acolo, iar{~i venea cu putere asupra lui Iaroslav. Atunci Iaroslav, merg|nd }mpotriva lui Sviatopolc, a stat la r|ul Altei, unde a fost ucis Sf|ntul Boris cu slugile sale ~i, ridic|nd m|inile spre cer, s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi, zic|nd: <192>S|ngele fra`ilor mei strig{ din p{m|ntul acesta c{tre Tine, St{p|ne Doamne, Dumnezeul meu! Deci, m{ rog @ie, Preaputernicule, F{c{torule ~i Judec{torule prea drepte, izb{ve~te s|ngele drep`ilor acestora, precum ai izb{vit s|ngele lui Abel asupra lui Cain, pun|nd pe el cutremur. Astfel s{ pui cutremur ~i spre acest tic{los Sviatopolc, ca s{ nu mai poat{ v{rsa ~i mai mult s|nge fr{`esc ~i <%-2>cre~tinesc<170>. Apoi a zis: <192>Fra`ii mei cei sfin`i, Boris ~i Gleb, ajuta`i-m{<%0> pe mine asupra acestui m|ndru uciga~!<170> Sf|r~indu-~i rug{ciunea, a }mpreunat cetele osta~ilor s{i ~i s-a lovit cu puterea lui Sviatopolc, la r{s{rirea soarelui, ~i era vineri ziua aceea. ^i s-au t{iat at|t de tare am|ndou{ p{r`ile, }nc|t n-a fost niciodat{ o t{iere ca aceea }n Rusia; c{ci, apuc|ndu-se de m|ini, se t{iau unii pe al`ii ~i s|ngele curgea ca p|raiele prin v{i. Abia c{tre sear{, Iaroslav a biruit ~i a sf{r|mat des{v|r~it puterea lui Sviatopolc, care a sc{pat cu pu`ini tovar{~i din acel r{zboi ~i a fugit }n `ara le~easc{. Merg|nd el }n cale, a n{p{dit asupra lui diavolul fricii ~i i-au sl{bit oasele lui at|t de tare, }nc|t nu putea s{ ~ad{ pe cal; ci era purtat }n p|rghie ~i de fric{ nu putea s{ petreac{ la un loc, ci totdeauna striga: <192>Iat{, gonesc dup{ noi, fugi`i!<170> Ei fugeau cu d|nsul, strig|nd iar{~i: <192>Iat{, gonesc dup{ noi, fugi`i!<170> ^i a~a a fugit din loc }n loc, purt|ndu-l pe el, p|n{ ce a ajuns }n p{m|ntul le~esc, izgonit fiind de m|nia lui Dumnezeu. Aici a ajuns }ntr-o pustie, }ntre cehi ~i }ntre le~i, unde ~i-a aflat sf|r~itul cel r{u al vie`ii sale. C{ci, fiind muncit de diavolul, a murit }mpreun{ ~i cu trupul ~i cu sufletul; ~i a pierit }n veci, mo~tenind gheena focului. Iar trupul acelui tic{los, }ngrop|ndu-l acolo tovar{~ii lui unde a murit, au gr{m{dit deasupra lui o movil{ mare, care este ~i ast{zi, din care iese un miros greu, spre ar{tarea izb|ndirii lui Dumnezeu ~i spre certarea oamenilor celor r{i. Binecredinciosul ~i marele domn Iaroslav, dup{ r{zboaiele ce le-a avut cu Sviatopolc, lu|nd des{v|r~it domnia Kievului, ~i de r{zboi odihnindu-se, a }nceput a }ntreba despre cinstitele moa~te ale sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, Boris ~i Gleb, fra`ii s{i cei uci~i, unde ~i }n ce loc se afl{? Deci, i-au spus despre Sf|ntul Boris c{ se afl{ pus }n Vi~tegorod, }n biserica Sf|ntului Vasile, iar despre Sf|ntul Gleb ~tiau to`i c{ a fost ucis nu departe de Smolensc, dar despre trupul lui, nu ~tia nimeni dintre kieveni unde era pus. ]n acea vreme a venit }n~tiin`are de la Smolensca lui Iaroslav, spun|n-du-i c{ Dumnezeu a ar{tat cu semne ~i minuni trupul Sf|ntului Gleb, care a z{cut mult }n loc pustiu, iar acum este adus cu cinste }n cetatea Smolensc. Afl|nd acestea Iaroslav, }ndat{ a trimis preo`i ~i diaconi la Smolensc ~i, lu|nd de acolo pe Sf|ntul Gleb cu toat{ cinstea, l-au pus }n corabie ~i l-au adus la Kiev pe apa Niprului. Binecredinciosul domn Iaroslav, a }nt|mpinat moa~tele mucenicului cu mitropolitul, cu egumenii ~i cu toat{ r|nduiala duhovniceasc{ ~i cu mul`ime de popor. ^i vedeau cu to`ii acel trup mucenicesc }ntreg, f{r{ de nici o stric{ciune, nici }nnegrindu-se, nici v{t{m|ndu-se de at|ta vreme; ci }ntocmai ca trupul unui om viu, din care ie~ind bun{ mireasm{, to`i se mirau de minunea aceea. Apoi, duc|ndu-l la Vi~tegorod }n biserica cea din lemn a Sf|ntului Vasile, au s{pat p{m|ntul ~i l-au pus }n racl{ de piatr{, l|ng{ Sf|ntul Boris, fratele lui. Iar Dumnezeu a pream{rit pe pl{cu`ii S{i, pentru c{ i-a }nvrednicit pe ei }mp{r{`iei Sale celei cere~ti }mpreun{ cu cetele sfin`ilor mucenici, ~i a dat sfintelor lor moa~te darul de a t{m{dui toate neputin`ele. Mul`i bolnavi alergau cu credin`{ la morm|ntul lor ~i se t{m{duiau de neputin`ele lor ~i se }ntorceau s{n{to~i, sl{vind pe Dumnezeu Cel pream{rit }ntru sfin`i. Dup{ o vreme, s-a }nt|mplat, cu voia lui Dumnezeu, de s-a aprins biserica Sf|ntului Vasile, }n care se aflau }ngropate moa~tele cele f{c{toare de minuni ale Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb ai Rusiei, ~i n-au putut oamenii deloc s{ sting{ focul, pentru c{ se aprinsese din v|rf. Ei au scos dintr-}nsa toate icoanele ~i vasele, p|n{ la cele mai mici, ~i n-a ars nimic acolo din lucrurile biserice~ti, dec|t numai biserica, r{m|n|nd mormintele sfin`ilor }n care erau puse trupurile lor f{r{ biseric{. Tuturor celor ce veneau ~i se }nchinau cu credin`{, li se d{deau t{m{duiri ~i li se ar{tau semne, precum s-a ar{tat mai }nainte la Smiadin deasupra trupului Sf|ntului Gleb. C{ci, uneori se vedea un st|lp de foc, alteori se vedeau lum|n{ri aprinse la morm|ntul sfin`ilor; iar alteori se auzeau c|nt{ri }ngere~ti ~i mul`i mergeau acolo ca la o priveli~te. Odat{ au venit varegii ~i, umbl|nd cu neb{gare de seam{ pe l|ng{ locul unde z{ceau }ngropate moa~tele f{c{toare de minuni ale sfin`ilor mucenici, unul din varegi a c{lcat cu picioarele peste morm|ntul mucenicesc, ~i deodat{ a ie~it foc din morm|nt ~i i-a ars picioarele. El, neput|nd suferi, a r{cnit ~i a s{rit din locul acela ~i a ar{tat tovar{~ilor s{i picioarele sale arse. De atunci nu mai cuteza nimeni s{ se apropie de locul acela, ci se }nchinau cu fric{. Despre aceasta ~i despre alte minuni ce se f{ceau la morm|ntul sfin`ilor s-a }n~tiin`at voievodul Iaroslav ~i s-a bucurat cu sufletul; c{ pe fra`ii lui care au p{timit f{r{ de vin{ }i pream{re~te Domnul, iar cele auzite le-a spus mitropolitului Ilarion. Mitropo-litul, mul`umind lui Dumnezeu c{ }n p{m|ntul Rusiei pream{re~te Domnul pe acei noi f{c{tori de minuni, a zis voievodului: <192>Sfat bun ~i binepl{cut lui Dumnezeu }`i dau, s{ zide~ti o biseric{ deasupra morm|ntului sfin`ilor f{c{tori de minuni, ~i s{ scoatem din p{m|nt cinstitele lor moa~te, ca mai cu os|rdie s{ alerge la ele poporul cel credincios ~i s{-~i c|~tige cererile de la pl{cu`ii lui Dumnezeu<170>. Sfatul mitropolitului a pl{cut voievodului ~i }ndat{ a zidit }n Vi~tegorod o biseric{ de lemn mare ~i frumoas{, deasupra morm|ntului Sfin`ilor Mucenici, av|nd cinci turle, ~i a zugr{vit-o toat{ }n{untru cu icoane ~i a }nfrumuse`at-o cu toat{ podoaba. S{v|r~indu-se biserica ~i }nzestr|nd-o cu cele de trebuin`{, a venit preasfin`itul mitropolit Ilarion cu clerul ~i cu tot sfin`itul sobor. Asemenea a venit ~i marele voievod Iaroslav cu to`i boierii ~i cu mul`imea poporului ~i f{c|nd c|ntare de toat{ noaptea }n acea biseric{ nou{, au sfin`it-o }n ziua de dou{zeci ~i patru ale lunii iulie, }n care zi a fost ucis, alt{dat{ Sf|ntul Boris. Dup{ s{v|r~irea sfin`irii, mitropolitul a poruncit, s{ sape p{m|ntul deasupra morm|ntului sfin`ilor. ^i, s{p|nd, ie~ea din morm|nt miresme cu miros pl{cut ~i au scos din p{m|nt raclele cu moa~tele sfin`ilor. Atunci mitropolitul ~i cu preo`ii, apropiindu-se cu fric{ ~i cu dragoste, au descoperit raclele sfin`ilor ~i au v{zut o minune preasl{vit{. Trupurile erau }ntregi, nestricate ~i se vedeau fe`ele lor luminate, }nc|t to`i s-au minunat foarte mult. ^i s-a umplut toat{ biserica de mult{ ~i pl{cut{ mireasm{. Ei au pus moa~tele sfin`ilor }n partea dreapt{ a bisericii ~i au a~ezat ca, }n acea zi, }n dou{zeci ~i patru ale lunii iulie s{ se pr{znuiasc{ pomenirea Sfin`ilor Mucenici Roman ~i David. Fiind ei }nc{ }n biseric{ la Sf|nta Liturghie, un om ~chiop de am|ndou{ picioarele a venit, t|r|ndu-se }n biseric{ cu osteneal{, ~i se ruga ca s{-l lase s{ se apropie de cinstitele ~i mucenice~tile racle, c{ci era mult{ }mbulzeal{ }n popor. ^i c|nd s-a apropiat ~i s-a atins, rug|ndu-se cu credin`{, }ndat{ s-au }nt{rit picioarele lui, cu darul lui Dumnezeu ~i cu rug{ciunile sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, ~i scul|ndu-se, umbla }naintea tuturor. Aceast{ minune, v{z|nd-o singur voievodul Iaroslav, mitropolitul ~i tot poporul au dat laud{ lui Dumnezeu ~i sfin`ilor pl{cu`i Lui. Iar dup{ Sf|nta Liturghie, voievodul a luat pe to`i la mas{ ~i au pr{znuit precum se c{dea, }mp{r`ind multe din averile sale }n ziua aceea la s{raci, s{rmani ~i v{duve. Dup{ moartea marelui voievod Iaroslav, trec|nd mul`i ani, biserica cea zidit{ de d|nsul se }nvechise. Atunci fiul lui, binecredinciosul domn Izaslav, `in|nd domnia cea mare a Kievului, a zidit o biseric{ nou{ de lemn }n numele sfin`ilor, numai cu o turl{. Sf|r~indu-se biserica, domnii Rusiei, fiii lui Iaroslav, s-au adunat la mutarea cinstitelor moa~te ale sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, Roman ~i David, }n Vi~tegorod: Izaslav al Kievului, Svetoslav al Cernigovului, Vsevolod al Pereaslavei. Asemenea a venit ~i mitropolitul Gheorghe cu episcopii Neofit al Cernigovului, Petru al Pereaslavei, Nichita al Bielogradei ~i Mihail al Irovului. Erau ~i egumeni: Cuviosul p{rintele nostru Teodosie al Pecersc{i, Sofronie al M|n{stirii Sf|ntului Mihail, Ghermano al loca~ului M|ntuitorului ~i to`i ceilal`i egumeni. ^i au f{cut praznic luminat, lu|nd cinstitele moa~te, }nt|i pe ale Sf|ntului Boris, pun|ndu-le }n racl{ nou{ ~i merg|nd }naintea lor cuvio~ii monahi cu lum|n{ri, dup{ d|n~ii diaconii, apoi preo`ii, arhiereii, iar dup{ ei mergeau domnii, duc|nd pe umerii lor sfintele moa~te ~i a~ez|ndu-le }n biserica cea nou{. C|nd au deschis racla, s-a umplut biserica de bun{ mireasm{ preaminunat{, ca de un fum sub`ire ce ie~ea din moa~te. V{z|nd ~i mirosind acestea, to`i au pream{rit pe Dumnezeu, iar pe mitropo-litul Gheorghe l-a cuprins o spaim{, pentru c{ nu avea credin`{ c{tre sfin`i ~i, c{z|nd cu fa`a la p{m|nt }naintea sfintelor moa~te, }~i cerea iertare ~i, s{rut|nd pe Sf|ntul Boris, l-a pus }n racl{ de piatr{. Dup{ aceasta, merg|nd, au luat moa~tele Sf|ntului Gleb cu racla de piatr{ ~i, pun|ndu-le }ntr-o sanie, le-au adus la biseric{. Iar c|nd era l|ng{ u~{, racla st{tea nemi~cat{, ~i a poruncit poporului s{ se roage, zic|nd: <192>Doamne miluie~te!<170> Rug|ndu-se poporul, s-a mi~cat racla ~i a dus-o l|ng{ Sf|ntul Boris, c{ruia i-a s{rutat capul, iar Sf|ntului Gleb m|na, pe care, lu|nd-o mitropolitul, binecuv|nt{ pe domni ~i pe popor. @BT+1 = ]n vremea aceea, voievodul Kievului, Izaslav, avea o v{t{mare la grumaz ~i-l durea capul. Lu|nd el m|na mitropolitului cu care `inea m|na Sf|ntului Gleb, o puse la grumaz unde avea v{t{mare, la cap ~i la ochi, ~i s-a t{m{duit }n ceasul acela, pream{rind to`i pe Dumnezeu ~i pe pl{cu`ii Lui. Dup{ Sf|nta Liturghie au pr|nzit domnii }mpreun{ cu arhiereii, f{c|nd milostenie s{racilor. De atunci s-a a~ezat praznicul mut{rii cinstitelor moa~te ale sfin`ilor Boris ~i Gleb, r{bd{torii de chinuri ~i f{c{torii de minuni voievozi ai Rusiei, }n dou{ zile ale lunii mai, c|nd se face ~i pomenirea aducerii moa~telor Sf|ntului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei. Dup{ pu`in{ vreme, Svetoslav al lui Iaroslav, care a fost mai }nt|i voievod al Cernigovului, apoi al Kievului, dup{ izgonirea lui Izaslav, a voit s{ zideasc{ }n Vi~tegorod o biseric{ frumoas{ de piatr{ pentru pomenirea sfin`ilor mucenici Boris ~i Gleb, pe care }ntemeind-o ~i sco`|nd-o deasupra p{m|ntului, a murit. Dup{ moartea lui Svetoslav, iar{~i a luat scaunul domniei Kievului Izaslav ~i n-a luat }n seam{ zidirea bisericii aceleia, deoarece Izaslav, dup{ lung{ vreme sf|r~indu-se la r{zboi, a venit la domnia cea mare a Kievului al treilea frate al s{u, Vsevolod Iaroslavici, voievodul Pereaslavei. Acesta, mai }naintea sf|r~itului s{u, a }nceput a zidi biserica aceea pe care Svetoslav o }ncepuse, dar n-o ispr{vise. Dup{ Vsevolod, domnind }n Kiev Mihail Izaslavici, care se chema Sviatopolc, era cuprins de multe r{zboaie }n to`i anii ~i nu s{v|r~ea acea biseric{, pentru c{ }n vremea aceea p{g|nii se }nt{riser{ ~i multe rele f{ceau cre~tinilor, care uitaser{ acea biseri-c{. Asemenea se uitaser{ ~i minunile sfin`ilor mucenici, de~i se f{ceau multe. Deci, Oleg Svetoslavici, voievodul Cernigovului, pornindu-se de Dumnezeu, a sf|r~it ~i a }nfrumuse`at biserica cea de piatr{ }n Vi~tegorod, pe care o }ncepuse mai }nainte Svetoslav, tat{l s{u. Dar Mihail Svetopolc, domnul Kievului, vr{jm{~uind pe Oleg, nu voia s{ mute moa~tele sfin`ilor mucenici }n biserica cea nou{ de piatr{. Dup{ moartea voievodului Mihail Svetopolc, a stat }n Kiev domn Vladimir al lui Vsevolod, care se numea Monomah. Acela a voit s{ mute moa~tele sfin`ilor de chinuri r{bd{tori, Boris ~i Gleb, ~i pentru aceasta a }n~tiin`at pe to`i din p{m|ntul Rusiei ~i s-au adunat la d|nsul to`i domnii, David ~i Oleg ai lui Svetoslav, domnii Cernigovului cu fiii s{i, dreg{torii, boierii, ceilal`i domni cu boierii lor ~i mul`ime de oameni din toat{ Rusia. Asemenea ~i Nichifor, mitropolitul Kievului, cu iubitorii de Dumnezeu episcopi: Teoctist al Cernigovului, Laz{r al Pereaslavei, Mina al Polo`chiei, Daniil al Irevchiei ~i cu fericitul Prohor, egumenul Pecersc{i; Sava, egumenul loca~ului M|ntuitorului, Silvestru al m|n{stirii Sf|ntului Mihail, Petru al Clovschiei, Grigorie al m|n{stirii Sf|ntului Andrei ~i cu ceilal`i egumeni, ~i tot sfin`itul sobor, }nc|t nu }nc{pea Vi~tegorodul pe st{p|nitorii cei aduna`i ~i pe popor. ]n ziua }nt|i a lunii mai s-a sfin`it biserica ~i s-a f{cut osp{` mare, ~i to`i domnii ~i arhiereii au pr|nzit la Oleg, voievodul Cernigovului; iar pentru osp{tarea s{racilor ~i str{inilor le-au pus mese trei zile. ]n ziua a doua a lunii mai, c|nd mai }nainte se a~ezase praznicul mut{rii cinstitelor moa~te ale sfin`ilor domni, Boris ~i Gleb, dup{ c|ntarea pravilei celei obi~nuite a Utreniei, fiind Dumi-nica Sfintelor Mironosi`e, mitropolitul cu episcopii ~i cu to`i preo`ii ~i diaconii, }mbr{c|ndu-se }n sfin`itele ve~minte ~i aprinz|nd lum|n{ri, au c{dit raclele sfin`ilor ~i le-au pus pe fiecare }n s{nii, ce erau r|nduite ~i }mpodobite pentru aceea. Raclele erau de piatr{ ~i le tr{geau singuri voievozii cu boierii, merg|nd }nainte mitropolitul cu tot sfin`itul sobor, dup{ r|nduiala sa. Nu numai c{ nu puteau s{ trag{ moa~tele sfin`ilor, dar nici singuri s{ p{~easc{ de mul`imea norodului, care n{v{leau ~i-i str|mtorau. Atunci a poruncit voievodul Vladimir Monomahul, ca s{ arunce argin`i poporului; ~i astfel a putut s{ duc{ racla cu Sf|ntul Boris, pe care pun|nd-o }n mijlocul bisericii, au mers dup{ Sf|ntul Gleb, ~i tot astfel l-au adus ~i l-au pus l|ng{ Sf|ntul Boris. Deci, s-a f{cut ceart{ }ntre domni, pentru c{ Vladimir Monomahul voia ca moa~tele sfin`ilor s{ fie }n mijlocul bisericii ~i peste d|n~ii s{ fac{ un cuvuclion de argint; iar David ~i Oleg voiau ca s{-l pun{ }n c{mar{ }n partea dreapt{, unde }nsemnase tat{l lor, Svetoslav Iaroslavici. Mitropolitul cu episcopii au zis: <192>S{ arunca`i sor`i pentru mai bun{ }ncredin`are, ca unde vor voi sfin`ii mucenici, acolo s{-i punem!<170> Cuv|ntul acesta a pl{cut tuturor ~i ~i-au pus sor`ii lor }n altar, pe dumnezeiasca mas{ ~i s-a nimerit soarta lui David ~i a lui Oleg. Dup{ aceea, au pus pe sfin`ii mucenici }n c{mara ce era r|nduit{ pentru aceasta, }n partea dreapt{, iar Vladimir Monomahul, a ferecat raclele sfin`ilor cu argint ~i icoanele sfin`ilor le-a }nchipuit pe table, pe care le-a aurit. Asemenea, a mai pus l|ng{ racle sfe~nice de argint suflate cu aur pentru lum|n{ri ~i toat{ c{mara au }mpodobit-o cu aur foarte mult, pentru c{ acel binecredincios domn iubea podoaba cea frumoas{ a bisericii, iar c{tre sfin`ii mucenici avea mare os|rdie cu credin`{. Fiindc{ se f{ceau diferite minuni de ace~ti sfin`i pl{cu`i lui Dumnezeu, se cade s{ le pomenim unele aici. Era }n Vi~tegorod un om, anume Miron gr{dinarul. Acela avea un copil cu un picior uscat ~i str|mb ~i nu putea s{ umble cu el, ci, f{c|ndu-~i un picior de lemn, a~a umbla. Acela, merg|nd totdeauna la pravila bisericeasc{ ziua ~i noaptea, }n biserica Sfin`ilor Mucenici Boris ~i <%-2>Gleb ~i, c{z|nd la mormintele lor, cerea cu lacrimi t{m{duire. ]ntr-o<%0> noapte i s-au ar{tat sfin`ii mucenici ~i i-au zis: <192>Pentru ce strigi la noi, omule?<170> Iar el le ar{ta piciorul cel uscat ~i cerea t{m{duire. Atunci, sfin`ii au f{cut de trei ori semnul Sfintei Cruci pe piciorul lui ~i, de~tept|ndu-se t|n{rul acela din somn, ~i-a sim`it piciorul c{ era s{n{tos. De bucurie el s{rea sl{vind pe Dumnezeu ~i spunea poporului cum Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb l-au t{m{duit prin ar{tarea lor. El le mai povestea ~i aceasta: <192>Am v{zut umbl|nd cu ei <196> adic{ cu sfin`ii <196> ~i pe Gheorghe, t|n{rul acela, care a c{zut pe trupul Sf|ntului Boris, c|nd a fost ucis ~i str{puns cu suli`a; acela se vedea purt|nd lum|narea }naintea sfin`ilor<170>. Un orb, venind, c{dea la mormintele sfin`ilor, le s{ruta raclele cu dragoste ~i }~i lipea ochii s{i, cer|nd t{m{duire. ^i }ndat{ a v{zut, ~i to`i au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe sfin`ii pl{cu`ii Lui, Boris ~i Gleb. Era iar{~i un ~chiop c{ruia }i era t{iat piciorul din genunchi, ~i f{c|nd picior de lemn, umbla cu anevoie. Acela venind }n Vi~tegorod, petrecea l|ng{ biserica sfin`ilor mucenici cu al`i s{raci, primind cele de trebuin`{ de la cre~tinii ce-i d{deau milostenie. ]ntr-acea vreme era }n Vi~tegorod un gr{dinar mare, care, dup{ obiceiul mirenesc, se chema Jdan, iar din Sf|ntul Botez, Nicolae. Acela, avea obiceiul ca }n to`i anii s{ pr{znuiasc{ pome-nirea arhiereului lui Hristos, Nicolae, hr{nind s{racii ~i str{inii. Odat{, s{v|r~indu-se }n casa acelui b{rbat pr{znuirea }ntru cinstea Sf|ntului Nicolae, au mers acolo s{racii ~i a mers ~i ~chiopul acela, a~tept|nd ca s{ ia ceva. El ~edea }naintea casei, dar, din }nt|mplare, nu i-au dat s{ m{n|nce, nici s{ bea, ci a r{mas fl{m|nd ~i }nsetat. Apoi, deodat{ a devenit uimit ~i a v{zut o vedenie ca aceasta: I se p{rea c{ ~ade l|ng{ biserica Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb ~i i-a v{zut pe am|ndoi ie~ind din altar ~i venind c{tre el; <%2>iar el, sp{im|nt|ndu-se, a c{zut cu fa`a la p{m|nt. Atunci sfin`ii l-<%0>au apucat de m|n{ ~i l-au pus s{ stea }n mijloc, ~i au }nceput a se ruga pentru t{m{duirea lui. Deci, mai }nt|i l-au }nsemnat cu semnul Sfinte Cruci; dup{ aceea, ung|ndu-i cu untdelemn piciorul cel v{t{mat, i-au tras genunchiul. Toate acestea le vedea ca }n vis, neputinciosul acela, c{ci era cu fa`a la p{m|nt }n curtea lui Nicolae ca ~i cum ar fi dormit. Oamenii, v{z|ndu-l astfel c{zut, }l }ntorceau pe-o parte ~i pe alta, iar el z{cea ca un mort, }nc|t numai sufletul ~i inima lui se zb{teau }ntr-}nsul, socotind to`i c{ un duh necurat l-a lovit pe el. Drept aceea, lu|ndu-l, l-au dus }n biserica Sfin`ilor r{bd{tori de chinuri ~i l-au a~ezat l|ng{ u~a bisericii. Acolo, st|nd mul`i oameni }mprejur, au v{zut un lucru de mirare: Din genunchiul ~chiopului aceluia, a }nceput a se ar{ta un picior mic ca de pruncu~or, ~i care cre~tea c|te pu`in, p|n{ ce s-a f{cut ca ~i cel{lalt. Aceasta s-a f{cut }ntr-un ceas. Venindu-~i }n sine omul care a fost mai }nainte ~chiop, a }nceput a umbla cu am|ndou{ picioarele, bucur|ndu-se, s{rind ~i l{ud|nd pe Dumnezeu, pream{rind pe t{m{duitorii s{i, sfin`ii r{bd{tori de chinuri ~i spun|nd }naintea tuturor despre ar{tarea acelora. V{z|nd aceasta toate popoarele, au }n{l`at mari laude lui Dumnezeu, zic|nd ca proorocul: Cine va gr{i puterile Domnului ~i cine va face auzite toate laudele Lui. ^i iar{~i: Minunat este Dumnezeu }ntru sfin`ii S{i. ]n cetatea Dorotobujii, o femeie lucra }n cas{, }n ziua arhiereului lui Hristos, Nicolae, ~i i s-au ar{tat ei sfin`ii r{bd{tori de chinuri, Boris ~i Gleb, }nfrico~|nd-o cu groaz{ ~i zic|ndu-i: <192>Pentru ce lucrezi }n ziua Sf|ntului Ierarh Nicolae? Sau nu ~tii c{ Domnul nu va suferi necinstea pl{cu`ilor S{i?<170> Aceasta zic|ndu-i, au risipit casa aceea, iar femeia de fric{ s-a f{cut ca moart{. Dup{ aceea, abia ~i-a revenit }n sine ~i a z{cut bolnav{ o lun{ }ntreag{, iar din acea boal{ i s-a uscat m|na. De~i s-a sculat din boal{, }ns{ m|na ei cea uscat{ nu s-a t{m{duit, ~i astfel a petrecut trei ani. Auzind ea de un om care avusese m|inile ~i picioarele zg|rcite, c{ a primit t{m{duire de la Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb, a mers }n Vi~tegorod }n ziua dinaintea praznicului Adormirii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu ~i a spus despre sine preotului Laz{r, care era }nt|i al clericilor bisericii sfin`ilor mucenici, iar el i-a poruncit s{ petreac{ toat{ noaptea }n biseric{. A doua zi, merg|nd clerul cu cruci, }mpreun{ cu tot poporul la cealalt{ biseric{, care era a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, s-a apropiat femeia de preotul Laz{r ~i i-a spus visul s{u, zic|nd: ]n aceast{ noapte, ~ez|nd eu }n biseric{ ~i adormind, au venit la mine doi tineri frumo~i ~i mi-au zis: <192>Cine te-a pus aici?<170> Iar eu le-am r{spuns: <192>Laz{r, preotul, mi-a poruncit, zic|ndu-mi: ^ezi aici, doar te va t{m{dui Dumnezeu cu rug{ciunile Sfin`ilor Mucenici!<170> ^i }ndat{ cel mai mare dintre ei sco`|ndu-~i inelul din m|na sa, mi l-a dat, zic|ndu-mi: <192>Pune-l }n m|n{, f{-`i cruce ~i `i se va t{m{dui m|na!<170> Acestea auzindu-le p{rintele Laz{r, a poruncit femeii ca, }n aceea~i biseric{ a sfin`ilor mucenici, s{ fie la Sf|nta Liturghie, deoarece voia ca, dup{ Sf|nta Liturghie, s{ fac{ pentru d|nsa rug{ciune ~i s{ ung{ m|na ei uscat{ cu untdelemn sfin`it. ^i rug|ndu-se a se c|nta c|ntarea cea }ntreit sf|nt{, }nainte de citirea Apostolului, s-a }nceput a se c|nta prochimenul: M{re~te suflete al meu pe Domnul... Atunci }ndat{ m|na cea uscat{ a acelei femei s-a f{cut s{n{toas{ ~i a }nceput femeia, cu mare glas, a sl{vi pe Dumnezeu ~i pe sfin`ii f{c{tori de minuni pl{cu`i lui, Roman ~i David, ~i to`i cu mirare }n{l`au slav{ lui Dumnezeu. Un orb, alerg|nd la biserica Sf|ntului Mare Mucenic Gheorghe, cerea vedere ochilor lui. F{c|nd el astfel mai mult{ vreme, }ntr-o noapte, pe c|nd dormea, i s-a ar{tat Sf|ntul Mare Mucenic Gheorghe, zic|ndu-i: <192>Pentru ce strigi c{tre mine, omule? De ai trebuin`{ de vedere, eu }`i voi spune unde o po`i c|~tiga! S{ mergi la Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb ~i aceia }`i vor da vedere; pentru c{ acelora li s-a dat de la Dumnezeu darul ca s{ t{m{duiasc{ toate bolile }n acest p{m|nt al Rusiei<170>. De~tept|ndu-se orbul din somn s-a dus }n Vi~tegorod, fiind purtat de m|n{. Acolo a petrecut c|teva zile l|ng{ biserica sfin`ilor mucenici ~i, c{z|nd la mormintele lor, se ruga. ^i a fost ascultat{ rug{ciunea lui, pentru c{ i s-au deschis ochii ~i, v{z|nd, sl{vea pe Dumnezeu ~i pe pl{cu`ii Lui, spun|nd la oameni ar{tarea sfin`ilor mucenici ce i s-a f{cut, c{, venind la d|nsul am|ndoi, au f{cut semnul Sfintei Cruci de trei ori pe ochii lui ~i a~a a v{zut. Odat{, doi b{rba`i nevinova`i au fost p|r|`i la marele voievod al Kievului, Mihail Izaslavici Sviatopolc, iar voievodul, crez|nd clevetirea ~i necercet|nd cele cu adev{rat pentru d|n~ii, a poruncit ca pe am|ndoi b{rba`ii p|r|`i, ferec|ndu-i cu lan`uri de fier, s{-i arunce }n temni`a din Vi~tegorod. El, }ndeletnicindu-se cu multe lucruri ale oc|rmuirii sale, a uitat de acei b{rba`i arunca`i }n temni`{, care au petrecut acolo mult timp, fiind p{r{si`i ~i uita`i de to`i ~i neav|nd de nic{ieri n{dejde de eliberare. Atunci ei, ~tiind c{ Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb sunt grabnici ajut{tori celor din primejdii, ~i-au pus n{dejdea }ntr-}n~ii dup{ Dumnezeu, chem|ndu-i }n rug{ciunile lor, ~i }n toate Duminicile d{deau str{jerului bani, ca s{ cumpere prescuri ~i lum|n{ri ~i s{ le duc{ la biserica sfin`ilor mucenici. Trec|nd mult{ vreme, ~i aceia fiind tot }n mare m|hnire ~i }ntristare, }ntr-o noapte li s-au ar{tat }n vis Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb ~i le-au sf{r|mat leg{turile lor. De~tept|ndu-se acei b{rba`i din somn, unul dintre d|n~ii era la locul lui }n temni`{, }ns{ f{r{ leg{turi, iar cel{lalt s-a aflat afar{ din temni`{ z{c|nd, ~i leg{turile lui rupte, asemenea ~i obezile prietenului lui z{ceau fr|nte l|ng{ d|nsul, iar temni`a }ncuiat{ cu t{rie ~i pecetluit{. Scul|ndu-se }nsp{im|ntat b{rbatul acela, a de~teptat pe str{jerul temni`ei care, cu mare fric{, se mira ~i-l }ntreba: <192>Cum ai ie~it din temni`{, fiind u~ile bine }ncuiate ~i pecetluite?<170> Iar el a r{spuns: <192>L{sa`i-m{ mai }nt|i }n biseric{ la Utrenie, s{ m{ }nchin sfin`ilor f{c{tori de minuni Boris ~i Gleb, s{ s{rut sfintele lor racle, iar dup{ aceea, voi spune ceea ce s-a f{cut<170>. Merg|nd el }n biseric{ cu str{jerul, a c{zut }naintea raclelor sfin`ilor, }n{l`|nd slav{ lui Dumnezeu ~i mul`umind minuna`ilor s{i izb{vitori, sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, Roman ~i David. Apoi, scul|ndu-se, a }nceput }naintea tuturor a spune de eliberarea sa, a~a: <192>Dormind noi }n temni`{, am v{zut }n vedenie cum, deodat{, s-a luat acoper{m|ntul temni`ei ~i priveam pe Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb, venind la noi ~i zic|ndu-ne: <192>Pentru ce petrece`i aici?<170> ^i le-am r{spuns: <192>A~a este voia voievodului; }ns{ f{r{ de vin{ suntem p|r|`i<170>. ^i au zis sfin`ii: <192>Iat{, noi am venit s{ v{ eliber{m din temni`{, de vreme ce striga`i c{tre noi<170>. ^i au zis <%2>numai c{tre mine: <192>Tu }ndat{ s{ mergi }n biserica noastr{ ~i s{ <%0>spui cele ce vezi acum, iar pe acest tovar{~ al t{u, av|nd credin`{<%2> mai p<%0>u`in{, }l l{s{m }nc{ }n temni`{, }ns{ }l dezleg{m din leg{turi. Iar pentru pedepsirea necredin`ei lui ~i spre }ncredin`area celorlal`i, }i d{m pentru o vreme orbire ochilor. Acum, noi ne ducem }n p{m|ntul ceresc ~i, dup{ trei zile, vom veni iar aici ~i-l vom face ca s{ vad{. Dup{ aceea s{ v{ duce`i am|ndoi la voievod ~i s{-i zice`i: <192>Pentru ce faci a~a r{u nesocotind adev{rul ~i munce~ti pe oameni <%-2>f{r{ de vin{? De nu te vei }ndrepta, multe r{ut{`i te vor }mpresura!<170><%0> A~a gr{ind c{tre noi sfin`ii, s-au f{cut nev{zu`i. Iar eu, zicea cel ce era afar{ din }nchisoare, dup{ o vedenie ca aceea de~tept|ndu-m{ din somn, nu ~tiu cum m-am aflat z{c|nd afar{ din temni`{, iar leg{turile mele ~i ale tovar{~ului meu erau sf{r|mate; iar de voi`i ca mai cu adev{rat s{ ~ti`i ~i s{ v{ }ncredin`a`i de cele spuse de mine, s{ veni`i la temni`{. ^i au mers to`i cei ce au fost }n biseric{ cu d|nsul ~i au v{zut u~ile temni`ei }ncuiate ~i pece`ile }ntregi, iar leg{turile z{c|nd sf{r|mate afar{, ~i, minun|ndu-se, au pream{rit pe Dumnezeu. Dup{ aceea, }ndat{ s-a dat ~tire celor mai mari ai cet{`ii ~i, venind aici, au deschis temni`a ~i au aflat pe }nchisul cel{lalt ~ez|nd f{r{ de leg{turi, }ns{ orb de ochi, ~i i-au eliberat din temni`{ pe am|ndoi. C|nd i-au eliberat pe ei era joi ~i, merg|nd la biserica sfin`ilor mucenici, nu au plecat de acolo p|n{ diminea`a, mul`umind pentru eliberare ~i cer|nd vedere celui orb. ]n ziua Duminicii, acel orb c{z|nd la mormintele sfin`ilor, se ruga cu mare strigare, }nc|t se sup{rau clericii ~i ziceau: <192>S{ duce`i pe orbul acesta de aici, c{ nu este cu putin`{ a c|nta de strigarea lui<170>. ]ns{ acela petrecea rug|ndu-se ~i striga c{tre sfin`i: <192>Milui`i-m{, sfin`ilor de minuni f{c{tori, lumina`i-mi ochii mei, precum v-a`i f{g{duit!<170> Apoi, }ntorc|ndu-se c{tre popor, a gr{it cu glas, zic|nd: <192>Striga`i "Doamne, miluie~te!" ~i vede`i mila lui Dumnezeu ~i minunea sfin`ilor mucenici, c{ iat{, eu v{d<170>. ^i s-au f{cut ochii lui s{n{to~i, ca ~i cum niciodat{ nu avusese orbire ~i durere. Atunci to`i cu glasuri }nalte au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe sfin`ii Rusiei, cei de chinuri r{bd{tori ~i de minuni f{c{tori. Dup{ aceea au mers la voievodul Mihail Sviatopolc ~i cu de-am{nuntul au spus toate cele v{zute ~i f{cute lor. Voievodul, minun|ndu-se ~i }nsp{im|nt|ndu-se de acea preasl{vit{ minune, s-a }ndreptat din acea vreme ~i nu mai credea iute clevetirile, nici nu d{dea pedeaps{ f{r{ cercetare ~i f{r{ de }ntrebare cu dovad{ pentru adev{r. Adeseori, el mergea }n biserica sfin`ilor mucenici ~i cu dragoste se }nchina la cinstitele lor moa~te. ]n sl{vita cetate a Vladimirului din Suzdal cea din Rusia mare, domnind Vsevolod Iurevici, nepotul lui Vladimir Monomahul, s-au sculat asupra lui doi nepo`i ai lui, Mstislav ~i Iaropolc Rostislavici, care veniser{ din marele Novograd, fiind chema`i }n tain{ de Rostoveni, ca s{ domneasc{ peste ei. Aceia, ridic|ndu-se cu r{zboi, au mers asupra lui Vsevolod, unchiul lor, }n cetatea Vladimirului, vr|nd s{-l izgoneasc{ din patria lui ~i s{ dob|ndeasc{ st{p|nire mai mare. ^i, f{c|ndu-se r{zboi mare din am|ndou{ p{r`ile, au fost birui`i rostislavii de Vsevolod, care i-a ~i prins vii ~i i-a dus }n cetatea Vladimirului, l|ng{ care, pun|nd p{zitori, i-a l{sat s{ umble }n voia lor. Iar vladimirenii, v{z|nd pe acei voievozi prin~i, dar ne}nchi~i }n temni`{, ci umbl|nd dup{ voia lor, au f{cut g|lceav{ ~i au venit la curtea domnului lor, Vsevolod, cu arme, strig|nd ~i zic|nd: <192>Pentru ce, voievodule, nu `ii pe vr{jma~ii no~tri }n leg{turi, ci }i la~i liberi? Ori s{-i pedepse~ti cu moarte, ori s{-i orbe~ti, ori s{ ni-i dai nou{<170>. Iar voievodul, fiind milostiv, nu voia s{ fac{ r{u voievozilor celor prin~i }n r{zboi, dar din pricina poporului, a poruncit s{-i pun{ }n temni`{, ca s{ se potoleasc{ tulburarea. @BT+1 = Trec|nd pu`in{ vreme, vladimirenii iar{~i strigau ~i ziceau c{tre marele voievod, Vsevolod: <192>D{-ne nou{ pe rostislavi, c{ voim s{-i orbim pe ei<170>. Iar marele voievod Vsevolod s-a m|hnit, }ns{ nu putea s{ opreasc{ tulburarea poporului care, merg|nd, a d{r|mat temni`a ~i, apuc|nd pe Mstislav ~i pe Iaropolc, i-a orbit pe ei ~i i-a eliberat. ^i astfel, tic{lo~ii Mstislav ~i Iaropolc Rostislavici, care voiau s{ aib{ mai mare slav{ ~i st{p|nire, s-au f{cut smeri`i ~i orbi. Deci, a~a fiind ei, s-au dus la Smolensc ~i au venit la Smiadan, }n biserica Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb. ]n acea vreme era praznicul uciderii Sf|ntului Gleb, }n cinci zile ale lunii septembrie, ~i acolo s-au rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul ~i cu mare os|rdie, iar pe sfin`ii mucenici ca pe rudeniile lor, }i chemau }n ajutor ca s{ li se u~ureze durerile ochilor, pentru c{ le putrezeau r{nile lor. ^i, rug|ndu-se ei, mai }nt|i li s-a u~urat durerea, apoi mai presus de n{dejde, li s-a d{ruit vederea ochilor. @BT+1 = ^i, v{z|nd luminos, au }nceput a sl{vi ~i a mul`umi lui Dumnezeu }naintea tuturor ~i Preacuratei N{sc{toare de Dumnezeu ~i Sfin`ilor Roman ~i David, f{c{torii de minuni ai Rusiei, ~i s-au dus }ntr-ale lor, bucur|ndu-se. Iar mila Domnului, care s-a f{cut cu ei prin rug{ciunile sfin`ilor mucenici, au propov{duit-o pretutindeni cu milostivire. Un b{tr|n oarecare din vremile cele mai de demult, anume Martin, care era }n cetatea Turov ~i care mai }nainte a fost buc{tar la episcopii Turovului: Simeon, Ignatie, Ioachim ~i Gheorghe, pe care eliber|ndu-l episcopul Gheorghe din slujba aceea pentru b{tr|ne`e, a luat chipul monahicesc ~i petrecea }n m|n{stirea episcopiei la biserica Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb, vie`uind singur }n chilie. Acela bolea adeseori de surp{tur{, pentru c{ p|ntecele lui se l{sa }n boa~e ~i, c|nd i se }nt|mpla lui aceasta, atunci z{cea b{tr|nul v{it|ndu-se de durere, neput|nd s{ se scoale ~i s{ slujeasc{ trupului s{u. Odat{, bolind de acea neputin`{ ~i z{c|nd }n chilie, sl{bea de sete, pentru c{ nimeni nu-l cerceta - }n acea vreme era ap{ mare }mprejurul acelei m|n{stiri -, iar a treia zi au intrat la el Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb, }ntocmai dup{ asem{narea lor, precum sunt }nchipui`i pe icoane ~i i-au zis: <192>Ce te doare, b{tr|nule?<170> Iar el le-a spus neputin`a sa. Ei i-au zis: <192>Voie~ti ap{?<170> B{tr|nul a r{spuns: <192>O, domnii mei, de mult }mi este sete<170>. ^i lu|nd unul dintre d|n~ii vasul cu ap{, iar cel{lalt, umpl|nd un p{h{ru`, a ad{pat pe b{tr|nul. B{tr|nul le-a zis: <192>Ai cui sunte`i voi, fiilor?<170> Ei i-au r{spuns: <192>Suntem fra`ii lui Iaroslav<170>. ^i socotind b{tr|nul c{ sunt rudenie voievodului Gheorghe Iaroslav, le-a zis: <192>Dumnezeu s{ v{ `in{ <%2>mul`i ani, domnii mei. Lua`i singuri p|ine ~i m|nca`i, c{ci eu nu pot s{ v{ slujesc<170>. Iar ei i-au zis: <192>Fie `ie p|inea, c{ci noi ne ducem, iar tu s{ nu mai bole~ti de acum, ci s{ te odihne~ti<170>. ^i }ndat{ s-au f{cut nev{zu`i, iar b{tr|nul s-a f{cut s{n{tos ~i a <%0>cunoscut cercetarea Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb ~i, scul|ndu-se,<%2> a pream{rit pe Dumnezeu ~i pe pl{cu`ii Lui. De atunci niciodat{ n-a mai bolit de acea neputin`{, ci a petrecut mult{ vreme <%0>s{n{tos ~i spunea despre t{m{duirea d{ruit{ lui de sfin`ii mucenici,<%2> care i s-au ar{tat lui.<%0> @BT+1 = Binecredinciosul domn Alexandru, care se numea Nevski, domnind }n marele Novograd, avea r{zboi cu nem`ii. ^i c|nd a mers cu oastea sa la r|ul Neva, unul din voievozii lui, anume Filip, b{rbat tem{tor de Dumnezeu, av|nd }ncredin`at{ lui paza de noapte, a v{zut pe ap{, }nspre r{s{rit, o corabie ~i }n mijlocul ei pe Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb, st|nd }n haine ro~ii, iar v|sla~ii ~edeau }mbr{ca`i ca ~i cu o negur{. ^i a zis Sf|ntul Boris Sf|ntului Gleb: <192>Frate, Gleb, s{ mergem degrab{ ca s{ ajut{m rudeniei noastre, voievodul Alexandru, asupra turba`ilor nem`i<170>. Aceast{ vedenie a spus-o voievodului aceluia st{p|nul s{u. ]n aceea~i zi, domnul Alexandru, cu ajutorul Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb, a biruit ~i a c{lcat puterea nem`easc{ ~i pe craiul lor singur l-a r{nit la fa`{ cu sabia, ~i s-a }ntors }n marele Novograd cu bucurie. ]n acela~i chip, mult timp dup{ aceea, c|nd Dimitrie, marele voievod al Moscovei, avuse r{zboi cu Mamae, }mp{ratul t{tar, Toma Hal`ibie, p{zitorul de noapte, a v{zut o vedenie ca aceasta, descoperit{ lui de Dumnezeu: Se vedea la }n{l`ime un nor ales, ~i iat{, ie~eau, ca ni~te cete foarte mari, dinspre r{s{rit: iar dinspre miaz{zi veneau doi tineri lumino~i, av|nd }n m|inile lor lum|n{ri ~i s{bii ascu`ite. Ace~tia erau Sfin`ii Mucenici Boris ~i Gleb, ~i au zis polcovnicilor t{tari: <192>Cine v-a poruncit vou{ ca s{ pierde`i patria noastr{, cea d{ruit{ nou{ de Domnul?<170> ^i a }nceput a t{ia pe potrivnici, }nc|t nici unul dintre d|n~ii n-a r{mas }ntreg. A doua zi, str{jerul acela a spus marelui domn vedenia sa, iar domnul, ridic|nd ochii spre cer ~i }n{l`|ndu-~i m|inile, a }nceput a se ruga cu lacrimi, zic|nd: <192>Doamne, iubitorule de oameni, pentru rug{ciunile Sfin`ilor Mucenici Boris ~i Gleb, ajut{-mi mie, ca lui Moise asupra lui Amalic, ca lui David asupra lui Goliat, ca lui Iaroslav asupra lui Sviatopolc ~i ca str{mo~ului meu, marele domn Alexandru, asupra craiului nem`esc, a~a d{-mi mie ajutor asupra lui Mamae. ^i }n acea zi, Dimitrie, marele voievod al Moscovei, cu ajutorul rug{ciunilor sfin`ilor r{bd{tori de chinuri, Boris ~i Gleb, a biruit pe Mamae, }mp{ratul t{tar, precum despre aceea se afl{ pe larg }n istorie. Aceasta ~i alte multe minuni, au f{cut Sfin`ii Mucenici, Boris ~i Gleb, f{c{torii de minuni ai Rusiei, care din Sf|ntul Botez s-au numit Roman ~i David. Ei ~i acum fac minuni celor ce }i cheam{ pe d|n~ii cu credin`{, pentru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui }mpreun{ sl{vit cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i }n vecii vecilor. Amin.