@TITLE = @TITLE = LUNA MAI @TITLE = ZIUA A PATRA @SUBTITLE = <%4>P[TIMIREA SFINTEI FECIOARE<%0> @SUBTITLE = <%4>^I MUCENI@E PELAGHIA<%0> @SUBTITLE = @FP+1 = Diocle`ian, p{g|nul }mp{rat al Romei, pornind prigoan{ }n toat{ lumea asupra cre~tinilor, mul`i din ei fugeau }n mun`i, tem|ndu-se de m|nia tiranului, iar cei mai tari }n credin`{ ~i cei ce se temeau mai mult de Dumnezeu dec|t de oameni, petreceau }n sfintele biserici, rug|ndu-se Domnului s{-i }nt{reasc{ }n nevoin`e ~i s{-i fac{ biruitori asupra vr{jma~ilor. ]n acea vreme era }n Tars, cetatea Ciliciei, un episcop cu numele Clinon, care pe mul`i elini, adic{ p{g|ni, aduc|ndu-i la adev{ratul Dumnezeu ~i botez|ndu-i, ca un bun p{stor }i }mpreuna cu turma lui Hristos ~i }ndemna pe fiecare cu sfaturi folositoare de suflet, ca s{ stea cu b{rb{`ie pentru Hristos Domnul s{u ~i s{-~i pun{ pentru D|nsul sufletul, a~tept|nd s{ ia de la D|nsul cununa biruin`ei }n ]mp{r{`ia Cerurilor. De aceasta auzind }mp{ratul Diocle`ian, fiind atunci }n Cilicia, a poruncit s{ caute pe acel episcop, }ncuind por`ile cet{`ii Tarsului, ca s{ nu scape. ]n~tiin`|ndu-se episcopul prin dumnezeiasca descoperire, mai }nainte de vreme a ie~it }n tain{ din cetate, ne~tiind nimeni, de vreme ce }nc{ nu venise ceasul lui, ~i se ascundea }mpreun{ cu al`i cre~tini prin mun`i ~i prin pustiet{`i. Neput|nd }mp{ratul s{ afle pe episcop ~i-a }ntors m|nia sa spre aceia pe care i-a botezat episcopul ~i, prinz|ndu-i, i-a aruncat }n temni`{. ]n acea cetate era o fecioar{ cu numele Pelaghia, de neam bun ~i bogat, minunat{ la frumuse`e, }n`eleapt{ ~i plin{ de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la cre~tini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crez|nd }ntr-]nsul, ~i ~i-a pus }n minte s{ nu se }nso`easc{ cu nimeni din oamenii p{m|nte~ti cei muritori ~i stric{cio~i, ci s{ se fac{ mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este f{r{ de moarte ~i nestric{cios, dorind foarte mult Sf|ntul Botez. ]n~tiin`|ndu-se ea c{ episcopul cre~tin a fugit din cetate, s-a }ntristat ~i s-a m|hnit cu duhul, dorind ca s{-l vad{ ~i s{ primeasc{ botezul din m|inile lui, pentru c{ nu-l v{zuse, ci numai auzise de d|nsul. Ea avea maic{ v{duv{ elin{, c{reia }i t{inuia credin`a ~i dorin`a ei cea }ntru Hristos. ]n vremea aceea, auzind fiul }mp{ratului de frumuse`ea cea minunat{ a Pelaghiei ~i }ntr-adins vr|nd s-o vad{, a trimis la d|nsa b{rba`i cinsti`i, dorind s{ o ia de so`ie, lucru de care era foarte bucuroas{ mama Pelaghiei. Dar, fericita fecioar{ Pelaghia, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a r{spuns f{r{ fric{: <192>Eu m-am logodit cu Fiul lui Dumnezeu, cu ]mp{ratul cel f{r{ de moarte<170>. ]ntorc|ndu-se trimi~ii, au spus fiului }mp{ratului cele auzite din gura fecioarei. Atunci, umpl|ndu-se el de mare m|nie, voia s{ se r{zbune, dar nu }ndat{, pentru c{ n{d{jduia c{ se va lega fecioara ~i se va }nvoi la dorin`a lui. Pelaghia a zis c{tre mama sa: <192>Voiesc s{ m{ duc la doica mea, pentru c{ nu am v{zut-o de mult<170>. ]n acea vreme, doica petrecea }ntr-un sat, afar{ din cetate. De aceea s-a g|ndit s{ se duc{ la d|nsa, pentru c{ poate s{ afle pe episcopul cre~tin, de care auzise }n tain{ de la oarecare cre~tini }n ce loc s-a ascuns. Dar mama sa, fiind }nv{`at{ de diavol, nu s-a }nvoit cu cererea ei, ci }n tot chipul o oprea, zic|ndu-i: <192>Nu-`i este cu putin`{, o, fiic{, s{ te duci acum acolo, ci vei merge alt{dat{<170>. Pentru aceasta Pelaghia era m|hnit{. ]n noaptea aceea i s-a ar{tat ei Domnul }n chipul episcopului Clinon, negr{ind nimic c{tre d|nsa, ci numai ar{t|ndu-i asem{narea episcopului. Fecioara se mir{ de b{rbatul ce i se ar{ta }n vedenie, c{ fa`a lui era cinstit{ ~i prealuminat{, iar }mbr{c{mintea minunat{. De~tept|ndu-se din somn, a trimis }n tain{ pe doi oameni credincio~i ai s{i }n temni`a unde erau `inu`i cre~tinii }n leg{turi, ca s{-i }ntrebe pe d|n~ii cum este chipul episcopului. <%2>Duc|ndu-se aceia ~i cercet|nd de asem{narea fe`ei episcopului, s-a<%0>u }ntors, spun|nd Pelaghiei cele ce au v{zut, iar ea s-a minunat, pentru c{ toate cele ce spuneau ei, se asem{nau cu vedenia cea din somn, ~i a cunoscut din aceasta, c{ }n adev{r a v{zut pe episcopul Clinon. Deci ea se bucura cu duhul, iar cu inima dorea s{-l vad{ la <%2>fa`{. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, zic|nd: <192>]nvrednice~-te-<%0>m{, Doamne, ca s{ v{d pe slujitorul T{u, pe vestitorul bun{t{`ilor Tale ~i nu m{ lipsi pe mine de tainele Tale cele sfinte!<170> Apropiindu-se c{tre maic{-sa, a zis: <192>Doamn{, mama mea, m{ rog `ie, las{-m{ s{ m{ duc la doica mea, c{ de mult n-am v{zut-o. Iar maic{-sa, de~i nu voia s{-i dea voie, }ns{ }n cele din urm{ s-a }nvoit a o l{sa, de team{ s{ n-o m|hneasc{ ~i s{ se }mboln{veasc{. Deci, a poruncit s{ se preg{teasc{ carete, cai ~i multe slugi ~i a }mpodobit-o cu porfir{ }mp{r{teasc{, cu podoabe de aur ~i cu pietre scumpe, ca pe o fecioar{ logodit{ cu fiul }mp{ratului; iar pe <%-2>l|ng{ d|nsa a pus slugi ~i fameni credincio~i. Astfel, a~ez|nd-o }ntr-o<%0> caret{ aleas{, a trimis-o, zic|ndu-i: <192>Mergi s{n{toas{, fiica mea, ~i cu ale mele cuvinte te }nchin{ doicii tale!<170> Pelaghia s-a dus bucur|ndu-se }n cale, }nconjurat{ de o mul`ime de slugi. Dup{ ce s-a dep{rtat de cetate, ca la zece stadii, s-a apropiat de un munte oarecare cu p{duri ~i unul din slujitori, cu numele Longhin, a v{zut pe un b{rbat cinstit, pogor|ndu-se din munte. Acela era episcopul Clinon care, dup{ purtarea de grij{ a lui Dumnezeu, i s-a }nt|mplat de a }nt|mpinat pe cei ce veneau. Cunosc|ndu-l Longhin, cel ce era }n ascuns cre~tin, a zis c{tre altul ce era asemenea }n tain{ cre~tin: <192>Frate Iuliane, cuno~ti pe b{rbatul ce vine }naintea noastr{? Acesta este omul lui Dumnezeu, episcopul Clinon, prin care a str{b{tut slava }n tot R{s{ritul cu minunile f{cute de d|nsul ~i, }n~tiin`|ndu-se }mp{ratul, l-a c{utat mult ~i nu l-a aflat; pentru aceea a pornit prigoan{ }mpotriva cre~tinilor<170>. Vorbind acestea }ntre ei, Longhin ~i Iulian, cei doi fameni pe care Pelaghia }i trimisese }n temni`{ la cre~tini ca s{-i }ntrebe pentru asem{narea fe`ei episcopului, au auzit cele vorbite ~i }ndat{ au vestit Pelaghiei cele ce auziser{. Pelaghia a poruncit s{ opreasc{ careta ~i, ie~ind dintr-}nsa, a mers pe jos }n }nt|mpinarea omului lui Dumnezeu, iar slugilor le-a poruncit ca s{ fie departe ~i s{ se odihneasc{ sub copacii dumbr{vii, pentru c{ nu voia ca elinii cei necura`i s{ aud{ tainele sfintei credin`e. Apropiindu-se c{tre omul lui Dumnezeu, i-a urat de bine, zic|ndu-i: <192>Bucur{-te, slujitorul lui Hristos!<170> Iar episcopul a r{spuns: <192>Fiic{, fie pacea Hristosului meu cu tine<170>. Zis-a Pelaghia: <192>Bine este cuv|ntat Dumnezeu, Cel ce mi-a ar{tat mie }n vedenie asem{narea fe`ei tale ~i te-a trimis pe tine la mine, ca s{ m|ntuie~ti sufletul meu din pierzare. Deci, acum rogu-te pe tine, pentru Dumnezeul C{ruia ]i sluje~ti, spune-mi oare tu e~ti Clinon, episcopul cre~tinilor?<170> R{spuns-a acela: <192>Eu sunt p{storul oilor celor cuv|nt{toare ale lui Hristos, care se n{d{jduiesc a c|~tiga via`a cea ve~nic{<170>. Iar Pelaghia a zis c{tre d|nsul: <192>^i ce porunce~ti oilor cuv|nt{toare ca s{ poat{ avea via`{ ve~nic{?<170> Zis-a episcopul: <192>Le }nv{` cuno~tin`a Tat{lui, a Fiului ~i a Sf|ntului Duh ~i le pov{`uiesc la via`a cea pl{cut{ lui Dumnezeu, }n frica ~i }n dragostea lui Iisus Hristos!<170> Zis-a Pelaghia: <192>Spune-mi, p{rintele meu, ce este mai ales ~i mai de trebuin`{ celor ce voiesc s{ se uneasc{ cu Dumnezeul t{u?<170> Zis-a episcopul: <192>]`i vestesc botezul, }ntru iertarea p{catelor ~i }ntru via`a ve~nic{, c{ mai mult dec|t acela nimic nu este mai de trebuin`{<170>. @BT-1 = C{z|nd Pelaghia la picioarele episcopului, }l ruga, zic|nd: <192>Miluie~te-m{, st{p|ne, ~i-mi d{ acel dar, c{ de c|nd ai }nceput a vorbi cu mine, lumina lui Dumnezeu a r{s{rit }n inima mea ~i m{ lep{d de satana, de }ngerii lui, de me~te~ugurile lui ~i de idolii cei f{r{ de suflet pe care i-am ur|t demult ca pe ni~te netrebnici ~i care nu sunt pricinuitorii vie`ii, ci ai mor`ii ~i ai pierz{rii ve~nice. Iar acum rog pe Dumnezeul cel ceresc c{, de~i sunt nevrednic{ a fi mireasa Fiului S{u, Care mi-a luminat inima mea, totu~i cred c{ Acela este soarele drept{`ii<170>. @BT-1 = Episcopul, auzind ni~te cuvinte ca acelea, se mira de os|rdia ei cea at|t de mare c{tre Dumnezeu, bucur|ndu-se de d|nsa cu duhul. Ridic|ndu-~i m|inile spre cer, a zis: <192>Dumnezeule ~i P{rinte al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ~ezi }n cer ~i ai chemat pe aceast{ fecioar{ }ntru cuno~tin`a Ta, trimite ei Sf|ntul Botez al iubitului T{u Fiu<170>. A~a rug|ndu-se episcopul, deodat{ un izvor de ap{ vie a izvor|t din p{m|nt }naintea lor. ^i, v{z|nd episcopul, a pream{rit pe Dumnezeu, zic|nd: <192>Mare e~ti Dumnezeul nostru Tat{, Fiule ~i Duhule Sfinte, c{ ai dat botezul ca mo~tenire fiilor omene~ti spre via`a ve~nic{. ^i acum, Doamne, ~tiutorul de inimi, Tu ~tii smerenia robului T{u, c{ m{ ru~inez a boteza pe fecioara aceasta. Deci, Tu, Atotputernice, r|nduie~te cu purtarea Ta de grij{ ~i m{ }nva`{ ce mi se cade s{ fac!<170> @BT-1 = Pelaghia a zis c{tre d|nsul: <192>St{p|ne ~i p{rinte, s-a auzit rug{ciunea ta; c{ iat{, v{d pe doi tineri purt{tori de lumin{, st|nd la izvor ~i `in|nd o p|nz{ curat{ prealuminat{. Deci nu te }ndoi a m{ boteza pe mine!<170> Iar episcopul, mul`umind lui Dumnezeu, s-a apropiat de izvor ~i a v{zut doi }ngeri ai lui Dumnezeu, precum }i spusese Pelaghia, care `ineau o p|nz{ mai alb{ dec|t z{pada, ca s{ acopere trupul cel fecioresc. ^i, sfin`ind apa, se ruga, zic|nd: <192>]mp{rate a toat{ f{ptura, Cel ce faci pe }ngerii T{i duhuri ~i pe slugile Tale par{ foc, f{-m{ pe mine vrednic a boteza pe aceast{ fecioar{, pe care ai trimis-o la mine, s-o aduc @ie jertf{ vie, }ntru miros de bun{ mireasm{ duhovniceasc{, ~i o num{r{ pe ea cu ceata ale~ilor T{i }n ziua ]mp{r{`iei Tale, ~i ia-o cu cele cinci fecioare }n`elepte }n c{mara Hristosului T{u, av|nd aprins{ f{clia sa<170>. Sf|r~indu-~i rug{ciunea, a botezat pe fericita fecioar{ Pelaghia }n numele Tat{lui ~i al Fiului ~i al Sf|ntului Duh, ~i a }mp{rt{~it-o pe ea cu p{rticica Trupului lui Hristos, pe care o purta cu sine. Dup{ aceasta Sf|nta fecioar{ Pelaghia s-a }nchinat episcopului ~i, s{rut|nd picioarele lui, i-a zis: <192>St{p|ne al meu ~i fericite p{rinte, roag{-te lui Dumnezeu pentru mine ca s{ m{ }nt{reasc{ pe mine cu Duhul S{u cel Sf|nt<170>. Episcopul i-a zis: <192>Dumnezeul C{ruia te-ai dat pe tine, s{-`i trimit{ ajutor din sf|ntul S{u loca~ ~i s{-`i d{ruiasc{ biruin`{ asupra potrivnicului!<170> Iar fecioara, fiind plin{ de mult{ bucurie de la Sf|ntul Duh, a zis episcopului: <192>P{rinte, pentru Dumnezeu Cel ce mi-a dat prin tine m|ntuire, rogu-te pe tine, nu trece cu vederea aceast{ rug{minte a mea, de vreme ce prin sfintele tale m|ini am luat porfira duhovniceasc{ ~i nestric{cioas{ a ]mp{ratului Cel ve~nic. Deci, de acum nu mi se cuvine mie a purta aceast{ porfir{ p{m|nteasc{ stric{cioas{ ~i aceste podoabe; ia-le pe acestea tu, p{rinte, ~i le vinde, iar pre`ul s{-l }mpar`i la cei ce au trebuin`{, c{ci mie de acum toate acestea }mi sunt ur|te<170>. Zis-a c{tre d|nsa episcopul: <192>De~i }mi este cu neputin`{ ca }n m|inile mele s{ iau acestea, }ns{ le voi lua, ca s{ nu te m|hnesc pe tine, de vreme ce, chem|ndu-l pe Dumnezeu, m{ pofte~ti pe mine, voi face precum porunce~ti<170>. Zis-a Pelaghia: <192>Eu am auzit c{ Domnul nostru zice }n Sf|nta Evanghelie: Nu poate nimeni s{ slujeasc{ la doi domni; nu pute`i s{ sluji`i lui Dumnezeu ~i lui mamona. Deci ~i eu, vr|nd a-i sluji lui Dumnezeu Unul, lep{d pe mamona!<170> Episcopul s-a minunat de }n`elegerea ei, apoi, rug|ndu-se pentru d|nsa ~i binecuv|nt|nd-o, s-a dus. Deci, sf|nta se bucura }ntru Duhul Sf|nt ~i sl{vea pe Dumnezeu, mul`umindu-I c{ a }nvrednicit-o a primi darurile cele cere~ti, ~i s-a }ntors la slugile sale cele ce o a~teptau, pe care i-a g{sit }ntuneca`i cu ochii din lucrarea diavo-leasc{ ~i nu puteau s{ vad{, nici nu ~tiau unde se vor duce. Sf|nta, cunosc|nd c{ aceea li s-a f{cut din r{utatea vr{jma~ului, a }nsemnat pe fiecare cu semnul Sfintei Cruci ~i }ndat{ a gonit }ntunericul din ochii lor ~i au }nceput a vedea bine, ca ~i mai }nainte. @BT-1 = ^i au }ntrebat-o pe ea, zic|nd: <192>Unde este omul acela cu care ai vorbit, doamn{? C{ci am v{zut ~i pe o femeie prealuminat{ st|nd }ntre voi, care avea pe capul ei dou{ coroane, iar deasupra coroanelor str{lucea o cruce<170>. Iar Sf|nta Pelaghia le-a poruncit s{ tac{. Dup{ aceea, a }nceput a-i }nv{`a pe ei credin`a }ntru Domnul nostru Iisus Hristos, la care i-au r{spuns: <192>O, doamna noastr{, cum nu vom crede }n Acela, Care dup{ moarte ne poate izb{vi de muncile cele ve~nice ~i ne d{ruie~te via`a ve~nic{ }n ceruri?<170> ^i se <%-2>bucura sf|nta de }ntoarcerea lor ~i-i sf{tuia s{ se boteze f{r{ z{bav{.<%0> Dup{ acestea, suindu-se }n caret{, a mers la doica sa, care a ie~it }n }nt|mpinarea Sfintei Pelaghia ~i a v{zut-o pe ea cu fa`a mai frumoas{ dec|t frumuse`ea ei de mai }nainte, fiind ne}mbr{cat{ }n hainele cele scumpe ~i f{r{ de toate podoabele. ^i, primind-o pe ea cu bucurie, a v{zut toate obiceiurile ei schimbate, nu ca mai }nainte, m|ndr{ ~i m{rea`{; ci acum era smerit{, bl|nd{; }nainte era limbut{, iar acum t{cut{; mai }nainte se hr{nea cu multe feluri de bucate ~i dulce`uri, iar acum petrecea }n posturi ~i }n }nfr|n{ri, mul`umindu-se cu pu`in{ hran{. Mai }nainte }~i petrecea zilele }n de~ert{ciuni ~i m|ng|ieri ~i nop`ile dormind pe pat moale, iar acum cea mai mare parte a zilei o petrecea }n rug{ciuni ~i se odihnea pe pat v|rtos, iar noaptea se scula la rug{ciune. Deci, doica a cunoscut c{ Pelaghia a primit credin`a cre~-tineasc{ ~i a }nceput a-i zice: <192>Iubita mea fiic{, precum cu frumuse`ea trupeasc{ cea foarte mare ai f{cut pe fiul }mp{ratului s{ se minuneze ~i pe to`i cei ce te vedeau, tot a~a cu frumuse`ea cea adev{rat{ sufleteasc{, s|rguie~te-te ca s{ fii pl{cut{ Fiului lui Dumnezeu, ]mp{ratul cel ve~nic, C{ruia te-ai dat pe tine ca mireas{, pentru c{ }n adev{ratul Dumnezeu, precum v{d, ai crezut. Acela s{ te }nt{reasc{ pe tine la nevoin`a cea p{timitoare pentru El ~i s{-`i d{ruiasc{ `ie biruin`{ asupra potrivnicului ~i cu cunun{ de d{n`uire s{ te }ncununeze pe tine }ntru slava Sa. Deci, du-te cu pace }n grab{ de la mine, fiica mea, pentru c{ nu voiesc s{ z{bove~ti }n casa mea, c{ci m{ tem de primejdie ~i de risipire din partea fiului }mp{ratului, care se m|ndre~te c{ te are pe tine ca logodnic{. ^i nu numai pe mine singur{ m{ cru`, c{ de a~ p{timi cu tine, apoi ~i r{spl{tire de la Dumnezeu }mpreun{ cu tine a~ fi luat, dar cru` pe tot neamul meu. Pentru c{ dac{ va ~ti fiul }mp{ratului, care te dore~te pe tine, c{ tu e~ti cre~tin{ ~i z{bove~ti }n casa mea, apoi }ndat{ nu numai pe mine singur{, ci ~i toat{ casa mea, cu tot neamul meu ne va pierde<170>. Ni~te cuvinte ca acestea ale doicii auzindu-le Sf|nta Pelaghia, plec|ndu-se cu smerit{ fa`{, s-a dus de la ea ~i s-a }ntors la maica sa. Apropiindu-se Pelaghia de casa sa, i-a ie~it maica ei }n }nt|mpinare, care s-a }nsp{im|ntat c|nd a v{zut pe Pelaghia c{ nu e }n porfir{ }mp{r{teasc{, nici }n podoabe, ci }n haine proaste; dar nu pricepea cauza. Atunci una dintre slugi, i-a spus ei }n tain{ toate cele ce se f{cuser{ pe cale, cum Pelaghia a luat credin`a cre~tineasc{, botez|ndu-se de episcopul cre~tinesc. Auzind aceasta maica ei, s-a f{cut ca o moart{ ~i z{cea pe patul durerii de m|hnire mare. Apoi, venindu-~i }n sine ~i nezic|nd nimic fiicei sale, a alergat la }mp{ratul ~i a cerut s{-i dea ei osta~i, ca s{-i trimit{ s{ caute pe episcopul cre~tinesc, s{-l prind{ ~i s{-l aduc{ la judecat{, pentru c{ a am{git pe fiica ei. ^i }mp{ratul i-a dat mul`ime de osta~i }narma`i, c{l{re`i ~i pede~tri. ]n acea vreme, fericita Pelaghia, v{z|nd pe maica sa foarte m|nioas{, ~i-a luat pe famenii ei ~i pe c|teva slugi care crezuser{ }n Hristos ~i a ie~it cu d|n~ii }n tain{ din cas{, trec|nd un r|u ce se numea Kidnos ~i s-au ascuns acolo. Maica ei, venind }n cas{ cu osta~ii, n-a g{sit pe Pelaghia ~i, c{z|nd }ntr-un }ndoit necaz, a trimis pretutindeni osta~i, ca s{ caute pe Pelaghia ~i pe episcopul Clinon. Deci s-au dus prin toate p{r`ile de primprejur, }ntreb|nd la drumuri, c{ut|nd prin mun`i ~i prin cet{`i ~i prin pustiet{`i ~i nu-i putea afla, fiind acoperi`i de dumnezeiasca sprijinire. ^ez|nd Sf|nta Pelaghia pe cealalt{ parte de r|u, vedea pe osta~ii cei ce o c{utau, iar ei, fiind orbi`i, nu o vedeau pe ea, nici pe cei ce erau cu d|nsa. Sf|nta a zis c{tre slugile sale: <192>Vede`i oare, c{ Domnul nostru iube~te ~i acoper{ pe robii S{i cei ce n{d{jduiesc spre D|nsul?<170> Deci, osta~ii, c{ut|ndu-i pretutindeni, s-au }ntors osteni`i la cea care i-a trimis, neafl|nd nici pe <%2>Pelaghia, nici pe episcop. Atunci maica ei mai mult s-a m|hnit ~i s-a<%0> sc|rbit ~i a r{mas abia vie din acea }ntristare mare. Dup{ aceea, Sf|nta Pelaghia, primind sfat bun de la Duhul Sf|nt ~i aprinz|ndu-se de dragostea Mirelui s{u cel ceresc, voia s{ se dea la munci pentru D|nsul. Pentru aceea s-a dus acas{ la maica sa ~i a }nceput a gr{i: <192>Pentru ce te m|nii }n zadar, o maic{? Pentru ce nu voie~ti s{ cuno~ti adev{rul? Nu te-ai ru~inat oare a trimite osta~i spre c{utarea b{rbatului cel sf|nt, care cinste~te pe Dumnezeu cel Atotputernic, pe Ziditorul a toat{ f{ptura? Nu te ru~inezi tu a ridica r{zboi asupra Dumnezeului ceresc? Nu ~tii c{ episcopul, robul Lui, de ar fi cerut de la D|nsul i-ar fi trimis numaidec|t un }nger al S{u, care }ntr-o clipeal{ a ochiului ar fi omor|t toate cetele o~tilor }mp{r{te~ti?<170> Sf|nta Pelaghia, gr{ind acestea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, sf{tuia pe maica sa s{ cunoasc{ pe adev{ratul Dumnezeu, dar n-a sporit }ntru nimic. Maica sa, fiind orbit{ cu nebunia ~i }mpietrit{ cu r{utatea, nu lua aminte la cuvintele ei cele insuflate de Dumnezeu, ci a trimis la fiul }mp{ratului, zic|ndu-i: <192>Iat{, logodnica ta s-a }nso`it cu Dumnezeul cel ceresc!<170> Auzind aceasta t|n{rul, s-a umplut de jale mare ~i de }ntristare ~i s-a dezn{d{jduit cu totul de a~teptarea sa, c{ se g|ndea c|t de mult tat{l lui muncea pe cre~tini, ~i n-a putut pe nici unul s{-l plece la g|ndul s{u. El, ~ez|nd tulburat ~i m|hnit }n palatul s{u, socotea }n sine: Dac{ Pelaghia a crezut }n Dumnezeul cre~tinesc ~i s-a }nso`it cu <%2>D|nsul, apoi nicidecum nu va voi s{ se dep{rteze de D|nsul ~i s{-mi<%0> fie mie so`ie. Deci, ce voi face? S-o dau la munci, nu va folosi la nimic, pentru c{ ~tiu cu c|t{ bucurie cre~tinii pentru Dumnezeul lor se dau de bun{voie la toate muncile ~i la cea mai cumplit{ moarte. Astfel va face ~i Pelaghia. Mai iute ar vrea s{ moar{, dec|t s{-mi fie so`ie; iar eu m{ voi umple de ru~ine ~i de jale mai mare. Ru~ine ~i ocar{ }mi va fi de la cre~tini, iar jale pentru moartea ei, c{ o iubesc f{r{ m{sur{ ~i nu pot suferi v{paia dragostei ce arde }n mine aprins{. ]ns{ ~tiu ce voi face: s{ nu privesc la muncile ei, ca s{ nu m{ muncesc de durerea inimii r{nite de dragoste ~i m{ voi ucide singur. Pentru c{ mai bine }mi este ca s{ mor odat{, dec|t }n toate zilele trec|ndu-m{ cu vederea ~i ur|ndu-m{ de necaz, cu a c{rei dragoste sunt r{nit. Zic|nd acestea, ~i-a scos sabia ~i, golindu-~i pieptul, l-a rezemat de v|rful sabiei cel ascu`it ~i a zis, pl|ng|nd: <192>Amar de ceasul }n care ochii mei au v{zut acea frumuse`e, de care nu m{ }ndulcesc, nici nu m{ satur de ea, pentru c{ }ndat{ m{ voi izb{vi de tot necazul<170>. Zic|nd acestea, s-a }njunghiat cu sabia ~i }ndat{ a murit. Mama Pelaghiei, }n~tiin`|ndu-se de moartea fiului }mp{ratului, s-a }nsp{im|ntat, tem|ndu-se de }mp{ratul Diocle`ian, ca s{ nu o piard{ cu toat{ casa ~i cu tot neamul ei, r{zbun|ndu-~i moartea fiului s{u. Deci, singur{ a legat pe fiica sa ~i a dus-o la }mp{rat, asupra c{reia punea pricina mor`ii fiului lui, ~i a dat-o pe ea spre pedeaps{. Iar Diocle`ian, c{ut|nd spre ele, a zis cu jale: <192>Ce a`i f{cut voi acum? A`i omor|t pe fiul meu<170>. ^i a zis mama: <192>Iat{, o, }mp{rate, `i-am adus-o pe aceasta, care este pricina mor`ii fiului t{u, pe aceasta s{ o pedepse~ti ~i s{ r{zbuni moartea fiului t{u!<170> V{z|nd Diocle`ian frumuse`ea cea negr{it{ a Pelaghiei, cea mai frumoas{ dec|t toate femeile ~i }nso`itoarele lui, o frumuse`e pe care niciodat{ n-o v{zuse, s-a mutat spre alt g|nd, dar nu de izb|ndire, ci de desfr|nare, ~i c{uta cum ar }ntoarce-o pe ea de la Hristos ~i s-o ia de femeie pentru el. Atunci }ndat{ a poruncit ca s{ aduc{ mul`ime de aur ~i pietre scumpe }naintea fecioarei, vr|nd s{ am{geasc{ pe mireasa lui Hristos, iar mamei ei i-a dat libertate ~i o sut{ de talan`i, pe care, lu|ndu-i, s-a dus acas{, bucur|ndu-se cu o bucurie diavoleasc{; iar Sf|nta Pelaghia a r{mas }n palatele }mp{r{te~ti, p{zindu-se cu cinste de slujnicile }mp{r{te~ti. A doua zi a poruncit }mp{ratul s{ aduc{ cu cinste pe sf|nta fecioar{ }naintea lui, iar el ~edea cu tot sfatul s{u de osta~i }ntru slava sa. ^i a }nceput }naintea tuturor a gr{i c{tre fecioar{: <192>Un lucru poftesc de la tine: s{ te lepezi de Hristos ~i eu te voi lua de so`ie ~i vei fi cea dint|i }n casa mea. Voi pune pe capul t{u coroana }mp{r{teasc{ ~i vom st{p|ni }mpreun{ toat{ }mp{r{`ia mea ~i de voi avea fiu din tine, acela, dup{ mine, va ~edea la scaunul meu, }mp{r{`ind toat{ lumea<170>. Sf|nta Pelaghia, umpl|ndu-se de dumnezeiasc{ r|vn{, a r{spuns f{r{ fric{: <192>O, }mp{rate, ce, ai }nnebunit de vorbe~ti unele ca acestea c{tre mine? S{ ~tii cu adev{rat c{ nu voi face voia ta, fiindu-mi grea`{ de nunta ta cea ur|t{, pentru c{ am mire pe Hristos, ]mp{ratul cel ceresc. Nici cununa ta }mp{r{teasc{ cea de~art{ ~i de pu`in{ vreme nu doresc; c{ci }mi sunt g{tite la Dumnezeul meu }n cereasca }mp{r{`ie, trei cununi nestric{cioase: cea dint|i pentru credin`{, c{ am crezut cu toat{ inima }n adev{ratul Dumnezeu; a doua pentru cur{`ie, c{ mi-am logodit Lui fecioria mea ne}ntinat{; iar a treia cunun{, pentru mucenicie, c{ voiesc s{ p{timesc toate muncile pentru D|nsul ~i s{-mi pun sufletul meu pentru dragostea Lui cea dumnezeiasc{<170>. @BT+1 = Auzind Diocle`ian aceste cuvinte }ndr{zne`e, s-a umplut de m|nie, ~i }ndat{ a poruncit s{ ard{ un bou de aram{, vr|nd ca a~a s{ }nfrico~eze pe fecioar{. Iar dup{ ce a ars boul, }nc|t scotea sc|ntei ca un c{rbune aprins, ducea spre el pe sf|nta fecioar{. ]ntre poporul care privea la acea priveli~te, erau mul`i cre~tini ~i preo`i t{inui`i. Aceia, v{z|nd pe fecioar{ duc|nd-o la mucenicie, se rugau pentru ea }n tain{ lui Dumnezeu, ca s-o }nt{reasc{ cu puterea Sa. Deci, }mp{ratul ~i boierii, cu to`ii sf{tuiau pe sf|nta fecioar{, cu }mbun{ri ~i cu cert{ri, ca s{ fac{ voia }mp{ratului, }ns{ dup{ ce fecioara a r{mas neclintit{ ca un st|lp }n hot{r|rea sa, atunci }mp{ratul a poruncit ca s-o dezbrace de toate hainele ~i s-o pun{ pe ea goal{ }naintea lui. @BT+1 = V{z|nd sf|nta pe cei ce voiau s-o dezbrace, a strigat cu glas mare c{tre Diocle`ian: <192>Adu-`i aminte, o, }mp{rate, de femeile ~i de }nso`itoarele tale, c{ci ~i eu port acela~i trup ca ~i acelea<170>. ]ns{ <%-2>}mp{ratul, fiind plin de pofta cea necurat{ ~i vr|nd prin vedere s{-~i<%0> sature ochii cei desfr|na`i de goliciunea fecioreasc{, a poruncit ca s-o dezbrace mai degrab{. Ea, nea~tept|nd s{ fie dezbr{cat{ de m|inile celor necura`i, }nsemn|ndu-se cu semnul Sfintei Cruci, }ndat{ s-a dezbr{cat singur{ de toat{ }mbr{c{mintea sa ~i a aruncat-o }naintea fe`ii }mp{ratului ~i st{tea goal{ la priveli~tea }ngerilor ~i a oamenilor, }mpodobindu-se cu ru~inea cea fecioreasc{ ca ~i cu o porfir{ }mp{r{teasc{, ~i oc{ra pe }mp{ratul, zic|nd: <192>Socotesc, c{ tu e~ti acel ~arpe, care a }n~elat pe Eva ~i l-a }ndemnat pe Cain s{ ucid{ pe Abel. Tu e~ti diavolul acela, care a cerut pe dreptul Iov de la Dumnezeu s{-l ispiteasc{, dar degrab{ vei pieri cu sunet, vr{jma~ al lui Hristos, }mpreun{ cu to`i cei de un g|nd cu tine<170>. Acestea zic|nd, ~i-a f{cut iar{~i semnul Sfintei Cruci ~i a alergat singur{ la boul cel }nro~it, nea~tept|nd p|n{ ce o vor arunca pe ea. Dar c|nd s-a apucat cu m|inile de boul acela, }ndat{ cinstitele ei m|ini s-au topit ca ceara de iu`imea focului, }ns{ ea, ca ~i cum n-ar fi sim`it durerea, ~i-a b{gat capul }n fereastra boului ~i a intrat cu tot trupul }n{untru, sl{vind cu glas mare pe Dumnezeu ~i zic|nd: <192>Slav{ @ie Doamne, Unule n{scut Fiul lui Dumnezeu cel de sus, Care m-ai }nt{rit pe mine neputincioasa la aceast{ nevoin`{ ~i mi-ai ajutat s{ biruiesc pe diavolul ~i me~te~ugurile lui, @ie ~i P{rintelui T{u Cel f{r{ de }nceput, }mpreun{ cu Sf|ntul Duh, se cuvine slav{ ~i }nchin{ciune }n veci<170>. Astfel ~i-a dat sf|ntul ei suflet }n m|inile Celui Preacurat ~i f{r{ de moarte Mire al s{u ~i a intrat }mpreun{ cu El }n c{mara cea cereasc{, }n glasul bucuriei ~i al c|nt{rii cetelor }ngere~ti. Iar trupul ei cel cinstit s-a topit ca untul }n boul cel de aram{ ~i s-a rev{rsat ca un mir de bun{ mireasm{, umpl|ndu-se toat{ cetatea de acea negr{it{ bun{ mirosire. Iar oasele ei cele cinstite, a poruncit p{g|nul }mp{rat, s{ le arunce afar{ din cetate ~i le-au dus la un munte ce se numea Linaton. Atunci, merg|nd patru lei din pustie, ~edeau l|ng{ ele, p{zindu-le de alte fiare ~i de p{s{rile cele m|nc{toare de trupuri; iar descoperirea lor s-a f{cut de c{tre Dumnezeu fericitului episcop Clinon, at|t despre sf|r~itul Sfintei Pelaghia, c|t ~i de oasele ei. Deci, duc|ndu-se episcopul la muntele acela, a g{sit cinstitele ei oase ~i pe leii aceia ~ez|nd l|ng{ ele. Iar dup{ ce au v{zut leii pe omul lui Dumnezeu, au mers la el ~i, plec|ndu-se }naintea lui, s-au }ntors }n pustie. Deci, episcopul, lu|nd oasele sfintei muceni`e, le-a dus la un loc mai }nalt al acelui munte ~i le-a pus }ntr-o piatr{, unde mai pe urm{, pe timpul }mp{r{`iei lui Constantin, str{lucind buna credin`{ pretutindeni, a f{cut biseric{ deasupra cinstitelor moa~te ale miresei lui Hristos ~i a scris numele sfintei pe acea piatr{ astfel: <192>Sf|nta fecioar{ Pelaghia, care s-a dat pe sine lui Dumnezeu ~i p|n{ }n sf|r~it s-a nevoit pentru adev{r, aici se odihne~te cu moa~tele sale, iar sufletul ei }mp{r{`e~te }n cer, }mpreun{ cu }ngerii }ntru slava lui Hristos<170>. Astfel ~i-a sf|r~it p{timirea Sf|nta Muceni`{ Pelaghia, }ntru Domnul nostru Iisus Hristos, C{ruia I se cuvine slava, }mpreun{ cu Tat{l ~i cu Sf|ntul Duh, acum ~i pururea ~i }n vecii vecilor. Amin.