@TITLE = 
@TITLE = <M%6>LUNA MAI<D%0>
@TITLE = <M%4>ZIUA A TREIA<D%0>


@SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SF\NTULUI MUCENIC<%0>
@SUBTITLE = <%4>TIMOTEI CITE@UL ^I A SO@IEI LUI, MAVRA<%0>
@SUBTITLE = 
@FP+1 = ]n vremea persecu`iilor, cre~tinii erau c{uta`i spre muncire �
~i adu~i spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Diocle`ian �
p{g|nul, }mp{ratul Romei. Atunci au adus la acela pe un b{rbat cu �
numele Timotei, cititor bisericesc, din satul Pirapei, t|n{r de ani, �
care, nu de mult, se }nso`ise cu o fecioar{, anume Mavra, iar dup{ �
dou{zeci de zile de la nunt{ a fost prins de p{g|ni, fiind cre~tin.
V{z|ndu-l ighemonul Arian, l-a }ntrebat: <192>Cine e~ti tu? ^i din �
ce r|nduial{ faci parte?<170> Iar Timotei a r{spuns: <192>Sunt cre~tin, �
cite` al Bisericii lui Dumnezeu<170>. Zis-a ighemonul c{tre d|nsul: �
<192>Oare numai tu singur nu ai auzit porunca }mp{r{teasc{ care porunce~te �
c{ tot cel ce nu aduce jertf{ zeilor va pieri r{u?<170>
A r{spuns Timotei: <192>Duhul lui Iisus Hristos petrece }n mine; pentru �
aceea nu voi aduce jertfe zeilor vo~tri!<170> Zis-a ighemonul: <192>D{-mi �
mie c{r`ile tale, ca s{ }n`eleg puterea lor!<170> R{spuns-a Timotei: �
<192>Nebunule ~i necunosc{torule des{v|r~it; cine din oameni c|ndva �
}~i d{ la moarte pe fiii s{i? Oare nu ~tii c{ acele c{r`i scrise de �
mine sunt fiii mei ~i, c|nd citesc c{r`ile acelea pentru Dumnezeu, �
}ngerii Lui stau }mprejurul meu?<170> Zis-a ighemonul: <192>Nici <%2>zeilor �
nu jertfe~ti, nici c{r`ile nu voie~ti s{-mi ar{`i, deci, vezi s{ nu-`i<%0> �
fie spre pedeaps{ o }ndr{zneal{ ca aceasta<170>. Sf|ntul Timotei a �
r{spuns: <192>Nu vreau a jertfi ~i nici c{r`ile nu vreau a le ar{ta �
p{g|nilor, pentru c{ sunt cre~tin!<170>
Atunci ighemonul, m|niindu-se, a poruncit s{ aduc{ dou{ fiare ascu`ite �
}n chip de `epi, }nro~ite }n foc ~i s{ le bage }n am|ndou{ urechile �
mucenicului. ^i }ndat{, din acea durere cumplit{, i-au curs am|ndou{ �
luminile ochilor. ^i i-au zis slujitorii mucenicului: <192>Iat{, de �
vreme ce nu voie~ti s{ jertfe~ti, `i-ai pierdut ochii!<170> R{spuns-a �
Sf|ntul Timotei: <192>Ochii trupului meu, care au v{zut multe lucruri �
necuviincioase, au p{timit acum orbirea aceasta, iar cu ochii m|ntuirii, �
Domnul meu Iisus Hristos }mi lumineaz{ sufletul!<170>
@BT-1 = Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, leg|ndu-i m|inile �
}napoi, s{-i bage un lemn }ntre din`i; apoi s{-l sp|nzure cu capul �
}n jos, leg|ndu-i o piatr{ grea de grumaji. C|nd slujitorii }ncepeau �
s{-i fac{ aceasta, mucenicul c{ut|nd spre cer, a zis: <192>Este Dumnezeu �
}n cer ~i este puternic s{ m{ izb{veasc{ pe mine din aceste munci<170>. �
Grele au fost muncile Sf|ntului Timotei! Iar slujitorii sf{tuiau pe �
ighemon ca, prin mil{, mai v|rtos dec|t prin muncire, s{ se s|rguiasc{ �
a-l pleca spre voia sa. ^i i-au spus lui c{ Timotei este mire, deoarece �
nu are mai mult de dou{zeci de zile de c|nd a f{cut nunta, ~i mireasa �
lui este foarte t|n{r{. ]ndat{, ighemonul a poruncit s{ o aduc{ ~i �
pe ea }naintea sa ~i a zis c{tre d|nsa: <192>Cum }`i este numele?<170> �
Ea a r{spuns: <192>M{ numesc Mavra<170>.
@BT-1 = Zis-a ighemonul: <192>Mi-e jale de nenorocirea ta, c{ e~ti �
t|n{r{ ~i vei r{m|ne v{duv{. Deci, }`i poruncesc s{ te }mpodobe~ti �
cu podoabe frumoase, s{-`i }mplete~ti p{rul, s{ te }mbraci cu haine �
alese ~i, merg|nd la b{rbatul t{u, s{-l sf{tuie~ti s{ aduc{ jertf{ �
zeilor, ca s{ nu fii cu adev{rat v{duv{ a~a de t|n{r{. Iar dac{ }l �
vei }ndupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur ~i argint<170>. �
Deci, Mavra a f{cut precum i-a poruncit ighemonul. S-a }nfrumuse`at �
cu podoabele ~i cu hainele sale ~i, merg|nd la b{rbatul s{u, l-a rugat �
mult s{ fac{ dup{ voia ighemonului ~i s{ se izb{veasc{ pe sine de �
ni~te munci ca acestea. Iar el nu putea s{-i r{spund{, av|nd c{lu~ �
b{gat }n gur{, care, `in|ndu-i-o deschis{, nu putea s{ o }mpreune �
~i s{ gr{iasc{ ceva. ]ntorc|ndu-se Mavra la ighemon, l-a rugat s{ �
porunceasc{ s{ ia c{lu~ul din gura mucenicului, ca s{ poat{ vorbi �
cu d|nsa. ^i }ndat{ a poruncit ighemonul ca s{-i scoat{ acel c{lu~.
@BT-1 = Merg|nd Mavra la Sf|ntul Timotei, a stat aproape de el. Dar, �
mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate �
mirositoare, a strigat: <192>Unde este tat{l meu, preotul Picolpos?<170> �
Iar tat{l lui, care st{tea nu departe }ntre popor ~i privea la p{timirea �
fiului s{u, s-a apropiat de d|nsul ~i a zis: <192>Ce voie~ti, fericitul �
meu fiu?<170> R{spuns-a Timotei: <192>Te rog pe tine, tat{, s{ faci �
un lucru bun, adic{, lu|nd oarecare petic, s{-mi acoperi fa`a ca s{ �
nu simt mirosurile cele v{t{m{toare de suflet, care ies din hainele �
femeie~ti, pentru c{ acest miros este moarte, ce duce pe oameni la �
pierzare ~i le g{te~te gheena. Aceste mirosuri de arome sunt ale poftei �
ajut{toare diavolului, vr{jma~e sfin`ilor ~i ur|ciune drep`ilor<170>.
Dup{ ce a t{cut Sf|ntul, Mavra a zis c{tre d|nsul: <192>Iubite Timotei, �
pentru ce m{ def{imezi a~a pe mine, care mai }nainte nu te-am sup{rat �
cu nimic pe tine? Abia sunt dou{zeci de zile de c|nd ne-am luat ~i �
}nc{ nu-mi ~tii obiceiurile mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile �
casei tale. At|t de departe sunt de prihana cea p{rut{, }nc|t n-am �
schimbat cu altcineva vreun cuv|nt ~i nici la mas{ cu cineva n-am �
stat, iar acum pl|ng, v{z|ndu-te pe tine }n munci, ~i m{ doare inima �
pentru tine. Fiind nevinovat, p{time~ti unele ca acestea, iar aceste �
p{timiri ale tale r{nesc cu durere sufletul meu, c{ m{ la~i v{duv{ �
a~a de t|n{r{. Au doar{ te-ai }ndatorat mult ~i, neav|nd cu ce s{ �
te r{scumperi de datorie, de bun{voie te-ai dat la moarte, sup{r|ndu-te �
de datornici? Dac{ este a~a, s{ vindem hainele noastre cele de mare �
pre` ~i s{ pl{tim acea datorie. Iar dac{ pentru dajdia poporului e~ti �
`inut }n aceast{ primejdie ~i nu ai cu ce pl{ti, iat{, }naintea ta �
sunt toate podoabele mele de nunt{, aurul ~i }mbr{c{mintea de mireas{, �
vinde-le ~i s{ pl{te~ti dajdia }mp{r{teasc{<170>.
Dup{ ni~te cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sf|ntul Timotei c{tre �
d|nsa: <192>Mavro, sora mea, c|nd te-am v{zut pe tine cu ochii cei �
suflete~ti ie~ind din cas{, am v{zut pe diavolul merg|nd la dreapta �
ta ~i avea }n m|n{ o cheie cu care }ntorcea inima ta }napoi la lume<170>. �
Zis-a Mavra: <192>Fratele meu, Timotei, eu pe tine te caut ~i dup{ �
aceasta, c|nd te voi c{uta, unde te voi afla? ^i dac{ va veni s|mb{ta �
sau duminica, cine va citi c{r`ile tale?<170>
A zis Sf|ntul Timotei c{tre d|nsa: <192>O, Mavro, las{ cele de pu`in{ �
vreme ~i de~arte ale acestei lumi ~i vino }mpreun{ cu mine la aceast{ �
frumoas{ nevoin`{, pentru care ne vom }nvrednici s{ lu{m cununi de �
la M|ntuitorul nostru Dumnezeu ~i El ne va ierta toate p{catele noastre, �
ale celor ce de bun{voie ne d{m la moarte pentru D|nsul<170>. Mavra �
a zis: <192>C|nd veneam la tine, inima mea era plin{ de lumeasc{ }mp{timire; �
iar dup{ ce ai }nceput a vorbi cu mine, Duhul lui Dumnezeu a intrat �
}n mine! Deci, s{ ~tii, o, preaiubitul meu frate, c{ ~i eu tot pe �
acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!<170> Gr{it-a c{tre d|nsa �
Sf|ntul Timotei: <192>Dac{ gr{ie~ti adev{rul, du-te de ceart{ pe ighemon �
pentru p{g|n{tatea lui<170>. Iar Mavra a r{spuns: <192>M{ tem, fratele �
meu, ca nu cumva s{ m{ }nfrico~ez, v{z|nd mul`imea muncilor ~i pe �
ighemon m|niindu-se ~i nu voi putea suferi, fiind prea t|n{r{ numai �
de ~aptesprezece ani<170>. Zis-a c{tre d|nsa Sf|ntul Timotei: <192>N{d{jduie~te �
spre Domnul nostru Iisus Hristos ~i-`i vor fi muncile ca untdelemnul �
v{rsat pe trupul t{u ~i ca un duh de rou{ }n oasele tale, u~ur|ndu-`i �
toate durerile!<170>
Dup{ aceea a }nceput mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru d|nsa, �
astfel: <192>Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai �
dat ajutor }n foc celor trei tineri ~i ai izb{vit pe Daniil din gurile �
leilor, proorocului prin prooroc i-ai trimis hran{, ai }nt{rit pe �
Avacum }n ducerea pr|nzului; ~i nu numai }n robie ai ajutat, ci ~i �
}n groapa leilor ~i }n cuptorul cel de foc ai m|ntuit pe cei ce n{d{jduiesc �
spre Tine, }n m{rturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robi`i �
ai f{cut prooroci ~i mucenici; caut{, Doamne, ~i acum spre roaba Ta, �
Mavra, Cela ce ne-ai }mpreunat pe noi }n }nso`ire, f{-ne nedesp{r`i`i �
pe noi }n aceast{ nevoin`{ ~i s{ nu fim deosebi`i din ceata sfin`ilor �
T{i mucenici. Ci ne d{ nou{, ca pentru Tine s{ suferim muncile ~i �
moartea cu b{rb{`ie ~i s{ se ru~ineze potrivnicii, neput|nd a ne desp{r`i �
pe noi de la }ntocmirea cea cu un suflet, pe care o avem }n Hristos �
Dumnezeul nostru, C{ruia, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, I se �
cuvine slava }n veci. Amin<170>.
A~a rug|ndu-se Sf|ntul Timotei lui Dumnezeu pentru so`ia sa, Mavra, �
}ndat{ fericita, pornindu-se cu Duhul Sf|nt, a mers la ighemon ~i, �
st|nd }naintea lui, a zis: <192>O, necuratule ighemon, argint ~i aur �
te-ai f{g{duit s{-mi dai, vr|nd s{ pogori sufletul meu }n pierzare, �
pentru c{ nimic mai mult nu dore~te inima ta, f{r{ numai suflete omene~ti, �
c{rora, d{ruindu-le aur, vrei s{ le omori; dar cu am{girile tale nu �
m{ vei birui pe mine, c{ci, }mbr{c|ndu-m{ }n armele Domnului meu Iisus �
Hristos, am stat }naintea ta<170>. Iar <%-2>ighemonul Arian a zis �
c{tre ai s{i: <192>Oare nu v-am spus mai dinainte<%0> de Timotei c{ �
este vr{jitor? Iat{, a fermecat ~i pe femeia sa, ca }mpreun{ cu d|nsa, �
s{ ni se }mpotriveasc{ nou{<170>.
Apoi a zis c{tre Mavra: <192>Oare ~i tu `i-ai ales mai bine moartea �
dec|t via`a? Caut{ de vezi c{ te lipse~ti de aceast{ dulce via`{ prin �
muncile cele amare; au doar{, v{z|nd mai }nainte moartea b{rbatului �
t{u, g|ndindu-te la v{duvia ta, `i-ai ales s{ mori }mpreun{ cu d|nsul? �
Nu te tulbura c{ vei fi v{duv{, c{ te voi m{rita cu un suta~ din cei �
mai boga`i ai mei, ca s{ te desf{tezi cu d|nsul din dulcea`a vie`ii �
acesteia ~i s{ te vesele~ti av|nd b{rbat de neam bun ca cel dint|i<170>. �
R{spuns-a fericita Mavra: <192>De toate de~ert{ciunile lume~ti lep{d|ndu-m{, �
n-am trebuin`{ de suta~ul t{u! ^i }`i spun adev{rul, c{ m-am }nso`it �
cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care n{d{jduiesc �
f{r{ }ndoial{. Iat{, cu inim{ viteaz{ am stat }naintea ta, netem|ndu-m{ �
de nedreapta ta judecat{!<170>
M|niindu-se ighemonul, a poruncit s{-i smulg{ tot p{rul capului ei. �
Apoi a zis: <192>Iat{, p{rul t{u este smuls; deci, te sf{tuiesc s{ �
jertfe~ti zeilor, pentru ca s{ nu mai suferi ~i alte munci grele ce �
te a~teapt{<170>. R{spuns-a Mavra: <192>O, ighemoane, acum ~tiu c{ �
Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi p{catul cel din ne~tiin`{; �
c{, ascult|ndu-`i sfatul t{u cel viclean, mi-am }mpodobit p{rul spre �
am{girea fericitului meu b{rbat. Bine ai f{cut, smulg|ndu-mi p{rul �
acesta, c{ prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare p{cat de la mine, �
ca s{ nu fiu eu, cu podoaba p{rului, sminteal{ poporului ce st{ }mprejur �
~i se uit{ la aceast{ priveli~te<170>.
Auzind ighemonul acest r{spuns al ei, s-a m|niat ~i a poruncit s{-i �
taie degetele de la m|ini ~i s{ le arunce departe. Iar Sf|nta Mavra �
a zis: <192>^i cu aceasta }mi faci un bine, lu|ndu-mi degetele, cu �
care puneam asupra-mi }n~el{toarele }mpodobiri. S{ ~tii dar, c{ nu �
cuno~ti acelea ce mi le faci mie; c{ci, iat{, un al doilea p{cat al �
meu ai f{cut a se lua de la mine prin t{ierea degetelor; drept aceea �
cu veselie stau }naintea ta, fiind gata la toate muncile poruncite �
de tine<170>. Ighemonul se mira de acea r{bdare a ei. Iar presbiterul, �
tat{l lui Timotei, st|nd acolo }n priveli~tea poporului aproape de �
Mavra ~i, privind la nevoin`a ei, a zis }ncet c{tre d|nsa: <192>O, �
Mavro, buna mea fiic{, cum ai r{bdat t{ierea degetelor tale?<170> �
R{spuns-a lui Sf|nta Mavra: <192>P{rinte, precum vezi pe un om }ntr-o �
gr{din{ smulg|nd din r{d{cin{ verde`urile ~i lep{d|ndu-le, tot astfel �
~i eu priveam spre t{ierea ~i lep{darea degetelor mele ~i nu sim`eam �
nici o durere<170>.
Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece osta~i, s{ umple o �
c{ldare mare cu ap{, s{ o fiarb{ ~i s{ arunce }n ea pe Sf|nta Mavra. �
Dup{ ce a fiert destul apa, }nc|t clocotea ca un tunet, a aruncat �
}n ea pe sf|nta care a stat }n mijloc nev{t{mat{. ^i gr{ia c{tre ighemon: �
<192>Iar{~i }`i mul`umesc, c{ ai poruncit s{ m{ sp{l ~i s{ m{ cur{` �
de p{catele mele cele f{cute }n lume, ca prin inim{ curat{ s{ m{ apropii �
de Dumnezeul meu ~i s{ primesc cununa vie`ii. Pentru c{ cele ce le �
p{timesc de la tine, }mi sunt m|ntuire la Hristos Domnul meu. ]ns{ �
bine ai g|ndit s{ m{ arunci }n aceast{ c{ldare, nefiind }nc{ fiart{, �
pentru c{ apa din ea este foarte rece, ~i nu simt c{ldur{, precum �
nici pe celelalte munci nu le-am sim`it<170>.
M|niindu-se ighemonul foarte, a }nceput a se g|ndi c{ osta~ii, av|nd �
mil{ de femeia aceea, au v{rsat afar{ apa fiart{ ~i au turnat }n locul �
ei ap{ rece, vr|nd ca astfel s{ p{zeasc{ pe Mavra vie, ca s-o aib{ �
spre pofta lor trupeasc{. Deci, s{rind de pe scaunul s{u, a alergat �
la c{ldare, vr|nd s{ ~tie dac{ era cu adev{rat rece apa din c{ldare. �
^i, apropiindu-se, a zis c{tre sf|nt{: <192>Toarn{-mi pu`in{ ap{ pe �
m|ini, ca s{ ~tiu dac{ este rece!<170> Sf|nta i-a zis: <192>Ea este �
at|t de rece, }nc|t nici c{ldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu ce s{ �
}nfierb|n`i mai mult c{ldarea, apoi trimite la tat{l meu, care-`i �
va da un bra` de lemne, ca s{ aprinzi focul sub c{ldare, c{ci este �
lucr{tor de lemn<170>. Iar acestea le zicea sf|nta, oc{r|nd pe ighemon. �
Deci, i-a turnat pe m|ini ap{ fiart{ din c{ldare ~i, }ndat{, de fierbin`eala �
cea mare, at|t i s-au ars m|inile, }nc|t ~i pielea i s-a zb|rcit, �
r{cnind foarte tare de durere ~i cu mirare a strigat, zic|nd: <192>Bine �
este cuv|ntat Domnul Dumnezeul Mavrei, c{ nu este altul afar{ de Acela, �
}n Care se sl{ve~te aceasta<170>.
Acestea zic|nd, a poruncit s{ elibereze pe sf|nta. Dar mai }nainte �
ca ea s{ fie liber{ de judecat{ ~i de munc{, diavolul iar{~i a intrat �
}n inima ighemonului ~i-l }ndemna s{ se }mpotriveasc{ aceleia care, �
cu curat{ ~tiin`{, avea credin`a cea bun{ c{tre Dumnezeu. Deci, chem|nd �
pe muceni`{, i-a zis: <192>]nceteaz{, Mavro, s{ n{d{jduie~ti spre �
Hristos ~i jertfe~te zeilor<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Nu voi jertfi �
idolilor, pentru c{ am pe Domnul, Cel ce m{ ap{r{ pe mine<170>. Zis-a �
ighemonul: <192>Gura ta o voi umple cu c{rbuni aprin~i, de nu vei �
jertfi<170>. Sf|nta a r{spuns: <192>Nu }n`elegi c{ cele ce le faci �
}n nebunia ta, poruncind s{-mi umple gura cu c{rbuni aprin~i, m{ cur{`esc �
cu totul de p{catele cele f{cute cu limba ~i cu gura? C{ ~i Domnul �
meu, c|nd lui Isaia proorocul i-a ar{tat slava Sa ~i l-a f{cut pe �
el s{ poat{ auzi c|nt{rile }ngere~ti, fiindc{ era }nc{ }n p{cate, �
vr|nd s{-l cur{`easc{, a trimis la el pe unul din serafimi, av|nd �
}n m|ini un c{rbune aprins, pe care }l luase cu cle~tele din altar �
~i a atins cu c{rbunele buzele proorocului, zic|nd: <MI>Iat{, s-a �
atins acesta de buzele tale ~i va ~terge f{r{delegile tale, iar p{catele �
tale le va cur{`i!<D> ^i dac{ proorocul cu un c{rbune a c|~tigat iertare �
de p{cate, apoi, m{ rog `ie ca nu numai gura mea s-o umpli de c{rbuni �
aprin~i, ci ~i fa`a, capul ~i peste tot trupul s{ pui c{rbuni aprin~i �
~i s{-l arzi, ca s{ fiu bun{ mirosire a lui Hristos. ^i Dumnezeu, �
Care a cur{`it alt{dat{ p{catele proorocului acela, s{ le cur{`easc{ �
~i pe ale mele<170>.
Ni~te cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a }nsp{im|ntat ~i �
totodat{ s-a aprins de m|nie ~i a poruncit s{ aduc{ o f{clie plin{ �
de pucioas{ ~i de smoal{, ca s{ ard{ pe muceni`a. Iar poporul care �
st{tea }mprejur, a strigat cu glas mare c{tre ighemon, zic|nd: <192>P|n{ �
c|nd vei scorni munciri noi asupra acestei tinere fecioare? ]nceteaz{ �
de acum s{ te m|nii, ighemoane, c{ci ne mir{m foarte de r{bdarea ei<170>. �
Iar Sf|nta Mavra, }ntorc|ndu-se c{tre popor, a zis: <192>Fiecare din �
voi s{-~i caute de lucrurile sale: b{rba`ii s{ se }ngrijeasc{ de lucrurile �
cele b{rb{te~ti, iar femeile s{ fac{ lucrurile lor cu cur{`ie ~i cu �
bl|nde`e. Iar pentru mine nimeni s{ nu se }ngrijeasc{, pentru c{ eu �
n-am trebuin`{ de nici un sprijin sau ajutor de la voi, c{ci Dumnezeu, �
spre Care n{d{jduiesc, este sprijinitorul meu<170>.
Astfel gr{ind sf|nta, ighemonul a poruncit s{-i ard{ trupul ei cu �
acea f{clie. Iar Sf|nta, c{ut|nd spre f{clie, a zis c{tre ighemon �
astfel: <192>Ca ~i cum n-ai fi ispitit cu cele dint|i munci ~i acum �
`i se pare c{ m{ vei }nfrico~a cu aceast{ proast{ f{clie? Au doar{ �
nu era mai mare ~i mai }nfrico~at{ c{ldarea care fierbea, }n care �
am fost afundat{ toat{ ~i nu m-am v{t{mat, ca ~i cum ar fi fost ap{ �
rece? Tu singur e~ti martorul meu, c|nd `i s-au op{rit m|inile tale, �
iar eu nu m-am v{t{mat c|tu~i de pu`in, ~i acum s{ m{ tem de o f{clie �
ca aceasta? De voie~ti, o, ighemoane, apoi un cuptor }ntreg s{ aprinzi �
~i s{ m{ arunci }n el, ~i atunci vei vedea puterea Hristosului meu, �
a C{rui roab{ sunt; pentru c{ nu m{ va l{sa Dumnezeul meu, Care m-a �
chemat la nevoin`a aceasta, prin fericitul meu b{rbat, Timotei, iar �
f{clia pe care o apropii de trupul meu, este ca o rou{, care se coboar{ �
de diminea`{ din cer pe p{m|nt ~i face s{ odr{sleasc{ pomii ~i s{ �
aduc{ roade<170>.
Ighemonul, fiind biruit de r{spunsurile Sfintei Muceni`e, ar{tate �
chiar prin fapte, ~i, neput|nd s{ afle munci mai grele asupra ei, �
s-a m|hnit foarte. Deci, a poruncit ca pe am|ndoi, pe Timotei ~i pe �
Mavra s{-i r{stigneasc{ pe cruci, pun|ndu-i pe ei drept, unul }n fa`a �
celuilalt. Iar c|nd se duceau la r{stignire, i-a }nt|mpinat pe ei �
maica Mavrei ~i, apuc|nd pe fiic{, a strigat, zic|nd: <192>Fiica mea, �
Mavra, oare astfel la~i pe maica ta, care te caut{ pe tine? Cine va �
purta podoabele tale? Ale cui vor fi hainele cele de mult pre`, argintul �
~i aurul, dac{ tu, fiica mea, nu vei fi }ntre vii?<170> R{spuns-a �
Sf|nta Mavra c{tre maica sa, zic|nd: <192>Aurul ~i argintul piere, �
hainele le m{n|nc{ moliile ~i frumuse`ea fe`ei celei tinere cu vremea �
}mb{tr|ne~te ~i se ve~teje~te, iar cununa lui Iisus Hristos este nestric{cioas{ �
}n veci<170>.
Maica sa nu putea s{ r{spund{ ceva }mpotriva cuvintelor sfintei. Iar �
muceni`a, smulg|ndu-se din m|inile maicii sale, a mers spre cruce, �
zic|nd c{tre ea: <192>Pentru ce m{ tragi pe mine de la Cruce, nel{s|ndu-m{ �
s{ m{ }ndulcesc mai degrab{ de Domnul meu, }n asem{narea mor`ii Lui?<170> �
Atunci osta~ii i-au r{stignit pe ei, pun|n-du-i cu fa`a unul spre �
altul. ^i au petrecut pe cruce nou{ zile ~i nou{ nop`i, m|ng|indu-se �
~i sf{tuindu-se unul pe altul. Sf|ntul Timotei }nv{`a pe so`ia sa �
p|n{ seara, iar Mavra sf{tuia pe }mpre-un{ p{timitorul s{u p|n{ diminea`a.
^i a zis fericita Mavra c{tre Sf|ntul Timotei: <192>S{ nu ne d{m la �
somn, ca nu cumva, venind Domnul nostru, s{ ne afle pe noi dormind �
~i s{ se m|nie asupra noastr{. C{ci, omul }n cas{, nedormind, lum|narea �
care arde gone~te n{v{lirea t|lharilor; iar sting|nd lum|narea, t|lharul �
cu }nlesnire intr{ }n cas{ ~i fur{. Deci, s{ nu dormim, ci s{ ne silim �
la rug{ciuni, ca Domnul nostru s{ ne afle }n nesl{vit{ r{bdare ~i �
a~teptare a venirii Lui, ~i vr{jma~ul nu va }ndr{zni s{ se apropie �
}n tain{ ~i s{ ne fac{ ispit{ nou{ care suntem pe cruce<170>.
^i, iar{~i, dup{ o vreme, Sf|nta Mavra a zis c{tre Sf|ntul Timotei: �
<192>De~teapt{-te, fratele meu, alung{ somnul de la tine ~i privegheaz{, �
ca s{ afli cele v{zute de mine. C{ci am v{zut pe un om, st|nd }naintea �
mea ca }ntr-o uimire, av|nd }n m|inile sale un pahar plin cu lapte �
~i miere, zic|ndu-mi: <192>Pe acesta, primindu-l, s{-l bei<170>. Iar �
eu am zis c{tre d|nsul: <192>Tu cine e~ti?<170> Acela mi-a r{spuns: �
<192>Sunt }ngerul lui Dumnezeu<170>. Atunci am zis c{tre d|nsul: <%2><192>S{ �
ne rug{m lui Dumnezeu!<170> Dar el mi-a zis: <192>Eu, milostivin<%0>-du-m{, �
am venit spre tine, v{z|ndu-te fl{m|nd{ ~i }nsetat{ ~i postind p|n{ �
la ceasul acesta<170>.
Apoi, iar{~i am zis c{tre d|nsul: <192>Cine te-a trimis pe tine la �
mine cu aceast{ mil{ netrebnic{ ~i ce grij{ por`i de r{bdarea ~i postirea �
mea? Nu ~tii oare c{ Dumnezeu ~i pe cele cu neputin`{ le d{ruie~te �
celor ce se roag{ c{tre D|nsul?<170> Zic|nd acestea, am }nceput s{ �
m{ rog. Pe c|nd m{ rugam, am v{zut pe acel om ce mi se ar{tase cu �
paharul, }ntorc|ndu-~i fa`a dinspre mine la apus ~i }ndat{ am cunoscut �
c{ este n{lucirea vr{jma~ului care, ~i pe cruce, vrea s{ ne ispiteasc{. �
^i a pierit acea n{lucire.
Dup{ aceea a venit iar{~i altul ~i mi se p{rea c{ m-a scos la un p|r|u �
pe care curgea lapte ~i miere ~i-mi zicea: <192>Bea!<170> Iar eu am �
r{spuns: <192>Acum `i-am spus `ie c{ nu voi bea ap{, nici alt{ b{utur{ �
p{m|nteasc{, p|n{ ce nu voi bea paharul mor`ii pentru Hristos, Domnul �
meu, pe care El singur }l va da mie, prin m|ntuirea ~i nemurirea vie`ii �
cele ve~nice<170>. C|nd am zis aceasta, omul cel care }mi poruncise �
s{ beau din r|u, }ndat{ a pierit }mpreun{ cu r|ul.
Dup{ aceea, mi-a stat }nainte un al treilea om minunat la vedere ~i �
a c{rui fa`{ str{lucea ca soarele. Acela, lu|ndu-m{ de m|n{, m-a ridicat �
la cer ~i mi-a ar{tat un scaun }mpodobit, pe care erau puse haine �
albe ~i o coroan{ preafrumoas{. Iar eu, minun|ndu-m{ de acea frumuse`e, �
am }ntrebat pe cel ce m{ ducea: <192>Ale cui sunt acestea, Doamne?<170> �
El mi-a r{spuns: <192>Acestea sunt r{spl{tirile nevoin`elor tale! �
@ie }`i sunt g{tite hainele, coroana ~i acest scaun<170>. Ridic|ndu-m{ �
apoi pu`in mai sus, mi-a ar{tat un alt scaun asemenea }mpodobit, o �
hain{ alb{ ~i o coroan{. ^i l-am }ntrebat iar{~i: <192>Dar acestea �
ale cui sunt?<170> Iar el mi-a r{spuns: <%-2><192>Acestea sunt ale �
b{rbatului t{u, Timotei<170>. ^i iar{~i am }ndr{znit a-l<%0> }ntreba: �
<192>Pentru ce sunt departe scaunele unul de altul?<170> ^i mi-a r{spuns: �
<192>Mult{ deosebire este }ntre tine ~i }ntre b{rbatul t{u. Oare nu �
~tii c{ dup{ sf{tuirea lui ai intrat ~i tu }n nevoin`a p{timitoare �
~i aceea este pricina }ncunun{rii tale? Deci, acum }ntoarce-te }n �
trupul t{u ~i m|ine la ceasurile ~ase vor veni }ngerii lui Dumnezeu �
ca s{ ia sufletele voastre ~i s{ le }nal`e la ceruri. ]ns{ fi`i treji �
ca s{ nu }nceap{ vr{jma~ul a v{ ispiti iar{~i<170>.
Vedeniile acestea le-a spus Sf|nta Mavra fratelui ei, Timotei, cu �
care se m|ng|ia }ntru Domnul. Iar dup{ ce a sosit acea zi ~i ceasul �
al ~aselea, }ngerul lui Dumnezeu a venit s{ ia sufletele mucenicilor. �
^i a zis Sf|nta Mavra c{tre poporul ce privea la p{timirea lor: <192>Fra`ilor �
~i surorilor, aduce`i-v{ aminte c{ am f{cut cele omene~ti, vie`uind �
cu oamenii. ^i iar{~i am s{v|r~it ~i cele ale lui Dumnezeu, fiind �
robi ai Lui. Iar acum, primim cununile cele f{r{ de moarte de la Domnul �
nostru Iisus Hristos. Deci, f{c|nd ~i voi cele ce sunt ale firii omene~ti, �
s|rgui`i-v{, de asemenea, ca s{ s{v|r~i`i ~i cele care sunt pl{cute �
lui Dumnezeu, pentru ca s{ c|~tiga`i iertare de p{cate ~i s{ primi`i �
cununi de la acela~i St{p|n al nostru<170>. Zic|nd Sf|nta Mavra acestea, �
}ndat{ am|ndoi ~i-au dat sufletele lor }n m|inile lui Dumnezeu ~i �
a~a ~i-au sf|r~it mucenicia lor cu bun{ nevoin`{, }ntru Iisus Hristos �
Domnul nostru, C{ruia Se cuvine slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul �
Duh, }n vecii vecilor. Amin.

@SUBTITLE = <%4>TOT ]N ACEAST[ ZI,<%0>
@SUBTITLE = <%4>VIA@A CUVIOSULUI TEODOSIE,<%0>
@SUBTITLE = <%4>EGUMENUL M\N[STIRII PECERSCA<%0>

<%-1>Al doilea, mare lumin{tor al p{m|ntului Rusiei, dup{ Cuviosul<%0> �
~i de Dumnezeu purt{torul p{rintele nostru Antonie al Pecersc{i, adic{ �
al sfintei f{c{toare de minuni lavrei a Pecersc{i Kievului, cel }mpodobit �
cu nevoin`ele ~i cu minunile ca num{rul stelelor, este preacuviosul �
~i de Dumnezeu purt{torul p{rintele nostru Teodosie. Celor ce doresc �
a-l cunoa~te, fiind martor credincios la cer, Cuviosul Nestor scriitorul �
de ani ai Pecersc{i a ar{tat din destul prin scrisori }n Patericul �
Pecersc{i, de la care pu`in mai pe scurt se scrie despre d|nsul aici.
Cuviosul ~i purt{torul de Dumnezeu p{rintele nostru Teodosie al Pecersc{i �
a fost dintr-o cetate a Rusiei, ce se nume~te Vasilev sau Vasilcov, �
n{scut din p{rin`i binecredincio~i ~i crescut }n dreapta credin`{. �
A fost dat de p{rin`ii s{i la }nv{`{tura dumnezeie~tilor c{r`i, pe �
care le-a }nv{`at repede, }nc|t to`i se mirau de buna }n`elegere a �
copilului. El cerceta biserica Domnului la rug{ciune }n toate zilele �
~i asculta cu toat{ luarea aminte ce se citea ~i se c|nta }ntr-}nsa. �
Asemenea st{tea cu r{bdare la toat{ pravila bisericeasc{, iar cu copiii �
care se jucau nu se amesteca, ci se }ngre`o~a de juc{riile lor. P{rin`ii �
lui s-au mutat mai departe }n cetatea Curos. Apoi, tat{l s-a mutat �
din via`a aceasta p{m|nteasc{, pe calea credincio~ilor celor ce trec �
spre r{s{ritul cerului ~i a l{sat l|ng{ maic{-sa pe acest fiu, fiind �
copil de treisprezece ani, care, }mpreun{ cu anii, cre~tea ~i cu darul �
lui Dumnezeu cel }n Treime ve~nic. El, pov{`uindu-se de D|nsul ~i �
v{z|nd sf|r~itul vie`ii celei vremelnice a tat{lui s{u, a }nceput �
mai mult a se g|ndi pentru ve~nica sa via`{ cea nesf|r~it{, }ndeletnicindu-se �
cu ostenelile cele pl{cute lui Dumnezeu ~i dep{rt|ndu-se de toat{ �
veselia lumeasc{. Nu se }mbr{ca }n haine luminoase, ci cu cele proaste �
era }ndestulat. Avea }ns{ o dorin`{, adic{ }n ce chip s-ar putea }mbr{ca �
}ntru m|ntuire.
]n vreme aceea, s-a }nt|lnit cu ni~te str{ini din Ierusalim, de la �
care fericitul t|n{r, auzind de Sfintele Locuri unde M|ntuitorul lumii �
S-a ostenit pentru m|ntuirea noastr{ ~i ^i-a v{rsat s|ngele S{u cel �
scump, a voit s{ le cerceteze. De aceea, a plecat noaptea cu d|n~ii �
pe cale, }n ascuns de maica sa. Ea, c{ut|ndu-l trei zile cu pl|ngere, �
c|nd a aflat unde s-a dus, a alergat degrab{ la d|nsul cu fiul ei �
cel mai t|n{r ~i, ajung|ndu-l ~i apuc|ndu-l foarte m|nioas{, }l b{tea �
cu asprime. Arunc|ndu-l la p{m|nt ~i c{lc|ndu-l cu picioarele, l-a �
dus legat la casa sa ~i, ca pe un f{c{tor de rele, l-a }ncuiat }ntr-o �
camer{, iar el primea toate acestea cu mul`umire.
Dup{ aceea, maica sa, milostivindu-se spre d|nsul, l-a l{sat liber �
~i }l sf{tuia cu rug{minte s{ nu mai fug{ de la d|nsa. Deci, fericitul, �
}ntorc|ndu-se la nevoin`a sa cea dint|i, se ducea la biserica lui �
Dumnezeu }n toate zilele. ^i, v{z|nd c{ de multe ori nu se f{cea }n �
biseric{ dumnezeiasca Liturghie din lips{ de prescuri, a socotit ca �
singur s{ g{teasc{ ni~te p|ini ca acelea, ce se aduc Domnului spre �
jertf{. ^i a }nceput a cump{ra gr|u, a-l m{cina singur cu m|inile �
sale, a coace prescuri ~i a le aduce }n biseric{ spre jertf{, dintre �
care, pentru unele, de~i }i d{dea cineva ceva pre`, el }mp{r`ea acel �
pre` la s{raci.
A~a lucr|nd, a petrecut doi ani ~i mai mult. Dar copiii de v|rsta �
lui }l batjocoreau pentru un lucru ca acela ~i }l oc{rau, }ndemn|ndu-i �
la aceasta vr{jma~ul cel sufletesc, care pornise ~i pe maica sa asupra �
lui. ^i }i zicea mama sa: <192>Te rog, fiule, }nceteaz{ de a mai face �
un lucru ca acesta, pentru c{ aduci ocar{ asupra neamului t{u!<170> �
Iar fericitul copil }i r{spunse cu smerenie: <192>Te rog ascult{, �
o, maic{: Domnul nostru Iisus Hristos singur S-a smerit pe Sine pentru �
noi, d|ndu-ne chip ca ~i noi s{ ne smerim pentru D|nsul ~i singur �
a pref{cut Trupul S{u }n p|inea cea g{tit{ la Cina cea de Tain{. Deci, �
ce ocar{ este a te }nvrednici s{ g{te~ti ni~te p|ine ca aceasta, din �
care are s{ se s{v|r~easc{ marea tain{ a prefacerii }n Trupul lui �
Hristos<170>?
Aceasta auzind-o maica lui, s-a minunat de }n`elepciunea copilului �
~i de atunci l-a l{sat }n pace. Dar, vr{jma~ul nu }nceta de a o }ndemna �
la oprirea copilului de la o smerenie ~i osteneal{ ca aceea. C{ci, �
dup{ trecerea unui an, v{z|ndu-l maica sa f{c|nd iar prescuri ~i }nnegrit �
de dogoarea cuptorului, a }nceput a-l opri, une-ori cu cuvinte bl|nde, �
alteori cu }ngroziri, iar alteori }l b{tea ca s{ }nceteze de la un �
lucru ca acela. Iar fericitul t|n{r, ne~tiind ce s{ fac{, s-a sculat �
noaptea, a ie~it }n tain{ din casa sa ~i s-a dus }n alt{ cetate, }ncep|nd �
a locui la un preot ~i a-~i lucra dup{ obicei lucrul s{u. Dar maica �
sa, merg|nd }n cetatea aceea ~i g{sindu-l }n casa preotului, l-a apucat �
~i, b{t|ndu-l, }l ducea }n cetatea sa. Aici, <%2>dreg{torul cet{`ii, �
v{z|ndu-l c{ este copil smerit, umbl|nd totdeauna<%0> la biseric{ �
cu credin`{ ~i slujind cu os|rdie, i-a dat s{ poarte o hain{ luminoas{, �
dar el, purt|nd-o pu`in, a dat-o s{racilor. Atunci dreg{torul i-a �
dat o alt{ hain{ ~i mai bun{ ca cea dint|i, dar el, dezbr{c|nd-o ~i �
pe aceea, a dat-o s{racilor. ^i a~a a f{cut de multe ori.
Dup{ acestea, fericitul Teodosie s-a dus la un fierar ~i i-a zis s{-i �
fac{ un l{n`i~or de fier, cu care ~i-a }ncins mijlocul gol, ~i, umbl|nd �
a~a, fierul fiind str|ns, }i rodea trupul. Apoi, fiind o zi de praznic, �
maica sa }l silea s{ se }mbrace }n hain{ luminoas{, mai ales c{ atunci �
}i era poruncit, ca fericitul s{ slujeasc{ la dreg{torul cet{`ii, �
}naintea oamenilor cinsti`i care ~edeau la mas{. Pe c|nd se }mbr{ca �
}n haina cea luminoas{, maica lui privea cu dinadinsul la el; dar, �
neput|nd a se ascunde, a v{zut pe c{ma~a lui s|nge ~i, voind mai cu �
adev{rat s{ ~tie de unde este acesta, a v{zut fierul la mijlocul lui �
~i a cunoscut c{ este din ros{tura fierului. De aceea, aprinz|ndu-se �
cu m|nie asupra lui, a rupt c{ma~a de pe el ~i, b{t|ndu-l, a luat �
fierul de la mijlocul lui. Iar fericitul copil, ca ~i cum nici un �
r{u nu i s-a f{cut, s-a }mbr{cat ~i, merg|nd, slujea cu toat{ lini~tea �
}naintea dreg{torului ~i a celor ce erau cu d|nsul.
]ntr-o vreme, a auzit citindu-se }n Evanghelie cuvintele Domnului: �
<MI>Cel ce iube~te pe tat{, sau pe maic{, mai mult dec|t pe Mine, �
nu este Mie vrednic<D>. ^i iar{~i: <MI>Maica Mea ~i fra`ii Mei ace~tia �
sunt, care ascult{ cuv|ntul lui Dumnezeu ~i-l fac<D>. Deci, p{trunz|ndu-se �
de aceste cuvinte, a ie~it din cas{, t{inuindu-se de maica sa, ~i �
s-a dus }n cetatea Kievului. Ajung|nd aici, a auzit de Cuviosul Antonie, �
cel ce cu asprime petrecea }n pe~ter{ via`{ bisericeasc{, ~i a mers �
la cuviosul stare`, pe care v{z|ndu-l, i s-a }nchinat lui ~i l-a rugat �
cu lacrimi s{-l primeasc{ la el }n c{lug{rie.
@BT-1 = Iar Cuviosul Antonie a zis c{tre d|nsul: <192>O, fiule, vezi �
pe~tera aceasta m|hnicioas{ ~i str|mt{? Tu nu vei putea suferi str|mtoarea �
}n locul acesta<170>. Iar insuflatul de Dumnezeu, Teodosie, i-a r{spuns �
cu umilin`{: <192>S{ ~tii, cinstite p{rinte, c{ Hristos Dumnezeu purt{torul �
de grij{ a toate, m-a adus la sfin`ia ta, voind ca prin tine s{ m{ �
m|ntuiesc. De aceea, c|te }mi vei porunci s{ fac, voi face<170>. Atunci �
Cuviosul Antonie l-a primit cu dragoste ~i, binecuv|nt|ndu-l, l-a �
dat }n grija fericitului Nicon, care era preot ~i monah iscusit, ca �
s{-l tund{ }n c{lug{rie, av|nd atunci dou{zeci ~i trei de ani. ^i �
aceasta a fost pe vremea domniei }n Kiev a binecredinciosului voievod �
Iaroslav Vladimirovici.
@BT-1 = Primind Cuviosul p{rintele nostru Teodosie sf|nta r|nduial{ �
monahiceasc{, s-a afierosit cu totul lui Dumnezeu ~i stare`ului s{u, �
Antonie, purt{torul de Dumnezeu, d|ndu-se la osteneli mari, ca cel �
ce cu adev{rat primise jugul. Pentru c{ priveghea }n toate nop`ile, �
pream{rind pe Dumnezeu ~i lep{d|nd greutatea somnului. ^i }n toate �
zilele se obosea pe sine cu }nfr|narea ~i cu postul, lucr|nd cu m|inile �
sale, }nc|t se minunau Cuviosul Antonie ~i fericitul Nicon, de obiceiul �
cel at|t de bun }n tinere`ile lui, de smerenie, de priveghere ~i de �
osteneal{; ~i au pream{rit pe Dumnezeu pentru aceasta.
@BT-1 = Maica lui l-a c{utat mult, nu numai }n cetatea sa, dar ~i �
}n cele dimprejur ~i, dac{ nu l-a g{sit, a pl|ns cu amar ca dup{ un �
mort. Apoi, dup{ mult{ vreme, afl|nd c{ este c{lug{rit }n Kiev, la �
pe~tera Cuviosului Antonie, s-a dus acolo ~i, rug|ndu-se de cuviosul �
stare` s{ ias{ la d|nsa din pe~ter{, a st{ruit mult s{-i arate pe �
fiul s{u. Iar el, intr|nd }n pe~ter{ ~i spun|ndu-i de d|nsa, fericitul �
Teodosie s-a tulburat c{ nu poate s{ se t{inuiasc{ de maica sa. ^i �
abia fiind }ndemnat de stare`, l-a ascultat pe el ~i a ie~it la d|nsa.
@BT-1 = Iar maica sa, v{z|ndu-l schimbat }n r|nduiala monahiceasc{ �
~i uscat la fa`{ de mult{ }nfr|nare ~i osteneal{, a c{zut pe grumajii �
lui ~i a pl|ns cu amar, }ndemn|ndu-l ~i zic|ndu-i: <192>Vino, fiule, �
}n casa mea ~i ceea ce-`i este de folos spre m|ntuire, vei lucra acolo �
dup{ voia ta! Iar c|nd m{ voi duce din via`a aceasta, vei da trupul �
meu morm|ntului ~i atunci te vei }ntoarce }n aceast{ pe~ter{, pentru �
c{ nu pot s{ vie`uiesc f{r{ s{ te v{d<170>.
Atunci fericitul a zis c{tre d|nsa: <192>O, maic{, r{m|i ~i tu aici �
}n Kiev s{ te c{lug{re~ti }ntr-o m|n{stire de femei ~i astfel vei �
putea s{ m{ vezi, venind aici. ^i, mai bine, }`i vei c|~tiga m|ntuirea �
~i vei vedea fa`a lui Dumnezeu }n via`a ve~nic{<170>. Iar maica sa �
nu voia nici s{ aud{ despre aceasta. Atunci fericitul, intr|nd }n �
pe~ter{, s-a rugat lui Dumnezeu cu os|rdie pentru m|ntuirea maicii �
sale. Dumnezeu a auzit rug{ciunea pl{cutului S{u. C{ci, dup{ c|teva �
zile, venind la fericitul maica sa, i-a zis: <192>Fiule, iat{, voi �
face cele ce mi-ai zis ~i de acum nu m{ voi mai }ntoarce }napoi, c{ �
a~a binevoind Dumnezeu, voi merge }n m|n{stirea de femei de aici ~i, �
tunz|ndu-m{ }n ea, }mi voi petrece restul zilelor mele. C{ci, iat{, �
din cuvintele tale am cunoscut c{ nimic nu este lumea aceasta de pu`in{ �
vreme!<170> Acestea auzindu-le fericitul, s-a bucurat cu duhul ~i, �
merg|nd, i-a spus Cuviosului stare` Antonie.
Deci, a pream{rit pe Dumnezeu pentru }ntoarcerea inimii mamei sale �
~i, ie~ind la ea, a }nv{`at-o mult pentru folosul sufletului ~i a �
dus-o }n m|n{stirea cea de femei a Sf|ntului Nicolae, unde s-a tuns. �
^i, vie`uind cu dumnezeiasc{ pl{cere mul`i ani }ntru bun{ m{rturisire, �
a adormit cu pace }ntru Domnul. Dup{ tunderea }n c{lug{rie a maicii �
sale, fericitul Teodosie, lep{d|nd des{v|r~it toat{ grija cea lumeasc{, �
a }nceput a se nevoi cu mai mari osteneli }n r|vn{ pl{cut{ lui Dumnezeu, �
cu Cuviosul stare` Antonie ~i cu fericitul Nicon. El s-a ar{tat degrab{ �
purt{tor de biruin`{ asupra duhurilor celor rele, izgonind }ntunericul �
dr{cesc cu postul ~i cu rug{ciunea cea c{tre Dumnezeu, Care }l ajuta �
prin }mplinirea cuv|ntului S{u: <MI>Unde sunt aduna`i doi sau trei �
}n numele Meu, acolo sunt ~i Eu }n mijlocul lor<D>.
Fericitul Nicon, duc|ndu-se }n alt{ parte de la Cuviosul Antonie, �
la osebit{ nevoin`{, insuflatul de Dumnezeu, p{rintele nostru Teodosie, �
prin voin`a Domnului ~i dup{ dorin`a Cuviosului Antonie, s-a hirotonit �
preot ~i }n toate zilele s{v|r~ea cu toat{ cucernicia dumnezeiasca �
Liturghie. Dup{ Cuviosul Antonie, a pus egumen celor doisprezece fra`i �
aduna`i }n pe~ter{ pe fericitul Varlaam, acesta s-a mutat }n alt deal �
~i, s{p|ndu-~i pe~ter{, a }nceput a vie`ui acolo.
Atunci Cuviosul p{rintele nostru Teodosie, fiind cinstit cu r|nduiala �
preo`iei, a r{mas }n pe~tera cea dint|i cu fericitul egumen Varlaam, �
~i a f{cut cu el deasupra pe~terii o biseric{ mic{, }n cinstea Preasfintei �
N{sc{toarei de Dumnezeu, pentru adunarea fra`ilor la rug{ciunea de �
ob~te. El }ntrecea pe to`i cei ce se nevoiau cu asprime acolo, cu �
postirea, cu trezvia ~i cu lucrul m|inilor; dar, mai ales cu smerenia, �
cu ascultarea ~i cu ajutorul, slujind tuturor. Uneori le aducea ap{, �
iar alteori lemne din p{dure. Uneori, odihnindu-se fra`ii noaptea, �
lua gr|ul }mp{r`it lor, cel c|~tigat cu munca m|inilor lor, ~i m{cina �
partea fiec{ruia ~i o punea la locul ei. ^i astfel, }n toate nop`ile �
priveghea la rug{ciune.
Uneori, fiind }n acea parte t{uni ~i `|n`ari mul`i, ie~ea noaptea �
deasupra pe~terii ~i, dezgolindu-~i trupul p|n{ la br|u, ~edea torc|nd �
l|n{ cu m|inile, iar cu gura citea Psaltirea. Acolo, de mul`imea t{unilor �
~i a `|n`arilor, tot trupul lui se f{cea ro~u de s|nge, iar el petrecea �
nemi~cat, nescul|ndu-se din locul acela, p|n{ ce sosea vremea Utreniei. �
Astfel, se afla }naintea tuturor }n biseric{, st|nd la locul s{u nedep{rtat, �
nici tulbur|ndu-se cu mintea; iar dup{ ce s{v|r~ea obi~nuita rug{ciune, �
ie~ea din biseric{ }n urma tuturor. Pentru aceasta to`i }l iubeau �
~i }l aveau ca pe un p{rinte, minun|ndu-se mai ales de smerenia ~i �
de r{bdarea lui.
Dup{ aceasta, fericitul Varlaam, fiind egumenul fra`ilor din pe~ter{, �
a fost scos de voievodul Izaslav ~i pus egumen }n m|n{stirea Sf|ntului �
Mare Mucenic Dimitrie. Atunci, cu voin`a ~i dup{ dorin`a tuturor fra`ilor, �
Cuviosul Antonie, chem|nd pe Sf|ntul Teodosie, l-a binecuv|ntat la �
egumenie, fiind atunci }n pe~ter{ numai dou{zeci de fra`i. Vrednicul �
de laud{ egumen, Cuviosul p{rintele nostru Teodosie, de~i luase dreg{toria �
egumeniei, totu~i nu ~i-a schimbat obiceiul smereniei sale, }n toate �
d|ndu-se pe el }nsu~i pild{ faptelor celor bune, la toate gr{bindu-se �
}naintea tuturor, }n biseric{ afl|ndu-se }nainte de to`i ~i ie~ind �
}n urma tuturor. De atunci }nflorea ~i se }nmul`ea locul acela, cu �
rug{ciunile cele pl{cute lui Dumnezeu ale acestui om drept, care }mplinea �
Scriptura, ce zice: <MI>Dreptul ca finicul va }nflori ~i ca cedrul �
cel din Liban se va }nmul`i<D>. Acolo veniser{, pe l|ng{ el, mul`i �
fra`i }n pe~ter{, care, av|nd s{m|n`a darului aruncat{ }n p{m|nt bun, �
aducea rod }nsutit. ^i }n pu`in{ vreme a adunat o sut{ de fra`i, care �
}nfloreau cu obiceiurile lor cele bune ~i f{ceau multe roade vrednice �
de poc{in`{.
@BT+1 = Deci, v{z|nd Cuviosul p{rintele nostru Teodosie c{ num{rul �
fra`ilor cre~te, c{ locul este str|mt, c{ pe~tera pentru via`a lini~tit{ �
~i biserica pentru rug{ciune sunt mici ~i ne}nc{p{toare, a c{utat �
un loc frumos pentru zidirea unei m|n{stiri, nu departe de pe~ter{, �
~i a }nceput a avea s|rguin`{, ca s{ locuiasc{ }n locul acela. Astfel, �
cu binecuv|ntarea Cuviosului Antonie, fiind cerut locul acela de la �
iubitorul de Hristos domn Izaslav, }n pu`in{ vreme a zidit acolo, �
ajut|ndu-i Dumnezeu, o biseric{ mare de lemn, cu hramul Adormirii �
Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu. Apoi a f{cut chilii multe ~i a �
}ngr{dit m|n{stirea, mut|ndu-se cu fra`ii din pe~ter{ }n locul acela.
^i i-a dat lui Dumnezeu de ~tia r|nduiala studi`ilor, pe care <%2>fericitul �
Efrem scopitul, cercet|nd atunci acele sfinte locuri, a scris-o <%0>~i �
a adus-o la el. Acea scriere, primind-o Cuviosul Teodosie, a }nceput �
}n m|n{stirea sa, Pecersca, a le r|ndui pe toate dup{ tipicul sf|ntului �
loca~ al studi`ilor. Dup{ aceea au }nceput toate m|n{stirile Rusiei �
a `ine acea des{v|r~it{ r|nduial{ care nu era mai }nainte }n Rusia, �
privind toate la M|n{stirea Pecersca ~i cinstind-o pe ea cu }nt|ietatea.
Cuviosul Teodosie, pov{`uind pe ucenicii s{i la adev{rata poc{in`{, �
avea obiceiul ca }n toate nop`ile s{ cerceteze chiliile tuturor, vr|nd �
s{ ~tie via`a ~i os|rdia cea c{tre Dumnezeu a fiec{ruia. C|nd auzea �
pe cineva f{c|nd rug{ciune, atunci, bucur|ndu-se, pream{rea pentru �
d|nsul pe Dumnezeu; iar de auzea c|ndva vorbind doi sau trei }mpreun{ �
aduna`i dup{ rug{ciunea Pavecerni`ei, atunci, lovind cu m|na }n u~{, �
plec{ tulburat, ar{t|ndu-le lor prin aceasta venirea sa. Apoi, a doua �
zi, pe aceia nu-i certa }ndat{, ci de departe }i }nv{`a pilde. Deci, �
de era cineva din fra`i smerit cu inima, acela, }ndat{ cunosc|ndu-~i �
vina sa, cerea iertare; iar de era cineva }mpietrit, acela socotea �
c{ pentru altul zice, f{c|ndu-se el curat, p|n{ ce Cuviosul }l certa �
~i }i d{dea canon.
Astfel, pe to`i }i }nv{`a s{ se roage lui Dumnezeu, s{ nu vorbeasc{ �
dup{ rug{ciunea Pavecerni`ei, nici s{ umble din chilie }n chilie, �
ci s{ se roage lui Dumnezeu }n chilia sa, iar cu m|inile s{ lucreze �
}n toate zilele, av|nd pe buze psalmii lui David. Atunci puteai s{ �
vezi pe p{m|nt oameni cu via`a asemenea cu a }ngerilor, ~i M|n{stirea �
Pecersca }ntocmai ca cerul, }n care Cuviosul p{rintele nostru Teodosie �
str{lucea cu lumina faptelor bune, ca unul din cei mari lumin{tori �
cere~ti, precum }nsu~i s-a ar{tat ~i cu materialnic{ lumin{, prin �
care l-a pream{rit pe el Dumnezeu.
Sofronie, egumenul m|n{stirii Sf|ntului Arhanghel Mihail, mergea odat{ �
la m|n{stirea sa pe o noapte }ntunecoas{ ~i a v{zut o lumin{ foarte �
str{lucitoare deasupra m|n{stirii Cuviosului Teodosie, de care, mir|ndu-se, �
sl{vea pe Dumnezeu, zic|nd: <192>O, c|t este de mare bun{tatea Ta, �
Doamne! C{ ai ar{tat pe un lumin{tor ca acesta }n acest sf|nt loca~, �
care }~i lumineaz{ astfel m|n{stirea sa<170>. Aceea~i lumin{ au v{zut-o �
~i al`ii, de multe ori ~i o spuneau la to`i, }nc|t au auzit voievodul �
~i boierii ~i socoteau acea lumin{, faptele vie`ii celei bune a }ncep{torului �
acelui sf|nt loca~.
Deci, pe fericitul Teodosie, }l iubea foarte mult voievodul Izaslav, �
iubitorul de Hristos, care, dup{ tat{l s{u, Iaroslav, `inea scaunul �
}n Kiev ~i, adeseori mergea la el ~i se }ndulcea de cuvintele lui �
cele insuflate de Dumnezeu. ^i a dat Cuviosul p{rintele nostru Teodosie �
porunc{ m|n{stirii, ca dup{ m|ncarea pr|nzului s{ nu deschid{ poarta �
nim{nui, ca s{ nu intre nimeni }n m|n{stire p|n{ ce va sosi vremea �
rug{ciunii celei de sear{. Aceast{ r|nduial{ a pus-o, pentru ca peste �
zi s{ se odihneasc{ fra`ii pu`in, pentru rug{ciunile cele de noapte �
~i pentru c|ntarea Utreniei.
]ntr-o zi la amiaz{, a venit la m|n{stire iubitorul de Hristos domn, �
Izaslav, cu pu`ine slugi ~i, desc{lec|nd de pe cal, niciodat{ intr|nd �
c{lare }n m|n{stire, s-a apropiat de poart{ ~i, b{t|nd, poruncea s{-i �
deschid{ poarta, ca s{ intre }n{untru, iar portarul i-a r{spuns, c{ �
porunca egumenului este s{ nu deschid{ poarta nim{nui, p|n{ ce va �
fi vremea de Vecernie. Atunci iubitorul de Hristos voievod i-a spus, �
ca s{ ~tie cine este, zic|nd: <192>Iat{, eu sunt, numai mie s{-mi �
deschizi!<170> Portarul, ne~tiind c{ este voievodul, }i r{spunse: �
<192>]`i spun c{ am porunc{ de la egumen, c{ m{car de ar fi ~i voievodul, �
s{ nu deschid poarta; drept aceea, de vei voi, a~teapt{ pu`in p|n{ �
ce va fi vremea de Vecernie<170>. Iar el i-a zis: <192>Eu sunt voievodul! �
Au nici mie nu-mi deschizi?<170>
Deci, portarul, c{ut|nd s{-l vad{, l-a recunoscut pe el, }ns{ nu i-a �
deschis poarta, ci a alergat la Cuviosul ~i i-a spus, iar voievodul �
st{tea }naintea por`ii ~i a~tepta. Apoi, ie~ind cuviosul ~i v{z|nd �
pe voievod, s-a }nchinat lui, iar voievodul a }nceput a-i zice: <192>O, �
p{rinte, c|t de mare este }ngrozirea ta, pe care o spune monahul acesta, �
c{ m{car de ar veni ~i voievodul s{ nu-l lase s{ intre!<170> Iar cuviosul �
i-a r{spuns: <192>Pentru aceasta s-a f{cut, bunule st{p|n, ca }n vremea �
de dup{ amiaz{ s{ se odihneasc{ fra`ii pu`in, pentru osteneala cea �
de noapte a rug{ciunii, iar s|rguin`a ta mi~cat{ de Dumnezeu c{tre �
Preasf|nta St{p|n{ N{sc{toare de Dumnezeu este bun{ ~i spre sporirea �
sufletului t{u ~i noi ne bucur{m foarte de venirea ta<170>.
@BT+1 = Atunci au mers }n biseric{ ~i, f{c|nd Cuviosul rug{ciune, �
iubitorul de Hristos voievod se }ndulcea de cuvintele cele folositoare �
de suflet ce ie~eau din gura lui ~i, c|~tig|nd mare folos de la el, �
s-a }ntors la casa sa, sl{vind pe Dumnezeu. Din acea zi, el a }nceput �
mai mult a iubi pe Sf|ntul, av|ndu-l ~i ascult|ndu-l pe el, ca pe �
unul din cei vechi sfin`i p{rin`i. Dar Cuviosul p{rintele nostru Teodosie �
nu se m|ndrea pentru aceasta c{ voievodul ~i boierii }l cinsteau ci, �
ca un adev{rat lumin{tor, str{lucea mai mult cu smerenie, spre }nv{`{tura �
tuturor ucenicilor s{i. C{, smerindu-se, atunci mai mult se ostenea �
cu m|inile sale }n toate zilele ~i poruncea cu lucrul, iar nu cu cuv|ntul. �
Adeseori intra }n pit{rie ~i, fiind chiar egumen, slujea cu cei ce �
coceau p|ine, fr{m|nt|nd aluatul ~i f{c|nd p|ine, neascunz|ndu-~i �
deloc talantul puterii trupe~ti. Astfel }i }nveselea cu duhul, m|ng|indu-i �
~i }mb{rb{t|ndu-i ca s{ nu z{boveasc{ de loc }n lucrul lor.
]ntr-una din zile, apropiindu-se praznicul Adormirii Preasfintei N{sc{toare �
de Dumnezeu, nu era ap{ }n pit{rie ~i a venit la <%2>Cuviosul chelarul, �
cu numele Teodor, spun|ndu-i c{ nu este cine s{ aduc{ ap{. Atunci, �
scul|ndu-se }ndat{ Cuviosul, a c{rat singur ap{ din pu`. Dar unul �
din fra`i, v{z|ndu-l ostenindu-se, s-a dus degrab{ ~i a spus celorlal`i, �
iar ei, alerg|nd cu s|rguin`{, au adus ap{ destul{.<%0>
Odat{, nefiind lemne t{iate pentru trebuin`a fierturii, acela~i chelar �
a venit la Cuviosul, zic|ndu-i: <192>Porunce~te, p{rinte, cuiva din �
fra`ii cei f{r{ de lucru, ca, merg|nd, s{ preg{teasc{ lemne pentru �
trebuin`{<170>. Cuviosul i-a r{spuns: <192>Iat{, eu sunt f{r{ de lucru! �
Voi merge eu!<170> Atunci era vremea pr|nzului. Deci, fericitul a �
poruncit fra`ilor s{ mearg{ la mas{; iar el, lu|nd toporul, a }nceput �
s{ taie lemne. Fra`ii, ie~ind dup{ mas{, au v{zut pe cuviosul egumen �
t{ind lemne. Drept aceea, au luat topoarele ~i au t{iat at|tea lemne, �
}nc|t le erau destule pentru multe zile.
C|nd fericitul Nicon, care a c{lug{rit pe Cuviosul ~i apoi se dusese �
din pe~ter{, s-a }ntors }n M|n{stirea Pecersca, atunci Cuviosul p{rintele �
nostru Teodosie, fiind egumen, }l cinstea ca pe un p{rinte. De multe �
ori, fericitul Nicon, cos|nd c{r`i - c{ci era me~ter la lucrul leg{toriei �
-, el }i torcea sfoar{ pentru trebuin`a lui. Astfel era smerenia ~i �
bun{tatea acestui b{rbat insuflat de Dumnezeu }n osteneli de tot felul. �
Pe l|ng{ acestea ~i haina pe care o purta ca egumen era smerit{ ~i �
simpl{. C{ci purta pe trupul lui o dulam{ de p{r aspru, iar deasupra �
aceleia avea alt{ hain{ foarte proast{, pe care o purta, ca s{ nu �
i se vad{ dulama cea de p{r, ce era pe el.
]ntr-o zi, a mers Cuviosul pentru o trebuin`{ oarecare la iubitorul �
de Hristos domn Izaslav ~i, cetatea fiind departe, a z{bovit p|n{ �
seara. Vr|nd el s{ plece, a poruncit iubitorului de Hristos voievod, �
ca s{-l duc{ }n c{ru`{ la m|n{stire. Dar c|nd mergea pe cale a v{zut �
vizitiul c{ este }mbr{cat cu hain{ proast{ ~i nu socotea c{ este egumen. �
Deci, i-a zis: <192>Monahule, }ncalec{ tu pe cal, ca eu s{ m{ odihnesc �
}n c{ru`{<170>. Cuviosul, }ndat{ s-a sculat cu smerenie, a }nc{lecat �
pe cal ~i astfel ducea pe vizitiu culcat }n c{ru`{. Uneori }nc{leca �
pe cal, alteori mergea pe jos ~i c|nd ostenea }nc{leca iar{~i. Lumin|ndu-se �
de ziu{ au }nceput boierii a merge la voievod ~i, cunosc|nd de departe �
pe Cuviosul, au desc{lecat de pe cai ~i i se }nchinau lui. Atunci �
Cuviosul a zis vizitiului: <192>Iat{, acum este ziu{; scoal{-te ~i �
}ncalec{ pe calul t{u!<170>
@BT-1 = V{z|nd vizitiul pe cei ce se }nchinau Cuviosului, s-a }nsp{im|ntat, �
cutremur|ndu-se ~i scul|ndu-se, a }nc{lecat pe cal. ^ez|nd Cuviosul �
}n c{ru`{, mai mult i se }nchinau cei ce-l }nt|m-pinau, iar vizitiului �
care-l ducea, i se f{cuse fric{ mare. Sosind la m|n{stire au ie~it �
}naintea lui to`i fra`ii de i s-au }nchinat p|n{ la p{m|nt. Atunci �
sluga ~i mai mult s-a }nsp{im|ntat, g|ndind: <192>Cine este acesta, �
c{ to`i se }nchin{ lui?<170> Deci, Cuviosul, lu|ndu-l de m|n{, l-a �
dus }n trapez{ ~i a poruncit s{-i dea de m|ncare ~i de b{ut ~i, d{ruindu-l, �
l-a eliberat. Aceasta a spus-o mai pe urm{ fra`ilor singur vizitiul, �
iar Cuviosul n-a spus la nimeni, }nv{`|nd }n toate zilele pe fra`i �
s{ nu se }nal`e }ntru nimic, c{ monahul trebuie s{ fie smerit ~i s{ �
se fac{ mai mic dec|t to`i.
@BT-1 = Printr-o smerenie ca aceea, Cuviosul }nv{`a pe ucenicii s{i, �
ca }n tot lucrul s{ ia mai }nt|i binecuv|ntare de la mai marele lor, �
c{ cel ce seam{n{ lucrurile sale }ntru binecuv|ntare, }n dulcea`{ �
va secera rodurile dintr-}nsele! Puterea acestei }nv{`{turi o ar{ta �
el astfel. C|nd veneau la d|nsul dreptcredincio~ii pentru folos, atunci, �
dup{ dumnezeiasca }nv{`{tur{, le punea }naintea lor bucate m|n{stire~ti, �
p|ine ~i linte. Venind odat{ voievodul Izaslav ~i gust|nd bucate de �
acelea a zis c{tre cuvios: <192>Iat{, precum ~tii, p{rinte, casa mea �
este plin{ de toate bun{t{`ile lumii acesteia, dar niciodat{ n-am �
m|ncat cu a~a dulcea`{ ca acum, de~i sunt de multe feluri ~i de pre` �
mare, totu~i nu sunt a~a dulci ca aceste bucate. Deci, rogu-te, p{rinte, �
s{-mi spui de unde este aceast{ dulcea`{ }n bucatele voastre?<170>
@BT-1 = Iar insuflatul de Dumnezeu p{rintele nostru Teodosie i-a r{spuns: �
<192>De voie~ti, bunule st{p|n, s{ ~tii acestea, ascult{-m{ ~i-`i �
voi spune. La noi, c|nd fra`ii vor s{ fiarb{ bucate sau s{ coac{ p|ine, �
au r|nduiala aceasta: mai }nt|i merge fratele cel ce sluje~te la egumen �
~i ia binecuv|ntare de la d|nsul. Apoi, }nchin|ndu-se }naintea Sf|ntului �
Altar de trei ori p|n{ la p{m|nt, aprinde lum|narea din Sf|ntul Altar �
~i cu ea aprinde focul }n buc{t{rie sau }n pit{rie. Dup{ aceea, c|nd �
vor s{ toarne ap{ }n c{ldare, zice cel ce sluje~te c{tre cel mai mare: �
<192>Binecuvinteaz{, p{rinte!<170> Iar el r{spunde: <192>Dumnezeu �
s{ te binecuvinteze, frate<170>. ^i a~a, tot lucrul lor se face cu �
binecuv|ntare; pentru aceasta se preface }n dulcea`{. Iar slugile �
tale, precum mi se pare, slujesc c|rtind, cert|ndu-se, ~i p|r|ndu-se �
unul pe altul; ba }nc{ de multe ori sunt b{tu`i ~i de cei mari, a~a �
c{ tot lucrul lor nu se face f{r{ p{cat. De aceea bucatele nu se prefac �
}n dulcea`{<170>. Auzind voievodul acestea, a r{spuns: <192>Cu adev{rat, �
p{rinte, a~a este precum gr{ie~ti<170>.
@BT-1 = De se }nt|mpla Cuviosului c|ndva, s{ aud{ c{ }n m|n{stirea �
sa s-a f{cut un lucru f{r{ binecuv|ntare ~i din neascultare, atunci �
numea lucrul acela partea vr{jma~ului ~i niciodat{ nu d{dea voie ca �
binecuv|ntata lui turm{ s{ guste din vreo m|ncare ca aceea, poruncind �
s-o arunce ori }n ap{, ori }n foc. Astfel s-a }nt|mplat la praznicul �
Sf|ntului Mare Mucenic Dimitrie, fiind aproape m|n{stirea acelui sf|nt. �
C|nd ie~ea Cuviosul cu fra`ii, i-au adus lui de la ni~te dreptcredincio~i �
p|ini foarte frumoase, pe care el a poruncit chelarului s{ le pun{ �
}n ziua aceea la mas{ }naintea fra`ilor. Iar chelarul, neascult|nd, �
s-a g|ndit }n sine c{ a doua zi, venind to`i fra`ii, le va pune }nainte �
aceste p|ini; iar acum cei ce au r{mas s{ m{n|nce p|inea m|n{stirii, �
lucru pe care l-a ~i f{cut.
@BT-1 = A doua zi, Cuviosul ~i to`i fra`ii, merg|nd la mas{ ~i v{z|nd �
acele p|ini t{iate ~i puse pe mas{, a chemat chelarul ~i l-a }ntrebat: �
<192>De unde sunt aceste p|ini?<170> Iar el a r{spuns: <192>Sunt aduse �
de ieri, dar nu le-am dat la mas{, de vreme ce erau fra`i pu`ini ~i �
m-am g|ndit ca ast{zi s{ le pun }naintea tuturor<170>. Iar Cuviosul �
i-a zis: <192>Mai bine era s{ nu te }ngrije~ti de ziua viitoare, ci �
s{ faci dup{ porunca mea, pentru c{ Domnul nostru, Care pururea Se �
}ngrije~te de noi, ne-ar fi dat cele de trebuin`{, ba ~i de mai mari �
S-ar fi }ngrijit<170>. Apoi a poruncit s{ adune acele buc{`i de p|ine �
}n co~ni`{ ~i s{ le arunce }n r|u, iar chelarului i-a dat canon, ca �
unuia ce nu ascultase ~i care f{cea ~i alte neascult{ri.
@BT-1 = V{z|nd Cuviosul p{rintele nostru Teodosie cum c{ }ngrijirea �
pentru m|ine ~i c|~tigarea celor vremelnice nu se face de monahi f{r{ �
o sf{tuire oarecare, deoarece aceast{ }ngrijire este potrivnic{ f{g{duin`ei �
lor, }nv{`a cu dinadinsul pe fra`ii s{i la fapta bun{ a nec|~tig{rii, �
ca }n singur Dumnezeu s{ se }mbog{`easc{ cu credin`{ ~i cu n{dejde, �
iar nu s{ n{d{jduiasc{ spre avere stric{cioas{. Pentru aceasta, de �
multe ori umbla prin chilii ~i de afla la cineva ceva m|ncare, haine �
mai mult dec|t cele r|nduite, sau ceva din averea de~art{, pe acelea �
le lua ~i le arunca ca pe o parte a vr{jma~ului ~i a neascult{rii. �
^i a~a }i sf{tuia pe ei: <192>Nu se cuvine nou{, fra`ilor, fiind monahi �
~i lep{d|ndu-ne de cele lume~ti, s{ lu{m avere }n chiliile noastre, �
c{ci cum vom putea s{ aducem rug{ciune curat{ lui Dumnezeu, `in|nd �
comoara }n chilia noastr{? Ci s{ ne aducem aminte de cuvintele Domnului, �
Care zice: <MI>Unde este comoara voastr{, acolo va fi ~i inima voastr{<D>. �
^i iar{~i: <MI>Nebunule, }n aceast{ noapte vor s{ cear{ sufletul t{u �
de la tine, iar cele ce le-ai g{tit, ale cui vor fi?<D> Drept aceea, �
fra`ilor, s{ fim }ndestula`i cu haina noastr{ cea de nevoie ~i cu �
hrana cea pus{ }nainte pe mas{, iar }n chilii nu se cuvine a avea �
nimic din acestea, ca astfel, cu toat{ os|rdia ~i cu tot g|ndul s{ �
aducem rug{ciune curat{ lui Dumnezeu<170>.
Cu aceste }ndemn{ri }i }nv{`a pe ei Cuviosul, cu toate bl|nde`ile �
~i cu lacrimi, pentru c{ era milostiv, bl|nd, nem|nios ~i avea mil{ �
c{tre to`i. ^i de se sl{bea cu inima cineva din nec|~tig{toarea lui �
turm{ ~i se ducea din m|n{stire, atunci Cuviosul era }n mare grij{ �
~i m|hnire pentru el ~i se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca s{ }ntoarc{ �
}napoi oaia care se desp{r`ise din turm{ ~i nu }nceta rug{ciunea p|n{ �
ce nu se }ntorcea cel dus.
^i era acolo un frate ner{bd{tor, care adeseori fugea din m|n{stire �
~i c|nd se }ntorcea; atunci Cuviosul }l primea cu bucurie, ~i zicea: �
<192>Nu-l va l{sa pe el Dumnezeu s{ se sf|r~easc{ afar{ din aceast{ �
m|n{stire. De~i se duce de la noi, }ns{ el }~i va lua sf|r~itul vie`ii �
tot }n aceast{ m|n{stire<170>. ^i se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi �
ca s{ dea r{bdare fratelui. Apoi, dup{ multe ie~iri ale sale, fratele �
acela s-a }ntors }n m|n{stire, rug|nd pe Cuviosul s{-l primeasc{. �
Deci, Cuviosul, fiind cu adev{rat milostiv, l-a primit ca pe o oaie �
care venise din r{t{cire ~i l-a r|nduit }n turma sa. Atunci fratele, �
aduc|nd pu`in{ avere pe care o c|~tigase lucr|nd, c{ci era lucr{tor �
de haine, a pus-o dinaintea Cuviosului. Iar Cuviosul i-a zis: <192>De �
voie~ti s{ fii monah des{v|r~it, atunci vei lua aceasta ~i o vei arunca �
}n cuptorul cel aprins, ca pe un lucru venit din neascultare!<170> �
Deci, el, care se c{ia cu adev{rat, adun|ndu-le toate, le-a dus, dup{ �
porunca Cuviosului ~i, arunc|ndu-le }n cuptor, le-a ars. De atunci �
el vie`uia }n m|n{stire, petrec|nd restul zilelor sale }n poc{in`{ �
~i a adormit acolo }n pace, dup{ proorocia Cuviosului.
Cuviosul p{rintele nostru Teodosie, fiind foarte milostiv cu cei s{raci, �
a f{cut o curte aproape de m|n{stirea sa ~i a zidit }ntr-}nsa o biseric{ �
a Sf|ntului ]nt|iului Mucenic ^tefan. Acolo a poruncit s{ petreac{ �
s{racii, orbii, ~chiopii ~i neputincio~ii, c{rora le d{dea cele de �
trebuin`{ din m|n{stire ~i din toat{ averea monahiceasc{, a zecea �
parte. Afar{ de acestea, }n toate s|mbetele trimitea un car cu p|ini �
la cei ce erau }n temni`e ~i }n lan`uri.
^i nu numai spre cei nevoia~i era milostiv Cuviosul p{rintele nostru �
Teodosie, ci ~i spre cei ce f{ceau str|mb{tate m|n{stirii lui. Odat{, �
au adus la el pe ni~te t|lhari prin~i }n satul m|n{stiresc, care merser{ �
s{ fure. Cuviosul, v{z|ndu-i pe ei lega`i ~i }n necaz, i s-a f{cut �
jale ~i, l{crim|nd, a poruncit s{-i dezlege ~i s{ le dea s{ m{n|nce �
~i s{ bea. Apoi i-a }nv{`at s{ nu fac{ nim{nui str|mb{tate, ci cu �
ale lor osteneli s{ fie }ndestula`i. D|ndu-le cele de trebuin`{, i-a �
iertat ~i i-a eliberat }n pace. Drept aceea, Cuviosul p{rintele nostru �
Teodosie n{d{jduia c{ Domnul }i va p{zi de jefuire t|lh{-reasc{ ~i �
de este ceva de nevoie, va da robilor S{i. Aceast{ n{dejde a Cuviosului �
s-a adeverit prin minunea aceasta.
]nmul`indu-se num{rul fra`ilor, Cuviosul Teodosie a fost nevoit s{ �
l{rgeasc{ curtea m|n{stirii pentru facerea chiliilor. ^i a }nceput �
a lucra el }nsu~i ~i cu fra`ii, spre a face ograda mai mare. ]ntr-o �
noapte }ntunecoas{, m|n{stirea fiind dezgr{dit{ ~i nep{zit{, au venit �
la ei t|lharii, zic|nd c{ averea lor este ascuns{ }n palatul bisericesc. �
Dar, pornind spre biseric{, au auzit un glas care c|nta }n{untru. �
Iar ei, socotind c{ fra`ii fac rug{ciunile Pavecerni`ei, s-au dus, �
z{bovind pu`in }n p{durea cea deas{. Dup{ aceea, socotind c{ au sf|r~it �
c|ntarea, au mers iar{~i la biseric{, dar au auzit din nou acela~i �
glas ~i au v{zut o lumin{ preaminunat{ }n biseric{, din care ie~ea �
un miros pl{cut, pentru c{ }ngerii c|ntau }ntr-}nsa. Iar ei, socotind �
c{ fra`ii s{v|r~eau c|ntarea de miezul nop`ii, iar{~i s-au dus ~i �
a~teptau p|n{ ce vor sf|r~i c|ntarea, ca apoi, intr|nd }n biseric{, �
s{ ia toate cele ce erau }ntr-}nsa. ^i astfel, venind de mai multe �
ori, au auzit acela~i glas }ngeresc. Dup{ aceasta a sosit vremea de �
c|ntare a Utreniei, ~i, dup{ obicei, eclesiarhul a }nceput a lovi �
}n clopot pentru Utrenie.
T|lharii, auzind aceasta, s-au dus pu`in }n p{dure ~i se sf{tuiau: �
<192>Ce s{ facem? C{, precum mi se pare, a fost o n{lucire }n biseric{. �
Iat{, acum, c|nd se vor aduna to`i }n biseric{, noi s{ mergem ~i, �
apuc|ndu-i pe to`i de la u~{, }i vom omor} ~i vom lua averea lor<170>. �
Deci, z{bovind pu`in p|n{ ce fra`ii s-au adunat }n biseric{ cu fericitul �
Teodosie, pov{`uitorul lor, ~i au }nceput a c|nta psalmii Utreniei, �
atunci t|lharii au n{v{lit spre biseric{. Dar, deodat{ au v{zut o �
minune }nfrico~{toare, c{ biserica a fost luat{ de pe p{m|nt cu cei �
ce erau }ntr-}nsa ~i s-a suit }n v{zduh, }nc|t nu le era cu putin`{ �
a s{geta }ntr-}nsa. Iar ei, v{z|nd minunea aceea, s-au temut foarte �
~i, tremur|nd, s-au }ntors la locul lor. De atunci, umilindu-se, s-au �
f{g{duit s{ nu mai fac{ t|lh{rii, iar v{taful lor, venind la Cuviosul �
Teodosie cu al`i trei tovar{~i, s-a c{it de aceea ~i i-au m{rturisit �
cele ce se f{cuser{. Cuviosul, auzind acestea, a pream{rit pe Dumnezeu, �
Care nu numai a p{zit cele de nevoie ale bisericii, dar l-a ~i m|ntuit �
de la o moarte ca aceea. Apoi, }nv{`|ndu-i pe ei pentru m|ntuirea �
sufletului, i-a eliberat, sl{vind ~i mul`umind lui Dumnezeu ~i Cuviosului.
]nc{ o minune ca aceasta s-a f{cut pentru a doua oar{, pe vremea egumeniei �
celei pl{cute lui Dumnezeu a Cuviosului Teodosie, }n m|n{stirea lui �
pentru aceea~i biseric{, cu adev{rat p{zit{ de Dumnezeu din cer ~i �
st|nd singur{ }n v{zduh sub acoper{m|ntul Preasfintei N{sc{toare de �
Dumnezeu. S-a }nt|mplat unuia din boierii iubitorului de Hristos voievod �
Izaslav, c{ mergea }nainte peste un c|mp, departe ca de cincisprezece �
stadii de m|n{stirea Cuviosului Teodosie, ~i, deodat{, a v{zut de �
departe o biseric{ st|nd sub nori ~i, sp{im|nt|ndu-se, a alergat cu �
slugile sale, vr|nd s{ ~tie, care este acea biseric{? Dar c|nd a ajuns �
la m|n{stirea Cuviosului Teodosie, atunci el a v{zut c{ biserica s-a �
pogor|t ~i a stat }n m|n{stire la locul ei, iar el, b{t|nd }n poart{ �
~i deschiz|ndu-i portarul, a intrat ~i a spus Cuviosului ceea ce se �
f{cuse. De atunci adeseori mergea la el, }ndulcindu-se de cuvintele �
lui cele insuflate de Dumnezeu ~i d|nd din averea sa pentru r|nduiala �
m|n{stirii ~i pentru }mpodobirea bisericii celei p{zite de Dumnezeu.
^i nu numai pentru biseric{ s-a descoperit acea minune, ci ~i pentru �
mo~iile m|n{stirii Cuviosului Teodosie. C{ci, odat{, au fost prin~i �
ni~te t|lhari, pe care, leg|ndu-i, }i duceau }n cetate la judec{torul, �
~i li s-a }nt|mplat a trece pe l|ng{ un sat al m|n{stirii Pecersca. �
Atunci unul din cel lega`i, cl{tin|nd cu capul spre satul acela, zicea: �
<192>]ntr-o noapte am venit }n acest sat, ca s{ fur{m ~i s{ apuc{m �
toate cele ce sunt }ntr-}nsul, dar am v{zut o cetate foarte }nalt{, �
de care nu am putut s{ ne apropiem nicidecum<170>. Pentru c{ a }ngr{dit �
bunul Dumnezeu toate mo~iile m|n{stire~ti cu rug{-ciunile Cuviosului �
Teodosie, cel ce a n{d{jduit spre D|nsul. El }n toate nop`ile, f{c|nd �
rug{ciune, }nconjura m|n{stirea sa, ~i cu aceea, ca ~i cu un zid tare �
o }ngr{dea, cum ~i toate cele st{p|nite de d|nsul.
@BT+1 = Acest cuvios, `in|nd egumenia M|n{stirii Pecersca, avea n{dejde �
spre Dumnezeu ~i spre N{sc{toarea de Dumnezeu pentru p{zirea m|n{stirii �
~i pentru }nfrumuse`area bisericii. Un boier al voievodului Izaslav, �
cel mai }nainte pomenit, anume Sudislav Gheuevici, iar din Sf|ntul �
Botez numit Clement, merg|nd cu voievodul s{u la r{zboi, a f{g{duit: �
<192>De m{ voi }ntoarce s{n{tos la casa mea, voi da Preasfintei N{sc{toare �
de Dumnezeu cea din m|n{stirea fericitului Teodosie al Pecersc{i doi �
talan`i de aur ~i voi face o coroan{ de aur.
@BT+1 = Sosind r{zboiul, mul`i din am|ndou{ p{r`ile au c{zut. Mai �
pe urm{ vr{jma~ul a fost biruit ~i acel boier }mpreun{ cu ai s{i s-au �
}ntors, uit|nd ceea ce a f{g{duit. Dup{ c|teva zile, pe c|nd dormea �
la amiaz{, a auzit un glas }nfrico~at, chem|ndu-l pe nume: <192>Clemente!<170> �
Iar el, de~tept|ndu-se, a v{zut }naintea sa icoana Preasfintei N{sc{toare �
de Dumnezeu, care era }n m|n{stirea Cuviosului Teodosie ~i a auzit �
glas venind de la d|nsa: <192>Pentru ce, Clemente, ceea ce ai f{g{duit �
s{-mi dai nu mi-ai dat? ]ns{, iat{, acum }`i zic s{ te s|rguie~ti �
a-`i }mplini f{g{duin`a ta!<170> ^i }ndat{ icoana s-a f{cut nev{zut{. �
Deci, boierul fiind }n fric{ mare, a luat aur c|t f{g{duise ~i de �
}ndat{ a f{cut o coroan{ de aur pentru }mpodobirea icoanei Preasfintei �
N{sc{toare de Dumnezeu, pe care le-a adus }n M|n{stirea Pecersca, �
d|ndu-le Cuviosului Teodosie.
@BT-1 = Dup{ c|teva zile, acel boier s-a g|ndit s{ dea o Evanghelie �
tot pentru acea m|n{stire. Dar, merg|nd la Cuviosul Teodosie, a ascuns �
Sf|nta Evanghelie sub hain{. Apoi, dup{ rug{ciune, vr|nd ei s{ ~ad{, �
near{t|nd boierul Evanghelia, i-a zis Cuviosul: <192>Frate Clemente, �
scoate mai }nt|i Sf|nta Evanghelie cea f{g{duit{ Preasfintei N{sc{toare �
de Dumnezeu, pe care o ai sub haina ta, ~i atunci vom ~edea<170>. �
Auzind aceasta, boierul s-a }nsp{im|ntat de vederea de mai }nainte �
a Cuviosului <196> c{ci nimeni nu-i spusese de aceasta <196>, ~i }ndat{, �
sco`|nd Sf|nta Evanghelie, a dat-o }n m|inile Cuviosului. Atunci, �
~ez|nd, s-a }ndulcit de duhovnice~ti vorbiri cu d|nsul ~i s-a }ntors �
la casa sa cu mult folos sufletesc.
@BT-1 = Astfel, n{dejdea sa c{tre Dumnezeu ~i }mplinirea lipsei }n �
m|n{stirea lui, Cuviosul Teodosie le-a }ncredin`at cu multe minuni, �
dup{ cum a spus un monah, anume Ilarion, care }n toate zilele ~i nop`ile �
a scris c{r`i }n chilia Cuviosului Teodosie, pe c|nd el c|nta }ncet �
Psaltirea ~i cu m|inile torcea l|n{ sau lucra altceva.
@BT-1 = ]ntr-o sear{, pe c|nd ei lucrau, a intrat iconomul Anastasie, �
spun|nd Cuviosului: <192>Nu am cu ce s{ cump{r pentru a doua zi, cele �
de nevoie la masa fra`ilor ~i alte trebuin`e<170>. Iar Cuviosul i-a �
r{spuns: <192>Precum vezi, acum este sear{ ~i ziua de m|ine este departe; �
de aceea mergi ~i a~teapt{ pu`in, rug|ndu-te lui Dumnezeu, c{ci El �
se va }ngriji de noi ~i ne va milui precum va voi!<170> Auzind acestea �
iconomul, s-a dus; iar Cuviosul, scul|ndu-se }ndat{, a mers }n chilia �
sa cea mai din{untru, ca s{-~i c|nte dup{ obicei pravila sa. Venind �
dup{ rug{ciune, a stat lucr|nd lucrul s{u ~i, iat{, a venit iar{~i �
iconomul, spun|ndu-i tot aceea~i. Iar Cuviosul i-a zis: <192>Nu `i-am �
spus oare s{ te rogi lui Dumnezeu? Iar de diminea`{, merg|nd }n cetate �
la cel ce vinde, vei lua cu }mprumut cele de trebuin`{ fra`ilor. Pe �
urm{, Dumnezeu f{c|ndu-ne nou{ bine, vom pl{ti datoria, c{ci credincios �
este Cel ce a zis: <192>S{ nu v{ }ngriji`i de a doua zi, c{ nu ne �
va l{sa pe noi Dumnezeu cu darul S{u<170>.
@BT-1 = Ie~ind iconomul, a intrat un t|n{r luminos }n hain{ ost{~easc{ �
~i, }nchin|ndu-se, a pus pe mas{ un taler de aur ~i }ndat{ a ie~it �
afar{, f{r{ a zice ceva. Iar Cuviosul, scul|ndu-se, a luat aurul ~i �
cu lacrimi s-a rugat lui Dumnezeu, mul`umindu-I. Apoi, a doua zi, �
chem|nd pe portar, l-a }ntrebat: <192>A venit cineva la poart{ }n �
noaptea aceasta?<170> Iar portarul i-a zis: <192>Cu adev{rat n-a venit �
nimeni, pentru c{ dup{ apusul soarelui }ndat{ am }nchis poarta<170>. �
Atunci Cuviosul, chem|nd pe iconom i-a dat talerul de aur, zic|ndu-i: �
<192>Ce zici, frate Anastasie, c{ nu ai cu ce cump{ra cele de trebuin`{ �
fra`ilor? Deci, ia-`i aurul ~i mergi de cump{r{ cele de trebuin`{<170>.
@BT-1 = Iconomul, cunosc|nd darul lui Dumnezeu, a c{zut ~i i s-a }nchinat, �
cer|nd iertare. Iar Cuviosul }l }nv{`a: <192>Frate, s{ nu te dezn{d{jduie~ti �
niciodat{, ci s{ te }nt{re~ti }n credin`{ ~i arunc{ toat{ grija ta �
spre Domnul, c{ Acela se }ngrije~te de noi, precum voie~ti. Deci, �
s{ faci ast{zi fra`ilor osp{`, c{ aceasta este cercetarea lui Dumnezeu, �
~i, c|nd ne lipsim vreodat{, Dumnezeu iar{~i se }ngrije~te de noi, �
precum s-a ~i f{cut<170>.
@BT-1 = ]ntr-o zi a venit de asemenea la Cuviosul, chelarul Teodor, �
spun|ndu-i: <192>Ast{zi nu am ce s{ pun }naintea fra`ilor la mas{<170>. �
R{spuns-a lui Cuviosul: <192>Mergi de a~teapt{ pu`in, rug|ndu-te lui �
Dumnezeu, c{ Acela Se }ngrije~te de noi, iar de nu vom fi vrednici, �
vei fierbe gr|u ~i, amestec|ndu-l cu miere, vei pune fra`ilor la mas{. �
]ns{ s{ n{d{jduim spre Dumnezeu, Care }n pustie a dat p|ine popoarelor �
celor nesupuse. Acela ~i nou{ azi este puternic s{ ne dea hran{<170>.
@BT-1 = Auzind chelarul aceasta, s-a dus; iar Cuviosul se ruga lui �
Dumnezeu ne}ncetat. ^i iat{, Ioan, cel }nt|i }ntre boierii voievodului �
Izaslav, dup{ voin`a lui Dumnezeu, a umplut trei care cu bucate: p|ine, �
pe~te, linte, gr|u ~i miere, trimi`|ndu-l la Cuviosul }n m|n{stire. �
Iar Cuviosul, v{z|ndu-le, a pream{rit pe Dumnezeu ~i a zis chelarului: �
<192>Vezi, frate Teodore, c{ nu ne las{ pe noi Dumnezeu? Numai de �
am n{d{jdui spre D|nsul cu toat{ inima! Mergi de f{ osp{` fra`ilor �
pentru ast{zi, c{ci aceasta este cercetarea lui Dumnezeu<170>. A~a �
s-au veselit Cuviosul ~i fra`ii la mas{ cu veselie duhovniceasc{, �
mul`umind lui Dumnezeu, c{ nu este lips{ celor ce se tem de El. Iar �
Dumnezeu f{cea din destul asemenea faceri de minuni }n loca~ul lui, �
cu rug{ciunile Cuviosului.
@BT-1 = ]ntr-una din zile a venit la Cuviosul Teodosie preotul din �
cetate, cer|nd vin spre slujirea dumnezeie~tii Liturghii. ^i }ndat{, �
Cuviosul, chem|nd pe iconomul bisericii, i-a poruncit s{ umple vasul �
preotului cu vin. Iar el a r{spuns: <192>Pu`in am, abia de trei sau �
de patru Sfinte Liturghii!<170> Iar Cuviosul i-a zis: <192>D{-i omului �
acesta tot vinul ce }l avem, iar de noi Se va }ngriji Dumnezeu!<170> �
Iconomul, duc|ndu-se, n-a ascultat porunca Sf|ntului ~i a turnat preotului �
pu`in vin }n vas, oprind numai pentru a doua zi la dumnezeiasca slujb{. �
Iar preotul, lu|ndu-l, l-a ar{tat Cuviosului. Atunci Cuviosul, chem|nd �
pe iconom, i-a zis: <192>Au nu `i-am spus s{-i dai tot vinul ~i pentru �
ziua de m|ine s{ nu te }ngrije~ti? Pentru c{ Dumnezeu nu va l{sa f{r{ �
slujb{ biserica Maicii Sale pe ziua de m|ine; ci }nc{ ~i acum ne va �
da nou{ vin destul!<170> ^i a~a, iconomul, merg|nd, a dat tot vinul �
preotului ~i l-a eliberat pe el.
Deci, pe c|nd era dup{ cin{, dup{ proorocia Cuviosului, au adus trei �
care cu bu`i pline de vin, de la o mare jup|neas{ din casa iubitorului �
de Hristos domn Vsevolod. Iconomul bisericii, v{z|nd aceasta, a pream{rit �
pe Dumnezeu, minun|ndu-se de proorocia Cuviosului Teodosie, care a �
zis: <192>]ntr-aceast{ zi ne va trimite nou{ Dumnezeu vin din destul<170>, �
precum s-a ~i }nt|mplat.
Acela~i iconom bisericesc a v{zut alt{ minune, ce s-a f{cut cu rug{ciunile �
Cuviosului, asemenea acesteia.
Odat{, la ziua praznicului Adormirii Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, �
lipsind untdelemnul trebuincios la candelele ce luminau }n biseric{, �
s-a g|ndit iconomul bisericii ca din semin`ele p{m|ntu-lui s{ stoarc{ �
ulei ~i de acela s{ toarne }n candele ~i s{ le aprind{. De aceea, �
}ntreb|nd pe Cuviosul Teodosie, iar el neoprindu-l de la una ca aceasta, �
a f{cut a~a, precum s-a g|ndit. Dar c|nd voia s{ toarne uleiul acela �
}n candele, a v{zut un ~oarece mort c{zut }n el.
Atunci, degrab{ merg|nd, a spus Cuviosului, zic|nd: <192>Cu toate �
c{ am acoperit bine vasul cu uleiul acela, totu~i nu ~tiu pe unde �
a intrat un ~oarece ~i s-a }necat acolo<170>. Iar Cuviosul, cunosc|nd �
c{ cu dumnezeiasca purtare de grij{ s-a f{cut aceasta, a zis iconomului: �
<192>Se cade nou{, frate, s{ n{d{jduim spre Dumnezeu, c{ puternic �
este s{ ne dea nou{ cele de trebuin`{, iar, necrez|nd, s{ nu facem �
un lucru care nu se cade. Ci mergi de vars{ uleiul acela pe p{m|nt �
~i a~teapt{ pu`in, rug|ndu-ne lui Dumnezeu, c{ El are s{ ne dea }n �
aceast{ zi untdelemn din destul<170>. Apoi, iconomul, ascult|nd porunca �
~i Cuviosul rug|ndu-se, c|nd era ceasul de <%-2>Vecernie, unul din �
cei boga`i a adus un vas foarte mare plin cu unt-<%0>delemn, pe care �
v{z|ndu-l Cuviosul, a pream{rit pe Dumnezeu c{ a~a degrab{ a auzit �
rug{ciunea lui. Drept aceea a umplut candelele toate ~i }nc{ a mai �
r{mas untdelemn destul. ^i astfel, au f{cut a doua zi praznic luminat �
Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu.
Din unele minuni ca acestea, care, cu rug{ciunile Cuviosului Teodosie, �
se }mplinea lipsa, a fost ~i aceasta: Iubitorul de Hristos domn Izaslav, �
care avea cu adev{rat dragostea lui Hristos c{tre Cuviosul Teodosie, �
venea adeseori la el, }ndulcindu-se de cuvintele lui cele curg{toare �
ca mierea. ]ntr-una din zile, voievodul, venind la Cuviosul Teodosie, �
a z{bovit la dumnezeiasca vorbire p|n{ la vremea c|nt{rii Vecerniei. �
^i, iat{, deodat{, Dumnezeu voind a~a, o ploaie mare a c{zut. Iar �
Cuviosul, v{z|nd o v{rsare de ap{ ca aceea, a chemat chelarul ~i i-a �
poruncit s{ preg{teasc{ bucate pentru cina voievodului. Chelarul a �
zis: <192>P{rinte, nu am must de b{ut pentru voievod ~i pentru cei �
ce sunt cu ei<170>. Iar Cuviosul i-a zis: <192>Oare nici c|t de pu`in �
nu ai?<170>
R{spuns-a chelarul: <192>Cu adev{rat, p{rinte, nu am nici o pic{tur{, �
}nc|t ~i vasul }n care era b{utura aceea, l-am r{sturnat de~ert ~i �
l-am pus cu vana }n jos<170>. Iar Cuviosul Teodosie, fiind plin de �
darul lui Dumnezeu dup{ numele s{u, i-a zis: <192>Iat{, mergi dup{ �
cuv|ntul meu, }n numele Domnului nostru Iisus Hristos, ~i vei afla �
mied }n vasul acela<170>. Iar el, crez|nd, a mers dup{ cuv|ntul Cuviosului �
~i a aflat vasul a~ezat drept ~i plin de mied. V{z|nd el aceasta ~i �
}nfrico~|ndu-se, degrab{ a mers ~i a spus Cuviosului ceea ce se f{cuse. �
^i i-a zis Cuviosul: <192>Taci, fiule, ~i nu spune nim{nui de aceea, �
ci iute du-te ~i adu voievodului ~i celor cu el c|t va fi de trebuin`{; �
}nc{ ~i fra`ilor s{ dai dintr-acela, pentru c{ aceasta este binecuv|ntarea �
lui Dumnezeu!<170> Dup{ aceasta, }ncet|nd ploaia, voievodul s-a dus �
la casa sa, iar }n m|n{stire a fost at|ta binecu-v|ntare, }nc|t mult{ �
vreme fra`ii s-au }ndestulat cu acea b{utur{.
Odat{ a venit la acela~i cuvios mai-marele pitarilor ~i i-a spus: �
<192>Nu am f{in{ din care s{ fac p|ini, fra`ilor<170>. R{spuns-a Cuviosul: �
<192>Mergi ~i caut{ }n hambar, doar vei afla }n el cumva pu`in{ f{in{, �
p|n{ ce iar{~i Dumnezeu Se va }ngriji de noi<170>. Iar el a zis c{tre �
Cuviosul: <192>Adev{rul }`i spun, p{rinte, c{ eu singur am ~ters racla �
~i nu mai este nimic }n ea, dec|t }ntr-un unghi pu`ine t{r|`e, ca �
trei sau patru pumni<170>. Cuviosul i-a zis: <192>S{ m{ crezi, fiule, �
c{ puternic este Dumnezeu, s{ ne }ndestuleze pe noi cu f{in{ ~i dintr-acele �
pu`ine t{r|`e, precum pe vremea lui Ilie a f{cut acelei v{duve, c{reia �
i-a }nmul`it f{ina, dintr-un pumn ce avea, }nc|t s-a hr{nit aceea �
cu fiul ei }n vreme de foamete, p|n{ ce s-a f{cut }ndestulare. Pentru �
c{ acum este tot acela~i Dumnezeu, Care este puternic ~i Care asemenea �
poate s{ ne fac{ ~i nou{ din pu`in mult; deci, mergi ~i caut{, doar �
va fi binecuv|ntarea lui Dumnezeu la locul acela<170>.
Iar el, auzind aceasta, }n urma rug{ciunilor Cuviosului Teodosie s-a �
dus. ^i cum a intrat }n hambar, a v{zut racla, care mai }nainte era �
goal{, fiind plin{ de f{in{, }nc|t se v{rsa pe p{m|nt pe deasupra. �
^i }ndat{ s-a }nsp{im|ntat, v{z|nd acea preasl{vit{ minune ~i, }ntorc|ndu-se, �
a spus Cuviosului; iar cuviosul i-a zis: <192>Mergi, frate, ~i nu �
spune nim{nui de aceasta ~i s{ faci p|ine dup{ obicei, pentru c{, �
iat{, cu rug{ciunile cuvio~ilor fra`ilor no~tri, Dumnezeu a trimis �
la noi mila Sa<170>.
Pentru aceste multe faceri de bine dumnezeie~ti, Cuviosul p{rintele �
nostru Teodosie mul`umea lui Dumnezeu cu lacrimi }n rug{ciunile sale, �
~i }n toate nop`ile petrecea f{r{ de somn, plec|ndu-~i genunchii p|n{ �
la p{m|nt. Acestea le-au aflat iconomii bisericii, care, merg|nd mai �
}nainte de c|ntarea Utreniei la chilia lui ca s{ ia binecuv|ntare, �
}l auzeau totdeauna rug|ndu-se ~i pl|ng|nd mult ~i, adeseori, b{t|ndu-se �
cu capul de p{m|nt, iar c|nd Cuviosul auzea zgomot, }ndat{ t{cea, �
f{c|ndu-se c{ doarme, p|n{ ce b{tea de trei ori cel ce zicea: <192>Binecuvinteaz{, �
p{rinte<170>.
Atunci el, de~tept|ndu-se ca din somn, r{spundea: <192>Dumnezeu s{ �
te binecuvinteze<170>. Apoi, mai }nainte de to`i se afla }n biseric{, �
~i a~a f{cea }n toate nop`ile. Afar{ de aceasta el se nevoia ~i cu �
alte feluri de osteneli }n vremea egumeniei sale. Pentru c{ nimeni �
nu l-a v{zut vreodat{ z{c|nd pe coastele sale, ~i, c|nd voia s{ se �
odihneasc{ pentru neputin`a trupeasc{, dup{ c|ntarea Pavecerni`ei, �
atunci, ~ez|nd, dormea pu`in ~i }ndat{, dup{ aceea pleca la c|ntarea �
cea de toat{ noaptea. Asemenea, nu l-a v{zut niciodat{ turn|ndu-~i �
ap{ pe trupul s{u, ci }~i sp{la numai m|inile ~i fa`a. Iar c|nd fra`ii �
aveau osp{`, el m|nca p|ine uscat{, verde`uri fierte f{r{ unsoare �
~i bea numai ap{. Dar niciodat{ nu s-a v{zut la mas{ m|hnit, ci totdeauna �
avea fa`a vesel{, nu de bucate, ci de darul lui Dumnezeu care }nt{rea �
inima lui.
]n to`i anii, la postul Sfintelor Pa~ti, se ducea Sf|ntul Teodosie �
}n pe~ter{, unde s-a pus dup{ aceea ~i cinstitul lui trup. Acolo se �
}nchina singur, p|n{ ce venea Duminica Floriilor. Iar vineri, mai �
}nainte de duminica aceea, }n vremea Vecerniei ie~ea din pe~ter{ ~i �
venea la fra`i. De multe ori ~i din pe~tera aceea, }n care }l ~tiau �
fra`ii c{ se }nchin{, se ducea noaptea, ne~tiut de nimeni, la un sat �
m|n{stiresc ~i petrecea acolo }n alt{ pe~ter{ ascuns{, rug|ndu-se �
lui Dumnezeu. De acolo ie~ea tot noaptea, mai }nainte de vinerea dinaintea �
Duminicii Floriilor ~i venea }n pe~tera cea dint|i. ^i a~a ie~ea la �
fra`i }n vinerea aceea, }nc|t to`i socoteau, c{ acolo a petrecut el �
toate zilele postului.
Multe necazuri ~i n{luciri }i f{ceau cuviosului }n pe~ter{ duhurile �
cele rele. Dar, Dumnezeu i-a dat putere nev{zut{ spre biruin`a lor, �
}nc|t nefiind izgonit nicidecum de acele duhuri, petrecea }ntr-o pe~ter{ �
a~a de }ntunecoas{, netem|ndu-se de mul`imea st{p|niilor }ntunericului, �
ci st{tea cu t{rie ca un bun osta~ al lui Hristos. Cu rug{ciunea ~i �
cu postul i-a gonit de la sine ~i nu }ndr{zneau s{ se apropie de d|nsul, �
ci }i f{ceau n{luciri numai de departe.
Odat{, dup{ c|ntarea Pavecerni`ei, vr|nd s{ se odihneasc{ pu`in, iat{, �
aude }n pe~ter{ glas de strigare, de la mul`imea diavolilor, ca ~i �
cum unii mergeau }n c{ru`e, al`ii b{teau }n timpane, iar al`ii c|ntau �
din fluiere. ^i a~a to`i chiuiau, }nc|t se cutremura pe~tera. Auzind �
Cuviosul acestea toate, nu se temea, nici nu se <%2>}nsp{im|nta, ci �
}nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci ~i scul|n-du-<%0>se, a }nceput �
s{ c|nte Psaltirea ~i }ndat{ s-a f{cut nev{zut acel cutremur ~i chiot. �
Dup{ rug{ciune se auzea iar glas de nenum{ra`i diavoli. Deci, scul|ndu-se �
iar{~i Cuviosul, c|nta psalmi ~i acel glas iar se stingea. A~a }n �
multe zile ~i nop`i }i f{ceau lui sup{rare duhurile cele rele, ned|ndu-i �
pace s{ se odihneasc{, p|n{ ce, cu darul lui Dumnezeu, i-a biruit �
pe ei des{v|r~it ~i a luat putere asupra lor, }nc|t acum ~i de departe �
nu }ndr{zneau s{ se apropie de acel loc unde f{cea Cuviosul rug{ciune, �
ci fugeau de d|nsul, lucru care s-a adeverit prin multe minuni.
]n casa unde se f{cea p|inea pentru hrana fra`ilor, diavolii f{ceau �
multe sup{r{ri, uneori v{rs|ndu-le f{ina, alteori r{sp|ndindu-le aluatul �
cel pus spre facerea p|inii, f{c|ndu-le ~i alte rele. Atunci, merg|nd �
mai marele pitarilor a spus aceasta Cuviosului Teodosie. Deci, merg|nd �
el }n casa aceea ~i }nchiz|nd u~a dup{ sine, a petrecut }ntr-}nsa �
p|n{ la Utrenie, f{c|nd rug{ciuni, ~i din acel ceas nu s-au mai ar{tat �
diavoli }n acel loc ~i nu le-a mai f{cut nici o sup{rare.
]ntr-o zi, a venit la Cuviosul un frate de la un sat m|n{stiresc, �
spun|ndu-i: <192>]n grajdul unde }nchidem dobitoacele este un loca~ �
de diavoli, care fac multe sup{r{ri, nel{s|nd dobitoacele s{ m{n|nce. �
De multe ori preotul face rug{ciuni, stropind locul acela cu ap{ sfin`it{, �
dar f{r{ de nici un folos. Atunci Cuviosul, }ntrarm|ndu-se cu rug{ciunea �
~i cu postul, a mers }n satul acela ~i, fiind sear{, a intrat }n grajd �
~i }nchiz|nd u~a a petrecut acolo, f{c|nd rug{ciuni p|n{ a doua zi. �
Din ceasul acela nu s-au mai ar{tat diavoli }n acel loc ~i nim{nui �
din acel sat nu i-au mai f{cut sup{rare.
Nu numai singur Cuviosul biruia puterea diavoleasc{, ci de auzea c{ �
vreunul din fra`i avea sup{rare de n{lucirile diavole~ti, pe acela �
}l }nv{`a s{ nu umble din loc }n loc, ci s{ se }ntrarmeze cu postul �
~i cu rug{ciunea, chem|nd pe Dumnezeu spre biruirea diavolilor.
Gr{ia ~i aceasta c{tre d|n~ii: <192>Asemenea mi se f{cea ~i mie la �
}nceput. C{ }ntr-o noapte, pe c|nd c|ntam }n chilie psalmii obi~nui`i, �
un c|ine negru st{tea }naintea mea, }nc|t nu puteam a m{ }nchina. �
St|nd el mult, am vrut s{-l lovesc ~i s-a f{cut nev{zut. Atunci at|ta �
fric{ ~i cutremur m-a cuprins, }nc|t voiam s{ fug din acel loc, de �
nu mi-ar fi ajutat Domnul. De~tept|ndu-m{ pu`in din spaim{, am }nceput �
cu os|rdie a m{ ruga lui Dumnezeu ~i a face adeseori }nchin{ciuni. �
^i astfel a fugit de la mine acea fric{, }nc|t din ceasul acela nu �
m{ mai tem de n{lucirile dr{ce~ti, de~i se arat{ }naintea ochilor �
mei.
Unul din fra`i, anume Ilarion, povestea: Mult{ sup{rare }mi f{ceau �
diavolii }n chilie, c{ci noaptea c|nd m{ culcam, venea mul`ime de �
diavoli, care m{ apucau de p{r ~i, c{lc|ndu-m{, m{ tr{geau, iar al`ii, �
ridic|ndu-mi peretele, ziceau: �Pe aici s{-l tragem, ca s{-l sugrum{m �
cu peretele�. ^i a~a }mi f{ceau }n toate nop`ile. Eu, neput|nd s{ �
rabd acestea mai mult, am spus Cuviosului Teodosie ~i voiam s{ m{ �
duc din acel loc }n alt{ chilie. Dar Cuviosul mi-a zis: <192>Nu te �
duce, frate, ca nu cumva s{ se laude }ntru tine diavolii, c{, biruindu-te, �
ai fugit. C{ci mai mare r{utate vor }ncepe s{-`i fac{, ca cei ce au �
luat putere asupra ta. Ci roag{-te lui Dumnezeu cu os|rdie }n chilia �
ta. El, v{z|ndu-`i r{bdarea ta, }`i va da biruin`{ asupra lor, }nc|t �
ei nici nu vor mai }ndr{zni a se apropia de tine<170>.
Iar eu iar{~i am zis c{tre d|nsul: <192>Rogu-m{ `ie, p{rinte, c{ de �
acum nu voi s{ mai petrec }n chilia aceea nicidecum, pentru mul`imea �
diavolilor ce locuiesc }ntr-}nsa<170>. Atunci Cuviosul a f{cut spre �
mine semnul Crucii ~i mi-a zis: <192>Mergi, frate, }n chilia ta; de �
acum nici o sup{rare nu-`i vor mai face viclenii diavoli ~i nici nu-i �
vei mai vedea<170>. Eu, crez|nd, m-am }nchinat Cuviosului ~i am plecat. �
De atunci acele duhuri viclene n-au mai }ndr{znit a se apropia de �
chilia mea, fiind gonite cu rug{ciunile Cuviosului Teodosie.
Pe l|ng{ aceast{ b{rb{`ie }mpotriva vr{jma~ilor celor nev{zu`i, a �
ad{ugat Cuviosul Teodosie ~i b{rb{`ia }mpotriva vr{jma~ilor celor �
v{zu`i ai lui Dumnezeu. El avea un obicei ca acesta, c{ de multe ori, �
scul|ndu-se noaptea }n ascuns de to`i, ie~ea la evrei ~i cu b{rb{`ie �
}i dovedea pentru Hristos, oc{r|ndu-i ~i mustr|ndu-i ca pe ni~te lep{d{tori �
de lege ~i }i numea pe ei uciga~i de Dumnezeu, pentru c{ dorea mult �
ca, pentru m{rturisirea credin`ei cea }ntru Hristos, s{ fie ucis ca �
un adev{rat urm{tor al Lui; iar mai ales de aceea, de care ~i ]nsu~i �
Hristos a fost ucis.
Acest viteaz m{rturisitor, pe l|ng{ dorin`a aceasta, voia s{ p{timeasc{ �
~i pentru m{rturisirea drept{`ii, precum s-a adeverit astfel: ]n zilele �
egumeniei lui a fost o tulburare de la vr{jma~ul cel f{r{ de trup, �
domnul }ntunericului, }ntre cei trei fra`i dup{ trup, voievozi ai �
Rusiei, }n acest mod: Cei doi fra`i, Svetoslav, voievodul Cernigovului �
~i Vsevolod, voievodul Pereaslavei, au f{cut r{zboi nedrept asupra �
fratelui lor mai mare, iubitorul de Hristos Izaslav, voievodul Kievului, �
pe care, b{t|ndu-l, l-au izgonit din Kiev, cetatea scaunului, ~i ei �
}n~i~i au venit la Kiev ~i au trimis la Cuviosul Teodosie, poftindu-l �
s{ vin{ la ei la pr|nz. Dar, Cuviosul, cu }ndr{zneal{, le-a r{spuns: �
<192>Nu mi se cade mie a merge la masa nedrept{`ii, ca la masa Izabelei!<170>
Apoi, Vsevolod, duc|ndu-se la st{p|nirea sa }n Pereaslav, iar Svetoslav, �
~ez|nd }n Kiev la domnia lui Izaslav, Cuviosul Teodosie a }nceput �
a-l mustra ne}ncetat pe voievodul Svetoslav, ca pe cel ce cu nedreptate �
a ~ezut pe scaunul fratelui s{u. De multe ori }l oc{ra }naintea celor �
ce veneau la el la m|n{stire, rug|ndu-i pentru aceea ca s{-i spun{ �
lui. Iar dup{ aceea i-a trimis o scrisoare foarte mustr{toare, }n �
care a scris aceasta: <192>Glasul s|ngelui fratelui t{u celui de un �
p|ntece cu tine, strig{ c{tre Dumnezeu asupra ta, ca s|ngele lui Abel �
asupra lui Cain<170>. ^i i-a pomenit pe al`i mul`i din cei vechi, �
nedrep`i, ur|tori ~i de fra`i gonitori, pentru }nv{`area lui. Iar �
voievodul Svetoslav, citind scrisoarea aceea, s-a m|niat foarte, arunc|nd-o �
la p{m|nt. ^i de atunci, Cuviosul Teodosie a fost vestit c{ va fi �
os|ndit la surghiun. Pentru aceasta fra`ii din m|n{stire, fiind }n �
mare m|hnire, rugau pe Cuviosul s{ }nceteze de a-l mai mustra pe voievod.
Asemenea, venind ~i mul`i boieri ~i spun|ndu-i de m|nia voievodului, �
}l sf{tuiau s{ nu se }mpotriveasc{ lui, ~i-i ziceau: <192>Iat{, voievodul �
o s{ te trimit{ }n surghiun pentru aceasta<170>. Iar Cuviosul, auzind �
c{-i spuneau de surghiunie, s-a bucurat cu duhul ~i a zis: <192>De �
aceasta m{ bucur, fra`ilor, nimic mai fericit nu-mi este }n via`a �
aceasta, dec|t a fi izgonit, pentru dreptate, pentru care sunt gata �
ori la surghiun, ori la moarte<170>. ^i de atunci, mai mult a }nceput �
a-l oc{r} pe voievod pentru ura contra fratelui s{u, dorind foarte �
mult s{ fie surghiunit.
]ns{, voievodul, de~i se m|niase foarte tare, n-a }ndr{znit s{ fac{ �
Cuviosului nici un r{u, ~tiindu-l c{ este drept ~i sf|nt; pentru care �
~i mai mult du~m{nea pe voievodul Izaslav, fratele s{u, c{ are un �
lumin{tor ca acela }n st{p|nirea sa. Dup{ aceasta, Cuviosul Teodosie, �
fiind rugat mult de fra`i ~i de boieri ~i }n`eleg|nd c{ nimic nu spore~te �
asupra voievodului cu cuvintele sale aspre, a }ncetat de a-l mustra. �
^i de atunci s-a g|ndit ca prin rug{ciune s{-l }ndemne pe el, ca s{ �
}ntoarc{ st{p|nirea sa fratelui s{u.
@BT+1 = Nu dup{ multe zile voievodul Svetoslav, }n~tiin`|ndu-se de �
schimbarea Cuviosului Teodosie, s-a bucurat ~i a trimis la el, rug|ndu-l, �
oare }i va da lui voie s{ vin{ la m|n{stire sau nu? Acela, neoprindu-l, �
voievodul a venit bucuros cu boierii }n m|n{stirea lui. Iar Cuviosul �
cu fra`ii, ie~ind din biseric{, l-au }nt|mpinat cu cinste, }nchin|ndu-se �
cu to`ii aceluia. Iar voievodul, s{rut|nd pe Cuviosul, i-a zis: <192>Iat{, �
p{rinte, nu }ndr{zneam s{ vin la tine, socotind c{ m|niindu-te asupra �
mea, nu m{ vei primi }n m|n{stirea ta<170>. Iar Cuviosul i-a r{spuns: �
<192>^i ce spore~te, bunule st{p|n, m|nia noastr{ asupra st{p|nirii �
tale? Dar, se cade nou{ a mustra ~i a gr{i cele spre m|ntuirea sufletului, �
iar vou{ se cuvine a le asculta pe acelea<170>.
Apoi, intr|nd }n biseric{, a f{cut rug{ciuni ~i, dup{ rug{ciune, }ncep|nd �
a gr{i din dumnezeie~tile scripturi, }l }nv{`a mult pentru dragostea �
fratelui. Iar voievodul, asemenea, mult{ pricin{ arunc{ asupra fratelui �
s{u. ^i astfel, dup{ mult{ vorb{ folositoare de suflet, voievodul �
s-a dus la casa sa, sl{vind pe Dumnezeu c{ s-a }nvrednicit a vorbi �
cu un b{rbat ca acesta. ^i de atunci adeseori venea la el. Dup{ aceea, �
de multe ori }nsu~i Cuviosul Teodosie mergea la acest mare voievod �
Svetoslav, aduc|ndu-i aminte de frica lui Dumnezeu ~i de dragostea �
c{tre fratele s{u.
]ntr-una din zile Cuviosul a mers la voievod ~i a v{zut pe mul`i }naintea �
lui, c|nt|nd }n diferite glasuri de muzici ~i to`i veselindu-se. Iar �
Cuviosul, ~ez|nd aproape de voievod ~i privind }n jos, i-a zis: <192>Oare �
a~a va fi ~i }n veacul cel viitor?<170>
Voievodul, umilindu-se, a l{crimat pu`in ~i a poruncit ca }ndat{ s{ �
}nceteze c|nt{rile. De atunci, dac{ poruncea c|ndva acelora s{ c|nte �
~i auzea de venirea Cuviosului, totdeauna le poruncea s{ }nceteze �
de-a c|nta. De multe ori, c|nd voievodul afla de venirea Cuviosului, �
ie~ea }naintea u~ilor casei ~i }l }nt|mpina cu bucurie. Odat{, venind �
Cuviosul, voievodul i-a zis cu bucurie: <192>Iat{, p{rinte, }`i spun �
adev{rul, c{ de mi-ar spune cineva c{ tat{l, cel ce m-a n{scut, a �
}nviat din mor`i, nu m-a~ bucura a~a precum m{ bucur de venirea ta �
~i nu m-a~ teme de acela a~a, ca de cuviosul t{u suflet<170>.
@BT+1 = Deci, Cuviosul i-a zis: <192>De este a~a precum gr{ie~ti, �
apoi s{ }mpline~ti cererea mea ~i s{ }ntorci fratelui t{u scaunul, �
pe care binecredinciosul t{u tat{ i l-a dat<170>. Iar voievodul pentru �
aceasta a t{cut, ne~tiind ce s{ r{spund{; c{ at|t de mult }l aprinsese �
vr{jma~ul cu m|nie asupra fratelui, }nc|t nici nu voia s{ aud{ de �
el. ]ns{, Cuviosul Teodosie, }n toate zilele ~i nop`ile se ruga lui �
Dumnezeu pentru iubitorul de Hristos domn Izaslav. La ecteniile biserice~ti �
a poruncit s{-l pomeneasc{, ca pe cel dup{ lege domn al scaunului �
Kievului ~i frate mai mare; iar pe acesta, ca unul ce nu ~ezuse dup{ �
dreapta lege pe scaunul acela, a poruncit ca mult{ vreme s{ nu-l pomeneasc{ �
}n m|n{stirea sa. Dar }n cele din urm{, fiind rugat de fra`i, a poruncit �
ca ~i pe acesta s{-l pomeneasc{, }ns{ mai }nt|i pe Izaslav, iar pe �
urm{ pe Svetoslav.
Fericitul Nicon, cel mai sus pomenit, care ajuta }ntru toate Cuviosului �
Teodosie, fiind c{lug{rit de el, v{z|nd o tulburare ca aceea }ntre �
domnii Rusiei, s-a dus a doua oar{ cu doi monahi din M|n{stirea Pecersca, �
}n ostrovul Tmutoracan, unde a zidit o m|n{stire, iar Cuviosul Teodosie �
a r{mas la celelalte osteneli f{r{ de el.
Cuviosul p{rintele nostru Teodosie, fiind plin din destul de fapte �
bune ~i umpl|ndu-se m|n{stirea sa cea veche cu fra`i, pe care acum �
nu-i mai }nc{pea, a }nceput a purta grij{, rug|ndu-se lui Dumnezeu �
cu os|rdie, ca s{ mute m|n{stirea }n alt loc mai larg, ~i s{ zideasc{ �
o biseric{ mai mare de piatr{, }ntru numele Preasfintei N{sc{toare �
de Dumnezeu. Dumnezeu ar{ta c{ este bineprimit{ rug{ciunea lui ~i �
locul spre mutare ~i }ntemeierea bisericii celei mai mari de piatr{ �
~i o pream{rea cu minuni ca acestea:
Un om dreptcredincios ~i tem{tor de Dumnezeu, pe c|nd mergea pe deal, �
al{turi de biserica cea veche a Pecersc{i, pe o noapte }ntunecoas{, �
iat{, a v{zut }n mijlocul luminii celei mari, care str{lucea numai �
deasupra m|n{stirii, c{ se ar{ta Cuviosul Teodosie, st|nd }naintea �
bisericii cu m|inile ridicate spre cer ~i rug|ndu-se lui Dumnezeu. �
Privind el ~i minun|ndu-se, iat{, alt{ minune s-a ar{tat: O v{paie �
foarte mare ie~ind din v|rful bisericii ~i f{c|ndu-se un curcubeu, �
a trecut la alt deal, unde mai }n urm{ Cuviosul Teodosie <%2>a zidit �
din piatr{ biserica cea nou{. V{paia aceea st{tea ca un cur<%0>cubeu, �
cu un cap{t pe v|rful bisericii celei vechi, iar cu altul pe locul �
celei noi. Aceast{ minune a spus-o omul acela cu adev{rat }n m|n{stirea �
Cuviosului Teodosie.
]ntr-o noapte, oamenii care locuiau aproape de acel loc, au auzit �
un glas de nenum{ra`i c|nt{re`i, iar ei, scul|ndu-se din a~ternuturile �
lor, au ie~it de prin case ~i, st|nd la un loc }nalt, priveau de unde �
se aude acel glas. ^i, iat{, str{lucea o lumin{ mare deasupra m|n{stirii �
celei vechi a Pecersc{i ~i }n lumina aceea au v{zut ie~ind din biseric{ �
o mul`ime de monahi, merg|nd la locul cel nou. Unii duceau icoana �
Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, al`ii, merg|nd }n urm{, aveau �
}n m|ini lum|n{ri aprinse, iar }naintea tuturor mergea p{rintele ~i �
pov{`uitorul lor, Cuviosul Teodosie. Ajung|nd la locul acela, au f{cut �
c|ntare ~i rug{ciuni; dup{ aceea, c|nt|nd, s-au }ntors }napoi ~i au �
intrat }n biserica cea veche. Aceasta au v{zut-o ~i au spus-o mul`i �
oameni, de vreme ce nici unul din fra`i nu era acolo, care au cunoscut �
cu adev{rat c{ au v{zut pe }ngeri ie~ind ~i intr|nd.
C|nd se zidea temelia cea minunat{ de piatr{ a bisericii M|n{stirii �
Pecersca, }n locul cel }nsemnat de Dumnezeu din cer, atunci Cuviosul �
Teodosie singur s-a ostenit, c{ci }n toate zilele mergea la acel lucru, �
privind cu s|rguin`{ ~i pe c|t putea ajuta ~i la lucru. El, purt|nd �
hain{ proast{, nu-l socotea nimeni c{ este egumen, ci numai un ascult{tor �
din cei mai mici.
]ntr-o zi, pe c|nd Cuviosul mergea la lucr{torii cei ce zideau biserica, �
l-a }nt|mpinat o v{duv{ n{p{stuit{ de judec{tor ~i l-a }ntrebat: <192>P{rinte, �
rogu-te, spune-mi, este }n m|n{stire egumenul vostru?<170> R{spuns-a �
Cuviosul: <192>Ce trebuin`{ ai cu d|nsul, c{ este un om p{c{tos<170>. �
Dar femeia i-a zis: <192>De este p{c{tos nu ~tiu, numai aceasta ~tiu �
c{ pe mul`i izb{ve~te de necaz ~i de ispit{; pentru aceasta ~i eu �
am venit, rug|ndu-m{ s{-mi ajute ~i mie, fiind n{p{stuit{ f{r{ dreptate �
de judec{tor<170>. Cuviosul, }n~tiin`|ndu-se de pricina n{p{stuirii �
ei, }i era jale ~i a zis c{tre d|nsa: <192>Femeie, mergi la casa ta, �
iar c|nd va veni egumenul nostru, eu }i voi spune despre tine ~i el �
te va izb{vi de necazul t{u!<170> Auzind femeia aceasta, s-a dus acas{, �
iar Cuviosul a mers la judec{tor ~i, vorbind pentru d|nsa, a izb{vit-o �
de tiranie ~i i-a dat toate cu c|te era n{p{stuit{ de d|nsul.
@BT-1 = Cu ni~te lucruri ca acestea ~i cu altele vrednice cerului �
a ajutat Cuviosul Teodosie la facerea bisericii M|n{stirii Pecersca, �
cea asemenea cu cerul, a Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pe care, �
de~i nu a terminat-o des{v|r~it, }ns{ dup{ moarte, cu rug{-ciunile �
sale cele c{tre Dumnezeu, ajuta Cuviosului ^tefan, care a luat egumenia �
dup{ d|nsul, spre a termina lucrul lui des{v|r~it.
@BT-1 = Cuviosul p{rintele nostru Teodosie, tr{ind cu dumnezeiasc{ �
pl{cere, a ajuns la sf|r~itul vie`ii. ^i, ~tiindu-~i mai dinainte �
cea c{tre Dumnezeu ducere a sa ~i ziua odihnei sale, a poruncit s{ �
se adune to`i fra`ii, nu numai cei ce erau }n m|n{stire, ci ~i cei �
de pe la mo~ii sau de la alte trebuin`e ~i to`i slujitorii, pe care �
i-a }nv{`at s{ petreac{ fiecare }n slujba cea }ncredin`at{ lui cu �
toat{ os|rdia ~i frica de Dumnezeu ~i s{ se sileasc{ to`i a c|~tiga �
m|ntuirea sufletului ~i via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu. ]i mai }nv{`a �
s|rguin`a ~i starea cea cu fric{ }n biseric{, despre dragoste ~i supunere, �
nu numai c{tre cei mai b{tr|ni, ci ~i c{tre cei de o v|rst{ cu ei. �
^i, <%-1>zic|ndu-le Cuviosul Teodosie acestea, i-a binecuv|ntat ~i �
i-a eliberat.<%0>
@BT-1 = Apoi a venit dreptcredinciosul domn Svetoslav spre cercetarea �
cuviosului, iar el, deschiz|ndu-~i gura sa care v{rsa dar, a }nceput �
a-l }nv{`a despre dreapta credin`{, cum s{ o p{zeasc{ ~i s{ aib{ grij{ �
de sfintele biserici. ^i pe l|ng{ acestea a zis: <192>M{ voi ruga �
Domnului Dumnezeu ~i Preacuratei Maicii Lui pentru dreapta credin`{ �
a ta, ca s{-`i dea st{p|nire pa~nic{ ~i netulburat{. ^i, iat{, }ncredin`ez �
dreptei tale credin`e, aceast{ sf|nt{ m|n{stire a Pecersc{i, casa �
Preasfintei N{sc{toare de Dumnezeu, pe care singur{ a voit a o zidi.
Dup{ aceea, Cuviosul Teodosie, din r{ceal{ fiind cuprins de boal{ �
~i aprinz|ndu-se cu fierbin`eal{ ~i fiind sl{bit foarte mult, s-a �
culcat pe patul }n care nu se culcase niciodat{ ~i a zis: <192>Voia �
lui Dumnezeu s{ fie ~i pentru mine, a~a dup{ cum va voi El. ^i m{ �
rog @ie, St{p|ne al meu Iisuse Hristoase, s{ fii milostiv sufletului �
meu, ca s{ nu-l }nt|mpine pe el vicle~ugul duhurilor potrivnice, ci �
s{-l primeasc{ }ngerii T{i, cei ce ne trec prin v{mile cele }ntunecoase �
~i ne duc la lumina milostivirii Tale<170>.
Zic|nd acestea, a t{cut. Iar fra`ii erau }n mare necaz ~i m|hnire, �
neput|nd el s{ gr{iasc{ de trei zile, nici s{-~i deschid{ ochii, }nc|t �
multora li se p{rea c{ a murit, de n-ar fi v{zut }nc{ pu`in{ suflare �
}ntr-}nsul.
Dup{ trei zile s-a sculat Cuviosul din pat ~i, adun|ndu-se to`i fra`ii, �
le-a gr{it: <192>Fra`ilor ~i p{rin`ilor, iat{ acum vremea vie`ii mele �
se sf|r~e~te, precum mi-a ar{tat Domnul }n pe~ter{ }n zilele de post. �
Deci, doresc s{ v{ sf{tui`i }ntre voi pe cine voi`i s{ v{ pun egumen �
}n locul meu<170>. Auzind fra`ii acestea, au c{zut }n mare m|hnire �
~i pl|ngere ~i, ie~ind ei afar{, s-au sf{tuit cu to`ii, ca pe ^tefan �
iconomul bisericii, s{-l numeasc{ egumen. Apoi, }n alt{ zi, chem|nd �
Cuviosul pe to`i fra`ii, le-a gr{it: <192>Ce g|ndi`i, fiilor, cine �
este vrednic ca s{ fie egumen?<170> Ei to`i au zis: <192>^tefan este �
vrednic!<170> Atunci Cuviosul Teodosie, chem|nd pe ^tefan, l-a binecuv|ntat �
a fi egumen }n locul s{u, zic|ndu-i: <192>Iat{, fiule, }`i dau <%2>m|n{stirea �
s-o p{ze~ti cu luare aminte ~i, precum am r|nduit }n slujbe, a~a s{ �
`ii obiceiurile m|n{stire~ti. R|nduielile s{ nu le schim<%0>bi, ci �
toate s{ le faci dup{ a~ezarea ~i r|nduiala m|n{sti-reasc{<170>. Iar �
pe fra`i i-a }nv{`at s{ i se supun{ lui ~i a~a i-a eliberat, f{c|ndu-le �
cunoscut{ ziua mor`ii sale, zic|nd: <192>S|mb{t{, c|nd va r{s{ri soarele, �
sufletul meu va ie~i din trup!<170> Dup{ aceasta, chem|nd pe ^tefan �
singur, }l }nv{`a pentru p{storia sfintei turme, iar el nu se desp{r`ea �
de Cuviosul Teodosie, slujindu-i acolo cu smerenie, c{ci sl{bise mult �
de boal{.
Sosind s|mb{ta ~i lumin|ndu-se de ziu{, Cuviosul a trimis ~i a chemat �
la el pe to`i fra`ii ~i astfel, pe r|nd i-a s{rutat pe to`i cu dragoste, �
pl|ng|nd ~i t|nguindu-se de desp{r`irea de un p{stor a~a de bun. Apoi �
le-a zis: <192>Iubi`ii mei fra`i, iat{ cu dragoste v-am s{rutat pe �
to`i, c{ci m{ duc la St{p|nul meu Iisus Hristos. Iat{ acum egumenul �
vostru, pe care singuri l-a`i ales. Pe acesta s{-l ave`i p{rinte duhovnicesc, �
pe acesta s{-l asculta`i ~i dup{ porunca lui toate s{ le face`i cu �
pl{cere dumnezeiasc{. Iar Dumnezeu, Care a f{cut toate bun{t{`ile �
cu cuv|ntul ~i cu }n`elepciunea Sa, s{ v{ binecuvinteze ~i s{ v{ p{zeasc{ �
de primejdia vicleanului vr{jma~ ~i s{ p{zeasc{ credin`a voastr{ tare �
~i nemi~cat{ }ntr-un g|nd ~i }ntr-o dragoste, p|n{ la cea din urm{ �
suflare. Apoi v{ mai rog ~i v{ jur, ca haina }n care sunt acum, cu �
aceasta s{ m{ pune`i }n pe~ter{, unde petreceam }n zilele cele de �
post; nici s{ nu sp{la`i s{racul <%2>meu trup ~i nimeni din oamenii �
mireni s{ nu m{ vad{ }ngrop|n-du-<%0>m{, ci numai voi singuri s{ }ngropa`i �
trupul meu, }n locul ce s-a zis mai }nainte.
Acestea auzindu-le fra`ii din gura Sf|ntului Teodosie, pl|nsete ~i �
lacrimi ie~eau din ochii lor, iar Cuviosul iar{~i m|ng|indu-i, le �
zicea: <192>Iat{, m{ f{g{duiesc vou{, fra`ilor ~i p{rin`ilor, c{ de~i �
m{ duc cu trupul de la voi, cu sufletul totdeauna voi fi cu voi<170>. �
Apoi, dup{ cuvintele acestea i-a trimis afar{ pe to`i, nel{s|nd pe �
nici unul la el. Iar unul din fra`i, care }i slujea totdeauna, f{c|nd �
pe dinafar{ o gaur{ mic{, privea prin ea la d|nsul; ~i a v{zut pe �
Cuviosul scul|ndu-se ~i c{z|nd cu fa`a la p{m|nt. ^i se ruga cu lacrimi �
milostivului Dumnezeu pentru m|ntuirea sufletului s{u, chem|nd }n �
ajutor pe to`i sfin`ii, dar mai ales pe Preasf|nta St{p|na noastr{ �
N{sc{toare de Dumnezeu, c{reia }i }ncredin`a turma sa ~i locul acela.
Dup{ rug{ciune s-a culcat pe patul s{u. Apoi, odihnindu-se pu`in, �
a c{utat spre cer ~i, av|nd fa`a vesel{, cu mare glas a zis: <192>Binecuv|ntat �
este Dumnezeu! Dac{ este a~a, apoi de acum nu m{ tem; ci mai ales, �
bucur|ndu-m{, m{ voi duce din lumea aceasta!<170> Precum este }n`eles, �
o oarecare ar{tare v{z|nd, a gr{it acestea. Apoi s-a culcat cu r|nduial{, �
}ntinz|ndu-~i picioarele ~i pun|nd m|inile pe piept }n chipul crucii. �
A~a ~i-a dat sf|ntul s{u suflet }n m|inile lui Dumnezeu ~i s-a ad{ugat �
}n ceata Sfin`ilor P{rin`i, }n anul de la zidirea lumii 6582, iar �
de la na~terea lui Hristos 1074, }n trei zile ale lunii mai, }ntr-o �
s|mb{t{, precum singur a proorocit, pe c|nd r{s{rea soarele.
Atunci, fra`ii au f{cut deasupra lui pl|ngere mare ~i, lu|nd sf|ntul �
lui trup, l-au dus }n biseric{, s{v|r~ind obi~nuitele rug{ciuni ~i �
c|nt{ri pentru cel mort. Deci, }ndat{, dup{ o dumnezeiasc{ ar{tare, �
mul`ime de popor a venit cu os|rdie ~i to`i a~teptau }naintea por`ilor �
m|n{stire~ti, p|n{ ce vor duce trupul Cuviosului Teodosie la pe~ter{ �
spre }ngropare. Iar fra`ii, }ncuind por`ile, nu l{sau pe nimeni, a~tept|nd �
p|n{ ce se va risipi poporul, ca atunci s{ }ngroape trupul Cuviosului, �
precum le poruncise. ^i, }ndat{, dup{ purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, �
cerul s-a acoperit f{r{ de veste cu nori ~i a c{zut o ploaie mare; �
~i astfel s-au dus aceia. Apoi ploaia a }ncetat ~i soarele a str{lucit �
iar{~i. Atunci fra`ii, duc|nd trupul Cuviosului la pe~ter{, l-au pus �
}n ea cu cinste.
]n acea vreme voievodul Svetoslav, fiind aproape de M|n{s-tirea Pecersca �
a v{zut deasupra ei un st|lp de foc de la p{m|nt p|n{ la cer, }nc|t �
din aceea el a priceput moartea Cuviosului ~i a zis c{tre cei ce erau �
cu el: <192>Iat{, precum mi se pare, Cuviosul Teodosie s-a mutat ast{zi �
de pe p{m|nt la cer, pentru c{ am fost ieri la el ~i l-am v{zut bolnav �
foarte greu<170>. Apoi, trimi`|nd ~i }n~tiin`|ndu-se de moartea lui, �
a pl|ns mult dup{ d|nsul.
]n acel an, cu rug{ciunile p{rintelui nostru Teodosie, a fost }n m|n{stirea �
lui bel~ug de toate bun{t{`ile, la mo~iile ei a fost }ndestulare, �
ad{ugire de dobitoace, precum n-a fost niciodat{ mai }nainte. Fra`ii, �
v{z|nd acestea, ~i-au adus aminte de f{g{duin`a sf|ntului lor p{rinte �
~i au pream{rit pe Dumnezeu, pentru c{ s-a }nvrednicit }nv{`{torul �
~i pov{`uitorul lor cu darul facerii de minuni, care s-a adeverit �
dup{ moartea lui prin multe minuni, la cei ce-l cheam{ }n ajutor.
]n acea vreme, un boier, c{z|nd }n urgia marelui voievod Svetoslav, �
to`i }i ziceau: <192>Voievodul voie~te s{ te trimit{ }n surghiunie<170>. �
Iar el se ruga lui Dumnezeu cu os|rdie ~i chema pe Cuviosul Teodosie �
}n ajutor, zic|nd: <192>^tiu, p{rinte, c{ e~ti sf|nt! Iat{, a sosit �
vremea ispitei mele. Gr{be~te, rug|nd pe St{p|nul ceresc, s{ m{ izb{veasc{ �
din ea<170>. ^i, adormind el, i s-a ar{tat Cuviosul Teodosie, zic|ndu-i: �
<192>De ce te m|hne~ti a~a? Au `i se pare c{ eu m-am dus de la voi? �
De~i cu trupul m-am desp{r`it, dar cu sufletul sunt totdeauna cu voi. �
Deci, iat{, m|ine te va chema voievodul, neav|nd nici o m|nie asupra �
ta ~i iar{~i te va a~eza }n r|nduiala ta cea dint|i!<170>
Boierul acela, de~tept|ndu-se din somn, a v{zut pe Cuviosul ie~ind �
afar{ pe u~{, ~i i s-a }mplinit lui cuv|ntul cu lucrul, iar el, de �
atunci, mai mare dragoste a luat c{tre M|n{stirea Pecersca.
Un b{rbat, vr|nd s{ se duc{ pe cale, a adus un sicria~ }n m|n{stirea �
Cuviosului Teodosie, plin de argint ~i l-a dat spre p{strare unui �
monah cunoscut al s{u, cu numele Conon. ^i a v{zut acest lucru unul �
din fra`i, cu numele Nicolae. Deci prin }ndemnare diavoleasc{, l-a �
furat ~i l-a ascuns; iar Conon, intr|nd }n chilia sa ~i, c{ut|nd, �
n-a g{sit sicria~ul acela. Atunci, fiind }n mare m|hnire, se ruga �
cu lacrimi lui Dumnezeu, chem|nd pe Cuviosul Teodosie, ca prin ajutorul �
lui s{ fie sc{pat de ru~inea ce va avea, de la cel ce i-a dat acel �
argint spre p{strare. Dup{ aceasta, adormind pu`in, a v{zut ar{tarea �
Cuviosului Teodosie, care zicea c{tre d|nsul: <192>Lucrul de care �
te m|hne~ti, l-a luat monahul Nicolae prin }ndemnare diavoleasc{, �
ascunz|ndu-l }n pe~ter{<170>. ^i i-a ar{tat locul: <192>Iat{ ce <%2>este �
al t{u! Mergi ~i nim{nui s{ nu spui de aceasta!<170> De~tept|n-du-<%0>se �
el, s-a bucurat ~i, aprinz|nd lum|n{ri, a mers la locul ar{tat ~i �
pe cel pierdut l-a aflat, d|nd mul`umire lui Dumnezeu ~i pl{cutului �
Lui, Cuviosul Teodosie.
Unul din clericii bisericii Sf|nta Sofia din Kiev era bolnav de o �
neputin`{ aprins{ ~i, venindu-~i pu`in }ntru sine, se ruga lui Dumnezeu �
~i Cuviosului Teodosie pentru u~urarea bolii. Adormind el <%-2>pu`in, �
a v{zut pe Cuviosul Teodosie, d|ndu-i toiagul s{u ~i zic|ndu-i:<%0> �
<192>Ia acesta ~i umbl{ cu el<170>. Iar el, de~tept|ndu-se, a sim`it �
}ndat{ dep{rtarea }nfocatei aprinderi ~i }ncetarea bolii. Dup{ ce �
s-a }ns{-n{to~it a mers }n M|n{stirea Pecersca ~i a spus fra`ilor �
cum s-a t{m{duit de boal{, cu rug{ciunile Cuviosului Teodosie. Auzind �
aceia, au pream{rit pe Dumnezeu, Cel ce a dat un dar ca acesta robului �
S{u ~i p{rintelui lor.
Cuviosul Teodosie, ca egumen al M|n{stirii Pecersca, a r|nduit ca �
}n cele patruzeci de zile ale sf|ntului ~i marelui post, vineri, }n �
s{pt{m|na dint|i, s{ se pun{ la mas{ p{rin`ilor, ca celor buni nevoitori �
ce s-au ostenit }ntru }nfr|nare, p|ine foarte curat{, mai ales cu �
miere ~i cu mac. Fericitul Nicon, lu|nd egumenia Pecersc{i dup{ fericitul �
^tefan cel ce era pus egumen de Cuviosul Teodosie, a poruncit chelarului �
s{ fac{ asemenea dup{ r|nduiala Cuviosului, }n vinerea dint|i a Sf|ntului �
~i Marelui Post ce sosise. Iar el n-a ascultat acea porunc{ ~i n-a �
}mplinit r|nduiala Cuviosului Teodosie, zic|nd: <192>Nu este adev{rat{ �
~i nu am f{in{ spre a face p|ini ca acelea<170>. ]ns{, Dumnezeu n-a �
l{sat s{ se strice r|nduiala Cuviosului Teodosie, pentru c{, dup{ �
Sf|nta Liturghie, fra`ii, merg|nd spre trapez{, la r|ndul cel de post, �
iat{, de unde nu se a~teptau, le-au adus un car de p|ini ca acelea.
Lucrul acesta, v{z|ndu-l fra`ii, au pream{rit pe Dumnezeu ~i pe pl{cutul �
Lui, cel ce nu-i p{r{sea, nici dup{ ducerea sa de la d|n~ii din aceast{ �
via`{, pe p{rintele ~i pov{`uitorul lor, Cuviosul Teodosie, care umple �
de bun{t{`i ob~tea m|n{stirii sale. Cu ale c{rui sfinte rug{ciuni �
care ne ajut{ cu dreptate, s{ ne }nvrednicim ~i noi a c|~tiga, cu �
darul lui Dumnezeu, via`a ve~nic{, }ntru Iisus Hristos Domnul nostru, �
Cel sl{vit }mpreun{ cu Dumnezeu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh }n veci. Amin.